Zile si Nopti Bucuresti | Februarie 2026

editorial

Ioan BIG, publisher

DAniversarea lui Brâncuşi, pentru moment, o poveste (mai mult) din vorbe

e faptul că pe 19 februarie 2026 se împlinesc 150 de ani de la naşterea uneia dintre personalităţile emblematice ale istoriei artei moderne şi, totodată, al celui mai important brand cultural al României şi-au amintit politicienii noştri încă din primăvara trecută printr-o propunere parlamentară privind instituirea Anului Constantin Brâncuși, care a devenit apoi lege promulgată de preşedintele ţării. Trecând peste faptul că celebrările par a fi un raison d'être pentru o parte dintre “rezidenţii” din Casa Poporului, deoarece, tot în 2025, au existat demersuri legislative referitoare şi la Anul Centenar al Rezervistului Militar, Ziua Reginei Maria, Anul Cultural Mihai Eminescu, Luna Femeilor sau Ziua Banatului Montan, iniţiativa este lăudabilă, doar că ar fi mai apreciată de publicul larg dacă efectele s-ar vedea dincolo de vorbele din care e confecţionată.

De atunci, a trecut însă destulă vreme, iar semnele despre cum s-ar reflecta la nivel naţional intrarea în anul aniversar Brâncuşi continuă să rămână vagi, firave sau discutabile, în contrast cu expoziţiile consistente pregătite de muzee din Amsterdam, Berlin şi Londra.

La noi, povestea s-a reluat abia cu prilejul Zilei Culturii Naționale, odată cu vorbele domnului Nicuşor Dan, “Anul 2026, dedicat lui Constantin Brâncuși, este o invitație la a privi cu încredere către viitor”, iar în aceeaşi zi, Ministerul Culturii a lansat apelul de proiecte Brâncuși150. Formulat ambiţios ca “prim pas de stimulare a creativității și de susținere a proiectelor culturale care vor marca, pe parcursul anului 2026, această aniversare majoră”, acesta a alocat, în total, suma de 500.000 lei, adică mai puţin decât salariul pe un an al unui singur sinecurist dintre cei numiţi politic

în conducerea diverselor agenţii asociate cu dezastrul economic actual! Ce proiecte culturale ar putea fi concepute în bugete de sub 10.000 de euro fiecare, astfel încât să aspire la a avea un impact memorabil? Rămâne de văzut, dar premisa nu e încurajatoare, mai ales în condiţiile în care interesul publicului larg pentru creaţia iconicului artist există cu certitudine, dacă ne reamintim că Brâncuși: surse românești și perspective universale, expoziţia din 2023 de la Timişoara, a avut peste 130.000 de vizitatori. Dincolo de acest apel, singurele proiecte majore comunicate momentan sunt expoziţiile Brâncuși. Sindromul de la Muzeul Național de Artă al României, ce nu are încă anunţată o dată de vernisare, și în a doua parte a anului, Brâncuşi şi muzele sale, pregătit de Art Safari, care, să nu uităm, este o iniţiativă privată, nu publică.

Dincolo de asta, desigur, sunt lăudabile demersurile omagiale ale entităţilor culturale din Târgu Jiu şi Craiova care poartă numele sculptorului - Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare, Muzeul Național şi, respectiv, Centrul Cultural - sau conferinţele, simpozioanele şi prezentările de carte despre Brâncuşi organizate zilele acestea în câteva oraşe din ţară, doar că, în Anul Constantin Brâncuși am prefera să vedem cu ochii noştri mai multe dintre lucrările sale decât să ni se povestească despre ele. Pentru moment, în România, celebrăm ziua de naştere a lui Brâncuşi mai mult prin vorbe, dar, în fine, poate de asta au declarat autorităţile întreg anul 2026 ca fiind aniversar, ca să avem parte până la finalul său şi de un pic de suspans. Ca de obicei, în ceea ce priveşte poveştile spuse de politicieni, nu se întrevede însă un happy-end.

www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/zilesinopti Februarie 2026

ZILE ȘI NOPȚI - POP CULTURE MAGAZINE

ISSN 2559-172X

Apare gratuit, lunar.

Nr. 2 (592) - Februarie 2026

Tiraj: 20.000 exemplare București, Brașov, Cluj, Constanța, Craiova Iași, Timișoara.

Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro

Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro

Director Vânzări: Simona Stoichici, simona@simone-advertising.ro

Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro

Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro

Contabilitate: Mihaela Stoica, contabilitate@zilesinopti.ro

Dezvoltare online: Radu Ganea, radu.ganea@zilesinopti.ro

Coordonator calendar evenimente naționale, zilesinopti.ro/evenimente-romania/ tibi.oprita@zilesinopti.ro

Redacție Print/Online/Social Media: Anastase Ștefania-Antonia, stefania.anastase@zilesinopti.ro

Tibi Oprița, tibi.oprita@zilesinopti.ro site@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE BUCUREȘTI: Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro

Online: Anastase Ștefania-Antonia, bucuresti@zilesinopti.ro

Distribuție: Dan Budoi

EDIȚIA DE BRAȘOV:

Redactor: Adina Chirvasă site@zilesinopti.ro

Distribuție: Andrei Paul, paul.andrei@zilesinopti.ro

Francize ZILE ȘI NOPȚI: Sibiu, Oradea.

Tipărit la tipografia Conphys. www.conphys.ro

ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată.

Editor: City Guide Media SRL. Brașov, str. Octavian Goga nr. 9A

ABONEAZĂ-TE LA ZILE ȘI NOPȚI

N-ai prins revista în oraș? O aducem noi la tine! Detalii pe shop.zilesinopti.ro 

Autori & contributori

iOaN biG PubLiSHer

Ioan Big este jurnalist și analist Pop Culture. Din 2019 este Director al Dracula Film Festival și Director artistic al Brașov Jazz & Blues Festival.

aLiN GĂLĂȚeSCu SeNiOr eDiTOr

Alin este analist de Modă și LifeStyle / Creator de Evenimente/ Consilier de Imagine și de Brand / Creator de Proiecte Speciale de Film și Fotografie Arty.

Gruia DraGOMir SeNiOr eDiTOr

Gruia este jurnalist. A absolvit Facultatea de Litere, cu o lucrare de licență despre influența culturii americane asupra literaturii române.

E ziarist din 1990, a lucrat de la presa cotidiană (Tineretul liber, Evenimentul zilei, ProSport, Adevărul) până la ghiduri TV și reviste lucioase...

Alex Mușat este toboșar și absolvent al secției de Jazz & Muzică Ușoară din cadrul U.N.M.B. Alex scrie articole despre muzică.

HOria GHibuȚiu reDaCTOr CLauDia aLDea reDaCTOr

MĂDĂLiNa LeFTer reDaCTOr

Studentă a Facultății de Litere din București, Claudia este pasionată de povești și de cum sunt ele trăite prin literatură și muzică.

Mădălina este activă în domeniul marketingului și este pasionată de citit, scris și de câte puțin din tot ce înseamnă artă.

aLeX MuȘaT reDaCTOr DeLia MiTraCHe reDaCTOr TeODOra braTu reDaCTOr iuLiaNa CiOCÎrLaN reDaCTOr

Delia este jurnalistă și face selecția de evenimente culturale pentru rubricile de recomandări. Realizează reportaje și interviuri din spațiul teatral și festivalier.

Teodora este jurnalistă și scrie analize referitoare la teatru, fi lm și artele performative.

La început de carieră în marketing, Iuliana adoră muzica electronică și mâncarea (ne)obișnuită. Scrie texte pe subiecte de eat & drink și „pop-up” stories.

Contributori

Ioana Aldea

Monica Felea

Alexandra Bujeniță

Ștefan Iancu

Adina Barbălată

Răzvan Sădean

Cosmin Dragomir

Laura Cozmîncă

Cezar Deli-Iorga

Berti Barbera

Adriana Sohodoleanu

Bianca Roiu

Ștefan Chirițescu

Liviu Mereuță

Irisz Kovacs

Doru Vatavului

Andrada Dincă

Andrei Tudose

POP-UP STORiEs:

SUSȚINUT DE

PAGINA 13-15 Samuraiul în imaginarul contemporan

Capitolul FILM

PAGINA 17

MONICA FELEA: Ce așteptăm de la Berlinale în 2026?

PAGINA 19-21 Premierele lunii

PAGINA 22-23 | Melania

PAGINA 25 | Whistle - Sunetul morţii

PAGINA 27 | Exit 8

PAGINA 28-29 | Autostrada crimei

PAGINA 31 | Ultima rețetă

PAGINA 33 | The Strangers: Chapter 3

PAGINA 35 | Raliul de la Paris la Piramide

PAGINA 37 | Scarlet

PAGINA 39 | F*ck Valentines Day

PAGINA 41 | Cod Roşu: Apocalipsa

PAGINA 43 | Romería

PAGINA 45 | Twenty One Pilots Live din Mexico City

PAGINA 47 | Crima perfectă

PAGINA 49 | Cel mai tare din parcare

PAGINA 51 | Agentul secret

PAGINA 52 | Kîzîm

PAGINA 55 | Scream 7

PAGINA 57 | Gipsy Queen

PAGINA 59

POINT OF VIEW: Marty Supreme

PAGINA 60-61 VALENTINE: Anime watchlist pentru romantici incurabili

Sumar

Capitolul ARTĂ

SUSȚINUT DE

PAGINA 63

TEODORA BRATU: Muzica și opera lui Hammershøi

PAGINA 64-65

ARTĂ & ŞTIINŢĂ: Anatomia unui simț pe cale de dispariție: Simțuri și sensibilitate în era digitală

PAGINA 66-67

PORTRET: O nouă viaţă pentru arta lui TRACEY EMIN

PAGINA 68-69

ART EXPO: „Metamorfozele” lui Ovidiu și artele vizuale

PAGINA 71

COMICS: Hellboy, desenat de GIUSEPPE MANUNTA

PAGINA 72-73

ART (Hi)STORIES: Lumea POKÉMON

şi arta secolului XXI

PAGINA 74-75

BODY ART: Adriana Minune

Capitolul MUZICĂ

SUSȚINUT DE

PAGINA 77

Electromures

IOAN BIG: Vremurile lui WALTER

TROUT

PAGINA 78-79

DIALOGURI FĂRĂ NOTE: PHILIP LASSITER

PAGINA 81

MUZICĂ NOUĂ: Ce ascultăm în luna februarie

PAGINA 82

ALBUM: Sunday Best- Nick Jonas

PAGINA 83

INDIE STAR NEKO CASE | Pe frontiera între Punk şi Country Noir

PAGINA 84-85

ANIVERSARE: „A TRICK OF THE TAIL” și asul din mânecă

PAGINA 86-87

FESTIVAL

Jazz in the Park, 13 ani mai târziu

PAGINA 88

OMUL CU DISCURILE

Răzvan Florescu Quartet | Sketches

Capitolul EAT & DRINK

SUSȚINUT DE

PAGINA 91

ȘTEFAN CHIRIȚESCU: Vinul nu e doar o băutură

PAGINA 92

GURMAND: Delicii cu sfeclă roșie

PAGINA 93

TOP Eat: 6 brunch places unde să-ți scoți prietena sau prietenul

PAGINA 94-95

La Sergiana, nu vorbim de Dragoste doar câte o zi, de Valentine şi Dragobete | Vremea Dragostei ţine cât Februarie şi un Mărţişor!

PAGINA 97

PE GUSTUL NOSTRU: Gulașul de București, o invenție culinară care apare doar în cărți

PAGINA 98-99

DE ÎNCERCAT: În februarie se mănâncă (și) supă?

PAGINA 100

Drink: De unde se trage romul

PAGINA 101

TOP Drink: 6 cafenele unde să încerci un flat white

PAGINA 102-103

MIXOLOGY: Cocktailuri de sezon care spun... Te iubesc!

Capitolul LIFESTYLE

SUSȚINUT DE

PAGINA 105

ALIN GĂLĂŢESCU: Februarie... „Speranţă vs Anxietate”!

PAGINA 106-107

DESTINAȚII:Dubai – cool chiar și vara!

PAGINA 108-111

FASHION: TRICOTAJUL REGAL

PAGINA 112-113

DESIGN: Interviu TEO VASILESCU

PAGINA 115

AWARDS: Parfumul lunii februarie 2026

PAGINA 117-119

ARHITECTURĂ: Restaurarea, între prestigiu cultural și profit: Casa Tătărăscu – actuala EkoGroup Vila

PAGINA 120-121

TRENDS: Alte nuanțe ale lunii februarie... despre roșu în diverse asocieri şi contexte

PAGINA 123-127

FASHION EVENT: CARMEN ROATA Couture 2026

PAGINA 128-129

POVEȘTI DE SUCCES: THE FUNNY BRAND | Jocurile care ne fac să vorbim cu adevărat

DCuvântul „samurai” apare în documente istorice încă din perioada Heian (794-1185). Derivat din verbul saburau („a sluji”), termenul îi desemna inițial pe cei aflați în slujba gospodăriilor aristocratice. Concepția noastră actuală despre samurai își are originile în Evul Mediu, când o clasă distinctă de războinici, cunoscută în universul nipon sub numele de bushi, a apărut și dobândit putere politică în secolul al XII-lea.

Odată cu anul 1615, care marchează începutul celei mai cunoscute și pașnice perioade din istoria spațiului japonez, Perioada Edo, samuraii s-au îndepărtat de câmpul de luptă, devenind o elită socială. După ce shogunul Ieyasu Tokugawa a mutat, în 1603, capitala Japoniei la Edo (astăzi Tokyo), provincia a devenit un nou centru politic, economic și cultural, transformându-se

www.zilesinopti.ro

POP-uP STOries POP-uP STOries

Samuraiul în imaginarul contemporan

e la cronici și gravuri japoneze până la filme, benzi desenate, jocuri video și modă contemporană, samuraii au devenit figuri emblematice în Popular culture, reprezentând curajul, onoarea, disciplina și sacrificiul de sine. De la începutul lunii februarie până în mai, The British Museum ne oferă prilejul de a redescoperi nu doar realitatea istorică a războinicilor, ci și modul în care imaginea lor a fost reinventată de-a lungul secolelor. Expoziția propune o privire critică asupra miturilor consacrate, arătând cum multe dintre convingerile noastre sunt, de fapt, tradiții construite după epoca lor.

în cele din urmă și într-un centru artistic. Samuraii făceau parte din aparatul de guvernare, ocupând funcții de miniștri și funcționari, iar mulți dintre ei au devenit figuri marcante în educație și arte ca finanțatori, poeți și pictori într-o lume în care preocupările intelectuale erau la fel de importante ca mânuirea sabiei. Dacă în trecut cultura

fiecărei perioade fusese aproape în întregime monopolizată de o anumită clasă socială, cum ar fi nobilii de la curte sau aristocrații militari, Perioada Edo a reprezentat momentul în care oamenii obișnuiți au început să acumuleze averi și să aibă acces la ceea ce era, până în acel moment, rezervat categoriilor privilegiate.

Ieyasu și-a instruit succesorii să guverneze poporul fără putere militară, dorindu-și să se distanțeze de spiritul războinic încă resimțit în urma perioadelor de conflict. Prin urmare, artiștii perioadei, printre care se aflau și samuraii, au fost inspirați de elementele specifice confucianismului, o doctrină devenită fundamentală în administrația noului guvern. Aici apar multe dintre valorile asociate spațiului cultural astăzi, precum loialitatea, respectul față de seniori, onoarea și corectitudinea. În Perioada Edo, „a trăi” a căpătat o varietate de noi interpretări, codul de onoare al samurailor și dorința de a cultiva frumusețea în toate aspectele vieții fiind doar câteva dintre ele. Moștenirea marțială a samurailor dăinuie astăzi prin arme și armuri distinctive, care au reprezentat mai mult decât simple echipamente militare, mai ales în momentele de pace. În perioada Edo, katana, purtată împreună cu o sabie mai scurtă, wakizashi, întruchipa atât măiestria tehnică, dar și un profund sens simbolic. Săbiile nu erau doar arme, ci semne ale statutului și identității, fierarii forjând lame de o durabilitate excepțională, în timp ce artizani pricepuți în prelucrarea metalului le împodobeau. Fiecare lamă era considerată unică, purtând ceva din spiritul creatorului său și reflectând autoritatea celui care o

mânuia.

Armura, denumită yoroi, reprezenta o îmbinare între formă și funcție: rânduri de plăci metalice lăcuite, legate cu șnururi de mătase, ofereau o protecție flexibilă, capabilă să reziste săgeților și loviturilor de sabie, în timp ce coifurile kabuto asigurau protecția și afișau, prin elemente decorative elaborate, descendența familială și statutul purtătorului.

După Restaurarea Meiji din 1868, samuraii și-au pierdut statutul social și nu au mai avut dreptul de a purta săbii. Cunoscuți sub numele de shizoku sau „familii de războinici”, ei au devenit oameni de rând și au fost nevoiți să se reinventeze complet ca antreprenori, educatori și funcționari într-o națiune aflată într-un proces rapid de modernizare. Ideile contemporane asociate noțiunii de „samurai” s-au impus după perioada Meiji (1868–1912), când Japonia își remodela identitatea națională și culturală, pe fondul unor transformări sociale și politice profunde.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, guvernul militar japonez a exercitat un control strict asupra educației, artelor și cinematografiei, filmele realizate în acea perioadă promovând propaganda militară și ideile naționaliste. După război, industria a început să se redreseze rapid datorită reformelor, anii ‘50 marcând începutul Erei de Aur.

Cinematografia a avut un rol esențial în rescrierea legendei samurailor, începând cu filmele realizate de Akira Kurosawa, precum Seven Samurai, Rashomon, Ran, The Hidden Fortress sau Throne of Blood. Kurosawa a creat un univers unic, în care putem regăsi

majoritatea elementelor definitorii pentru spațiul nipon. Folosindu-se de simboluri, metafore și tehnici narative complexe pentru a-și prezenta ideile, filmele pleacă de la dileme morale, conflicte și întrebări filosofice, estetica lui situându-se la intersecția dintre tradiția japoneză (marcată prin valori și obiceiuri) și influențele occidentale. El a cristalizat imaginea samuraiului ca erou moral, aflat la granița dintre datorie și sacrificiu, inspirând producții precum The Magnificent Seven (1960) și contribuind la integrarea codului samurailor în limbajul cinematografic global. Nu putem uita nici de pelicule precum Harakiri, Yojimbo, The Sword of Doom, Sanjuro, Goyokin sau Samurai Rebellion. Regăsim influența luptătorilor japonezi și în A Fistful of Dollars sau Kill Bill. În anime și manga, samuraiul capătă forme variate, adaptate sensibilităților contemporane. Serii precum Rurouni Kenshin explorează traumele și dilemele morale ale războinicilor, în timp ce Samurai Champloo reinterpretează

perioada Edo, intersectând tradiția niponă cu cultura hip-hop. Reprezentările nu urmăresc acuratețea istorică, ci folosesc samuraiul pentru a comunica teme universale precum identitatea, libertatea și conflictul interior. Jocurile video au contribuit, la rândul lor, la popularizarea imaginii idealizate a samuraiului. Titluri precum Ghost of Tsushima, Sekiro sau Nioh pun accent pe onoare, loialitate și strategii de luptă, oferind jucătorilor posibilitatea de a experimenta codul bushidō într-o lume virtuală atent stilizată.

Figura samuraiului apare și în moda contemporană, unde siluetele armurilor și tăieturile kimonourilor au inspirat atât designeri japonezi, cât și occidentali. De la Yohji Yamamoto, Issey Miyake și colecții Comme des Garçons la creații streetwear, aceste tipuri de construcții sunt caracterizate prin simplitate și minimalism. Liniile curate, cromatica deseori limitată, formele organice inspirate din natură, materialele neconvenționale și siluetele sculpturale reflectă o filosofie a echilibrului, disciplinei și funcționalității. Piesele resping normele rigide, fiind menite să fie purtate de oricine, indiferent de gen, vârstă sau formă.

În Popular culture, samuraiul nu mai este de mult timp un simplu războinic al Japoniei feudale. Personajul a devenit un simbol universal al onoarei și conflictului dintre datorie, identitate și valori personale, supraviețuind nu ca o rămășiță a trecutului, ci ca un arhetip cultural aflat în continuă transformare.

Ce aşteptăm de la Berlinale în 2026?

Ultimii ani ai Festivalului Internațional de Film de la Berlin, unul dintre cele mai importante festivaluri de categoria A (după Cannes și Veneția), au fost unii complicați. Festivalul a devenit tot mai politizat, iar industria de film l-a perceput mai degrabă ca pe o piață de film, una importantă, dar în care se discută și negociază filmele pentru Cannes, umbrind competiția din capitala Germaniei, care în trecut a adus multe pelicule importante care au rămas în istorie.

După ediția din 2024, Berlinale și-a schimbat însă conducerea și a încercat să revină pe linia în care s-a consacrat. Filme precum If I Had Legs I'd Kick You, prezentat anul trecut în premieră, au ajuns până la Oscar, iar cineaști precum românul Radu Jude, premiat anul trecut pentru scenariu, au avut retrospective la Centrul Pompidou. Anul acesta, competiția numără 22 de filme din 28 de țări. 20 de filme sunt premiere mondiale, 9 sunt regizate sau co-regizate de femei și 14 dintre regizori au fost în festival înainte, dintre care 6 chiar în competiție.

Neașteptat și marcând un semn clar că Berlinale se deschide către publicul tânăr este prezența în competiție a unui anime, A New Dawn, de Yoshitoshi Shinomiya. Cel mai așteptat titlu în acest moment pare a fi Josephine, al americancei Beth de Araújo, cu Channing Tatum și Gemma Chan, care a fost deja prezentat la Sundance și, ca să cităm IndieWire, „toată lumea vorbește despre el”. Ne așteaptă o scenă de abuz extrem de dură, dar și reacții pe măsură.

Juliette Binoche revine și ea pe marele ecran la Berlinale Palace, într-un film englezesc, Queen at Sea, în care interpretează o femeie bolnavă de demență. Un rol făcut pentru un premiu de interpretare, însă cu o concurență pe măsură. Sandra Hüller, de exemplu, pe care o știți poate din Anatomy of a Fall sau The Zone of Interest, este protagonista filmului nemțesc Rose, unde, deghizată în bărbat, ajunge într-un sat protestant izolat din Germania secolului 17, pretinzând că este moștenitoarea unei ferme abandonate. Farmecul Festivalului de la Berlin constă însă în descoperirea unor filme despre care nu știm încă multe lucruri, așa că așteptăm luna februarie și filmele pe marele ecran.

EXIT 8

PREMIERA 6 FEBRUARIE

The Exit 8

Genki Kawamura

Kazunari Ninomiya, Yamato Kôchi, Naru Asanuma, Horror, Mister, Thriller

95 de minute

Independența Film 06 februarie 2026

MISS MOXY O PISICĂ AVENTUROASĂ

PREMIERA 6 FEBRUARIE

Miss Moxy

Vincent Bal; Wip Vernooij

Barbara Sara an, Pieter Embrechts, Sarah Bannier

Animație, Aventuri, Comedie

85 de minute

CAY Films 06 ferbruarie 2026

ULTIMA REȚETĂ

PREMIERA 13 FEBRUARIE

THE HOUSEMAID

PREMIERA 6 FEBRUARIE

Whistle – Sunetul morții

Corin Hardy

Nick Frost, Dafne Keen, Sophie Nélisse, Percy Hynes White

Horror

97 de minute

Ro Image 2000 06 februarie 2026

AUTOSTRADA CRIMEI PREMIERA 13 FEBRUARIE

Crime 101

Bart Layton

Mark Ru alo, Chris Hemsworth, Jennifer Jason Leigh, Crimă, Thriller 135 de minute

InterComFilm Distribution 13 februarie 2026

Redress

Régis Wargnier

Julia de Nunez, J.C. Lin, Julien De Saint Jean, Clovis Cornillac

Dramă

104 minute

Independența Film 13 februarie 2026

ROMERÍA

PREMIERA 20 FEBRUARIE

Romería

Carla Simón

Llúcia Garcia, Tristán Ulloa, Sara Casasnovas, Miryam Gallego

Biogra c, Dramă

114 minute

Bad Unicorn 20 februarie 2026

F*CK VALENTINES DAY

PREMIERA 20 FEBRUARIE

SCARLET

PREMIERA 20 FEBRUARIE

Hateshinaki Sukâretto

Mamoru Hosoda

Mana Ashida, Masaki Okada, Masachika Ichimura

Acțiune, Animație

111 minute

InterComFilm Distribution 20 februarie 2026

THE STRANGERS: CHAPTER 3 PREMIERA 20 FEBRUARIE

The Strangers: Chapter 3

Renny Harlin

Madelaine Petsch, Richard Brake, Janis Ahern, Horror

135 de minute

CAY Films 20 februarie 2026

F*ck Valentines Day

Mark Gantt

Marisa Tomei, Virginia Gardner, Skylar Astin, Comedie, Romantic, Dragoste 95 de minute

Ro Image 2000 20 februarie 2026

COD ROȘU: APOCALIPSA

PREMIERA 20 FEBRUARIE

Cold Storage

Jonny Campbell

Joe Keery, Georgina Campbell, Liam Neeson

Comedie, Horror, SF 99 de minute

Ro Image 2000 20 februarie 2026

TWENTY ONE PILOTS: MORE THAN WE EVER IMAGINED

PREMIERA 26 ȘI 28 FEBRUARIE

Twenty One Pilots: More Than We Ever Imagined

Mark Eshleman

Tyler Joseph, Josh Dun

Muzică

119 minute

PANNONIA ENTERTAINMENT

Joi, 26 februarie, Sâmbătă, 28 februarie 2026

AGENTUL SECRET

PREMIERA 27 FEBRUARIE

RALIUL DE LA PARIS LA PIRAMIDE

PREMIERA 20 FEBRUARIE

Rally – From Paris to the Pyramids

Rasmus A. Sivertsen

Pia Borgli, Trond Espen Seim

Animație, Comedie

81 de minute

CAY Films 20 februarie 2026

CEL MAI TARE DIN PARCARE

PREMIERA 27 FEBRUARIE

GOAT

Tyree Dillihay

David Harbour, Patton Oswalt, Aaron Pierre, Animație, Aventuri 95 de minute

InterComFilm Distribution 27 februarie 2026

The Secret Agent

Kleber Mendonça Filho

Wagner Moura, Udo Kier, Gabriel Leone, Dramă, Thriller

161 de minute

Independența Film 27 februarie 2026

SCREAM 7

PREMIERA 27 FEBRUARIE

Scream 7

Kevin Williamson

Neve Campbell, Courteney Cox, Mckenna Grace, Horror

114 minute

Forum Film România 27 februarie 2026

GIPSY QUEEN

PREMIERA 27 FEBRUARIE

KÎZÎM

PREMIERA 27 FEBRUARIE

Kîzîm

Radu Potcoavă

Yeliz Mustafa, Tudor Chirilă, Amuly, Elias Ferkin, Judith State Aventuri, Romantic,Dragoste

161 de minute

Forum Film România 27 februarie 2026

CRIMA PERFECTĂ

PREMIERA 27 FEBRUARIE

How to Make a Killing

John Patton Ford

Glen Powell, Margaret Qualley, Ed Harris

Comedie, Dramă, Thriller

105 minute

Ro Image 2000; Prorom 27 februarie 2026

Gipsy Queen

Hüseyin Tabak

Alina Ioana Șerban

Dramă, Sport

115 minute

Majestic Filmverleih 27 februarie 2026

TEXT DE RĂZVAN SĂDEAN

MELANIA Un documentar despre putere și imagine publică

Într-un moment în care ambițiile teritoriale și discursul expansionist al președintelui american Donald Trump domină „prima pagină” a tuturor publicațiilor internaționale, un alt tip de ambiție prinde contur, mai discret, la Casa Albă. De această dată, vine din partea Primei Doamne. Melania Trump și-a făcut intrarea oficială în lumea cinematografiei odată cu lansarea documentarului biografic Melania, ajuns pe marile ecrane pe 30 ianuarie.

Dincolo de statutul său biografic, Melania se afirmă ca un act de construcție artistică realizat sub controlul deplin al propriului subiect. Documentarul marchează debutul Muse Films, compania de producție aflată chiar sub coordonarea Melaniei Trump, iar această asumare schimbă fundamental miza filmului. Nu mai asistăm la o poveste spusă despre Melania Trump, ci la una formulată de ea, în propriile condiții. Alegerea cadrelor, ritmul narativ și tonul general trădează un demers atent calibrat, în care accesul la intimitate este strict dozat, iar transparența rămâne mai degrabă o promisiune atent regizată decât o realitate expusă.

Un alt detaliu esențial, care conturează discursul cinematografic al acestei biografii și care nu poate fi considerat neutru, este alegerea regizorului. Documentarul marchează revenirea lui Brett Ratner în prim-planul cinematografiei, acesta fiind primul său proiect major după 2017, anul în care a fost practic exclus din industria hollywoodiană în urma unor acuzații de agresiune sexuală, acuzații pe care le-a negat constant.

Reapariția sa publică nu este însă întâmplătoare. Relația dintre Ratner și Donald Trump, devenită din nou vizibilă în 2025 și descrisă de presa internațională drept o alianță strategică, precede cu mult cariera politică a actualului președinte. În 2011, Ratner a regizat Tower Heist, film realizat parțial în proprietăți deținute de Trump și conceput inițial sub titlul Trump Heist, o comedie care satirizează

lăcomia corporatistă și pierderea încrederii în elitele financiare după criza economică globală din 2007–2008.

Pe acest fundal, documentarul pare să își propună să ofere o perspectivă mai nuanțată asupra relației dintre cei doi soți Trump. De ani buni, prezența Melaniei Trump în spațiul public a fost interpretată aproape exclusiv prin prisma relației cu soțul ei. Gesturi aparent insignifiante: mâini retrase, priviri absente, absența zâmbetului în momente-cheie au fost transformate în episoade virale și citite ca semne ale unei rupturi intime. Mai ales în timpul primului mandat al lui Donald Trump, aceste imagini au consolidat o narațiune persistentă despre o relație rigidă, lipsită de complicitate, în care Melania părea adesea în dezacord cu discursul și agenda politică ale soțului său.

Documentarul propune însă o cheie subtilă de lectură a acestei dinamici, nu prin explicații explicite, ci printr-un moment atent construit. Într-o scenă memorabilă, Donald Trump afirmă: „Cea mai mare moștenire a mea va fi aceea de pacificator”, iar Melania completează imediat: „Pacificator și unificator”. Schimbul este scurt, dar revelator: mai degrabă decât o intimitate spontană, asistăm la o coregrafie calculată a imaginii, care confirmă modul în care filmul vorbește despre relație prin nuanțe și gesturi subtile, nu prin confesiuni directe.

În contextul actual al scenei internaționale, în care administrația Trump a făcut mișcări geopolitice fără precedent, de la operațiuni

Într-o scenă memorabilă, Donald Trump a rmă:

„Cea mai mare moștenire a mea va aceea de paci cator”, iar Melania completează imediat: „Paci cator și uni cator”.

militare în Venezuela și declarații privind rolul Americii în guvernarea temporară a acestei țări până la insistența repetată asupra necesității controlului asupra Groenlandei și chiar amenințări economice adresate aliaților europeni care se opun acestei idei, schimbul de replici dintre Melania și Donald capătă o altă greutate. În lumina acestor evoluții, ceea ce într-un alt context ar fi putut părea simplu umor involuntar devine un moment care oscilează între absurd teatral și o scenă desprinsă dintr-un film de satiră politică, dar cu accente care, pentru un public conștient de realitățile geopolitice, pot părea nu doar hilare, ci și profund neliniștitoare.

Și poate că tocmai această ambiguitate face ca Melania să merite văzut. Dincolo de imaginea impecabil stilizată a Primei Doamne, filmul dezvăluie momente aparent mărunte, replici care par simple, dar care pot oferi o cheie subtilă în descifrarea unui personaj enigmatic. Nu putem ști cu adevărat cine sunt Melania și Donald Trump, și nici nu pare să fie acesta scopul documentarului, dar putem surprinde cine își doresc să pară a fi doi dintre cei mai influenți oameni ai planetei. Imaginile, atent orchestrate și supravegheate sub directa lor coordonare, conferă filmului o energie captivantă, care îl transformă dintr-un simplu portret biografic într-un studiu subtil al puterii și al spectacolului imaginii publice.

WHISTLE

Whistle - Sunetul morţii vine din acea zonă a Horror-ului contemporan care știe să fie, în același timp, ludic și profund macabru. Filmul, prezentat în premieră mondială la Fantastic Fest 2025, s-a impus rapid ca un titlu de urmărit, mai ales pentru fanii genului interesați de idei noi, nu doar de formule reciclate. Regizat de Corin Hardy (The Nun), cineast cunoscut pentru atenția la detaliile ce țin de atmosferă și pentru apetitul pentru mitologii obscure, Whistle continuă direcția regizorului de a explora frica nu doar ca șoc vizual, ci ca stare, acea teamă ce vine din anticipare. Hardy își asumă un horror cu accente adolescentine, dar refuză să îl trateze superficial.

Elementul central al poveștii – un fluier aztec al morții, un artefact real reinterpretat ficțional – este și cheia noutății sale. Odată suflat, fluierul nu doar că emite un sunet strident, aproape inuman, dar cheamă moartea celui care îl folosește, sub forma unei viziuni sau prezențe care nu poate fi evitată. Ideea este simplă, dar extrem de eficientă: nu mai e vorba despre un blestem, ci despre o condamnare personalizată. Moartea nu vine la întâmplare, ci pare să te cunoască. Urmărim povestea lui Chrys, o adolescentă marcată de

Sunetul care anunță moartea

pierderea tatălui și forțată să se adapteze unei vieți noi, într-un liceu unde nimic nu pare cu adevărat primitor. Descoperirea fluierului de către ea și colegii săi declanșează o spirală de evenimente din ce în ce mai violente, pe măsură ce fiecare dintre ei începe să fie confruntat cu propria moarte.

genului Horror ca pe o lupă,

Dafne Keen oferă o interpretare credibilă, construind o eroină vulnerabilă, dar lucidă. Distribuția matură, în care se remarcă prezența lui Nick Frost (Shaun of the Dead), oferă un contrapunct binevenit energiei haotice a grupului de adolescenți. Dincolo de sânge și momentele șocante, Whistle vorbește despre frica de viitor, despre moarte ca obsesie. Filmul folosește elementele genului Horror ca pe o lupă, amplificând anxietăți reale și transformându-le în imagini extreme. Criticii au remarcat spectaculozitatea cadrelor, chiar dacă unii au subliniat că filmul nu scapă complet de clișeele genului. Cu toate acestea, consensul general este că Whistle - Sunetul morţii, care va avea premiera în cinematografele din România pe 6 februarie, funcționează ca un roller-coaster horror solid care e despre moarte, dar și despre conștientizarea sa, despre momentul în care inocența se ciocnește brutal de realitate.

Ieșirea dintr-un labirint horror

Exit 8, thriller psihologic cu accente horror regizat de cineastul şi producătorul

japonez Genki Kawamura, reprezintă adaptarea cinematografică a celebrului joc indie creat de Kotakenotokeke, The Exit 8, un ‘walking simulator’ devenit viral la nivel internațional şi multipremiat de industria niponă de gaming.

Filmul, care a avut premiera în 2025 la Cannes şi a fost apoi nominalizat la premiul pentru cel mai bun film la Sitges, are ca personaj principal un bărbat anonim care se trezește captiv într-un pasaj de metrou aproape pustiu și aparent nesfârșit, iar misiunea lui obsesivă este aceea de a găsi... ieșirea #8. Regula de bază e simplă și imuabilă: să nu ignore absolut nimic ieșit din comun, iar dacă descoperă o anomalie, indiferent că aude un scâncet de copil venind de nicăieri sau sesizează nişte cuvinte scrise anapoda pe un panou, trebuie să facă imediat cale întoarsă. Dacă nu observă nimic suspect, îşi poate continua parcursul care sfidează logica şi, doar aşa, „Lost Man” poate ajunge la Exit 8. O singură neatenție e însă de ajuns pentru a-l trimite înapoi la început, la Exit 0. Va reuși să-și atingă scopul și să evadeze din acest coridor labirintic sau va rămâne prizonier rătăcitor întrun spațiu care pare să se joace cu percepția și limitele sale?

Spre deosebire de alte adaptări de jocuri video care au încercat să se arate excesiv de fidele față de surse, de cele mai multe ori cu rezultate îndoielnice, filmul lui Genki Kawamura se bazează pe o decizie curajoasă, dar foarte

inspirată, aceea de a-i construi o personalitate personajului prins în bucla spațială, despre care, altfel, nu aflăm aproape nimic în VG, iar faptul că acesta e un viitor tată bântuit de incertitudini redefineşte radical experiența Exit 8, fiindcă trimite cu gândul în mod inevitabil la fuga continuă de luare a deciziilor importante în viață şi la necesitatea asumării acestora, chiar şi atunci când nu le putem prevedea efectele. Dincolo de acest aspect existențial, să zicem, în pofida premisei foarte simple, Exit 8 captivează publicul prin faptul că, din momentul în care The Lost Man îşi dă seama că trebuie să fie atent la indicii, acesta începe să le caute la rândul său pe ecran, în timp real, pentru a completa un puzzle deconcertant prin elementele Horror care intervin gradual, muzica repetitivă şi ambientul aseptic. Prin urmare, din 6 februarie înfruntați-vă propriile temeri şi încercați şi voi să găsiți ieșirea #8 în acest time-loop thriller totul aparte.

6 februarie, time-loop thriller cu

AUTOSTRADA CRIMEI

ELEGANȚA JAFULUI CA FORMĂ DE CINEMA PUR

Există filme care vin spre noi nu ca o simplă promisiune de entertainment, ci ca un mod de a retrăi prin alte filtre tot felul de amintiri cinematografice. Crime 101 / Autostrada crimei se anunță a fi exact acest tip de obiect cinematografic: un thriller contemporan cu puls clasic, o reverență făcută cu sânge rece și stil impecabil marilor filme despre jafuri, coduri morale și bărbați care știu că linia dintre lege și crimă e mai degrabă o convenție estetică și nuanță. Inspirat din nuvela lui Don Winslow și regizat de Bart Layton, Crime 101 pare construit din elementele cheie ale cinemaului care nu se grăbește, care respiră și observă, care știe că adevărata tensiune nu vine (doar) din explozii, ci din priviri, pauze și alegeri greșite făcute cu o eleganță aproape ritualică.

Ce surprinde încă de pe afiș este distribuția excepțională, asta și pentru că un film ca Autostrada crimei trăiește sau moare datorită acesteia, pentru că fără actorii potriviți poate foarte ușor să alunece spre un film de categorie B... iar aici, vorbim de o adevărată constelație. Chris Hemsworth, într-un rol care promite să-l scoată definitiv din zona confortabilă a blockbusterului, își asumă postura unui profesionist al

delicvenței, genul de personaj care nu ridică vocea și nu explică nimic, pentru că nu are de ce, dar se impune imediat. Hemsworth pare interesat aici nu de forță, ci de control, de geometria precisă a fiecărei mișcări.

Alături de Hemsworth, Mark Ruffalo aduce acea oboseală morală specifică polițistului care a văzut prea mult și a înțeles prea devreme că ordinea este, de cele mai multe ori, o iluzie bine luminată. Ruffalo are darul rar de a juca interiorul, pentru

că tăcerile lui spun mai mult decât monologuri întregi. Rolul de aici n-are cum să nu-ți aducă aminte de recentul rol pe care l-a avut în fenomenalul serial „Task”. O altă surpriză de pe generic este Halle Berry, care interpretează un personaj ce funcționează ca ax moral instabil al filmului. Fără excese dramatice, Berry joacă inteligența, intuiția și ambiguitatea. Este genul de rol care nu cere atenție, dar o captează definitiv. Distribuția este completată de nume care nu apar niciodată întâmplător într-un film: Barry Keoghan, cu fragilitatea lui periculos de imprevizibilă, și Monica Barbaro, o prezență care aduce echilibru și tensiune în același timp. Filmul nu pare interesat de eroi sau antagoniști, ci de tipologii, de oameni prinși întrun mecanism mai mare decât ei. Fără a fi un remake, Crime 101 pare și un tribut discret, dar asumat, adus cinema-ului lui Steve McQueen. De altfel, el este și pomenit la un moment dat într-un scurt dialog între personajele lui Hemsworth și

Ruffalo. Ca în filmele cu mașini ale lui McQueen, și aici se simte aceeași atenție pentru spațiu urban ca organism viu (de altfel, acel „101” din titlu se referă la o autostradă din State), aceeași fascinație pentru coduri nescrise, pentru masculinitatea tensionată, pentru ideea de „meserie” dusă până la obsesie. Jaful nu e un spectacol, ci o operațiune aproape metafizică, o formă de ordine într-o lume care funcționează pe haos mascat. Crime 101 pare să preia de la McQueen nu stilul exterior, ci etica cinema-ului: răbdarea, refuzul explicațiilor facile, încrederea că spectatorul poate duce greul unui film care nu îi oferă totul pe tavă.

Titlul este înșelător. Crime 101 nu se referă la infracțiuni, ci la reguli. Despre acele legi invizibile care guvernează atât lumea crimei, cât și pe cea a justiției. Despre cum fiecare personaj își scrie propriul manual de supraviețuire și ce se întâmplă atunci când o regulă e încălcată, nu cu

zgomot, ci cu consecințe lente și ireversibile. Într-un peisaj dominat de thrillere zgomotoase și formule reciclate, Autostrada crimei (premiera: 13 februarie) promite să fie un film care își cunoaște rădăcinile și le respectă, care nu încearcă să fie „relevant”, ci coerent, elegant și construit. Dacă își duce intențiile până la capăt, are toate șansele să devină nu doar un reper al genului în anii recenți, ci și o dovadă că cinema-ul de tensiune matur, cel care nu subestimează spectatorul, încă are un loc clar pe ecran.

Ca o mică paranteză sau post scriptum, Andra Nechita, românca de 29 de ani care a început încet, dar sigur, să se facă remarcată la Hollywood, are aici un rol secundar, alături de toate aceste megastaruri ale cinematografiei. Anul trecut, ea a avut un rol principal în filmul de groază Bone Lake.

ULTIMA REȚETĂ

Suspans și haute cuisine, în comeback-ul lui Régis Wargnier

Ultima rețetă marchează revenirea regizorului francez Régis Wargnier după o pauză de un deceniu. Laureat al Premiului Oscar pentru cel mai bun film străin în 1993 pentru Indochine, Wargnier reapare pe marile ecrane cu un proiect care explorează două teme care l-au preocupat de-a lungul timpului: disparițiile reale – un subiect rar abordat în cinematografie, mai ales că în Franța dispar anual fără urmă aproximativ 10.000 de persoane – și gastronomia de top, care s-a impus natural în scrierea scenariului, semnat împreună cu Manon Feuvray și Thomas Bidegain.

Filmul pornește de la un eveniment neașteptat: cu doar câteva ore înainte de a primi a treia stea Michelin, celebrul chef Pascal Jankowski dispare în timpul unei partide de vânătoare, alături de adjunctul său, Antoine Desmartins, cu care fiica sa, Clara, avea o relație. Cei trei lucrau împreună în restaurantul lui

Pascal, iar pentru Clara, rămasă peste noapte la conducerea acestuia, dispariția tatălui și a iubitului ei schimbă radical ordinea lucrurilor și trezește în ea un puternic sentiment de vinovăție. La doi ani după momentul dispariției celor doi, Clara primește o invitație neașteptată la un prestigios congres gastronomic din

Taipei, un eveniment care o forțează să iasă din bucătăria restaurantului și să înfrunte inevitabil procesul de vindecare și reconstrucție interioară. Pentru a conferi autenticitate poveștii, Wargnier a filmat mai multe scene în restaurante reale, atât în Franța, cât și la Taipei, surprinzând astfel atmosfera și rigurozitatea meseriei. Regizorul a declarat că vede bucătarii ca pe niște creatori asemănători cineaștilor: coordonează echipe, urmăresc perfecțiunea și lucrează pentru rezultate care să impresioneze mai ales prin emoție, nu doar prin tehnică. În film, aromele și preparatele devin pentru Clara o hartă a emoțiilor și amintirilor prin care își înfruntă durerea, își descoperă puterea interioară și încearcă să înțeleagă și să accepte dispariția celor doi bărbați pe care i-a iubit.

În România, Ultima rețetă a fost proiectat pentru prima dată în cadrul ediției din 2025 a Festivalului Internațional de Film Transilvania – TIFF, în secțiunea Film Food. Pelicula, care reunește nume importante ale cinematografiei franceze, precum Julia de Nunez, J.C. Lin, Julien De Saint Jean, Clovis Cornillac și Louis-Do de Lencquesaing, va avea premiera în cinematografe pe 13 februarie. Mizând pe suspans și rafinamentul artei culinare, filmul se impune ca o experiență cinematografică de neratat!

Bate cineva la ușă. Din nou.

„The Strangers: Chapter 3”

Există filme horror care sperie. Și există filme care te urmăresc mult timp după ce s-au terminat. The Strangers a fost, încă din 2008, din a doua categorie: un film simplu, aproape auster, construit pe o idee tulburătoare - violența care nu are explicație. Se întâmplă „pentru că erai acasă”. La aproape două decenii distanță, franciza se încheie (din nou) cu The Strangers: Chapter 3, ultimul episod al trilogiei regizate de Renny Harlin. Nu e doar un final, ci un exercițiu de memorie cinematografică: ce mai înseamnă frica într-o lume care a văzut deja tot?

Personajul principal, Maya (Madelaine Petsch), nu mai e fata speriată prinsă într-o casă izolată. A trecut prin iad, l-a recunoscut, l-a privit în ochi. Chapter 3 o găsește întrun punct familiar horror-ului modern, ca o supraviețuitoare traumatizată, care nu mai poate distinge clar între pericol real și paranoia. Și poate tocmai aici devine interesant filmul. The Strangers nu a fost niciodată despre monștri sau explicații. Măștile nu ascund identități, ci le șterg. Răul nu e personal, e banal, iar asta îl face și mai înfricoșător. În acest ultim capitol, confruntarea nu mai este doar fizică, ci una de rezistență psihologică, un test despre cât timp poți trăi cu frica fără să devii prizonierul ei.

Dimpotrivă, insistă pe repetiție, pe reluarea acelorași gesturi, sunete și spații. Bătăi în ușă. Pași în noapte. Tăcere. E o abordare care poate frustra, dar care spune ceva esențial: frica nu evoluează, doar revine în valuri… sau capitole.

Trilogia The Strangers funcționează pentru că filmele vorbesc despre vulnerabilitate într-o lume care se crede în siguranță. Despre casa care nu mai e adăpost. Despre faptul că nu există lecții sau morale clare. Nu poți câștiga, poți doar supraviețui temporar. Într-o epocă în care horror-ul devine tot mai metaforic, mai „elevat”, rămâne fidel unei forme primitive de spaimă. Nu explică. Nu moralizează. Doar arată.

încearcă să reinventeze horror-ul.

Cele trei filme au fost realizate consecutiv, aproape ca un experiment de anduranță narativă. Privite împreună, ele funcționează ca un film fragmentat în trei acte: intrarea în teroare, încercarea de evadare și iluzia controlului. Harlin nu încearcă să reinventeze horror-ul.

Programat să apară pe 20 februarie, The Strangers: Chapter 3 închide oficial trilogia, dar lasă o portiță deschisă - la propriu și la figurat. Pentru că adevărata forță a seriei nu stă în mitologie sau continuitate, ci în sentimentul persistent că oricând, oriunde, cineva poate bate la ușă și nu va conta cine ești. Sau ce ai făcut sau dacă meriți ce urmează. Va conta doar

Chapter 3 adevărata oricând, ai dacă meriți ce urmează. Va conta doar că ai fost acasă.

RALLY - From Paris to the Pyramids

Un trio neobișnuit într-o cursă aventuroasă

Cât de departe poți ajunge atunci când motorul mașinii tale funcționează cu o ingeniozitate veche de câteva decenii și puțin praf de stele? De la producătorii care au transformat universul Flåklypa într-un fenomen global vine o aventură 3D care ne reamintește că uneori, cele mai mari victorii nu se măsoară în trofee.

Rally - From Paris to the Pyramids este o călătorie spectaculoasă, plină de râsete și adrenalină, care te poartă din inima Franței până sub soarele arzător al Egiptului. Trei prieteni neobișnuiți - inventatorul excentric Reodor Felgen, coțofana curajoasă Solan și ariciul timid Ludvig - încearcă să câștige o cursă legendară după ce invențiile lor trăsnite îi duc în dizgrația primarului din satul natal. Așa că, împreună, ei decid să mizeze totul pe o singură carte, înarmați cu faimoasa lor mașină… artizanală, Il Tempo Gigante, o bijuterie plină de gadgeturi ascunse. Astfel, în această cursă aventuroasă, ei trebuie să înfrunte Alpii periculoși și deșertul nesfârșit, dar și concurența: un miliardar cinic din California, dotat cu tehnologie de ultimă oră.

Rally - From Paris to puterea modestiei. Dacă

megalomania

frica nu sunt slăbiciuni, ci

Cursa în sine este o experiență palpitantă, susținută de un soundtrack interpretat magistral de Orchestra Simfonică din Trondheim, care oferă „greutate” fiecărei curbe luată la limită. Astfel, muzica devine un personaj în sine, coloana sonoră adăugând o notă magică întregii expediții. Dincolo de linia de sosire și praful ridicat de roți, Rally - From Paris to the Pyramids strecoară o lecție prețioasă despre fragilitatea ego-ului și puterea modestiei. Dacă Solan trebuie să învețe că megalomania și setea de faimă pot orbi chiar și cea mai curajoasă inimă, micul și timidul Ludvig devine eroul neașteptat, demonstrând că prudența și frica nu sunt slăbiciuni, ci busole morale care te pot salva din cele

mai mari încurcături. Regizat de Rasmus

A. Sivertsen (Captain Sabertooth), filmul reușește un echilibru perfect între nostalgie și modernitate. Trecerea la animația 3D este realizată impecabil, păstrând farmecul și căldura personajelor clasice, dar oferind în același timp un spectacol vizual corect și detaliat. Este fascinant să urmărești cum acest trio de „neadaptați”, cu mașina lor făcută manual, reușește să țină piept tehnologiei de ultimă oră printr-o armă imbatabilă: loialitatea unul față de celălalt. Lansat deja internațional la finalul lunii decembrie, această aventură plină de acțiune pentru întreaga familie va avea premiera în România pe 20 februarie.

România pe

SCARLET

PREMIERĂ

Un dark fantasy bazat pe o tragedie clasică

În 2021, cineastul Mamoru Hosoda s-a îndepărtat de stilul simplu și clasic care l-a consacrat, prin animaţii precum Mirai, (2018) și ne prezenta Belle, o reinterpretare a „Frumoasei și Bestia” printr-o lentilă virtuală, vorbindu-ne despre autenticitate, dualitate, empatie, conflict și escapism. Ulterior, a păstrat această traiectorie maximalistă și emoțională, abordând din nou teme precum durerea și conflictul interior, dar într-o formulă mai dramatică, pentru că Scarlet, noul său lungmetraj, preia inspirat din Hamlet, tragedia lui Shakespeare, elemente familiare din aceasta, precum trădarea și dorința de răzbunare, doar că se desprinde rapid de textul original și evoluează într-o fantezie întunecată.

Viața idilică a tinerei Scarlet se destramă atunci când, de la balconul palatului, își vede tatăl înconjurat de oameni înarmați, într-un complot pus la cale de propriul unchi, Claudius. Mânată de furie, își petrece următorii ani gândindu-se la răzbunare, doar pentru ca planul să se întoarcă împotriva ei atunci când ajunge să bea chiar ea din paharul cu otravă. Astfel se trezește în Otherworld, un spațiu liminal în care sufletele din diferite epoci coexistă în conflict. Claudius se află deja aici, alături de o întreagă armată, în așteptarea lui Gertrude, o iubire de mult

pierdută. Cu un nou scop, pornește prin acest purgatoriu dominat de soldați loiali și bandiți rătăcitori, adunând armurile luptătorilor căzuți. În călătoria sa îl întâlnește pe Hijiri, un paramedic al Japoniei contemporane, care îi prezintă

o perspectivă diferită, o lume care nu este consumată de furie. Scarlet trebuie să aleagă între răzbunare și speranță, în timp ce Hijiri, un pacifist adesea tulburat de violența ei, ajunge să înțeleagă că în fața unor forțe mitice distrugătoare, lupta devine uneori inevitabilă. Mamoru Hosoda s-a îndepărtat în mod intenționat atât de animația 2D, care a consacrat stilul Anime, cât și de animația CG în stil hollywoodian, iar rezultatul este o reprezentare grafică hibridă, care îmbină imagini desenate manual, predominante în prima parte a filmului, cu tehnologii moderne de animație, reprezentative pentru scenele din lumea de dincolo. Ca voci, din distribuția lui Scarlet fac parte: Mana Ashida (Lonely Castle in the Mirror), Masaki Okada (Drive my car), Masachika Ichimura (Pokémon: Mewtwo Strikes Back) și Kôji Yakusho (The Brightest Sun), iar animaţia va avea premiera în cinematografele din România pe 20 februarie.

F*CK

DAY

Cum să fugi de o cerere în căsătorie de Ziua Îndrăgostiților

Dacă ideea de dragoste afișată ostentativ de Valentine’s Day vi se pare un clișeu „servit la comandă”, atunci F*ck Valentines Day, cel mai recent film regizat de Mark Gantt, ar putea fi exact antidotul potrivit. Filmul se revendică formal din zona comediei romantice, dar refuză deliberat sentimentalismul convențional: nu caută să înduioșeze, ci să ironizeze. Este o comedie construită pe un tipar narativ „anti”, care demitizează presiunea socială, comercializarea excesivă și așteptările rigide asociate unei sărbători precum Valentine’s Day. Nu merge însă până la sabotajul total al unui anti-erou în stilul Grinch vs. Crăciun, ci preferă o abordare mai subtilă, centrată pe refuzul romantismului clișeizat și anxietăți contemporane, cu o notă puternică de sarcasm și umor.

Un alt atu al filmului este distribuția, condusă de două actrițe bine-cunoscute publicului cinefil. Marisa Tomei, laureată a Premiului Oscar în 1992 pentru rolul secundar din My Cousin Vinny, aduce experiență și gravitate unei povești aparent lejeră, în timp ce Virginia Gardner, cunoscută din Marvel’s Runaways, Halloween și Beautiful Disaster, oferă un amestec de energie, sarcasm și vulnerabilitate. F*ck Valentines Day va ajunge în cinematografele din România pe 20 februarie, plasându-se strategic în cea mai „romantică” perioadă a anului.

În centrul poveștii se află Gina (Virginia Gardner), o tânără care urăște faptul că ziua ei de naștere coincide cu Valentine’s Day. După cum spune chiar ea: „Dacă n-ar fi fost atât de groaznic și jenant, nu ar fi fost Valentine’s Day.” Temându-se că partenerul ei va transforma această zi specială într-o cerere în căsătorie, Gina pleacă într-o vacanță intempestivă alături de mama ei, Wendy (Marisa Tomei), o escapadă care devine scena unui plan ingenios de a evita momentul mult temut. Wendy, însă, vede lucrurile diametral opus: „Este cu adevărat cea mai frumoasă zi a anului. E ziua când iubirea e peste tot”. Din ciocnirea acestor perspective atât de diferite iau naștere o serie de aventuri romantice și amuzante, care o vor ajuta pe Gina să înțeleagă mai bine ce își dorește cu adevărat.

F*ck Valentines Day se dovedește a fi mai mult decât o simplă comedie romantică de sezon: explorează, cu umor și sarcasm, așteptările și presiunile legate de sărbătoarea iubirii, oferind spectatorilor șansa nu doar să se distreze, ci și să reflecteze la ceea ce este în esență iubirea, dincolo de avalanșa de inimioare roșii și vorbe dulci.

Cod Roșu: Apocalipsa

Ce poate face o ciupercă din om

Oare ce secrete zac uitate prin depozitele vechi, sub straturi groase de praf? Uneori, nu e vorba doar de mobilă veche și lacăte ruginite, ci de ceva mult mai… viu și mult mai flămând. Cod roşu: Apocalipsa / Cold Storage promite să fie cel mai exploziv mix de science-fiction, horror și comedie neagră al anului, o peliculă care transformă o simplă tură de noapte într-o cursă contra cronometru pentru salvarea omenirii.

Povestea îi urmărește pe Teacake (Joe Keery) și Naomi (Georgina Campbell), doi tineri angajați ai unui centru de depozitare construit strategic deasupra unei foste baze militare americane. Ceea ce trebuia să fie o seară banală devine un coșmar biologic atunci când un fungus parazit, sigilat de guvern și depozitat la nivelul cel mai jos al facilității acum zeci de ani, reușește să evadeze. Pe măsură ce temperatura crește, microorganismul ultra-contagios suferă mutații rapide, preluând controlul minții și devorând orice îi iese în cale. Singura lor speranță? Un veteran călit în lupte și fost expert în bioterorism,

interpretat de inconfundabilul Liam Neeson, care aduce un contrast savuros de gravitate și ironie întregului haos.

Regizat de Jonny Campbell, cunoscut pentru producții precum Westworld sau Dracula, filmul are la bază scenariul semnat de legendarul David Koepp (Black Bag, Indiana Jones

şi cadranul destinului), care își adaptează propriul roman de succes lansat în 2019. Koepp a creat o poveste antrenantă și plină de adrenalină, care te va ține cu sufletul la gură. Totodată, fanii genului se pot aștepta și la un spectacol vizual generos. Pe de altă parte, filmul abundă și în de scene sângeroase și efecte vizuale explicite, amintind clasicele genului „creature-feature” precum The Blob sau Slither Cod roşu: Apocalipsa mizează pe un stil vizual dinamic, folosind cadre care pot crea o senzație de claustrofobie și efecte cu rolul de a accentua ideea de contaminare organică. Ceea ce face ca acest thriller cu accente horror să fie cu adevărat captivant este modul în care transformă un spațiu cotidian, precum un depozit de cartier, într-un labirint al supraviețuirii. În timp ce lumea exterioară habar n-are că este la un pas de colaps, bătălia se dă printre rafturi metalice și coridoare înguste, oferind o senzație de realism terifiant. Filmările realizate în locații spectaculoase din Italia și Maroc, împreună cu chimia dintre carismaticul Joe Keery și Georgina Campbell transformă acest lungmetraj într-un spectacol de entertainment pur. Cod roşu: Apocalipsa (premiera: 20 februarie) este un film inteligent și alert care nu se teme să fie ludic, demonstrând că, uneori, cea mai mare amenințare globală poate fi învinsă cu puțin umor negru și mult curaj neașteptat.

DE LA REGIZOAREA FILMULUI ALCARRÀS

ROMERÍA

UN FILM DE CARLA SIMÓN

DIN 20 FEBRUARIE DOAR LA CINEMA

ROMERÍA

Când trecutul dezvăluie

adevăruri ascunse

Atunci când ne simțim pierduți, adesea căutăm ceva care să ne ancoreze. Pentru mulți, acel ceva este familia. Și Marina, protagonista celui mai nou film al Carlei Simón, se află într-un moment de cumpănă și caută sprijin din partea familiei ei îndepărtate. Astfel, pornește într-o călătorie spre orașul natal al tatălui ei, în speranța că va găsi toate răspunsurile pe care le caută.

Carla Simón, faimoasa regizoare spaniolă cu origini catalane, revine pe marile ecrane cu Romería, o nouă poveste emoționantă despre familie, regăsire și maturizare. Distribuit în România de Bad Unicorn, filmul o urmărește pe tânăra Marina (interpretată de Llúcia Garcia) în călătoria ei pe coasta atlantică a Spaniei pentru a obține un document pentru universitate de la bunicii pe care nu i-a cunoscut niciodată. Astfel, întâlnește mătuși, unchi și veri noi, neștiind dacă va fi

acceptată în familia regăsită. Răscolind emoții demult îngropate și răni ale trecutului, Marina pune cap la cap amintirile fragmentate și adesea contradictorii ale părinților, a căror amintire e îndepărtată.

Asemenea celorlalte două filme realizate anterior, Carla Simón se folosește de propriile experiențe pentru a prezenta o poveste complexă despre familie, unde lucrurile nu sunt ce par a fi. Cu toate că părinții Marinei sunt absenți, prezența lor este resimțită pe tot parcursul filmului. Ei reapar în nenumărate feluri, adesea în mici detalii sau obiecte care au rămas în urma lor, iar Marina reușește să construiască portretul lor; nu este unul perfect sau complet, însă indiciile pe care le descoperă reușesc să umple goluri care completează atât povestea părinților ei, cât și a vieții lor.

Marina se află la granița dintre două realități: cea a copilăriei ei, unde a crescut în Barcelona alături de mama ei și

a trăit cu impresia că tatăl ei a murit când era mică; și cea a rudelor din partea tatălui, care susțin o altă înșiruire a evenimentelor petrecute în trecut. Iar Marina trebuie să deslușească care este adevărul din mijlocul tuturor acestor povestiri încâlcite și să decidă dacă poate să aparțină acestei familii pe care n-a cunoscut-o până acum.

Romería s-a văzut în avanpremieră mondială în cadrul Competiției Oficiale de la Festivalul Internațional de Film de la Cannes și se va lansa în cinematografele din România pe data de 20 februarie. Nu rata acest film puternic și emoționant despre familie, care te va purta pe strălucitoarea coastă spaniolă, doar în cinematografe!

Când 65.000 de voci cântă la unison

Twenty One Pilots Live din Mexico City, film-concert în cinematografe

Între 25 și 28 februarie, Twenty One Pilots aduc pe marile ecrane cel mai ambițios proiect cinematografic al lor: More Than We Ever Imagined. Filmul documentează show-ul monumental din Mexico City, din cadrul The Clancy World Tour, unde 65.000 de fani au umplut Estadio GNP Seguros, transformând concertul într-o mega-experiență colectivă.

Trupa s-a format în 2009, la Columbus, Ohio, când Tyler Joseph, alături de Nick Thomas și Chris Salih, au început să cânte „în subsolurile unor cluburi, pentru publicul venit să vadă celelalte trupe din lineup”, după cum rememorează regizorul filmului, Mark C. Eshlema. Rămași sub formă de duo din 2011, Tyler și bateristul Josh Dun au construit meticulos un univers muzical care combină rock alternativ, hip-hop, electropop și elemente teatrale, adunând o comunitate globală de fani cunoscută drept „Clique”.

Regizorul Mark C. Eshlema a captat în acest film două perspective. Prima este cea creată de peste 20 de camere centrate pe fanii care trăiesc show-ul, iar cealaltă – perspectiva personală –este creată de urmărirea permanentă a lui Tyler și Josh dezlănțuindu-se pe una dintre cele mai mari scene din cariera lor, dar și în culise sau în momentele lor de pauză. Setlist-ul filmului include hituri precum Overcompensate, Car Radio, Heathens, Stressed Out, dar și piese din noul album: Next Semester, Routines in the Night, Navigating, Paladin Strait. Trees și Jumpsuit sunt momentele lor emblematice cu care închid fiecare concert.

Ce aduce filmul în plus față de un concert live? În primul rând, imagini spectaculoase ale stadionului inundat de mulțimea uriașă de fani. Apoi camere montate pe scenă, care capturează energia brută a lui Tyler și Josh, alături de cadre din public, care te plasează chiar în centrul energetic al evenimentului. Comentariile exclusive ale duo-ului, reflectând lungul drum până la această scenă, precum și secvențele din culise completează atmosfera aproape intimă a spectacolului cinematografic. Mai mult, auzi impecabil și vezi monumental detalii și nuanțe imposibil de receptat într-un concert live.

Pentru fanii locali, filmul este și „încălzirea” perfectă pentru revenirea trupei în România în iulie 2026, când vor fi headlineri la Electric Castle Festival. Ultima prezență a lor în țară a fost tot la Electric Castle, în 2022, unde au creat o atmosferă electrizantă.

Lista cinematografelor și bilete la twentyonepilots.film atmosferă

CRIMA PERFECTĂ

Rude, rude, dar sângele e pe bani

Există moșteniri pentru care merită să muncești o viață și averi pentru care merită să ucizi o întreagă dinastie. Iar uneori, drumul către succes este pietruit cu tăierea metodică a câtorva ramuri „putrede” din arborele genealogic. Crima perfectă / How to Make a Killing este un thriller cu tuşe de comedie neagră care ne reamintește că, în lumea elitelor, dragostea de familie are un preț foarte precis și extrem de ridicat.

Becket

Redfellow (Glen Powell) este un tânăr muncitor, renegat la naștere de propria familie obscen de bogată. El trăiește cu certitudinea că este singurul moștenitor legitim al imperiului Redfellow, însă între el și muntele de bani nu stau decât șapte rude, care par să nu se grăbească nicăieri. Așa că, în loc să aștepte ca legile naturii să-și facă treaba, el alege o scurtătură mult mai radicală. Sub influența unei prietene din copilărie, interpretată de Margaret Qualley (un fel de Lady Macbeth modernă), Becket începe să „toaleteze” arborele genealogic cu o precizie chirurgicală. Planul lui este pe cât de simplu, pe atât de diabolic: fiecare rudă excentrică ce îi blochează drumul spre cele 28 de miliarde trebuie să dispară din peisaj, una câte una.

distribuție care pare să savureze fiecare replică acidă. Glen Powell face o schimbare de macaz spectaculoasă, lasând în urmă uniforma de erou din Top Gun pentru a intra în pielea unui antierou cu un șarm periculos, amintind de ambiția fără scrupule a lui The Talented Mr. Ripley, iar dinamica este amplificată de prezența lui Ed Harris, a cărui gravitate legendară oferă greutatea necesară universului Redfellow. El apare ca o figură intimidantă care transformă fiecare manevră socială într-un joc de supraviețuire. Această reinterpretare modernă a clasicului britanic Kind Hearts

and Coronets se bazează atât pe un scenariu tăios, cât și pe un duel de înaltă clasă, unde fiecare zâmbet ascunde o intenție letală.

Viziunea regizorală a lui

John Patton Ford (Emily the Criminal) prinde viață printr-o

Într-o perioadă în care publicul savurează scenariile în care cei extrem de bogați sunt puși la punct cu propriile arme, criticii deja compară această comedie neagră cu producții populare precum Saltburn sau The Menu. Astfel, Crima perfectă (premiera: 27 februarie) se poziționează ca o satiră care aterizează în momentul cultural perfect pentru povești despre lupta de clasă și lăcomia dinastică. La finalul zilei, rămânem cu o întrebare inconfortabilă: oare Becket este monstrul poveștii sau doar cel mai silitor elev al unei elite care a uitat de mult ce înseamnă scrupulele? Indiferent de răspuns, un lucru e sigur, că drumul spre cele 28 de miliarde de dolari n-a arătat niciodată atât de elegant și de periculos în același timp.

GOAT

Cel mai tare din parcarea

animațiilor din 2026

Într-o eră cinematografică dominată de povești cu animale vorbitoare și metafore pentru depășirea obstacolelor, GOAT / Cel mai tare din parcare se anunță drept una dintre cele mai interesante animații ale anului 2026. Inspirată de lumea sportului și îmbogățită cu un mesaj universal pozitiv despre încredere și perseverență, această comedie animată promite să cucerească publicul de toate vârstele. GOAT ne transpune într-un univers animat complet, populat de animale antropomorfe, unde sportul suprem nu este fotbalul sau baschetul pe care îl știm, ci roarball - un joc intens și de contact complet, dominat de creaturi extrem de rapide și puternice.

În acest context, protagonistul nostru este Will Harris, un țap mic de statură, dar cu visuri uriașe: să devină nu doar un jucător profesionist, ci cel mai mare jucător de roarball din istorie. Bineînțeles, lumea îl privește cu scepticism, pentru că, la urma urmei, cine ar crede că un țap poate ține pasul cu animale precum gheparzii sau rinocerii în acest sport dur. Dar Will crede în el și își urmează

visul neabătut. Sportul în sine este doar un pretext, căci ideea este una clasică, cea a outsiderului care schimbă regulile jocului și redefinește așteptările, în ideea că oricine crede în visul său ajunge să și-l îndeplinească.

McLaughlin dă viață lui Will, iar Stephen Curry - multiplu campion NBA și producător al filmului - interpretează un jucător girafă pe nume Lenny Williamson. Lista e completată de Gabrielle Union, David Harbour, Nicola Coughlan, Nick Kroll, Jenifer Lewis, Patton Oswalt, Jennifer Hudson și alte nume mari care adaugă profunzime și umor personajelor. În paranteză fie spus, importanța implicării lui Curry este mai mult decât o simplă atracție de marketing: este o punte între cultura sportului și lumea animației, menită să atragă atât tinerii fani ai baschetului, cât și familiile în căutare de povești inspiraționale.

inspiraționale. Tehnic, beneficiază

Proiectul strălucește nu doar prin poveste, ci și printr-un voice cast impresionant: Caleb

Tehnic, Cel mai tare din parcare (premiera: 27 februarie) beneficiază de animația realizată de Sony Pictures Imageworks, aceeași echipă din spatele unor hituri vizuale precum SpiderMan: Across the Spider-Verse și KPop Demon Hunters, ceea ce ridică așteptările privind stilul vizual și dinamica scenelor sportive. Prin mesaje despre curaj, incluziune și spirit de echipă, GOAT caută nu doar să distreze, ci mai ales să inspire. Este o animație despre depășirea limitelor, despre a transforma diferențele în puncte forte și despre a demonstra că, indiferent de mărime sau așteptări, fiecare dintre noi se poate face remarcat și apreciat.

AGENTUL SECRET

Un thriller despre hidoșenia tiraniei politice

Cu peste 50 de premii şi nominalizări în palmares, dintre care două recente Globuri de Aur, care îl face un candidat de luat în seamă la premiile Oscar de luna viitoare, drama braziliană Agentul secret, concepută de virtuozul regizor Kleber Mendonça Filho (Bacurau, Aquarius), reprezintă un must-see pentru cinefilii români, mai ales cei maturi, fiindcă acţiunea se petrece într-un tip de regim politic a cărui povară continuăm să o purtăm la rândul nostru peste timp: dictatura. În Agentul secret, suntem transportaţi în 1977, an de vârf al luptelor interne dintre facţiunile militare rivale aflate la conducerea Braziliei, care au produs în valuri efecte neliniştitoare la nivelul întregii naţii.

autorităţile locale şi ucigaşii cu simbrie care îi sunt pe urme. Între dorința de a se reconecta cu familia și realitatea brutală a dictaturii braziliene din anii ’70, Armando, devenit Marcelo într-o urbe în care nu rechinii sunt cei care omoară oameni, ajunge fără voie un „agent secret” prins într-o rețea de tensiuni politice, sociale și personale, populată de anarhocomunişti, politicieni veroşi, cetăţeni idealişti şi criminali în uniformă.

Ca urmare a unui diferend avut cu un ministru corupt, Armando (Wagner Moura), un văduv trecut de 40 de ani, este nevoit să-şi ducă viaţa în semi-clandestinitate, cu toate că nu este un agitator politic sau dizident. În plină săptămână a carnavalului, fostul cercetător şi cadru universitar ajunge în Recife, cea mai mare aglomerare urbană din nordul Braziliei, cu speranța de a se reapropia de fiul său și de a-şi găsi cumva liniștea pe care o caută de ani de zile. Pericolul pândește însă la fiecare colț de stradă, iar fugarul, deşi mascat cumva prin asumarea identităţii de simplu funcţionar la evidenţa populaţiei, devine o ţintă deopotrivă pentru

Wagner Moura, cunoscut la noi datorită serialului Narcos, în care l-a jucat pe Escobar, dar şi prin rolurile din filme precum Civil War sau Elysium, a fost recompensat cu premiul de interpretare la Cannes şi cu Globul de Aur pentru modul în care a portretizat acest personaj, care nu are însă nimic de-a face cu un... 007 în versiune braziliană. În fapt, Agentul secret (premiera: 27 februarie), thriller politic cu neaşteptate accente de satiră şi comedie neagră, realizat de un cineast care se dovedeşte a fi şi un pasionat cinefil prin referinţele inserate, este o poveste cinematografică foarte densă, spusă şi interpretată într-un mod impresionant despre supraviețuire și memorie, într-o vreme în care adevărul era cel mai adesea ascuns în umbre care dau frisoane.

îzîm este, fără îndoială, un film coming-of-age care se detașează de clasicele povești ale genului, fiind totodată primul lungmetraj românesc inspirat din comunitatea tătară. Povestea o aduce în prim-plan pe Selda, o adolescentă dintr-o familie tradițională de tătari din Constanța, care își dorește să trăiască liber cei mai frumoși ani de liceu, în timp ce se confruntă cu prejudecățile părinților legate de modul în care ar trebui să respecte tradițiile. Prin regia sa, Radu Potcoavă reușește să surprindă cu sensibilitate universul interior al protagonistei, interpretată de tânăra Yeliz Meryem Mustafa, care își face debutul în cinema cu un rol principal provocator.

În tătară, „kîzîm” înseamnă „fetița mea” sau „fetița lui tata”, așa cum o alintă tatăl ei, interpretat de Elias Ferchin, cunoscut actor, regizor și scenarist de origine tătară, care semnează și scenariul filmului. Relația tată-fiică este însă pusă la încercare atunci când Selda se îndrăgostește de Tudor (Matei Saizescu), „un român”, cum ține să-i atragă atenția tatăl ei, fapt ce contravine tradițiilor comunității tătare. Selda consideră aceste concepții depășite, ceea ce o determină să-și piardă încrederea în sprijinul și înțelegerea

Un coming-of-age despre o iubire

părinților și decide să-și urmeze inima. Într-o seară, împreună cu prietenii și iubitul ei, fură o mașină și pleacă spre Vama Veche, fără să-și anunțe părinții, aventură ce se transformă într-o experiență periculoasă.

Vorbind despre Kîzîm, Radu Potcoavă identifică un fir roșu care leagă toate filmele sale: poveştile cu adolescenţi în general şi coming-of-ageurile în mod deosebit: „Cred că în fiecare film al meu există fie un copil, fie un adolescent care se confruntă cu probleme de maturizare, o temă care

rămâne mereu actuală”, explică regizorul. Kîzîm spune povestea Seldei, o fată de 16 ani aflată într-un prag fragil și fascinant între copilărie și maturitate. „Mai mult, Selda este de etnie tătară, o provocare extrem de plăcută pentru mine, pentru a explora cât de relevante mai sunt tradițiile etnice în viața unui adolescent astăzi”, adaugă regizorul.

Pentru Radu Potcoavă, Kîzîm marchează o serie de premiere: este primul său lungmetraj vorbit parțial într-o limbă străină, tătara, prima dată când filmează o rugăciune din Coran, prima dată când ascultă muzica tătărească și prima dată când pătrunde în rutina zilnică a unei familii aparținând acestei etnii, după cum a mărturisit el însuși. Filmul poate fi văzut în cinematografele din România începând cu 27 februarie.

Ghostface revine!

SCREAM 7 sau reîntoarcerea mortului viu al horror-ului

Dacă ai crezut vreodată că Scream s-a terminat definitiv, probabil ai uitat regula de bază a francizei: nimic nu moare cu adevărat, mai ales când publicul încă răspunde la telefon. Iar cu Scream 7, seria nu doar că revine, ci își face intrarea cu aerul cuiva care știe exact ce face și, mai ales, de ce o face. Filmul are premiera programată pe 27 februarie, adică fix la 30 de ani după ce Wes Craven și Kevin Williamson au dat restart horror-ului slasher cu un cuțit meta bine ascuțit. Coincidență? Evident că nu. Scream a fost mereu genul de franciză care știe săși aleagă momentele.

Da, Neve Campbell se întoarce. Și nu, nu ca simplă fan service. Personajul ei, Sidney Prescott, nu mai e doar „final girl”, ci o supraviețuitoare cu istorie, traume și… familie. Iar când Ghostface se apropie de familie, lucrurile devin (și mai) serioase. Alături de ea, o avem din nou pe Courteney Cox în rolul lui Gale Weathers, eternul jurnalist care nu ratează nicio tragedie, dacă există un titlu bun la mijloc. Se întorc și supraviețuitori din

- realizabil, dar nu la fel de

importantă veste: Kevin Williamson din

asta pare mai mult decât o soluție de

filmele recente - semn că noua generație nu e doar carne de tun, ci parte din mitologie. Și da, David Arquette e iar prin zonă. Scream fără Dewey e ca un VHS fără tracking prost - realizabil, dar nu la fel de distractiv. Poate cea mai importantă veste: Kevin Williamson revine, de data asta și ca regizor. Omul care a scris regulile jocului se întoarce să le rescrie. După tot haosul din jurul producției, mutarea asta pare mai mult decât o soluție de

avarie, pare un statement. Scream a fost întotdeauna despre filme, despre public și despre obsesia noastră pentru violență ambalată inteligent. Williamson știe asta mai bine decât oricine. Așa că nu ne așteptăm la un slasher clasic, ci la unul care știe că l-ai mai văzut de șase ori și tocmai deaia vrea să te surprindă. Oficial, detaliile despre povestea din Scream 7 sunt puține. Neoficial, e clar: Ghostface revine cu un scop mai personal ca niciodată. Trecutul nu mai e doar o amintire, ci o armă. Pentru că, la 30 de ani de la debut, Scream nu mai este doar o franciză horror, ci un comentariu despre nostalgie, despre reciclare, despre cum publicul cere mereu „încă unul”, chiar dacă știe exact ce urmează. Ghostface nu mai e doar un ucigaș cu mască E reflexia unei industrii care refuză să lase lucrurile să se termine. Și, sincer, cât timp e făcut cu cap, cine suntem noi să închidem telefonul?

GIPSY QUEEN

O dramă despre lupte... în ring și în viață

Gipsy Queen este povestea lui Ali, o mamă care emigrează din România într-o țară străină pentru a le oferi copiilor ei un viitor mai bun. Muncește până la epuizare, dar rămâne în picioare. Pentru copiii ei, luptă oriunde e nevoie — chiar și în ringul de box. Filmul are în centru un personaj feminin puternic, cu o poveste profund umană și universală, care ar putea fi orice femeie, orice părinte, orice om pus în situația de a lupta pentru cei pe care îi iubește. Interpretată de Alina Șerban, care dă dovadă de o forță actoricească și umană rar întâlnite, Ali este un personaj care trăiește la limita rezistenței, încercând să-și țină familia unită. Ea pleacă din România în Germania pentru a le oferi celor mici un alt viitor, asemenea multor români.

Într-un subsol unde face curățenie, Ali regăsește un sac de box - un sport, desigur, dar și o metaforă pentru viața din afara ringului, o subliniere a ideii că munca și efortul pot face diferența, atât în arenă, cât și în societate. Când viața o aduce într-un punct critic, boxul devine singura cale prin care poate lupta pentru a-și păstra copiii lângă ea și pentru a le proteja viitorul. Filmul valorifică magistral acest paradox al boxului – simultan metaforă și experiență concretă – în care lupta este atât simbolică, cât și visceral de reală. În ringul

de box din film, realitatea se împletește subtil cu ficțiunea, întrucât adversara Alinei Șerban este campioana mondială de box Maria Lindberg, iar antrenorul din colțul ei este nimeni altul decât Jürgen Blin, legendar boxer german de categoria grea, care a luptat chiar și împotriva lui Muhammad Ali. Pentru rolul principal din Gipsy Queen, Alina Șerban a câștigat patru premii pentru Cea mai bună

PREMIERĂ

totodată și o

actriță, inclusiv Premiul pentru Cea mai bună actriță din Germania, fără ca ea să fie vorbitoare de limba germană. O co-producție AustriaGermania realizată de regizorul Hüseyin Tabak, filmul este intens și emoționant și vorbește despre iubirea care îți dă forța să nu renunți. Nominalizat la 11 premii internaționale și câștigător a 7 dintre ele, Gipsy Queen a fost apreciat de juriile festivalurilor Nuremberg Film Festival „Turkey-Germany” și Tallin Black Nights Film Festival, cât și de ale Premiilor German Screen Actors și Guenter Rohrbach Filmpreis, având totodată și o nominalizare la European Film Awards și la LOLAPremiile Academiei Germane de Film. Gipsy Queen va fi lansat pe 27 februarie în cinematografele din România și stă la baza unei campanii dedicate șansei tuturor la educație și sport, deschizând un dialog necesar despre incluziune.

POINT

AMarty Supreme Scopul scuză mijloacele?

flat luna trecută în Londra, în deja uzualele vizite de pe Emirates Stadium pentru a-mi susține favoriții de la Arsenal, am profitat de ocazie și într-una dintre zilele ploioase de care am avut parte am decis să mă adăpostesc într-un cinema. Și când zic cinema, mă refer la chiar la o sală de cinema sau un picturehouse, cum i-a zis englezul. Și m-am dus cu direcție către

Marty Supreme, filmul care la noi urma să apară la final de ianuarie. Cu popcorn-ul în brațe și locul strategic ales de pe rândul din mijloc, am așteptat cu interes să văd ce ne-a mai pregătit

Josh Safdie (regizorul) și dacă Chalamet e chiar așa de bun pe cât zic criticii.

De la bun început, filmul setează un ritm alert, deja aproape un trademark al său, după cum bine am putut vedea în Uncut Gems sau Good Time. Chalamet, aici sub numele de Marty Mauser, are ochelari, un început de „mono sprânceană”, o ușoară acnee și o tentativă de bărbiță cu mustață. Pletele în vânt și chipul angelic din Dune sau

Call Me By Your Name au lăsat locul unei apariții mult mai dure, mai neîngrijite și mai bine potrivite peisajului din New York-ul anilor ’50, acolo unde are loc acțiunea filmului. Odată cu el facem cunoștință și cu Rachel (Odessa A’zion), tânăra cu ochi superbi care intră în magazinul de pantofi unde lucrează Marty, sub pretextul că a uitat ceva acolo cu o zi înainte. În realitate, cei doi se strecoară în depozit unde… se bucură de avântul vârstei. Apoi, pentru a sublinia (nu foarte subtil), finalitatea actului dintre cei doi, Safdie optează pentru un montaj digital cu mai mulți spermatozoizi care se-ntrec, până într-un punct mare și alb, care se transformă într-o minge de ping-pong. Pe moment am râs, dar la urmă mi s-a părut ingenios.

Lui Safdie nu îi e frică să inducă anxietate spectatorului. Nu îi e teamă că îl sufocă, și tocmai de-aia filmul te ține fără probleme, chiar dacă are două ore și jumătate. Acțiune, dramă, comedie, situații extreme și poate uneori exagerate, toată completează un tablou al unui New York haotic, plin de tot felul de oameni care mai toți atârnă de un fir de ață de marele american dream, spre care tinde fiecare. Cel mai bun exponent e chiar Marty. În esență, Marty nu e un erou. Ba dimpotrivă. E genul de personaj care ar face orice ca să obțină ce își dorește, chiar dacă asta implică violență, înșelăciune, furt sau încălcarea a aproape orice ține de moralitate. Și cu siguranță că nu ar fi fost la fel dacă partitura nu era pe mâna lui Timothée Chalamet, care cred sincer că face cel mai bun rol al lui din toată cariera de până acum. Carieristul disperat, talentat, dar care tot timpul aspiră la măreție face din Marty un personaj profund viciat, dar de la care nu îți poți lua ochii și care s-ar putea să îi aducă lui Timmy primul Oscar din carieră, la care râvnește și el atât de mult.

Anime watchlist pentru romantici incurabili

Scapă de clișee în luna februarie. Nu în ideea de a evita complet poveștile de dragoste, dar de ce te-ai mulțumi cu aceleași declarații previzibile și neînțelegeri nesfârșite? Iată câteva recomandări de Anime potrivite pentru a fi vizionate luna aceasta în tihnă pe canapea, în solitudine sau alături de persoana care ți-e dragă.

„A heart's a heavy burden”, îi spune Sophie lui Howl, copleșit de sentimente pe care nu știe cum să le trăiască. Howl’s Moving Castle, disponibil pe Netflix, scris și regizat de Hayao Miyazaki, este în primul rând despre iubirea de sine. Sophie se consideră o persoană obișnuită și acceptă o viață liniștită și previzibilă, fără a lua în considerare vreodată o altă cale. Când un blestem o transformă într-o bătrână, privește schimbarea ca pe o șansă de a trăi în sfârșit după propriile reguli. Eliberată de îndoieli, descoperă încrederea, puterea și curajul. Prin întâlnirea cu Howl, vrăjitorul extravagant care se ascunde de sine, învață că imperfecțiunea nu este ceva de care să te temi. Blestemul nu este ridicat printr-o declarație de dragoste, ci când Sophie realizează că este demnă de iubire, acceptând atât defectele lui Howl, cât și pe ale sale.

Iubirea depășește orice fel de barieră. A Sign of Affection, disponibil pe Crunchyroll, bazat pe seria Manga scrisă și ilustrată de Suu Morishita, este o poveste relatată prin ochii unei tinere cu deficiențe de auz care experimentează dragostea pentru prima dată. Yuki refuză ca viața ei să fie definită și limitată de această condiție, chiar și în fața provocărilor cotidiene cu care se confruntă, de la simple conversații la momente de izolare. Într-un astfel de moment îl întâlnește pe Itsuomi, care spre deosebire de alte persoane, nu este nici jenat, nici excesiv de precaut în preajma ei. Pe măsură ce legătura lor emoțională se intensifică, Yuki găsește curajul de a fi vulnerabilă, chiar și atunci când persoana de care îi pasă se exprimă total diferit. Lumea ei se extinde descoperind noi posibilități și trăind o iubire bazată pe răbdare, curiozitate și efort reciproc. izolare.

descoperind noi posibilități și trăind o iubire bazată pe

Ce se întâmplă însă atunci când liniștea nopții aduce împreună doi străini? Insomniacs After School, disponibil pe Hulu, bazat pe Manga scrisă și ilustrată de Makoto

Ojiro, spune o poveste de dragoste delicată din timpul nopților nedormite și al temerilor nerostite. Ganta, retras și rezervat, și Isaki, extrovertită și veselă, par să aibă puține lucruri în comun, până când o întâlnire accidentală din observatorul abandonat al școlii dezvăluie că amândoi duc în liniște aceeași luptă. Deși se confruntă cu anxietatea, temerile lor sunt diferite: Isaki își face griji că nu se va mai trezi din somn, în timp ce Ganta se teme de trecerea timpului. Dar nu este nevoie să împartă aceleași frici pentru a se susține reciproc în căutarea echilibrului.

Tăcerile împărtășite și conversațiile târzii devin un spațiu pentru încredere, empatie și vindecare.

Ce înseamnă să te simți legat de cineva pe care nu l-ai întâlnit niciodată? Your Name, disponibil pe Crunchyroll, regizat de Makoto Shinkai, explorează dorința de apartenență prin viețile interconectate ale lui Mitsuha și Taki. Mitsuha visează să scape din micul său oraș rural, în timp ce Taki navighează agitatul Tokyo, amândoi simțind că le lipsește ceva esențial. Viețile lor se intersectează în mod neașteptat când încep să-și schimbe corpurile, lăsându-și mesaje și bilețele pentru a se ghida reciproc în rutina zilnică. Cu toate că premisa de tip Freaky deschide drumul către comedie, filmul vorbește mai degrabă de căutarea unui sens pierdut, sperând că iubirea poate transcende spațiul, timpul și circumstanțele. Când schimbul de vieți încetează brusc, Taki rămâne doar cu amintiri vagi și cu hotărârea de a găsi fata care i-a schimbat viața.

Iar în final... ce ai face dacă ai putea da timpul înapoi, nu pentru o a doua șansă, dar pentru a retrăi momentele care au dat valoare vieții tale? Grandpa and Grandma Turn Young Again, disponibil tot pe Crunchyroll, bazat pe Manga scrisă și ilustrată de Kagiri Araido, îi urmărește pe Shouzou și Ine, un cuplu devotat care, după o viață petrecută împreună, se trezesc într-o dimineață din nou tineri. În loc să pună la îndoială motivul miracolului, acceptă oportunitatea de a-și retrăi tinerețea unul lângă celălalt. În esență, seria nu este despre recâștigarea timpul pierdut, ci despre iubirea durabilă, visurile împărtășite și șansa de a se alege unul pe celălalt în fiecare zi.

zilesinopti.ro/arta-cultura

Vodafone sustine capitolul

Artă & Cultură din Zile și Nopti. În print și online.

POrTreT

O nouă viață pentru arta lui

TRACEY EMIN

Capitolul Artă & Cultură este susținut de arT (Hi)STOrieS

Lumea POKÉMON și arta secolului XXI

Muzica şi opera lui Hammershøi

Pictura a fost rareori atât de enigmatică și fascinantă precum în opera artistului danez Vilhelm Hammershøi. De cele mai multe ori, lucrările sale înfățișează scene domestice scăldate într-o lumină difuză și redate în culori sobre, adesea fiind prezente figuri solitare, în special soția sa, Ida Ilsted. Însă, sub această liniște se ascunde o intensitate psihologică subtilă, o atmosferă de introspecție și mister care continuă să rezoneze cu publicul contemporan. Expoziția The Eye that Listens, de la Muzeul Thyssen-Bornemisza, Madrid, din perioada 17 februarie31 mai, explorează relația poetică și metaforică dintre vedere și sunet care pătrunde în opera lui Hammershøi.

Interesul pentru muzică a fost o temă importantă în viața sa artistică, manifestându-se adesea mai degrabă ca o „muzicalitate vizuală”, decât ca reprezentări directe ale interpretării muzicale. În timp ce alături de soția sa organizau seri de muzică de cameră, arta se concentra pe instrumente muzicale, precum pian, violoncel, vioară, în camere liniștite și goale, pentru a amplifica senzația de tăcere, memorie și introspecție. Camerele sale par să invite publicul într-un spațiu în care tăcerea devine un element auditiv, unde absența mișcării și a zgomotului intensifică percepția. Pianul din „Interior. The Music Room, Strandgade 30” devine un subiect de natură moartă, care accentuează lipsa omului și senzația unui timp suspendat.

Printre alte teme cheie abordate se numără rolul Idei Ilsted atât ca muză, cât și ca model, explorarea singurătății și introspecției de

către artist, precum și interacțiunea subtilă dintre arhitectură și emoție în reprezentarea spațiului. Paleta sa restrânsă de griuri, nuanțe de crem și albastru estompat devine un vehicul pentru explorarea trecerii timpului, a fragilității percepției și a granițelor dintre prezență și absență.

Expoziția urmărește, de asemenea, evoluția artei lui Hammershøi, de la studiile sale timpurii la Academia Regală Daneză de Arte Frumoase până la anii de maturitate petrecuți la Copenhaga, unde a creat cea mai iconică serie de scene domestice. Hammershøi este introdus într-un context artistic mai larg, remarcând influența pictorilor nord-europeni precum Vermeer și Pieter de Hooch și stabilind legături cu artiști mai târzii, precum Edward Hopper, a cărui tensiune liniștită și reținere psihologică fac ecou celor ale lui Hammershøi.

Anatomia unui simț pe cale de dispariție:

DHush Glitches, CNDB

Foto © Alina Ușurelu

acă ai auzit în acest început de an tot felul de vești și de comentarii despre roboți care

urcă scările sau mașini care îți ghicesc starea de spirit, probabil este din cauza Consumer Electronics Show (CES), care tocmai a avut loc în ianuarie, în Las Vegas. CES este e cel mai mare eveniment tech din lume, locul unde viitorul vine să se laude înainte să ajungă în sufrageriile noastre. Privind prin această fereastră către ce urmează, nu mai vedem ecrane spectaculoase, ci o realitate în care tehnologia a ieșit din cutia digitală și a devenit infrastructură fizică omniprezentă. Este un moment de cotitură: inteligența artificială nu mai este doar un software cu care interacționăm, ci o prezență întrupată care ne conduce mașinile, are grijă de casele noastre și ne monitorizează sănătatea la nivel biometric.

Cyber-Body-Systems (Marginal), 2024

Foto © Andreea Săsăran

Simțuri și sensibilitate în era digitală

Într-un context în care veniturile din tehnologia de consum sunt estimate la peste 1 trilion de dolari în 2026, nu mai vorbim despre simple gadgeturi, ci despre delegarea responsabilității și agentivității umane către sisteme autonome. Nu întâmplător, la CES 2026 miza nu a mai fost pe servere gigantice, ci pe cipuri capabile să ruleze AI direct pe dispozitiv (edge-based inference). Însă, pe măsură ce tehnologia devine tot mai eficientă și mai invizibilă, apare o întrebare esențială: cum mai producem sens într-o lume care nu se mai lasă simțită?

Teoria lui Karl Weick despre sensemaking explică modul în care oamenii au nevoie de indicii senzoriale - sunet, vibrație, atingere - pentru a înțelege și acționa. Într-o fabrică digitalizată sau într-o casă condusă de algoritmi silențioși, aceste repere dispar. Suntem martorii unei „dez-întrupări” a experienței, unde devenim observatori detașați ai unor fluxuri de date pe care nu le mai putem simți. Această pierdere a

Cyber-Body-Systems (Marginal), 2024

contactului senzorial a stat în centrul cercetărilor art-science-tech dezvoltate de Marginal România în ultimii ani.

În 2023, Marginal a colaborat cu Universitatea Johannes Kepler din Linz în cadrul proiectului

DIGI-SENSE, condus de Dr. Claudia Schnugg, pentru a cerceta exact acest gol, propunând explorarea performativă ca metodă de a reconstrui sensul în mediile digitale. Arta nu a mai funcționat ca simplă experiență estetică, ci ca instrument critic de cunoaștere prin simțuri. Folosind experiențe imersive, senzori EEG (electroencefalogramă) și captarea mișcării, echipa a tratat corpul uman ca instrument de navigare a spațiul digitalului, încercând să traducă datele abstracte într-o formă de limbaj senzorial.

În 2025, acest demers a fost extins prin Hush Glitches, un proiect de cercetare artistică având la bază gemeni digitali (digital twins)reprezentări virtuale ale unor obiecte, procese sau sisteme fizice, actualizate cu date în timp real pentru a simula comportamentul și a facilita luarea deciziilor - aplicată în ecologie. Proiectul reconstruiește digital specii rare sau dispărute din flora endemică a României, precum garofița Pietrei Craiului (Dianthus callizonus), Stipa danubialis, Centaurea pontica sau mușchiul de turbă Sphagnum divinum.

Materializată într-un performance în care dansatoarea purta încălțăminte la care au fost adăugați senzori ce măsoară în timp real presiunea, lumina, umiditatea și temperatura, date ce influențează în timp real un ecosistem digital. Plantele nu imită mișcarea umană, ci reacționează conform logicii biologice -

fototropism, degradare, adaptare - obligând dansatoarea să își ajusteze corpul la nevoile lor. Este aceeași infrastructură senzorială celebrată la CES, dar aplicată nu lumii antropocentrice, ci celei vegetale.

Într-o lume care vrea să traducă totul în date, Hush Glitches propune o politică în care nu orice ruptură de comunicare trebuie reparată. Reacțiile plantelor nu sunt emotive, nu sunt pedagogice, nu sunt user-friendly - exact opusul promisiunii tehnologice. Glitch-ul nu este tehnic, ci profund uman: un eșec de sens. În termenii lui Weick, proiectul arată ce se întâmplă când indiciile există, datele circulă, dar nu se leagă într-o poveste compatibilă cu cunoașterea umană. Tehnologia funcționează perfect, dar lumea rămâne opacă - o perspectivă pe care multe demonstrații de la CES o evită cu eleganță.

Ajungem astfel la o altă obsesie a lui 2026: sustenabilitatea măsurabilă. Dashboard-uri, scoruri de impact, natură tradusă în KPI-uri. Hush Glitches răspunde aproape ironic: datele sunt colectate, dar nu sunt afișate. Informațiile științifice și statisticile despre dispariția speciilor coexistă cu o experiență care refuză catharsisul și nu promite salvare prin interacțiune. Doar constată distanța - un posibil prim pas pentru o schimbare care nu vine din afară, ci din oameni. În fond, astfel de cercetări pun sub semnul întrebării o presupunere centrală a prezentului: că orice poate fi tradus, iar tot ce este tradus poate fi controlat. CES 2026 a fost plin de sisteme care promit armonie între corp, mediu și mașină. Arta, uneori, sugerează contrariul: poate că viitorul nu aparține interfețelor mai bune, ci acceptării faptului că anumite forme de viață - și de inteligență - vor rămâne definitiv intraductibile.

O nouă viață pentru arta lui TRACEY EMIN

Cu 30 de ani în urmă, artista britanică Tracey Emin (n. 1963) s-a izolat timp de trei săptămâni într-o galerie din Stockholm în încercarea de a face din nou funcţională relaţia ei cu pictura, pe care o abandonase timp de şase ani, după experienţa traumatizantă a unui avort. Acea introspecţie din 1996 a dat naştere faimoasei sale instalaţii Exorcism of the Last Painting I Ever Made, care, alături de My Bed, lucrarea din 1998 ce documentează felul în care Emin şi-a revenit după o cădere nervoasă survenită pe fondul consumului de alcool, constituie principalii vectori care fac legătura între ‘prima’ şi ‘a doua’ viaţă a uneia dintre cele mai puternice şi influente creatoare din arta contemporană globală, mai exact între etapa existenţială în care devenise “copilul teribil” din grupul Young British Artists (YBA) din anii ’80 şi cea în care a supravieţuit unei boli aproape fatale. Complexul parcurs al artistei, care a fost înnobilată în 2024 şi a devenit Dame Tracey Emin, face obiectul retrospectivei A Second Life de la Tate Modern, deschisă publicului începând din 17 februarie, care va prezenta o amplă selecție de picturi, sculpturi, videoclipuri, piese textile și instalații realizate în ultimele patru decenii, permiţând familiarizarea cu modul în care lucrările sale confesive au remodelat ideea de autobiografie în peisajul artistic, precum şi evoluţia abordării ei în ceea ce priveşte explorarea corpului şi auto-exprimarea.

Dintotdeauna, de la emblematicul său debut solo My Major Retrospective 1982–93 şi până la sculptura Ascension din 2024, privitul “înapoi” în timp şi “înăuntrul” său a fost însoţit de pasiune, dar şi de foarte multă durere, dată fiind tinereţea ei marcată de incest, violuri, abuzuri misogine şi avorturi, care au dus-o în pragul “sinuciderii emoţionale”, şi apoi criza survenită la maturitate, în 2020, odată cu diagnosticarea cu o tulpină rară și periculoasă de cancer, urmată de multiple intervenţii chirurgicale. Din acest motiv, lucrările sale provocatoare și crude emoțional estompează frecvent granițele dintre artă și viață, invitând privitorii într-o lume profund personală. Nu trebuie omis faptul că artista a dobândit recunoașterea internațională prin lucrarea

Everyone I Have Ever Slept With 1963–1995, un cort brodat cu numele tuturor celor cu care a împărțit un pat - platonic sau sexual -, care a stârnit discuții aprinse despre intersecția dintre artă, intimitate și autobiografie. De altfel, pentru Tracey Emin, un pat nu este doar un loc sau un obiect... este un mod de a fi, pentru că a revenit în mod repetat asupra acestuia, prin asocieri care merg de la emoționalitate intensă la catatonia totală. My Bed, iconica ei instalaţie nominalizată la Premiul Turner, un succès de scandale care, alături de rechinul murat în formol al lui Damien Hirst, a devenit un sinonim pentru genul de artă care enervează extrem de multă lume. Atunci a devenit Tracey Emin o vedetă a Young British Artists (YBA), echivalentul artistic al Britpop, în perioada Cool Britannia, lucrări ale sale ajungând în colecţiile unor figuri marcante din Pop culture, precum fotomodelele Jerry Hall şi Kate Moss, muzicienii Elton John, Madonna şi Ronnie Wood sau actorul Orlando Bloom.

De-a lungul carierei, chiar şi după ce s-a întors la prima ei dragoste, pictura figurativă, iar mai apoi a experimentat cu materialele textile şi neonul, Tracey Emin a continuat să sfideze limitele în artă, înfruntând tabuurile și provocând normele sociale printr-o abordare creativă neerodată de

temeri sau complexe şi operele sale au rămas la fel de intime şi de intens personale. Durerea și frământările născute din dragostea romantică au fost timp de mulţi ani busola lui Tracey Emin, dar în timpul lockdown-ului pandemic s-a confruntat cu diagnosticul de cancer la vezică, aceeași boală care i-a ucis mama. Din fericire, a reuşit să treacă peste asta şi, cumva ironic, experienţa apropierii sale de moarte a făcut ca opera ei să capete astfel o nouă viață, iar expoziția A Second Life, care poate fi vizitată până la sfârşitul verii, reflectă inclusiv explorarea dimensiunilor acestei a doua vieți a lui Emin în pictură, reprezentând deopotrivă recunoașterea statutului de muritor și o grimasă a învingătoarei în fața morții. Deși durerea și suferința sunt încă prezente, picturile sale ambițioase oferă o calitate transcendentă, spirituală, demonstrând o hotărâre fermă de a trăi în prezent, iar sculpturi monumentale precum I Followed You Until The End se constituie într-o invitaţie impresionantă pentru a-i experimenta opera inovatoare și viscerală. Cu numeroase expoziții personale la galerii și muzee prestigioase din întreaga lume, Tracey Emin rămâne o voce semnificativă în arta contemporană, inspirând publicul cu explorarea ei sinceră și încărcată emoțional a condiției umane.

„Metamorfozele” lui Ovidiu și artele vizuale

Puține opere literare din Antichitate au influențat atât de profund și de durabil arta precum Metamorfozele lui Ovidiu. Opera poetului roman, scrisă undeva în anul 8 î.Hr., conține peste 250 de mituri grecești și romane, împletind sute de povești despre transformare într-o singură epopee care a modelat literatura, arta și înțelegerea mitologiei occidentale timp de milenii. Începând din 6 februarie, prin expoziția Metamorphoses, Rijksmuseum din Amsterdam ne invită să descoperim acest poem considerat „Biblia artiștilor”, întrucât s-a dovedit a fi o sursă de inspirație perenă pentru lucrări despre zei, eroi, iubire, putere și natura schimbării în sine.

Importanța artei lui Ovidiu stă în faptul

Ulay, S he

genul, dezbat

că abordează întrebări și teme care sunt încă relevante în lumea modernă. Ne oferă povești prin care putem să ne explorăm mai bine sinele și lumea în care trăim și aduce în discuție subiecte precum puterea, sexualitatea, genul, rasa și arta, pe care oamenii le dezbat din cele mai vechi timpuri. Ne provoacă să recunoaștem schimbarea ca

fiind fundamentală pentru

fiind fundamentală pentru experiența umană, fie că vorbim de circumstanțele, norocul sau identitatea care evoluează de la o etapă a vieții la alta.

norocul sau identitatea care

Auguste Rodin, Pygmalion și Galatea

Metamorfozele au pus laolaltă mituri despre creație și distrugere, trădare și gelozie, cruzime și compasiune. Personajele trec prin acte extreme, dar firul comun care le leagă pe toate este schimbarea. De-a lungul versurilor au loc nenumărate transformări. Oamenii sunt preschimbați în păsări, izvoare, stânci, plante și stele, zeii devin animale, iar corăbiile lui Aeneas sunt transformate în nimfe. Dar, dincolo de mit, Ovidiu vorbește despre realitatea naturii umane. Omul care se leagă de rutină, trecut și relații pentru a evita un proces inerent al vieții. Metamorfozele ne reamintesc că nimic nu rămâne neschimbat și că tocmai transformarea stă la baza existenței. Exemple precum ciclurile naturii, ziua și noaptea sau vârsta omului sugerează că tot ceea ce este destinat să existe este, mai devreme sau mai târziu, menit să se transforme. Căderea Troiei a fost un moment de distrugere, însă din cenușa ei s-a ridicat Roma, transformare care, în cele din urmă, a asigurat moștenirea troienilor. La fel ca multe opere din antichitatea greco-romană, Metamorfozele provin dintr-o cultură patriarhală în care violența și sexualitatea, teme recurente, apar deseori împreună. Dar prezența lor nu este întâmplătoare, ci sunt chestionate alături de alte abuzuri de putere, fie ele eroice sau divine. Într-o operă centrată pe transformarea forțată, violența sexuală nu poate fi separată de preocupările centrale ale poemului, precum legătura dintre libertate, voință și umanitate. Când Jupiter o atacă pe Callisto, actul este descris drept unul ce nu poate fi numit „fără crimă”. La fel, tapiseria lui Arachne înfățișează abuzurile zeilor drept „crimă cerească”. Ceea ce poate să pare o contradicție constituie, și în lumea poetului, și în a noastră, o realitate cu care ne confruntăm: puterea, mai ales cea de natură divină, coexistă cu violența și abuzul. Transformările personajelor feminine evidențiază adesea teme precum libertatea de

acțiune, rezistența și complexitatea iubirii. Dorința feminină, constrângerile sociale și provocările maternității arată cum schimbarea, uneori bruscă, alteori tragică, poate dezvălui forța interioară. Când Arethusa, urmărită de zeul râului Alpheus, cere ajutorul zeiței Artemis, aceasta este învăluită într-un nor și dusă în siguranță spre Sicilia. Ajunsă la Ortygia, se preschimbă într-un izvor, un simbol puternic al rezistenței feminine împotriva violenței masculine. Ovidiu le conferă în mod constant femeilor o voce puternică, conturându-le portrete la fel de complexe precum cele ale bărbaților și examinează modul în care trăsăturile considerate de obicei masculine capătă un nou înțeles atunci când sunt exprimate prin intermediul lor. În loc să se concentreze pe celebrele victorii ale lui Hercule, Ovidiu ne îndreaptă atenția către mama sa, Hecuba, și semnificației actului de a da naștere unui erou. În cadrul expoziției, peste 80 de capodopere din diferite perioade, inclusiv picturi, sculpturi, obiecte de aur, ceramică, fotografie contemporană și video, ne arată cât de importantă și relevantă este această operă, chiar și în zilele noastre. Printre obiectele expuse se numără „Danae” de Titian, „Minerva și Arachne” de Tintoretto, celebrele „Jupiter și Io”, „Ganymede” și „Danae” de Correggio, „Narcis” de Caravaggio și „Pygmalion” din marmură de Rodin, alături de versiunea picturală a lui Gérôme. De asemenea, vedem și cele trei capete ale lui Arcimboldo și Perseul din bronz în mărime naturală cu capul Meduzei, realizat de olandezul Hubert Gerhardt pentru Ducele de Bavaria, prezentat pentru prima dată împreună cu modelul care l-a inspirat pe Benvenuto Cellini. Cu alte cuvinte, dacă veţi ajunge în primăvara aceasta la Amsterdam, merită să vă treceţi în agendă o vizită la Rijksmuseum.

Hellboy, desenat de GIUSEPPE MANUNTA

Autorul franco-italian de benzi desenate Giuseppe Manunta este un nume binecunoscut în banda desenată europeană, cu precădere în Franța, Belgia și Italia. Din 2025 a intrat și pe piața americană, odată cu invitația maestrului Mike Mignola de a-l desena pe... Hellboy.

„Da, în fapt, este o adevărată poveste”, recunoaște GIUSEPPE MANUNTA într-un scurt interviu realizat la Bruxelles, în toamna anului trecut. „Când Mike Mignola și-a arătat interesul față de lucrările mele, a fost o adevărată onoare. Am descoperit lucrările sale în 1996 și pentru mine a fost un șoc, am fost impresionat, pentru că stilul lui grafic era diferit de cel studiat de mine în școlile italiene. Un stil foarte realistic, cu o anatomie foarte importantă. El a stilizat și a revoluționat această idee, acest tip de reprezentare artistică a unui personaj. Apoi, au fost schimburile de mesaje pe internet. Mike a fost interesat

și impresionat de lucrările mele, lucru care, din nou, m-a onorat şi, de aici, corespondența noastră s-a transformat într-una amicală.

La un moment dat, când era aniversarea personajului Hellboy, i-am propus lui Mike să colaborez cu el. El mi-a răspuns: «De ce nu?», așa că l-am desenat în stilul gândit de mine și i l-am trimis. Din păcate, răspunsul lui a fost atunci negativ, pentru că, în opinia lui, eu realizasem un personaj cinematografic, iar el își dorea unul mai apropiat de banda desenată. Nu m-am lăsat, nu am renunțat și am desenat din

nou, de data aceasta respectând dorința lui, un personaj mai grotesc, mai apropiat de comics. În final l-a acceptat, a scris scenariul și am început să lucrăm împreună. Așa a apărut anul trecut Hellboy and the B.P.R.D.: Professor Harvey Is Gone, publicat de Dark Horse Comics... scenariul de Mike Mignola cu desenele mele. Pot spune acum că sunt foarte fericit. Aceasta este o șansă, o lovitură de moment. Nu știu dacă vor exista și alte seriale la care voi lucra cu Mike Mignola. Vom vedea”.

Născut la Napoli, în 1968, Giuseppe Manunta a studiat la școlile de artă din Italia, specializându-se în designul grafic. S-a dedicat B.D.-urilor la începutul anilor '90, iar în ‘95 a început proiectul Giunchiglia, publicat ulterior în limba franceză, în 2007, la editura Clair de Lune. Până în prezent a publicat benzi desenate clasice la editurile: Edizioni Universo, Coniglio Editore, Eura Editorriale, Disney, Vent d’Ouest, Éditions du Signe, Tabou Editions, Planeta de Agostini, Nuvoloso Edizioni, Le Verger Éditions, Éditions du Long Bec, Rodeo Éditions, Dark Dragon Books și Nuevo Nueve. Locuiește în prezent la Strasbourg și este directorul artistic al Editions Félès, unde publică Hierogliph, o serie de albume colective de benzi desenate, precum și albumele proprii

Le Dîner de Noël, Hellé Nice și

Une Table pour 2.

PLumea POKÉMON

şi arta secolului XXI

e 27 februarie se împlinesc 30 de ani de când compania Game Freak a lansat primele jocuri Pokémon pentru consola Game Boy de la Nintendo, Pocket Monsters: Red şi Green. Nimeni nu şi-ar fi putut imagina în 1996 că Pokémon - prescurtarea de la „Poketto monsuta” - avea să ajungă o franciză cross-media dominantă în cultura Pop(ulară) globală prin nenumărate jocuri video, cartonaşe de colecție, producţii anime, ba chiar și un blockbuster hollywoodian şi, mai mult, că „monştrii de buzunar” vor pătrunde în lumea artei dincolo de frontierele Japoniei. Conceptul jocurilor a fost din start simplu definit în (acum) celebrul slogan „Gotta Catch ‘Em All”: într-o lume a fanteziei, jucătorii colectează și antrenează Pokémoni, schimbându-i apoi cu alți jucători sau punându-i să lupte cu Pokémonii acestora. Artiştii vizuali Ken Sugimori, Mitsuhiro Arita şi Atsuko Nishida (creatoarea popularului Pikachu, printre altele) au desenat în prima fază 151 de asemenea creaturi, care posedă fiecare puteri speciale, având caracteristici similare plantelor, animalelor sau mineralelor din lumea reală, dar numărul speciilor care definesc actualmente multiversul Pokémon a trecut deja de 1000!

Era inevitabil ca artiştii contemporani să nu rămână imuni la fenomenul Pokémon şi e suficient să aruncăm o privire spre efervescenta scenă newyorkeză pentru a vedea cum creaturile născute în 1996 din imaginaţia şi talentul lui Ken Sugimori s-au insinuat în această lume. În cazul artistului New Media supranumit „John Heartfield al erei digitale”, Kenneth Tin-Kin Hung, PokéMao, print digital pe pânză creat în 2011, este un exemplu perfect al operei sale satirice, acesta fiind pasionat în egală măsură de evenimentele majore din actualitate şi de iconografia Pop culture. Cultul Pokémonilor a fost îmbrățișat şi de Jeanette Hayes, care, prin prisma culturii Pop și a celei a Internetului, recontextualizează istoria artei în picturi, videoclipuri și colaje digitale, iar acest interes al său pentru influența tehnologiei asupra artei se manifestă inclusiv în seria de lucrări în ulei din 2015 care încorporează Pokémoni. Daniel Arsham

este cel mai faimos artist vizual contemporan, colaborator al lui Merce Cunningham, Jonah Bokaer şi Heidi Slimane, căruia îi place să includă Pokemoni în operele sale, un amalgam de cultură Pop, artă plastică și jucării pentru adulți, iar între 2020 şi 2022 a avut nu mai puţin de trei expoziții realizate în cooperare cu The Pokémon Company.

Evident, exemplele ar putea continua, de la ucraineanca Linda Condes şi al ei Pokemon (2016) ori Zim Syed, artistul multidisciplinar originar din Bangladesh, cu Untitled (pokemon) din 2022, până la ilustratoarea portoricană Paula Marilo, care a reimaginat Pokémoni în vechea tradiţie japoneză Ukyio-e, sau tânărul pictor olandez Jochum van der Woude (Joccum), cu demersul său de a portretiza toţi cei 151 de Pokémoni din seria originală în manieră renascentistă, dar ne limităm la a mai menţiona expoziţia creatoarei de Pop-Art din St. Louis, Katherine Bernhardt, vernisată în 2023 la galeria David Zwirner din Hong Kong, ce are un titlu imposibil de ţinut minte: Dummy doll jealous eyes ditto pikachu beefy mimikyu rough play

Galarian rapid dash libra horn HP 270 Vmax full art. Acolo, Bernhardt a continuat explorarea fenomenelor Pop contemporane, concentrânduse pe personajele din jocul de cărți Pokémon, după ce îl prezentase anterior pe Pokémon Ditto în expoziția Why is a mushroom growing in my shower? de la Londra. De remarcat este şi faptul că, tot în 2023, Muzeul Van Gogh din Amsterdam a celebrat a 50-a aniversare printr-un parteneriat cu Pokémon, ca modalitate de a-l introduce pe Van Gogh noilor serii de micuţi vizitatori. Pentru Pokémon x Van Gogh Museum, artiştii niponi Naoyo Kimura, sowsow şi Tomokazu

Komiya au creat o serie de picturi inspirate de lucrări ale maestrului

post-impresionist, inclusiv celebrul Autoportret cu pălărie gri de fetru. Ne întoarcem astfel privirea, din nou, spre Japonia...

Expoziţia POKÉMON X KOGEI | Playful

Encounters of Pokémon and Japanese Craft, organizată în 2023 la Japan House din L.A. şi prezentată apoi la Tokyo, care a conţinut zeci de lucrări inspirate de multiversul Pokémon, realizate de artişti japonezi din generaţii diferite, de la „comoara naţională” Morihito Katsura, ale cărui legături cu sculptura în metal există în familia lui de prin 1600, sau influenta creatoare contemporană din spaţiul artei şi designului textil Sudō Reiko, până la Terumasa Ikeda, tânăr artist pasionat de dialogul dintre tehnicile străvechi şi tehnologia modernă, şi Taiichiro Yoshida, pioner al prelucrării artistice a metalului. Dincolo însă de spaţiul artei contemporane, jocurile video, jocurile de cărţi collectibles, posterele, anime-ul de peste 1000 de episoade și minifigurinele, toate fac parte cu drepturi egale din universul Pokémon şi acoperă împreună un spectru imens de posibilităţi de exprimare a creativităţii. La 30 de ani de la apariţia Pokémonilor, având la dispoziţie peste 1000 de personaje, chiar publicul creează artă nouă în fiecare zi, pentru că, în esență, eclecticul fanbase Pokémon nu ar exista dacă arta care defineşte această lume nu i-ar atrage.

aDriaNa MiNuNe

„Tratez fiecare tatuaj ca pe o responsabilitate, nu doar ca pe o lucrare”

Adriana Minune este o artistă tatuatoare în vârstă de 24 de ani, originară din

Drăgășani, județul Vâlcea. A descoperit arta tatuajelor în urmă cu cinci ani, iar de atunci, aceasta a devenit singura sa ocupație și principalul mod prin care își exprimă creativitatea. În momentul de față e owner la Chilli Ink Studio din București, locul unde și face tatuaje, alături de restul echipei sale de artiști tatuatori.

Cum a început povestea ta cu arta tatuajelor?

Îmi place să spun că nu eu am găsit această pasiune, ci ea m-a găsit pe mine. Totul a început dintr-o joacă cu o prietenă care deținea un aparat de tatuat și mi-a propus să îi fac un tatuaj drept amintire. Bineînțeles că inițial mi s-a părut o nebunie, însă am acceptat și a fost suficient pentru mine cât să-mi dau seama că asta trebuie să fac.

A fost prima dată când am simțit o combinație de adrenalină și euforie greu de explicat. Din acel moment mi-am concentrat toată energia pe a reuși în acest domeniu.

Ai studii artistice clasice sau ai învățat totul din practică?

Viața mea a fost înconjurată de artă încă de mică. Mama mea a fost pasionată de pictură și desen și mi-a insuflat și mie această plăcere. Toată copilăria am știut că desenul mă relaxează, era lumea în care evadam și în care nu simțeam că trec orele. Am urmat un liceu de arte mai târziu, care m-a format pe plan artistic, însă stilul de tatuaje pe care îl fac e inspirat de cultura personală, de lucrurile care m-au inspirat de-a lungul vieții, dar și de arta pe care am studiat-o. Mi-am dorit încă de la început să creez tatuaje diferite, să aduc

ceva nou, lucruri pe care mulți le-ar fi considerat imposibil de realizat pe piele.

Ce înseamnă pentru tine un „tatuaj reușit”? În primul rând, unul care transmite ideea clientului și vorbește fără cuvinte. Cred că un tatuaj cu adevărat de succes nu ține doar de partea tehnică, ci de sentimentul pe care trebuie să îl trezească în privitor.

Cum reușești să transformi o idee vagă a clientului într-o operă de artă personală?

Când vine vorba de crearea designului, aici cred că intervine magia. Comunicarea eficientă și încrederea pe care clientul trebuie să o aibă în tine, ca tattoo artist, sunt primordiale. Cred că momentele în care creez designurile sunt cele mai importante, pentru că sunt traducătorul ideii clientului în

ceva etern, iar pentru asta am nevoie să înțeleg cât mai bine povestea din spatele tatuajului. În spatele unui tatuaj reușit va sta întotdeauna un design care „vorbește” de la sine.

Ai vreo poveste de client care ți-a rămas în minte și pe care o porți cu tine?

Sunt multe momente memorabile, când vine vorba de clienți. Fiecare experiență cu un client îți transmite o stare, iar fiecare client are motive diferite pentru a se tatua. Îmi place să mențin conversații și să le ascult poveștile oamenilor în timpul sesiunii de tatuat, simt că în felul acesta transpun și sentimente în acel tatuaj. Faptul că oamenii aleg să se deschidă în fața mea mă face să tratez fiecare tatuaj ca pe o responsabilitate, nu doar ca pe o lucrare.

Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?

Cele care m-au scos din zona de confort. Fie prin stil, fie prin dimensiune sau încărcătura emoțională. Tatuajele care vin cu o poveste profundă în spate necesită mai mult decât o execuție bună – cer atenție, empatie și responsabilitate față de ceea ce urmează să rămână o amintire pe viață.

Care e partea preferată a procesului: schițarea, tatuarea propriu-zisă, reacția clientului?

Partea preferată din procesul de tatuat e momentul în care clientul își vede designul pe tabletă, dar și rezultatul final

în fața oglinzii. De fiecare dată mă încarc cu reacția oamenilor; faptul că văd bucuria sinceră din ochii lor în momentul în care le arăt cum am reușit să transpun povestea lor pe piele nu se compară cu nimic.

Ce sfaturi ai pentru cineva care își face primul tatuaj? În momentul în care îți faci primul tatuaj este foarte important să fii atent la câteva lucruri. În primul rând, alege-ți artistul potrivit. Gândește-te la tatuajul pe care ți-l dorești, la stilul acestuia și caută artistul care crezi tu că ar reuși să-ți transpună cât mai bine

ideea în realitate. Nu face compromisuri, un tatuaj te va însoți toată viața, așa că ia această decizie calculat și 100% asumat. Și, nu în ultimul rând, comunică! Comunică deschis cu artistul tatuator, spune-i ce reprezintă acest tatuaj pentru tine, menționează-i dacă ceva nu îți place și, bineînțeles, fii relaxat.

Ce obstacole ai întâmpinat în parcursul tău ca tattoo artist și cum le-ai depășit?

Această meserie nu încetează niciodată să te învețe. Zilnic învăț lucruri noi referitoare la acest tip de artă, la comunicarea cu oamenii. Unul dintre obstacolele importante este adaptarea la tehnologie. Mi-am dat seama destul de repede că nu este suficient să tatuez bine și că este necesar mai mult de atât. Cred că orice meserie trebuie să se adapteze erei digitale și să știe să comunice eficient prin social media.

Cum vezi evoluția industriei de tatuaje în România?

Evoluția tatuajelor în România este în continuă ascensiune. Ne dezvoltăm pe acest plan, atât noi, tattoo artiștii, cât și clienții, pentru a reuși să facem piese din ce în ce mai bune, care să inoveze această lume. Cred că, în primul rând, s-a schimbat percepția generală a oamenilor în ceea ce privește tatuajele. Nu le mai privesc ca pe ceva cu o conotație negativă, iar oamenii și-au dat seama că un tatuaj poate fi doar o formă de exprimare a ceea ce se află în interiorul nostru.

DiaLOGuri FĂrĂ NOTe

PHILIP LASSITER „Fiecare melodie este un experiment prin care evoluezi”

Capitolul Muzică este susținut de iNDie STar

Electromures

NEKO CASE Pe frontiera între Punk și Country Noir

Vremurile lui WALTER TROUT

Unul dintre concertele must-see & listen din acest an îl reprezintă, fără îndoială, cel susţinut în cadrul Braşov Jazz & Blues Festival în luna august de către excepţionalul chitarist de Blues-Rock WALTER TROUT, dedicat noului său album de studio, Sign Of The Times, ce reprezintă reacţia personală a muzicianului american faţă de o societate care, atât în Statele Unite, cât și la nivel global, traversează o perioadă de polarizare accentuată. Cu toate că Trout nu a fost niciodată preocupat să le spună ascultătorilor ce să creadă sau cum să se poziționeze politic, preocuparea lui de a reflecta ceea ce se întâmplă în lume s-a manifestat mereu, dacă ne gândim la piese precum They Call Us The Working Class, Money Rules The World, Blues For The Modern Daze sau I’ve Had Enough, doar că acum, probabil, contează și faptul că soţia lui, Marie, care îi este inclusiv parteneră de creaţie, s-a născut în Danemarca, iar cei trei băieţi ai lor sunt cu toţii stabiliţi acolo.

Asta nu înseamnă că Sign Of The Times este un album „politic”, fiindcă, de exemplu,debutează cu Artificial, piesă cu accente satirice care exprimă neliniștea generată de impactul crescând al inteligenței artificiale asupra autenticităţii expresiei artistice și, de asemenea, temele personale sunt prezente pentru a echilibra perspectiva prin piese ca Hurt No More, despre depășirea dependențelor, sau I Remember, care evocă nostalgia unor perioade mai simple din viața artistului. Care, să nu uităm, are o carieră ce a început la finalul anilor ’60. Încă din 1968, WALTER TROUT a cântat alături de numeroase trupe și artiști importanți ai scenei Blues și Rock, inclusiv cu legendarul John Lee Hooker, apoi, în perioada 1980–1984, a fost membru al trupei Canned Heat, după care, între 1984 și 1989, s-a alăturat formației John Mayall & the Bluesbreakers,

foto © Rijno Boon

experiență ce a avut un rol esențial în definirea stilului său.

Considerat unul dintre cei mai apreciați chitariști ai generației sale, adesea menționat alături de nume precum Clapton, Page sau Hendrix, Walter Trout (n. 1951) și-a lansat cariera solo formându-și propria trupă în 1989 și, nu după mult timp, în ‘93, ascultătorii BBC Radio l-au votat pe locul 6 în topul celor mai mari 20 de chitariști din toate timpurile, înaintea unor icon-uri ale istoriei muzicii, precum Peter Green, David Gilmour sau Rory Gallagher. Reputaţia artistului s-a consolidat apoi de-a lungul anilor și numeroase premii precum Blues Music Awards sau British Blues Awards, i-au jalonat constant parcursul, WALTER TROUT impunându-se în mod natural ca una dintre figurile centrale ale Blues-Rock-ului contemporan, astfel încât prezenţa lui din vara aceasta la Brașov n-ar trebui ratată.

PHILIP LASSITER

„Fiecare melodie este un experiment prin care evoluezi”

NPhil, te-ai născut în Alabama, ai studiat în Florida, după care ai cântat prin toată America, din Dallas până în L.A., înainte de a te stabili la Amsterdam, deci pari a avea în fire ceva de hoinar. Ce semnificație are pentru tine cuvântul „acasă”? Într-adevăr, m-am mutat foarte des și asta s-a întâmplat încă din copilărie, pentru că, înainte de a locui ca adult diferite perioade de timp în Dallas, Nashville, New York, Washington și Los Angeles, am petrecut o vreme

ume de referință pe scena muzicală contemporană de Funk, Jazz și Soul, câştigator a nu mai puţin de 11 premii Grammy pentru aranjamentele orchestrale concepute pentru artiști de top precum  Ariana Grande, Timbaland, Al Jarreau sau Queen Latifah, PHILIP LASSITER a oferit publicului român unul dintre cele mai entertaining concerte din 2025 în cadrul Braşov Jazz & Blues Festival. Fost lider al secțiunii de suflători și aranjor pentru Prince & The New Power Generation, Lassiter este cunoscut în întreaga lume pentru virtuozitatea sa la trompetă și compozițiile rafinate, iar reputaţia sa de performer care conferă show-urilor o energie uriașă și solo-uri spectaculoase s-a extins rapid încă de când a fondat ansamblul de Soul/Funk Philthy, cu care debutat ca artist solo cu peste un deceniu în urmă. Experienţa memorabilă de la Braşov s-a bazat pe cântecele de pe cele mai recente albume ale lui Phil Lassiter, Raw in Amsterdam (2023) şi Soul Of The World (2025), două demonstrații de forță în privința versatilităţii și a talentului său remarcabil. În acest context, nu aveam cum să ratăm şansa unei conversaţii informale despre cum a ajuns un tânăr format ca trompetist în zona Latino să stăpânească atât de bine fuziunile de stiluri şi procesul de distilare a acestora.

inclusiv în Illinois și St. Louis. M-am stabilit în cele din urmă în Olanda, fiindcă aici sunt împreună cu cei dragi mie. De fapt, în ceea ce mă privește, acasă înseamnă locul unde se află familia, iar acesta, evident, se poate schimba de-a lungul timpului, în funcţie de cum te poartă viața. Treptat, pe parcurs, eu am pierdut majoritatea persoanelor apropiate alături de care am crescut, dar am ajuns apoi în punctul în care mi-am întemeiat propria familie... acasă a devenit pentru mine Amsterdamul, căci acolo am hotărât să locuim când s-a declanșat pandemia, în condiţiile în care situația politică din Statele Unite se arăta de atunci a fi tot mai tensionată, iar eu nu eram de acord cu asta. Cu susţinerea familiei mele, am ales să mă relochez în Europa simțind că asta reprezintă următoarea etapă din existența mea ca om și din cariera mea ca muzician. Am venit aici și am decis să nu mă mai întorc, chiar și după încheierea pandemiei, mai ales că am început să cânt în toată Uniunea Euro-

peană la festivaluri precum cel de aici, de la Brașov. Am posibilitatea de a trăi niște experiențe foarte bogate prin faptul că vizitez toate aceste locuri unice și pline de culoare, le descopăr cultura, mâncarea, muzica și oamenii, cărora le pot face cunoștinţă cu muzica mea și astfel mă conectez cu toate aceste medii uimitoare... o oportunitate pe care n-am avut-o în Statele Unite, unde nu este atât de simplu să realizezi asta. Venind în Europa, mi s-a deschis ușa pentru a participa la toate aceste evenimente muzicale și mă bucur foarte mult de oportunitățile pe care mi le oferă, întrucât aici se manifestă foarte multă curiozitate și este cu adevărat apreciată diversitatea și muzica afro-americană pe care eu o cânt în principal, alături de diferite versiuni hibride de Jazz și crossovere stilistice. [...]

Datorită talentului tău interpretativ, ai fi putut rămâne la nivelul de performer apreciat, doar că tu ai ales să-ți perfecționezi aptitudinile și

în direcţia aranjamentelor și producţiei muzicale. Ce te-a motivat să faci această investiţie suplimentară de timp și energie în formarea ta ca artist?

De fapt, cred că lucrurile stau exact invers, pentru că eu am dobândit succesul în carieră la un nivel atât de înalt în primul rând ca aranjor și muzician de studio, lucrând în principal ca freelancer pentru alți artiști. În schimb, ceea ce fac pe scena unor festivaluri precum cel de la Braşov este să propun unui public nou propria mea muzică, propriile mele creaţii, iar acesta este cu adevărat visul meu... acesta e proiectul meu de suflet, în care pun pasiune de mai bine de 20 de ani. Totul a început cu primele mele înregistrări din Dallas, alături de membrii originali ai Snarky Puppy, Bernard Wright și Mark Lettieri, dar și de mulți alţi muzicieni, de la Roy Hargrove până la Erykah Badu ori Kirk Franklin... a fost materializarea acelui vis al meu de a crea sonorităţi inspirate de cele pe care le-am auzit începând din copilărie și până am ajuns în Texas. Cu alte cuvinte, asta a fost întotdeauna ceea ce mi-am dorit să fac, iar acum, Europa mi-a oferit ocazia să trec la nivelul următor prin oportunitatea de a susține mult mai multe cântări. [...] www.zilesinopti.ro

Citiţi interviul complet cu PHILIP LASSITER pe www.zilesinopti.ro

Ce ascultăm în luna februarie

În februarie ascultăm reveniri ale esteticilor britanice din anii ’90, ne încărcăm cu techno-pop curajos și ne aducem aminte de o legendă neobosită a muzicii irlandeze.

Robbie Williams Britpop

În anii ’90, fenomenul muzial britpop lua prin surprindere scena britanică, înlocuind angoasa prezentă în versurile trupelor grunge de peste Ocean cu optimismul inspirat de Invazia Britanică a anilor ’60. Posibil motivat de revenirea Oasis, Robbie Williams revine cu un material discografic special croit pe gusturile adulților care și-au trăit adolescența pe vremea când Tony Blair și Spice Girls erau nelipsiți de pe TV-urile din UK. Așadar, Britpop explorează sonorități prezente pe albumul de debut al lui Robbie, Life Thru a Lens (1997) și îmbină estetici Motown cu chitare electrice și versuri pline de optimism. Astfel, LP-ul devine o binevenită călătorie înspre vremuri pe care mulți și le amintesc cu nostalgie.

MIKA

Hyperlove

Multi-premiatul MIKA ne introduce într-o nouă epocă muzicală în cadrul celui de-al șaptelea album de studio. Folosind narări ale actorului american John Waters, albumul semi-conceptual ne oferă o abordare cinematecă a muzicii, iar o scurtă privire a videoclipului piesei Immortal Love ne poate oferi detalii despre sonoritățile acestuia: Hyperlove este urban, modern, futurist și plin de ritmuri electronice. Demonstrândune încă o dată că pop-ul accesibil poate fi curajos și experimental, MIKA își folosește imensul talent vocal pentru a da naștere unei lumi electro-pop originale, la

aproape două decenii de la debutul său în topurile britanice.

Van Morrison Somebody Tried to Sell Me a Bridge

Van Morrison revine cu materialul discografic cu numărul 45, apărut după primirea caldă de care s-a bucurat LP-ul Remembering Now. Cu un titlu ce face trimitere la expresia „somebody tried to sell me a bridge” (folosită pentru a descrie o promisiune prea frumoasă ca să fie adevărată, cu origini în celebra înșelătorie „selling the Brooklyn Bridge”), LP-ul reprezintă o întoarcere la faimoasele origini blues ale lui Morrison și ne oferă reinterpretări personale ale unor piese asociate cu legende precum B.B. King, Buddy Guy sau Leadbelly. Înregistrat la Studio D din Sausalito, materialul surprinde un artist matur, conectat profund la rădăcinile sale muzicale, gata să ne încânte și la vârsta de 80 de ani.

MIKA

NICK JONAS și viața de familie în... Sunday Best

Cel mai mic dintre celebrii frați Jonas, Nick, se întoarce la formula solo în 2026 cu un album despre dragoste, viața de artist, dar și cea de soț și părinte, album programat să apară pe 6 februarie. Sunday Best este cel de-al cincilea disc individual al artistului și este o continuare a anteriorului, Spaceman, lansat în 2021, iar în această pauză, Nick a continuat să lucreze împreună cu frații lui pentru alte două albume, The Album (2023) și Greetings from Your Hometown (2025), pe care le-au promovat prin turnee mondiale, dintre care s-a remarcat mai ales Jonas20, întrucât a celebrat 20 de ani de la formarea trupei. De la prima piesă semnată cu Hollywood Records şi succesul răsunător din filme - Camp Rock (2008) și Camp Rock (2010) - până la a avea un serial Disney dedicat (Jonas) şi a lansa numeroase albume solo și de grup, Jonas Brothers au avut întotdeauna o prezență muzicală constantă și vizibilă.

experiență intimă, caldă, nostalgică, presărată cu versuri profunde și acorduri care pun accent pe simplitate și emoție. Sunday Best se îndepărtează de zona de hit-uri radio și propune un sound mai așezat, inspirat de soul, R&B și pop alternativ, în care vulnerabilitatea devine element central.

Nick Jonas abordează, odată cu noua lansare, o latură mai vulnerabilă a existenței sale, cea legată de viața de familie. Prima piesă de pe album, Gut Punch, lansată chiar în prima zi a anului, trimite spre acele sentimente de melancolie ivite odată cu trecerea timpului și contemplării asupra dinamicii vieții: frica de schimbare, pierderi și maturizare, în esență, o privire spre cine a fost, cine este și cine ar putea deveni. În total, albumul are 11 melodii și promite să livreze o

Cu siguranță, 2026 va fi un an important pentru artist și fanii săi, întrucât nu doar că marchează revenirea lui solo pe scena muzicală, dar și continuarea celei mai iubite francize în care acesta a jucat, Camp Rock. Trailerul celui de-al treilea film din serie indică o schimbare de perspectivă: celebra tabără nu mai este doar despre competiție și debut, ci despre ce rămâne după aceea - comunitate, identitate și legătura dintre generații, toate surprinse din perspectiva maturizării actorilor. Între un album care vorbește despre liniște, familie introspecție, și revenirea într-un univers TV care l-a consacrat, 2026 pare să fie pentru Nick Jonas un timp al reconectării. Sunday Best semnalează nu doar o nouă etapă muzicală, ci și o repoziționare a artistului într-un moment al vieții în care vulnerabilitatea și echilibrul devin mai importante decât succesul imediat.

Pe frontiera între Punk și Country Noir NEKO CASE

Poate că melomanii nefamiliarizaţi cu scena Punk nordamericană din anii ’90 să fi tresărit mai puţin în toamna trecută la vestea lansării noului album solo al posesoarei uneia dintre cele mai impresionante voci de pe scena Indie Folk-Rock de peste Atlantic, NEKO CASE, dar calităţile pieselor se constituie într-un start adecvat pentru a descoperi această creatoare originală, pentru care nu există granițe între om și natură, rațiune și durere, logică și emoție. În conceperea

Neon Grey Midnight Green, Case a plecat de la premisa că, într-un fel, adevărata eroare nu este proiectarea instinctului uman asupra lumii naturale, ci suprimarea rolului pe care aceasta îl joacă în instinctul uman și astfel a rezultat o muzică profund emoțională, în care durerea nu strică realitatea, ci, dimpotrivă, o îmbogăţește.

Neon Grey Midnight Green este doar al optulea album solo din cariera lui Neko Case (n. 1970), dar discografia ei numără zeci de titluri, în frunte cu cele scoase cu supergrupul Indie The New Pornographers, pe care l-a fondat în vremea când studia

Alt-Country și a atins un vârf în 2006 prin albumul Fox Confessor Brings the Flood, inspirat de propriile trăiri, dar și de basme, dată fiind fascinaţia cantautoarei pentru istorioarele cu zâne care nu sunt mereu bune, virtuoase sau morale. De aici, spectrul său stilistic s-a diversificat, astfel încât nominalizările la Grammy din 2010 și 2015 au fost pentru cel mai bun album de Contemporary Folk și, respectiv, Alternative, iar experienţe aparte precum colaborările cu artiști ca Peter Wolf sau The Mekons, duetul cu Nick Cave (She’s Not There) ori piesa compusă pentru blockbuster-ul The Hunger Games (2012) i-au consolidat statutul de icon Indie.

Green

designul la Vancouver. Acolo a înregistrat piesele de pe LP-ul de debut al trupei, Mass Romantic, în 1998, înainte de a reveni în State pentru a se concentra asupra proiectelor personale, care au dus-o iniţial pe o cale presărată cu accente dark din spaţiul

publicat memoriile care au bestseller,

Neon Grey Midnight Green apare la șapte ani după LP-ul Hell-On, cea mai lungă pauză din cariera ei solo, într-o lume complet diferită. De atunci, din 2018, Neko Case și-a reconstruit casa distrusă de un incendiu, a supravieţuit unei pandemii globale, și-a publicat memoriile care au devenit bestseller, a lansat încă două albume cu New Pornographers, a început să lucreze la un musical Thelma & Louise și a asistat neputincioasă cum prietenii i-au murit unul după altul. Ei bine, noul ei album nu ocolește nimic din toate acestea, îmbinând durerea și bucuria în însăși arhitectura sa muzicală, ceea ce îl face realmente un must listen.

„A Trick of the Tail” și

asul din mânecă

Într-o zi toridă din iulie 1985, Phil Collins decide să realizeze imposibilul: după terminarea mini-recitalului din cadrul concertului caritabil Live Aid (găzduit de stadionul Wembley, din Londra), Collins se va urca într-un Concorde, va traversa în timp record Atlanticul și va susține un recital și în cadrul evenimentului Live Aid de pe Stadionul JFK, din Philadelphia. Găselnița lui Phil ne demonstrează omniprezența sa în cultura pop a anilor ’80, căci nu multe alte staruri au reușit să domine cu atâta insistență spațiul media în deceniul în care Ronald Reagan schimba economia

Statelor Unite, iar MTV-ul ne demonstra faptul că videoclipurile reprezintă creații artistice demne de luat în seamă. Până și Phil a declarat că prezența sa constantă pe radio și TV era enervantă, iar remarca lui Bowie conform căreia anii ’80 au reprezentat „perioada Phil Collins” nu ar trebui să ne surprindă. De fapt, în timp ce Phil a devenit sinonim cu balade siropoase și producții suprasaturate, istoria pare că l-a plasat în sertarul starurilor pop cu un bizar lipici mainstream, uitând de multiplele valențe artistice ale unuia dintre cei mai mari percuționiști rock ai secolului XX.

În februarie 1976, Genesis lansa albumul A Trick of the Tail, în formula Phil Collins, Steve Hackett, Mike Rutherford și Tony Banks. Neștiind dacă formația va continua după plecarea solistului Peter Gabriel, membrii acesteia au decis să înregistreze piese instrumentale, în speranța că vor găsi un nou frontman pe parcurs. După ce audițiile s-au dovedit a fi complet neproductive, aceștia au www.zilesinopti.ro

realizat că noul solist se ascundea chiar sub ochii lor, în spatele munților de tobe și cinele. Desigur, cu tendința sa de a se îmbrăca precum un tată din clasa mijlocie, Collins contrasta puternic cu extravaganța lui Gabriel, iar măsurile compuse și temele filozofice care au caracterizat creațiile Genesis la începutul anilor ’70 au început să se diminueze constant până la finalul deceniului; totuși, de la imaginile suprarealiste

prezente în versurile unor piese precum I Know What I Like (In Your Wardrobe) (1973) până la dansul celor trei din videoclipul cântecului I Can’t Dance (1991) e cale lungă. În plus, nici parodierea lui Michael Jackson din cadrul aceluiași videoclip nu a îmbătrânit atât de bine, trecerea bruscă la estetici mainstream polarizând fanii experimentelor artistice inedite și ai rockului progresiv.

Revenind însă la A Trick of the Tail, albumul ne oferă o porție de prog-rock bine cântat, iar pentru prima oară în istoria formației, întregul material discografic este însoțit atât de ritmurile complexe ale tobelor lui Collins, cât și de livrările sale vocale spectaculoase. ,,A fost foarte satisfăcător pentru noi să arătăm că puteam continua. A fost grozav și faptul că nu a trebuit să implicăm o altă persoană”, declara pianistul Tony Banks. Turneul de promovare al materialului discografic l-a mutat pe Collins de la tobe în fața publicului, transformându-l într-unul dintre primii bateriști-soliști ai istoriei. În perioada martie-iulie 1976, partitura setului de tobe a fost interpretată live de Bill Bruford (Yes, King Crimson), urmând ca viitoarele turnee să fie realizate alături de percuționistul Chester Thompson. În pofida propriilor dubii, Phil a îmbrățișat cu brio cariera de showman, fără ca cineva să prevadă imensul său succes în zona pop-ului mainstream al anilor ’80.

de remarcat pe ritmul de tobe care deschide

De altfel, Collins, care a împlinit luna trecută 75 de ani, și-a îndeplinit atât de bine toate rolurile muzicale, încât devine greu să îl apreciem așa cum se cuvine. Phil jonglează cu măsuri compuse și ritmuri complexe la setul de tobe, inovează estetica audio prin popularizarea efectului de gated reverb (prezent pe piese precum I Wanna Dance with Somebody și ușor de remarcat pe ritmul de tobe care deschide Anii de liceu ai Stelei Enache), se ia la trântă cu Michael Jackson în topurile optzeciste, compune coloane sonore lacrimogene pentru producții Disney și dirijează cu brio milioane de oameni pe stadioane în postura de showman și solist vocal. Într-o lună în care A Trick of the Tail împlinește jumătate de secol, ne aducem aminte de discul care a pus pe harta muzicii nu doar

un baterist genial, ci și un solist care nu a părut vreodată conștient de abilitățile sale vocale. „Sunt un baterist care mai cântă puțin”, declara acesta, semn că pasiunea sa pentru setul de tobe triumfă în fața poziției de showman. De altfel, oricât de bizar ar părea, primul documentar dedicat în exclusivitate carierei de percuționist a lui Phil Collins a fost lansat de platforma educațională Drumeo abia în 2024. Așadar, ar trebui să ne mire constanta asociere a lui Phil cu MTV, în condițiile în care parcursul său muzical a trecut prin jazz, big band, Motown, rock progresiv și pop. Totodată, dacă bateriștii sunt adesea văzuți ca muzicieni de mâna a doua, iată că o remarcă a lui Collins ne poate schimba părerea: „Nu se întâmplă foarte des ca un toboșar britanic să câștige un Oscar”. Bineînțeles că suntem de acord, căci întregul parcurs artistic al lui Phil a fost triumfător, eclectic și… plin de

aducem aminte de discul care a pus pe harta muzicii nu doar surprize.

www.zilesinopti.ro

„Sunt un baterist care mai cântă puțin”.

- Phil Collins

Zilele trecute am anunțat primul val de artiști care vor concerta la ediția a XIV a a Jazz in the Park, care va avea loc între 5 și 7 iunie 2026, în Parcul Etnografic „Romulus Vuia” din Cluj Napoca. Printre numele confirmate se află Lisa Simone Quartet, Marcos Valle, Nik Bärtsch, prezent într o rezidență artistică de trei zile, Venna, Kraak & Smaak Live Band, Rabih Abou Khalil, Bugge Wesseltoft, Yilian Cañizares, alături de două trupe laureate ale Concursului Internațional Jazz in the Park din 2025. Un line-up cu 10 artiști, 10 direcții și destul de multe motive să ne bucurăm.

Se împlinesc 13 ani de la primul anunț de artiști Jazz in the Park, făcut tot în luna ianuarie, dar în 2013. Între timp, acest moment a devenit mai mult decât o tradiție, a devenit o obișnuință, atât pentru noi, cât și pentru publicul care ne urmărește. Așa cum știm că în decembrie sunt cadouri sau că vara traficul e mai lejer, știm și că începutul de an vine cu un nou anunț de artiști. Așa că, înainte să vorbim despre ediția din 2026, cred că merită să ne uităm puțin în urmă la ce a însemnat și ce înseamnă Jazz in the Park, unul dintre cele mai iubite festivaluri din țară (nu o spun eu, o spune Răzvan Exarhu. Avem și filmare). Jazz in the Park, 13 ani mai

Un început tumultuos, dar esențial

Jazz in the Park a început în 2013, în Parcul Central din Cluj Napoca, într o perioadă în care accesul pe iarbă era interzis, iar câinii nu aveau ce căuta în parc. De fapt, spațiile verzi din oraș aveau un regulament extrem de restrictiv. Inițial, nu ni s-a permis organizarea festivalului, de teama distrugerii parcului. Am insistat mult, iar autoritățile șiau asumat, până la urmă, acest risc alături de noi. A urmat o primă ediție cu ploaie, multe probleme organizatorice, dar și o primă zi care, pentru mine, rămâne cea mai bună de până acum. Atât de bună încât, la scurt timp după, regulamentul de folosire a spațiilor verzi din oraș s-a schimbat.

Așa a început Jazz in the Park.

JAZZ IN THE PARK

Implicarea în comunitate

Am înțeles destul de repede că suntem un formator de opinie și că avem o responsabilitate legată de ce transmitem publicului. Am ales să fim un exemplu pozitiv. Am fost primul festival din România care a introdus pahare reutilizabile, am creat un fond pentru proiecte comunitare prin care am donat peste 120.000 de euro, am dezvoltat un concurs internațional pentru trupe tinere, ajuns la a opta ediție; am organizat ateliere, experiențe auditive și tot felul de experimente legate de sunet. Am colaborat constant cu mediul local și am construit un festival accesibil și incluziv. Pentru o bună parte din oraș, Jazz in the Park a fost și este cel mai bun proiect cultural la care își permit să meargă.

Și iată-ne în 2026

Marea mutare și anii de pandemie

Ianuarie 2020 ne-a adus o bucurie uriașă: premiul de Best Small Festival in Europe la European Festival Awards, un fel de Oscar al nostru. Ne-am făcut planuri mari, convinși că urmează o perioadă excelentă. Și apoi a venit pandemia. În 2020 ne-am mutat din Parcul Central în Parcul Etnografic. A fost o decizie forțată de context, dar care s-a dovedit una dintre cele mai bune din istoria festivalului. Am fost printre puținele festivaluri din România care au avut loc și în pandemie, în condiții dificile, dar asumate. Astăzi, Jazz in the Park există în ambele parcuri și a crescut odată cu ele.

www.zilesinopti.ro

După 13 ediții, peste 550 de trupe aduse și mai bine de un milion de oameni care ne-au vizitat, Jazz in the Park a ajuns la o maturitate care ne permite să fim conectați la prezent fără să ne pierdem spiritul. Line-up-ul anunțat pentru 2026 reflectă această direcție. Îmi place să spun că un festival ar trebui să fie ca un bufet suedez: să ai de unde alege, să guști din mai multe lucruri și să descoperi ce ți se potrivește. Avem jazz american, bossa nova, funk, soul, brit jazz, influențe afro cubaneze, minimalism, experimental și improvizație.

Pe lângă stiluri, avem și artiști cu mesaj. Lisa Simone, fiica legendarei Nina Simone, activistă pentru drepturile omului, ajunge la Jazz in the Park într-un moment în care simțim că societatea are nevoie de astfel de modele.

Mai mult decât muzică

Ceea ce facem prin Jazz in the Park este mai mult decât un festival. Construim un mic univers, o replică a lumii așa cum ne-am dori să fie: cu acces la cultură, cu egalitate, cu deschidere și cu dorința de a descoperi lucruri noi. Jazz in the Park este o experiență pentru suflet. Iar dacă vii, indiferent de muzica pe care o asculți în mod obișnuit, sunt convins că vei pleca mai relaxat, mai inspirat și, poate, puțin mai bun. Biletele pentru ediția din 2026 sunt disponibile pe site-ul nostru, www.jazzinthepark.ro. Atenție, deja am vândut 60% din ele! Abonamentele sunt o invitație de a trăi festivalul pe îndelete, de dimineață până seara, timp de trei zile. Pentru noi, fiecare bilet cumpărat este un vot de încredere. Promitem să-l onorăm. Dacă nu, returnăm banii. :)

OSketches

rice album produs în România, bine conceput și cântat, care e conectat la fenomenul actual, orice efort calibrat în aceeași direcție cu tendința europeană și cu tradiția americană reprezintă o veste bună, un real motiv de bucurie. Există o generație născută la cumpăna mileniului care oferă multe vești bune, cu o încântătoare abilitate de a se

conecta la prezent, virtuoz și inspirat. Am simțit această bucurie ascultând albumul quartetului format de vibrafonistul Răzvan Florescu. Alături de Andrei Petrache - pian, Mike Alex - contrabas și chitară bas, Philip Goron - tobe și de invitații Luiza Zan - voce, Cătălin Milea - saxofon tenor, Răzvan gestionează perfect cele două roluri de bază, percuționistul și compozitorul, adăugând esențial calitatea de a-i atrage pe muzicieni într-o colaborare bazată pe sinceritate și bună dispoziție. Asta ne arată „Sketches”, albumul consistent și agreabil, cu fraze inspirate, forme complexe și swing, desfășurate inteligent și cu mult bun gust. E ca o conversație cu vocabular bogat din care înțelegi tot și afli multe, pentru că cei implicați știu ce vorbesc și le și face plăcere. De asta spun că asemenea producții autohtone merită prețuite, pentru că sunt rare.

ETHNOGRAPHIC PARK JUNE 5-7

LISA SIMONE QUARTET

MARCOS VALLE VENNA RABIH ABOU-KHALIL QUARTET NIK BÄRTSCH RESIDENCY - 3 CONCERTS

TEXT DE ŞTEFAN CHIRIŢESCU

GurMaND

HORIA GHIBUȚIU | Delicii cu sfeclă roșie

Capitolul Eat & Drink este susținut de

Pe GuSTuL NOSTru

COSMIN DRAGOMIR | Gulașul de București, o invenție culinară care apare doar în cărți

Vinul nu e doar o băutură

VElliot, poetul paharelor bine umplute, o spunea mai plastic: vinul apropie oamenii, leagă prietenii și dezleagă limbile. A fost mereu un liant social, un acompaniament al mâncării și al conversației.

inul nu e doar o băutură, e un pretext. Un motiv să mai stai puțin la masă, să mai torni „doar un pic”, să mai asculți o poveste care începe cu „nu ți-am spus niciodată asta, dar...” Vinul e social by design. De-asta doare un pic când afli că se bea din ce în ce mai puțin. Și nu, nu doar pentru că tinerii fac dry January și își monitorizează somnul cu ceasuri mai scumpe decât mașina mea. Ci pentru că, pur și simplu, nu ne mai vedem. Februarie 2026 exact o dincolo.

Problema e că direcția în care mergem ca societate pare să fie exact opusul: mai puține mese împreună, mai puține seri pierdute fără scop precis, mai mult offline… pardon, mai puțin offline. Și, surpriză, mai puțin vin.

The Economist a pus recent punctul pe dop: scăderea vânzărilor de vin reflectă o lume mai singuratică și mai atomizată. Sună ca un diagnostic pus la rece, cu stetoscopul pe pieptul unei cine de duminică ce nu mai are loc. Vinul suferă nu pentru că e prost, ci pentru că tot contextul în care strălucea — mesele lungi, prieteniile, întâlnirile fără grabă — se subțiază.

Gândiți-vă puțin: când ați băut ultima dată o sticlă bună complet singuri, într-o marți, în fața laptopului?

Exact. Vinul nu e genul de băutură care se simte bine în izolare. Berea merge la meci, spirtoasele la petreceri zgomotoase. Vinul cere timp, mâncare, oameni. Și, ideal, discuții inutile, dar savuroase. Faptul că tot mai mulți oameni mănâncă singuri,

tine”. E practic, dar și un pic trist. Poate că soluția nu e să bem mai

Vinul nu va salva lumea, dar a ajutat mereu

în fața ecranelor, explică mai mult decât orice campanie anti-alcool de ce vinul pierde teren. Nu e vorba doar de sănătate, deși Gen Z e mai atentă la corpul ei decât eram noi la BAC. Datele arată că nu beau neapărat mai puțin alcool, ci altfel. Mai experimental, mai fragmentat. Un sake aici, o bere craft dincolo. Ce lipsește e ritualul. Antropologii vorbesc despre o „eroziune a vieții împreună”. Sună abstract, dar se simte foarte concret când deschizi o sticlă și nu ai cu cine s-o împarți. Sigur, industria încearcă să se adapteze: degustărimaraton, vin în doze mici, vin „pentru tine”. E practic, dar și un pic trist. Poate că soluția nu e să bem mai mult, ci să ne vedem mai des. Să ne așezăm la masă fără un scop clar, fără un deadline, fără un story de postat. Vinul nu va salva lumea, dar a ajutat mereu la ținut laolaltă. Și poate că, înainte să mai smulgem niște vii sau să mai inventăm un ambalaj „pentru singuratici”, ar fi bine să ne reamintim ceva simplu: vinul e o conversație lichidă. Dacă nu mai vorbim unii cu alții, normal că rămâne în pahar. Așa că data viitoare când deschideți o sticlă, chemați pe cineva. Oricine. Vinul își va face treaba. Restul depinde de noi.

LDelicii cu sfeclă roșie

Colțunași din Ucraina sau ravioli din Italia? Pentru început, dați-mi câte o porție din fiecare!

-am cunoscut pe Andrei Kurkov, cel mai de seamă scriitor ucrainean contemporan, anul trecut, la Brașov, unde bărbatul agil, cu mustață, chelie, umor sănătos și o căutătură scăpărând de inteligență s-a numărat printre oamenii de litere străini invitați la festivalul literar NOD. Ne-am împrietenit pe Facebook și așa am ajuns să-i citesc apelul culinar făcut de curând: „cum se poate ca în nordul Italiei să existe ravioli cu sfeclă fiartă, iar la noi să nu existe? Poate că cineva îi prepară? Haideți, mărturisiți!”. Iar ucrainenii au mărturisit că încă prepară deliciile tradiționale denumite colțunași cu sfeclă roșie. O fi război, dar se potrivește zicala evreiască: „au vrut să ne extermine, nu le-a mers; hai să mâncăm!”. Comentariile au curs. A fost salutată învierea mâncărurilor tradiționale, a fost menționat, nostalgic, gustul bucatelor preparate de bunicile din sudul regiunii Cernihiv (la noi i se mai spune și Cernigău). Cineva a intervenit în discuție și a precizat că acești colțunași cu sfeclă roșie sunt clar sub patent ucrainean, prezentând

45, traducere Diana Iepure) se găsește altă

un reportaj realizat în satul Velîkîi Lis, comunitatea Ponornițka, din regiunea Cernihiv, unde o locuitoare a dezvăluit rețeta preparării acestor colțunași de către bunica sa, deliciile fiind incluse în luna decembrie în patrimoniul cultural imaterial al regiunii. „Sunt presărați cu parmezan, dulci pe interior, sărați pe exterior. Sunt delicioși!”, a adăugat Kurkov, în al cărui roman „Samson și Nadejda” (Editura Paralela 45, traducere Diana Iepure) se găsește altă combinație dulce-sărat ucraineană, zămislită de sărăcia lucie din Kievul anului 1919: o chiflă-ciocan, cu capul umplut cu magiun, iar coada, cu varză înăbușită. Colțunașii ucraineni - vareniki - sunt de pomină, ca și compotul lor cu pere și prune uscate. La începutul secolului trecut, colțunașii cu diferite umpluturi erau la loc de cinste pe mesele românilor din Ucraina, bunăoară, cei din satul Ceahor, regiunea Cernăuți. La cina ce urma postului negru din Ajun, se servea un borș limpede de sfeclă cu colțunași umpluți cu morun sărat. În Italia, însă, acești colțunași se numesc „casunziei” (în limba ladină), preparați în casă, specifici tradiției culinare din zona Dolomiților. Umplutura pregătită și tocată fin variază de la o zonă la alta și include de obicei legume și brânză ricotta. În Cortina d'Ampezzo există și varianta „roșie” („casunziei rosc”) cu sfeclă, cartofi și nap roșu - posibil, cea întâlnită de Andrei Kurkov. Un italian care s-a băgat în discuție a precizat că acești „casunziei” sunt o moștenire comună din perioada habsburgică și și-a drapat comentariul cu steagurile Ucrainei, Italiei și UE. Până la urmă, colțunași ori casunziei, chiar nu contează, ideea e să ne bucurăm împreună de ei.

pe exterior.

6 brunch places unde să-ți scoți prietena sau prietenul

Brunch-ul e noua întâlnire romantică. E relaxat, e luminos, e fără presiunea cinei „oficiale” și, mai ales, lasă loc de povești care pot continua mult după ultima cafea. Dacă vrei să impresionezi fără să pari că te străduiești prea tare, iată șase locuri din România unde brunch-ul chiar face treaba asta pentru tine.

Bucureşti

 Ion Slătineanu 30  0755.551.245

Un loc care pare că te invită să stai mai mult decât plănuiai. Bucătăria.localfood e genul de brunch spot unde totul se întâmplă natural: ingrediente locale, plating care nu țipă „Instagram”, dar ajunge acolo oricum. Ideal pentru o dimineață leneșă de weekend, cu conversații care curg la fel de bine ca un pahar de spumant în loc de cafea.

Braşov

SECREAT

 Piața Unirii 12bis

SECREAT e genul de loc care te cucerește discret. Așezat chiar în inima Brașovului, brunch-ul aici e despre echilibru: gusturi curate, atmosferă aerisită și senzația că ai descoperit ceva ce nu știe toată lumea. Perfect pentru o întâlnire care începe timid și se termină cu planuri de plimbare prin oraș.

Cluj

Madrugada

 Horea 9

Madrugada știe că brunch-ul nu e doar mâncare, ci stare. Cafea bună, preparate care se simt gândite și o atmosferă care te face să uiți de ceas. E locul ideal dacă vrei să arăți că ai gust, dar fără să faci caz din asta. Clujul la prima oră a zilei, exact cum trebuie.

Timişoara

Brick by Brick

 Piața Sf. Gheorghe  0728.935.342

Brick by Brick e brunch pentru oameni care apreciază detaliile. Interior cozy, mâncare reconfortantă și o energie care te face să te simți binevenit. E un loc bun pentru o întâlnire sinceră, fără artificii, unde discuțiile pot deveni serioase sau pot rămâne ușoare, depinde doar de voi.

Iaşi

Toujours

 Gându 2

 0232.708.811

Toujours e brunch cu aer de escapadă urbană. Elegant, dar nu rigid, cu preparate care îți dau impresia că ai plecat din oraș pentru câteva ore. Dacă vrei să-ți scoți prietena sau prietenul într-un loc care spune „am ales bine”, Toujours e un pariu sigur.

Constanța Atic Millenium

 Bulevardul Mamaia

135A-137

 0312.296.256

Brunch cu vedere, literalmente. Atic Millenium duce experiența la alt nivelsus, cu lumină multă și senzația de vacanță permanentă. Ideal pentru dimineți târzii, planuri spontane și conversații care se pierd în zare, cu marea ca martor tăcut.

La Sergiana, nu vorbim de Dragoste doar câte o zi, de Valentine şi Dragobete

Vremea Dragostei ţine cât Februarie şi un Mărţişor!

7 Restaurante = 7 Valentine + 7 Dragobete,

Asta-i formula după care

Sergiana sărbătoreşte dragostea şi îndrăgostiţii. Ba mai mult, tot în Februarie se alătură restaurantelor Sergiana Horeca şi platforma de comenzi Sdelivery, iar de premiile şi cadourile din Campania

VREMEA DRAGOSTEI o să vă bucuraţi şi după Mărţişor.

Ar mai fi ceva?... Valentine’s Day, doar în traducere e o zi, la noi ţine TREI, în timp ce Dragobetele Nostru rămâne cu voi aproape O SĂPTĂMÂNĂ, iar cel puţin 34 de norocoşi se vor bucura de premiile şi cadourile oferite în campania

Vremea Dragostei. Am început pe 30 Ianuarie, iar datele la care se succed următoarele etape ale campaniei sunt 2, 5, 6 şi 16 Februarie.

Am dat startul pe 30 Ianuarie, odată cu primele înscrieri la TOMBOLA

VALENTINILOR. Tombola e dedicată oaspeţilor noştri, celor care iau masa în restaurantele Sergiana Horeca în perioada 30 Ianuarie – 9 Februarie. Pentru înscrierea la tombolă e de ajuns să fie completat un scurt formular electronic care solicită NUMĂRUL

NOTEI DE PLATĂ. În toate restaurantele

Sergiana Horeca veţi găsi cu uşurinţă materiale care vă conduc spre formularul de înscriere. Cât despre premii... la TOMBOLA

VALENTINILOR punem la bătaie 15 - 1x

Voucher Valentine, în valoare de 300 lei, şi alte 14 vouchere cu câte 14% Discount.

Din 2 Februarie, dacă faceţi rezervări în oricare dintre restaurantele noastre, pentru zilele de 13, 14 şi 15 Februarie, puteţi câştiga încă un premiu de la Valentine. El vă invită la restaurant de Dragobete, dar pe lângă invitaţie, oferă şi un Voucher de 240 de lei.

În continuare momentele campaniei nu se vor lăsa aşteptate. Din 5 Februarie, Valentine vă dă întâlnire în social media, pe toate paginile restaurantelor Sergiana Horeca – sunt alte 7 concursuri! - şi vă provoacă să răspundeţi la întrebarea CE MÂNCARE TE AJUTĂ SĂ-I DECLARI DRAGOSTEA?! Sorţii vor premia răspunsul norocos cu câte un voucher ROMANTISM CU BURTA PLINĂ şi câte o sticlă de Prosseco Massotina.

Din 6 Februarie, Valentine trece şi pe la Sdelivery şi vrea să afle NUMELE PERECHII TALE. Bineînţeles, şi pentru această provocare are premiile pregătite.

Din 16 Februarie apare la rampă Dragobetele. El va premia 7 norocoşi - câte unul în fiecare restaurant afiliat Sergiana Horeca - care vor rezerva o masă în intervalul 20 –24 Februarie. Dar Dragobete vă va pune şi el o întrebare, de data asta pe platforma Sdelivery. El vrea să afle CE GUST ARE O ZI CU PERECHEA TA?! Credeţi că e prea indiscret? E gata să premieze 2 dintre răspunsuri, unul pe Facebook, iar al doilea pe Instagram.

 Descoperiţi calendarul şi momentele Campaniei!

Valentine şi Dragobete nu sunt doar doi romantici incurabili. Când Sergiana îi pofteşte să patroneze Vremea Dragostei, amândoi se grăbesc să răspundă invitaţiei şi sunt gata să împartă oricâte cadouri le punem la dispoziţie. În acest an sunt cel puţin 34. Noi vă mai spunem să scanaţi codul QR alăturat ca să descoperiţi calendarul campaniei şi delalii despre fiecare moment al acesteia şi încheiem amintindu-vă încă o dată SĂ VĂ BUCURAŢI DE VREMEA DRAGOSTEI!

Gulașul de București, o invenție culinară care apare doar în cărți

Există puține cărți solide și corecte despre gastronomia românească apărute în alte limbi (Irina Georgescu este una dintre cele mai cunoscute și premiate autoare), însă Amazonul e plin de cărți care par a prezenta România Culinară. Multe dintre ele conțin tot felul de bazaconii. Spre exemplu, bulgăroaica Silvena Johan Lauta (Silvena Rowe), deși cu un CV consistent care nu ar trebui să lase loc de astfel de greșeli, prezintă în cartea

„The food & cooking of Romania & Bulgaria Ingredients and traditions in over 65 recipes with 300 photographs” rețeta Bucharest Hotpot sau gulaș de București.

Cartea este, indiscutabil, diferită de multe alte volume în engleză despre care am scris cu alte ocazii: autor asumat și cu CV, fotografii personalizate, tipar excelent și destule informații conforme cu realitatea. Deși din titlu ar reieși măcar o paritate a rețetelor la împărțirea pe țări (observăm și curtuoazia de fi menționați primii), autoarea trage spuza pe turta țării sale și prezintă mult mai multe rețete de la sud de Dunăre (la unele dintre ele amintește și de variantele românești).

La capitolul ciorbe/supe regăsim în dreptul României supa de gulii, mere și chimen și Gulașul de București (!?).

În ceea ce mă privește, e prima dată când aud de supă de gulii, mere și chimen. Știu de supele de mere (sau alte fructe) specifice Banatului și Ardealului, însă și sașilor și maghiarilor,

dar în cercetările mele am dat peste astfel de zămuri concentrate doar pe câte un singur ingredient din cele de mai sus. Și chiar dacă ar exista, nu e decât o excepție, în niciun caz un preparat reprezentativ. Consternarea mea e și mai mare din cauză că am găsit aceeași rețetă (cu o singură modificare, în sensul în care cea din urmă conține și un pic de făină) în cartea All Along the Danube, de Marina Polvay (1979), despre

care am scris că ține mai mult de domeniul fantasticului și nu al realității și care bagă pe gâtul bucătăriei tradiționale tot felul de pești oceanici, crabi din Alaska și alți pești nordici. A doua mea dilemă referitoare la ciorbele din această carte se referă la Bucharest Hotpot sau Gulaș de București, așa cum îl numește autoarea. Este o supă deasă care conține: supă de vită, năut, cartofi și morcovi dați pe răzătoare, frunze de mangold, cârnați afumați (cu specificația că cei polonezi sunt buni) sare și piper. În introducerea rețetei se menționează că năutul –ingredient primar – poate fi înlocuit cu orice tip de fasole sau alte boabe. Aș mânca, dar i-aș întreba pe toți bucureștenii (și nu numai) ce părere au despre acest gulaș de Capitală care m-a cam derutat.

În februarie se mănâncă (și) supă?

Februarie este luna în care iarna începe să se simtă altfel. Începem să visăm la sărbătorile dedicate iubirii, dar și la faptul că mai este foarte puțin până vine primăvara, iar temperaturile vor fi mai blânde cu noi. Totuși, de la vis la realitate este cale lungă, iar între două cafele și trei ședințe poate că a încerca o supă nu chiar „ca la mama acasă” este o alegere care ne poate face ziua și papilele gustative mai fericite. De ce fix supă?

Pentru că în februarie celebrăm și Ziua

Internațională a Supei, un prilej care ne invită să privim acest preparat dincolo de variantele clasice.

Un exemplu popular în ultimii ani este supa de dovleac cu lapte de cocos și ghimbir. Dovleacul copt aduce gustul dulce, laptele de cocos oferă textura cremoasă, iar ghimbirul adaugă o notă ușor picantă și un plus de antioxidanți acestui preparat. Este genul de supă care poate funcționa atât ca prânz, cât și ca cină și se servește adesea cu semințe prăjite de floarea-soarelui și dressing de lime.

și de și

Dacă ne dorim o farfurie instagramabilă, cu o culoare inedită, un preparat cel puțin la fel de interesant este supa de sfeclă roșie cu măr și hrean. Culoarea intensă și gustul dulceag sunt date de sfecla roșie fiartă, mărul aduce o tentă ușor acrișoară, iar hreanul completează combinația cu o notă ușor picantă. Rezultatul este o supă echilibrată, care îi surprinde chiar și pe cei care preferă variantele tradiționale.

Pentru iubitorii de arome asiatice, supa miso cu ciuperci și alge este numai bună în sezonul rece. Pasta miso este recunoscută pentru beneficiile digestive și aroma specifică, în timp ce algele, ciupercile și tofu complimentează foarte bine gustul distinctiv. Adesea, această supă se servește cu semințe de susan sau ceapă verde pe deasupra.

Din bucătăria sud-americană nu putea lipsi supa de porumb cu lapte și unt. Porumbul dulce este pasat până ce devine o pastă fină, apoi este combinat cu laptele și untul, iar rezultatul este o supă cremoasă, care, după spusele celor care au încercat-o, ne poate aduce aminte de vară și de porumbul fiert de pe plajă. Dacă ne dorim să dăm și o textură crocantă acestui preparat, îl puteți servi alături de crutoane sau chipsuri din parmezan.

Dacă totuși nu ne simțim destul de curajoși, dar ne dorim să comandăm o supă nouă, cea de roșii cu portocală și busuioc poate fi o alegere înțeleaptă. Roșiile coapte la cuptor sau gătite la aburi reprezintă baza ușor dulceagă, peste care se adaugă coaja și sucul de portocală. Apoi se adaugă uleiul de măsline, iar busuiocul proaspăt vine la final. Rezultatul este o supă cu influențe spaniole, mai ales pentru că se poate mânca și rece, asemeni gazpacho.

Pentru cei care preferă preparatele cu un gust intens, Tom Kha Gai, celebra supă thailandeză, oferă un echilibru perfect între cremos, acru și picant. Laptele de cocos, puiul, citronela (lemongrass), lămâile verzi și coriandrul proaspăt creează o combinație interesantă, care merită încercată cel puțin o dată, mai ales de cei care apreciază un preparat picant, căci această supă se consumă adesea alături de ardei iute. supă creează

Tot în categoria supelor dedicate celor care își doresc să rămână în zona de confort, dar și să descopere ceva nou este supa de morcov, portocală, curry și nuci caju. Morcovul și portocala se combină pentru un gust dulce-acrișor natural, în timp ce pudra de curry adaugă un strat ușor picant. Ceea ce dă cremozitate acestui preparat este laptele de cocos sau smântâna lichidă, iar nucile caju prăjite adaugă o textură crocantă.

La polul opus, pentru cei dornici să iasă complet din tipare există chiar și supa de ciocolată cu ardei iute, servită ca desert. Ciocolata este topită, iar peste aceasta se adaugă lapte cald sau smântână lichidă. Ardeiul iute tocat mărunt se adaugă doar cât să accentueze aroma ciocolatei. Opțional, se adaugă puțin zahăr brun sau sirop de arțar, doar dacă preparatul nu este deja destul de dulce. La final se presară pe deasupra fulgi de sare și de ciocolată. O altă versiune a acestei supe poate fi realizată prin înlocuirea ciocolatei clasice cu cea amăruie și a ardeiului cu dulceața de ardei iute.

Dincolo de rețete și tendințe, supa va rămâne mereu un preparat care să ne aducă aminte de copilărie și de bucuria de a mânca ceva cald într-o zi friguroasă, așa că Ziua Internațională a Supei, de pe 4 februarie, este ocazia perfectă pentru a consuma ceva mai des acest preparat și, de ce nu, pentru a ne face curajul de a încerca ceva nou.

De unde se trage romul

Uluitoarea teorie privind originea românească a acestei băuturi despre care se credea că ar din Caraibe

Înainte de a prepara sau de a comanda un cocktail cu rom de Ziua Îndrăgostiților, sărbătoare cu puternic iz comercial împământenită hodoronc-tronc și la noi, gândițivă un pic la ce se știe despre rom. Că e o băutură alcoolică obținută prin fermentarea și apoi distilarea melasei din trestie de zahăr sau a sucului de trestie de zahăr, iar distilatul e îndeobște învechit în butoaie de stejar? Că ar fi originar din Caraibe, unde e cunoscut din secolul al XVII-lea, dar că azi e produs pe glob în aproape toate regiunile importante producătoare de zahăr? Desigur.

Romul de Jamaica a fost produs și la noi? Asta se știe mai puțin - o confirm eu, căci am studiat „Lista cuprinzînd prețurile cu amănuntul la unele sortimente de băuturi alcoolice şi alcool rafinat din producţie internă” din Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România pe 1975, unde, la litera C („Rom și rachiuri industriale”), alături de rachiu superior, secărică sau vodcă extra, apăreau și sortimentele rom „Jamaica” de 38 de grade, la litru, și, respectiv, de 40 de grade, la 700 ml.

Acum și aici, am onoarea de a vă prezenta exclusiv o teorie revoluționară, în premieră pentru acest mileniu: romul ar fi originar de pe teritoriul denumit astăzi România! Și e făcut din opinci!

Ce se știe mai puțin e legat de originea termenului rom. E 100% sigur că nu vine din română, așa cum Gaza, indiferent de ce ar pretinde un șarlatan, nu vine de la gaz. Poate că rom vine de la englezescul „rumbullion”, de la neerlandezul „roemer” - păhăroi din care beau marinarii - de la franțuzescul „arôme”, dacă nu chiar de la latinescul „iterum”.

Dezvăluirea a apărut în „Gazeta Transilvaniei” în anul 1886, la rubrica „Foileton”, cu titlul „De ale zilei” și subtitlul „Opincile româneștiTricolorul național - Deputații naționali - Povești - Adevăruri”. Citez, cu mențiunea că am mai actualizat grafia învechită, ca să se înțeleagă în 2026 ce se scria acum 140 de ani: „înainte cu o sută de ani, erau să-și piardă românii opincile; şi e fapt, nu glumă: că din partea guvernului din Transilvania se dederă porunci ca românii ori să umble desculţi, ori să poarte cisme (ciobote); şi nu mai puţină ca 6 ani se ocupară domnii de la putere de biata opincă. Pe atunci, nu se știa că după o sută de ani, opincile aruncate aveau să fie un articol însemnat de industrie, căci se știe că azi se destilează din opinci cel mai bună rom şi în vreme ce fabricanţii înşală lumea cu eticheta «Jamaica», în fapt, provenienţa acestei băuturi, ce are trecere pe la mesele cele mai strălucite, este a se atribui cine știe cărui cioban, nu tocmai din lună, ci de la vreo stână din creştetul Carpaţilor”.

Din două, una: ori e o glumă (cum e și restul articolului, ironic pe seama modului în care erau tratați românii sub unguri; e pomenită inclusiv intenția autorităților de a porunci schimbarea curcubeului, ca să nu mai apară culorile românești!), ori textul a fost scris sub influența romului.

6 cafenele unde să încerci un flat white

Flat white-ul e testul perfect pentru o cafenea bună. Dacă e făcut cum trebuie, te convinge din prima înghițitură; dacă nu, rămâne doar o cafea cu lapte prea fierbinte. Am adunat șase locuri din țară unde flat whiteul e luat în serios și unde merită să intri fără să te gândești de două ori.

Bucureşti

Chariot Cafe

 Molier 9

Chariot e genul de cafenea cu personalitate unde nu doar cafeaua e vedeta, ci și decorul. Flat white-ul de aici e curat, bine echilibrat și făcut cu atenție la detalii - exact ce cauți dimineața sau într-o pauză scurtă de oraș. Atmosfera e calmă, fără grabă inutilă, iar Chariot rămâne unul dintre locurile acelea unde vii pentru cafea și revii pentru stare.

Braşov

Breakaway. Specialty

Coffee

 Camil Petrescu 3

 0721.739.517

Breakaway e despre energie bună, oameni faini și cafea făcută corect. Flat white-ul lor are consistență și caracter, cu lapte bine texturat și espresso care se simte, nu se ascunde. E locul perfect pentru o oprire între drumuri sau pentru o întâlnire relaxată, cu muntele parcă mereu prin preajmă, deși departe de centru.

Cluj

Cofeels

 Gheorghe Șincai 9

 0749.883.350

Timişoara

acas specialty coffee

 Ciprian Porumbescu 32

 0757.073.078

acas e exact ce promite: un loc unde te simți binevenit. Flat white-ul e bine proporționat, cu lapte fin și espresso clar, fără note agresive. E cafeneaua în care stai puțin mai mult decât ai plănuit, fie că vii singur, fie cu prieteni. Simplu, cald și constant bun.

Iaşi

Gist

 Cuza Vodă 4  0748.808.019

Gist e despre esență, despre a merge direct la ce contează. Flat white-ul lor e precis, fără artificii, cu un echilibru foarte bine controlat între cafea și lapte. E locul ideal pentru o pauză scurtă, dar de calitate atunci când vrei ceva sigur bun.

Cofeels nu e doar o cafenea, ci un proiect cu suflet. Aici, fiecare cafea cumpărată susține persoane cu dizabilități, iar asta se simte în tot ce fac. Flat white-ul e atent lucrat, echilibrat și reconfortant, iar dacă ești curios, încearcă și Cold Brew Tonic – e printre cele mai bune din oraș. Cofeels e genul de loc de care te atașezi fără să-ți dai seama.

Constanța Materium Coffee

 Tomis 25  0741.050.979

Materium aduce cafeaua de specialitate într-un oraș unde lucrurile se întâmplă altfel, mai relaxat. Flat white-ul e catifelat, echilibrat și perfect pentru dimineți lente sau după-amiezi fără grabă. E genul de loc care te face să mai rămâi puțin, chiar și când ai treabă.

Cocktailuri de sezon care spun...

FrOSe-COLOreD GLaSS

FreNCH KiSS

– Antoine de Saint-Exupéry

ebruarie se afirmă, an de an, drept luna iubirii, oferind numeroase ocazii pentru a celebra dragostea în toate formele ei. Fie că vorbim despre celebra sărbătoare Valentine’s Day sau tradiționalul Dragobete, experiența capătă o semnificație aparte atunci când este construită în jurul atmosferei — într-un restaurant cochet sau în intimitatea propriului cămin, transformat într-un spațiu dedicat momentelor în doi. Un cocktail bine ales nu este doar o băutură, ci un element care completează experiența senzorială, adăugând culoare, aromă și o notă subtilă de romantism. Pentru cei care încă nu s-au decis ce să pună în pahare în această perioadă, am selectat cinci propuneri cu personalitate, menite să însoțească atmosfera specifică lunii februarie. February, but make it romantic!

French Kiss este un cocktail seducător și rafinat, care aduce un strop din magia Parisului în fiecare pahar. Aromele delicate îmbină cognacul fin cu lichiorul de zmeură, iar efervescența subtilă a unui vin spumant roșu sau de preferat Lambrusco va completa experiența cu un aer de lux și romantism franțuzesc. Gustul său armonios, dulce-acrișor și catifelat va evoca plimbările pe malurile Senei și seriile elegante din barurile pariziene. Culoarea sa rozroșiatică amintește de pasiunea trandafirilor în floare, iar pentru un garnish fermecător puteți alege zmeură proaspătă sau o cireașă, ce dau o notă de chic franțuzesc. French Kiss rămâne un cocktail iubit, potrivit lunii februarie, prin care puteți celebra acel joie de vivre, transformând fiecare seară într-o mică escapadă pariziană imaginară alături de persoana iubită.

Este un cocktail încântător, care aduce în aer sentimentul de iubire, inspirat de atmosfera boemă descrisă de Audrey Hepburn: „It is late at night and someone across the way is playing «La Vie En Rose.» It is the French way of saying, «I am looking at the world through rose-colored glasses». And it says everything I feel”. Gustul său rafinat reiese din combinația de Angostura bitters, sucul de lămâie proaspăt și siropul simplu din zahăr și apă, iar pentru un efect efervescent, se toarnă Crémant d’Alsace rosé deasupra. Rezultatul este un mix ușor acrișor, cu note dulci, în ton cu eleganța unei seri speciale. Culoarea rozhipnotizantă amintește de roșul intens al petalelor de trandafiri, iar pentru un decor spectaculos, puteți presăra cu petale proaspete de trandafir roșu. RoseColored Glass este alegerea recomandată pentru a sărbători iubirea, aducând delicatețe, culoare și o doză subtilă de romantism clasic în această lună.

raSPberrY DaiQuiri

Raspberry Daiquiri este mai mult decât un cocktail — este o invitație la răsfăț și flirt subtil. Aromele sale atrăgătoare combină romul alb fin cu lime proaspăt stors și piure de zmeură, creând un echilibru perfect între dulce, acrișor și fructat, ce vă vor face să savurați fiecare clipă. Culoarea sa intensă atrage privirile și promite momente pline de pasiune, iar decorul cu zmeură proaspătă sau o felie delicată de lime transformă paharul într-o adevărată poezie lichidă. Este alegerea desăvârșită pentru a sărbători iubirea, pentru a adăuga magie și senzualitate unei seri speciale sau pur și simplu prin a surprinde pe cineva drag cu un gest elegant și delicios.

HearTS ON Fire

COCOTiNi

Pentru o seară memorabilă în doi, Cocotini este cocktailul care va definit de exotism și rafinament. Gustul său cremos și catifelat, cu note tropicale, îl face ideal pentru momente speciale, fie că e vorba de o întâlnire romantică sau o petrecere elegantă. Combinația de rom de cocos, suc de ananas, lapte de cocos și cremă de cocos creează un echilibru perfect între dulce și răcoritor, iar dacă doriți, câteva picături de grenadină îi vor oferi un efect vizual spectaculos. Culoarea sa luminoasă, aproape seducătoare, transformă fiecare înghițitură într-o plăcere atât vizuală, cât și gustativă. Pentru o prezentare cu adevărat spectaculoasă, decorați paharul cu fulgi de cocos sau cu o felie de ananas. Acest mic detaliu va adăuga o notă exotică și fresh, transformând Cocotini într-o alegere sofisticată pentru orice ocazie.

Ajungem la finalul mini-seriei de recomandări și vă propunem un cocktail atrăgător, construit în jurul unor note senzuale și arome delicate. Rețeta începe cu un sirop de zmeură cu apă de trandafiri, turnat la baza paharului, peste care se adaugă gheață zdrobită. Separat, ginul roz este amestecat cu suc de grepfrut roz, apoi completat cu apă minerală aromatizată cu zmeură, obținându-se un mix echilibrat, destul de fructat. Turnat cu grijă peste sirop și finisat cu un prosecco rosé brut, cocktailul capătă nu doar o textură remarcabilă, ci și acea nuanță la vie en rose perfectă tematicii lunii. Decorat cu felii de grapefruit, zmeură proaspătă și flori comestibile, acest cocktail este gândit să creeze un moment de neuitat — unul care promite fluturi în stomac și o seară pe care Valentina ta nu o va uita prea curând.

Pe lângă combinațiile propuse mai sus, puteți experimenta și alte băuturi în spiritul iubirii și pentru alte ocazii ale anului, cum ar fi Chocolate Martini, Cosmopolitan, Colletti Royale sau Cherry Manhattan.

www.zilesinopti.ro

LIFESTYLE

VIAȚA CA VACANȚĂ!O

FaSHiON

EDITORIAL FOTO | TRICOTAJUL REGAL

Capitolul Lifestyle este susținut de DeSiGN

INTERVIU | A doua piele a curajului: TEO VASILESCU

Februarie... „Speranță vs Anxietate”!

De secole, oamenii - cei din marile oraşe, mai ales - resimt a doua lună din an ca fiind cea mai dificil de gestionat în plan personal... mental, moral, spiritual. Ca atare, au simţit nevoia să facă ceva în sensul acesta. Veneţia, de exemplu, a realizat cel mai amplu şi de durată experiment: carnavalul! Într-o lună când viața oraşului era moartă, ei au optat pentru mister şi pentru SPERANŢĂ prin depersonalizare. Şi le-a ieşit... timp de multe sute de ani. Americanii au inventat o altă sărbătoare, încurajarea unui vis şi al unui mit legat tot de speranţă, de pozitivizarea unei perioade de timp delicate - IUBIREA - şi astfel a luat naştere Valentine’s Day. Zi de declaraţii majore, de asumări, de speranţă în întâlniri „care or să dureze”, de revelare a persoanei alese... care a ţinut şi încă funcţionează, ba chiar devine exagerat de socială şi de mercantilă.

În plus, luna februarie este legată şi de un alt fenomen social tangent cu pozitivizarea şi speranţa: NUNTA. Tot un vis, tot o poveste frumoasă, tot o cvasi-abandonare a prezentului pentru proiecţia într-un viitor luminos, încântător şi „împreună”. Cum pregătirea unei nunţi este ceva foarte complex, fiind necesară o programare riguroasă, făcută cu mult timp înaintea evenimentului, au apărut marile târguri de wedding. Astfel, luna începe în forţă la noi, între 6 şi 8 februarie, prin cel mai important Mariage Fest, care va continua cu un episod şi la finele lui martie, lună pozitivată cumva „natural” de zilele de celebrare dedicate femeilor. Mireasa ideală, fericită este ultimul mit urban vizat de foarte mulţi dintre cei care cred încă în ideea de cuplu, de viitor comun, de frumos şi de special, de acea „zi unică în viaţă” visată de fiecare femeie. Poate că asta e cea mai intensă şi social recognoscibilă pozitivizare la nivel amplu, cu reflectări în diverse domenii: modă, horeca, design floral

şi de interior, psihologie şi activitate socială etc. În esenţă, luna februarie se relevă a fi un meci complex între finalul apăsător al iernii şi speranţa unei primăveri timpurii şi renascentiste, într-un ambient social care se dezmorţeşte greu şi semi-traumatic după mai mult de o lună de sărbători tradiţionale de iarnă asociate vacanţelor de relaxare. De altfel, unii au o soluţie mai simplă pentru această tranziţie: continuă aceste escapade mult în februarie, pe pârtia de schi sau în ţările calde... fiecare după posibilităţi. Dar capul sus, fiindcă luna februarie poate să fie de vis pentru fiecare dintre noi!

Dubai – cool chiar şi vara!

Orașul care redefinește vacanțele de vară

Dubai demonstrează că o vacanță de vară poate fi spectaculoasă chiar și atunci când temperaturile sunt ridicate. Secretul? O infrastructură impresionantă de atracții indoor, complet climatizate, care transformă orașul într-o destinație ideală indiferent de sezon. De la parcuri tematice uriașe și centre de distracție pentru copii până la experiențe de lux, adrenalină și relaxare, Dubai oferă alternative pentru toate gusturile. Alături de Karpaten Turism, ai acces la zboruri charter directe din București, Cluj-Napoca și Timișoara, gândite special pentru confortul turiștilor români, iar tarifele pornesc de la 429 euro/persoană, ceea ce face din vacanța de vară în Dubai o alegere accesibilă, sigură și surprinzător de cool.

Familii cu copii – distracție garantată la interior

Dubai este una dintre cele mai bine pregătite destinații pentru vacanțele în familie, mai ales pe timpul verii. Copiii pot explora IMG Worlds of Adventure, cel mai mare parc tematic indoor din lume, unde supereroii Marvel și personajele Cartoon Network oferă ore întregi de distracție într-un spațiu complet climatizat. KidZania Dubai Mall adaugă o componentă educativă vacanței, permițând celor mici să descopere meserii într-un oraș construit special pentru ei. Un alt punct de atracție este Dubai Aquarium & Underwater Zoo, cu celebrul tunel subacvatic ce permite admirarea vieții marine într-un cadru răcoros și spectaculos. Mall-urile din Dubai completează experiența cu zone de joacă moderne, cinematografe și restaurante family-friendly, ideale pentru zilele călduroase de vară.

Gașca de prieteni – adrenalină și entertainment indoor

Pentru grupurile de prieteni, Dubai înseamnă distracție fără limite, indiferent de temperaturile exterioare. VR Park din Dubai Mall propune experiențe de realitate virtuală, simulatoare și jocuri interactive, perfecte pentru pasionații de tehnologie și adrenalină. Cei care vor să încerce ceva diferit pot opta pentru iFLY Dubai, unde skydiving-ul are loc într-un tunel de vânt indoor. Escape room-urile tematice, bowlingul modern, arcadeurile high-tech și lounge-urile elegante completează oferta de divertisment. Seara, cluburile și barurile indoor din zonele Dubai Marina și Downtown Dubai creează atmosfera ideală pentru petreceri memorabile, într-un cadru sofisticat și climatizat.

Cupluri – relaxare și experiențe premium în doi

Cuplurile vor descoperi în Dubai o destinație romantică și rafinată, perfect adaptată verii. Spaurile de lux din hotelurile de 5 stele oferă masaje pentru cupluri, hammam-uri orientale și zone de relaxare exclusiviste. Seri liniștite pot fi petrecute la cinema-urile VIP, ideale pentru momente de relaxare în doi.

Pentru o experiență deosebită, cinele gourmet în restaurante elegante sau o croazieră dinner pe un dhow tradițional, desfășurată într-un spațiu climatizat, adaugă un plus de romantism vacanței. Galeriile de artă și expozițiile indoor din Alserkal Avenue completează perfect programul unui city break exotic.

Dubai este dovada clară că vara poate fi sezonul perfect pentru o vacanță exotică. Cu numeroase activități indoor, zboruri charter directe prin Karpaten Turism din București, Cluj-Napoca și Timișoara și prețuri de la 429 euro/persoană, destinația oferă confort, diversitate și experiențe memorabile pentru familii, prieteni sau cupluri.

Dubai – cool chiar și vara, exact așa cum trebuie să fie o vacanță reușită.

Activități indoor pentru toate gusturile

Dubai impresionează prin centrele comerciale transformate în adevărate orașe în miniatură.

The Dubai Mall și Mall of the Emirates combină shopping-ul cu divertismentul, gastronomia și atracțiile spectaculoase, precum Ski Dubai, unde te poți bucura de zăpadă chiar și în plină vară. Muzee moderne precum Museum of the Future sau Etihad Museum oferă experiențe culturale interactive, ideale pentru zilele toride.

Text de ALIN GĂLĂŢESCU

TRICOTAJUL REGAL

Februarie este o lună de tranzit care amestecă iarna profundă, aflată însă la final, cu primăvara rebelă de început de sezon. Nimic nu se potriveşte mai bine acestei perioade decât creaţiile tricotate. Tradiţiile reinterpretate în notă modernă sunt perfect adecvate pentru călătoriile montane şi ne permit să ne bucurăm de fiecare fereastră termică prielnică, la fel de potrivite fiind şi pentru viaţa urbană. Tricotajul devine „Regele” acestei turbulenţe creative.

Vă propunem luna aceasta o incursiune în Amfiteatrul Transilvaniei, unde putem admira creaţiile „Lara Wear” by Alexandra Calafeteanu, interpretate de fotografii Eduard Mariut şi Bogdan Moldovan, cu ajutorul make-up artistului Dana Argeşan şi a modelului Andreea Tudor, într-o demonstraţie perfectă a versatilităţii şi utilităţii tricotajului artistic în 2026.

Cum a început drumul tău în designul de bijuterie și ce te-a atras inițial către acest domeniu?

A doua piele a curajului:

TEO VASILESCU

Pornind de la sculptură și ajungând

la bijuteria contemporană, TEO

VASILESCU vorbește despre procesul creativ, despre relația intimă dintre obiect și corp și despre modul în care vulnerabilitatea poate deveni o formă de protecție. Construite din contraste, metal dur și forme fragile, frumusețe și pericol, piesele ei funcționează ca o a doua piele: o extensie a curajului și a identității. În cadrul

Romanian Jewelry

Week 2025, Teo

Vasilescu a fost distinsă cu e Assamblage

Contemporary Jewelry School Award.

Punctul meu de plecare în domeniul bijuteriei a fost în timpul facultății, când am realizat prima mea colecție. Deși prima mea pasiune a fost sculptura, fiind deja orientată spre zona creativă, am descoperit cu bucurie că am o afinitate la fel de puternică și pentru bijuterie. Faptul că ambele aparțin sferei creative și au un caracter sculptural a făcut ca tranziția dintre ele să fie una firească, chiar dacă implică tehnici și dimensiuni diferite. Încă din copilărie desenam foarte mult și îmi amintesc că realizam mici caiete de colorat pentru colegii mei.

În lucrările tale, fragilitatea și pericolul coexistă. Cum alegi când să pui accent pe fiecare dintre aceste trăsături?

În lucrările mele, fragilitatea și pericolul nu sunt trăsături opuse, ci se susțin reciproc. Lucrez mult cu ideea de contrast, atât la nivel conceptual, cât și la nivel vizual. Folosesc materiale care pot părea dure, rigide sau amenințătoare, dar care transmit în același timp o notă de sensibilitate. Nu pun accentul exclusiv pe una dintre ele, ci pe relația dintre ele, acolo unde fragilitatea amplifică pericolul și invers.

Care a fost inspirația principală pentru piesele care ți-au adus Assamblage Award la Romanian Jewelry Week?

personal să scot bijuteria din zona strict transform ca pe o mică sculptură. Conceptul a

și capătă sens în relația lor cu corpul.

Am pornit de la ideea de a explora contrastul dintre fragil și periculos prin forme cu multe ace ascuțite și suprafețe lucioase. A fost un challenge personal să scot bijuteria din zona strict decorativă și să o transform în obiect de artă. De aceea, am gândit fiecare piesă ca pe o mică sculptură. Conceptul a pornit de la ideea de protecție și vulnerabilitate, de la nevoia de a proteja și de a fi protejat, pe care am redat-o prin completarea celor două piese, care se îmbină și capătă sens în relația lor cu corpul. INTERVIU DE

Care consideri că a fost cea mai importantă lecție învățată până acum în cariera ta de bijutier și artist?

Cea mai importantă lecție pe care am învățat-o până acum a fost să am încredere în propriile creații. Să îmi asum viziunea artistică și să rămân fidelă ideilor mele chiar dacă direcția aleasă părea riscantă, a dus la cele mai autentice și valoroase rezultate.

Cum influențează relația bijuteriilor cu corpul uman modul în care ele sunt percepute?

Datorită faptului că sunt în dialog cu purtătorul, ele pot deveni o extensie a personalității, iar felul în care sunt purtate arată cât de importante sunt pentru cineva. În funcție de corp și de purtător, aceeași bijuterie poate căpăta sensuri complet diferite și o semnificație nouă.

Există vreo piesă din colecțiile tale care îți reprezintă cel mai bine viziunea artistică?

Dacă da, de ce?

Da, piesele din colecția „Second skin” consider

că reprezintă cel mai bine viziunea mea artistică în acest moment. Prin ele am reușit să sintetizez preocupările mele recente legate de tema curajului cu toate manifestările sale. Sunt piese care reflectă direcția mea actuală și modul în care transform concepte abstracte în forme purtabile.

În procesul tău creativ, cum abordezi echilibrul între estetică și conceptual, între frumusețe și mesaj?

Pentru mine, echilibrul apare tocmai în acest dialog dintre estetic și conceptual. Folosesc frumusețea ca pe un mijloc de a atrage privitorul și de a-l invita să privească dincolo de prima impresie. Pornesc de la dualitatea dintre un aspect plăcut și mesajul din spate, care este de multe ori unul greu sau inconfortabil.

Care sunt materialele preferate și cum contribuie acestea la dualitatea fragilpericulos?

Materialul pe care îl prefer și care mă definește cel mai bine este metalul, fie că este argint, aur, inox sau fier. În lucrările mele, metalul reușește să transmită duritatea în contrast cu formele fine și subiectele sensibile. Această combinație este esențială pentru dualitatea fragil-periculos pe care o urmăresc în creațiile mele.

Cum vezi rolul bijuteriei în arta contemporană și ce înseamnă pentru tine să fii artist în acest domeniu?

Consider că rolul bijuteriei în arta contemporană și rolul meu ca artist în acest domeniu este să transform obiectele purtabile în mijloace de exprimare artistică. Ele pot transmite idei depășind funcția decorativă și arată că arta poate exista în orice material sau formă.

Ai un mesaj sau o emoție pe care vrei ca purtătorul să o simtă atunci când poartă bijuteriile tale?

Mesajul pe care îmi doresc să-l transmit prin bijuteriile mele este acela de curaj și încredere. Sper ca purtătorul să simtă asta atunci când poartă piesele mele.

Parfumul lunii FEBRUARIE:

MOULIN ROUGE 1889

by Histoires de Parfums prin ELYSEE Perfumery

La aniversarea a 120 de ani de existenţă a simbolului parizian al cabaretelor atemporale, MOULIN ROUGE, renumita casă Histoires de Parfums a creat special acest parfum unic destinat femeilor, multipremiat la majoritatea competiţiilor de specialitate, care ne oferă la nivel olfactiv ceea ce renumitul film cu acelaşi nume al lui Buz

Luhrmann ne povestea la început de nou mileniu prin efervescentul love story care a făcut din Nicole Kidman un icon mondial.

Parfumul este construit pe ideea unui cancan de arome, o combinaţie de micro-universuri în care simţi erotismul legendarului cabaret parizian la miez de noapte, le vezi şi asculţi în minte pe Edith Piaf, Colette sau Mistinguett şi te scufunzi între pene, mătase şi paiete datorită unei pleiade de trăiri olfactive rafinate, senzuale şi vibrante, în fapt, o odă adusă feminităţii în faza sa explozivă şi asumată plenar... tocmai esenţa renumitului MOULIN ROUGE, un avanpost al joie de vivre unde timpul rămâne parcă etern suspendat.

1889 MOULIN ROUGE este ultimul din seria

„biografică” a renumitei case Histoires de Parfums, ce dobândeşte astfel un caracter istoric prin povestea concepută de către Gerald Ghislain. Trecem prin stări diverse, de la începutul soft, cu revelarea esenţei aromei, de la coniac şi puţin familiarul absint pe un cub de zahăr ca aperitiv, până la finalul sugerând explozia dansului care precede petrecerea ce va urma după lăsarea cortinei de catifea roşie, însoţită de mult mister şi senzaţii intense.

NOTe

Note de bază: iris, mosc, paciuli

Note de mijloc: tranda r de Damasc, pelin

Note de vârf: prune, scorțișoară, mandarine, coniac, absint

Restaurarea, între prestigiu cultural și profit:

Casa Tătărăscu – actuala EkoGroup Vila

Fondul arhitectural al centrelor urbane, cu precădere cel consolidat în perioadele antebelică și interbelică, reprezintă o resursă de o valoare excepțională, situată la intersecția dimensiunilor culturală, socială și economică. Această moștenire construită, definită printr-o remarcabilă eterogenitate stilistică, de la rigoarea neoclasicismului și eclectismul exuberant până la specificul neoromânesc ori avangarda modernismului, depășește funcția unui simplu decor estetic. Imobilele respective funcționează ca veritabile cronici materiale ale transformărilor sociale și

tehnologice, ancorând identitatea urbană într-o continuitate istorică necesară memoriei colective.

Reabilitarea și refuncționalizarea presupun astăzi un proces complex de mediere între integritatea materială a structurii originale și exigențele contemporane de locuire sau de funcționalizare, precum siguranța structurală, confortul termic ori accesibilitatea universală. Experiența europeană demonstrează că reintegrarea acestor imobile în circuitul urban activ rămâne singura metodă viabilă de a contracara degradarea prin abandon, devenind o entitate urbană regenerată.

DESIGN/ ARHITECTURĂ

Din perspectivă financiară, deși restaurarea trece adesea drept un demers copleșitor în raport cu noile construcții, analizele de rentabilitate pe termen lung scot în evidență avantaje competitive majore. Unicitatea arhitecturală și poziționarea centrală oferă acestor proprietăți o cotă de piață rezistentă la fluctuații. Mai mult, accesarea mecanismelor de finanțare naționale și europene, alături de diversele facilități fiscale contribuie la diminuarea efortului investițional, transformând conservarea patrimoniului într-o oportunitate sustenabilă pentru mediul privat.

Un vector esențial în revitalizarea orașului îl reprezintă adaptarea acestor spații pentru industriile creative, ospitalitate sau servicii comunitare. Conversia clădirilor istorice în hoteluri boutique, centre culturale ori spații de lucru colaborativ nu doar salvează substanța construită, ci regenerează întreg micro-ecosistemul social din proximitate. Asemenea funcțiuni capitalizează „autenticitatea” spațiului, un atribut tot mai căutat într-o lume marcată de standardizare, oferind experiențe senzoriale și spațiale imposibil de replicat în imobilele noi.

Eficiența unor astfel de demersuri depinde fundamental de calitatea dialogului între substanța istorică și designul contemporan. O inserție modernă reușită trebuie să fie onestă și reversibilă, mizând pe tehnologii care respectă fizica structurii vechi fără a-i mima limbajul artistic. Această filosofie a reutilizării adaptive răspunde, totodată, responsabilității ecologice actuale prin valorificarea energiei înglobate în clădirile existente, ceea ce reduce amprenta de carbon și limitează expansiunea urbană necontrolată.

Un exemplu elocvent al acestei paradigme de revitalizare este Casa Tătărăscu din strada Polonă nr. 19, actuala EkoGroup Vila. Aceasta este un spațiu cultural și de evenimente unic în România, construit în anul 1930, în stil mediteranean neoromânesc. Proiectată de arhitectul Alexandru Zaharia, vila a fost gândită încă de la început ca o reședință de reprezentare, un loc al deciziilor, al artei și al întâlnirilor discrete ale elitei politice și culturale interbelice.

Importanța sa actuală depășește estetica arhitecturală, vila funcționând ca un concept viu unde istoria documentată și experiența senzorială se contopesc firesc. Interiorul adăpostește piese de o valoare excepțională, precum banca și șemineul sculptate de Constantin Brâncuși, elemente ce atestă legătura profundă dintre Aretia Tătărăscu și marele sculptor. Dincolo de rigoarea muzeală conferită de biblioteca premierului sau de biroul istoric al lui Ion Argetoianu, EkoGroup Vila este și un spațiu dedicat evenimentelor private și corporate exclusiviste.

Configurația actuală permite o flexibilitate remarcabilă, adaptată cerințelor contemporane de rafinament. Saloanele principale pot găzdui până la 90 de persoane, în timp ce spații precum Biblioteca Premierului, camera secretă de poker ori Cigar Lounge-ul interbelic oferă cadrul ideal pentru conversații discrete și întâlniri de board. Terasele exterioare, cu o capacitate de 100 de locuri, întregesc acest ansamblu unde arta autentică și obiectele de patrimoniu nu sunt simple accesorii, ci fundamentele unei experiențe urbane imposibil de replicat.

În definitiv, arhitectura antebelică și interbelică nu constituie o povară a trecutului, ci o resursă strategică de dezvoltare. Prin restaurare riguroasă și o viziune programatică coerentă, aceste imobile redevin piloni ai orașului durabil, capabile să armonizeze profitabilitatea economică cu prestigiul cultural și coeziunea socială.

Alte nuanțe ale lunii februarie... despre roșu în diverse asocieri

și contexte

Prin excelență, februarie vine însoțit de o paletă cromatică recognoscibilă - roșu, roz, burgundy şi derivatele lor... culori asociate cu iubirea, deci, prin filtrul ultimelor tendințe sociale, cu Valentine s Day sau cu - păstrând o tușă româneascăDragobete. Asociem, deci, luna februarie cu emoția, pe care o transpunem, că ne dăm sau nu seama, pe mai multe paliere, fie că este vorba de ținute pe care le concepem pentru a fi romantice sau de accesorii sau machiaje care urmează aceleași tonuri. Această nevoie de a aduce emoția şi culorile calde în ținutele noastre ar trebui să depășească narativa concentrată în jurul zilei de 14 februarie și să facă loc unei alte povești: tranziția. Februarie, pe lângă prilejul amoros prin filtrul căruia este privită, este şi o lună de tranziție, schimbare - ultima lună de iarnă, înainte de primăvară, dorința de culoare şi de a scăpa de multe straturi. Astfel, ne-am propus să aducem în atenție câteva modalități de a insera roșu, roz, burgundy în ținutele voastre, pornind de la narativa schimbării, iar nu de la cea amoroasă.

Burgundy își are originile în ideea de lux discret. De multe ori, culoarea trimite cu gândul la garderoba aristocrației sau la vinurile franțuzești. Această profundă nuanță pare să se afirme în istorie ca simbol al rafinamentului, iar în moda actuală devine o alternativă a negrului - o culoare care oferă versatilitate şi emană căldură din punct de vedere vizual. Ca idei de styling, putem purta un sacou burgundy cu o pereche de jeans şi un pulover într-o nuanță neutră, un sacou burgundy peste un tricou alb sau accesorii precum pantofi, eșarfe ori genți. Ca asocieri cromatice, vă recomandăm gri, camel, bej sau denim, cu mențiunea că întotdeauna sunteți încurajați să purtați ceea ce vă place.

Rozul, o culoare purtată des de bărbați în secolele trecute, astăzi, pare că desemnează prin excelență ideea de feminitate, fiind o variantă mai delicată a roşului. Catalogată abia secolul trecut drept simbol al romantismului şi al sensibilității, rozul revine în contemporaneitate într-o formă matură, adesea neutră sau pastelată, păstrându-și însă

elementul ludic din esență. Un pulover roz pal sau o cămașă în aceeași nuanță pot funcționa ca element contrastant într-o ținută dominată de nuanțe pământii sau denim.

Roșul, indiferent de epoca în care ne plasăm pentru a-l analiza, rămâne o culoare care atrage atenția. Este asociat cu pasiunea, energia și forța, dar și cu excesul sau cu pericolul. Astfel, din prisma puterii sale, roșul trebuie atent dozat în ținutele de zi cu zi. În loc să fie piesa centrală a ținutei, roșul pare să fie mai degrabă preferat ca o completare: o geantă, o pereche de pantofi, un fular sau chiar un detaliu de beauty, precum arhicunoscutul ruj roșu. Astfel, culoarea își păstrează impactul și forța, fără a deveni copleșitoare. Integrat în ținutele minimaliste, roșul capătă o funcție practică și estetică, devenind un element ce transcende monotonia cromatică. În plus, jocul cromatic dintre roșu și culorile reci ale sezonului - albastru, negru, gri, spre exemplu, subliniază ideea de tranziție, marcând trecerea subtilă spre o paletă cromatică specifică primăverii.

Texturile joacă și ele un rol important, fiind un adjuvant al felului în care aceste culori sunt percepute. Tricotajele moi, lâna, cașmirul temperează intensitatea cromatică a nuanțelor sau adaugă profunzime. Când ne gândim la roz, adesea îl asociem cu materiale fluide, prețioase, în timp ce burgundy-ul pare mai degrabă potrivit pentru o țesătură grea, cu un aer sofisticat.

Stilul rămâne un limbaj personal, iar aceste nuanțe adaugă un plus de expresivitate, nu doar aluzii romantice. Astfel, putem privi luna februarie și nuanțele de roșu ce abundă în magazine ca pe o invitație la reinterpretare - a culorilor, a emoțiilor, dar și a modului în care alegem să le purtăm. Februarie, în calitatea sa de moment cheie pentru experimentarea stilistică, permite combinații îndrăznețe, în care roșul, rozul sau burgundy-ul pot fi treptat integrate în ținute, fie prin layering sau accesorii. Mai mult, ele devin un exercițiu de echilibru între intrinsec și extrinsec - între starea emoțională și expresia vizuală, între iarnă și primăvară, între convenție și reinterpretare personală.

FASHION EVENT

Text de ALIN GĂLĂŢESCU

CARMEN ROATA

Couture 2026

Când un an se termină bine, en fanfare, se spune că cel care va urma o să fie plin de întâmplări frumoase şi pozitive. Pe aceste considerente, ultimul mare eveniment de fashion din 2025 a presupus expunerea în premieră a colecţiei „CARMEN ROATA Couture” pentru 2026, în prezenţa a peste 1500 de invitaţi –cea mai mare audienţă a anului pentru un show de modă – în arena circulară a Circului Metropolitan din Bucureşti. A fost un succes remarcabil!

Cele peste 30 de propuneri au fost create în majoritate pe tonuri multiple de negru şi pe texturi foarte diferite - de la tule, voal sau tafta până la catifea şi paiete - respectând tema „BLACK ORCHID”, rochiile fiind, într-o incitantă combinaţie, fie ample, cu trene spectaculoase, fie ultrasenzuale, apropiate de corp. Accesoriile elaborate au fost semnate de Atelier DANESSA.

Întâlnirea acestor formule ample, sofisticate, ultrafeminine, create în tehnici couture, cu muzica marelui Chopin a avut drept finalitate un mix de un rafinament absolut, care a definit show-ul de la Circul Metropolitan drept unul dintre momentele de neuitat în moda românească a anului recent încheiat, care, iată, anunţă astfel un 2026 foarte promiţător în fashionul autohton.

Ca întotdeauna, o mulţime de vedete au fost încântate să exploreze universul couture într-un spaţiu atât de atipic şi de special, unele prezentând cu mare curaj piese din colecţie. Printre acestea au fost remarcate: Ozana Barabancea, Oana Ioniţă, Tara Holtea, Lili Stan, Adina Cotiga, Ioana Cristodorescu, Carmen Cotfas, Oana Văduva. Evenimentul a fost creat de Simona Muscă & Team, iar eu am avut bucuria să fiu Art Director-ul acestui „test” de creare a unui show de modă de mare anvergură, pentru că, în continuare... CRED ÎN MODA ROMÂNEASCĂ!

POVEȘTI DE SUCCES

© Catalina Flamanzeanu

foto

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

THE

FUNNY BRAND

Jocurile care ne fac să vorbim cu adevărat

Într-o lume în care conversațiile autentice sunt tot mai rare, iar timpul petrecut împreună devine adesea fragmentat, există oameni care reușesc să creeze contexte simple, dar puternice, pentru conectare reală. Alex Zamfir este unul dintre ei. Creatorul jocurilor The Funny Brand – și, așa cum îi place să spună, „Cel Mai Bun Tată (al lui Mark)” –a transformat joaca într-un instrument de apropiere, descoperire și sinceritate. Sub forma unor seturi de cartonașe, jocurile The Funny Brand invită la râs în hohote, la confesiuni neașteptate și la discuții care ating teme importante din viața noastră: emoții, relații, frici, dorințe. Pentru copii, aceste jocuri sunt o poartă larg deschisă spre exprimare, lipsită de filtrele adulților, iar pentru părinți - o ocazie valoroasă de a descoperi lucruri noi despre universul celor mici. În fond, cu toții avem nevoie să fim ascultați, validați și acceptați pentru ceea ce suntem. Am stat de vorbă cu Alex Zamfir despre ideea din spatele The Funny Brand, despre joacă și curajul de a spune povești adevărate.

Cum ai ajuns de la publicitate și proiectul „Cel mai bun tată” la a construi The Funny Brand? Întrebarea mai bună este cum am ajuns de la clasa de Informatică în liceu la Facultatea de Economia Agriculturii la ASE, apoi la Publicitate, apoi la scris, apoi la jocuri. Cumva se leagă, cel puțin de la publicitate încolo: pentru că am făcut publicitate, am știut cum să construiesc brandul Cel Mai Bun Tată. Și apoi, scriind pe blog, am descoperit că pot fi haios (asta nu a fost demonstrat, e doar o părere personală) și că îmi place mult să mă joc. Și apoi a venit pandemia peste noi și mi-am dat seama că trebuie să fac și altceva, în afară de blogging. Pe scurt, așa.

Care a fost momentul în care ai simțit că jocurile pot deveni mai mult decât distracție și pot crea conexiuni reale între oameni?

Cum spuneam, datorită background-ului de publicitate, am avut intenția de a construi de la început un business din jocuri. Care și după cinci ani deja, pentru

mulți pare… o joacă. Dar este un business cât se poate de serios și cât se poate de mișto. Îți dai seama? Eu, în marea majoritate a timpului mă joc, într-o formă sau alta, și câștig bani făcând asta. MI-NU-NAT mi se pare.

Care a fost cea mai mare provocare din primele luni de antreprenoriat cu jocuri fizice?

Să calibrez business-ul. Adică, hai să o spun altfel: l-am calibrat atât de prost în primele două luni, încât am tras după aceea vreo doi ani, fără exagerare.

Jocurile tale ating teme sensibile sau profunde, de la relații și eșec până la educație și societate. Cum alegi subiectele?

Unele le aleg pentru că au potențial distractiv foarte mare – seria 50 de Întrebări Stupide. Unele le aleg pentru că e nevoie de ele: educație financiară, sexuală, democratică, jocul care combate dezinformarea. Unele le aleg pentru că sunt subiecte tabu și eu cred că ele sunt tabu tocmai pentru că nu vorbim despre ele, și asta e o mare prostie. Aici includ jocul de educație sexuală, cel despre eșec și cel despre doliu, care urmează.

Ce ai învățat despre oameni și despre nevoile lor din feedback-ul primit de la cei care joacă jocurile tale? Cu toții credem despre noi că suntem oameni buni. Și probabil că, de cele mai multe ori, suntem. Dar suntem și răi, fără excepție: spunem lucruri urâte,

facem lucruri nasoale, ne purtăm urât față de unii sau alții. Și vorbesc aici doar de momentele în care știm și noi că facem asta. Și încercăm să ascundem aceste fațete ale noastre din frica de a fi respinși. Așa că atunci când putem povesti despre acele momente, ne simțim eliberați. Și dacă o facem și jucându-ne, e cu atât mai bine, căci în joacă este permis cam orice. A, da, și mereu descoperi că, indiferent ce rahaturi ai spus sau făcut tu, ți se pare că pălesc în comparație cu ale celorlalți. Așa că e ok să povestești despre ele.

Care e cel mai drag joc pe care l-ai creat până acum și de ce?

Întotdeauna următorul pe care-l scot mă incită foarte tare. „Dacă aș…” are un loc special pentru că el a fost primul care mi-a venit în minte.

Care este cea mai importantă lecție de antreprenoriat pe care ai învățat-o până acum?

Sunt două. 1.) Durează foarte mult să ai succes peste noapte, 2.) Lumea nu se sfârșește azi, mâine vine sigur. Și poate va fi mai bine. Și dacă nu va fi mai bine, vezi începutul propoziției.

Cum vezi viitorul The Funny Brand și ce direcții noi te tentează să explorezi? Îl văd bine. Scuze, nu m-am putut abține, mi s-a părut foarte funny ca, după ce am scris detaliat mai sus, să răspund la ultima întrebare atât de anost. Sper ca anul acesta să lansăm primul joc legat de sport, mi se pare că jocurile astea au mare potențial acolo. Vreau să dezvolt partea de workshop-uri plecate din jocuri, am început asta anul trecut cu Gelu Duminică, cu un workshop despre discriminare și rasism, plecând de la jocul dezvoltat în parteneriat – (R)Omul de lângă tine. Și mi-ar plăcea tare să ajung să fac un podcast cu mai mulți invitați concomitent, în care să ne jucăm cu jocurile. Cred că ar ieși ceva foarte mișto.

ucureȘTi

 Jurnal de bucureștean  CLIN D’OEIL  Teatru  Premiere  Performing Arts

 Pentru cei mici  HoReCa  Musical  Sunetele Orașului  Cozerie cu Ruxandra  La șosea  Povești din București  BISCUIT.RO  FitBucurEști  Valentine’s Day

CLiN D’OeiL: OVIDIU NICULESCU

„Ca actor, ești propriul tău instrument”

pag. 136

Salut, bucurești!

CFebruarie,

o lună foarte bogată în muzică live

u toate că suntem încă pătrunşi de frig, oferta de going out din februarie este una mai degrabă primăvăratică prin bogăţie şi diversitate, în special în privinţa concertelor. Este remarcabil faptul că propunerile organizatorilor acoperă pe întreaga durată a lunii, aproape zilnic, un spectru extrem de larg de preferinţe, de la best of-uri care continuă să alimenteze nostalgii până la muzici nou create, menite a ţine vie relaţia dintre performeri şi publicul acestora. Locaţiile de concert active rămân tot cele binecunoscute, aşa că hai să vedem cum s-ar putea ilustra această varietate prin câteva exemple, fără ca acestea să aibă neapărat caracter de recomandări, dat fiind faptul că alegerile fiecăruia sunt determinate de mulţi factori strict personali.

Prima săptămână de cântări din lună începe marţi, 3 februarie, la Arenele Romane, cu Marcus & Martinus, duo-ul Pop care a reprezentat anul trecut Suedia la Eurovision, şi continuă miercuri şi joi cu prezentarea noii formule KUMM la Expirat - Boys are Back in Town - şi, respectiv, lansarea noului single a lui Jurjak, Zeiţa Fără Nume, la Control. După aceea, pentru weekend, am putea opta pentru seara de vineri dedicată improvizaţiei de Jazz la Green Hours cu Andrei Bălan | Aram Shelton | Juan Carlos Negretti, o sâmbătă superdinamică la The Pub cu formidabilul chitarist de Blues-Rock Eric Sardinas sau o duminică în care să (re)descoperim la Quantic mixul de Stoner şi Prog practicat de trupa elveţiană Monkey3. Concertele din următorul final de săptămână, deşi sunt precedate de unele evenimente aparte, precum aniversările a 10 ani ale trupei ce cântă un Alt-Rock pigmentat cu Funk şi Grunge Nuanţe (11.02, Expirat) sau de 30 de ani ai popularei formaţii ucrainene de Rock Okean Elzy (12.02,

Arenele Romane), au toate o tonalitate mai soft, dată fiind asocierea cu Valentine’s Day, pentru celebrarea căreia ar fi potrivit de mers la Sala Palatului, unde Bere Gratis performează vineri, apoi la Hard Rock Cafe - chiar în seara de 14 februarie - pentru Akcent sau, a doua zi, la The Pub - Universităţii, mai ales că spectacolul Proconsul de acolo are caracter caritabil. Pasionaţii de stilurile extreme au însă ca alternative în februarie Punk Apocalypse Festival (06.02) şi Rit of Hades (20.02) de la Quantic.

Revenind la cronologie, în a doua parte a lunii, începând cu live-urile susţinute de Paulina la Expirat (18.02) şi de Cojo la Club Control (19.02), practic nu mai există vreo zi lipsită de propuneri incitante pentru diversele facţiuni de melomani şi, prin urmare, continuăm cu un set crossover împreună cu tenorul Alin Stoica la Sala Gloria (20.02), după care am putea avea parte de o sesiune de Blues jucăuş cu Nightlosers la The Pub (21.02), pentru ca, în următoarele trei seri, 22-24 februarie, să ne mutăm atenţia asupra Sălii Palatului, unde vor concerta, în ordine, Mireille Mathieu, care, în vara asta, va împlini... 80 de ani, apoi vedeta Fado-ului Mariza, şi, nu în ultimul rând, trio-ul “fabrică de hit-uri” Connect-R X Smiley X Alex Velea. După un intermezzo în cluburi cu Puya (25.02, Hard Rock Cafe) şi Şuie Paparude (26.02, Expirat), ne vom reîntoarce, probabil, la “palat” pentru a petrece sfârşitul lunii, deci nu al lumii, cu Lidia Buble (27.02) şi Trooper (28.02), mai ales că rockerii îl au ca invitat pe Blaze Bayley, fostul vocalist Iron Maiden. După cum lesne se observă, din perspectiva cântărilor, februarie nu pare a fi o lună chiar atât de scurtă. Ne vedem la concerte!

Dragi - și cam scumpi - părinți

O incursiune în lumea teatrului găzduit, pornind de la comedia de mare succes la public „Dragi părinți”

Am fost la spectacolul „Dragi părinți” pentru că Șerban Pavlu menționase că e o comedie bună, și obișnuiesc să cred fiecare cuvânt pe care îl spune Pepe în realitate, pe scenă sau pe ecrane, pentru că a fost creat de un regizor special cum e Toma Dănilă și pentru că a fost tradus de Ania Tudoran-Dănilă.

Înaintea spectacolului din Sala Ion Caramitru de la TNB, o voce caldă semănând cu cea a unui actor care tocmai urma să urce pe scenă ne-a spus că e „un spectacol găzduit, care nu face parte din repertoriul Teatrului Național”. La TNB, grosso modo, aceste spectacole găzduite sunt fie producții ale altor teatre - ce pot fi chiar bucureștene, de stat - fie realizări ale unor companii sau teatre independente, inclusiv din altă țară, bunăoară, Moldova. Elementele comune cele mai vizibile în teatrul găzduit sunt sălile pline și prețul ridicat al biletelor (se poate adăuga și ziua spectacolelor găzduite, luni, când, tradițional, oamenii din teatrul de stat aveau liber). Și unele, și altele pot fi puse sub genericul de teatru comercial - așa cum există filme comerciale, nu doar de artă, cum poate și-ar dori puriștii.

Pentru că merg de peste 40 de ani la teatru, încep să înțeleg anumite detalii, inclusiv de ce sunt atât de scumpe unele bilete, ba și de ce se bate lumea pe spectacole găzduite de TNB ca „Fierarii” ori „Take, Ianke și Cadâr”. Însă mi se par foarte scumpe doar biletele în situația în care teatrul găzduit rimează cu teatru căznit, cu regie de mântuială și interpretare stridentă (am plecat, discret, de la un astfel de spectacol, cu gândul la crezul lui Horațiu Mălăele, pe care mi l-a amintit recent George Mihăiță: banii trec, rușinea rămâne). Nu e cazul cu „Dragi părinți”: text bun al fraților cu experiență în scris Emmanuel și

Armelle Patron, transpunere autohtonă cu cârligface deliciul publicului ironizarea „conceptului” de „apă, hrană, energie” lansat de un șarlatan românregie ca la carte, distribuție aleasă pe sprânceană. Chiar am râs la „Dragi părinți”, așa că nu mi s-au părut excesiv de scumpi acești „părinți”. Și o veste bună: spectacolul omonim care a făcut realmente furori în teatrul francez va deveni în luna februarie un film, cel mai probabil, tot un succes comercial, ca și punerile în scenă din Hexagon. Jurnalistul canadian Luc Boulanger („La Presse”), susține însă, după o montare în Quebec, că „această comedie neagră despre familie, dragoste și bani nu reinventează roata”. Și se întreabă la finalul cronicii în care acuză comicul fără geniu și scrierea superficială, de teatru bulevardier: „cum a reușit o piesă atât de convențională, atât ca formă, cât și ca fond, să atragă 450.000 de spectatori în Franța în ultimii patru ani? Anumite succese ne scapă, la fel ca numărul câștigător la loterie”. În România, „Dragi părinți” poate repurta succesul din Franța. Suntem francofoni europeni, nu din America de Nord.

Pentru iubitorii artelor spectacolului, indiferent că ne-am gândi la teatru, muzică sau film, iarna asta - altfel, una destul de apăsătoare prin grijile pe care ni le creează contextul - parcă devine mai acceptabilă datorită molipsitorului chef de joacă și de joc al apreciatului actor și muzician OVIDIU NICULESCU. După premiera din decembrie a comediei de succes Crăciun cu Ramon, al cărui coscenarist a fost, în primele săptămâni din noul an a fost lansat noul sezon din serialul Tătuţu, unde duce mai departe personajul din Clanul, asta în timp ce Ovidiu hălăduia prin orașele țării concertând cu trupa sa, White Mahala, pentru a face cunoștință publicului cu piesele compuse pentru noul album. Muzical, ianuarie avea să se încheie la Expirat, în București, dar, înainte de asta, pe scena Teatrului Mic, din a cărui remarcabilă familie actoricească face parte de aproape 30 de ani, ne-a chemat plin de voie bună într-o vacanță în... deltă. Premiera efervescentului spectacol regizat de către Alexandru Dabija, Delta, după un text scris de Leta Popescu, s-a relevat a fi o reală infuzie de prospețime și vigoare într-un peisaj teatral cam anesteziat de austeritate și de la acest must-see al actualei stagiuni am plecat într-un dialog retrospectiv cu Ovidiu Niculescu, în tentativa de a descoperi combustibilul care îi alimentează formidabila poftă de viață.

Ovidiu, de ce și-ar petrece cineva o seară urmărind problemele unei familii absolut obișnuite, aflate pentru câteva zile în

Deltă? Prin ce iese din banal un spectacol cu asemenea premisă?

Păi, în primul și în primul rând, prin felul în care tratează tematica conflictului dintre generații. Noi, făcând parte din generații ajunse la o anumită vârstă, suntem obișnuiți cu a depăși rapid lucrurile, fără să ne gândim prea mult, a ocoli psihologia care se întâmplă în viață și de unde apar conflictele între generații, doar că acestea există şi nu sunt uşor de gestionat. Spectacolul se cheamă Delta, însă

OVIDIU NICULESCU

“Ca actor, ești propriul tău instrument”

Leta [Popescu] a scris piesa sub denumirea de (In) corect şi tratează foarte în amănunt fix aceste nuanțe infime ale vieții de zi cu zi, pe care mulţi dintre noi nu le băgăm în seamă, dar pot declanșa în interiorul nostru adevărate drame sau tragedii, mai ales în

timpurile pe care le trăim, şi de aceea consider că atât piesa Letei, cât și în felul în care Sandu [Alexandru] Dabija a făcut regia sunt foarte legate de momentul actual. Mi se pare că, încă o dată, Sandu se dovedește a fi un regizor mult mai mult decât viu la vârsta lui, aș putea spune, prin faptul că vine și propune genul acesta de teatru aproape filmic, iar mie mi-a plăcut foarte tare textul, pentru că nu e scris în convenția teatrală clasică în care se prezintă o temă... nu, este desprins din realitate și subliniază exact aceste conflicte pe care toți le traversăm acum şi care sunt între mentalități - ca să nu vorbim doar de generații -, între vechi și nou, între felul în care noi, cei “vechi”, ne adaptăm la ce e nou sau invers.

“Aminteşte-ţi!” este îndemnul repetat de câteva ori pe parcursul spectacolului.

Va fi nevoie să apelăm la propriul bagaj de amintiri?

Da, cumva, fiindcă e vorba de felul în care, în viața noastră de zi cu zi, încercăm, sub o formă sau alta, să păstrăm un echilibru fără a ne pierde mințile, pentru că tot ce se întâmplă de jur împrejurul nostru devine din ce în ce mai agresiv, din ce în ce mai prezent şi ne impune să luăm atitudine, să luăm anumite decizii, iar asta mi se pare mie mai mult decât interesant. Mi-a plăcut textul de când l-am citit prima oară tocmai pentru că are acest substrat şi în spatele acestor replici care par

banale, fiindcă le auzim cu toții în viața de zi cu zi - ‘Dă-mi sticla de bere’, ‘Adu gogoșile’ sau ‘Ai făcut patul?’ -, se ascund sensuri mult mai adânci. Ştii, eu sunt adeptul teoriei în care spectacolul, indiferent de gen, trebuie să “încalece” publicul. Nu contează cu ce stare vii la teatru, spectacolul în sine trebuie să aibă puterea să te abată din ceea ce ești tu, să te fure cu el... pentru că este viu, pentru că recunoști lucruri care sunt adevărate, pentru că vibrează în interiorul tău şi stârnește empatie. Cred că incitant pentru spectatori este să-și dea seama, comparativ cu propriile vieți, cât de adevărat este spectacolul Delta și cât de adevărate sunt problemele pe care le subliniază în relația părinți-copii... de fapt, în relația dintre oameni şi lumea în care trăiesc.

Textul și punerea în scenă care se joacă cu convențiile teatrale mă face să presupun că nici procesul de lucru n-a fost unul chiar obişnuit...

Înainte de a fi un mare regizor, Sandu Dabija este și un mare actor. Orice mare actor ascunde în interiorul lui un mare histrion, deci capacitatea lui extraordinară de a trece de la tematica din Revizorul la cea din spectacolul ăsta, de a face aceste salturi estetice dintr-o parte în alta au făcut ca lucrul la Delta să fie diferite, adică aici a venit cu un alt soi de deschidere, de înțelegere, de relaxare, dar şi de incitare. [...]

Comedia „Nelson”, premieră pe scena TNB

Spectacolul de teatru Nelson, în regia lui Daniel Hara, are programată premiera națională în seara de luni, 2 februarie, pe scena mare a Teatrului Național București, iar distribuția îi reunește pe Maia Morgenstern, Carmen Tănase, Mircea Rusu, Gheorghe Ifrim, Lucian Ifrim, Isadora Băltățeanu, Tudor Istodor, Mihai Munteniță, Denis Hanganu și Ciprian Nicula. Piesa scrisă de Jean Robert-Charrier este o comedie de situație care explorează cu umor şi ironie contrastele

sociale şi familiale. Protagonista, Jacqueline, o avocată de succes mânată de ambiţie, avere şi aparenţe, este pusă în situaţia de a-şi ascunde adevărata fire. Atunci când fiica ei, Christine, îşi doreşte să plece într-o misiune umanitară, Jacqueline acceptă să găzduiască o familie militantă ecologistă.

Pe durata unui dineu, ea trebuie să îşi asume temporar un rol de vegană convinsă şi protectoare a animalelor pentru a părea pe „linie” cu invitaţii, iar inima sa va fi sensibilizată de un iepure pitic, numit Nelson.

Spectacolul devine o oglindă satirică a discrepanțelor dintre imagine şi realitate, promisiunile sociale şi ipocrizia cotidiană, iar finalul aduce întrebarea dacă această mascaradă va reuşi să ţină până la capăt, iar dacă nu, ce se întâmplă când apar adevăratele sentimente, adevăratele alianţe şi dezvăluirile de sine.

PREMIERE TEATRALE

de avut în vedere în februarie

Într-o realitate debusolantă, poate că simţim nevoia unor poveşti pline de miez

şi spuse cu har pentru a ne mai limpezi gândurile despre cum ne raportăm la noi înşine, dar şi la ceilalţi...

„MUZICI ȘI FAZE”

după romanul lui Ovidiu Verdeș

regia: Cristian Ban | Teatrul Excelsior

Popularitatea romanului despre adolescenţa petrecută în comunism, printre benzi de “mag” sau de “cas”, scris cu multă (auto)ironie, vervă şi spirit ludic, face ca adaptarea sa pentru scenă să suscite un interes deosebit.

„Vă așteptăm la Muzici și faze să retrăim, alături de Tinuț, ultima lui săptămână de școală din vara lui 1978 – așa cum ne-am imaginat-o noi astăzi, în 2026. Alături de cei șapte actori (memorabili), am explorat umanitatea, umorul, ridicolul, dilemele și frământările lui Tinuț pentru a spune povestea celui mai cool adolescent din cartierul Panduri și cum e atunci când lumea lui și a noastră începe să se vadă altfel. Am lucrat cu gândul la ce frumos poate fi la teatru atunci când memoria personală devine memorie colectivă. Bonus: muzică live din anii ’70.” –

CRISTIAN BAN

„TEROARE” de Ferdinand von Schirach

regia: Radu Nica | Teatrul Bulandra

Piesa lui Ferdinand von Schirach, o courtroom drama despre procesul unui pilot judecat pentru modul în care a acționat atunci când a primit ordinul de a devia de pe curs un avion plin cu pasageri, deturnat de teroriști cu intenţia de a lovi un stadion plin cu spectatori, pune întrebări incomode despre demnitatea umană, iar

publicul devenit juriu trebuie să decidă.

„Dincolo de problema deosebit de actuală pusă de spectacol, am ales acest text care descrie amănunțit un proces, deoarece mi se pare de neocolit dezideratul de a restabili această încredere a cetățeanului în justiție, un aspect esențial, cred eu, pentru coeziunea socială prin respectarea demnității umane spre care tindem cu toții și fără de care e greu de imaginat un viitor lipsit de convulsii.” – RADU NICA

„VICTIMELE DATORIEI” de Eugène Ionesco regia: Nona Ciobanu | Teatrul Mic

Incursiune detectivistică tragi-comică în conştiinţa umană, piesa reprezintă în fapt o confesiune de o acuitate dureroasă, a cărei onestitate este mascată de zeflemeaua şi grotescul ce definesc... bietele victime.

„Pasionat de teatru, personajul lui Ionesco, Choubert, aflat într-o criză a creației, își încarnează, ca într-o farsă, Rațiunea în

Polițistul care se va înfățișa la ușa sa, spre a determina identificarea și căutarea obsesivă a lui Mallot (mal în franceză înseamnă rău).

Poezia pare a fi salvatoare… însă, în iureșul deopotrivă comic și tragic al căutării lui Mallot, Poetul are toate șansele să devină la fel de tiran ca polițistul pe care l-a anihilat. Mestecați, înghițiți... repetă obsesiv la finalul piesei <<victimele datoriei>> Rămâne ca fiecare dintre noi să discearnă ce, cum și când mestecă și înghite.” –

NONA CIOBANU

„Carne

de Tigru”

Un spectacol necesar despre violența sistemică

Hub-ul cultural POINT

propune în luna februarie

o premieră care își asumă frontal una dintre cele mai dureroase realități ale prezentului: femicidul. Carne de Tigru, noul spectacol semnat de Lucas Neagu, este inspirat din fapte reale, din cazuri petrecute în România în memoria recentă și funcționează ca un demers artistic necesar, care nu caută să șocheze gratuit, ci să aducă luciditate acolo unde, de prea multe ori, există doar tăcere.

a unor comportamente care nu ar trebui niciodată tolerate.

Spectacolul vorbește direct despre abuz, violență și despre mecanismele subtile prin care răul se construiește treptat. Fără artificii estetizante și fără a „îndulci” realitatea, textul mizează pe un realism dur, asumat. Violența nu apare ca un eveniment izolat, ci ca un proces: unul lent, aproape invizibil, care se instalează în relații aparent banale și ajunge, inevitabil, într-un punct ireparabil. Povestea urmărește dinamica unui cuplu – o victimă și un abuzator – însă structura dramaturgică inversează cronologia clasică. Relația este privită dinspre finalul inevitabil către un început care, la prima vedere, nu anunță nimic grav. Abuzul se normalizează prin gesturi mici, prin compromisuri repetate și printr-o acceptare treptată

Încă un detaliu interesant este decizia ca ambele roluri să fie interpretate de femei – Ioana Cojocărescu și Réka Kovács. Alegerea schimbă radical perspectiva și mută accentul de pe o poveste „între doi oameni” pe dimensiunea colectivă a violenței. Abuzul nu rămâne niciodată izolat: el se propagă în jur, în tăcerile celor care asistă, în comunitate și, mai ales, în sistemele care eșuează constant în a proteja. Pentru actrițe, Carne de Tigru depășește granița interpretării și devine un proces de asumare și expunere. Spectacolul nu caută confortul emoțional al publicului, ci confruntarea onestă cu o realitate care continuă să fie ignorată sau minimalizată. Prin densitatea temei și prin opțiunile sale estetice minimale, Carne de Tigru (premiera: 13, 14 și 15 februarie) se impune ca un demers artistic dificil, dar necesar. Un spectacol care nu oferă soluții, ci pune întrebări incomode și creează un spațiu de reflecție asupra modului în care violența este construită, tolerată și perpetuată. Un act de teatru care nu se încheie odată cu aplauzele, ci continuă în felul în care privim, reacționăm și ne asumăm responsabilitatea față de ceilalți.

IRISZ KOVACS în dialog cu DORU VATAVULUI despre cerul (hartă către casă)

Irisz Kovacs este regizoare de teatru. Pentru spectacolul 8 tați de la Teatrul de Stat Constanța, selectat în cadrul Festivalului Național de Teatru, a fost nominalizată la premiul UNITER pentru debut. În 2023 a primit o nouă nominalizare UNITER pentru regia spectacolului TSCHICK. De ce am furat mașina. În 2024 i-a fost decernat la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu Premiul „Iulian Vișa”. Din 2024, este regizoare angajată a Teatrului German de Stat Timișoara.

DV : În prima ședință de lucru pentru noua versiune, după ore de aruncat cu idei, ajuns în punctul în care dădeam afară orice gând, ți-am spus, pe jumătate în glumă, că mi-ar plăcea să faci cumva ca personajele din picturi

Piesele lui Doru Vatavului (Disco Regret, Bujor, familie normală.jpeg, Sakura Sandwich, Centrul Central, Rătăcirea, Anticlimax, cerul (hartă către casă) și Deșteptarea) au fost montate în teatre din Capitală și din țară. A regizat spectacolul Cum s-a îndrăgostit domnul Gherase de Clara Smith, de Cosmin Stănilă, la Teatrul Național din Cluj-Napoca. A fost nominalizat la UNITER la categoria cel mai bun text dramatic românesc pentru „Rătăcirea”, spectacol selectat și în Festivalul Național de Teatru. A publicat proză în trei antologii KIWI (Polirom): O gură de aer proaspăt, Doamna Daria și Piciorul Păros, Soldatul Neon.

să-i vadă pe actori ca pe niște uriași.

IK : Și eu m-am gândit la fimul lui Wim Wenders, Wings of Desire , și de atunci mi-am imaginat tot ce discutam ca și când pe scenă erau niște îngeri.

DV : Și eu am zis ok, îngeri să fie. Și am schițat un text în care îngerii văd lumea de pe pământ sub forma unor picturi pe care le primesc ca pe niște task-uri. A durat ceva până să ajung la mecanismul prin care îngerii pun stăpânire

pe trupurile celor din picturi pentru a-i salva de tristeți mai mici sau mai mari. Mi-am dorit să fie despre felul în care capitalismul ne ghidează viața și despre extenuare, dar și despre munca acestor îngeri, care lucrează și ei neîncetat. Însă am simțit că am descifrat povestea abia când mi-am dat seama că antagonistul, îngerul care nu mai înțelege scopul muncii sale, acela de a găsi sublimul în banalul vieții pământene , va cădea din ficțiune în realitate, până va deveni actorul care nu mai crede în teatru. Așa s-a născut și contrapunctul lui, îngerul care își iubește meseria orice ar fi, cel care rămâne în picioare și după finalul spectacolului.

IK : M-a emoționat de la primul draft, e un text care tratează cu delicatețe situațiile a zeci de oameni încercați de tot felul de greutăți - financiare, sociale, sufletești. Îngerii trebuie să aducă oameni înapoi de pe marginea prăpastiei și munca lor are astfel un rost. Doar că la un moment dat, complicatul mecanism din care fac parte începe să nu mai funcționeze. Ca în munca noastră.

Pe parcursul anilor în care spectacolul a fost în incertitudine, proiectul a pierdut 3 din 4 actori, cărora programul nu le mai permitea să participe la repetiții. Dar echipa pe care am strâns-o este inegalabilă: Armand Crișan e singurul care a rămas, s-au alăturat Mălina Moraru, Cezara Petredeanu și Adelin Tudorache, toți au avut o

contribuție masivă formei pe care o are spectacolul astăzi. E rară o constelație de actori în care toți să propună atât de multe variante, să vină cu atâtea idei și care să nu dezerteze nici măcar o secundă când lucrurile sunt neclare. (...)

DV : A fost o provocare mare pentru noi toți, în forme diferite. Eu mă temeam că m-am înhămat la ceva prea ambițios, pentru că e ca și când ai scrie 70 de texte mici puse la un loc, prin care trec personaje care sunt și nu sunt aceleași, care trebuie să aibă sens atât în povestea de la suprafață, cât și în alegoria care vorbește despre teatru. Chiar dacă m-am simțit depășit până în aproape ultimul ceas, a ieșit ceva care reușește să redea un fel de viziune despre lume și artă cu care rezonez mult - și aici mă refer și la spectacol.

La premieră am simțit că ceva extrem de intim a ajuns pe scenă, ceva din mine, chiar dacă nu conține amănunte personale per se. Spectacolul reușește să comprime, cu toate nuanțele și contradicțiile, cum mă simt acum legat de lumea (și de țara) în care trăim și față de munca noastră.

IK : Și pentru mine a fost foarte provocator, îmi doream să păstrez cumva relația și cu materialul-sursă, adică albumul lui Șerban Savu, care clar îți oferă soluții de mizanscenă, dar și să inventez un limbaj grafic al mișcării și relației sociale dintre îngeri. Chiar dacă structura lor îngerească e destul de jucăușă, de

tongue-in-cheek , ei sunt îngeri adevărați cu personalități adevărate - îngerul lui Adelin foarte protocolar, al lui Armand caterincos, al Cezarei dominant, al Mălinei sfios și talentat. Astea sunt detalii foarte ofertante, pe care voiam să le explorez și timpul era scurt. (...) Dar și eu mă simt reprezentată și dezvăluită de spectacol, iar perioada de repetiții iluminează încă relația mea cu meseria de regizoare. Da, are rost ceea ce facem. Cu așa echipă, de o mie de ori da!

Citiţi dialogul integral pe

„cerul (hartă către casă)”, o producţie Teatrelli

De: Doru Vatavului

Regie: Irisz Kovacs

Scenografie: Clara Ștefana

Sound design: Adrian Piciorea

Video design: Miruna Croitoru

Lighting design: Andrei Ignat

Cu: Armand Crișan, Mălina Moraru, Cezara Petredeanu, Adelin Tudorache

Peisaj muzical eclectic de februarie

ERIC SARDINAS

7 februarie

The Pub Universității

Virtuozul chitarist american Eric Sardinas revine pe scena din București, după mai bine de un deceniu, pentru un concert în cadrul seriei Transilvania Blues Nights. Sardinas este unul dintre cei mai apreciați interpreți contemporani de Blues-Rock, cunoscut pentru tehnica sa de slide guitar și pentru prestațiile live electrizante. Muzica sa este influențată de legende precum Elmore James, Johnny Winter sau Son House, dar artistul reușește să păstreze respectul pentru rădăcini în timp ce își proiectează sunetul în prezent.

VEGA TRAILS

12 februarie

Club Control

Poți experimenta o seară cu totul altfel alături de Vega Trails, o formulă britanică ce explorează

Februarie se anunță o lună în care scena live din București pulsează în ritmuri foarte diferite: chamber-jazz, punk, blues-rock, fado-ului portughez. Iată patru concerte care merită loc în agenda ta:

zona Chamber-Jazz. Vega

Trails este creat de basistul și compozitorul Milo Fitzpatrick, cunoscut pentru rolul său în Portico Quartet. Aduce un sound cinematic, atmosferic și surprinzător de intim. Piesele lor sunt adesea descrise ca pe niște povești sonore care se desfășoară cu eleganță, combinând elemente de Jazz modern cu texturi orchestrale, vibrafon, pian și suflători. Acest concert este o invitație la contemplare — o seară în care muzica devine introspectivă, spațială.

MARIZA

23 februarie

Sala Palatului

Mariza, una dintre cele mai apreciate voci ale fado-ului contemporan, aduce pe 23 februarie, la Sala Palatului, un concert plin de saudade. Născută în Mozambic și crescută în cartierele istorice ale

Lisabonei, Mariza a devenit o ambasadoare globală a Fado-ului, un gen tradițional portughez care îmbină versuri profund narative cu acompaniament de chitară acustică. De la debutul său din 2001, Fado em mim, a reinterpretat și reinventat tradiția, adăugând accente moderne și atrăgând atenția publicului internațional, de la Carnegie Hall până la Royal Albert Hall.

THE MAHONES 24 februarie Club Quantic

The Mahones este una dintre formațiile esențiale din Punkul celtic contemporan. Trupa, formată în 1990, în Toronto, îmbină spiritul rebel al Punkului cu influențele tradiționale irlandeze cu un mix instrumental surprinzător - de la chitară și bas până la fleită și acordeon. De-a lungul decadelor, au construit o discografie solidă și au susținut concrete în întreaga lume. Evenimentul din București face parte din turneul lor 35th Anniversary, o celebrare a deceniilor de punk — un concert perfect pentru iubitorii de live raw și direct.

Februarie duios, la Teatrul Ion Creangă

Fie vremea cât de friguroasă, în ultima lună din iarnă, la Sala Mare din str. Piața Amzei nr. 13 strălucesc sorii poveștilor frumos spuse. 30 de reprezentații îi așteaptă pe copii să descopere magia teatrului și, prin ea, bucuria de a se pierde pe tărâmurile imaginației, una dintre cele mai captivante „misiuni” din primii ani ai vieții.

Weekendul bebelușilor revine cu patru spectacole adorabile. Din programul perioadei 21-22 februarie fac parte „Pernuța somnoroasă” (0-3 ani), „La un metru de tine” (3-6 ani), „ÎmpreLună” (0-3 ani) și „CUTInE” (2-5 ani). Inițiat în stagiunea 2025-2026, Weekendul bebelușilor presupune conturarea unui timp dedicat celor mai mici dintre cei mici, în fiecare lună, în care să se joace doar producții adresate acestei categorii de vârstă.

De la întâmplări petrecute înainte de a păși în lumea viselor până la transformările neașteptate ale unui metru de tâmplărie, de la familiarizarea cu texturile din care sunt formate corpurile cerești până la întâlnirea cu surprizele dintr-o banală cutie, toate titlurile amintite mai sus captivează atenția spectatorilor.

„Visul unei nopți de vară” (6+) și „Pasărea albastră” (6+) sunt alte două highlight-uri din repertoriul lunii februarie. Adaptate publicului TICJUNIOR (+6 ani), spectacolele nu doar că

au la bază texte iconice din literatura universală, dar transmit și mesaje pe care timpul, în loc să le șteargă din strălucire, le face și mai puternice, le înzestrează cu o patină nemuritoare.

În „Visul unei nopți de vară”, regizat de Traian Șoimu, peripețiile Hermiei și ale lui Lysander, protagoniștii întâmplărilor, sunt doar un pretext pentru a descoperi un tărâm guvernat de puteri magice și competiții de forțe. Dar și de a duce spre un concept iubit de dramaturgi: teatrul în teatru. Copiii vor fi fascinați de povestea din poveste, vor avea ocazia să exploreze actul performativ și mecanismul din spatele lui. Reprezentația are loc duminică, 15 februarie, de la ora 18:00.

„Pasărea albastră”, regizat de Irina Alexandra Banea, ascunde și el, sub trepidanta călătorie a lui Mytyl și Tyltyl, un univers bogat în idei, declinat, firește, pe înțelesul TICJUNIOR-ilor. Dintre toate ideile însă, cea principală, privind fericirea, are un farmec de o duioșie pe care numai inocența copilăriei o poate cuprinde. Fericirea poate însemna și o inimă bătând, un joc amuzant sau un cățel careși urmează stăpânul peste tot – fiecare spectator își va găsi reflectată în „Pasărea albastră” propria viziune legată de această noțiune. Reprezentația se joacă vineri, 27 februarie, de la ora 18:00.

„Motanul încălțat”, „Pinocchio”, „Harap Alb”, „Peter Pan” și multe alte delicatese teatrale îi așteaptă pe copii, în februarie, la Teatrul Ion Creangă. Programul complet îl aflați accesând teatrulioncreanga.ro!

„Figaro, Figaro, Figaro!”, o întâlnire reușită cu opera

Pentru unii părinți, ideea de a-și duce copiii la operă vine cu o doză de ezitare: „Oare va înțelege subiectul?”, „Nu e prea serios?”, „Va rezista până la final?”. Spectacolul „Figaro, Figaro, Figaro!” de la Opera Comică pentru Copii răspunde convingător tuturor acestor întrebări și demonstrează că opera poate fi, în același timp, atractivă, amuzantă și prietenoasă cu cei mici.

Adaptat după celebra operă „Bărbierul din Sevilla” de Gioachino Rossini, spectacolul regizat de Cristian Mihăilescu păstrează esența muzicii originale – plină de vervă –și o așază într-o formulă accesibilă copiilor de peste 7 ani. Povestea este clară, conflictul ușor de urmărit, iar personajul Figaro devine rapid un favorit: isteț, spontan, mereu cu o soluție la îndemână. Copiii râd, recunosc tipologii, se implică emoțional și devin complicii protagonistului.

pentru că avea o funcție oficială, ci pentru că era bărbier. Iar în Sevilla secolului al XVIII-lea, un bărbier nu tăia doar părul, nu aranja doar mustața. El știa tot ce se întâmplă: cine cu cine se ceartă, cine se îndrăgostește, ce planuri se pun la cale. Ușa prăvăliei lui Figaro era mereu deschisă, iar urechile lui – mereu atente.

Dincolo de divertisment, „Figaro, Figaro, Figaro!” invită publicul la o incursiune educativă și culturală. Fără a deveni didactic, spectacolul îi familiarizează pe cei mici cu vocile lirice, cu orchestra, cu structura muzicală a operei și cu eticheta unei săli de spectacol. Totul se întâmplă natural, prin poveste și cântec, nu prin explicații sau constrângeri.

Cu mult înainte ca numele lui să devină celebru pe scenele de operă din întreaga lume, Figaro era, în poveste, cel mai important om din oraș. Nu

„Figaro, Figaro, Figaro!” nu promite să transforme copiii în melomani peste noapte. Promite însă, ceva mult mai valoros: o experiență culturală memorabilă, care poate deschide apetitul pentru povești bine puse pe muzică. Iar acesta este poate cel mai bun motiv pentru a trece pragul sălii de spectacol. Pentru program complet și bilete, vizitați operacomica.ro.

5 locuri nou deschise în oraș

Dacă ești genul care simte fiorul acela mic când intră într-un loc „new in town”, lista de mai jos e fix pentru tine. Cinci spații proaspăt apărute pe harta orașului, bune de bifat acum, cât încă nu sunt „știute de toată lumea”.

rose’s Mystery House

 Lipscani 37

 0746.511.763

Un nume care promite mister și un interior care chiar îl livrează.

Rose’s Mystery House e genul de loc pe care îl descoperi seara, pe străduțele vechi și în care intri fără să știi exact ce te așteaptă.

Un escape room și cocktail bar cu decor eclectic, atmosferă intimă și un aer ușor teatral – perfect pentru întâlniri care nu vor să fie banale sau pentru seri în care vrei să dispari din zgomotul orașului, dar să rămâi în centru.

Nobo

 Hatmanu Arbore 3-7

 0749.073.156

Un vis dulce devenit realitate.

Nobo este noua cofetărie care poartă chiar numele celui care a creat deserturi ani de zile pentru alții, până când a decis că e momentul pentru „locul lui”. Găsești aici prăjituri rafinate, deserturi deja consacrate din perioada candy bar-urilor, dar și câteva rețete noi, proaspăt scoase din sertarul de idei.

Cafe du Protein

 Radu Beller 3-5

 0745.330.486

Cafe du Protein îmbină coffee shop-ul urban cu un meniu orientat spre fitness, proteine și energie bună. E genul de loc unde vii după sală, între întâlniri sau când vrei o cafea care să te țină în priză, dar și un shake proteic care dă bine pe Instagram.

Picnic

 Blănari 18

Un nume simplu, o stare foarte clară: relax. Picnic este un sandwich bar care aduce un aer jucăuș și prietenos în Centrul

Vechi, fără să cadă în clișee. Bun pentru întâlniri lejere, pauze lungi la povești și seri fără planuri complicate. Dacă vrei ceva casual, dar cu personalitate, merită pus pe listă.

bolle by Patrizia

 Schitu Darvari 4

 0751.223.865

Elegant, aerisit și cu un stil care se simte din primele minute, Bolle by Patrizia e despre gust, estetică și atenție la detalii. Un loc care se potrivește perfect cu o dimineață liniștită, un prânz sofisticat sau o pauză de răsfăț într-o zonă frumoasă a orașului. Genul de spațiu care nu țipă, dar rămâne în minte.

Ceramică, cinema și concert la lumina lumânărilor: Valentine’s Day în București

Valentine’s Day nu trebuie să fie despre clișee, trandafiri roșii cumpărați în grabă și cine previzibile în restaurante arhipline. Poate fi, în schimb, despre timp petrecut cu sens împreună, despre experiențe care spun o poveste și despre momente care rămân cu tine mai mult decât un story pe Instagram. Fie că sunteți la început de drum sau aveți deja un istoric serios de aniversări la activ, 14 februarie e un pretext simpatic să ieșiți din rutină și să faceți ceva puțin diferit.

O seară la The Void

Strada Pitar Moș 21

Date la Ceramic Café

Strada I.C. Visarion 20

Un date la Ceramic Café e genul acela de întâlnire care te scoate din zona de small talk și te provoacă să te joci și să devii creativ. Vă alegeți cănile, farfuriile sau figurinele, vă puneți șorțurile și începeți să pictați, fiecare în stilul lui. E intim, fără să fie stânjenitor, relaxat, fără să fie plictisitor și surprinzător de terapeutic. Partea cea mai frumoasă vine după: rămâneți fiecare cu un obiect creat chiar de voi, practic, cu un mic suvenir al întâlnirii. O cană din care îți vei bea cafeaua dimineața sau o farfurie care va deveni inside joke-ul vostru.

Dacă sunteți amatori de activități dinamice, atunci o vizită la escape room ar putea fi fix ceea ce căutați de Valentine’s Day. Nimic nu sudează două persoane mai repede decât un ceas care ticăie, indicii criptice și uși care nu se deschid fără cooperare. Iar în cazul în care nu știați deja, veți descoperi rapid cum funcționați ca echipă: cine preia inițiativa, cine observă detaliile mici, cine intră ușor în panică și cine rămâne calm. Experiența la The Void este una cinematică în toată regula. Fiecare cameră are propria poveste, coloană sonoră originală, decoruri atent construite și puzzle-uri automatizate, care fac totul să curgă natural, fără întreruperi artificiale. Din momentul în care pășiți înăuntru, realitatea de afară se estompează și intrați într-o lume paralelă; și, până la urmă, cine nu are nevoie din când în când de un moment de evadare?

Wuthering Heights la Cinema Europa

Calea Moșilor 127

Dacă sunteți genul nostalgic și ușor melancolic, atunci trebuie să dați o șansă unei seri de film la Cinema Europa. Sala mică, aerul ușor vintage și senzația de cinema de cartier creează o intimitate aparte, care nu se compară cu multiplexurile zgomotoase, iar noua ecranizare a Wuthering Heights, celebrul roman al lui Emily Brontë, va completa perfect seara.

Sub semnătura regizoarei Emerald Fennell, câștigătoare de Oscar și BAFTA, filmul promite nu doar emoție pură, ci și o reinterpretare curajoasă a uneia dintre cele mai cunoscute iubiri tragice din literatură, avându-i în rolurile principale pe Margot Robbie și Jacob Elordi.

Candlelight: Concert special de Ziua Îndrăgostiților

Sala Dalles

Pentru un Valentine’s Day cu adevărat cinematic, dar fără ecran, un concert Candlelight la Sala Dalles e fără doar și poate date-ul care bifează multe dintre căsuțele romantice. Muzică live, un cvartet și o sală scăldată în lumina caldă a sutelor de lumânări, atmosfera conturată e mai degrabă de film de artă decât de concert clasic.

Programul e construit exclusiv din piese de dragoste iconice, de la Your Song și Can’t Help Falling in Love până la Shallow sau My Heart Will Go On, reinterpretate elegant, într-o formulă intimă. E genul de experiență care te scoate din agitația orașului pentru o oră și te teleportează instant într-o bulă de romantism pur, perfectă pentru o întâlnire care chiar se simte special, nu e doar „încă o ieșire în oraș”.

Un parcurs curajos inside-out „Cozerie • cu Ruxandra”

M-am trezit cu un lexem în minte - a zapa. Oare câți ani au trecut de când l-am folosit (sau auzit) ultima dată? Zapatul e înlocuit de (încă ne-inclusul în dex) scrollat. Nonactivitatea ne-o „umplem” acum nu din schimbatul indiferent al canalelor TV, ci din câteva scroll-uri. Diatribă non-necesară. O știm, facem (uneori) eforturi să contracarăm aproape devenitul ritual de a intra pe rețele de socializare când luăm telefonul în mână, dar prea greu reușim să diminuăm screen time-ul. Consumăm zilnic poze și video-uri, într-un flux continuu și un timp foarte scurt, iar mai nou, imaginile generate de AI (unele complicat de decelat) ne desensibilizează și mai mult. Devin anacronice, în acest context, albumele și expozițiile foto? Mai sunt jurnalele de călătorie atractive? Pariul meu este că pot deveni cu atât mai captivante cu cât mai puternică este șansa de a afla și poveștile pe fir până la punctul de pornire. Gândul de dinaintea apăsării declanșatorului. Timpul în suspensie. Uneori pericolul. Fotograma. Emoția. Dorința de a împărtăși experiența.

Republica Centrafricană, Liberia, Zimbabwe, Botswana), Andrei Daniel Mihalca îmbină medicina veterinară cu conservarea naturii și lucrul direct cu comunități locale. Este autorul volumului de povestiri de călătorie „Purici, nomazi și supă de șobolani. Povești din Africa ecuatorială” (Humanitas, 2024), albumulului fotografic „Africa” și al mai multor articole și fotoreportaje publicate în National Geographic Romania. Ceea ce îmi stârnește curiozitatea și mă intrigă la Andrei Mihalca este tocmai meseria de veterinar cu specializare în parazitologie, „lentilă” prin care călătoriile în Africa și fotografiile sale capătă (și alte) unghiuri de înțelegere, dacă îmi permiteți, inside out.

Vă propun, așadar, să începem serile de Cozerie cu Ruxandra din noul an cu un invitat special. Într-un cadru intim, în ritm așezat, așa cum v-am obișnuit. Cu peste două decenii de experiență de teren în Africa sub-sahariană (Kenya, Uganda, Coasta de Fildeș, Somaliland,

Cozerie • cu Ruxandra este o inițiativă care ne adună în jurul unor oameni pe care îi admirăm pentru a le descoperi experiențele și universurile sonore care îi însoțesc. Și i-au însoțit. Muzică, zgomote, sunete. Cozeriile au loc la J’ai Bistrot București, în sezonul rece - în interior. Vă aștept marți, 10 februarie, începând cu orele 19:00, la ediția alături de Andrei Mihalca. Intrarea este liberă, însă accesul se face doar pe bază de înscriere. Când scroll-ul oferă doar frânturi și fracturi ale lumii, când zapping-ul devine (atât de repede!) arhaic, o invitație la o călătorie în tihnă dinspre interior, către ceea ce se „vede”. Ce e posibil să vedem.

POVEȘTI DIN BUCUREȘTI

Cine este omul din spatele „Faces of Bucharest” și cum a început acest proiect?

Mihai Barbu este omul din spatele proiectului „Faces of Bucharest”. Sunt fotograf, călător cu juma’ de normă, autor (dusintors.com) și tată. Proiectul a pornit odată ce am început să observ aceste chipuri pe clădirile Bucureștiului. Mi-e drag Bucureștiul pe care nu l-am apucat, cel de început de secol trecut, și sunt fascinat de clădirile acelor vremuri sau ce-a mai rămas din ele. Și tot holbându-mă la clădiri, am realizat că și ele se uită la mine, la rândul lor. Am aflat că aceste fețe poartă și un nume - mascaron, apoi am început să le caut, iar de-aici a fost un pas până să-mi treacă prin cap să inventariez aceste fețe ale Bucureștiului,

FACES OF BUCHAREST

Fețele de piatră ale orașului, documentate într-un proiect fotografic unic

„Faces of Bucharest”, proiectul fotografic și documentar semnat de fotojurnalistul Mihai Barbu, își propune un exercițiu rar: să ne oprească din mers și să ne învețe să vedem orașul. Mascaroaneleornamente arhitecturale în formă de chip - devin, în fotografiile sale, martori tăcuți ai istoriei urbane și ai transformărilor unui oraș mereu pe fugă. Am stat de vorbă cu Mihai Barbu despre momentul în care a început să observe aceste fețe uitate ale orașului, despre miza documentării lor și despre felul în care

„Faces of Bucharest” a devenit un dialog personal cu un oraș dificil, dar imposibil de abandonat.

să le adun pe toate la un loc.

Cum îți planifici ieșirile în oraș?

Dacă merg într-o zonă cu case vechi, atunci nu mă documentez deloc, pentru că îmi place să le caut. Folosesc în schimb Google Street View, și-mi e de mare folos, pentru a mă plimba virtual pe străzi unde nu prea aș avea ce să caut altfel. Dacă găsesc ceva așa, atunci fac și o plimbare până acolo. De fiecare dată când ies, înregistrez un track GPS, să nu mă duc de două ori prin aceleași locuri, în același scop. Îmi dau silința să fac fotografiile cât de frontal posibil. Îmi place ca mascaronul să se uite la privitor și e destul de complicat în cazurile când mai trebuie să bat pe la vreo ușă să fiu lăsat în curte. În capitala oamenilor

stresați, unul cu aparatul de gât care vrea să fotografieze ceva de pe proprietatea ta e numai bun de alungat.

Care a fost cel mai neobișnuit sau memorabil mascaron pe care l-ai descoperit și de ce?

Toate mă fascinează, în egală măsură. Pot spune că cel mai impresionant display de mascaroane întâlnit până acum e la Muzeul Național de Istorie. Acolo cred că sunt cel puțin zece modele, de jur împrejurul clădirii, unul mai frumos decât altul. Altfel, ar mai fi un chip feminin la Praporgescu nr. 6. Nu știu să zic de ce, dar respectiva doamnă, cu privirea ei pierdută și zâmbetul misterios, e în topul preferințelor mele.

Aceste chipuri au o poveste ascunsă sau sunt pur ornamentale?

dintr-o perioadă în care Bucureștiul își construia identitatea de capitală modernă din est, inspirată de Paris, și aș zice că aceste chipuri decorative arată gustul pentru artă, pentru frumos.

Care e relația ta cu Bucureștiul, s-a schimbat de când ai început acest proiect?

Faptul că n-am un răspuns clar la această întrebare e unul dintre motivele pentru care mă ocup de acest proiect. Știu că inițial, rolul mascaronului era să păzească locuința de spiritele rele, iar atunci avea o expresie mai hotărâtă și era el însuși o arătare fantastică (om verde sau personaj mitologic), mai apoi devenind element decorativ. N-am reușit să aflu pentru niciunul dintre toate mascaroanele pe care le-am fotografiat (câteva sute până acum) vreo poveste în particular. Și, spuneam, ăsta e unul dintre aspectele care mă țin motivat. Faptul că e atâta mister în jurul acestor fețe… înfățișează unele din ele chiar proprietarii, iubitele, copiii lor? Ce l-a determinat pe proprietar să aleagă acel anumit chip care să-i împodobească locuința?

Relația mea cu Bucureștiul n-a fost cea mai bună, când am ajuns aici, venit la facultate, în urmă cu 28 de ani. Nu Bucureștiul în sine m-a descurajat, ci mai degrabă oamenii stresați, cu privirea în pământ, al căror prim gând când îi întrebi „cât e ceasul?”, pe stradă, e că vrei să le faci ceva rău. Rămân un provincial în privința asta, și sper să nu mă schimb. Orașul în sine, spuneam puțin mai devreme, mi-a plăcut și îmi place, pentru că reușesc să găsesc urmele istoriei lui, Parisul ăla mic, care nu degeaba era numit așa. Proiectul în care îmi propun să-i inventariez fețele de piatră nu schimbă cu nimic relația mea cu el. Poate doar arată că nu-s deloc supărat pe el, că suntem într-o relație cât se poate de normală de love-hate.

La ce etapă e proiectul acum și care sunt planurile tale pentru el în 2026?

Cum crezi că reflectă mascaroanele istoria și identitatea orașului?

Mascaroanele de pe clădirile vechi ale Bucureștiului cred că spun povestea unui oraș care a vrut să fie sofisticat și cosmopolit. Ele provin

Cred că mă apropii vertiginos de jumătate, în sensul că am deja câteva sute de fotografii și estimez că la „final” vor fi undeva la 1.500-2.000 de imagini. Planurile sunt să trag tare acum, cât e sezonul rece. E ultima chestie pe care am descoperit-o, că acum e momentul, vara, unele mascaroane fiind imposibil de fotografiat din cauza vegetației. Sper să termin de fotografiat în 2026, deși motivul ghilimelelor de mai devreme e chiar ăsta, că nu cred că am să termin vreodată. Va rămâne mereu un proiect deschis. Mascaroane vor mai fi de fotografiat, cel puțin la interior, unde accesul și acceptul proprietarului pot fi un impediment.

Halva, tămâie, cămile, Oman

Which one do you want to try first?

Stăteam pe o canapea princiară, aurie și lungă cât pentru o întâlnire G7, în fața câtorva tăvi. Canapeaua era învelită într-o folie groasă de plastic lucios, să țină la tăvăleală. Tăvile erau acoperite și ele cu plastic. Nu eram la o întâlnire G7, ci într-o patiserie în Salalah, provincia Dhofar, în sudul Omanului. În fața noastră stăteau halvale, magazinul fiind specializat în acest desert, atât de simplu după vorbă, după port. Halvaua omaneză e diferită de cea pe care o mânca tătâie. Cea de acasă era făcută din semințe de floarea-soarelui, granulată, cu rom și cacao. Ce aveam eu în față era varianta cunoscută drept turcească/tătărască, din făină prăjită, cremoasă, ca o ciulama fină, dar sticloasă ca o piftie, cu miere, smochine, nuci, trandafir sau tămâie.

Rose, please!

Trandafir, la el m-am repezit hulpavă. Îl iubesc în grădină, în dulceață, în săpun și în sirop, parfum, oricum. Avântul însă mi s-a curmat brusc, căci avea iz de fum. Mi-am amintit de cel bătrân arab dintr-un sătuc pitit pe Jebel Akhbar, la care m-a dus Adil să văd cum se face apa de trandafir la o sobă veche de lut. Apa cumpărată de la el s-a dovedit afumată, ca și halvaua din fața mea.

Am continuat degustarea – cea cu nuci era clasică, cea cu smochine banală, dar cea cu tămâie s-a cerut luată acasă. Cu parfum subtil, potrivit de dulce, a fost o bucurie, dar nu și o surpriză. Șocul cultural, disonanța cognitivă s-a produs în 2017, în Muscat, când la un restaurant în marină, privind la iahtul sultanului, am luat mandi, carne cu orez parfumat cu tămâie. În lumea non-creștină tămâia nu are o dimensiune religioasă, nici în medicina ayurvedică sau în industria cosmetică. Cere puțină flexibilitate să ieși din schema ta culturală, unde ai internalizat tămâia ca

simbol spiritual, nu ca element al vieții cotidiene, dar te ajută faptul că o întâlnești mai peste tot. În Oman crește în copaci, a căror scoarță este perforată, ca rășina să iasă și să se cristalizeze în „lacrimi”. Tămâia are aici un rol cultural mai larg: parfumează casa, magazinele, dar și mâncarea. Găsești apă infuzată cu tămâie îmbuteliată, carne, orez și cafea cu tămâie, iar pe net sunt rețete de înghețată; poate fi mestecată ca gumă.

Este un exemplu viu de dezbatere despre granițele dintre „ce se mănâncă” și „ce nu se mănâncă” – ele fiind adesea stabilite cultural și simbolic, nu instinctiv. Un studiu de caz suplimentar –laptele de cămilă, vândut la supermarket, pus și în ciocolată. Gustos, ușor diferit. Ingerarea unui ingredient nou, necunoscut activează simțul pericolului, mecanism ancestral de apărare, știu. Totuși, când alții au mâncat și au trăit, ba chiar zâmbesc încântați, am putea lăsa garda jos și accepta experiența. Am putea începe cu lucruri de pe lângă casă, cum ar fi foile cu lapte de la Casa cu tei din Sărata Monteoru sau ciulinii de baltă și plăcinta cu măduvă de sturion din Deltă.

FitBucurEști

DINU

ANA ALEXANDRA

Antrenor personal și fizioterapeut: „Fără răbdare, progresul devine fragil”

Ana Alexandra Dinu este o profesionistă dedicată domeniului mișcării și recuperării, cu un parcurs solid construit pe performanță, educație și experiență practică. Fostă atletă de performanță, Ana și-a transformat pasiunea pentru sport într-o carieră menită să ajute oamenii să-și îmbunătățească sănătatea și calitatea vieții. La 25 de ani, activează de patru ca antrenor personal și fizioterapeut, fiind absolventă a Facultății de Kinetoterapie din cadrul Universității Naționale de Educație Fizică și Sport. Formarea sa este completată de numeroase certificări – TRX, stretching, nutriție, ViPR PRO Level 1 – Functional Strength și Dry Needling – care reflectă o abordare modernă, funcțională și integrată a antrenamentului și recuperării. În prezent, Ana Dinu face parte din echipa ReHabit, unde îmbină cunoștințele teoretice cu experiența practică pentru a oferi soluții personalizate fiecărui client.

De ce ai ales acest domeniu și prin ce alte joburi ai trecut până să ajungi fitness coach?

Sportul a fost o constantă în viața mea încă de la vârsta de 9 ani, fără întreruperi. La 11 ani am intrat în zona atletismului de performanță, parcurs care s-a întins până după vârsta de 19 ani. Alegerea domeniului în care activez astăzi este strâns legată de acest trecut sportiv: dorința de a înțelege în profunzime mecanismele corpului uman m-a condus către studiile de specialitate și către o relație tot mai conștientă cu anatomia și mișcarea. Drumul către meseria de antrenor nu a fost însă unul liniar. De-a lungul timpului, am explorat mai multe domenii îndepărtate de sport, de la vânzări și consultanță financiară până la recrutare și resurse umane într-o companie de dimensiuni mai mici. Experiențele acestea au avut rolul lor formativ, dar au clarificat un lucru esențial - nu sunt construită pentru un program rigid, de opt ore pe zi, petrecute la birou. Astfel, orice tentativă de a mă îndepărta de sport s-a dovedit un eșec, semn că locul meu rămâne în mișcare.

Spune-ne un lucru pe care foarte puțini oameni îl știu despre jobul de fitness coach. Meseria de fitness coach este adesea percepută ca fiind una facilă, redusă, în mod eronat, la ideea că „spunem oamenilor ce să facă, iar noi doar îi privim”. În realitate, rolul unui antrenor presupune mult mai mult decât prezența în sala de sport. În spatele fiecărei ședințe stau nenumărate ore de studiu, o capacitate solidă de comunicare și abilități de vânzare, dar mai ales flexibilitatea de a ne adapta fiecărui

client în parte. Pentru că, dincolo de obiective, suntem cu toții diferiți, avem structuri diferite, limitări, dureri și zile bune sau mai dificile. Cred cu tărie că un antrenament nu poate fi pregătit integral înainte de a vedea clientul în ziua respectivă. Starea lui fizică, calitatea somnului sau apariția unei dureri schimbă complet dinamica sesiunii. De aceea, un antrenor trebuie să aibă mereu la îndemână protocoale alternative, capabile să răspundă nevoilor reale din acel moment. Pentru mine, prioritar nu este planul inițial, ci modul în care pot ajuta clientul să plece de la antrenament fără dureri sau, cel puțin, cu disconfortul diminuat, în cazul în care acesta există. În acest context, meseria de antrenor nu se măsoară doar în rezultate vizibile, ci și în calități umane precum empatia, echilibrul, răbdarea și disciplina.

poate exista de una singură. Puterea exemplului cântărește enorm în relația cu clientul, dar la fel de important este să ne pese cu adevărat de omul din fața noastră. Un antrenor disciplinat, care are grijă de el, dar și atent la nevoile, limitele și stările celui cu care lucrează inspiră nu doar respect, ci și încredere.

Care sunt cele mai mari greșeli pe care le fac românii atunci când vorbim despre sport / mișcare?

Cred că această greșeală nu ține neapărat de contextul românesc, ci de o mentalitate generală. Ne dorim rezultate imediate, dar avem tot mai puțină răbdare și ajungem să punem aspectul estetic înaintea sănătății. Această abordare grăbită nu doar că sabotează continuitatea, dar poate duce, în timp, și la accidentări. Fără răbdare, progresul devine fragil și greu de susținut.

Care ar fi cel mai important sfat pe care l-ai da cuiva care-și dorește să se facă antrenor de fitness?

Un sfat ar fi să creadă cu adevărat în ceea ce își dorește să facă, să-și păstreze demnitatea profesională și să nu se lase atras de colaborări care îi încalcă principiile, doar în schimbul unor câștiguri financiare mai mari. Pe termen lung, integritatea cântărește mai mult decât orice oportunitate avantajoasă. Aș adăuga și importanța răbdării și a consecvenței, să înțeleagă că un parcurs solid se construiește în timp, prin muncă, educație și respect față de oamenii cu care lucrează.

Care este cea mai importantă calitate pe care un fitness coach trebuie să o aibă?

Din perspectiva mea, disciplina este o calitate fundamentală pentru orice antrenor, însă nu

Te antrenezi și în aer liber? Dacă da, ne poți spune, te rog, câteva locuri unde-ți place să faci acest lucru și pe care le recomanzi?

Mă antrenez atunci când vremea permite pe stadionul unde am practicat sport de performanță în copilărie, care între timp a fost modernizat și arată mult mai bine. Acum este deschis publicului larg întrun anumit interval orar. Este vorba despre baza sportivă din curtea Școlii nr. 164 „Sf. Calinic de la Cernica”. În același timp, îmi place să mă antrenez și în Parcul Drumul Taberei sau pe Stadionul Iolanda Balaș din București.

Bosquito revine pentru a patra oară la Sala Palatului, pe 26 februarie!

Așa cum au obișnuit fanii, Bosquito aduce al patrulea an consecutiv o producție inedită la Sala Palatului, pe 26 februarie! În fiecare început de an, trăim alături de legendele latino-rock clipe de neuitat, cu show-uri de lumini spectaculoase, orchestrații inovatoare și dans!

Bosquito continuă să demonstreze că fiecare concert al său este o experiență unică. Pentru cei care le-au fost alături în ultimii ani, acest lucru este deja certitudine. Pentru cei care încă nu au trăit energia unui show Bosquito, ne apropiem de un moment muzical exploziv, marcat de profesionalism și creativitate. După patru ani consecutivi de concerte sold-out și o reconectare spectaculoasă cu publicul, trupa revine pe una dintre cele mai mari scene din România. Sala Palatului va găzdui un show de amploare, gândit ca o seară intensă de emoție, energie și hit-uri care au marcat generații. Am vorbit cu Radu Almășan despre ce a șlefuit muzica Bosquito, despre aniversarea de 26 de ani și despre importanța echilibrului în viața unui artist.

Bosquito a însemnat mereu inovație în termeni de sound design. Ce elemente muzicale vor fi scoase în evidență la concert? Ce atmosferă va avea muzica voastră pe 26 februarie?

Nu este vorba despre inovație, ci, mai degrabă, despre o întoarcere la rădăcini. Filosofia din spatele concertelor Bosquito este simplă: pui mâna pe instrument și încerci să redai, cât mai sincer, energia cântecelor, alături de colegii tăi. No drama. No bullshit. Lași piesele să strălucească. Nu intervii cu energia ta, cu problemele tale, cu nesiguranțele tale. Nu încerci să le faci mai moderne, mai actuale. Nu te gândești cum să le alterezi ca să fie mai plăcute publicului. Eviți astfel de capcane. Publicului deja îi plac. Altfel nu ar fi acolo. Își dorește să participe la ceva autentic. Nu strica asta. Cum se spune: „Dușmanul binelui este mai binele”.

În rest, nu sunt în măsură să vă prezint detalii despre atmosfera muzicală a concertului din 26 februarie pentru că, trebuie să recunosc, nu ne-am decis încă asupra pieselor. Setlist-ul este spontan la concertele Bosquito. Totuși, sunt convins că vom propune cât mai multe cântece de pe albumul Sus, dar nu vom uita nici de piesele mai vechi.

Îți vine să crezi că Bosquito împlinește 26 de ani? Cum ți-au schimbat trupa și viața de scenă perspectiva asupra vieții?

Nu prea îmi vine. Îmi amintesc primele repetiții Bosquito de parcă ar fi fost ieri. Iar eu mă simt la fel ca atunci, cu aceeași poftă de muzică și aceeași „foame” de piese noi și de concerte.

Cred că am învățat că o trupă este definită de cântece. Nu de noi, ca membri. Nu de relațiile dintre noi. Nu de popularitatea noastră. Toate acestea au suișuri și coborâșuri, iar în 26 de ani se întâmplă multe. Totuși, dacă ai cântece bune, vei continua să supraviețuiești oricărui cutremur. Aviz celor mai tineri: compuneți, compuneți, compuneți!

Ce lucruri înveți să pui în perspectivă în încercarea de a găsi echilibru în viața ta și în viața artistică?

Prioritatea mea este familia. Poate și pentru faptul că, timp de 20 de ani, am dat tot ce am avut mai bun pentru artă. Acum, pe fondul faptului că formația merge bine, pot să mă concentrez mai mult pe mine și pe ai mei. Cheia este să le ții separate, la nivel mental.

La mine, în familie, nu sunt un rockstar. Am un job mult mai greu: cel de soț și de tată. Pe scenă, în schimb, e altă poveste. Acolo iese la suprafață un cu totul alt tip de personaj.

Un mesaj pentru cei care vor fi alături de voi la Sala Palatului?

Vă mulțumesc pentru faptul că ne ajutați să ne continuăm visul! Vă vom răsplăti susținerea printr-un concert absolut special. Vă iubim mai mult decât știți!

Evenimente în București, de Valentine’s Day

Valentine’s Day (14 februarie) e pretextul perfect să ieși din rutină. Fie că vrei o cină romantică, un concert, un party tematic sau o experiență care chiar rămâne în amintire, mai jos sunt câteva evenimente potrivite pentru celebrarea acestui eveniment:

Valentine’s Day cu Publika

The Pub împreună cu prietenii de la Publika, vă invita pe 14 februarie la un super concert de ziua îndrăgostiților! Vom cânta piese pe care nu le auzi atât de des!

 The Pub Trocadero, Bulevardul Regina Elisabeta nr. 9, București  20:00

Damian Drăghici // Lăutărie în

Tonuri Calde // #VDAY Lăutărie în tonuri calde, vibe romantic și muzică live care te prinde din prima. Autenticitatea nu se predă. Nu se explică. Se trăiește. Iar Damian Drăghici este unul dintre artiștii care o poartă în sânge – nu ca pe o amintire, ci ca pe o identitate.

 Berăria H, Kiseleff 32, Parc Herastrau (fostul Pavilion

H), București

 acces: 17:00, show: 19:00

Pepe & Band – Concert de Valentine’s Day

De Valentine’s Day, pregătește-te pentru o seară plină de emoție, pasiune și muzică live care ajunge direct la suflet. Pepe aduce pe scena Berăriei H cele mai iubite hituri ale sale – de la „Numai iubirea” și „Cine, cine” până la „Sentimente intense” și alte piese care au făcut istorie.

 Berăria H, Kiseleff 32, Parc Herastrau (fostul Pavilion

H), București

 acces: 21:30, Show: 23:30

Valentine’s Day cu Akcent

De Valentine’s Day, Adrian Sină și trupa Akcent va invită la o seară dedicată iubirii, muzicii și emoțiilor care au dăinuit în timp. Pe 14 februarie, de la ora 21:30, Hard Rock Cafe București devine locul perfect pentru un concert special, cu hituri clasice, dar și melodii din topurile actuale.

 Hard Rock Cafe, Șoseaua Kiseleff nr. 32C, București,  21:30

Jazzy Jo Experience – Love is all we need

jazz cu influențe de soul, funk și R’n’B.

 Restaurant Elisabeta, Bulevardul Regina Elisabeta nr. 45, București

 19:00