Foaie pentru sufletul creştinilor † An I • Nr. 1 • Aprilie 2010 † ISSN 2067 – 9912 † Parohia Ortodoxă Română Centrul Vechi – Vulcan
În orice context uman sărbătoarea, ca fenomen generic, dincolo de implicaţiile cotidiene, de trăirile inerente ei, naşte nemijlocit interogaţii, solicită insistent, ardent răspunsuri tocmai pentru a conferi fenomenului plenitudine, sens, rost. Aşijderi sărbătoarea pascală, sărbătoare milenară, care în multe spaţii culturale a depăşit stereotipia unei tradiţii formale, se înscrie deplin în conturul unui fenomen complex. Motiv pentru care vom încerca să descindem, cel puţin raţional, prin înţelesurile ei, prin simbolistica sa aparte, tânjind să o depăşim prin atingerea realităţii. Etimologia cuvântului Paşte nu se vrea prea îngăduitoare, refuză să ne ofere suficiente informaţii. Cuvântul Paşte provine din cuvântul pesah al limbii ebraice vechi şi însemna a trece peste, a trece dincolo. O înţelegere satisfăcătoare a acestui cuvânt o putem dobândi dacă îl percepem integrat în cadrul istoric ce l-a consacrat, dacă, mental, vom putea desluşi complementaritatea celor două Testamente ale Bibliei în temporalul revelării lor. Astfel, tradiţia ebraică ne aminteşte că primăvara (timpul reînnoirii, al redobândirii forţelor vitale, al renaşterii totale) în luna întâi a anului, luna lui Nisan (aprox. aprilie) poporul evreu, într-o gestică rituală, sărbătorea Paştele, celebrând în venerare eliberarea din robia egipteană. Celebrare ce se leagă în acest mod şi de Sărbătoarea Azimilor, care durează 7 zile, tot în amintirea acelor timpuri nerăbdătoare, potrivnice, care nu le permiteau nici măcar răgazul dospirii pâinilor. Legea sacră, făcută cunoscută prin proorocul Moise, impunea ca acest ritual să fie marcat de jertfirea mieilor de până la 1 an, ale căror oase să nu fie zdrobite (tocmai pentru a prefigura jertfirea christică), miei ce reprezentau simboluri vii ale neprihănirii, ale purităţii, blândeţii, ale izbăvirii întrucât prin sângele lor au fost salvaţi din Egipt primii născuţi din neamul lui Israel. Retoric întrebându-ne, ce ar putea dobândi forţa necesară izbăvirii, purificării mai bine decât o jertfă a inocenţei?! [→ pagina 2] »» Prof. Daniel Murăriţa, Târgu Jiu