O relatare sentimentală de joi, 24 octombrie 2013,
Ziua în care s-a împărţit panglica tricoloră la Centrul pentru “Bunicii Văii Jiului” oi dimineaţă, la ora 11, în parcarea de lângă podul din Dărăneşti era aglomeraţie mare. Oficialităţi, ziarişti (câtâ frunză şi iarbă) şi enoriaşi au sărbătorit, împreună, deschiderea oficială a “Centrului de îngrijire pentru vârstnici”. Acesta va fi păstorit de Episcopia Devei şi Hunedoarei, Primăria municipiului Petroşani, Asociaţia “Bunicii Văii Jiului” şi Parohia “Sfântul Prooroc Ilie”. Un sobor de preoţi a binecuvântat şi sfinţit acest mult aşteptat centru. Cine îl vizitează va avea plăcuta surpriză să constate că există camere cu câte două paturi, cu băi separate, o bucătărie modernă şi sala de mese aferentă, un hol generos pentru petrecerea timpului liber, televizoare şi o capelă. Pe toate acestea le puteţi admira în fotografiile ce ilustrează acest număr. Ceea ce veţi afla doar de la noi e ceea ce au spus fiecare din oaspeţii de seamă ai Centrului cu ocazia inaugurărtii lui.
J
ISSN 2286 – 4539 Anul 3 Nr. 24 Octombrie 2013 Apare în Valea Jiului Publicaţie a Complexului Catedralei “Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul” din Petroşani
Nu oricine apreciază…. Portretul, de 10 dolari, al Fiului Episcopul nostru, Prea Sfinţitul Gurie, a vorbit foarte frumos pentru că a vorbit în pilde. Prima dată s-a referit la o poezie pe care ar fi scris-o cineva cu numele Căpăţână. Iulian Căpăţână. (Prea Sfinţia Sa crede că ar fi vorba de un pseudonim. Noi, din contră, credem că ar fi chiar numele real al poetului. De obicei, pseudonimele sunt mult mai frumoase, din punct de vedere sonor şi onomastic, decât numele reale. Aici, desigur, nu este cazul... Dacă te cheamă Căpăţână îţi cauţi, cu siguranţă, un alt nume de scenă. Sau, dacă numele respectiv are o tradiţie din tată-n fiu, nu-l mai schimbi. Şi faci dintr-un nume oarecare, un bun renume pentru viitorime.) În poezia citită de Prea Sfinţitul era vorba de un sfat al dobitoacelor care protestau împotriva faptului că ele ar putea fi considerate nişte strămoaşe ale omului. Revolta lor consta în faptul că o seamă de fapte reprobabile ale omului sunt puse pe seama animalelor. La dobitoace nu există nici beţii (noi ne îmbătăm, nu-i aşa?, “ca porcii”), nici lesbianism la femele , nici apucături gay la masculi, nici divorţuri, nici împărţiri de bunuri. După cum vedeţi, protestul dobitoacelor în faţa bipezilor era îndreptăţit cu prisosinţă. A doua. pildă a fost mai lungă şi ea era inspirată, aparent, din lumea colecţionarilor de tablouri. Un tată şi un fiu, trăitori în America, erau foarte bogaţi şi îşi investeau banii în opere de artă. Aşa au ajuns să posede lucrări semnate de mari nume de pictori şi sculptori. A venit, însă, vremea ca tânărul să-şi servească patria şi s-a înrolat în armată. A murit, ca un erou, pe front. Un tovarăş de arme îi face o vizită îndureraratului părinte şi, pentru a-i alina durerea, îi aduce în dar un portret al fiului său. (continuare în pag. 4-5)
Joi, panglica tricoloră s-a împărţit la trei: Consiliul Judeţean, Episcopie şi Primăria Petroşani. Sperăm că şi în restul vremii să fie la fel!