Ziarul Vaii Jiului
Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul
împotriva LUI! ADEVĂRU
)
Nu există lege
Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia:str. Tineretului, nr. 1, parter, camera 307, Petroşani
Vulcan
Director:
Cătălin DOCEA
Curs valutar:
1€ = 5,2088 lei
1$ = 4,4801 lei
1₤ = 5,9779 lei
luni, 18 mai 2026
Anul XIX • nr. 4192 • 8 pagini • Preţ: 3 lei
Semnalul bun ar urma să fie dat de un proiect de hotărâre
Am scris despre cum a fost la nedeia din Dealu Babii. De bine, fiindcă, în afară de traficul auto de pe DJ 666, îngreunat preț de câteva ceasuri,
Glumesc,
desigur, dar adevărul e că asfaltarea acestui drum județean a fost un mare câștig pentru cei din vestul Văii Jiului care vor să ajungă mai repede la Hațeg sau la Deva luând-o pe scurtătură. Cine este atent la drum observă cu ușurință că, în Dealu Babii, există o bucată lungă fel de îngustă cum a fost și când drumul era de pământ. La Merișor tot drumul e îngust ca înainte. Explicația e simplă. Pe versantul sudic al dealului, în Dealu Babii, o singură persoană nu a vrut să lase nici un metru de pământ de la el, iar pe cel nordic toți gospodarii merișoreni s-au opus la asta.
Cunosc amănuntul
acesta chiar de la constructorii care au lucrat pe zona Merișorului. Unul mi-a
nu cred să fi fost și altceva deranjant. Dar fiți sigur că acest impediment va fi înlăturat, peste câteva sute de ani, odată cu apariția autostrăzii spre Deva.
mărturisit că oamenii locului i-au amenințat cu toporul în caz că li se ating de garduri. Pe partea cu Vulcanul nici vorbă de așa ceva. Gheorghe Ile le promisese că va avea el grijă ca drumul să poată să fie lărgit și pe o parte, și pe alta. Și așa a și fost. M-am îndepărtat un pic de subiect, dar mă gândesc c-am venit cu amănunte pe care unii nu le cunoșteau.
Revenind la
nedeie, vreau să mai spun că am rămas oarecum surprins în bine de starea încă destul de bună a
căminului cultural din sat. Mă așteptam ca, mai ales pe dinăuntru, să fie o ruină, dar nu-i deloc așa. În stare bună e chiar și vechea teracotă, dușumeaua se ține și ea țeapănă, la fel și pereții, de fapt. Am înțeles că acoperișul trebuie dres și mai e de reparat câte ceva pe unde trebuie. Acum, că, după șapte ani, tot au revenit la nedeia tradițională de după Paști, cred că familiile tinere
Scrisoare de dragoste pentru Corvinul
Dragă Corvinul, Îți scriu astăzi nu doar ca jurnalist, ci ca acel copil al presei care, în urmă cu 29 de ani, își începea drumul în lumina reflectoarelor chiar alături de tine. Primul meci pe care l-am văzut vreodată pe viu, cu pixul în mână și emoția în suflet, a fost un amical între tine și Jiul. Îmi aduc aminte și acum aerul acelor vremuri. Mă deplasasem atunci cu autocarul echipei din Petroșani, făcând parte dintr-o caravană de oameni care respirau fotbal prin toți porii. Ce fenomen aparte era fotbalul atunci! Era dăruire totală, era o pasiune curată care nu se măsura în bani, ci în bătăi de inimă. Iar viitorul meu, pe atunci la început de drum, se scria chiar acolo, pe umerii voștri, ai celor care sfințeați gazonul.
Astăzi, după mai bine de trei decenii de așteptare, ai promovat în Liga 1. Când s-a fluierat finalul și victoria a fost completă, gândul mi-a zburat instantaneu la tatăl meu. Ce s-ar mai fi bucurat! El, care nu lipsea niciodată de la meciurile echipelor din județ, el, care a iubit acest sport cu o loialitate de nezdruncinat...
care au contribuit la asta nu se vor codi nici când se va pune problema reabilitării clădirii. Iar semnalul va fi dat, bănuiesc, când, în consiliul local, va apărea un proiect de hotărâre privind darea în folosință gratuită a căminului către sătenii din Dealu Babii. Gheorghe OLTEANU
Sunt sigură că de acolo, de sus, a privit spre tabelul de marcaj și a zâmbit cu aceeași mândrie pe care o simt și eu acum. Văd în tine mai mult decât o echipă. Sunteți povestea mea preferată în momentele în care eu însămi mă mai clatin sub povara neputinței. Sunteți emoția mea în cele mai singure clipe. Prin tot ceea ce ați realizat, mi-ați reaprins condeiul exact atunci când aveam mai mare nevoie să regăsesc forța cuvintelor. Vreau să îți mulțumesc, dragă Corvinul. Îți mulțumesc pentru emoția copleșitoare și pentru căldura acestui moment istoric. Îți mulțumesc pentru că, prin reușita ta, mi-ai reamintit de primii mei ani de presă, de acea inocență și foame de povești frumoase. Dar, mai presus de toate, îți mulțumesc pentru că povestea continuă. Ai demonstrat că tradiția nu moare și că spiritul adevărat are întotdeauna puterea să renască. Cu dragoste și profund respect, Loredana JUGLEA