Ziarul Vaii Jiului
Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul
împotriva LUI! ADEVĂRU
)
Nu există lege
Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia:str. Tineretului, nr. 1, parter, camera 307, Petroşani
Director:
Cătălin DOCEA
Curs valutar:
1€ = 5,0974 lei
1$ = 4,3327 lei
1₤ = 5,8393 lei
luni, 23 februarie 2026
Anul XIX • nr. 4139 • 8 pagini • Preţ:2 lei
Petroșani
Istoria construirii Şcolii generale „I.G. Duca”, scrisă de Din clasa I până în clasa a VIII-a (cam până-n în pionierul Marian Boboc, 1981) am fost elev al școlii generale nr. 1 Petroșani, sediul vechi (această localizare a apărut fost comandant de grupă după construirea „sediului nou” de lângă cartierul repausaților, Cimitirul Central). Școala era aproape la Şcoala Generală nr. 1 de blocul unde locuiam (pe strada Vasile Roaită) și
avea un teren de sport de bitum, pe care jucam cu pasiune fotbal, țin minte și acum meciurile pline de orgolii cu alte cartiere. Ca să ne antrenăm, cei care nu prindeam echipa, șutam cu mingea în zidurile școlii, până când se spărgea... vreun geam (deși cele de la parter aveau grilaje de fier). Ca semne ale efervescenței noastre sportive, în zilele ploioase, rămânea conturul mingii pe zidurile școlii. La școală ca la școală... În clasele primare am avut 4 învățătoare, în fiecare an câte o „tovarășa” și două (sau 3?) diriginte. În demisol erau atelierul/ atelierele de practică (și parcă și cel de desen...). Țin minte că eram tare mândru când am fost făcut comandant de grupă la pionieri. Nu aș putea să explic acum de ce... Cert e că șnurul roșu l-am păstrat destulă vreme prin tot felul de sertare, sertărașe și, cine știe, poate îl mai am și acum. Dintre profesori îi amintesc acum pe domnii și doamnele: Albu (de matematică), Munteanu (istorie), Hana (de română, fostă diriginte), Comănescu (geografie, cu care eram și vecin), Beraru (biologie), Blendea (franceză), Nagy (de engleză), „Tuzu” (nu mai știu cum îl chema, dar era un profesor de rusă, masiv, dar bonom), Herman (de germană; eu nu făceam germană, dar pe dl. Herman îl știam pentru că, împreună cu un alt inimos profesor, de engleză parcă, al cărui nume îmi scapă, ne organiza uneori meciuri de fotbal, unde ne răsplăteau la final cu câte un CICO). Nu pot să uit, vai, vestiarele de la parterul școlii, unde, băieți de gimnaziu cu sângele arzând..., ne insinuam în vreo colegă mai dotată... care nu se preda, cu una cu două, și ne „iscălea” pe mâini, cu unghiile, câte o „dedicație” sângeroasă... În acei ani, cât am fost elevul școlii, nu mi-am pus problema istoricului clădirii, dar nici pe urmă. Mă bucur că în arhive și biblioteci am găsit, după ani și ani..., documente despre acest istoric al școlii unde am învățat. Și pe care, acum, când clădirea școlii mele e modernizată din rădăcini, le inserez, cu tot dragul și cu emoție firească, în paginile ZVJ, ca o lecție scrisă cu creta pe tablă pentru alte generații: „Istoria construirii școlii generale I.G. Duca, scrisă de pionierul Marian Boboc, comandant de grupă la Școala Generală nr. 1”. Sper ca pentru acest documentar, dl. Munteanu, fostul meu profesor de istorie (care-mi spunea cu simpatie „Boace”, cum mă strigau colegii), să-mi dea notă de... trecere...
DE PRIN 1875. 60 DE ANI VECHIME
Învățătorul Alexiu David, istoric al învățământului petroșenean și hunedorean, amintește că „localul Școalei No. 1 de azi (1935 – n.a.)” a fost „zidit de Direcțiunea Minelor
erariale de la Lonea odată cu colonia Livezeni, a cărei construire s-a început la anul 1869 și a durat pe la 1875-76”. Deci, clădirea școlii nr. 1 are, în 1935, o vechime de vreo 60 de ani. Prin urmare, Școala primară de stat No. 1 Petroșani are nevoie de o clădire nounouță.
MEMORIUL CĂTRE PREFECTUL MIOCU AL COMITETULUI PENTRU CONSTRUIREA UNUI LOCAL DE ȘCOALĂ PRIMARĂ CORESPUNZĂTOR. 27 OCTOMBRIE 1934
În toamna anului 1934 la Petroșani se înființează un „Comitet de construcție pentru (sic!) construirea unui local de școală primară corespunzător”. Dacă în zilele noastre se spune că dacă vrei să îngropi o problemă atunci înființezi o comisie, comisia petroșenenilor din 1934 chiar voia să se implice pentru rezolvarea scopului pentru care a fost înființată. La 27 octombrie 1934 comisia adresează un memoriu prefectului județului, Romulus Miocu (nimeni altul decât fostul primar liberal al Petroșaniului în repetate rânduri): „În orașul Petroșani, fiind școalele primare absolut neîncăpătoare pentru numărul de elevi, chiar în serii, la inițiativa DVoastră, care Ați înțeles mai bine însemnătatea învățământului primar și Ați fost sprijinul cel mai valoros întotdeauna, s-a constituit un Comitet de Construcție pentru (sic!) construirea unui local de școală primară corespunzător din toate
punctele de vedere învățământului și esteticii orașului. Acest comitet hotărât să ducă la bun sfârșit opera proiectată, Vă roagă respectuos, Domnule Prefect, ca acum, la greutățile începutului, să-l ajutați din fondul de construcții școlare județean, la care orașul Petroșani contribuie cu o cotă de 240.000 Lei, cu 500.000 lei, pentru a putea plăti lucrările de arhitect și a începe încă toamna aceasta lucrările de construcție pe teren”. Printre semnatari se află și Petre Turcu, directorul Școlii primare de stat nr. 1 Petroșani, care este secretarul comisiei. Printr-o adresă către Primăria Petroșani, semnată la 14 noiembrie, prefectul Miocu își exprimă acordul: „Avem onoarea că Școala primară de stat din Petroșani a solicitat un ajutor pentru construirea unui nou local de școală primară în orașul Petroșani. Comitetul județean pentru construcții școlare a aprobat un prim ajutor școlar de 300.000 lei în acest scop. Suma de 240.000 Lei cu care Dvs. trebuie să contribuiți din bugetul orașului la fondul jud. pentru construcții școlare, urmează să o puneți la dispoziție Comitetului școlar din orașul Dvs., iar restul de 60.000 lei până la suma aprobată o s-o lichidăm noi din fondurile noastre”. Astfel, primele fonduri fiind rezolvate, se face următorul pas. Continuare in pagina 2