Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul
Nu există lege
)
împotriva LUI! ADEVĂRU
Ziarul Vaii Jiului
Director: Cătălin DOCEA Curs valutar: 1€ = 4,9737 lei 1$ = 4,5689 lei 1₤ = 5,9154 lei
Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului
luni, 15 iulie 2024
Redacţia şi administraţia: str. Tineretului, cămin 1, etaj 1, camera 337, Petroşani
Anul XVII • nr. 3777 • 8 pagini • Preţ: 1 leu
ezintă
Marian Boboc vă pr
Cum a ajuns nod feroviar Uliţa Măcelarilor din Colonia de jos a Petroşaniului
Mă preocupă povestea din spatele fotografiilor de epocă, ceea ce se ascunde în spatele unei fotografii. E foarte greu de găsit povestea, după atâția și atâția ani. De aceea, majoritatea fotografiilor apar în spațiu public doar cu o explicație seacă, de câteva cuvinte - mai mult sau mai puțin lămuritoare. Mărturisesc că de câte ori reușesc să însăilez o poveste a unei fotografii din Valea Jiului sunt fericit. După cum am mai spus, nu e deloc ușor, dar, cum spune olteanul, „se merită”... Memoria Petroșaniului a reţinut o fotografie-document, importantă pentru arhetipul vieţii interbelice din Colonia de Jos. O locomotivă staţionează pe una dintre străzile coloniei. Are în spatele ei vreo zece vagonete pline cu cărbuni. În faţa locomotivei, pozează un om. În spatele lui, în cabină, probabil mecanicul, iar lângă, un alt om - poate ajutorul de mecanic. Pe stradă - gură-cască cât cuprinde: femei, bărbaţi și copii. Dacă e liniște, din fotografie parcă se aude un strigăt: A venit cărbunele! Cum relativ în apropierea Coloniei de Jos, se află două mine - Dâlja și Vest - și o
separaţie, chestiunea transportului de cărbuni la casele din colonie nu este una complicată. Direcţiunea minelor Petroșani, vrând ca muncitorii săi să beneficieze de condiţii bune de viaţă, pune în practică o metodă eficientă de aprovizionare cu cărbuni: construiește în Colonia de Jos o reţea de căi ferate înguste și un depou - numit în epocă depoul mic, care deservește doar locomotivele de dimensiune redusă, care tractau
vagonetele cu cărbuni. Întrucât casele din colonie sunt proprietatea societăţii miniere, muncitorii având dreptul să locuiască doar atâta timp cât sunt angajaţii acesteia, este firească grija societăţii faţă de case. Prin 1921, lucrările de construcţie a căii ferate înguste din Colonia de Jos nu sunt încă finalizate, acestea ajungând într-un anumit impas de ordin administrativ-teritorial. Calea ferată trebuia să fie montată și pe str. Aurel Vlaicu. Care stradă era mai cunoscută sub vechea denumire de Uliţa Măcelarilor (în maghiară - Régi Vagohid utcza). Pentru că aceasta era un nod feroviar între uliţele Hosszu și Iroda, este imperativă construirea liniei ferate și pe Uliţa Măcelarilor. Cum Uliţa Măcelarilor, una dintre cele mai vechi străzi ale Petroșaniului, este proprietatea primăriei comunale
Petroșani, fiind teritoriu comunal, la 13 ianuarie 1921, Direcţiunea Societăţii Anonime Române pentru Exploatarea Minelor de Cărbuni Petroșani cere sprijin autorităţilor locale: „Venim a vă ruga să binevoiţi a ne (…) cuvenita autorizaţie pentru construirea pe această uliţă a liniei ferate în chestiune”. De cerere ia act și Pretura Plășii Petroșani. Aceasta explică Primăriei comunale Petroșani pașii administrativi ce trebuie urmaţi: „Societatea minelor de Cărbuni Petroșani voește să primească învoirea (permisia) Comunei pentru construirea unei linii ferate înguste pe uliţa comunală numită Strada Măcelarilor. În lipsa comisiei de șosele, a cărui prezidente în trecut a fost întotdeauna prim pretorul, Reprezentanţa comunală este acum în drept faţă de astfel de învoiri. Să se prectateze în Repr. Com., la care să se invite și prim-pretorul”. Încurcate erau căile administrative și atunci. Și noi care credeam că birocraţia s-a inventat acum…