Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul
Nu există lege
)
împotriva LUI! ADEVĂRU
Ziarul Vaii Jiului
Director: Cătălin DOCEA Curs valutar: 1€ = 4,9765 lei 1$ = 4,5679 lei 1₤ = 5,7961 lei
Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului
vineri, 19 ianuarie 2024
Redacţia şi administraţia: str. Tineretului, cămin 1, etaj 1, camera 337, Petroşani
Anul XVII • nr. 3662 • 8 pagini • Preţ: 1 leu
1924-2024. Petroșani 100
Conferinţa „Petroşaniul - de la Iacob la Iacob”, susţinută de Marian Boboc la Muzeul Mineritului (V) l Un document de excepție: amintirile fostului primar Petru Iacob Uneori cercetarea documentelor îţi oferă surprize la care nici cu gândul nu gândești. Așa s-a întâmplat și cu testamentul și amintirile primarului Petru Iacob, pe care le-am descoperit când și unde nu mă așteptam să le mai aflu. Și cu alte prilejuri am mai arătat faptul că, pe cât este Valea Jiului de bogată în istorie, pe atât este de săracă în memorii, jurnale, amintiri. Ceea ce îngreunează înţelegerea unor momente istorice, căci una este amintirea, fie ea și subiectivă, a unui participant la un eveniment istoric, și cu totul altfel sunt relatarea în presă sau menţionarea întrun document. Faptul că 16 din cele 17 pagini, scrise de mână, sunt numerotate, de la 93 la 108, poate trezi speranţa că, de fapt, acestea sunt doar o parte din amintirile primului primar al Petroșaniului din România Mare și că acestea pot fi mai numeroase. Dar până atunci, să ne bucurăm de ce avem, adică de aceste amintiri. Amintirile așternute pe hârtie de Petru Iacob ne introduc în atmosfera Petroșaniului și Europei dinaintea începerii Primului Război Mondial, dau seama de o întâmplare tragică din timpul războiului, de mascarada propagandistică de pe străzile Petroșaniului după înfrângerea trupelor austro-ungare în Galiţia, despre înfiinţarea Sfatului Naţional Român și Gărzii Naţionale Română la Petroșani, despre primirea armatei române în Valea Jiului, despre primii germeni ai administraţiei române petroșenene, și mai ales despre sfârșitul anului 1918 și începutul anului 1919, despre tensiunile româno-maghiare - inerente schimbării produse de Marea Unire și în Valea Jiului. Amintirile ne furnizează și informaţii de primă mână despre numirea în funcţia de primar a lui Petru Iacob. Din păcate, efortul nostru de a descifra
buchile amintirilor nu a fost încununat în întregime, câteva cuvinte nu au fost deloc lizibile, nelăsându-se descifrate. Din fericire, acestea nu sunt multe și nu alterează înţelesul amintirilor. Am marcat cu (...) cuvintele pe care nu leam putut transcrie și am introdus și intertitluri, pentru a spori atractivitatea amintirilor. Aceste pagini de amintiri ale primarului Petru Iacob aduce și destule informaţii neștiute până acum din istoria Petroșaniului.
Sărbătorirea „Victoriei” din Galiţia. La Petroşani Imediat după decretarea mobilizării generale, fiecare stat angajat în luptă începuse mișcarea forţelor militare spre graniţele ameninţate de (...), armatele Austro-Ungariei erau deocamdată angajate la hotarele Galiţiei (...). Se știe că operaţiunile contra rușilor în Galiţia au fost încredinţate Generalului Aufenberg, fost Guvernator militar și comandant de corp de armată în Bosnea, era mai târziu ministru de război al A. Ung. Acest general avusese de la început avantajul că ei, neavând rezistenţă mai puternică, în cale, lăsându-l să intre cât mai în fund peste graniţa Galiţiei, în Rusia. Aceasta a fost o tactică semnalată de ruși, foile maghiare în urma acestor înaintări victorioase a armatelor lor (...). În fiecare zi fiecare gazeta nu (...) aș delecta abonaţii cu noi și noi suplimente pline de vești și reporturi senzaţionale, că austro-ungarii au înaintat până acolo și colo, făcând atâţia și atâţia prizonieri ruși, (...) material de război. În 14 septembrie 1914 sosește o telegramă la Petroșani, în care se spunea că Auffenberg a raportat o victorie colosal de importantă asupra trupelor rusești, nu-mi mai aduc aminte
locul unde făcuse 300.000 de prizonieri, și atunci în ţara întreagă, precum și în Petroșani s-a organizat manifestaţiune grandioasă, cu muzica (...) în frunte parcurgând toate străzile, până și prin coloniile din sus și din jos, începând de la ora 3 d.a. până la ora 9 seara, atunci convoiul s-a oprit în faţa locuinţei deputatului evreu Rosenberg, care a ţinut o cuvântare fulminantă, preamărind vitejia și succesele strălucite ale armatelor A. Ungare. În ziua următoare așteptam ca gazetele să ne aducă confirmarea evenimentului însemnat, dar nici o slovă nu se amintește din toată afacerea. Mă întâlnesc cu M.M. și-l întreb că pentru ce gazetele nu aduc nici o știre despre cele întâmplate ieri în Galiţia. El, care era bine informat asupra situaţiei, îmi spune că am fost induși în eroare, căci iată întreaga Galiţie este ocupată de ruși și, pe când noi am făcut cea mai mare manifestaţie, rușii intraseră în capitala Galiţiei.
De vorbă cu... „Îngerul” În momentul când manifestanţii veneau din colonia de jos și parcurgeau strada principală, stam de vorbă cu conducătorul farmaciei Îngerul, casele lui Gerbert, dl. Leonida Bancu, moţ de origine, un tânăr cu simţăminte nobile și curat românești. Văzând grandioasa însufleţire a manifestanţilor care zbierau cât le ieșea pe gură: Trăiască (...)! Trăiască Tisza Piszta! etc. Noi, eu și dânsul, Bancu, privind la tămbălăul acesta, eram colosal de mâhniţi în
sufletele noastre, căci citisem aproape din toate părţile că România, la stăruinţele Regelui Carol, în cel mai scurt timp intră în acţiune, alăturea de puterile centrale, și discutam împreună că neamul românesc nu va câștiga, ci din contră, va pierde și ce bun mai avem.
Părerea unui comisar de frontieră Iar în ziua următoare, întâlnindu-mă cu comisarul de la Poliţia de frontierei maghiare, anume Perianu Ioan, cu care încă eram în raport de buni prieteni, iarăși un bun român, și deși funcţionar principal al Statului maghiar, nu denega niciodată simţămintele sale de bun român, desigur se înţelege între oameni în care avea deplină încredere, eu îl întreb: ce părere ai despre manifestaţia, tămbălăul de ieri? Dar zice: nici o iotă nu-i adevărat, noi, respectiv armatele austro-ungare, am fost bătuţi și fugăriţi din întreaga Galiţie și să știi ce-ţi spun eu, că Tisza Piszta a început acuma a săpa groapa și mormântul ţării ungurești și desigur va duce (...) înmormântării și a lui însuși. Aceste episoade pentru aceea le pusei pe hârtie, fiindcă deși cu greu credeam atunci așa ceva, dar s-au realizat perfect întocmai, după cum (...) lui Perianu îmi intrase în suflet.