Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul
Nu există lege
)
împotriva LUI! ADEVĂRU
Ziarul Vaii Jiului
Director: Cătălin DOCEA Curs valutar: 1€ = 4,9731 lei 1$ = 4,5371 lei 1₤ = 5,7867 lei
Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului
luni, 15 ianuarie 2024
Redacţia şi administraţia: str. Tineretului, cămin 1, etaj 1, camera 337, Petroşani
Anul XVII • nr. 3658 • 8 pagini • Preţ: 1 leu
1924-2024. Petroșani 100
Gânduri şi rânduri despre „Petru Iacob – primul primar al oraşului Petroşani. Cronicile urbei (1918 – 1924” de Marian Boboc l Discursul scriitorului Valeriu Butulescu rostit la ședința festivă „Petroșani 100”, la lansarea volumului despre primul primar al orașului Petroșani O carte de excepție Stimate Domnule Primar, onoraţi invitaţi, Centenarul urbei noastre este fără îndoială un eveniment major, demn de toată atenţia. În cadrul manifestărilor consacrate acestui act excepţional, îmi revine cinstea și onoarea să vă prezint o carte de excepţie. Este vorba de lucrarea „Petru Iacob – primul primar al orașului Petroșani. Cronicile urbei (1918 – 1924”, semnată de scriitorul, publicistul și istoricul Marian Boboc. Avem în faţă o lucrare amplă, întinsă pe aproape 500 pagini, bogat ilustrată, de fapt o frescă a primilor șase ani de existenţă a Petroșaniului, ca localitate a României Mari. Sunt anii în care, la Petroșani, administraţia publică a fost condusă de Petru Iacob. De fapt, chiar dacă lucrarea este o secţiune prin viaţa urbei, figura centrală a cărţii rămâne personalitatea primarului liberal Petre Iacob, din tumultoasa viaţă a căruia aș puncta aici câteva repere esenţiale. Date despre tinereţea sa avem puţine. Știm că s-a născut în 1860 la Săcărâmb și a lucrat ca funcţionar în cadrul societăţii miniere Salgotarjan. În paralel, a prestat și activităţi obștești (consilier comunal), cât și bisericești (cântăreţ în strană). Era un om energic, dar și un bun diplomat și un spirit conciliator. Îl regăsim în volumul de amintiri al medicului Constantin Stanca, mediind un conflict izbucnit în anul 1900 între băștinași și noii veniţi, adică, plastic vorbind, între momârlani și barabe, imediat după sfinţirea bisericii ortodoxe „din piatră” Sfântul Nicolae. Întâmplarea merită menţionată pentru a înţelege mai bine realităţile acelor timpuri. Pe-atunci bisericile se făceau, în principal, din banii enoriașilor. Probabil, populaţia momârlănească nu a contribuit la nivelul așteptărilor. În consecinţă, mai mulţi mineri credincioși și contribuabili ai construcţiei bisericii i-au scos afară
din biserică pe momârlani, considerând că doar cei ce au plătit integral au dreptul să intre în Casa Domnului. Atunci a intervenit Petru Iacob, om al urbei și cântăreţ în strană, care le-a explicat minerilor cât de necreștinească era atitudinea lor.
Calvarul primarului Petru Iacob Astfel și-a descoperit vocaţia pentru politică și administraţie, care l-au atras, aducându-i satisfacţii, dar și necazuri. Salută cu entuziasm batalioanele
române care trecuseră Carpaţii, implicându-se în noua structură de organizare a comunei Petroșani. Dar ofensiva românească se termină repede. După retragerea Armatei Române, Petru Iacob este arestat și aruncat într-o celulă de închisoare la Cluj, unde este tratat cu bestialitate. Vă reproduc o mărturisire cutremurătoare a lui Petru Iacob, care face parte din articolul publicat de Dominic Stanca în Glasul Ardealului,: „Mergeam la interogator legat în lanţuri... Mă lua în primire un locotenent. Cu sudalme grozave se năpustea asupra mea, lovindu-mă cu pumnii peste obraz și în piept și cu genunchii în pântece. Îmi rupea gulerul,
cravata și hainele iar cu câlcâiele cizmelor îmi zdrobea degetele de la picioare, așa că mi-au căzut unghiile și degetele mi-au rămas sluţite pentru totdeauna. Mă năpădea sângele pe gură, pe nas și pe urechi și în durerile grozave mă rugam de el , mai bine să mă împuște decât să mă chinuie. Mă scuipa până ce asuda iar eu cădeam la pământ. Atunci mă preda unor soldaţi care mă aruncau într-o celulă umedă și întunecoasă unde am stat ca mort, pe cimentul gol, fără să mi se dea nici măcar o mână de paie”. În acest infern clujean Petru Iacob va sta până la Marea Unire din 1918. Eliberat, revine la Petroșani, unde este ales în fruntea urbei, fiind factorul motor al promovării comunei la rang de oraș, în 1924. Având sănătatea grav afectată, moare în 1927, lăsându-și tot avutul la dispoziţia comunităţii.
Amintirile și testamentul unui primar fără „chip” Pare incredibil, dar nu s-a găsit nicăieri o fotografie a fostului primar. De vină este tehnica rudimentară din tipografiile epocii, care făcea ilustrarea dificilă. Crucea sa s-a păstrat în Cimitirul Central, mormântul fiind îngrijit de familia Șodolescu, ramură a arborelui său genealogic. Totuși, ne-au rămas de la fostul primar Petru Iacob două excepţionale documente scrise. Primul este testamentul său generos, în care își împarte averea destul de consistentă bisericilor ortodoxe și greco-catolice
din Săcărâmb, Petroșani, Livezeni, Vulcan, Aninoasa, Lonea, Petrila, dar și „Asociaţiunii pentru literatura și cultura poporului român „Jiul”, Fondului coriștilor de la Biserica ortodoxă, Fondului Meseriașilor din Petroșani. Petru Iacob lasă „școalelor” primare de stat din Petroșani câte 3000 lei, „grădinilor de copii” câte 2000 lei și 5000 lei pentru Căminul studenţilor români de la Liceul de Stat din Petroșani De o excepţională valoare documentară, dar și literară, sunt amintirile lui Petru Iacob (și ele descoperite de Marian Boboc la fel ca și testamentul), chiar dacă nu a supravieţuit timpului decât un fragment (17 pagini). Scrise cu nerv și vervă, amintirile sunt seducătoare. Pentru a vă incita la lectură, vă citesc doar câteva subtitluri, bine alese de autor: „Începe Primul Război Mondial”, „Sărbătorirea „victoriei” din Galiţia. La Petroșani”, „Socialistul Iosif Ciser agită muncitorimea”, „25 de intelectuali petroșeneni „designaţi” la moarte”, „Înfiinţarea Statului Naţional Român (SNR) și a Gărzii Naţionale Române la Petroșani”, „Ședinţele SNR. 120 puști pentru 200 de gardiști”, „4 decembrie 1918 – Iacob, primar provizoriu”, „Incredibila poveste a primirii armatei române la Petroșani”, „Pertractări pentru Marea Adunare de la Alba Iulia”, „Puși să-și sape groapa și apoi împușcaţi”. Aceasta ar fi un rezumat al vieţii și acestui primar martir. (continuare în pagina 5)