Ziarul Vaii Jiului
Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul
Nu există lege
)
împotriva LUI! ADEVĂRU
Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia: str. Tineretului, cămin 1, etaj 1, camera 337, Petroşani
Director:
Cătălin DOCEA
Curs valutar:
1€ = 4,9259 lei 1$ = 4,9289 lei
1₤ = 5,6737 lei
marţi, 6 decembrie 2022
Anul XV • nr. 3427 • 8 pagini • Preţ: 1 leu
O amintire a preotului Ioan Duma, veche de104 ani:
Neuitatul Sfântul Nicolae din 1918. La Petroșani
I. Paltin este pseudonimul cu care Ioan Duma semnează uneori la ziarele timpului. Preot ortodox, protopop al Văii Jiului, dar și un condei ascuțit, de polemist redutabil, o veritabilă conștiință a timpului său, Ioan Duma și-a câștigat, prin faptele sale, respectul contemporanilor săi, dar și locul în galeria românilor adevărați ai Văii Jiului. În 1922, I. Paltin (adică Ioan Duma) rememorează istoricul zilei de Sfântul Nicolae din 1918. Povestește, cu mult farmec, care este atmosfera Petroșaniului în tulbureala acelor vremi, culminând cu „debarcarea” trupelor române în gara Petroșaniului, cu încartiruirea și agapa creștină cazonă-civilă de la restaurant. Acțiunea se petrece, țineți-vă bine, în urmă cu 104 de ani. (Marian BOBOC)
Csiszer începuse să debiteze despre armata de țigani a vechiului regat și despre oligarhia valahă mai păcătoasă decât magnații unguri. Zilnic trebuiau intervenții ale conducătorilor pentru a nu se aprinde prima scânteie, care ar fi înflăcărat toată ValeaJiului, distrugând vieți și averi incalculabile. De-odată s-a răspândit cuvântul de vrajă, vine armata română. Acum este în Simeria, a plecat spre
azi P. Iacob. Câteva cuvinte de bineventare, un Trăiască Regele! Și apoi marșul, alături de trupă prin stradele Crișan, Mihai Viteazul și Regele Ferdinand până în Piața Unirii, unde s-a jucat hora în noroiu până la glesne. După încartiruirea și cina trupei, masă mare la București. Neuitată masă, colonelul între președinții celor două sfaturi, Zamora și Sedlacec, având lângă ei pe d. V. Ianza și păr. I. Duma, trebuia să simtă amicala bătaie pe umeri a foarte veselului tovarăș Spicska,
Preotul Ion Duma
„Meniul zilei” (la alegere) la Restaurantul „București„ din Petroșani
„Au trecut patru ani de când a intrat armata română în Petroșeni, pentru a nu-l mai părăsi în veci. Ce veche, cât de îndepărtată pare ziua aceea! Cum s-au schimbat împrejurările și oamenii! În vălmășagul înviforatei vieți de astăzi întâmplările de atunci vin cu cântec în surdină. Și ce vrajbă, ce adânci mânii înfundate clocoteau în sufletele noastre. Sfatul național român și cel național maghiar (deși îi plăcea să-și spună: muncitoresc) erau la cuțite. Ședințele comune erau zi de zi mai viforoase, până au ajuns la înșfăcarea de scaune. Plecarea la București a dlui Dr. N. Olariu și păr. Dr. R. Miocu a scos din răbdări pe visătorii republicei diamantului negru, în federație cu Ungaria. Răposatul
Petroșeni, a trecut de Subcetate. O enervare greu stăpânită se simțea în tot orașul. Telefoanele sbârnăiau, întrebările pripite se urmau din clipă în clipă. Intelectualii români se întruniseră în localul băncii Ardeleana, încă de la ora 2 după masă, repețind imnul regal și alte cântece patriotice, învățate cam pe ascuns, cu cari trebuia să fie primită armata română. Amicul N. Socol, dirigintele corului, era și el neliniștit cu toată proverbiala lui fire flegmatică. Nu cunosc ceasuri mai încete ca cele din acea zi de sfânt Nicolae. Patru-cinci-șase. Au sosit la Pui, au trecut înainte – până la Bănița. Aici ni s-au oprit știrile. Așteptam în cea mai vie nerăbdare. La un moment dat – după ora șapte – intră cineva și strigă: Armata e în gară! Atunci ne-am repezit buluc, doamne și domni, spre gară, unde am aflat pe comandantul Reg. 10 Vânători, colonelul C. Oprescu, și ofițerii lui în sala mică a restaurantului, împreună cu primarul de
BANCA ARDELEANĂ
secretarul personal al lui Sedlacec. Pe urmă, cuvântări, asigurări de bun tratament, îmbrățișări de fraternizare și joc, ca la vremea aceea. Din toate neau rămas și vor stărui în amintirea noastră ochii sfredelitori ai colonelului Oprescu, spiritul maiorului Vișănescu și talentul poetic și muzical al maiorului Popescu. Neuitat Sfânt Nicolae, acela din 1918. Și azi? Fugiți de la mine, gânduri întristătoare! Nu vreau să fac comparație între ritmul inimilor de acum patru ani și libertatea lăbărțată a tuturor conștiențelor și inconștiențelor cari se afișează obraznic, se lăfăiesc între noi. Eu aud cântecul goarnei, eu prăznuiesc”.