Ziarul Vaii Jiului
Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul
Nu există lege
)
împotriva LUI! ADEVĂRU
Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia: str. Tineretului, cămin 1, etaj 1, camera 337, Petroşani
Muzeul „Mineritului” - 55 de ani
Mulţumiri Nicki Novac „La 55 de ani de când Muzeul Mineritului din Petroșani funcționează sub aceeași titulatură în aceeași clădire în care își desfășoară activitatea și în zilele noastre, în afară de evenimentele dedicate marcării jubileului și celor 45 de ani scurși de la revolta muncitorească anticomunistă din august 1977, am schimbat și panoul
Ziua Minerului sărbătoare sau comemorare?
Repetiția e mama învățăturii. De aceea cred că (re)publicarea acestui text, în preajma Zilei Minerului, care, conform legii, ar trebui marcată în prima duminică după 6 august (anul acesta – 7 august) poate duce la o asimilare naturală, deloc forțată, a înțelesului său plenar.
Dacă la 3 august 1977 aproape toată suflarea Văii Jiului a fost solidară cu revolta minerilor, în curtea minei Lupeni adunându-se zeci de mii de cetățeni din toate localitățile Văii, trebuie amintit că în zilele de 5-6 august 1929 greviștii lupeneni nu au avut parte de solidaritatea ortacilor lor de la celelalte mine. Deși revendicările minerilor lupeneni din 1929 erau valabile și pentru ortacii de la celelalte mine ale Văii Jiului, aceștia nu s-au deplasat la Lupeni, văzându-și în mod obișnuit de șut. Totuși, ziua de 6 august, „ziua de sânge” sau „ziua măcelului” de la Lupeni, cum titrau ziarele vremii, a rămas întipărită în memoria colectivă a tuturor minerilor. Bineînțeles că la aceasta a contribuit și dibacea propagandă comunistă, care a reușit să deturneze adevărul istoric al grevei, cei 22 de mineri morți prin împușcare devenind adevărate simboluri ale luptei muncitorești, în fapt doar niște marote ale unei istorii falsificate. Din 1929 și până la instalarea comuniștilor la putere, greva din 1929 ocupă spații modeste în presa timpului. Situația se „remediază” după venirea comuniștilor la putere, când Cimitirul Central din Lupeni devine până în 1989 un loc favorit de pelerinaj al comuniștilor. Încercând să răspundem la întrebarea din titlu, Ziua Minerului - sărbătoare sau comemorare?, facem un scurt istoric al zilelor de sărbătoare ale minerilor. Prima sărbătoare a minerilor a fost „Sf. Varvara”, ocrotitoarea minerilor, celebrată an de an la 4 decembrie. Care, în
Director:
Cătălin DOCEA
Curs valutar:
1€ = 4,9480 lei 1$ = 4,4218 lei
1₤ = 5,9187 lei
vineri, 5 august 2022
Anul XV • nr. 3356 • 8 pagini • Preţ: 1 leu
dedicat acestui moment, în lumina noilor documente la care am avut acces în timpul scrierii volumului. Am promis că muzeul va fi unul viu, că panourile vor fi, periodic, update/ schimbate și iată că se întâmplă acest lucru. Întrucât a lipi un autocolant de dimensiunile panoului e o operațiunea foarte delicată, am apelat la un profesionist în domeniu, prieten din copilăria noastră de pe Vasile Roaită. Îi mulțumesc lui Nicki Novac pentru ajutorul pe care l-a oferit muzeului nostru și pentru impecabila lucrare pe care a pus-o în operă. De altfel, în dreptul acestui panou zăbovesc în aceste zile cei mai mulți dintre vizitatori. Îi mulțumesc și d-lui Doru, meșterul panourilor noastre”, a declarat Marian Boboc, muzeograf la Muzeul Mineritului. Corneliu BRAN perioada antebelică, era sărbătorită cu mare fast în Valea Jiului. După 1 Decembrie 1918, și pe fondul naționalismului, sărbătorirea Sf. Varvara ca zi a minerilor scade din intensitate. În schimb, o altă sărbătoare își face loc și în Valea Jiului după 1918: 1 Mai - Ziua Internațională a Muncii. Care în Valea Jiului este celebrată și de sindicatele „naționale” și de cele „internaționaliste” (social-democrate), vreme de mai bine de două decenii. După instalarea puterii comuniste, pe fondul importurilor masive din URSS, România importă și… Ziua Minerului Sovietic (în unele relatări apare și sub forma „Ziua Minerilor Sovietici”). Aceasta este sărbătorită în România pentru prima dată la 29 august 1948. În anul următor, în 1949, minerii Văii Jiului sărbătoresc cu mare zarvă propagandistică Ziua Minerului Sovietic duminică, 28 august, din simplu motiv că 29 august pica într-o luni și s-ar fi deranjat producția. Nu știm din ce motive în 1950 minerul sovietic își schimbă data zilei sale de „naștere”, căci din 29 august o mută pe 27 august. Și aceasta este marcată cum se cuvine de minerii români. Încă de la începutul lunii iulie a anului 1951, autoritățile române decretează Ziua Minerului la 12 august în prima duminică după 6 august. Atât, Ziua Minerului. Nu a minerului român, ori sovietic... Din iulie și până la 13 august 1951, fochiștii propagandei nădușesc la greu, alimentând zilnic rotativele presei. Mașina propagandei duduie. Un exemplu cât se poate de grăitor că, odată cu înființarea Zilei Minerului (român), Ziua Minerului Sovietic cade în desuetitudine, devenind caducă, este acela că din 1952 aceasta este ejectată succint în ultimele pagini ale publicațiilor vremii. Interesant de remarcat cum, după 1989, când au fost aruncate în lada de gunoi a istoriei toate simbolurile comuniste (statui, nume de străzi, cărți), Ziua Minerului - deși de sorginte comunistă, inventată de propaganda sovietică și importată și asimilată de români - a scăpat neatinsă de furia istoriei, dăinuind până în zilele noastre. Tot după 1989, minerii se reîntorc la cele sfinte, repunând-o în ramă pe protectoarea lor, Sf. Muceniță Varvara. Pe fondul recursului la trecut, după revoluție este recuperat un alt moment important al istoriei minerilor: greva din 1977, prima mișcare muncitorească anticomunistă din România. Cum aceasta s-a desfășurat la
2-3 august 1977, marcarea momentului a fost comasată cu ziua de 6 august, ziua măcelului de la Lupeni. De aici intervine talmeș-balmeșul organizatoric al Zilei Minerului în Valea Jiului. Greva minerilor din 2-3 august 1977, reprezentând un strigăt curajos de libertate rostit întrun sistem concentraționar, trebuie, prin urmare, sărbătorită. Iar greva din august 1929, sfârșită tragic, prin moartea a 22 de ortaci și schilodirea altor zeci, trebuie comemorată. E comic să auzi câte un lider sindical sau vreun primar când spune că „sărbătorim greva din 1929”. E ca și cum la parastas o arzi pe cântece de petrecere, iar la petrecerea de ziua de naștere dansezi, Doamne iartă-mă!, pe prohod… Prin urmare, este nevoie de puțină decență și… informație.
P.S. Normal ar fi ca Ziua Minerului să fie sărbătorită la 3 august, iar la 6 august aerul cernit, funerar, comemorativ, să se aștearnă peste Lupeni. Că doar acolo au fost omorâți minerii. În restul Văii Jiului, în 1929, după cum am mai spus, s-a făcut șut normal. Însă, nici în acest an Ziua Minerului nu a fost sărbătorită pe 3 august… Nu-i nimic… Poate la anul… Marian BOBOC
2
ACTUALITATE
După o activitate laborioasă
de la noi fie de pe la alte universități din țară. Per ansamblu, a fost o activitate bună, în ritm susținut, urmează o vacanță scurtă dar bine meritată, atât pentru studenți, cât și pentru colegii noștri, în așa fel încât toamna să fie mai rodnică atunci când se culeg roadele și când se numără bobocii. Sesiunea de restanțe va începe din 28 august, apoi în 5 septembrie
Universitatea din Petroșani a intrat în vacanţă
Pentru cei de la Universitatea din Petroșani urmează o binemeritată vacanță, fie că vorbim de studenți, fie că vorbim de cadrele universitare, toată lumea va lua o pauză, urmând un final de august și un septembrie de foc, cum se întâmplă de altfel în fiecare an.
Rectorul Universității din Petroșani, prof.univ.dr.ing. Sorin Radu ne-a oferit informații despre admiterea la instituția de învățământ superior de stat de pe Dealul Institutului, sesiunea de vară, declarându-se mulțumit de gradul de ocupare al locurilor. Ne-a dezvăluit în mare și care este programul celor din universitate în luna septembrie, după reîntoarcerea la treabă. „Am finalizat pe lângă lucrările de licență, de
disertație sau lucrările de diplomă și admiterea din sesiunea de vară, admitere care ne mulțumește datorită faptului că avem mai mulți studenți admiși acum decât vara trecută și ca atare și decât în ceilalți ani. Mai sunt câteva locuri pentru sesiunea de toamnă la specializări la care și în alți ani nu am avut atâta cerere, dar sperăm să se ocupe și acestea. Ba mai mult, avem câte unul-două sau chiar trei locuri și la specializări, spunem noi, agreate de candidați, dar la care unul sau doi candidați admiși nu au confirmat fiindcă, probabil, s-au înscris și la alte specializări, fie
Alte două străzi ca și „rezolvate” de Primăria Petroșani
Ultima dată scriam la mijlocul lunii iulie despre faptul că Primăria municipiului Petroșani a reușit să reabiliteze o serie de străzi cu bani de la bugetul local, aici intrând nu doar străzile, ci și sistemul de rigole de scurgere și trotuarele.
începe admiterea de toamnă, după care avem o serie de acțiuni care vizează colaborările noastre internaționale, acțiuni care vizează promovarea universității noastre în Europa și în lume. Nu în ultimul rând, tot din septembrie începem să pregătim simpozionul internațional al universității și să pregătim și Conferința Zilele Academiei de Științe Tehnice, care în octombrie se vor desfășura la Universitatea din Petroșani”, ne-a declarat rectorul Radu Sorin. Corneliu BRAN
Ei bine, intrarea în normalitate a străzilor petroșenene continuă, prin ample lucrări de reabilitare cu bani de la bugetul local al primăriei cuprinși în bugetul pe acest an, în această săptămână fiind finalizate în proporție de 99% lucrările de pe strada Jiului, în timp ce pe strada Aurel Vlaicu din același cartier lucrările fiind în toi și destul de avansate. Dacă ar fi să tragem un bilanț, numai în două luni, iulie și august, 9 străzi au fost reabilitate, iar procesul continuă! Semn că primăria a înțeles necesitățile cetățenilor din acest punct de vedere și a intervenit, găsind și fondurile necesare, iar ceea ce promitea primarul Tiberiu Iacob-Ridzi la început de an într-un interviu dat nouă s-a adeverit. După o vizită pe șantierele de lucru de pe străzile amintite, primarul Petroșaniului a ținut să ne transmită: „Continuăm lucrările de reabilitare și modernizare a străzilor din cartierul Colonie Pe strada Jiului, lucrările la infrastructura rutieră sunt finalizate în proporție de peste 99%, fiind reabilitate inclusiv trotuarele și rigolele de scurgere a apei. De asemenea, au fost asfaltate și străzile adiacente, dar au fost amenajate și parcări la blocurile din această zonă. Se lucrează în ritm susținut și conform graficului și pe strada Aurel Vlaicu, proiectul fiind și aici la fel de complex. Reamintesc faptul că Proiectul de reabilitare și modernizare a străzilor este implementat cu fonduri de la bugetul local al Primăriei municipiului Petroșani”. Corneliu BRAN
)
Ziarul Vaii Jiului
Editor: SC Aldo Detail Direct SRl Petroşani RO 32719137 n J20/82/2014
Director: Cătălin DOCEA docea@zvj.ro
Redacţia şi administraţia: 332006 Petroşani, str. Tineretului, cămin 1, etaj 1, camera 337, jud. Hunedoara; 0254.549020 (Telekom fix/fax); 0735.727264 (Vodafone mobil); Management: office@zvj.ro Editorial: zvjro2008@yahoo.ro Publicitate: zvj2008@yahoo.com
facebook.com/ziarulvaiijiului
Editorial: zvjro2008@yahoo.ro Colectivul de redacţie: Corneliu BRAN - 0766.728688 Loredana JUGLEA - 0723.446831 loredanajuglea@yahoo.com Gheorghe OLTEANU - 0724.930338 Mihaela PETROŞAN
COTIDIAN REGIONAL CU CAPITAL INTEGRAL PRIVAT. FONDAT 2008. ISSN 2065 - 5096 - Biblioteca Naţională a României Colaboratori permanenţi: Mircea ANDRAŞ , Irina BOBOC, Gilbert DANCO, Ion HIRGHIDUŞ, Sonia lIBERESCU, Alin RUS DTP: Bogdan SOVAGO Publicitate: Mirabela FlEȚAN - 0735.727264 Administrativ / Difuzare: Marcel DOCEA - 0761.756839
vineri, 5 august 2022
Vulcan
Dispărut
Ani și ani la rând, locuitorii din barăcile de la Morișoara, cele de pe partea dreaptă cum mergi spre cimitir, au avut propria lor groapă de gunoi. Asta, deși deponeul de deșeuri menajere al Vulcanului, acum închis, se afla nu departe de cartierul lor. Deși exista
un container în capătul nordic al străzii, pentru oameni devenise ceva obișnuit să arunce ce le era
de prisos în casă pe un teren viran aflat în partea de nord a străzii. Cu timpul, aici s-a format ditamai grămada de gunoi. A fost nevoie de multă răbdare, chiar și amenzi, pentru a-i lămuri pe cetățeni că asta nu e bine nici pentru mediu și nici pentru sănătatea lor, ca să-i dezobișnuiască de acest obicei. După care, încet, încet, gospodarii din cartier au început să-și ducă gunoiul la container. Au făcut asta și cei ale căror case sunt un pic mai departe.
Mai apoi,
containerul a fost „scos” la marginea drumului asfaltat care urcă spre cabana Căprișoara și Pasul Vâlcan. S-a
procedat așa, fiindcă era mai ușor pentru mașinile de la salubrizare. Unii au strâmbat din nas, fiindcă asta însemna că trebuie să facă drum mai lung cu sacul plin. Dar, până la urmă, s-au obișnuit. Numai că de aproape o săptămână și ceva, containerul de gunoi nu mai e la locul lui. Nu se știe de ce a fost luat. Unii zic că li s-ar fi promis pubele pentru fiecare gospodărie, așa cum e pe cele mai multe străzi cu case din Vulcan. Numai că, dacă e așa, aducerea lor întârzie, drept pentru care, neavând altă soluție, cetățenii din Morișoara scapă de sacii cu gunoi menajer lăsându-i tot pe locul pe care se afla containerul acum dispărut. Gheorghe OLTEANU
traversează Jiul de Vest. Sunt practic cele mai importante trei zone care au mai rămas de făcut la aceste ample lucrări. Plus ceva amenajări la locurile unde s-a lucrat. Să aducă la starea inițială doar pe unde au spart. Acum, vă dați seama că unde aduc la starea inițială, eu nu puteam să las lucrurile pe-acolo așa… Ei au spart să zicem un metru, dar eu trebuie să refac prin investiții totul în zonă, că altfel e urât. Mai e o problemă și la vechea canalizare, pe care am semnalat-o celor de la Apa Serv, în spate la blocul 11, fostul Brândușe îi spunem noi, cetățenii de-acolo aducându-ne la cunoștință că este o canalizare veche pe unde curge apa abundent. Chiar și pe această cale îi semnalăm domnului director Ionică să trimită oameni specializați să vedem de unde vine acea apă și să o dirijăm unde trebuie. Pentru că altfel, vă dați seama, azi un pic, mâine un pic și apoi se surpă zona respectivă. Și mai sunt unele zone cu probleme, iar noi nu vrem să le lăsăm așa, am și trimis adrese, am dat termen firmei 14 zile, le mai dăm 7 zile, iar apoi amenzi. Am cerut foarte clar să vină să refacă zonele afectate!”. Corneliu BRAN
Nemulţumiri ale primarului Dănuţ Buhăescu legate de anumite lucrări care s-au derulat pe raza localităţii Uricani și care au vizat canalizarea
Primarul Dănuț Buhăescu ne-a spus că a avut probleme foarte mari cu constructorul care s-a ocupat de lucrările de canalizare de la Uricani.
Mai mult, există încă ceva probleme cu vechea canalizare, dar și cu anumite zone rămase nerefăcute după lucrări. Primarul Uricaniului susține că i-a înștiințat de fiecare dată despre orice problemă pe cei de la Apa Serv Valea Jiului și că directorul general Cristian Ionică i-a spus că toate acestea se vor rezolva până la finalul anului acesta. Totuși, primarul Dănuț Buhăescu a ținut să facă un apel în declarația sa dată nouă și pe calea publică. „Am avut probleme foarte mari cu constructorul din acest punct de vedere, vorbesc de cel care s-a ocupat de zona de refacere și de construcție a canalizării. Din câte știu la ora actuală acest constructor este în litigiu destul de serios cu Apa Serv Valea Jiului, cei care au câștigat acest proiect integrat. Nu știu dacă contractul dintre constructor și Apa Serv va merge mai departe, dar în orice caz știu că peste 80% din lucrări
8
www.zvj.ro vineri, 5 august 2022
sunt executate la Uricani. Dacă nu se va mai merge mai departe cu constructorul acesta, probabil că operatorul regional de apă și canalizare, Apa Serv Valea Jiului, va căuta o soluție alternativă. Am discutat cu directorul general Cristian Ionică de la Apa Serv și dumnealui mi-a spus că vor face tot ce trebuie încât lucrurile să meargă bine. Suntem la început de august, ultima lună din vară, și știu faptul că anul acesta lucrările pe acest proiect integrat trebuie terminate la Uricani. Firma respectivă de construcții a venit la licitație – este treaba lor, dar nu e în regulă – cu 60%70% - sub valoare! După ce că prețurile o iau razna, vii și sub valoarea care era în proiect cu atât de mult… sigur că la un moment dat te blochezi! Ca lucrări la Uricani ar mai fi două cuplări importante pe bulevardul principal, Bulevardul Muncii și încă o subtraversare și cuplare în zona liceului, pe rețeaua ce
ACTUALITATE
3
4
prăvălia cu istorii
După 45 de ani de la revoltă…
Fragment din autobiografia lui Constantin Dobre, liderul revoltei muncitorești anticomuniste Valea Jiului - Lupeni august 1977 (II)
Asta a făcut ca în circa 2-3 ore mulțimea să se multiplice pe spații mult mai largi. Conștient de posibilele repetări periculoase și provocatoare descrise mai sus, devierea de la sensul, scopul și motivațiile prezenței minerilor revoltați și profitând de „noua tehnologie” am reluat munca de aducere a marii mulțimi de mineri sub control. Bazat pe respectul și autoritatea morală, deja recunoscute de majoritatea celor prezenți, și pentru a nu se mai repeta reculurile precedente, am propus spre aprobarea minerilor următoarele: - să nu se mai permită nici unui activist local sau central să vorbească la microfon; - hotărârea de a nu relua lucrul până când Ceaușescu personal va promite de la acel microfon rezolvarea tuturor revendicărilor noastre; - să ne organizăm pe exploatări și sectoare miniere și să se prezinte lângă mine câte doi reprezentanți aleși din fiecare mină pentru a forma un comitet care să conducă; - toți reprezentanții propuși și aleși să se prezinte mulțimii, la microfon, cu numele și prenumele, locul nașterii, de când lucrează în subteran, locul de muncă și ce munci îndeplineau; - să vorbească la microfon numai reprezentanții aleși; - reprezentanții aleși să colecteze toate propunerile revendicative, scrise pe bilețele sau coli de hârtie, venite din mulțime; - să se dea citire la microfon numai la acele propuneri care îi priveau pe toți sau pe majoritatea minerilor și cetățenilor Văii Jiului; - un reprezentant din comitetul de conducere să colecteze toate doleanțele personale venite din mulțime și să răspundă de ele până la înmânarea acestora lui Ceaușescu; - trierea propunerilor revendicative și doleanțele personale să fie făcută de către trei reprezentanți din comitetul de conducere; - lista finală a revendicărilor să fie citită repetat la microfon și exersată mereu de către noi toți împreună, prin strigări protestatare. Toate cele propuse de mine au fost primite cu mare entuziasm și bucurie. Când s-a trecut la propunerile și alegerile de reprezentanți ai comitetului de conducere a revoltei, a ieșit un adevărat haos generalizat. Au fost o mulțime de propuneri și contrapropuneri, contestări, ridiculizări și autopropuneri tratate cu huiduieli și strigări răutăcioase. Toți aleșii și auto-aleșii păreau că aveau cusururi. Exemple de reproșuri: „Nu ne reprezintă!”, „Uite, domne cine se găsi!”, „Nu-l cunoaște nimeni. Jos cu el!”, „Ăsta se avea bine cu fostul director …” etc. Se adăuga faptul negativ că mai toți, propuși și auto-propuși, evitau să-și spună numele și locul de muncă. Cei mai vehement contestați au fost doi auto-propuși de la mina Lupeni, unul pe numele de Crișan, iar celălalt minerul care anunțase sosirea lui Ilie Verdeț cu strigarea ca el, Verdeț, era, citez: „tatăl nostru adevărat”. La extrema cealaltă a fost un șef de brigadă de la mina Uricani, deloc contestat. Acesta din urma mi-a șoptit că se numea Constantin Grădinaru și că la chemarea mea, prin cei trimiși de mine, a organizat și condus minerii din Uricani către mina din Lupeni. Pe fondul acelei mascarade jenante, ridicolă și provocatoare (vezi autopropunerea omului lui Verdeț), am fost surprins când un grup din mulțimea din fața porții a început să strige, repetat și insistent, ca numai eu să le vorbesc și să-i reprezint. Vocile acelui grup s-au amplificat masiv, solicitându-mi insistent să fiu de acord cu cererea lor. Mai cereau ca nimeni să nu se mai afle lângă mine sau în apropierea mea. Chiar și cei care se aflau pe lateralele terasei de la nivelul unde mă aflam eu și pe treptele scării care duceau spre microfoane au fost nevoiți să se retragă în mulțime din cauza protestelor generale. Convinși și încrezători că numai eu îi puteam organiza, conduce și reprezenta interesele, minerii nu mai suferea pe nimeni în apropierea mea. Sigur că nu mi-a plăcut noul curs, dar n-
facebook.com/ziarulvaiijiului
am avut de ales. Din acel moment am reluat controlul total asupra minerilor, devenind liderul lor unic, ales și deloc contestat. Am întrebat mulțimea dacă era de acord să-i reprezint și în fața lui Nicolae Ceaușescu și au fost de acord. Aceasta este povestea reală despre comitetul de conducere al revoltei. Repet cu alte cuvinte: la inițiativa mea, comitetul a existat numai în faza de propuneri, dar niciodată nominalizat și materializat, din pricinile arătate mai sus. Ales și investit cu puteri depline, am reluat munca de organizare și de selectare, dezbatere și aprobare a propunerilor revendicative. De aici și până la sosirea lui Nicolae Ceaușescu, numai eu m-am adresat minerilor de la microfoanele instalate pe terasa de la mijlocul gheretei de pază a porții nr. 2 de la mina Lupeni. Toate doleanțele cu caracter personal le-am colectat în doua plase, de material plastic, pe care i le-am dat în păstrare unui miner de la mina Paroșeni, cu indicația să fie înmânate lui Ceaușescu. Revendicările propuse, dezbătute și aprobate au fost supuse, continuu și repetat, până la apariția lui Ceaușescu în mijlocul nostru, aceluiași intens exercițiu de forță și hotărâre prin strigarea lor tare și la unison și intercalate cu refrenul obsesiv „Nu intrăm în mină”. Programul olograf de revendicări a fost scris de mâna mea, iar cel dactilografiat (dictat de mine în sediul comitetului de partid al orașului Lupeni) a suferit mai multe modificări și completări.
DACTILOGRAFIEREA LISTEI DE REVENDICĂRI
În jurul orei 5:00 sau 6:00 dimineața din data zilei de 3 august 1977, am cerut lui Maniliuc să găsească 15-20 ortaci de încredere și împreună cu aceștia m-am deplasat la sediul comitetului de partid din Lupeni pentru a dactilografia prima listă revendicărilor ce fuseseră inițial dezbătute, aprobate și strigate până atunci de către toți minerii și cetățenii revoltați ai Văii Jiului. Aveam nevoie de cineva care știa să dactilografieze. În sediul primăriei din Lupeni am surprins un grup de activiști (doisprezece la număr) locali, de la municipiu și județ, care, luați prin surprindere și foarte speriați de prezența noastră, au început să strige să nu-i omorâm, că erau toți „fii din popor" și aveau copii. La auzul acelor văicăreli, eu și colegii mei am izbucnit în ras și chiar i-am întrebat pe activiști, pe ce se bazau când afirmau acele acuzații la adresa noastră? Pe unul dintre ei l-am recunoscut imediat - era activistul județean Gheorghe David, acela care mă „sfătuise”, cu 1 an și jumătate mai devreme, să depun muncă voluntară dacă doream să primesc aragaz și să mă „restabilesc” în ochii tovarășilor de la primăria din Vulcan. Unul, mai vânjos și „curajos” ce părea că era mai marele celor de acolo, mi-a „replicat”: „Cum să nu ne speriem când intrați peste noi, fără să vi se permită, încruntați, murdari pe fețe și cu securile în mâini? Ce, așa se intră într-o instituție a statului și partidului nostru?”. Înainte de a răspunde „îndrăznețului”, colegii mei au început din nou sa râdă și să-i înjure vârtos, minerește. M-am întors către ortaci și le-am făcut semn să păstreze liniște pentru că, zicându-mi în gând, mi se pusese „pata” de a le da o lecție acelor fățarnici „din popor”. Simțeam că ortacii abia așteptau să audă ce aveam să le zic activiștilor. Teatral, mi-am încrucișat mâinile la piept, mi-am îndepărtat puțin picioarele, mi-am dat casca de miner pe spate, mi-am înclinat puțin capul în partea stângă și, cu un zâmbet ironic în colțul gurii, am început să-i privesc insistent în ochi, pe fiecare dintre ei, fără a scoate vreun cuvânt. „Tortura” psihologică cu tăcerea și privitul în ochi a durat aproximativ 2-3 minute până când fiecare dintre „tovarăși” și-a lăsat privirea în jos. Abia atunci am început să le zic: „Și ce-ați fi vrut, mă, să facem pentru a nu vă speria? Să ne spălăm pe fețe, să ne
schimbăm hainele și cu umilință să ne înscriem în audiențe? Voi nu auziți și vedeți ce este afară? Cereți să fiți respectați pentru că ați fost căcați din popor, dar nu spuneți că v-ați căcat în nasul poporului! Nu vă este rușine să ne acuzați de omor? Noi suntem cei care vă acuzăm că ne-ați omorât cu munca și foametea”. M-am încruntat, mam apropiat la un pas depărtare de ei și am întrebat pe fiecare, în parte: „Tu, spune-ți numele, funcția și motivul pentru care te afli aici”. Unsprezece dintre ei s-au declarat activiști de la municipiu și județ și ultimul ca fiind locotenent-colonel de la securitatea județeană. Toți au declarat că doreau să discute despre organizarea primirii lui Ceaușescu la Lupeni. Abia atunci le-am spus că aveam nevoie de o mașină de dactilografiere și de un dactilograf pentru a fi bătute la mașină revendicările noastre. Așa cum mă așteptasem, ticăloșii au început s-o scalde, văicărându-se că la acea oră, cu noaptea-n cap, toate mașinile de scris se aflau închise în dulapuri, iar cheile se aflau acasă, la secretara consiliului popular. M-am întors către ortaci, am râs, le-am făcut cu ochiul și le-am zis: „Ăștia se cred deștepți și pe noi ne iau de proști”. Atunci Maniliuc mi-a zis: „Nea Dobre, ce răbdare ai mata! Ăștia, nici morți nu vor să asculte. Știu numai de frică! Dacă mă lași pe mine să fut un pumn în dulapurile astea, toate mașinile de scris vor cădea pe jos”. L-am liniștit pe Maniliuc, zicându-i: „Nu este bine, Gheorghe, să folosim forța, pentru că după terminarea grevei tot ei sau alții ca ei or să continue să ne conducă. Ăștia sunt atât de parșivi, încât după plecarea noastră se vor da cu capetele de ziduri, vor scoate certificate medicale și ne vor acționa în judecată pe motiv că am vrut să-i omorâm. Pot chiar raporta imediat la București să se anuleze venirea președintelui la Lupeni pe motiv că suntem bătăuși și ucigași”. M-am întors imediat către activiști și le-am spus, pe același limbaj „muncitoresc” folosit adesea de ei: „Nu fiți proști, bă! Nu vedeți că e groasă? Vine sau nu vine mașina de scris și dactilografa?”. După ce s-au „consultat” rapid prin priviri chiorâșe și viclene (aproape toți priveau rugător către Lungu, șeful lor mai mare) au hotărât să ne „ajute”. Întorcând-o ca la Ploiești, unul dintre ei a început să murmure parșiv că „parcă” ținea el minte că cheia de la dulapul cu mașinile de scris se afla încă în unul din sertare și că „probabil” una din secretare să fi stat în sediu, de serviciu peste noapte. În sfârșit, dintr-un birou alăturat a apărut o femeie, posomorâtă și încruntată, cu o mașină de scris în brațe. Dactilografa a așezat mașina de scris pe masă și și-a tras un scaun pe care s-a așezat, ținând capul în jos și privind pe furiș când la „tovarăși” (parcă cerșind dezvinovățire), când la noi (supărată și încruntată). M-am postat în partea dreaptă a dactilografei, mi-am scos ciornele din dosul hainei de miner și am început să-i dictez revendicările consemnate de mine. Înainte de a pleca din sediul Consiliului Popular din Lupeni, i-am avertizat pe activiștii prezenți să părăsească imediat acel sediu și să transmită la Petroșani și mai sus că orice încercări de organizare a primirii președintelui la Lupeni cu surle și turle vor fi înăbușite în sânge. Toți activiștii prezenți acolo au părăsit imediat sediul primăriei în huiduielile, ghionturile și scuipăturile colegilor, unii fiind forțați să meargă în mulțime și alții escortați până la ieșirea din Lupeni. De trei ori am intrat în sediul comitetului de partid din Lupeni, pentru modificarea sau completarea liste de revendicări. Iată textul întreg al listei de revendicări care ulterior a fost a fost citit în fața lui Nicolae Ceaușescu: NOI, MINERII DIN TOATĂ VALEA JIULUI, PRIN REPREZENTANTUL NOSTRU ALES - DOBRE CONSTANTIN, CEREM ȘI NU RUGĂM SĂ NI SE SATISFACĂ URMATOARELE REVENDICĂRI 1. Anularea, imediată și necondiționată, a noii legi a pensiilor de asigurări sociale de stat.
vineri, 5 august 2022
2. Începând cu ziua de mâine, să se decreteze program de 6 ore de munca pe zi pentru toți minerii din bazinul carbonifer al Văii Jiului. 3. Să nu se lucreze în subteran mai mult de 36 de ore pe săptămâna calendaristică. 4. Trecerea la sistemul de 36 de ore de munca pe săptămână să nu fie însoțită de diminuarea salariilor de baza a muncitorilor din subteran. 5. Reevaluarea și reașezarea planurilor de producție în conformitate cu posibilitățile concrete din fiecare exploatare minieră din Valea Jiului. 6. Eliminarea angajamentelor politice de suplimentare a planurilor de producție. 7. Mărirea planurilor de producție să fie realistă și direct proporțională cu performanțele și randamentele noilor tehnici și tehnologii miniere și cu îmbunătățirea condițiilor sociale și de trai ale muncitorilor din subteran. 8. Să se acorde echipamente de protecție (caști, cizme și salopete) din 3 in 3 luni. 9. Toți funcționarii și personalul TESA, din întregul bazin minier, să nu mai fie plătiți din realizările de producție ale muncitorilor din subteran. 10. Eliminarea totală a penalizărilor salariale. 11. Crearea de locuri de munca pentru soțiile și fiicele minerilor. 12. Minerii să beneficieze de bilete cu preț redus în stațiunile de tratament. 13. Plata certificatelor medicale să nu mai fie condiționată de aprobarea și semnăturile secretarilor de partid și ale președinților de sindicat din exploatările miniere. 14. Eliminarea obligativității muncii voluntare pentru obținerea de aragaze, garsoniere și apartamente. 15. Suplimentarea fondurilor de investiții pentru construcții de noi locuințe pentru mineri. 16. Construirea de noi spitale și magazine de aprovizionare cu alimente în toată Valea Jiului. 17. Eliminarea cartelării alimentelor. 18. Aprovizionarea continuă și din belșug a Văii Jiului cu produse agro-alimentare. 19. Eliminarea întreruperilor de apă caldă și rece din locuințele minerilor. 20. Suplimentarea numărului de aragaze în Valea Jiului. 21. Demiterea Ministrului Minelor, a primarilor din Valea Jiului și schimbarea conducerii din Combinatul Carbonifer de la Petroșani, din exploatările miniere, precum și secretarii de partid și președinții de sindicat din unitățile miniere. 22. Să se transmită în direct, la radio si televiziune, toată demonstrația grevistă a minerilor. 23. Nici-un grevist să nu fie arestat, anchetat sau persecutat în urma mitingului grevist de la Lupeni. Repet: acesta a fost setul de revendicări citit de mine la microfon în fața lui Nicolae Ceaușescu. Când am înmânat lui Ilie Verdeț unul din exemplare, conținând acele revendicări, acesta împreună cu Gh. Pană se jeluiau că modul de exprimare era jignitor și că cererile noastre erau adresate „de pe poziții de forță și beligeranță”. Le-am spus-o franc lui Verdeț și Pană că nu doream să schimbăm nimic și că trebuiau să se mulțumească cu faptul că erau încă teferi și eliberați din mâinile noastre. Le-am repetat același avertisment, dat mai devreme activiștilor izgoniți din sediul primăriei din Lupeni. SUPUNEREA LA VOT A INTERZICERII ARBORĂRII DRAPELELOR DE STAT ȘI DE PARTID, LA SOSIREA LUI NICOLAE CEAUȘESCU ÎN MIJLOCUL MULȚIMII MINERILOR ȘI A CETĂȚENILOR VĂII JIULUI Așa cum am spus mai sus, când am intrat prima oară în sediul de partid al orașului Lupeni pentru a dactilografia Programul de revendicări, am găsit în acel sediu un grup de 12 persoane pe care le-am luat la întrebări. 11 s-au recomandat ca activiști de la municipiul Petroșani și din județul Hunedoara și al doisprezecelea ca fiind lt. col. de la Securitatea Județului Hunedoara. Apoi unii dintre ortacii care m-au însoțit i-au scos afară cu înjurături din acel sediu și i-au dus forțat în mulțimea de la poarta nr. 2 a minei Lupeni (epicentrul revoltei). După ce am intrat a treia oară în sediul de partid al orașului Lupeni pentru a completa și definitiva dactilografierea Programului de revendicări, la întoarcerea către poarta nr. 2, mai exact când treceam peste podul de peste Jiu s-a apropiat de mine individul care s-a recomandat în sediul de partid ca fiind lt.col. de la
8
www.zvj.ro vineri, 5 august 2022
județul Hunedoara, însoțit de alți doi indivizi necunoscuți și mi s-a adresat, provocator și jignitor, astfel: „Domnule Dobre, eu cred că ai fost beat când ne-ai dat afară din clădirea partidului! Aveam de pus la punct treburi foarte importante!”. Imediat colegii care mă însoțeau au sărit să-i bată și să-i arunce peste pod în râul Jiului. După ce mi-am liniștit colegii, l-am privit intens pe acel lt.col., care era destul de înalt, cam de 50-55 de ani, cu capul descoperit, îmbrăcat în costum civil, descheiat la doi sau trei nasturi de la cămașă și cu cravată „spânzurată” pe piept și încălțat cu bocanci militari care aveau șireturile lungi, larg desfăcute și târâite pe jos, căruia i-am adresat următoarea întrebare: „Domnule, am auzit că mi-ai pronunțat numele. Nu crezi că este cazul să-ți spui și dumneata numele?”. După ce mai întâi s-a scuzat că nu s-a recomandat înainte de a mă interpela, a spus: „Sunt lt.col. Avram Mihuț, prim adjunct al șefului Securității Județului Hunedoara”. I-am replicat obraznicului securist, în mod spontan și cu ironie (calități cu care m-am născut și care nu m-au părăsit niciodată): „Încheie-ți, domnule, nojițele de la bocanci și nasturii de la cămașă, aranjează-ți cravata la gât, ia poziție de drepți și salută militărește, înainte de a mi te adresa!”. După care, împreună cu colegii, ne-am continuat drumul scurt spre poarta 2, în hohote de râs. În jurul orei 930 dimineața din aceeași zi de 3 august 1977 mă aflam la microfon, citeam repetat Programul de revendicări și instruiam minerii cum să se comporte la sosirea lui Nicolae Ceaușescu în mijlocul nostru. La baza scării care ducea la platforma de deasupra gheretei, unde mă aflam, l-am zărit pe lt.col. Avram Mihuț, care-mi cerea strigat să-i dau voie să se adreseze minerilor de la micronul din fața mea. Am făcut semn minerilor de la baza scării să-i dea voie să ajungă la mine. Instantaneu am dat dispoziție electricianului din gheretă să oprească microfonul. I-am spus lui Mihuț că nu se putea adresa minerilor la microfon, pentru că, după episodul cu Ilie Verdeț și Gheorghe Pană, am promis minerilor că nu voi mai permite nimănui din conducerea de stat și partid să se adreseze mulțimii, după care i-am cerut să-mi spună mie la ureche „durerea” ce-o voia comunicată minerilor. Mihuț mi-a comunicat trei lucruri: că imaginea cu mulțimea de oameni urcați pe garduri, pe viaducte, pe depozitul de lemne, în copaci și pe stâlpii de telegraf și de înaltă tensiune era „urâtă”, că era „îngrijorat” ca aceștia să nu se accidenteze și că se dorea de către „tovarășii activiști” să se arboreze drapelele de stat și partid pe locurile unde oamenii se aflau pe garduri, în copaci și pe stâlpi. I-am promis lui Mihuț că voi comunica mulțimii „doleanțele” acestuia, dar, având în gând episodul cu Verdeț și Pană din noaptea precedentă, l-am și avertizat să dispară din mulțime, înainte de comunicarea solicitată de acesta. Imediat Mihuț s-a „executat” și l-am urmărit cu privirea până la trecerea podului de peste Jiu. Apoi am făcut semn să se pornească microfonul, am comunicat minerilor numele și gradul individului și doleanțele lui. Așa cum m-am așteptat, s-a pornit o avalanșă de huiduituri, înjurături la adresa lui Mihuț și cu strigări să fie identificat și readus pe platforma unde mă aflam, pentru „judecată”. Ca și în cazul episodului cu Ilie Verdeț și Gheorghe Pană, am calmat destul de greu minerii setoși de răzbunare. Mulțimea s-a liniștit când am propus la microfon să se voteze pentru interzicerea arborării drapelelor de stat și partid înaintea sosirii lui Nicolae Ceaușescu la Lupeni și în mijlocul nostru. Mulțimea a aprobat în unanimitate propunerea mea, cu mare entuziasm, cu mâinile ridicate și cu urale prelungite. ARMATA, MILIȚIA ȘI TRUPELE DE SECURITATE MASATE LA INTRĂRILE ÎN VALEA JIULUI La circa o ora de la sechestrarea lui Ilie Verdeț și a lui Gheorghe Pană, Maniliuc mi-a făcut semne disperate să cobor de pe terasa gheretei pentru a-mi comunica ceva urgent. Motivând că doream să iau o pauză scurtă, am coborât de pe gheretă și l-am urmat pe Maniliuc în ghereta portarului. În gheretă, lângă ușă, mă aflam eu și Maniliuc, iar la extrema opusă erau Verdeț Ilie și cu Pană Gheorghe, care împuțiseră aerul pentru că se pișaseră pe ei atunci când minerii revoltați au vrut să-i omoare. Extrem de agitat, Maniliuc mi-a șoptit la ureche că doar ce primise informații certe că efective de miliție, armată și trupe de securitate erau masate între localitatea Sadu și intrarea în defileul Jiului și de partea cealaltă a Petroșaniului, în apropierea comunei Crivadia. Maniliuc mi-a mai spus că erau și bariere de miliție și
securitate care controlau intrarea și ieșirea din Valea Jiului. L-am întrebat pe omul meu de taină dacă era absolut sigur de ceea ce-mi spusese. Maniliuc mi-a răspuns că era 100% sigur și chiar m-a pus în temă cu modul cum repartizase oamenii de supraveghere. După spusele sale, două echipe a câte 3 mineri devotați s-au aflat permanent la pândă pe cele doua trasee de intrare în Valea Jiului. Când au detectat barierele de filtraj și trupele de intervenție, doi din fiecare grupă de supraveghere au rămas pe loc, în locuri ascunse de observație, iar cel de-al treilea din fiecare grupă (șoferii de automobile) s-a deplasat rapid la Lupeni pentru a ne informa. Maniliuc a adăugat că mesagerii proaspetelor informații se aflau cu mașinile staționate pe marginea parcului central din Lupeni, așteptând instrucțiuni. În timpul conversației, pe șoptite, dintre mine și Maniliuc cei doi politruci ne priveau atenți și cu urechile încordate pentru a detecta despre ce vorbeam. Atunci le-am spus celor care păzeau ușa gheretei pe dinafara (erau cei 6 mineri aleși mai devreme pentru paza celor sechestrați) să nu permită, sub nici un motiv, nimănui să intre. Revenind în gheretă, eu și Maniliuc am început să-i chestionăm și amenințăm pe cei doi sechestrați. Mai precis, eu i-am luat la întrebări, iar Maniliuc i-a amenințat pe amândoi și chiar agresat ușor pe Verdeț. Am dorit să aflu de la cei sechestrați ce știau despre intervenția militară din Valea Jiului și în special dacă operațiunea de reprimare fusese plănuită anterior sosirii lor la Lupeni. Inițial, cei doi politruci au refuzat cu înverșunare să recunoască că ar fi avut vreo cunoștința despre chestia cu reprimarea revoltei prin forță și chiar ne-au testat naivitatea de a-i lăsa liberi pentru a se „adresa direct comandanților unităților militare”. Nervos și ne-mairăbdând minciunile celor doi, Maniliuc s-a repezit la Verdeț, l-a apucat de gât, l-a trântit de zid de câteva ori după care, ținându-l în aer și aproape sugrumându-l i-a șuierat în față: „’mnezăii mă-tii de porc împuțit! Te spintec dacă nu spui tot ce știi!”. Abia la acel moment, Verdeț și Pană s-au confesat despre ce stabiliseră înainte. Se stabilise că dacă ei vor fi reținuți sau bătuți de către mineri, să se treacă la reprimarea prin forță a revoltei. Chestionați despre modul cum forțele militare ar fi știut de sechestrarea lor, Verdeț a spus că la prima convorbire telefonică cu Ceaușescu a dat de înțeles că avea libertatea de mișcare limitată și că simpla lor neapariție la municipiul de partid din Petroșani ar fi însemnat semnalul de reprimare prin forță. Atunci am luat hotărârea de a-l forța pe Verdeț să vorbească din nou cu Bucureștiul și să transmită următoarele: - că am aflat deja despre acțiunile de reprimare ce urmau să aibă loc; - că dacă forțele militare nu se vor retrage imediat, vom trece de îndată la măsuri extreme de dinamitare a minelor și clădirilor administrative, a sediilor consiliilor populare, miliției și securității din Petroșani și în special prinderea și omorârea activiștilor de partid, de stat și sindicat; - că la Lupeni nu se va mai repeta povestea din 1929. Acum vom avea grijă să ne vindem foarte scump pielea, neezitând nici-o clipă să retezăm cât mai multe capete înainte de a fi răpuși de gloanțe și baionete. Maniliuc mi-a întărit spusele cu amenințarea directă la adresa celor doi: „Eu voi fi primul care voi spurca securea asta cu sângele vostru!". Îngroziți de amenințările noastre, Pană și Verdeț au fost nevoiți să coopereze cu noi. Păzit și escortat la Consiliul Popular din Lupeni, Verdeț a avut a doua convorbire cu Ceaușescu și cu Macri Emil, general de securitate aflat deja în Petroșani. De data aceasta, Verdeț și-a jucat atât de bine rolul, încât la scurt timp după acele convorbiri telefonice, am primit informații, verificate personal de către Maniliuc, că, practic, barierele și toate trupele de intervenție au fost retrase. ULTIMA PROVOCARE DE SPARGERE A REVOLTEI În dimineața zilei de 3 august au apărut în Valea Jiului 16 TIR-uri încărcate cu alimente de tot felul și distribuite în toate unitățile de alimentație publică, și în special la Lupeni. Acea „generozitate” cu produse alimentare a fost o alta manevră de spargere a revoltei prin efectul bulucirii minerilor revoltați către unitățile alimentare. Deja călit în lupta de contracarare a provocărilor de orice fel, am avut (continuare în pagina 6)
prăvălia cu istorii
5
6
prăvălia cu istorii
(urmare din pagina 5) (grijă și de aceasta dată de a-i persifla, de la microfon, pe provocatori, făcându-i conștienți pe minerii și cetățenii revoltați despre faptul că „noi nu putem fi cumpărați cu niște parizer, cârnați și salam, aruncate ca la câini”. Și pentru a fi sigur că nimeni nu se va lăsa amăgit de acea ultima provocare, am propus ca magazinele de alimentație publică să fie închise temporar, până la plecarea lui Ceaușescu din Lupeni. Am fost ascultat și aprobat și de acea dată.
STAREA MEA DE SPIRIT. GÂNDURI CARE M-AU FRĂMÂNTAT ÎN PREAJMA SOSIRII LUI NICOLAE CEAUȘESCU Trăiesc și acum aievea tot ce am simțit atunci. Aproximativ cu două ore înainte de apariția lui Ceaușescu, Maniliuc mia adus de mâncare parizer, roșii și pâine, toate proaspete. Chestionându-l pe Maniliuc de unde și cum procurase mâncarea, acesta mi-a spus că el personal a procurat-o: roșiile direct de la piață, pâinea de la brutăria de pâine aflată pe strada ce ducea din centru la gara din Lupeni, iar parizerul de la un magazin alimentar aflat pe aceeași stradă cu brutăria de pâine. Înainte de a mă apuca să mănânc, Maniliuc a avut grijă să guste el mai întâi din toate cele aduse, motivându-și gestul astfel: „Nu sunt sigur că n-au otrăvit-o. Mata să începi să mănânci după vreo zece minute și numai dacă eu nu voi simți ceva necurat la burtă. Daca eu voi fi otrăvit, „’mnezăii mamii lor, las cu blestem să mă răzbuni, nea Dobre, așa cum și eu aș face moarte pentru mata”. Întrebându-l, în glumă, pe cine ar fi preferat mai întâi să mă răzbun, Maniliuc a reacționat imediat și fără ezitare, citez: „Să începi cu Ceaușescu și să nu te lași până nu termini pe cel din urmă din cei care-l însoțesc. Numai de la Ceaușescu și ai lui ar putea să vină otrăvirea, dacă matale o să vezi că mor de otravă. Hăcuirea lor, nea Dobre, s-o faci cu securea aista a mea, ’mnezăi mamii lor". Maniliuc nu glumea. I-am jurat devotatului meu prieten că-i voi duce la îndeplinire blestemul în cazul că el va fi otrăvit. Am fost extrem de impresionat de neezitantul grad suprem de sacrificiu a lui Maniliuc pentru mine. După ce Maniliuc m-a asigurat că nu are nimic „necurat la burtă”, am început să mănânc. Aproape de sfârșitul mesei, observând că nu ziceam nimic și nu priveam către el, parcă intrasem în transă, Maniliuc m-a întrebat, citez: „La ce te gândești mata, nea Dobre?". Într-adevăr, gândeam profund la diferite posibile scenarii de comportament ale lui Ceaușescu și modalități de târguială cu el pentru a-l determina să aprobe revendicările noastre. Eram obsedat de ideea că una sau mai multe din revendicările noastre ar fi putut fi respinse. Nu se poate, îmi ziceam în gând, nu va îndrăzni el, Ceaușescu, să ne refuze ceva, pentru că nu va avea încotro. Doar organizasem și instruisem minerii protestatari cum să se manifeste dacă ni se va refuza ceva. În timp ce meditam astfel, Maniliuc m-a șocat cu următoarea întrebare: „Ți-e frică lu’ mata, nea Dobre, de Ceaușescu și ai lui?”. Am început să râd, asigurându-l pe credinciosul meu păzitor că eram cât se poate de liniștit și că nu aveam nici un complex de frică. Curios să aflu cum de i-a venit să mă întrebe așa ceva, Maniliuc mi-a răspuns: „Să nu te superi pe mine, nea Dobre, da’ mata ești destul de plăpând și slab. Nici nu cred că mata știi să te bați sau să reziști la bătaie, ca noi ăștia. Să nu-ți fie frică, pentru că la cea mai mică figură către mata, îi facem una cu pământul pe toți. Sunt ca iepurii de fricoși. N-ai văzut mata că Verdeț, ăla de la dreapta lu’ Ceaușescu, s-a pișat pe el de frică?”. Apoi, râzând și plin de demnitate, a continuat: „Eu nu m-aș căca sau pișa pe mine chiar dacă m-ar jupui de viu. Mi-aș ține pișatul în bășică și căcatul în mațul gros, eu de rușine nu m-aș face!”. Am continuat dialogul cu Maniliuc zicându-i: „Când va sosi Ceaușescu, nu mă voi lăsa impresionat de faptul că el este șeful statului. Voi încerca să mi-l imaginez ca pe orice om de rând, fără funcțiile pe care le are și chiar (râzând) îl voi dezbrăca cu privirea să văd dacă apare la fel ca noi”. Maniliuc, în stilul lui caracteristic, original și mineresc, m-a completat: „Păi, cum să arate, nea Dobre? Trebuie să aibă pișătoare și căcătoare. N-are cum să arate ca muierile!”. Devenind grav și bătându-se pe frunte cu
facebook.com/ziarulvaiijiului
degetul arătător de la mâna stângă, colegul meu a continuat: „Treaba e că nu știm ce-o avea la doxă!”. Apoi mândru, foarte măgulitor și încercând să mă mai încurajeze, a adăugat: „Nu ne e frică nouă cu mata! Țiaduci aminte ce bășcălie ai făcut de ăia de la primărie când ne-am dus să ne scriem ofurile? Dacă Ceaușescu va fi belit la minte ca ăia de la primărie, îl bagi repede în cizmă și noi te vom sprijini cu securile pe sus și cu strigarea „nu intrăm în mină!”, așa cum ne-ai îndemnat mata. Noi știm cum să-i belim pe bandiții ăștia la o adică, numai mata să ai grijă să nu te lase genunchii, or să dai în răgușeală. Zău că ar trebui să mai înghiți câteva ouă crude. Hai că te țin eu de nas, ca să nu te strâmbi prea rău, că mai înainte era să dai în leșin, că ești tare plăpând”. La finalul discuției între patru ochi și parcă nu suficient de convins că m-a încurajat destul, Maniliuc m-a îmbrățișat și bătându-mă ușor cu palmele pe spate, mi-a șoptit rar și apăsat: „Să nu te temi de ei, nea Dobre, să nu te temi, ’mnezăii mamii lor. Dacă vor încerca vreo figură cu mata, îi belim pe toți și aici le punem crucea”. A fost rândul meu să-l asigur pe colegul meu brav că nu voi avea nici un fel de emoții, că eram pregătit de marea confruntare ce avea să vină și chiar am glumit că mă voi folosi de securea lui ascuțită pentru a mă apăra dacă lucrurile vor lua o întorsătură sângeroasă. După ce am băut alte două ouă crude și m-am despărțit de Maniliuc, am mai zăbovit câteva minute lângă stația de amplificare din gheretă portarului, încercând să înțeleg cauza devotamentului și a neezitantului sacrificiu suprem al minerului Maniliuc față de persoana mea. O altă mulțime de lucruri mi-au trecut atunci prin cap… Va fi oare măcel în ambele tabere? îmi ziceam în gând că dacă totul va degenera într-un măcel voi încerca să-mi vând pielea cât mai scump, murind cu Ceaușescu de gât. Îmi venea insistent în față imaginea fiului meu, asociată cu reproșul că nu avusesem șansa să-mi iau la revedere de la el și să-i las cu limbă de foc să nu mă uite și mă răzbune dacă nu-l voi mai revedea. Am fost tentat chiar să las ceva în scris, un fel de testament scurt, pentru a fi înmânat soției și fiului meu. Am fost trezit din starea în care mă aflam de huruitul puternic al unui elicopter care dădea târcoale deasupra capetelor noastre. Acelui zbor de elicopter, văzut și perceput ca inamic, i s-a răspuns cu o mare de insulte și amenințări cu securile vâjâite deasupra capetelor și finalizată, la inițiativa mea de la microfoane, cu prelungite strigări (urlete, după părerea celor de pe marginile mulțimii) furioase a refrenului cunoscut de către toți minerii: „Nu intrăm în mină!”. MINERII VĂII JIULUI VERSUS CEAUȘESCU În dimineața zilei de 3 august 1977, minerii știau de la mine că în acea zi Ceaușescu urma să sosească la Lupeni. În aceeași dimineață se aflau prezenți în jurul porții nr. 2 a minei Lupeni majoritatea minerilor de la toate întreprinderile miniere din Valea Jiului, la care se adăugau către margini, alte zeci de mii de localnici, femei cu copii de mână sau în brațe și care aplaudau frenetic ori de câte ori se cuvânta de la microfonul unde mă aflam. Circulația traficului rutier era întreruptă, iar mulțimea era masată pe întreg centrul Lupeniului, cu extremitățile cele mai lungi pe străzile ce duceau către sediul Miliției, poarta principala a minei din Lupeni, gara Lupeni și pe strada principală care ducea către Petroșani și de partea cealaltă către Uricani. Până la apariția lui Ceaușescu, m-am dedicat activităților de capacitare a mulțimii și concentrarea acesteia pe setul de revendicări. Cu pauze rare și scurte, am citit frecvent la microfon lista de revendicări, iar după fiecare revendicare citită se striga tare și la unison, din zeci de mii de piepturi, refrenul cunoscut „Nu intrăm în mină”. În timpul unei pauze, când am înghițit alte două ouă crude, deoarece răgușisem de atâtea strigări la microfon, Maniliuc mi-a mărturisit: „Nea Dobre, așa de tare se aude, încât copiii se uită speriați la mame, plâng și se ascund în brațele lor!”. De la microfon, am avut marea grijă să instruiesc mulțimea de mineri asupra următoarelor acțiuni: - La sosire să se închidă imediat coridorul în urma lui Ceaușescu și a celor care-l însoțeau;
- Ceaușescu să nu fie întâmpinat cu nici un fel de aplauze, ci numai cu strigarea la unison a refrenului nostru cunoscut: „Nu intrăm în mină!”; - Să nu se permită nici unui activist local sau central să se adreseze lui Ceaușescu înaintea mea; - Orice revendicare neaprobată să fie întâmpinată cu aceeași strigare de protest: „Nu intrăm în mină!”; - Să se deschidă culoarul pentru ieșirea lui Ceaușescu din mijlocul nostru, numai după ce acesta va accepta și aproba toate revendicările. Scopul unic al măsurilor de mai sus a fost acela de a-l forța pe Ceaușescu să aprobe satisfacerea revendicărilor noastre. Nu am însărcinat pe nimeni să coopereze sau să ajute la menținerea ordinii în vederea protejării lui Nicolae Ceaușescu. În jurul orei 11:30 sau 12:00 (3 august) un elicopter a dat târcoale de două ori deasupra capetelor noastre. N-am cunoscut și nu cunosc dacă în acel elicopter s-a aflat Nicolae Ceaușescu. Redau în continuare, pas cu pas, filmul evenimentelor așa cum eu l-am văzut, trăit și consemnat după revoltă.
APARIȚIA LUI CEAUȘESCU PE GHERETA PORTARULUI, UNDE MĂ AFLAM Data de 3 august 1977, orele 13.00 - 13:15. Acestea sunt data și timpul consemnate de mine în legătură cu apariția lui Ceaușescu la ghereta portarului de la poarta nr. 2 a minei Lupeni. Ceaușescu a călătorit în automobil până la aproximativ 2535 de metri depărtare de poarta 2 a minei Lupeni (cam la jumătatea distanței dintre podul de peste Jiu și poarta 2, unde mă aflam). Personal, de la colțul terasei de deasupra gheretei portarului pe care mă aflam, am privit tot traseul lui Ceaușescu, parcurs pe jos, până la sosirea lângă mine. Ceaușescu era înconjurat de circa 25-30 de activiști de partid și de stat și gărzi personale de protecție. Toți minerii, împreună cu mine, strigau repetat și sacadat refrenul „Nu intrăm în mi-nă!”, iar cei care-l înconjurau pe Ceaușescu guițau refrenul lor favorit - „Ceaușescu și minerii”, abia auzibil. L-am remarcat din nou, în mod vizibil, pe același miner masiv care anunțase sosirea lui Verdeț cu expresia - „El este tatăl nostru adevărat”. Acel miner sau securist (nu știu!) a fost foarte activ în a-l proteja cu mâinile lui vânjoase pe Ceaușescu și pe cei care-l înconjurau. Tot el a fost cel care îi îndemna pe cei din jurul lui să strige la unison cu el si pe cei care-l înconjurau pe „conducătorul iubit”, „Ceaușescu și minerii!”. Din fericire, vocile acelor păduchi erau acoperite de strigarea minerilor protestatari cu expresia „Nu intrăm în mină!”. Așa cum îi instruisem, minerii au deschis un culoar foarte strâmt pentru a-i permite lui Ceaușescu și unei mici părți din cei care-l însoțeau să urce pe terasa gheretei. Același culoar strâmt s-a închis imediat în urma trecerii lui Ceaușescu. Pe ultima treaptă a scării ce ducea pe terasa unde mă aflam eu, Ceaușescu s-a împiedicat, dar nu a căzut pentru că a fost prins și ajutat să se echilibreze de către un individ îmbrăcat în haine militare, aflat chiar în spatele acestuia. Pe treptele scării ce ducea către microfoane, în spatele și stânga lui Ceaușescu se aflau persoane din activul de partid și cei ce făceau parte din suita acestuia. O parte din costumații lui Ceaușescu, probabil securiști în haine civile, ajutați de alți așa-zisi mineri, îmbrăcați în haine noi minerești, au reușit să se strecoare și să se posteze la baza gheretei și privind atent în sus, către mine. Între oamenii lui Ceaușescu care mă supravegheau de la baza gheretei, mi-a atras atenția un individ brunet, înalt, vânjos și cu privire tăioasă. De la apariția lui Ceaușescu pe terasa portarului și până la plecare, individul și-a ținut permanent mâna dreaptă sub haina din partea stângă a pieptului, nescăpându-mă nici o clipă din ochi. Individul cu pricina nu a privit nici o clipa la stânga, la dreapta, în jos sau în spate și nici nu s-a sinchisit că se legăna ca frunza-n vânt din cauza îmbrâncelilor și agitației din jur. El avea misiunea, am crezut și cred și acum, să nu mă scape din ochi. Alții din jurul lui mai strigau către mulțime să nu se mai împingă sau să se agite.
vineri, 5 august 2022
Berbec (21 Mar - 20 Apr)
Ai muncit mult, ai investit timp şi energie, dar rezultatele te satisfac pe deplin, este ceea ce ai sperat să obţii. Sunt rezultate concrete, palpabile, deci cum să nu fii mândru că ai ajuns aici?
Taur (21 Apr - 21 Mai)
Eşti cam nervos şi, dacă nu ţii sub control manifestările agresive, poţi strica ziua altora! Fii mai atent ce spui şi cum te comporţi mai ales cu cei care ţin la tine.
Gemeni (22 Mai - 21 Iun)
Primeşti un sfat atât de bun, încât merită să îl pui imediat în practică! Este fundamentul perfect pentru proiectul pe care îl clădeşti pas cu pas.
Rac (22 Iun - 22 Iul)
Glumele nu se potrivesc în orice situaţie, ca atare fii atent cu cine îţi permiţi azi să faci poante, ca nu cumva să strice mai mult!
Leu (23 Iul - 22 Aug)
E timpul să spui foarte clar ce ai hotărât într-o situaţie dezechilibrată, pentru că nu mai poţi continua la fel. Caută ce anume îţi doreşti cel mai mult şi treci la fapte.
Fecioară (23 Aug - 21 Sep)
Nimereşti într-un mediu nu tocmai plăcut, în care planează emoţii negative, tristete, probleme, dar la care tu, personal, nu ai nicio soluţie.
Balanţă (22 Sep - 22 Oct)
Azi poţi să te joci un pic de-a lista de dorinţe, pentru că numai aşa ai curajul să treci pe această lista idei cât mai multe, cât mai mărunte, cât mai variate.
Scorpion (23 Oct - 21 Noi)
Primeşti o veste cu tentă oficială care deschide o etapă nouă în cariera ta. Te poţi baza întru totul pe actul primit sau pe garanţia sosită ca să îţi clădeşti proiectele de care depind reputaţia, imaginea ta profesională, viitorul!
După jubileul Muzeului „Mineritului”,
40 de ani de la inaugurarea stadionului
Sâmbătă, 6 august, la Petroșani, pe stadionul „Petre Libardi” va avea loc tradiționala sărbătoare a minerilor, însă centrul atenției iubitorilor va fi focalizat pe acțiunea care se va derula. CSM Jiul Petroşani va sărbători patru decenii de când a fost inaugurat stadionul fost Jiul, actualul „Petre Libardi”. S-a
Pentru Avram Iancu
Probleme de sănătate
Înotătorul Avram Iancu a fost nevoit să întrerupă, joi dimineața, traversarea Lacului Balaton (Ungaria) din motive de sănătate. Bibliotecarul din Petroșani a fost scos din apă de echipa de suport după 21 de ore şi 21 de minute de înot continuu în care a străbătut 28,8 kilometri, conform datelor de pe dispozitivul de urmărire utilizat de sportiv. „Vă anunț cu tristețe că stomacul meu m-a trădat. Am încercat din răsputeri să ating măcar obiectivele intermediare ale înotului. A fost imposibil”, a transmis, joi dimineață, Avram Iancu pe contul său de socializare. „După 21 de ore, în care ultimele 3 au fost agonizante, a trebuit să fiu ridicat pe barcă. Înecul era iminent. Fără combustibil nicio mașină nu poate să meargă, cu atât mai mult un om care nu mai primea niciun fel de aliment”, a adăugat înotătorul. Iancu a estimat că va traversa lacul în aproximativ 48 de ore, ceea ce ar fi cu aproape cinci ore mai mult decât actualul record european, de 43 de ore şi 15 minute. Traversarea Lacului Balaton a fost organizată de Serviciul de Salvamari ai Balatonului, care a urmărit respectarea condiţiilor impuse pentru omologarea înotului. Avram Iancu a mai încercat să stabilească un record pe Lacul Balaton în iulie 2021, însă a fost nevoit să se oprească din cauza unei furtuni şi a valurilor mari care i-ar fi putut pune viaţa în pericol. Loredana JUGLEA
jucat pentru prima dată pe iarba verde de pe acest stadion la 1 august 1982, dar iubitorii fotbalului din Valea Jiului nu au uitat nici incendiul din 1975 care a dus, de fapt, la ridicarea actualului stadion. Între orele 14:00 și 18:00 sunt organizate pe stadion o serie de activități fotbalistice, precum prezentarea echipei cu care CSM Jiul Petroșani va evolua în noul sezon al Ligii a III-a, jocuri amicale între echipele de juniori ale clubului, prezentarea unor vechi simboluri ale clubului din Petroșani, amicalul dintre CSM Jiul și Voința Sibiu, ca și Duelul Generațiilor între jucătorii de altă dată ai Jiului, cei din generațiile 1990- 2000. Vor fi prezenți la această importantă sărbătoare circa 70 dintre foștii și actualii jucători ai Jiului Petroșani, antrenori sau conducători. Loredana JUGLEA
Rugby
Știinţa Petroșani și-a reluat pregătirile
Știința Petroșani și-a reluat pregătirile la baza din Dealul Institutului. Din punct de vedere al lotului, echipa nu are condiții și buget pentru a putea aduce jucători. O spune chiar antrenorul Alexandru Lupu.
„În aceste condiții încercăm să îi mulțumim pe cei care îi avem! Am pierdut un jucător, pe Jack Umaga, care a revenit în Noua Zeelandă, renunțând la cariera sportivă, dar sperăm în revenirile jucătorilor accidentați Barbu Răzvan și Ivanciu C-tin, care au depășit perioadele de recuperare și sunt nerăbdători să joace din nou! Pentru primul an în Liga Naționala este clar ne vom afla la jumătatea clasamentului, cu o participare cât mai demnă de istoria și tradiția clubului, însă cel mai important este să formăm de acum nucleul și echipa pentru anul viitor! Așteptăm susținerea factorilor județeni și locali privind prezentul dar și viitorul echipei… există o vorbă: fără bani nu poți face nimic! Hai Știința! Luptă Știința!", a fost mesajul de încurajate al antrenorului Alexandru Lupu. Loredana JUGLEA
AnUnţ
mica publicitate
• Cumpăr vechi detector de gaz metan pentru mină (metanometru), proveniență rusească, complet și în bună stare estetică. Tel. 0723524003.
Săgetător (22 Noi - 20 Dec)
Vii obosit acasă iar acasă te iau copiii în primire şi scot untul din tine! Distrează-te un pic cu ei, râzi cu ei, joacă-te cu ei, pentru că şi asupra ta ar avea un efect benefic!
Capricorn (21 Dec - 19 Ian)
Pentru a putea trece la etapele următoare ale unei acţiuni, ar fi bine să deţii tu complet controlul acesteia. Azi ai mai multe idei bune care merită puse în valoare ca lider.
Vărsător (20 Ian - 18 Feb)
Cu unii oameni nu te poţi purta brutal, ci trebuie să-i menajezi ca şi cum ar fi nişte flori. E vorba de cei dragi, de copii, de femei sensibile, ca atare lasă atitudinea agresivă care te încearcă şi fii delicat.
Peşti (19 Feb - 20 Mar)
Afacerile tale pot cunoaşte acum o înflorire, ceea ce te motivează să mergi mai departe. Eşti pe drumul cel bun, deja încep să se întrevadă succesele pe care le-ai sperat.
HoRoScoP
8
www.zvj.ro vineri, 5 august 2022
DIVERSE
7
8 Vulcan
ACTUALITATE
Trecere CFR uitată de regionala timișoreană
Strada Teodora Lucaciu din Vulcan e acum ca-n palmă. Cum, de fapt, este tot drumul care te duce-n Crividia și, prin Dealu Babii, te lasă, după paisprezece kilometri, exact la intersecția cu DN66 de la Merișor. E de înțeles de ce, acum, mai toți cei care se duc la Deva își scurtează pe aici drumul.
Singura problemă
rămasă nerezolvată este trecerea la nivel de cale ferată cu bariere. Soluționarea ei nu este de competența Primăriei Vulcan, ci cade în sarcina regionalei CFR Timișoara. Asta, fiindcă atât porțiunea pe care se află șinele, cât și porțiunile de teren de câte douăzeci de metri, de o parte și de alta, sunt în proprietatea acesteia. Inclusiv porțiunea din strada Nicolae Bălcescu, pe marginea căreia se află containerele din care, neluat de ceva vreme, gunoiul menajer și cel de voluminoase a inundat, pur și simplu, acest perimetru.
Sunt câteva luni
bune de când primăria a întreprins primele demersuri, pentru ca Regionala CFR Timișoara să-și facă treaba. Dar, după cum se vede, degeaba. De atunci, pe trecerea la nivel de cale ferată de pe strada Teodora Lucaciu gropile dintre șine s-au înmulțit și lărgit. După o ploaie nici nu mai știi în ce „calci” cu roțile mașinii. Nu ar fi rău ca primarul sau managerul public să-i mai reamintească directorului timișorean chestiunea asta. Un rând de șine de cale ferată este cel al liniei uzinale care ducea la de acum mina Paroșeni. Cine este răspunzător de ea și ce s-ar putea face cu ea, acum? Că tot nu mai e folosită. Gheorghe OLTEANU
facebook.com/ziarulvaiijiului
vineri, 5 august 2022