Ziarul Vaii Jiului
Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul
Nu există lege
)
împotriva LUI! ADEVĂRU
Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia: str. Tineretului, cămin 1, etaj 1, camera 337, Petroşani
Muzeul „Mineritului” - 55 de ani
Mulţumiri Nicki Novac „La 55 de ani de când Muzeul Mineritului din Petroșani funcționează sub aceeași titulatură în aceeași clădire în care își desfășoară activitatea și în zilele noastre, în afară de evenimentele dedicate marcării jubileului și celor 45 de ani scurși de la revolta muncitorească anticomunistă din august 1977, am schimbat și panoul
Ziua Minerului sărbătoare sau comemorare?
Repetiția e mama învățăturii. De aceea cred că (re)publicarea acestui text, în preajma Zilei Minerului, care, conform legii, ar trebui marcată în prima duminică după 6 august (anul acesta – 7 august) poate duce la o asimilare naturală, deloc forțată, a înțelesului său plenar.
Dacă la 3 august 1977 aproape toată suflarea Văii Jiului a fost solidară cu revolta minerilor, în curtea minei Lupeni adunându-se zeci de mii de cetățeni din toate localitățile Văii, trebuie amintit că în zilele de 5-6 august 1929 greviștii lupeneni nu au avut parte de solidaritatea ortacilor lor de la celelalte mine. Deși revendicările minerilor lupeneni din 1929 erau valabile și pentru ortacii de la celelalte mine ale Văii Jiului, aceștia nu s-au deplasat la Lupeni, văzându-și în mod obișnuit de șut. Totuși, ziua de 6 august, „ziua de sânge” sau „ziua măcelului” de la Lupeni, cum titrau ziarele vremii, a rămas întipărită în memoria colectivă a tuturor minerilor. Bineînțeles că la aceasta a contribuit și dibacea propagandă comunistă, care a reușit să deturneze adevărul istoric al grevei, cei 22 de mineri morți prin împușcare devenind adevărate simboluri ale luptei muncitorești, în fapt doar niște marote ale unei istorii falsificate. Din 1929 și până la instalarea comuniștilor la putere, greva din 1929 ocupă spații modeste în presa timpului. Situația se „remediază” după venirea comuniștilor la putere, când Cimitirul Central din Lupeni devine până în 1989 un loc favorit de pelerinaj al comuniștilor. Încercând să răspundem la întrebarea din titlu, Ziua Minerului - sărbătoare sau comemorare?, facem un scurt istoric al zilelor de sărbătoare ale minerilor. Prima sărbătoare a minerilor a fost „Sf. Varvara”, ocrotitoarea minerilor, celebrată an de an la 4 decembrie. Care, în
Director:
Cătălin DOCEA
Curs valutar:
1€ = 4,9480 lei 1$ = 4,4218 lei
1₤ = 5,9187 lei
vineri, 5 august 2022
Anul XV • nr. 3356 • 8 pagini • Preţ: 1 leu
dedicat acestui moment, în lumina noilor documente la care am avut acces în timpul scrierii volumului. Am promis că muzeul va fi unul viu, că panourile vor fi, periodic, update/ schimbate și iată că se întâmplă acest lucru. Întrucât a lipi un autocolant de dimensiunile panoului e o operațiunea foarte delicată, am apelat la un profesionist în domeniu, prieten din copilăria noastră de pe Vasile Roaită. Îi mulțumesc lui Nicki Novac pentru ajutorul pe care l-a oferit muzeului nostru și pentru impecabila lucrare pe care a pus-o în operă. De altfel, în dreptul acestui panou zăbovesc în aceste zile cei mai mulți dintre vizitatori. Îi mulțumesc și d-lui Doru, meșterul panourilor noastre”, a declarat Marian Boboc, muzeograf la Muzeul Mineritului. Corneliu BRAN perioada antebelică, era sărbătorită cu mare fast în Valea Jiului. După 1 Decembrie 1918, și pe fondul naționalismului, sărbătorirea Sf. Varvara ca zi a minerilor scade din intensitate. În schimb, o altă sărbătoare își face loc și în Valea Jiului după 1918: 1 Mai - Ziua Internațională a Muncii. Care în Valea Jiului este celebrată și de sindicatele „naționale” și de cele „internaționaliste” (social-democrate), vreme de mai bine de două decenii. După instalarea puterii comuniste, pe fondul importurilor masive din URSS, România importă și… Ziua Minerului Sovietic (în unele relatări apare și sub forma „Ziua Minerilor Sovietici”). Aceasta este sărbătorită în România pentru prima dată la 29 august 1948. În anul următor, în 1949, minerii Văii Jiului sărbătoresc cu mare zarvă propagandistică Ziua Minerului Sovietic duminică, 28 august, din simplu motiv că 29 august pica într-o luni și s-ar fi deranjat producția. Nu știm din ce motive în 1950 minerul sovietic își schimbă data zilei sale de „naștere”, căci din 29 august o mută pe 27 august. Și aceasta este marcată cum se cuvine de minerii români. Încă de la începutul lunii iulie a anului 1951, autoritățile române decretează Ziua Minerului la 12 august în prima duminică după 6 august. Atât, Ziua Minerului. Nu a minerului român, ori sovietic... Din iulie și până la 13 august 1951, fochiștii propagandei nădușesc la greu, alimentând zilnic rotativele presei. Mașina propagandei duduie. Un exemplu cât se poate de grăitor că, odată cu înființarea Zilei Minerului (român), Ziua Minerului Sovietic cade în desuetitudine, devenind caducă, este acela că din 1952 aceasta este ejectată succint în ultimele pagini ale publicațiilor vremii. Interesant de remarcat cum, după 1989, când au fost aruncate în lada de gunoi a istoriei toate simbolurile comuniste (statui, nume de străzi, cărți), Ziua Minerului - deși de sorginte comunistă, inventată de propaganda sovietică și importată și asimilată de români - a scăpat neatinsă de furia istoriei, dăinuind până în zilele noastre. Tot după 1989, minerii se reîntorc la cele sfinte, repunând-o în ramă pe protectoarea lor, Sf. Muceniță Varvara. Pe fondul recursului la trecut, după revoluție este recuperat un alt moment important al istoriei minerilor: greva din 1977, prima mișcare muncitorească anticomunistă din România. Cum aceasta s-a desfășurat la
2-3 august 1977, marcarea momentului a fost comasată cu ziua de 6 august, ziua măcelului de la Lupeni. De aici intervine talmeș-balmeșul organizatoric al Zilei Minerului în Valea Jiului. Greva minerilor din 2-3 august 1977, reprezentând un strigăt curajos de libertate rostit întrun sistem concentraționar, trebuie, prin urmare, sărbătorită. Iar greva din august 1929, sfârșită tragic, prin moartea a 22 de ortaci și schilodirea altor zeci, trebuie comemorată. E comic să auzi câte un lider sindical sau vreun primar când spune că „sărbătorim greva din 1929”. E ca și cum la parastas o arzi pe cântece de petrecere, iar la petrecerea de ziua de naștere dansezi, Doamne iartă-mă!, pe prohod… Prin urmare, este nevoie de puțină decență și… informație.
P.S. Normal ar fi ca Ziua Minerului să fie sărbătorită la 3 august, iar la 6 august aerul cernit, funerar, comemorativ, să se aștearnă peste Lupeni. Că doar acolo au fost omorâți minerii. În restul Văii Jiului, în 1929, după cum am mai spus, s-a făcut șut normal. Însă, nici în acest an Ziua Minerului nu a fost sărbătorită pe 3 august… Nu-i nimic… Poate la anul… Marian BOBOC