Issuu

Ziarul Vaii Jiului

Un interviu de nota 10 (zece) la 55 de ani. Marian Boboc:

Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul

Nu există lege

)

împotriva LUI! ADEVĂRU

Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia: str. Tineretului, cămin 1, etaj 1, camera 337, Petroşani

Vulcan

Director:

Cătălin DOCEA

Curs valutar:

1€ = 4,9480 lei 1$ = 4,4218 lei

1₤ = 5,9187 lei

„Cred că am devenit poet, pentru că m-am născut poet”

P. 4-5

joi, 4 august 2022

Anul XV • nr. 3355 • 8 pagini • Preţ: 1 leu

Va ﬁ posibilă o schimbare în bine?

Odinioară, iar asta era cu zeci și zeci de ani în urmă, strada Valea Arsului din Vulcan era una bine pusă la punct. Ca toate din oraș, de altfel. Pavată cu piatră cubică pe mai toată întinderea ei. Nu știu dacă-i zicea tot așa, dar, în mod sigur, ea se afla în atenția administrației publice locale de atunci. Numai că,

de fiecare dată, reclamațiile lor au fost făcute în zadar. Motivul nebăgării lor în seamă, nespus, dar știut, este că, la alegerile locale de acum câteva mandate, strada nu a furnizat numărul de voturi așteptat de cel care candida la funcția de primar. Și, ca să se arunce praf în ochii oamenilor, răspunderea amenajării lui cât de cât era pasată conducerii EM Vulcan. Ultima nemulțumire a gospodarilor a răbufnit de curând, după terminarea lucrărilor noii rețele de apă potabilă. Constructorii au refăcut pe unde au lucrat, dar nu așa cum s-au așteptat locuitorii străzii.

Despre asta a auzit

Dar și în cea

consilierul local Daniel Lehăceanu care le-a făcut cunoscută durerea în ședința ordinară a consiliului local din luna iulie. Rămâne de văzut dacă intervenția sa va avea cât de cât succes. Spun așa, fiindcă, acum un deceniu, o fostă doamnă consilier local a vorbit, de nu mai știu câte ori, tot în ședințe, despre starea deplorabilă a străzii Valea Arsului pe care se află casa în care a copilărit. Și, de fiecare dată, s-a ales numai cu promisiuni. Personal, înclin să cred că, după ce Cristian Merișanu va vedea cu ochii lui ce-i acolo, ceva, ceva se va schimba în bine. Gheorghe OLTEANU

conducerii societății miniere, fiindcă din ea se face scurtătura care duce la poarta doi a minei. Eu nu existam pe vremea aceea, dar îmi vine să cred că și porțiunea de drum pe care se urcă la puțul zece era complet diferită de cum e astăzi. Denivelată și plină de gropi care se umplu de apă după fiecare ploaie. Asta, de fapt, reclamă localnicii care-și au casele aici, începând de la calea ferată și până mai sus de cimitirul de pe deal.

După 55 de ani…

MUZEUL MINERITULUI LA ANIVERSARĂ

Astăzi se împlinesc 55 de ani de când a fost inaugurat Muzeul Mineritului din Petroșani în actuala clădire. Muzeul Mineritului a sărbătorit marți, 2 august, cu respectul cuvenit într-un cadru cald momentul aniversar.

„Mă bucur că am putut să sărbătorim cum se cuvine cei 55 de ani de când muzeul a fost inaugurat în această clădire și de când poartă numele de Muzeul Mineritului. Mulțumesc tuturor celor care au înțeles importanța acestui jubileu: foștilor angajați ai muzeului, colegilor (care au consimțit să participe cu entuziasm într-o zi liberă la o acțiune culturală), istoricului Cosmin Budeancă care a bătut cale lungă de la București la Petroșani ca să ne fie alături, prietenilor,

inimosului Aron Dumitrescu și, bineînțeles, soției mele, care a fost un sponsor de generos al manifestării, diponibilizând o sumă considerabilă din bugetul familiei. Sper din toată inima ca Muzeul Mineritului să aibă parte de respectul cuvenit. La Mulți Ani, Muzeul Mineritului!”, ne-a declarat Marian Boboc, muzeograf la Muzeul Mineritului. Ilustrăm această notă cu un facsimil din ziarul „Steagul Roșu” din 4 august 1967. Corneliu BRAN

EVENIMENT

Cosmin Budeancă (istoric, expert IICCMER):

„E bine că măcar pe subiectul acesta, Lupeni `77, de data aceasta nu mai vorbește toată lumea, vorbesc profesioniștii. În cazul de faţă, un participant direct, și nu oricum, ci chiar la nivel de vârf, respectiv Constantin Dobre, și un istoric profesionist, Marian Boboc” • „Dincolo de partea aceasta a momentului August 1977, extraordinară e autobiografia lui Constantin Dobre” • „Constantin Dobre e un om inteligent și cu o bună memorie, hâtru pe alocuri, chiar are momente în care simți că are un talent nativ de povestitor, ceea ce nu-i puțin lucru”

Scriam în ediția de ieri a ziarului nostru despre lansarea celui mai nou volum al lui Marian Boboc în spațiul generos și deosebit al mansardei Muzeului Mineritului Petroșani. O carte-document legată de evenimentele și revolta de la Lupeni din anul 1977 și care scoate la lumină, prin documentarea minuțios făcută prin arhive sau prin discuțiile cu mulți dintre participanții care mai trăiesc și pot depune mărturie, inclusiv cu liderul greviștilor de-atunci, Constantin Dobre, adevăruri nespuse până acum despre această mișcare anticomunistă în toată regula, mult peste ceea ce s-a întâmplat din acest punct de vedere în epoca ceaușistă. Vă promiteam de asemenea că în ediția de azi vom relata mai pe larg despre ceea ce au avut de spus cei doi invitați ale scriitorului, documentaristului și jurnalistului Marian Boboc. El ce a avut de spus și de arătat a făcut-o în carte și o va face din câte am înțeles și în volumul II, pentru că au mai rămas multe de spus și de arătat, inclusiv documente găsite cu trudă în activitatea din arhive de către autor. Deci, să începem…

Cuvântul domnului Radu Sorin, rectorul Universității din Petroșani

„Sunt onorat să fiu astăzi la aniversarea a două evenimente deosebite legate de muzeu și de revolta minerilor din 1977 din Valea Jiului, transpuse într-o carte de Marian Boboc, pe care o lansează azi aici. Vorbim, deci, de 55 de ani de la înființarea Muzeului Mineritului Petroșani, un muzeu atât de necesar într-o Vale cu tradiție de peste 150 de ani de minerit industrial și o zonă în care mineritul a fost principala activitate și care s-a dezvoltat datorită acestei activități. Tot ce apare aici este o istorie vie, care să sperăm că poate continua. Să nu uităm că rezervele de huilă care s-ar putea scoate zilnic sau lunar se pot estima a fi în timp, la un ritm de producție de acum vreo 5 ani (poate puțin mai mult), între 80 și 100 de ani! Sigur că la acest stadiu al muzeului au contribuit cei pe care i-ați premiat astăzi, contribuie cei care astăzi conduc muzeul și eu cred că fiecare dintre noi putem contribui cu ceva la dezvoltarea acestui muzeu, Noi, cei de la Universitatea din Petroșani, am contribuit cu uniformele studenților de dinainte de 1989, am mai contribuit cu ce am mai putut și o să contribuim în continuare.

)

Ziarul Vaii Jiului

Despre de celălalt eveniment datorită căruia ne aflăm astăzi aici, 45 de ani de la revolta minerilor din 1977 din Valea Jiului, care a fost prea puțin prezentată și această carte spală pe undeva păcatele faptului că noi nu reușim să arătăm României și lumii că această

revoltă a fost prima de după anii `60 care s-a îndreptat împotriva comunismului! Se vorbește tot puțin de revolta din 1987 de la Brașov, dar prea puțin de 1977 - august din Valea Jiului. Iată că această carte scoasă astăzi caută să să-i omagieze pe cei care au muncit în subteranele minelor Văii Jiului și faptul că datorită a tot ceea ce au îndurat le-a ajuns atunci la os, n-au mai putut să rabde condițiile și nu numai în care lucrau. Eram elev în clasa a XII-a când s-a întâmplat să fie această revoltă, când l-au adus aici pe Nicolae Ceaușescu. Noi eram în uniforme pentru apărarea patriei, pe stadionul vechi, unde-i actualmente Parcul Carol Schreter, unde a aterizat cu elicopterul acolo, iar apoi a plecat imediat la Lupeni, după care a revenit la Petroșani și am stat aici până s-au ținut cuvântările și așa mai departe. Iată, deci, că recitind această carte, îmi răscolește amintirile din tinerețe. Îl felicit încă o dată pe Marian Boboc pentru tenacitatea cu care scoate an de an și nu numai, poate chiar din șase luni în șase luni, câteo bibliografie a Văii Jiului, a câte unui eveniment al acestei zone, a câteo pată de istorie a locurilor noastre, fără de care am fi cunoscuți doar datorită unor momente din `90-`97. Îi doresc lui Marian, încă o dată, mult succes în continuare și așteptăm cu interes următoarele lansări de cărți ale acestui autor, care nu este numai un scriitor prolific ci și un profund și pătrunzător cercetător în arhivele Văii Jiului, județului Hunedoara și ale

Editor: SC Aldo Detail Direct SRL Petroşani RO 32719137 n J20/82/2014

Director: Cătălin DOCEA docea@zvj.ro

Redacţia şi administraţia: 332006 Petroşani, str. Tineretului, cămin 1, etaj 1, camera 337, jud. Hunedoara; 0254.549020 (Telekom fix/fax); 0735.727264 (Vodafone mobil); Management: office@zvj.ro Editorial: zvjro2008@yahoo.ro Publicitate: zvj2008@yahoo.com

facebook.com/ziarulvaiijiului

Editorial: zvjro2008@yahoo.ro Colectivul de redacţie: Corneliu BRAN - 0766.728688 Loredana JUGLEA - 0723.446831 loredanajuglea@yahoo.com Gheorghe OLTEANU - 0724.930338 Mihaela PETROŞAN

țării noastre. Mult succes în continuare și felicitări!”.

Cuvântul domnului Cosmin Budeancă, istoric și expert al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoriei Exilului Românesc

„ (…) Marian a început povestea cu destinul odată cu această locație, faptul că s-a născut în același timp cu muzeul m-a făcut să-mi dau seama că da, uneori destinul ne face și asemenea aranjamente fericite. Nu era în plan pentru mine ca în vara asta să ajung pe la Petroșani, nu era în plan să ajung în județul Hunedoara – sunt hunedorean și vin cu drag acasă, atât la Hunedoara cât și la Petroșani mă simt întotdeauna ca în familie și chiar sunt în familie, am mulți prieteni aici, la Hunedoara sau Orăștie (…) – dar am ajuns și, felicitări, Marian! Atunci când m-a sunat și mi-a spus că vrea să-și lanseze cartea, m-a luat prin surprindere, nu știam că lucrează la această carte, iar răspunsul mei a fost unul favorabil. Cu atât mai mult cât știam că am șansa de a revedea acest muzeu, acum, după această operație de reînnoire, de schimbare radicală. Am avut ocazia să văd acest

COTIDIAN REGIONAL CU CAPITAL INTEGRAL PRIVAT. FONDAT 2008. ISSN 2065 - 5096 - Biblioteca Naţională a României Colaboratori permanenţi: Mircea ANDRAŞ , Irina BOBOC, Gilbert DANCO, Ion HIRGHIDUŞ, Sonia LIBERESCU, Alin RUS DTP: Bogdan SOVAGO Publicitate: Mirabela FLEȚAN - 0735.727264 Administrativ / Difuzare: Marcel DOCEA - 0761.756839

joi, 4 august 2022

muzeu acum cinci ani, dacă nu mă înșel, doamna Erica Mușa ne-a făcut un tur, eram împreună cu mai mulți cercetători istorici, muzeografi, un grup de specialiști preocupați de zona muzeală. Cu toții am conchis atunci că e extraordinar ce este aici, un patrimoniu deosebit, nepus în valoare așa cum ar fi trebuit. Acum lucrurile s-au schimbat, o surpriză deosebită este și ceea ce este aici la mansardă, când am intrat mă gândeam că e un spațiu gol în care se va ține evenimentul, dar văd un loc, un muzeu destinat muntelui, în care poți să-ți petreci cel puțin tot atât de mult timp ca și la parter, unde e muzeul mineritului în sine. Pot spune că e grozav ceea ce s-a întâmplat aici în ultimii ani și abia aștept să împărtășesc cu colegii din rețeaua memoriei niște imagini și să le spun că pot să revină la Petroșani să revadă un alt muzeu al mineritului față de cel pe care ei îl știau de-acum cinci ani. Este impresionant și ceea ce s-a întâmplat într-o perioadă dificilă, cea cu pandemia, spunea Marian Boboc că muzeul s-a făcut în pandemie. Mai este încă unul care s-a întâmplat să se facă tot așa, la Ștefănești-Argeș, la conacul Brătienilor de la Florica, unde s-a întâmplat ca tot așa în pandemie să se pună la punct. Și acolo e ceva grozav ce a ieșit! (…). Legat de acest moment aniversar, cei 55 de ani de la înființarea muzeului din Petroșani și de cei 45 de ani de la revolta muncitorească din August `77, e bine că ne întâlnim astăzi, aici, să marcăm aceste momente. Poate că se va întâmpla și peste câteva zile, de Ziua Minerului un eveniment legat de Lupeni `77, ceea ce este foarte bine! Ar fi bine ca măcar la aceste date cu cinci sau cu zece să se marcheze mai amplu ceea ce sa întâmplat la un eveniment sau altul, pentru că, în rest, din păcate, nu prea avem timp în tumultul vieții să ne mai aplecăm, sau să ne aducem aminte ori să rememorăm lucruri din trecut. De obicei, când se întâmplă astfel de evenimente, sunt cam aceiași oameni care se adună și care într-un fel sau altul au o legătură cu evenimentul respectiv (…). Regretul mare pe care îl avem cu toții este că în ultimii ani și asta vă spun din experiență – am remarcat faptul că autoritățile sunt tot mai absente în peisajul comemorărilor. Poate că e bine că se întâmplă așa, deoarece de multe ori auzim niște discursuri stufoase și un limbaj de lemn care uneori reușesc să îndepărteze și pe puținii audienți care altfel poate că ar veni la eveniment cu drag (…). În ceea ce privește autorul acestei cărți – pentru că voi vorbi și de carte, dar cartea nu ar fi existat fără un autor, fără un om care să stea și să-și petreacă multe zile și multe nopți în fața calculatorului pentru a o realiza - îl cunosc de multă vreme pe Marian. Am avut ocazia să colaborăm în timp și mă bucur că acum sunt din nou în situația de a vorbi la o lansare de carte de-a lui. Am mai făcut-o și în urmă cu 15 ani la București, când a lansat Strict secret, Lupeni `77. Filajul continuă… O parte din conținutul acelei lucrări se regăsește și în acest volum. Am preluat un mic fragment din carte, de la care aș vrea să îmi continui relatarea mea. Mi-am făcut niște notițe pentru că, știți cum se spune, dacă vorbești liber, vorbești mai mult decât atunci când îți notezi niște idei pe foaie (...). Marian spunea așa: demersul meu a pornit de la o constatare, că revolta minerilor din `77 este mai mult comentată decât cercetată. Și astea sunt foarte adevărat spuse! Mi-a venit în minte și o constatare dea mea. Am constatat și eu că, într-adevăr, la istorie, în agricultură și la fotbal, mai nou și alte subiecte,

www.zvj.ro joi, 4 august 2022

gen pandemie și război se pricepe toată lumea. E bine că măcar pe subiectul acesta, Lupeni `77, de data aceasta nu mai vorbește toată lumea, vorbesc profesioniștii, în cazul de față un participant direct și nu oricum ci chiar la nivel de vârf, respectiv Constantin Dobre și un istoric profesionist, Marian Boboc. Este impresionantă, într-adevăr, cum a spus și domnul rector, tenacitatea pe care Marian a manifestat-o. E prolific, are o listă impresionantă de lucrări. Așa, mai în glumă mai în serios, aproape că sunt invidios pentru că are mai multe cărți decât mine. Dar nu e rău, cel puțin vreo trei dintre ele sunt pe subiectul Lupeni `77. Pe lângă acestea sunt numeroase articole de presă în Orizontul lupenean, Ortacul, în Ziarul Văii Jiului și în multe alte publicații (…). În carte sunt zeci de discuții și de interviuri pe care Marian le-a avut cu cei care au participat la revoltă în 1977. Apoi, cum spuneam, mii de ore petrecute de autor în fața calculatorului, în fața dosarelor întocmite de fosta Securitate și vă spun că nu e deloc simplu să iei toate aceste informații și să le pui cap la cap, să reconstitui acest puzzle al evenimentelor (…). Spuneam de dosarele fostei Securități, apoi presa vremii, interviuri cu cei implicați, dar și lucrări generale, articole… toate acestea sunt integrate, sunt valorificate în carte. E interesant și a fost interesant și pentru mine, parcurgând lucrarea, că spulberă un mit! Lumea știe în general - Lupeni `77… dar cartea vine și arată că, de fapt, a fost mai mult decât o revoltă locală într-un mic orășel de pe Valea Jiului. Au fost mult mai multe localități afectate de aceste evenimente și e bine că Marian vine și punctează, chiar foarte meticulos pe fiecare caz în parte, cele 10 mine la care au fost astfel de revolte. Sigur, autorul insistă pe minele unde amploarea revoltei a fost mai mare, dar ce vreau să spun este că nu vorbim de o carte de istorie locală și că poate n-ar fi de interes mai larg, ci, din contră, dincolo de partea aceasta de istorie locală (cred că e foarte bine pentru cei care predau istorie sau cultură civică în localitățile acestea în care s-au întâmplat evenimentele că au posibilitatea, pornind de la această carte, să facă măcar o oră pe an în care să le arate elevilor ce s-a întâmplat acum aproape jumătate de secol în aceste localități – încă mai sunt în viață unii dintre participanți, poate chiar bunicii elevilor iar aceștia pot să stea cu elevii de vorbă, fiind o bună ocazie de personalizare a acestor lecții și de a face din acest eveniment un motiv de mândrie care să le stârnească curiozitatea tinerilor despre ceea ce a însemnat trecutul zonei), este și o parte ce ilustrează multe din fațetele istoriei naționale din acea perioadă. De la penuria de alimente, la modul în care Securitatea se interfera în cele mai ascunse cotloane ale vieții private, de la modul în care trăiau oamenii la viața de zi cu zi din acea perioadă, se pot bine observa în această carte (…). Sigur, lucrarea nu vizează doar revolta din august 1977, ci și ce s-a întâmplat după aceea: procesul de aici de la Petroșani, apoi urmărirea celor implicați în mod direct, sau revenirea lui

Ceaușescu – foarte interesantă mi s-a părut și această parte de pe 9 noiembrie 1977, când Ceaușescu revine, își ia revanșa, vine aici după trei luni când deja zona era pacificată, deja se simte și în discursul lui că e mult mai stăpân pe situație față de discursul din august același an, un Ceaușescu speriat pe care-l mai regăsim așa după 22 de ani, în 1989, un Ceaușescu bâlbâit, pierdut, care simte că lucrurile îi scapă de sub control. Dincolo de partea aceasta a momentului August 1977, extraordinară e autobiografia lui Constantin Dobre. Și aici, fără discuții, e meritul lui Marian și a soției Irina, care l-au convins pe Constantin Dobre să-și scrie autobiografia. E grozav și practic o parte consistentă din carte reprezintă autobiografia lui Constantin Dobre, cu documente de la Securitate foarte bine selectate și care vin iarăși și completează foarte bine povestea lui. Care, de altfel, e ușor de citit și e plăcută. Constantin Dobre e un om inteligent și cu o bună memorie, hâtru pe alocuri, chiar are momente în care simți că are un talent nativ de povestitor, ceea ce nu-i puțin lucru. Cred că, poate, în viitor această autobiografie ar putea constitui un volum în sine, completată fiind cu ceea ce se întâmplă după 1990. Pentru că aici, în acest an, el se oprește, practic la momentul în care e nevoit să plece din țară, să se exileze în Anglia… Să spunem că jumătate de poveste ar mai rămâne de povestit și să sperăm că sănătatea îi va permite să și finalizeze acest demers (nota red.: intervine Marian care spune că domnul Constantin Dobre s-a apucat deja să scrie pentru volumul doi al cărții, fapt explicat în ZVJ-ul de luni și marți, arătându-se că s-a apucat să scrie la date ce privesc Legea Recunoștinței). Îmi doresc ca domnul Dobre să fie mai prezent în spațiul public. Pentru încheiere vreau să spun că am preluat un fragment din carte: „Se tot vorbește despre modele. Prin curajul, devotamentul și faptele istorice, domnul Constantin Dobre poate fi un model în societate. Sincer, eu nici acum nu înțeleg de ce domnul Constantin Dobre nu ocupă în societatea noastră și în Istoria României, Văii Jiului, în special, locul pe care-l merită din plin: lider incontestabil al revoltei anticomuniste din Valea Jiului! Sper ca după acest volum lucrurile să intre cât de cât pe făgaș normal…” Și eu sper acest lucru și poate că după ce va fi gata și partea a doua a cărții, Constantin Dobre va veni în țară. Ar putea chiar să aibă un rol mai important în viața noastră socială pentru că, într-adevăr, sunt în asentimentul lui Marian, ducem lipsă de modele, iar Constantin Dobre ar putea fi un astfel de model. În condițiile în care - de fapt, e o constatare pe care o face oricine – de multe ori în jurul nostru cei care ar trebui să ne fie modele nu sunt nici pe departe așa, iar cei care ar putea și au toată căderea să o facă se retrag frumos, discret, în familie sau în activitățile lor curente (...). Vă mulțumesc tuturor pentru răbdare!”. A consemnat Corneliu BRAN

EVENIMENT

INTERVIU

Un interviu de nota 10 (zece) la 55 de ani. Marian Boboc:

„Cred că am devenit poet, pentru că m-am născut poet”

Domnișoara Ștefania Alexia Bill este studentă la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din cadrul Universității „Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca. Fiind petroșeneancă nu am putut să o refuz atunci când mi-a solicitat un interviu pentru un examen. Deși eram foarte ocupat, m-am străduit să nu fușeresc interviul. După ce i-am răspuns, ca domnișoară bine educată, Ștefania mi-a trimis un mesaj: „Bună ziua! Voiam să vă mulțumesc ca m-ați ajutat. Am luat nota 10”. Cred că de astăzi când împlinesc 55 de ani, merit și un răsfăț: un interviu de nota 10 (zece)… Reporter: De ce ați devenit scriitor? Marian Boboc: În primul rând, pentru că mi-a plăcut lumea cărților, scriitorilor, artiștilor. Apartenența la acest univers mi-a motivat actul artistic. Nu cred că eu am ales să fiu poet, ci poezia a ales pentru mine. Cred că am devenit poet, pentru că m-am născut poet, ca tot românul… Reporter: Cum v-ați dat seama că vă doriți să deveniți scriitor? Marian Boboc: Citeam foarte mult cărți de poezie și de amintiri/ memorii/ jurnale ale scriitorilor. Era o lume care mă atrăgea. În afară de aceasta, ca elev la liceu (am fost elev la un liceu foarte bun pe vremea aceea, Liceul Industrial Petroșani) am început să citesc cu regularitate revistele literare, de cultură. Astfel, am colecționat mii de reviste, pe care le-am donat bibliotecii municipale din Petroșani. Voiam să apar și eu „la gazetă”. Așa că am făcut primul pas: am scris câteva poezii… Pe care, într-o zi, mi-am luat inima în dinți și le-am trimis redacției revistei „Suplimentul Literar-Artistic al Scânteii Tineretului”, o

publicație foarte bună, pe care o așteptam cu nerăbdare la chioșcul de ziare. Responsabil de „Poșta redacției” era criticul Alex. Ștefănescu. Spre bucuria mea, mi-a răspuns. Nu pot uita cum mi-a bătut inima când mi-am văzut numele și orașul în ziar: Marian Boboc, Petroșani. Una dintre poezii începea cam așa: „Nu știu cum m-am trezit în mână/ cu un cuțit/ foarte ascuțit// M-am gândit să tai timpul…” Alex. Ștefănescu mi-a răspuns, cu umorul său celebru: „Aveți idei trăsnite… Tăiați-l și mai scrieți-mi”. Când l-am invitat pe Alex. Ștefănescu la Petroșani, iam arătat acest ziar îngălbenit de vreme. El mi-a scris o dedicație foarte frumoasă pe „Istoria literaturii române contemporane”, pe care și-a lansat-o în orașul meu.

Reporter: Cum ați început să scrieți? Marian Boboc: Am început să scriu poeme ocazionale. La petrecerile din anii liceului și după scriam poeme peste poeme. De aceea, nu am prea înregistrat succese pe linie sentimentală, întrucât scrisul îmi ocupa timpul agapelor. Nu am aflat niciodată ce gândeau domnișoarele despre băiatul ăla subțire cu ochelari, care scria, scria… În timp ce ele se împleteau în bluesuri fierbinți cu prietenii mei… La începuturi scriam prin cafenele și alte localuri petroșenene, unde se întâlnea boema artistică a urbei. După ce scriam, le citeam și se făcea și critica pe loc, „prin fumul de țigări ca-n nouri”…

O importanță deosebită pentru începuturile mele literare a avut-o cenaclul. Fie că s-a numit „Panait Istrati”, „Venus”, „Cenaclul de la capăt” sau „Boema”, cenaclul a fost foarte important pentru începuturile mele scriitoricești. Ca dovadă, și în zilele noastre, împreună cu mai mulți scriitori din Valea Jiului menținem în viață Cenaclul BOEMA. Reporter: Care este cel mai potrivit moment pentru scris pentru dvs.? Marian Boboc: Depinde… Pentru poezie nu am un moment anume. Mă trezesc uneori și noaptea să scriu câte o poezie. Pentru cărțile de istorie, cel mai bun moment al scrisului este dimineața, până la amiază. Sunt un temperament diurn.

Reporter: Ce apreciați cel mai mult la o carte? Emoția sau povestea? De ce? Marian Boboc: Cred că întrebarea ta vizează cărțile de ficțiune (roman, nuvele, povestiri). La acestea cel mai mult apreciez scriitura, cum e scrisă cartea. Dacă e scrisă bine, cartea are și emoție și poveste. Încă îmi place să mă identific cu autorul și să sufăr cu personajele unei cărți.

Reporter: Cum alegeți cărțile pe care dvs. le citiți? După ce criterii? Marian Boboc: În general, citesc autori. Un exemplu e Hemingway. Aveam lecturi vechi din cărțile sale, așa că într-o zi mi-am comandat toate cărțile sale traduse în limba română. Și așa am avut o toamnă-iarnă frumoasă. Apoi, am repetat exemplu cu F. Scott Fitzgerald. I-am cumpărat/ citit toate cărțile. Cel mai recent autor cumpărat „en gros” și citit en detail a fost Paul Celan. Un alt criteriu al alegerii cărților e acela al apartenenței la un curent / gen literar. De exemplu, printre altele, sunt pasionat de avangardă și de așa numita „literatură de frontieră” (autobiografii, jurnale, amintiri, memorii). Bineînțeles, nu rămân insensibil nici la recomandările de lectură ale unor prieteni și ale revistelor de profil. Un criteriu de alegere a unei cărți poate fi și un film. Am văzut săptămâna trecută un film documentar despre viața unei scriitoare americane de care nu aveam știință, Joan Didion. Filmul m-a emoționat și m-a făcut curios de opera sa. Așa mi-am cumpărat cele două cărți traduse în limba română: „Nopți albastre” și „Anul gândirii magice”. Mărturisesc că dacă nu aș fi vizionat filmul și aș fi văzut aceste cărți în librărie nu le-aș fi răsfoit. Așa, le-am cumpărat cu rapiditate.

facebook.com/ziarulvaiijiului

joi, 4 august 2022

Reporter: De când v-a plăcut mineritul, având în vedere ca ați scris „Ultimul şut. Cartea neagră a exploziilor din minele Văii Jiului de până la 1946" , „Mina Petrila - 150 de ani. Oameni, fapte, întâmplări” , „Interzis în Valea Jiului. Convorbiri uitate…” ș.a.m.d.? Marian Boboc: Cu mineritul e o poveste lungă, pe care încerc să o rezum. Tatăl meu a fost miner, frații, prietenii, amicii au lucrat în minerit. Și eu am lucrat 11 ani la Mina Livezeni. Și răsfoind niște ziare vechi, într-o vară, la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj Napoca m-am îndrăgostit pe loc de istoria Văii Jiului. Era o „domnișoară” pe care nu o cunoșteam, înzestrată cu mult farmec și destul mister. M-am întâlnit cu ea de 42 de ori… atâtea cărți am publicat despre istoria locală în ciclul „Viețile Văii Jiului”… Reporter: Care este cea mai semnificativă lecție pe care ați învățat-o ca scriitor sau care sunt concluziile dvs. în privința scrisului ? Marian Boboc: Când Divinitatea îți dăruiește un poem/ un vers, nu amâna, prinde clipa, pentru că aceasta nu se mai repetă. Și nu forța hârtia când nu ai ceva de spus. Las-o așa albă… Și gândește-te la frumusețea zăpezilor de altădată… Reporter: Ce scrieți acum și ce planuri de viitor aveți ? Marian Boboc: Lucrez la 3 cărți despre istoria Văii Jiului și la una de poezii. Acesta e prezentul și viitorul meu literaristoric…

DONA POETULUI

Lui Marian Boboc, Poetului și Prietenului LA MULȚI ANI ! Ce imagine stelară se deschide cu aripile zburătoarelor luminând fierbinți căi și chipuri și întocmiri fluide pe care Atlas le ridică Înaltului, la sfinți ? Sub frunte se joacă șotron cu norii care acoperă durerea din rană suferința din pandemii ducă-se aiurea și pornirea răpitoarea sau hultană

Căutarea validului caută sutană să asorteze raiul cu pământ Poetul trece-n metaforă frica de moarte și-acoperă bucuros ultimul mormânt

Cu imaginea sfântă ce–n lume e viața trăită noaptea și ziua și seara și dimineața !

www.zvj.ro joi, 4 august 2022

Reporter: Dacă ați putea să vă întâlniți cu vreun personaj literar, care ar fi acesta? Și de ce? Marian Boboc: Multe ar fi personajele cu care aș vrea să mă întâlnesc la „Făgădăul Românesc”, locul de unde privesc Parângul printr-un pahar de vin… mai ales feminine... Însă cel mai mult și mai mult aș vrea să mă întâlnesc cu bătrânul pescar din „Bătrânul și marea” al lui Hemingway, cu dictatorul din „Toamna Patriarhului” a lui Gabriel Garcia Marquez, cu Zorba Grecul lui Kazantzakis și, bineînțeles, cu Ilie Moromete din romanul lui Marin Preda. Reporter: Care e cel mai bun sfat legat de scris pe care l-ați primit? Marian Boboc: Să nu rup condeiul, când îl aud că scârțâie pe hârtie. Adică, să nu forțez poezia să intre la mine-n poem, dacă ea nu e pregătită de acest act capital.

Reporter: Care e cel mai greu aspect legat de scris? Dar cel mai frumos? Marian Boboc: Cel mai periculos aspect, nu neapărat greu, este acela când îți dai seama că a trecut poezia pe lângă tine… ca un glonț… Cel mai frumos moment e acela când poezia trece prin tine ca un glonț… și scapi cu viață…

Reporter: Care e scriitorul sau care sunt scriitorii dumneavoastră preferați (am folosit termenul „scriitor” la modul general; poate fi un jurnalist, scriitor de ficțiune, non-ficțiune, scenarist, oricine vă place cum scrie) și de ce? În ce fel v-a/ v-au influențat felul în care scrieți? Iată câțiva, într-o dezordine... stocastică: George Bacovia, Dimitrie Stelaru, Constant Tonegaru, Geo Dumitrescu, Corneliu Rădulescu, Traian T. Coșovei, Dan Verona, Mircea Dinescu, Ion Mureșan, Aurel Pantea, Florin Iaru, Bedros Horasangian, Vasile Gogea, Marin Preda, Hemingway, Gheorghe Truță, Ion Hirghiduș, Robert Șerban, Nichita Danilov, Viorel Marinea, Costel Stancu. Gilbert Danco, Ovidiu Băjan, Nichita Stănescu, Llosa, Marquez, Petre Pandrea, Constantin Beldie, Constantin Argentoianu, Mihai Ursachi, Emil Brumaru, Dan Giosu, Constantin Cîmpeanu, Adrian Păunescu. Sunt foarte mulți, nu-i pot enumera pe toți. Numi dau seama cât m-au influențat și în ce fel. Probabil că lecturile din cărțile lor țin în mine flacără aprinsă dacă nu a scrisului, măcar a cunoașterii… Reporter: V-ați întâlnit cu situația în care să vă placă opera unui scriitor, dar să nu vă placă autorul? Marian Boboc: Da, din păcate da. Însă, fiind vorba de autori în viață, de lângă noi, nu vreau să nominalizez. În

definitiv, contează opera lor… Din fericire, am avut șansa să cunosc destui autori frumoși ca și cărțile lor… Reporter: Puteți să-mi spuneți la final orice despre cărțile dvs. dacă doriți. Marian Boboc: Cred că o carte trebuie să vorbească singură. Sau să vorbească cititorii săi. Și când vorbesc cărțile și cititorii, autorul trebuie să tacă…

INTERVIU

SPORT

Lupeni

Bazinul de înot de la „Agrement” va ﬁ gata anul viitor

Vara viitoare copiii în mod special, dar și toți iubitorii de înot din Lupeni vor avea o piscină funcțională în zona „Agrement”, într-un superb cadru natural înconjurat de munții din apropiere.

Este o continuare a investițiilor, după marea parcare inaugurată anul trecut, în această zonă ce se află la baza Stațiunii Straja, perla stațiunilor hunedorene, investiții care vor continua și cu alte obiective turistice și de agrement, după cum e spunea într-un interviu primarul Lucian Resmeriță. În următoarele 12 luni acest bazin de înot didactic, după modelul celor din Petroșani și Petrila, va fi ridicat, finanțarea fiind făcută de guvern, via Compania Națională de Investiții (CNI). Ordinul de începere a lucrărilor a fost dat la finele lunii iulie, astfel că șantierul este deschis. Suprafața de 15.430 mp este pusă la dispoziția constructorului, valoarea investiției fiind de peste 12 milioane lei. Primarul Lucian Resmeriță a fost prezent de șantier deja de câteva ori, inclusiv când lucrările au început, stând de fiecare dată de vorbă cu reprezentanții ce coordonează lucrările. Este mulțumit de faptul că în

Tenis de câmp

trei ani de când Primăria municipiului Lupeni a făcut primele demersuri pentru includerea municipiului Lupeni în Programul Național de Construire a Bazinelor Didactice pentru Înot din România lucrurile s-au așezat pe făgașul normal și acum au început lucrările, ceea ce înseamnă că anul viitor copiii și tinerii, pasionații de înot nu vor mai trebui să meargă până la bazinul din Petroșani ca să practice sportul preferat, un sport complex, benefic pentru sănătate. „M-am bucurat să văd că am ajuns, efectiv, la etapa de construcție a bazinului de înot de la Agrement. Sper ca lucrările să decurgă bine și la anul să ne bucurăm cu toții de acest obiectiv de pe raza localității noastre, care va aduce un surplus de atragere a tinerilor spre sport, spre mișcare, dar care va aduce un mare plus și zonei Agrement și Stațiunii Straja, pentru că, nu-i așa, cobori cu telegondola, faci o mișcare în apă preț de câteva zeci de minute, apoi urci din nou la munte și acolo faci alte activități, iarna schiezi, vara faci drumeții. Este un proiect la care încă de la început m-am implicat personal cu toată energia de care dispun, alături de echipa din primărie și aștept ca toată lumea din Lupeni probabil, finalizarea lucrărilor!”, ne-a declarat cu mult entuziasm primarul Lucian Resmeriță. Iată că după Palatul Fotbal Cultural, cinematograf,

Cupa CSM Jiul Petroșani - o competiţie reușită

A fost o întrecere cu meciuri frumoase si copii fericiți. Rezultatele au fost pe măsura așteptărilor.

Sofia Tutunaru a obținut locul 1, la categoria 10 ani fete. Antonia Crișan, locul 1, la categoria 12 ani, fete. Carolina Tătar, locul 2 la categoria 12 ani, fete. Liana Rusu, locul 3 la categoria 12 ani, fete. Erika Muller, locul 3 la categoria 12 ani, fete. Diana Irimia, locul 3 la categoria 16 ani fete. Carolina Tătar/ Liana Rusu, locul 1 la proba dublu 12 ani, fete. Ariana Scafariu/ Antonia Crisan, locul 2 la proba de dublu de fete. Alexia Iuga/ Muller Erika, locul 3 la proba de dublu 12ani fete. Flavian Hotea /Iacob Ridzi Andrei, locul 2 la proba dublu 12 ani, băieți. Rareș Dorofte / Alexandru Sivoi, locul 3 la proba de dublu 12 ani, băieți. Ular Gabriel/ Selner Silviu, locul 2 la proba dublu, categoria 14 ani, băieți. Gabriel Ular / Ioana Selner, locul 3 la proba de dublu mixt 14 ani, băieți. Loredana JUGLEA

facebook.com/ziarulvaiijiului

terenurile de tenis de zgură din centru și terenul Preparatorul, după investițiile în pârtiile și instalațiile pe cablu din Straja un alt obiectiv ce ține de sport, mișcare, relaxare și petrecerea timpului liber se arată la orizont în Lupeni. Ceea ce nu-i deloc puțin lucru mai cu seamă dacă ținem cont că toate acestea au fost realizate în ultimii 6-7 ani! Încet, dar sigur, Lupeniul devine un pol important nu doar al turismului Văii Jiului, ci al întregii zone de sud-vest a țării, lucru tot mai des recunoscut de turiștii din toată țara care ajung în stațiune și în localitate. Corneliu BRAN

Cupa „Minerul” - prima acţiune din acest sezon

Competiția de fotbal se va desfășura pe stadionul Minerul din Lupeni, sâmbătă, 6 august 2022, interval orar 9:30-14:00. Va fi organizată în parteneriat cu ACS Viitorul Minerul Lupeni și vor participa 8 cluburi, respectiv: ACS Viitorul Minerul Lupeni, ACS Școala de Fotbal Damian Militaru, CS Sporting Lupeni, AS Universitatea Petroșani, ACS Stars Academy Călan, CS Corvinul 1921 Hunedoara, ACS Viitorul Șoimuș și ACS MF Hunedoara. (L. JULGEA)

Karate

Final fericit la Europene

S-au încheiat Jocurile Europene Universitare din Polonia, cea mai mare competiție academică multisportivă organizată în Europa.

Federația Română de Karate a fost reprezentată de 11 sportivi, obținând două locuri 5 și un loc 9. Locul 5 - Andrei Nedelcu - kata masculin. Locul 5 - Miruna Mălăuță - kumite feminin -61kg. Locul 9 - Robert Minea - kumite masculin - 84kg. Antrenor: Tinca Alina Responsabil: Conf. Univ. Dr. Petre Răzvan Liviu. Loredana JUGLEA

joi, 4 august 2022

Berbec (21 Mar - 20 Apr)

Este o zi cu risc mare de eşec, dar care deja era prin preajmă de câteva zile, dar nu ai ţinut cont de semnale. E o lecţie bună să îţi educi ambiţia şi agresivitatea.

Taur (21 Apr - 21 Mai)

anunţ

mica publicitate

• Cumpăr vechi detector de gaz metan pentru mină (metanometru), proveniență rusească, complet și în bună stare estetică. Tel. 0723524003.

Nu te poţi baza pe prietenul de lângă tine, care acum spune una ca în clipa următoare deja să-şi fi schimbat atitudinea.

Gemeni (22 Mai - 21 Iun)

Se deschide un capitol nou în planurile tale profesionale şi, ca la orice început de drum, şi cuprins de entuziasm şi de pasiune. Deţii toate calităţile să ajungi la rezultate de top!

Rac (22 Iun - 22 Iul)

Acţionează acum, pentru că este o zi norocoasă în care poţi beneficia de toate resursele de care ai nevoie pentru a avea succes deplin. Nu mai amâna, pentru că norocul nu trece de două ori prin calea ta.

Leu (23 Iul - 22 Aug)

Fă un efort să duci azi la îndeplinire un proiect ce se apropie de sfârşit. Oricum nici putere nu mai ai, deci ar fi bine să te eliberezi odată de sarcină!

Fecioară (23 Aug - 21 Sep)

Nici nu ştii de unde sare iepurele şi te trezeşti azi într-o situaţie de vis în compania persoanei iubite! E o zi în care se pot auzi clopote de nuntă, poate chiar pentru tine, dacă e una din preocupările tale actuale.

Balanţă (22 Sep - 22 Oct)

Varietatea oamenilor, personalităţile atât de diverse cu care intri azi în contact, te fac ceva mai tolerant cu lumea, descoperind că nu-i poţi tu schimba pe ei, orice ai face.

Scorpion (23 Oct - 21 Noi)

Nu ai cum să te simţi bine printre oameni care nu văd în jur decât pericole şi motive de enervare. Tot singur va trebui să te descurci, pentru că prietenii tăi chiar nu au soluţii la problemele tale şi privesc situaţia destul de egoist.

Săgetător (22 Noi - 20 Dec)

Azi eşti - la modul cel mai pozitiv posibil - cel mai devotat slujitor înspre binele altuia. Îţi asumi un rol important în destinul altuia şi îţi sacrifici complet dorinţele proprii.

Capricorn (21 Dec - 19 Ian)

Apa are pentru tine, azi, o semnificaţie aparte, de acolo îţi extragi tu energia, liniştea, bucuria, sau de acolo vine sănătatea, ca atare acordă mai multă atenţie elementului apă în tot ce te înconjoară.

Vărsător (20 Ian - 18 Feb)

Adu-ţi aminte cât de bine ai rezolvat, cândva, o problemă şi repetă reţeta de succes de atunci. Dacă o metodă a fost deja verificată şi a dat roade, de ce nu?

Peşti (19 Feb - 20 Mar)

probleme.

Eşti concentrat la ce ai de făcut şi nu spui nimic la voia întâmplării, ci după ce te documentezi extrem de profund asupra oricărei

Horoscop

www.zvj.ro joi, 4 august 2022

DIVERSE

EDILITARE

Vulcan

Ca pe vremuri

Va mai curge multă apă pe el, și mai curată, și mai murdară, până ce întregul curs al pârâului Mohora din Vulcan nu va mai fi la suprafață, ci în tuburi de beton amplasate subteran. Așa cum s-a făcut cu porțiunea de pe strada Traian.

Anul trecut

s-a vorbit despre asta. S-a spus că albia pârâului din zona pieței agroalimentare până la podul de la strada principală va fi transformată, după efectuarea operațiunii mai sus amintite, în locuri de parcare a autoturismelor. Deocamdată, vorbele au rămas la stadiul de promisiuni, iar albia Mohorei este tot cum a fost: plină de bălării și de gunoaiele aruncate de inconștienți care nu știu ce-i aia protejarea mediului.

La fel

este albia și de la pod în jos. Până la vărsarea pârâului în Jiul de Vest. În plus, aici, din câte mi-a fost dat să aud, se petrece ceva și mai grav. Nu-i vorba doar de grămezile de pet-uri care se adună la confluența celor două cursuri de apă, cât mai ales de dejecțiile evacuate în apele pârâului de la gospodăriile din zona aceasta. Da, e de necrezut că, în condițiile în care în Vulcan rețeaua de canalizare s-a înnoit, în lunca Jiului situația a rămas așa cum o știau moșii și strămoșii celor care locuiesc aici. Asta, deși magistrala de canalizare care se termină la Livezeni e la doi pași de casele lor. Gheorghe OLTEANU

facebook.com/ziarulvaiijiului

miercuri, 3 august 2022