Issuu

Ziarul Vaii Jiului

demersurile necesare la ANL și tot el a urmărit personal, etapă cu etapă, modul în care se materializează ceea ce a început.

Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul

Nu există lege

)

împotriva LUI! ADEVĂRU

Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia: str. Tineretului, cămin 1, etaj 1, camera 337, Petroşani

Noului bloc ANL îi vor urma, în mod sigur, altele două

Blocul ANL,

cu parter și două etaje dispune de nouă spații de locuit, este destinat cadrelor didactice care fac naveta între localitatea de domiciliu și Uricani.

Primarul a avut de mai de mult în vedere problema drumului dusîntors pe care profesorii navetiști îl fac și, pentru a o rezolva, s-a gândit că cea mai bună soluție este să le ofere locuințe de serviciu pentru cea mai mare parte a săptămânii. Dănuț Buhăescu a fost cel care a făcut toate

Vulcan

S-ar rezolva într-un sfert de oră

Nu cred că deranjează pe careva dacă, la „Prelata Verde” din Vulcan, comerțul cu produse agroalimentare se desfășoară mai mult în afara, decât înăuntrul el. Pe cumpărători îi interesează abundența de legume și fructe ofertate și, desigur, prețul la care acestea sunt vândute.

A venit căldura

iar pe piețarii care-și țin marfa în cele două magazii ale prelatei nu-i mai interesează dacă vor mai fi montate sau nu ferestrele termopan care, în anotimpul rece, ar fi ținut, totuși, de cald. Acum, pe ei îi preocupă să-și atragă clienții prin oferte cât mai tentante, dar fără să lase prea mult din preț. Trec aproape zilnic printre tarabele lor, așa că problema îmi este cunoscută.

Deunăzi,

nea Vasile, un piețar care vine primul și pleacă ultimul de la locul său de muncă, m-a oprit, ca să-mi atare ceva. Asta se petrecea la câteva secunde după ce pe acolo trecuse un polițist local, care le atrăsese atenția comercianților că prea sau extins cu tarabele și, astfel, îngreunează circulația pietonilor. Nu e prima dată când se întâmplă asta. Urmarea indicațiilor este că, pe moment, se mai face un pic de loc pentru trecători, dar după aceea situația redevine cum a fost.

Dar nu pentru asta

Cătălin DOCEA

Curs valutar:

1€ = 4,9480 lei 1$ = 4,4218 lei

1₤ = 5,9187 lei

marţi, 10 mai 2022

Anul XV • nr. 3303 • 8 pagini • Preţ: 1 leu

Uricani

Dănuț Buhăescu s-a ținut de cuvânt. Ceea ce promitea el, în urmă cu aproape doi ani, s-a terminat de înfăptuit săptămâna trecută, când, la Uricani, directorul general al ANL a recepționat imobilul de pe strada Jiului.

Director:

m-a oprit nea Vasile, ci pentru a-mi arăta cum e sursa de apă potabilă. Robineții acesteia sunt defecți, probabil au garniturile duse, iar apa curge încontinuu. Oamenii au încercat să-i mai oblojească, dar degeaba. Apa curge și iar curge. Nea Vasile spune că i-ar fi zis cuiva despre asta, dar degeaba. Se pare că nici doamnelor încasatoare care vin și le iau banii piețarilor nu prea le pasă de asta. Și când te gândești că e o lucrare deloc complicată pe care un meseriaș ar putea s-o rezolve într-un sfert de oră. Gheorghe OLTEANU

Odată cu blocul ANL

din Uricani au fost terminate imobile asemănătoare și în alte localități din țară și din județul nostru. Concomitent, altele sunt în faza de construcție. Trebuie amintit că lui Dănuț Buhăescu i se datorează transformarea blocului 13 într-unul ANL impunător. Și, având în vedere cererea mare de locuințe din oraș, tot el se străduiește, în prezent, să înfăptuiască ce este necesar pentru ca, la Uricani, să mai fie înălțate încă două blocuri ANL în care condițiile de locuit să fie la un standard de calitate. Gheorghe OLTEANU

sport

Când alergi cot la cot cu ursul

Atletul din Valea Jiului, Codrea Silip, a alergat la „Maratonu' de pe Ardeal” o cursă cu startul din Făgăraș - Brașov, care l-a purtat pe dealurile și pădurile de peste râul Olt, pe un traseu spectaculos și neașteptat de sălbatic.

Dan Voicu (CSM Vulcan):

„Sunt foarte dezamăgit”

Înfrângerea suferită CSM Vulcan, în fața liderei Retezatul Hațeg, l-a lăsat cu un gust amar pe tehnicianul Dan Voicu. Lehamite de fotbal

Scorul de 3-0 este unul ce nu necesită prea multe comentarii. Și totuși… „Am primit două goluri din corner, unul din prostie. Nici nu mai îmi vine să vorbesc de fotbal. Sunt foarte dezamăgit, dar nu

vreau să diminuez cu nimic din meritele echipei din Hațeg, care a avut o atitudine bună, o echipă care șia dorit și care își merită locul în clasament”, a spus Dan Voicu. Arbitrajul a fost asigurat din afara județului Hunedoara, mai exact o brigadă de arbitraj din Alba.

Chitiți pe cupă

Peste o săptămână trupa lui Dan Voicu va juca cu Victoria Călan, semifinala din Cupa României, faza județeană. Partida se va juca la Hațeg. „Ne dorim mult să jucăm finala din Cupa României, de la județ”, a spus Voicu. În altă semifinală se va întâlni Șoimul Băița cu Gloria Geoagiu, meci ce se va juca la Simeria.

Fotbal. Liga a III-a

Gimnastică

Lider neînfricat

Un sportiv din Vale în ﬁnala la Internaţionale

CS Hunedoara este liderul incontestabil al seriei a IX-a.

Hunedorenii au câștigat partida disputată la Simeria, în compania celor de la Viitorul Cluj Napoca, cu scorul de 3-2. Nu a fost un joc fără emoții, dar trupa lui Florin Maxim păstrează un record istoric, rămânând neînvinsă în acest campionat. Au marcat pentru hunedoreni: Roșu (min. 45),Herghelegiu (min. 73) și Mitran (min. 84).

A avut loc prima zi a concursului internațional de gimnastică aerobică și anume, Bucharest Cup.

„Așa că am avut ocazia să alergăm alături de un urs pe o porțiune de traseu, apoi să negociem trecerile prin zona stânelor de pe dealuri cu o mulțime de dulăi deranjați că le perturbam liniștea, să ne bucurăm de umbra pădurilor dintr-o zi însorită și mai ales să ne încântăm privirea cu panoramele superbe spre Munții Făgăraș și cu Oltul șerpuind la vale. A fost un traseu în mare parte alergabil, de viteză, exceptând câteva urcări ca pe casă pe primii kilometri, un traseu de 45 km cu 1.100 m diferență nivel, pe care am reușit să-l câștig cu un timp de 3h:37min. Un mare Bravo pentru mulțimea de voluntari participanți la eveniment”, s-a confesat sportivul pe contul său de socializare.

Trioul din România s-a impus cu 19.450 puncte, fiind urmat de un alt trio din România format din Vlăduţ Popa, Alexandru Berbece şi Mădălin Boldea. La individual seniori, gimnastul Daniel Ţavoc, sportiv născut și lansat în marea performanță la Petroșani, s-a calificat în finală cu cel mai bun rezultat (20.000 puncte). Claudia Ristea a dominat și ea calificările la junioare individual, iar Mădălin Boldea şi Mara Dragomir au încheiat pe primul loc calificările la perechi mixte la juniori. La perechi mixte seniori, Mihai Alin Popa şi Sandra Dincă s-au clasat pe primul loc în calificări. De menționat faptul că în proba de grup a seniorilor s-a impus Turcia.

Fotbal. Juniori U 11

Ploaie de… copii

150 de copii au participat la acțiunea de selecție programată la Orăștie. Cluburile înscrise în campionatul juniorilor U11 au participat, sâmbătă, la acțiunea de selecție organizată de AJF Hunedoara pe stadionul Dacia din Orăștie, acțiune coordonată de Marius Opric, referent zonal FRF.

Pagină realizată de Loredana JUGLEA

Lupte libere. U 15

Sportivi de frunte

Finala Campionatului Național Individual de lupte libere pentru U15 a avut loc la Tg Mureș.

A fost o competiție acerbă, ce a aliniat la start peste 400 de sportivi de la toate cluburile din România. L. P. S. „Cetate” Deva a obținut o nouă medalie de aur prin sportiva Darian Stănescu, în cadrul categoriei

)

Ziarul Vaii Jiului

Editor: SC Aldo Detail Direct SRL Petroşani RO 32719137 n J20/82/2014

Director: Cătălin DOCEA docea@zvj.ro

Redacţia şi administraţia: 332006 Petroşani, str. Tineretului, cămin 1, etaj 1, camera 337, jud. Hunedoara; 0254.549020 (Telekom fix/fax); 0735.727264 (Vodafone mobil); Management: office@zvj.ro Editorial: zvjro2008@yahoo.ro Publicitate: zvj2008@yahoo.com

facebook.com/ziarulvaiijiului

Editorial: zvjro2008@yahoo.ro Colectivul de redacţie: Corneliu BRAN - 0766.728688 Loredana JUGLEA - 0723.446831 loredanajuglea@yahoo.com Gheorghe OLTEANU - 0724.930338 Mihaela PETROŞAN

de 36kg. „Locuri meritorii au obținut și restul componenți ai lotului, fiind mai mici de vârstă. Asta îmi dă încredere că vor fi următorii sportivi pe podiumul de premiere la următoarele competiții naționale”, a punctat antrenorul Suraj Morovan. Laurențiu Logojan, Cristi Bezercu, Draia George și Bianca Obrejan sunt sportivii apreciați de către antrenori lor.

COTIDIAN REGIONAL CU CAPITAL INTEGRAL PRIVAT. FONDAT 2008. ISSN 2065 - 5096 - Biblioteca Naţională a României Colaboratori permanenţi: Mircea ANDRAŞ , Irina BOBOC, Gilbert DANCO, Ion HIRGHIDUŞ, Sonia LIBERESCU, Alin RUS DTP: Bogdan SOVAGO Publicitate: Mirabela FLEȚAN - 0735.727264 Administrativ / Difuzare: Marcel DOCEA - 0761.756839

marţi, 10 mai 2022

Petroșani

9 Mai la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”

Pentru a XIII-a oară elevii de la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Petroșani au sărbătorit cele trei mari și importante evenimente derulate de-a lungul istoriei pe data de 9 mai: 1877 – Proclamarea Independenței de Stat; 1945 – declararea victoriei Aliaților împotriva Germaniei naziste din Cel de-Al Doilea Război Mondial; 1950 – istorica declarație a ministrului de externe francez Robert Schuman prin care se propunea un plan de colaborare economică între Franța și Germania, de aici pornind și marcarea în fiecare an a Zilei Europei de către țările Uniunii Europene.

Secretul unei zile de neuitat…

Pe o vreme foarte frumoasă, parcă de vară, deși suntem la început de mai, elevii claselor a IX-A, a X-a și a XI-a de la liceul teoretic petroșenean s-au

primarul municipiului Petroșani, Tiberiu Iacob-Ridzi, alături de inspectorul de specialitate din cadrul Inspectoratului Școlar Județean, doamna profesor Sofia Bara-Szas și de reprezentantul Consiliului de Administrație a liceului. Firește, gazda acestor oaspeți a fost directorul liceului, Alexandru Lăutaru, împreună cu toți diriginții și o mare parte din cadrele didactice prezente.

Directorul

„Astăzi sărbătorim din nou această zi de 9 Mai, una cu semnificație triplă pentru toți românii, ziua în care România și-a Proclamat Independența de Stat, dar și ziua în care în Europa cea mai mare conflagrație mondială s-a terminat prin victoria trupelor Aliate, printre care și țara noastră. Nu în ultimul rând, 9 Mai este și ziua Europei Unite, ziua în care toți europenii ar trebui să se bucure. Din păcate, în acest an există tristețea dată de războiul din Ucraina, dar să sperăm că acesta se va sfârși repede și cu bine, iar Europa, țările europene își vor relua viața liniștită pe care ne-o dorim cu toții. Orice poate să fie în lume, dar atunci când e război, viața tuturor este întristată și de aceea pacea în lume trebuie să dăinuie! Îi felicit pe toți elevii liceului care au fost angrenați la această manifestare de sărbătoare, devenită tradițională la liceul nostru și le mulțumim și pe această cale, dascălilor și părinților, pentru modul cum s-au pregătit”, ne-a declarat directorul Alexandru Lăutaru la finalul acțiunii.

Primarul

pregătit, conform tradiției acestei sărbători de primăvară: cu mâncarea tradițională a fiecărei țări europene pe care fiecare clasă și-a ales să o reprezinte, cu program artistic, în general dansuri tradiționale, cu mâncăruri tradiționale pregătite de cu seară de tineri, sprijiniți și de mame, firește, dar și cu multă dăruire și talent cât cuprinde. Acestea fiind puse la punct, n-au mai rămas decât spectacolul, voia bună și distracția, care au răzbit din plin pe terenul de sport al liceului, unde au fost amenajate și standurile cu mâncare ale fiecărei clase, cum spuneam.

Câștigători: România, urmată de Spania!

Ca de fiecare dată, un juriu a punctat tot ce a văzut, iar la final s-au desemnat câștigătorii, anul acesta Marele Premiu fiind obținut de clasa a X-a A, care a reprezentat România, iar clasa a XI-a C, care a reprezentat iubita țară de către românii noștri plecați peste hotare din Peninsula Iberică, Spania.

Invitați

Printre cei care au stat de vorbă cu elevii și dascălii lor, dar care le-au și vorbit și apoi le-au admirat și degustat bunătățile de pe mese, ori au privit spectacolul superb oferit de acești tineri au fost

www.zvj.ro marţi, 10 mai 2022

Primarul Tiberiu Iacob-Ridzi, unul dintre invitații speciali și permanenți ai liceului la această acțiune de 9 Mai, după ce le-a vorbit elevilor de semnificația acestei zile și după ce a făcut un tur al tuturor standurilor ce reprezentau țările europene, inclusiv țara noastră, a transmis următoarele: „Data de 9 Mai este data când țara noastră și-a Proclamat Independența de Stat față de Imperiul Otoman. O dată care a marcat intrarea României întro nouă etapă, una modernă, iar faptul că azi suntem o țară așa cum noi o știm și un popor european inclus în marea familie a UE se datorează și acestui act istoric important petrecut în anul 1877. Pe de altă parte, sărbătorim azi și sfârșitul Celui de-Al Doilea Război Mondial și mi-aș dori personal, iar ca mine sunt convins că gândesc tot așa milioane și milioane de români, ca un asemenea mare război mondial să nu se mai repete niciodată, iar pacea să dăinuie în lume. Fiind azi data de 9 Mai, sărbătorim cu toții și Ziua Europei. Ținând cont de aceste trei date istorice importante petrecute în această zi, am fost deosebit de onorat să mă aflu și în acest an în mijlocul elevilor de la Colegiul Național Mihai Eminescu din Petroșani, care au sărbătorit alături de celelalte date amintite și Ziua Europei. Au făcut-o din nou frumos, în stilul care deja i-a consacrat, cu o varietate de produse culinare, muzică bună, dans și tradiții europene, iar astfel de proiecte nu fac decât să ne dea tuturor șansa de a afla cine suntem mai exact, care ne este locul și rolul nostru în Europa, cât de diferiți sau nu suntem față de alte popoare europene, dar, mai ales, câte lucruri avem cu toții în comun pe bătrânul continent. Le-am spus și elevilor de la Colegiu Național Mihai Eminescu, că, din nefericire, asistăm de câteva luni la un război nedrept, inuman, care într-o măsură mai mare sau mai mică ne afectează pe toți și că de aceea îmi doresc din tot sufletul ca acest coșmar să ia sfârșit cât mai repede și noi, cu toții, să ne reluăm viața așa cum era ea înainte, în pace, în liniște și unitate. Îmi doresc - și o mai spun o dată și

aici - ca toți copiii să se poată dezvolta, să crească armonios și în liniște, să își realizeze toate visele și să beneficieze de toate avantajele țărilor civilizate din această mare familie, cum este Uniunea Europeană! La Mulți Ani, România, La Mulți Ani, Europa! La final, țin să îi felicit și pe această cale pe acești elevi de la Colegiul Național Mihai Eminescu și pe cei care i-au coordonat pentru modul în care au pregătit și s-au prezentat la această sărbătoare. În fiecare an mă impresionează ceea ce văd pe data de 9 Mai la acest liceu, de aceea vreau să vă spun și să fac și o promisiune publică: de anul viitor vom muta această manifestare în zona Centrului Civic din municipiul nostru! Dorim astfel ca toți cetățenii Petroșaniului să se bucure alături de acești elevi și de dascălii lor de această zi de primăvară însemnată, în care sărbătorim cu toții Ziua Europei și celelalte două date istorice amintite, foarte importante de asemenea pentru istoria acestui neam și pentru Europa în general”. Corneliu BRAN

Undeva, în județ,

Se poartă albastru

Nu pot trece așa ușor peste niște poze care pe mine, personal, m-au uns la suflet. Vara asta se poartă albastru. Un albastru infinit ce vine de la Hunedoara. Pozele sunt grăitoare. Dacă vreți să vedeți

ce mai frumoasă galerie, cu cea mai frumoasă coregrafie, ei bine, dați o fugă la meciurile Corvinului. Nu veți regreta. Acolo fotbalul se mănâncă pe pâine, pentru că tradiția o cere. Loredana JUGLEA

actualitate

Gilbert Danco vă prezintă:

cenaclul boema

Noua Sfântă Treime: Capital, Producţie, Proﬁt

• In memoriam Claude Karnoouh

O întâlnire (personală și timpurie) cu gândirea critică

Fac parte din generația acelor români care au fost școliți, înjumătățit, înainte și după faimoșii ani 1990. Noi am trecut acum, unii chiar bine, de vârsta de 40 de ani. În ceea ce mă privește, abia împlinisem 18 ani când, la începutul anilor '90, fusesem admis la facultatea clujeană de filosofie. Asemenea colegilor mei (e riscant să emiți afirmații universale, dar aici nu cred să existe excepții) sufeream de boala deopotrivă psihică și culturală pe care am numit-o mirajul Occidentului. Pe-atunci rețineam doar unul dintre sensurile figurative ale termenului miraj: „atracție irezistibilă”. Era firesc, pentru că eram tineri, curioși, dornici de o aventură pe care o știam doar din povești mai mult sau mai puțin adevărate: o naivitate pe care și astăzi mi-o justific prin intermediul determinismului cultural. Am descoperit relativ repede și celălalt sens al termenului despre care vorbeam: „imagine înșelătoare”. Am descoperit relativ repede acest al doilea sens figurativ al termenului miraj (pe care l-am asociat Occidentului) datorită întâlnirii cu profesorul Claude Karnoouh care preda, în calitate de visiting professor, la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Procesul acestei descoperiri n-a fost deloc ușor pentru că eram deja injectați cu atitudinea de a fi critici în sens strict negativ și cu instrumente exclusiv afective față de tot ceea ce înseamnă teorie și practică „de stângaˮ. De fapt, nici nu știam să selectăm forme ale unor astfel de teorii; imaginarul nostru colectiv asocia, automat, tot ceea ce e „de stânga” cu dictatura comunistă, așa cum s-a petrecut ea în România. Dacă auzeam un astfel de termen, nu mai vorbesc de termenul „marxismˮ, cu toate prefixele pe care le comportă, „neo-ˮ, „post-ˮ…, deveneam, aprioric, imuni, indolenți, refractari. Tragedia socială este asta: și astăzi, după 30 de ani, întâlnim astfel de atitudini resentimentale. Dar unii dintre noi s-au vindecat repede pentru că au avut privilegiul să întâlnească la timp oameni providențiali. Din punctul meu de vedere, anii '90 au constituit, paradoxal aș spune acum, „epoca de aurˮ pentru facultatea clujeană de filosofie (cu excepțiile inerente timpului și moștenirilor sale). Nu e momentul acum să intru în amănunte pe această temă, dar, pentru a-mi continua ideea, aveam posibilitatea, ca studenți, să ne alegem câteva cursuri opționale. Unii dintre noi ne-am orientat și spre „Filosofia criticăˮ, un curs susținut de francezul Claude Karnoouh. Recunosc că motivul acestei opțiuni a fost pentru cei mai mulți dintre noi extrem de naiv: gândeam că un profesor, un cercetător, venit din Occident, ne va explica cum și de ce în Vest curge „lapte și miereˮ. (Încă nu-i cunoșteam textele). Ei, bine, n-a fost așa. Abia aici am învățat că și mai ales cum gândirea critică nu poate fi orientată prin filtrul afectivității spre un trecut de recuzat, cu atât mai puțin spre un trecut colectiv traumatizant, subiectiv și prea apropiat, cât

facebook.com/ziarulvaiijiului

mai ales spre un prezent și spre un viitor determinate istoric1 pe care, într-o măsură sau alta, le construiești prin implicare civică, intelectuală, artistică… Prin luciditate și printr-un cinism pozitiv; prin exercițiul gândirii care, după cum Claude Karnoouh amintește în nenumărate rânduri, enunță, nu denunță (chiar dacă aceste enunțuri nu sunt convenabile discursurilor oficiale2). De altfel, în cartea sa „Inventarea poporului-națiune. Cronici din România și Europa Orientală 1973-2007ˮ citim: „Or, înainte de a schimba lumea, așa cum ne îndemna odată Marx – dacă aceasta este, în ultimă instanță, apogeul muncii

gândirii și dorința noastră – trebuie mai înainte de toate și cu necesitate s-o înțelegem, iar nu să ne comportăm ca niște papagali cu diplomă și bine dresați, cum sunt marxiștii de salon sau soldățeii democrației liberale, care rumegă și toarnă cu repetiție aceeași gândire-de-a-gata pe la tot felul de colocvii, unul mai găunos ca altul3ˮ.

Intelectualii români față cu reacțiunea

România imediat-postdecembristă nu a fost gri doar datorită degringoladei produse de trecerea violentă de la un regim politic la aproape-altul, nu doar datorită situațiilor incerte din punct de vedere economic sau a peisajelor rurale și urbane dezumaniza(n)te, ci și, sau mai ales, datorită modalităților în care s-au situat intelectualii români (cu aere de celebrități) față de contextul social, cultural, de atunci. Nicio diferență față de marea parte a proaspetei studențimi ( de care vorbeam,

biografic, adineaori) sau față de a românilor care se trezeau muncind într-o întreprindere cu viitor incert. Aceste aspecte n-au scăpat ochiului critic al lui Claude Karnoouh, cu atât mai mult cu cât el privea de mulți ani (din anii '70) comportamentul colectiv românesc. A dedicat multe analize acestui fenomen, în articole, eseuri, interviuri, dar prefer să selectez în acest sens un pasaj din romanul său – „Autoportretul adolescentului îmbătrânindˮ4. Mai întâi însă, vreau să fac următoarele precizări, pentru că nu întâmplător recurg la o astfel de selecție: În primul rând, consider discursul artistic mult mai viu, mai aproape de cele ce s-au întâmplat, se întâmplă sau se pot întâmpla. În al doilea rând, profit de o „metodăˮ de explicitare pe care însuși Claude Karnoouh o utilizează în eseurile sale: rar citești un eseu de-al său în care să nu găsești analogii directe cu anumite opere de artă, de la literatură, trecând prin toate speciile artelor, până la cinematografie. Pentru a fi corect, trebuie să amintesc faptul că Heidegger este cel care evidențiază acest fenomen al dezvăluirii prin opera de artă, atunci când în „Originea operei de artăˮ utilizează termenii „pământˮ și „lumeˮ pentru revelarea unui adevăr al timpului și al spațiului epocii în care opera a fost compusă/construită5. Citez abia acum pasajul cu pricina din romanul lui Claude Karnoouh: „La universitate, colegii săi se lamentau cu privire la sfârșitul valorilor culturale, fără să înțeleagă că acest sfârșit se citea nu departe, sub ochii lor, pe străzile Orașului. Doriseră ca regimul comunist să cadă, cel puțin asta le spuneau vizitatorilor veniți din țările ooccidentale, sperând și în abundența materială, și într-o viață care să se ordoneze în jurul vechilor valori, de mult timp părăsite în Vest, în jurul avânturilor spre lectură, teatru, operă, concerte de muzică clasică. Astăzi ei constatau descumpăniți triumful poprock-ului. Nu înțeleseseră că regimul comunist, prin cultul său naiv și criminal pentru triumful tehnologic, cu respectul pentru buna-cuviință mic-burgheză, pentru valorile patriotarde, îi protejase de nihilismul occidental. Subjugați de propaganda comunistă, nu văzuseră nimic, nu înțeleseseră nimic din mutațiile petrecute în Occident de patruzeci de ani; pentru ei, postmodernismul, triumful tehnologiei, nu era decât un moft suplimentar de agățat în rastelul gândirii gata confecționate de import, cu care își hrăneau visele moraliste, fără a sesiza că banii și obiectele deveniseră modul de viață al tuturor și singurul destin oferit omului contemporan. Cu atât mai rău. Ceaușescu fusese asasinat legal, dar nu democrația politică și socială îl înlocuise. Cultului personalității unui personaj, ajuns cu trecerea anilor din ce în ce mai grotesc, i se substituisiră gesticulațiile dezordonate ale politicienilor și intelectualilor sau mai precis ale pretinșilor intelectuali neputincioși și ridicoli sau imaginile personajelor din foiletoanele americane. Astăzi idolii tineretului se numeau Michael Jackson, Arnold Schwarzenegger, Stallone, Madona;

marţi, 10 mai 2022

împreună, formau personajele noului mit mondial, cel al violenței și al sexului, pus în serviciul banilor și al corupției. Acești bravi profesori participau și ei la dansul macabru al profitului, dar no știau. Nu vedeau încă faptul că noile generații de birocrați universitari nu mai aveau drept orizont exercițiile formale de gândire și multiplele sale jocuri intelectuale, dar că, agățați de telefonul lor mobil, cu ochii țintă la e-mailuri, ei voiau să trăiască precum niște businessmen și, pentru a se pregăti, accelerau barbaria managementuluiˮ. În acest text, identific o frescă a peisajului intelectual românesc imediat-postdecembrist, una dintre cele mai fidele. Nu conta ce se întâmpla în țară atâta timp cât „curgea” o bursă sau o vizită în străinătate. De unde gândire critică, de unde filosofie politică matură în acea perioadă a României? De fapt, rădăcinile acestor atitudini politice servile sau, în cel mai bun caz, ignorante, ale intelectualilor români trebuie căutate cu câteva decenii în urmă. Să ne amintim de mișcările muncitorești din România comunistă: Lupeni '77 și Brașov '87. Nici un intelectual român nu a sprijinit, fie și într-o manieră subtilă, aceste mișcări. Dimpotrivă… Iar când a venit vremea rușinii și a (auto)justificărilor, după decembrie '89, ei au inventat hilarul concept de „rezistență prin cultură”. Au reușit să păcălească mulți cititori prin această invenție, drept pentru care și-au vândut fără probleme cărțile, au avut acces la funcții importante în cadrul instituțiilor culturale și politice și chiar la un scaun de „guru” în studiourile de televiziune de unde transmiteau mesaje înțelepte poporului needucat. Mai mult, au ajuns reperul moral al românității democratice, oameni care îți arată acuzator degetul dacă se întâmplă ca tu să-ți fi dezvoltat o conștiință civică diferită de a lor – ei, deținătorii adevărului politic absolut. Slujul pe care îl fac puterii și Vestului ar fi o atitudine a „celor care înțeleg cum merg treburile”. Și astăzi, mai ales în preajma scrutinelor electorale, o mare parte din acești intelectuali români „de rasă” sunt aspri cu oamenii în general, dar nu și cu oamenii puterii. Revenind, era dificil pentru generația de studenți de atunci să găsească repere solide printre universitarii vremii. Într-un fel, acesta e un tribut pe care trebuie să-l plătești istoriei în astfel de contexte. Nu știu în ce măsură s-a întâmplat la fel în celelalte țări care au ieșit din blocul sovietic, dar, analizând efectele vizibile de acum, am sentimentul că românii s-au mobilizat mai anevoie. După treizeci de ani ne-am fi așteptat la schimbări mai profunde, însă această așteptare ratată nu ne împiedică să recunoaștem și manifestări mature, lucide ale gândirii unor intelectuali formați după '90. O bună parte dintre ei au interacționat, într-un fel sau altul, cu gândirea critică a lui Claude Karnoouh și, ceva mai târziu, cu studenții săi deveniți acum profesori, scriitori, jurnaliști.

Zeul-Capital sau Zeul-Producție6

Diagnosticul pe care Claude Karnoouh îl așează pe fața societăților postcomuniste este simplu, corect și edit: orbirea bruscă în fața hedonismului consumatorist. Spre deosebire de discursurile medicinei, acest diagnostic nu poate fi de natură benignă sau malignă. Vorbim despre un diagnostic cultural pe care îl sorbim, cu toții, din ochi. El funcționa de mult timp în societățile vestice la care râvneam cândva în tăcere. Problema e în altă parte: noi am adoptat acest diagnostic fără discernământ, ca

www.zvj.ro marţi, 10 mai 2022

pe un dar minunat pe care ni-l oferă lumea „deafară”ca și cum nimic din ceea ce s-a întâmplat în partea noastră de lume n-ar fi admisibil. Cultura occidentală trecuse deja de la moartea subiectului la supremația obiectului. Jean Baudrillard a explicat pe îndelete aceste mutații culturale. Se pare că istoria subiectului a luat sfârșit. El și-a debordat propria schemă în următoarea direcție: în sine – pentru sine – pentru celălalt – în anonim. Această fază ultimă a schemei sale (care stă sub semnul anonimului) caracterizează în modul cel mai vădit faza reproductibilității tehnice, faza „supremației obiectelor” ce culminează în producția de gadget-uri – obiecte care își depășesc cu mult scopul funcțional și care au scopul suprem să distreze. Desublimarea rațiunii coincide în această fază a tehnologiei cu sublimarea sensibilității unui receptor pasiv care se lasă (nu este!) preocupat. Tot acest delir al obiectelor impune o estetizare de ansamblu a experienței cotidiene. Ceea ce a căutat cu atâtea eforturi subiectul, a realizat obiectul în numai câteva decenii, Astfel se împlinește logos ul lui techné, limbajul suveran al obiectelor, impersonalitatea actului de reproducție: ek-staza formelor estetice, hipercomoditatea, obligativitatea consumului; pe scurt – „eliberarea de sine” prin dependența de obiecte. Suprema fericire – inconștiența. „Dacă vreme de veacuri – afirmă Baudrillard în Sistemul obiectelor7- oamenii supraviețuiau acestora prin generații succesive și într-un decor stabil, actualmente avem de-a face cu generații întregi de obiecte ce se succed într-un ritm accelerat într-o singură existență individuală”. Iar creditul, „ca un fel de cadou al ordinei de producție”, va genera următorul proces: aflate în fața noastră, obiectele „au deja un an de viață; pentru că ultima rată o vom plăti la anul, când un nou model le va înlocui”, în timp ce cumpărătorul (subiectul sedus) „va căuta o consolare psihologică prin cumpărarea pe credit a unui alt obiect”. Uzarea și perfecționarea sunt un propriu al obiectelor. Reproductibilitatea a devenit astfel o forță în sine, una care constrânge să cumperi sau să fii eliminat, să-ți trăiești viitorul în prezent sau să devii exilatul istoriei. Dacă nu ții pasul, devii piesă de muzeu; vei fi inactual, comemorat (vezi cazul triburilor așa-zis primitive care stârnesc curiozitatea spectatorilor occidentali) ori uitat. În această concurență complexă, banul devine reperul oricărei valori. Ești artist, tehnocrat, star, chiar și cercetător, numai dacă ești cumpărat. Exiști numai dacă te vinzi. Te vinzi dacă distrezi. În nenumărate rânduri Claude Karnoouh amintește în acest sens exemplul extrem al lui Piero Manzoni cu a sa Artist' Shit lângă care adaugă ironic într-un interviu acordat lui Aurelian Giugăl8: „Capitalismul e capabil să transforme orice în bani. Această operă a costat Muzeul Pompidou 5 milioane de franci (cca. 1-1,2 milioane de euro). Pentru o cutie de conserve cu rahat înăuntru mi se pare o demonstrație foarte bună pentru a sublinia una din caracteristicile capitalismului. Henry Miller era tot pe acolo când spunea în „Primăvara neagră”: Când rahatul se va plăti în aur, curul proletarilor nu va mai fi al lor”. Tot acest hedonism înlocuiește noul cu șocul de scurtă durată; un tip de estetizare care acoperă existența cu un voal strălucitor. Nu se întâmplă altceva – observă Vattimo în Societatea transparentă – decât ceea ce Nietzsche desemnase prin „a continua să visezi știind că visezi” („l'idéalisme du rêve”). Procesul de ansamblu al estetizării nu aduce cu

sine doar o criză a realității, ci și, sau mai ales, o criză a eticii, manifestată atât în plan social, economic, cât și în plan politic. În Amurgul datoriei9, Gilles Lipovetsky sesizează următorul fapt: „În 1991, aproximativ un cardru din două ieșite de pe băncile marilor școli de comerț și de ingineri nu consideră că au vreo obligație de ordin superior față de ceilalți cetățeni sau de a servi interesul general și de a contribui la prosperitatea colectivă”. O asemenea atitudine (cercetarea era făcută acum 30 de ani în statele vestice și ea a invadat din plin zona estică) denotă o dată în plus primatul economicului asupra politicului și socialului ce caracterizează gândirea capitalistă și avansează un individualism excentric, deși semnale împotriva acestui tip de privilegiere n-au încetat să răzbată din partea analiștilor lucizi. Claude Karnoouh a dedicat multe eseuri pe această temă. Căci, în epoca reproductibilității actuale susținută necondiționat de spiritul capitalismului, techné nu este numai „altul” natrii, physis-ului, ci, mai mult, între acestea două (techné și physis) se instaurează un raport de excludere unilaterală în care punctul forte stă de partea tehnicii.Este vorba, bineînțeles, despre efectele ecologice alarmante ale unei tehnici greu de controlat din cauza substanțialelor profituri economice pe care această tehnologie le aduce marilor firme sau diferitelor guverne. Filosofia, ca de obicei, explică mai profund aceste aspecte ale culturii. Am trecut, cum bine punctează Gianni Vattimo în „Sfârșitul modernitățiiˮ, de la cultura monumentală la cultura ornamentală sau, în alt limbaj, care, desigur, nu are de-a face cu vreo ierarhizare sexistă, de la cultura masculină la cultura feminină. Esteticul primează acum. Dar aici trebuie să fim atenți: așa cum raționalitatea culturii tradiționale a născut monștri (marile culturi au produs marile războaie), estetica culturii actuale naște meduze (suntem împietriți în fața multitudinii obiectelor care ne înconjoară). Această estetizare globală, din punct de vedere politic, ne transportă în „societatea spectacoluluiˮ. Ne-a avertizat Guy Debord10 încă din anul 1967 asupra acestor aspecte: „Spectacolul este visul urât al societății moderne încătușate, care nu e, în cele din urmă, decât expresia dorinței sale de a dormi. Spectacolul e paznicul acestui somnˮ. Din păcate, are dreptate Guy Debord, politica actuală e spectacol, nicidecum artă sau știință de a gospodări. Mai grav, spectacolul e consumat mai abitir decât politica. Claude Karnoouh demonstrează aplicat această idee: „dacă românii n-au uitat avantajele regimului comunist (locuri de muncă, vacanțe asigurate, prestații sanitare de nivel mediu, însă accesibile tuturor, educație și învățământ gratuite și generalizate), nu vor uita prea curând nici gustul societății de consum generalizat și al hedonismului dominant al culturii pop-rock (70 000 de participanți au fost înregistrați,de pildă, la concertul trupei AC/DC de la București, din mai 2010, și doar 45 000 de manifestanți reușiseră să adune sindicatele, cu câteva zile în urmă, în Piața Victoriei, pentru a protesta împotriva tăierilor din salarii și din pensii)11ˮ.

Vestul și (r)Estul

Am observat, citind eseurile și cărțile lui Claude Karnoouh, dar și din discuțiile noastre personale, faptul că el folosește mult statusul țărilor din Est ca un mijloc pentru a critica politica hegemonică venită din țările vestice. Mai mult, suspectez că aceasta e o metodă a sa de a privi mondialitatea în curs de

cenaclul boema

desfășurare. Evident, nu e o metodă unică pe care el o aplică pentru a enunța acest hegemonism, dar o întâlnim în multe dintre eseurile sale. Trebuie să fim atenți cu afirmațiile politice ale lui Claude Karnoouh pentru că ele sunt, de multe ori, provocatoare. Uneori le poți accepta imediat, alteori te gândești dacă pot sau nu să fie viabile. Spre exemplu, poți să fii de acord din prima cu criticile pe care Claude Karnoouh le aduce slujului făcut de guvernele țărilor „mici” în fața forurilor Uniunii Europene sau în fața NATO pentru simplul fapt că aceste organisme politice sau militare se numesc Uniunea Europeană sau NATO. Ca și cum numele, doar numele, reprezintă reperul absolut al acțiunilor politice: un sofism, desigur - sofismul autorității. Să ne amintim cât de protectoare (?!) a fost Uniunea Europeană cu România mulți ani de zile când producătorii români nu-și puteau vinde produsele în market-urile europene care funcționau fără probleme pe teritoriul țării noastre. Și exemplele pot continua... Dar, revenind la afirmațiile politice provocatoare ale lui Claude Karnoouh, să avem în vedere și una care te neliniștește și care răspunde la întrebarea „De ce să mai votăm?ˮ. Atât în „Raport asupra postcomunismului și alte eseuri incorecte politic” cât și într-un interviu din „Conversații în amurg” întâlnim scepticismul autorului în ceea ce privește eficiența votului în statele democratice, în condițiile spectacolului politic actual. E vorba despre o poziție discutabilă pentru că putem aduce în egală măsură argumente pro și contra. În primul volum amintit mai sus Claude Karnoouh operează o asociere categorică: „Câtă dreptate avea Coluche când spunea, cu zeflemeaua-i fără pereche: Dacă votul ar mai folosi la ceva, de mult ar fi fost interzis!”. Autorul continuă imediat mai departe: „Atunci când poporul va înțelege că trebuie să delegitimeze prin absenteism masiv acest spectacol electoral, va începe poate reînnoirea vieții noastre politice”12. E greu de presupus că o astfel de înțelegere va fi posibilă atâta timp cât ceea ce ne antrenează în exercițiul electoral este spectacolul, nu gândirea critică. În al doilea volum amintit13, Claude Karnoouh crede că doar votul direct în comunitățile mici mai are rost. E-adevărat că rezultatele voturilor favorizează, alternativ, partidele care își împart suspect puterea, dar rămâne deschisă problema eficienței sau ineficienței acestei practici politice. Oricum, analizele lui Claude Karnoouh asupra exercițiului politic actual sunt incomode pentru actorii puterii (din punctul de vedere al criticii) și îmi pare că sunt sumbre (din punct de vedere proiectiv). Mă explic: El vede într-un fel propriu relațiile tensionate dintre Est și Vest, mai ales dintre Rusia și

facebook.com/ziarulvaiijiului

S.U.A., răsturnând percepția comună, mediatică, asupra acestor interacțiuni. Astfel, în „Pentru o genealogie a globalizării. Eseuri critico-filosofice ale unui sceptic în acțiune”14 citim: „Azi, puterea rusă încarnată de Putin demonstrează încă o dată că ura față de Rusia este mai puțin legată de tipul de regim politic din această țară și mult mai mult de existența ei ca putere pe scena mondială, ca putere ce blochează expansiunea Occidentului spre Est, spre Caucaz”. Și ceva mai departe: „Ceea ce Occidentul nu înțelege sau nu vrea să înțeleagă este că, în pofida unei tehnologii de vârf și a unei puteri economice non-neglijabile, Rusia lui Putin a păstrat o trăsătură caracteristică și esențială din concepția tradițională despre putere a gândirii politice rusești, anume că politicul domină pe socius în detrimentul economicului”.

Din punct de vedere proiectiv, atitudinea experimentată prin studii și prin acțiuni de către Claude Karnoouh este îngrijorătoare. În volumul abia amintit, el mărturisește: „După o viață întreagă de entuziasm militant pentru o posibilă schimbare a timpurilor, acum, când nu sunt prea departe de sfârșitul vieții mele, spun: nu există viitor. Umanitatea este condamnată”15. E greu de presupus cât adevăr conține această, să-i zicem, previziune a sa, mai ales că, în general, mesajul lui Claude Karnoouh derivă din imperativul adresat oamenilor de stânga, cu precădere intelectualilor, de a trece de la reflecție la acțiune, cu toate riscurile pe care le comportă o astfel de manifestare. Deocamdată, prefer să rețin acest mesaj.

1 Cred că limbajul heideggerian surprinde perfect o astfel de atitudine faţă de istorie, fie ea chiar şi istorie personală: nu în sensul lui Ueberwindung (a lăsa ceva în urmă ca dăunător, rău făcut, eronat), ci în sensul lui Verwindung („o depăşire care este, în realitate, o recunoaştere de apartenenţăˮ, cum a tradus Gianni Vattimo termenul în „Sfîrşitul modernităţiiˮ) 2 În prefaţă la prima ediţie românească a volumului „Adio diferenţei.Eseu asupra modernităţii tîrziiˮ (Editura Dacia, Cluj˗Napoca, 1994), Claude Karnoouh avertizează cititorul: „... nu încetez să enunţ (nu să denunţ) banalitatea terifiantă a lucrurilor şi evenimentelor, aşa cum se lasă ele privite în realitatea lor cotidiană, fără a confunda voinţa de a face cu putinţa de a face. Confuzie care i˗a făcut pe comunişti să comită crime cu conştiinţa împăcată că schimbă popoarele „spre binele lorˮ. Unii au ştiut încă de pe atunci că infernul e pavat cu cele mai bune intenţiiˮ. A doua ediţie a cărţii a apărut în 2001 la Editura Idea Design & Print (Cluj˗Napoca). Pasajul e reluat de către autor în „Pentru o genealogie a globalizării – Eseuri critico-filosofice ale unui sceptic în acţiuneˮ, p.307, Alexandria Publishing House, 2016, dovadă că a rămas fidel acestui principiu al gândirii critice. 3 Idea Design& Print, p.358, Cluj-Napoca, traducere de Teodora Dumitru. 4 Publicat, în limba română, la Editura Adenium, Iaşi, 2015; în limba franceză – „Autoportrait d`un adolescent vieillisantˮ, Edition du Présent Littéraire, Arad, 2012. Despre acest roman m-am pronunţat în revista „Tribunaˮ, Cluj-Napoca, 16-30 septembrie 2016 – „România postdecembristă şi mirajul iubiriiˮ 5 Martin Heidegger – „Originea operei de artăˮ, Editura Humanitas, 1995: „Physis pune în lumină totodată acel ceva pe care şi în care omul îşi întemeiază locuirea sa. Noi numim acel ceva – pământul (Erdei). Ceea ce spune acest cuvânt nu trebuie confundat nici cu reprezentarea unei mase material aşezate în straturi şi nici cu reprezentarea, doar astronomică, a unei planete. Pământul este locul în care deschiderea readăposteşte ca atare tot ceea ce se deschide (p.66) şi: „Ce anume ex-pune opera ca operă? Înălţându-se în sine, opera deschide o lume şi o păstrează pe aceasta într-o permanenţă suverană. A fi operă înseamnă a ex-pune o lumeˮ (p.68). 6 Împrumut termenii din excepţionala carte a lui Alexandru Polgár – „Diferenţa dintre conceptual de piaţă al lui Heidegger şi cel al lui Granelˮ, Idea Design & Print, Cluj-Napoca, 2013. Alexandru Polgár face parte din generaţia filosofiei clujene formată în anii '90. 7 Editura Echinox, Cluj, 1996 (p.104), traducere de Horia Lazăr. 8 „Mic interviu de toamnă târzie”, publicat mai întâi în „Argumente și fapte”, 27 mai 2016 și preluat în cartea „Conversații la amurg. Aurelian Giugăl&Dan Neumann în dialog cu Claude Karnoouh”, p.77, Alexandria Publishing House, 2017. 9 Editura Babel, Bucureşti, 1996, (p.171), traducere de Victor-Dinu Vlădulescu. 10 „Societatea spectacoluluiˮ, Casa Cărţii de Știinţă, Cluj-Napoca, 1998, traducere de Ciprian Mihali şi Radu Stoenescu. 11 Claude Karnoouh – „Raport asupra postcomunismului şi alte eseuri incorecte politicˮ, p.321, Alexandria Publishing House, 2014, traducere de Teodora Dumitru. 12 op.cit., p.271. 13 op.cit., p.53, „Cu Claude Karnoouh despre votul din democrațiile reprezentative – Aurelian Giugăl, Alexandru Hânțari. 14 Alexandria Publishing House, 2016, p.138. 15 p.204.

marţi, 10 mai 2022

Berbec (21 Mar - 20 Apr)

Orice problemă care te frământă are întotdeauna rezolvare, deci nu te împovăra singur cu griji inutile. Stresul nu te ajută la nimic, ci calea de vindecare a acestei situaţii e gândirea pozitivă.

anunţ

mica publicitate

pIErDErI

mica publicitate

Cumpăr vechi detector de gaz metan pentru mină (metanometru), provenienţă rusească, complet şi în bună stare estetică. Tel. 0723524003.

Taur (21 Apr - 21 Mai)

Ai tendinţa de a te juca un pic cu orele care trec, de parcă nu ţiar păsa dacă mai ai o oră sau zece până la un anumit eveniment de o importanţă specială.

Gemeni (22 Mai - 21 Iun)

agitată.

Eşti cam nervos şi orice replică ascuţită te poate irita şi mai tare. Imaginează-ţi că tu eşti un vas cu pânze pe o mare şi aşa foarte

Rac (22 Iun - 22 Iul)

Un lucru trebuie să eviţi azi: să discuţi despre politică, indiferent în ce plan s-ar aplica aceasta! Politica naşte antipatii şi conflicte!

Leu (23 Iul - 22 Aug)

Unii încearcă să te oprească din elan, vorbindu-ţi despre viitorul unui proiect în cei mai sumbri termeni, dar nu trebuie să asculţi ce spun aceştia.

Fecioară (23 Aug - 21 Sep)

Apare azi în calea ta o persoană care îţi inspiră fericire, încredere deplină, ocrotire. Te simţi în siguranţă în compania sa şi încerci să profiţi cât mai mult timp de energia pozitivă pe care o emană.

Declar furate în luna ianuarie 2022, certificatul de înregistrare şi certificatele constatatoare ale SC Agios Nikolaos Trading SRL, având sediul în Petroşani şi J20/836/2020 CUI 41988924. Le declar nule.

Balanţă (22 Sep - 22 Oct)

Deţii toate resursele să pregăteşti un program perfect, un meniu de milioane, un antren pe placul tuturor, pentru că tu eşti organizatorul principal.

Scorpion (23 Oct - 21 Noi)

Ocupă-te mai mult de sănătatea ta, pentru că este un moment bun să găseşti cel mai potrivit leac pentru una din problemele care te frământă.

Săgetător (22 Noi - 20 Dec)

Eşti invitat să te alături unui proiect colectiv, dar nu ai prea multă tragere de inimă către scopul respectiv. Gândeşte-te dacă merită să te bagi, ca nu cumva să munceşti doar tu, iar succesul să-l obţină alţii!

Capricorn (21 Dec - 19 Ian)

Duci după tine nişte resentimente care ar fi trebuit să dispară demult din inima ta, dar tu nu le poţi şterge încă din memorie. Nu mai zgândări de unul singur rana!

Vărsător (20 Ian - 18 Feb)

Tu reprezinţi autoritatea deplină în ochii altora care ascultă de tine cu sfinţenie. Prin puterea pe care o deţii poţi face lucruri minunate, fără a avea nicio conotaţie egoistă,de exemplu poţi lupta pentru alţii!

Peşti (19 Feb - 20 Mar)

Relaţia cu biserica e ceva mai aparte acum, dar nu pentru că acolo ţi-ai găsi liniştea şi alinarea, ci pentru că acolo te cheamă o emoţie mai tristă, o supărare, un eveniment cu conotaţii nu tocmai plăcute.

Horoscop

www.zvj.ro marţi, 10 mai 2022

DIVERSE

actualitate

Preţul de pornire al licitaţiilor pentru cumpărarea Termocentralei Mintia – în continuă scădere

Să fi avut dreptate senatorul Cristian Resmeriță, când spunea, în cadrul unei conferințe de presă din luna martie, că Mintia va fi vândută până la urmă pe un preț de nimic și apoi vândută de viitorul proprietar la fier vechi?

Lucrurile se pare că încep să-i dea dreptate, din moment ce un grup al Termocentralei Mintia este scos din nou la vânzare, după ce la o primă licitație furnitura rusească pentru acest grup energetic a fost scoasă la vânzare la prețul de pornire de 6,509 milioane de euro și nu s-a găsit cumpărător. Azi, 10 mai, prețul de pornire al licitației pentru același pachet „Ziomar” va fi de 5,207 milioane euro, deci cu 1,3 milioane mai puțin și din anumite surse din cadrul CEH se prevede că și de data aceasta „speranțele sunt destul de slabe”. Și tot așa, probabil pe la finele verii mai scade prețul cu alt milion jumătate, apoi prin toamnă cu încă pe-atât, urmând să se ajungă undeva spre un milion, maxim două. Emil Gros, administratorul public, declara după prima licitație că „n-a fost nimeni interesat de grupul energetic Ziomar, un grup care a stat în ploaie și vânt ani de zile, care nu se pretează decât pentru termocentrale care mai există în spațiul rusesc”. Acum ce să mai spunem, doar nu noi sau dumneavoastră cititorii am condus CEH și am luat

facebook.com/ziarulvaiijiului

decizii proaste, inclusiv aceea de a nu dota termocentrala cu instalație de desulfurare când se putea și existau bani, cum s-a întâmplat la Paroșeni. Dacă s-ar fi făcut ce trebuie la timp, Mintia nu ajungea să fie închisă și vândută pe grupuri și bucăți, cum probabil se va întâmpla, urmând ca apoi să ajungă la fier vechi și să se îmbogățească unii, iar Statul Român din nou să piardă ca de obicei. Din păcate vina exclusivă și în acest caz este a ministerului de resort, care nu numai că n-a dat ordine exacte să se facă ce trebuie, atunci când era timpul și cazul, dar a asistat neputincios la toate măgăriile făcute, știindu-se faptul că într-un final aici se va ajunge, adică la închidere și licitații de vânzare. Și atunci, spuneți dumneavoastră, nu a fost un adevărat genocid ce s-a întâmplat cu această termocentrală, cu minele din Valea Jiului, după rețeta Siderurgiei românești, în frunte cu combinatul de la Hunedoara, un sector industrial pe care l-au distrus mai marii țării încă din primii ani după 1989, știind că astfel „bubuie” mineritul și „hoardele” de mineri, pe care-i considerau mulți de prin Capitală, „dușmanii țării” (asta după ce unii, cu chibzuință, au folosit imaginea minerilor, di păcate, pe post de „haiduci prin Capitală”). O manipulare ordinară și grosolană care și azi rezistă, din păcate, pe la unii de prin redacțiile centrale, care cred că știu „adevărul”, dar, de fapt, se lasă și acum manipulați cu informații eronate, voit date la vremea lor, dar total contrare

adevărului, manipulându-se astfel opinia publică în continuare, inclusiv generațiile actuale de tineri care la „mineriade” nu erau născuți. Revenind, să sperăm că senatorul din Valea Jiului n-a avut dreptate la acea conferință de presă și Mintia va fi cumpărată la un preț demn de renumele și de importanța ei pentru partea de vest și nord-vest a țării în ceea ce se cheamă „siguranță energetică națională”, dar și că aceasta, o dată cumpărată, nu va fi vândută pe bucăți la fier vechi de proprietar, ci va fi repusă în folosință, chiar și pe grupuri pe gaz metan, dacă va fi nevoie și nu se va mai pune problema de huilă! Cu toată scumpetea acestei resurse naturale, numită gaz metan, România are nevoie de termocentrale chiar și pe gaz, cum are nevoie și de noi hidrocentrale, mai ales în contextul dat de această criză și de ceea ce fac rușii, care să producă energie electrică iar țara să devină independentă energetic. Unii ar zice că acesta este optimismul fraierilor… Da, dacă trebuie să credem că lucrurile nu pot fi făcute doar ca să câștige șmecherii și escrocii, iar țara să tot piardă, atunci intrăm și noi, cei de la ZVJ, în categoria fraierilor, alături de toți cetățenii de bine care încă iubesc această țară! Vom vedea în continuare ce se mai întâmplă și să așteptăm împreună rezultatul licitației de azi și ale celor ce vor urma. Apoi vom mai povesti și reveni pe acest subiect. Să sperăm că nu degeaba… Corneliu BRAN

marţi, 10 mai 2022