Ziarul Vaii Jiului
Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul
Nu există lege
)
împotriva LUI! ADEVĂRU
Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia: str. Nicolae Bălcescu nr. 2, etaj II, Petroşani
Director: Cătălin DOCEA
Redactor şef: Marian BOBOC
Curs valutar: 1€ = 4,5515 lei 1$ = 4,2783 lei 1₤ = 5,1887 lei
miercuri, 15 martie 2017
Anul X • nr. 2136 • 8 pagini • Preţ: 1 leu
De dezbaterea publică a bugetului local au fost interesaţi puţini vulcăneni
Ieri, în sala mare a primăriei, s-a aflat în dezbatere publică documentul privind bugetul local pe anul 2017. Document care, sub forma unul proiect de hotărâre, este chiar astăzi la ordinea de zi a şedinţei extraordinare a Consiliului Local al municipiului Vulcan.
Sala s-a umplut, este adevărat,
a fost nevoie să mai fie aduse scaune, numai că, la o simplă parcurgere cu vederea, s-a putut constata că numărul cetăţenilor interesaţi de problema bugetului local a fost destul de mic. Ba, mi-a venit să cred la un moment dat, erau mai mulţi reprezentanţi ai presei, decât simpli vulcăneni. Fiindcă, să-mi fie iertat, în această categorie nu i-am inclus pe consilierii locali veniţi nu din curiozitate, cum s-ar credea, ci pentru a şti cum să pună problema în şedinţa de miercuri, 15 martie.
Cel care a luat primul cuvântul
a fost, fireşte, Gheorghe Ile. Primarul a prezentat cauza pentru care bugetul local vulcănean este pus în discuţie mai târziu decât s-ar fi cuvenit şi, apoi, s-a referit la toate capitolele acestuia. Cu cifre, lucrări şi investiţii în toate domeniile. Când a terminat, nu toată lumea a fost dumirită în privinţa sumei din care este constituit bugetul local. „Asta, deoarece – a motivat doamna Angela Stoica – domnul primar a pomenit trei cifre. Care dintre acestea e bugetul?”. „37.649,15 mii de lei”, a lămurit Ile, după care doamna ec. Leonte Luminiţa, director economic, a venit cu specificaţiile expuse în anexa 1, în care se vorbeşte despre secţiunile de venituri funcţionare şi dezvoltare. Nu pot să ştiu câţi dintre cei din sală
au digerat amestecătura aceasta contabiliceasco-economică de cifre şi date, dar pot să spun că cetăţenii care au vorbit s-au referit, în mare, la aspecte pe care le-ar fi putut aduce oricând la cunoştinţa primarului şi a consiliului Local. Asta dacă, desigur, ar participa la şedinţele ordinare ale consiliului local, care sunt publice.
Voi spicui
şi în alte articole problemele pe care dumnealor le-au adus în discuţie. Domnul Velicu Neicu, bunăoară, a reclamat lipsa locurilor de parcare lângă blocul D13 şi cele vecine acestuia. S-a mai referit, apoi, la mizeria care curge odată cu apa pârâului Mohora, dar şi la gradul redus de vizibilitate de care au parte - din cauza grinzilor de lemn care încadrează strada Nicolae Titulescu în zona Mercur - şoferii care vor să iasă de pe aleile dintre blocurile „D”. Domnul Fazekaş Tiberiu a vrut să afle dacă strada Morii va fi reparată şi asfaltată în acest an. Răspunsul lui Gheorghe Ile l-a redus la tăcere. Nu. Nu va fi, pentru că, mai întâi, trebuie introduse conductele de canalizare şi de apă potabilă. Or, proiectul, în care este cuprinsă şi strada Bazinului, care urmează să fie materializat pe fonduri europene, nici nu a fost încă aprobat! „Doar peste doi ani şi jumătate, trei, îi va veni rândul acestei străzi”, a concluzionat primarul.
Concluzie care,
fie-mi iertată îndrăzneala, subsemnatul a tras-o cu mult timp înainte. Când, personal, anul trecut, l-am întrebat pe domnul Costel Avram dacă străzile mai înainte pome-
Un adevăr dureros:
nite sunt prinse în cărţile facerii reţelei de canalizare. Dumnealui mi-a răspuns cu un „nu” cât se poate de clar, numai că, apoi, primarul a negat vehement cu binecunoscutu-i „Nu-i aşa. Tu nu ştii nimic!”. Un alt cetăţean a vorbit despre consecinţele pe care le are lipsa canalizării pe strada care, de la „Lampă”, urcă spre cartierul Micro 3B „Dallas”. Pe acesta s-au executat rigole, strada a fost asfaltată, dar nu a fost luată-n calcul şi introducerea unui sistem de canalizare. Din care cauză suferă şi gospodăriile ridicate în dreapta drumului, aproape de vârful dealului. Primarul Ile i-a atras însă atenţia că multe dintre casele acelea au fost construite ilegal, pământul a fost cumpărat de la o persoană fizică şi nu a mai fost intabulat. De aceea, a continuat el, primăria are în vedere şi se va ocupa în mod expres şi de acest aspect. Zona aceea, care nici nu are nume de stradă, a intrat în vizorul administraţiei publice locale şi edililor locali, iar treburile se vor încheia când tot ce-i acolo va fi conform legii.
Închei aici
materialul redactat pe tema dezbaterii publice de ieri. Notiţele pe care le-am luat îmi permit să revin oricând asupra acestei chestiuni care rămâne valabilă din moment ce este vorba despre bugetul local al Vulcanului pentru acest an. Vreau, totuşi, să nu omit un lucru care s-ar putea să-i intereseze pe cei care, din diferite motive, nu au putut să fie prezenţi la dezbatere. Amendamente, sugestii şi propuneri se pot depune până vineri, 17 martie, ora 12:00. Înscrisurile trebuie să-i fie înmânate – după cum am aflat chiar din gura lui Ile – doamnei director economic Luminiţa Leonte. Acum dacă nu se va ţine seama de ele, rogu-vă să nu trageţi în ziarist! Cel care ar trebui prins în cătare, în caz de nemulţumiri, este cu totul şi cu totul altcineva. Gheorghe OLTEANU
Unii se hrănesc cu ce aruncă alţii
Zilnic, containerele de gunoi din Vulcan sunt luate la purecat de către multe persoane sărace. Le văd cum, cu un băţ, scurmă printre deşeurile menajer şi, cu ochi de experţi, localizează rapid tot ce-ar putea fi comestibil pentru ei sau pentru animalele pe care le ţin. Zilele trecute
am urmărit-o mai atent pe persoana din această categorie. Tânăra era însoţită de o fetiţă şi tocmai selecta deşeurile menajere din containerul aflat în curtea Şcolii Gimnaziale nr.4. Am fost curios să văd ce „pescuieşte” ea din container, la acea oră a după amiezii. Şi am văzut. A adunat o plasă plină cu cornuri şi a turnat aproape un litru de lapte în bidonul de cinci litri pe care-l avea cu ea.
Nu cred că trebuie
să ofer detalii în privinţa acestor produse alimentare pe care copiii le primesc în cadrul programului „Cornul şi laptele”. Nu ştiu din ce cauză unii dintre
elevi preferă să le arunce la gunoi. Pe unii i-am văzut hrănind nişte căţei cu ele. Cert este că, pentru tânăra despre care am pomenit şi pentru însoţitoarea ei, deşi nu merg la şcoală, laptele şi cornurile adunate de la gunoi sunt o adevărată mană cerească. Asta, fiindcă se bucură că, seara, nu se vor culca nemâncate. Gheorghe OLTEANU