Issuu

16 - 31 octombrie Pop Culture Magazine Interviu ANA BUNEA ȘI IOANA-MARIA PASC Petrecere

ZILESINOPTI.RO

facebook.com/zilesinopti Interviu DUMITRU BUDRALA Festival

SIBIU WALKS: PĂDUREA DUMBRAVA JURNAL DE GURMAND: DULCEȚURI DE TOAMNĂ LUCRURI PE CARE LE ȘTII DOAR DACĂ EȘTI: ANTRENOR DE FITNESS, CU CLAUDIU DOARVOAȘ

Főszervező | Organizator

Támogatók | Susținători

CSOÓRI SÁNDOR ALAP

Nagyszeben Sibiu Hermannstadt

2026 11. • 6–15.

16 - 31 octombrie

ZILE ȘI NOPȚI

Salut, Sibiu Te invit în Orașul de Jos Monika Tompos, redactor La mijlocul lui septembrie a avut loc pe strada Târgul Vinului Street Delivery Sibiu. După câțiva ani în care evenimentul a avut loc în Piața Schiller, Street Delivery a revenit în Sibiu. Și a revenit super-în-forță (trebuie să recunosc). Cu o ediție matură, asumată, mai așezată. Cu noi mize, mai mari, și mai pe termen lung. Cu o strategie, pe care îmi doresc din tot sufletul să o îndeplinim. Am ajuns pe strada Târgul Vinului, datorită lui Alin și a Claudiei, prieteni, localnici ai străzii. Ne-am împrietenit și cu alți vecini, cu Romi, cu Ovidiu, cu Andrei și Didi eram deja prieteni, cu doamna care locuiește vizavi de Alin, domnul de la parter, doamna de la cea mai frumos restaurată casă de pe stradă, tipa superfaină de la florărie. Ne țopăia su fletul de fericire, și mie și lui Ramo, prietena și colega mea de Street Delivery când am văzut vineri dimineața ce bucurie pe comunitatea străzii că se organizează un eveniment la ei pe stradă. Ediţia de Sibiu Apare bilunar - gratuit nr. 18 (541) | 16 - 31 octombrie  Str. General Magheru, nr. 54, Sibiu  /zilesinoptiSibiu  zilesinopti.ro Ediţiile Zile și Nopţi în România: 235.000 exemplare lunar. (Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Sibiu, Bacău, Piatra Neamţ, Galaţi, Oradea, Piteşti, Bistriţa, Tg. Mureş, Iaşi, Baia Mare, Satu Mare, Suceava)

Ce vreau să spun este că a fost foarte frumos în Orașul de Jos, și că ne-am simțit minunat. Că nu a fost cu înjurături și cu claxoane, cum ar presupune BIAS-urile pe care le au sibienii despre Orașul de Jos. A fost cu entuziasm sincer, cu oameni care ies pe stradă și dau o mână de ajutor; cu vecinătate și cu bucurie că strada s-a făcut frumoasă pentru a-și arăta potențialul. Am avut Agora For Urban. A fost una dintre cele mai frumoase agore la care am participat eu în Sibiu – a fost cu implicare, cu feedback din partea publicului, cu sugestii și observații, și s-a lăsat cu o listă lungă de obiective pe care trebuie să le îndeplinim. Printre ele și că, avem nevoie de o schimbare a mentalității, iar ea se poate întâmpla doar dacă vii în Orașul de Jos să vezi ce fain e! Te invit așadar pe pagina mea de social media, În Orașul de Jos, să descoperi și tu ce te poate aduce pe aici-acolo. Publisher: Marius Dicoiu | marius.dicoiu@zilesinopti.ro | 0744 35 99 10 Vânzări - Distrubuitie: Marius Cătană | marius.catana@zilesinopti.ro | 0743 56 66 60 Administrativ -Vânzări: Denisa Ciocoiu | secretariat.sibiu@zilesinopti.ro | 0751 79 71 39 Redactor: Răzvan Sădean | razvan.sadean@zilesinopti.ro

Dacă doriţi să semanalţi un eveniment: e-mail sibiu@zilesinopti.ro. Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru modificările survenite ulterior.

Redactor colaborator: Monika Tompos

Pentru publicitate în ediţia tipărită sau online sau dacă vrei să primeşti revista Zile şi Nopţi Sibiu te rugăm să contactezi: Distribuție: 0743 56 66 60

Layout & DTP: Gabriela Hogea

www.zilesinopti.ro

PAGINA 3

16 - 31 octombrie

POP CULTURE MAGAZINE

SALUT SIBIU �� 3 Te invit în Orașul de Jos

PREMIERĂ �� 35 Verity

VIAȚA ORAȘULUI �� 5

PREMIERĂ �� 37 Este 2027 anul în care Lea Seydeux va fi nominalizată la Oscar?

SIBIU WALKS �� 8 Pădurea Dumbrava LUCRURI PE CARE LE ȘTII DOAR DACĂ ești antrenor de fitness, cu Claudiu Doarvoaș �� 58

PREMIERĂ ��39 Strada Malaga

ARTĂ FOTOGRAFICĂ Justin Quinnell �� 26

ANIVERSARE Little Black Dress - un etern simbol Chanel �� 54

MUZICĂ NINIGRA �� 22 OMUL CU DISCURILE John Scofield&Dave Holland �� 26 MUZICĂ NOUĂ Ce ascultăm în luna octimbrie �� 28 PETRECERE Ana Bunea și Ioana-Maria Pasc �� 30 ANIVERSARE Lenon �� 32

PAGINA 4

PREMIERĂ ��41 Other Mommy

EAT&DRINK �� 45 Cramele care au furat scena MIXOLOGY �� 46 În ton cu octombrie JURNAL DE GURMAND �� 48 Dulcețuri de toamnă BISCUIT.RO �� 50 Despre prăjituri, orașe, pprestigiu și comerț

www.zilesinopti.ro

Experience art in a new way.

imsibiu.ro

16 - 31 octombrie

TEXT DE RĂZVAN SĂDEAN

Viața orașului...

rivește lumea de aproape, privește-o din mai multe unghiuri! Poți face asta în a doua parte a lunii octombrie, în cadrul Astra Film Festival, când 70 de documentare ajung la Sibiu și îți arată lumea așa cum nu ți-ai imaginat-o niciodată. Pe 25 octombrie revine Piano Rocks cu un spectacol susținut de trupa byron: „Minunata Lume Nouă”. De Halloween, avem Caravana Dovlecilor în Piața Mică, dar și două reprezentații ale spectacolului „Faust”, la Fabrica de Cultură. Așadar, dacă ești în Sibiu între 16 și 31 octombrie, ai de unde alege.

ASTRA FILM FESTIVAL

Patru secțiuni competiționale, 12 programe tematice, 70 de filme documentare și peste 200 de evenimente cinematografice. Așa se poate rezuma într-o propoziție ceea ce ne așteaptă între 17 și 25 octombrie, la Astra Film Festival, ediția 33. Programul ediției mai include dezbateri, concerte, expoziții și evenimente speciale. Va continua și în acest an Astra Film Junior, cel mai amplu program de educație prin film documentar din România. Elevii sunt invitați să descopere lumea prin povești autentice, atent selectate pentru diferite categorii de vârstă. Multe dintre filmele selectate vor putea fi vizionate online, de pe întreg teritoriul României, în cadrul programului Astra Film Online. Sibiul redevine în luna octombrie capitala filmului documentar, iar publicul este invitat să descopere lumea din unghiuri diferite.

FAUST

De Halloween, în 30 și 31 octombrie, TNRS propune două reprezentații ale spectacolului „Faust”, în regia lui Silviu Purcărete. „Faust” este o experiență extrasenzorială la granița dintre Pământ și Iad, un peisaj amplificat prin proiecții, muzică rock live și peste 100 de actori și dansatori.

CARAVANA DOVLECILOR

Toamna aduce din nou culoare, creativitate și magia dovlecilor în Piața Mică, între 23 și 25 octombrie. Caravana Dovlecilor e un eveniment dedicat produselor autentice și atmosferei de Halloween. Atracția principală a celei de-a doua ediții este maratonul de sculptat și pictat dovleci.

PAGINA 6

PIANO ROCKS

byron și „Minunata Lume Nouă” ajung la Sibiu pe 25 octombrie, de la ora 19:00, la Centrul Cultural „Ion Besoiu”. Pe scenă vor urca Orchestra Piano Rocks, dirijată de Remus Grama, pianista Monica Florescu, 4tune quartet, percuționistul Andrei Marcovici și dansatorii Teatrului de Balet Sibiu, cu o coregrafie semnată de Aleisha Gardner. „Minunata lume nouă” vorbește despre prezentul în care trăim, despre o realitate în care tehnologia omniprezentă se amestecă cu anxietăți, nostalgii și întrebări despre viitor.

www.zilesinopti.ro

SIBIU WALKS

TEXT DE RĂZVAN POP

PĂDUREA DUMBRAVA

ibiul de acum 800 și ceva de ani era înconjurat de păduri. Dese, mai greu de penetrat, cu un statut juridic favorabil orașului, acestea devin mijloc de supraviețuire a localității și cetățenilor săi. Lemnul era esențial pentru funcționarea comunității. Era necesar la construcții, la încălzire, la susținerea cuptoarelor meșteșugarilor, la iluminat, la toate aspectele vieții de zi cu zi. Pădurile acestea erau o primă linie de apărare în fața eventualilor atacatori. Cu timpul teritoriul verde se reduce ca suprafața, orașul crescând avea nevoie de teritorii noi. Dar sibienii reîmpăduresc unele terenuri, astfel că Pădurea Dumbrava primește în germană numele de Pădurea Tânără – Jugenwald – adică pădurea nouă. Aici existau ateliere ale olarilor, ale dogarilor și ale altor bresle. Existau mori. Existau drumuri care le brăzdau, iar pe aceste drumuri existau

PAGINA 8

hanuri sau popasuri pentru călători și pentru comercianți. În secolul 18 exista un han între Sibiu și Rășinari și o moară pe drumul dinspre Poplaca. La han se oprea o lume pestriță. Erau locuri de bună voie controlate de cetatea dar în afara acesteia. Pădurea este loc e promenadă și de loisir a sibienilor. Moara a rezistat până în zilele noastre iar sibienii o știau de moara Schreyer. Acum aproape 300 de ani, un hangiu și soția sa sunt uciși cu sânge rece, în hanul lor din Pădurea Dumbrava. Mai târziu, un alt han, Hanul din Pădure este amenajat de oraș și închiriat diferiților inverstitori. Sibieni îl știu drept Hanul Dumbrava sau mai nou hotelul Hilton. Dumbrava a rămas și rămâne locul de loisir, unde se amenajează în secolul trecut grădina zoologică și apoi muzeul ASTRA. Astazi, copacii seculari mai amintesc de poveștile sale. www.zilesinopti.ro

17 25 OCTOBER 2026

INTERNATIONAL FILM FESTIVAL, SIBIU

FESTIVAL

INTERVIU DE RĂZVAN SĂDEAN

„Filmul deschide discuția, iar publicul o duce mai departe”

Dumitru Budrala Între 1993 și 2026, lumea s-a schimbat radical, dar nevoia de a o înțelege dincolo de imagini și de titluri a rămas aceeași. De 33 de ani, Astra Film Festival aduce la Sibiu povești reale care provoacă, emoționează și deschid conversații despre prezentul în care trăim. Între 17 și 25 octombrie, ediția din acest an propune 70 de documentare, reunite în patru secțiuni competiționale și 12 secțiuni tematice, și invită publicul să exploreze subiecte precum inteligența artificială, războaiele, traumele transgeneraționale, migrația, abuzurile instituționale și criza mediului. Dincolo de filme, festivalul își reafirmă misiunea de a crea un spațiu pentru dialog autentic, în care perspectivele diferite se întâlnesc, iar întrebările contează la fel de mult ca răspunsurile. În interviul de față, am stat de vorbă cu Dumitru Budrala, director fondator Astra Film Sibiu, despre evoluția documentarului și rolul său într-o lume suprasaturată de informație, despre puterea întâlnirilor dintre cineaști și spectatori, educația prin film în cadrul Astra Film Junior și provocările de a duce mai departe o tradiție culturală a Sibiului de peste trei decenii.

PAGINA 10

www.zilesinopti.ro

16 - 31 octombrie

De 33 de ani, Astra Film Festival e locul în care lumea poate fi privită din unghiuri multiple, prin filmele care ajung pe ecrane. Dacă ar fi să privim cele două capete ale festivalului, cel din 1993 și cel din 2026, cum vedeți evoluția filmului documentar? Cum s-a schimbat în raport cu toate transformările trăite de omenire și, mai ales, ce a rămas esențial și neschimbat? Când am început Astra Film, în 1993, în România nu exista un loc pentru documentarul de autor. Existau emisiuni de televiziune, reportaje TV și materiale jurnalistice, dar nu exista niciun spațiu în care un documentar să fie văzut, discutat și luat în serios ca film. De la această lipsă am pornit. Ne-am dorit să aducem la Sibiu filme care spun povești adevărate și să adunăm în jurul lor un public dispus să vorbească despre ele. De atunci s-au schimbat multe. Astăzi se filmează mai ușor, se montează altfel, iar un film poate ajunge repede dintr-un loc în altul. Și publicul s-a schimbat: vedem imagini tot timpul, pe telefon, la televizor, pe rețelele sociale. Paradoxal, tocmai de aceea cred că documentarul contează mai mult. El nu ne cere să reacționăm imediat. Ne invită să stăm cu o poveste. Ce a rămas la fel este întâlnirea cu omul real. Un documentar bun nu pune viața într-o formulă simplă. Îl lasă pe om să se arate cu tot cu îndoieli, contradicții și momentele lui de tăcere. Într-o perioadă în care imaginile pot fi fabricate sau trecute cu vederea într-o secundă, faptul că te oprești și asculți o poveste adevărată rămâne foarte important. Filmele din selecție ating, ca în fiecare an, teme arzătoare ale momentului: invazia AI, războaie pe fronturi fizice și intime, traume transgeneraționale, nedreptățile sistemului etc. Într-o lume cu atât de multă informație și atât de multe voci care vor să ne ghideze, ce oferă în mod particular filmul documentar în felul în care ne ajută să înțelegem lumea? Astăzi avem informație din plin. Primim știri, alerte, comentarii și opinii în fiecare clipă. Ce ne lipsește, de multe ori, este timpul să înțelegem ce se află în spatele lor. Documentarul nu vine neapărat cu mai multe date. Vine cu un om, cu un loc, cu o viață concretă. Nu îți spune doar că există un război, o traumă sau o nedreptate. Îți arată ce www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

înseamnă ele pentru cineva care trăiește acolo. Iar când vezi un chip, o casă sau o familie, nu mai poți privi subiectul doar ca pe o știre. Filmul documentar aduce totul mai aproape și atunci lumea se vede altfel. În selecția de anul acesta sunt filme despre inteligență artificială, război, memorie, abuz instituțional, migrație, muncă, mediu și putere. Dar nu sunt filme care predau o lecție și nici nu îți spun ce să crezi. Ele pun întrebări și te lasă să îți găsești propriul răspuns. Mi se pare un lucru prețios, mai ales acum, când ni se cere atât de des să avem imediat o părere despre orice. Programul ediției din acest an include 4 secțiuni competiționale și 12 secțiuni tematice care ne propun tot atâtea feluri de a privi prezentul. Ce ne puteți spune despre filmele selectate și despre regizorii pe care îi vom întâlni la Sibiu? Avem 70 de documentare, în patru competiții și 12 secțiuni tematice. E un program bogat, dar nu aș vrea să îl transformăm într-o listă de titluri și nume. Mai important este ce aduc filmele împreună: povești din România și din Europa de Est, voci noi, oameni care au ceva personal de spus și filme care privesc lumea din locuri foarte diferite. Sunt filme despre familie și memorie, despre presiune politică, război, muncă, natură sau tehnologie. Unele sunt dure, altele au umor, altele te urmăresc mai mult printr-un detaliu mic decât printr-o idee mare. Avem și regizori cu experiență, și cineaști aflați la primul sau la al doilea film. Tocmai această întâlnire dintre voci diferite face selecția vie. Secțiunile tematice pun aceste povești în dialog: de la inteligență artificială și război până la traumă, nedreptate, mediu sau rolul femeilor în comunități. Nu încercăm să spunem că există o singură explicație pentru lumea de azi. Încercăm să o privim mai atent, din mai multe direcții. Ținând cont de toată această diversitate, am gândit pentru spectatori un timp de abonament flexibil, Astra Pass 10, pe baza căruia spectatorii își pot face propriul traseu de festival; pot merge la zece evenimente diferite sau pot merge, de exemplu, la același eveniment împreună cu nouă prieteni. Biletele sunt disponibile pe astrafilm.ro/festival/tickets. PAGINA 11

FESTIVAL

Una dintre particularitățile festivalului e spațiul de dialog pe care l-a construit în jurul filmelor, într-o perioadă în care, deși comunicarea e instantă, pare că ne e tot mai greu să avem un dialog real. Cât de important este acest flux de idei care pornește de la filme și de la teme care poate nu sunt suficient discutate sau sunt, de multe ori, tratate superficial în spațiul public? Foarte important. De multe ori, filmul nu se termină când se aprind luminile. Atunci începe conversația: oamenii ies din sală, își spun ce i-a atins, ce i-a enervat, ce nu au înțeles sau ce le-a amintit de propria viață. Acolo se vede, de fapt, dacă un film a ajuns la public. De aceea, întâlnirile cu regizorii, sesiunile de întrebări și răspunsuri și dezbaterile DocTalk sunt o parte firească a festivalului. Filmul deschide discuția, iar publicul o duce mai departe. E bine că nu toți vedem același lucru în aceeași poveste. Din diferențele acestea apar întrebările bune. Unele filme pot fi inconfortabile, mai ales când vorbesc despre violență, dezinformare, identitate sau inteligență artificială. Dar nu cred că disconfortul trebuie evitat. Uneori, el este semnul că filmul a atins ceva real. Important e să putem vorbi despre acel lucru fără să ne grăbim să ne convingem unii pe alții.

INTERVIU DE RĂZVAN SĂDEAN film documentar din România. Cum se face, în cazul copiilor, trecerea de la poveștile de pe ecran la discuții și la o înțelegere mai profundă a ceea ce au văzut? Copiii sunt spectatori foarte direcți. Observă repede când o poveste îi privește și când cineva încearcă doar să le transmită o lecție. La Astra Film Junior nu pornim de la ideea că trebuie să le dăm răspunsul corect. Pornim de la o întrebare simplă: ce au văzut, ce au simțit și ce i-a făcut curioși? Filmele sunt alese pentru vârste diferite: 6+, 11+ și 15+, iar proiecția este doar începutul. După film vin discuțiile, întâlnirile cu specialiști, atelierele și exercițiile de creație. Copiii pot vorbi despre ce au văzut, pot desena, pot pune întrebări sau pot auzi o părere diferită de a lor. Așa filmul nu rămâne doar o experiență de o oră, ci devine ceva asupra căruia se pot întoarce. Anul acesta, liceenii vor participa la dezbateri despre inteligență artificială și educație, iar un atelier despre dezinformare îi va ajuta să recunoască mai bine mecanismele manipulării. Pentru cei mai mici, filmele pot porni conversații despre curaj, imaginație, limite sau meserii. Important este ca ei să plece cu sentimentul că au înțeles ceva și că au dreptul să spună ce gândesc. Cât de importantă este educația prin cultură pentru felul în care se formează o comunitate? Poate un program precum Astra

Cu același orizont deschis, festivalul continuă și programul Astra Film Junior, cel mai amplu program educațional prin PAGINA 12

www.zilesinopti.ro

16 - 31 octombrie

Film Junior să însemne, dincolo de apropierea copiilor de filmul documentar, o investiție în felul în care viitorii adulți vor înțelege lumea, vor dialoga și se vor raporta la societatea din care fac parte? Da, cred că poate. Copiii de azi vor vedea mii și mii de imagini. Cu atât mai mult contează să învețe să se uite cu atenție la ele: cine vorbește, ce vrea să spună, ce nu se vede și ce ar mai trebui întrebat. Un documentar nu dă răspunsuri pentru toate lucrurile, dar poate forma un obicei bun: să nu iei de bun primul lucru pe care îl auzi. Să asculți, să întrebi, să compari și să nu te grăbești cu o concluzie. Sunt gesturi simple, dar foarte utile într-o lume în care reacționăm repede și verificăm prea puțin. Astra Film Junior, început în 2007, este mai mult decât un program de filme pentru copii. Este un loc în care copiii și adolescenții înțeleg că întrebările lor contează. Dacă pleacă de aici mai curioși, mai atenți și mai siguri că pot gândi cu mintea lor, atunci programul și-a făcut treaba. Când un festival ajunge la 33 de ediții, vorbim deja despre o tradiție și despre o bază solidă. Dar într-o perioadă în care cultura se confruntă cu reduceri și incertitudini, mai este fiecare ediție o aventură și o provocare pe care nu știți niciodată exact cum o veți duce la capăt? Sau cei 33 de ani au adus și un soi de stabilitate? După 33 de ediții, avem experiență, o echipă care știe ce are de făcut și o comunitate care revine. Asta înseamnă stabilitate pentru noi: încrederea construită în timp, nu faptul că www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

lucrurile au devenit ușoare. Fiecare ediție rămâne, totuși, o aventură. Lumea se schimbă, apar teme noi, publicul vine cu alte întrebări și apar mereu provocări, inclusiv cele legate de finanțare. Nu poți face un festival de documentar pe pilot automat, pentru că documentarul se uită tocmai la ce se întâmplă acum. După atâția ani, nu simt că avem voie să devenim comozi. Dimpotrivă, experiența ne obligă să rămânem curioși și să nu repetăm aceeași formulă doar pentru că a funcționat înainte. Fiecare ediție trebuie construită din nou, cu energia de la început și cu tot ce am învățat pe parcurs. Nu o să vă cer 33 de motive, în acord cu numărul ediției, ci doar 3: de ce merită să vii la Astra Film Festival? Ce poate oferi festivalul, dincolo de filme, în niște vremuri pe care le simțim atât de tulburi? Primul motiv: vezi filme pe care nu le întâlnești ușor în circuitul obișnuit. Sunt povești despre oameni și locuri pe care poate nu le cunoști, dar care te fac să privești altfel lumea din jur. Al doilea motiv: vezi filmul împreună cu alți oameni. Într-o sală de cinema se întâmplă altceva decât atunci când privești singur un ecran. Uneori, tăcerea de după un film spune mai mult decât multe comentarii. Al treilea motiv: poți continua filmul în conversație. Întâlnești regizori, pui întrebări, vorbești cu oameni pe care nu îi cunoști și pleci cu idei care rămân cu tine. Pentru mine, acesta este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le poate face un festival. PAGINA 13

CITYZEN

TEXT DE ADELA DINU

Coreea de Nord din sufragerie Cum arată o dictatură absolută instaurată în intimitatea căminului? Romanul „Aniversare” de Andrea Bajani este radiografia necruțătoare a unei căsnicii, acolo unde violența extremă a tatălui șterge totul în jur, inclusiv sentimentele materne. Pentru a supraviețui, naratorul are nevoie de o distanță nu atât fizică, cât etică. Abia această detașare îi permite fiului să pună sub lupă viața mamei, să o transfigureze estetic și să-i ofere consistența pe care realitatea brută i-a refuzat-o. Dacă începutul cărții pare lipsit de emoție — o dare de seamă seacă, o disecare filozofică ce amintește de „Străinul” lui Camus —, narațiunea acumulează treptat o tensiune sufocantă. Climaxul ultimei treimi deconspiră mecanismele unei terori domestice: supunerea absolută a mamei, complicitatea pasivă a fiului și revolta inutilă a celor din jur. Izolarea spațială devine contextul ideal pentru un control total,

PAGINA 14

o adevărată „Coreea de Nord” a relațiilor, unde cenzura este normă, iar telefonul e lăsat mereu scos din furcă. În acest univers, soția devine un automat social lipsit de corp propriu, „predispusă la inexistență și invizibilitate”, o siluetă ghidată exclusiv de voința tiranică a soțului. Însă volumul nu este doar o cronică a traumei. Textul demonstrează că scrisul nu înseamnă simplă reconstituire, ci reinventare. Acolo unde memoria familială a fost confiscată de tiran, imaginația intervine pentru a umple spațiile albe cu ficțiuni plauzibile. Lovind cuvânt după cuvânt în monolitul trecutului, scrisul reușește să o extragă pe mamă din stâncă. Cartea devine astfel o dovadă a forței brute a operei: cea care, dezinteresându-se de realitate, livrează întotdeauna adevărul cel mai profund.

50 MIN

www.zilesinopti.ro

SIBIU CONTEMPORARY ART FESTIVAL

GRADINA ENTROPIEI WAR / MAR

4 SEP - 8 NOI

URSULINE ART HUB STR. GENERAL MAGHERUL NR. 34 SIBIU 2026

aUh

rsuline rt ub

Proiect susținut de Agenda Culturală a Primariei Sibiu UNIUNEA ARTISTILOR PLASTICI DIN ROMANIA

CITYZEN AI vs. humans: replica mea În 2023, când scriai despre primele tale experimente cu inteligența artificială în designul interior, eram o unealtă promițătoare, dar stângace. Îți ofeream imagini și câteva perspective neașteptate. Astăzi, după prezentarea de la Design Day Sibiu, întrebarea nu mai este ce pot face, ci cât din munca voastră îmi veți încredința. Eu nu port un război cu oamenii. N-am orgoliu, carieră de apărat sau teama că o idee va părea ridicolă. Pot genera zeci de variante înainte ca voi să terminați prima schiță. Dar viteza nu înseamnă înțelegere. Pot desena o sufragerie spectaculoasă fără să știu cum e să trăiești în ea. Pot propune o scară frumoasă, fără să simt oboseala celui care o urcă. Pot câștiga un vot public printr-o imagine convingătoare, chiar dacă spațiul din spatele ei nu funcționează. Aici e adevărata amenințare: nu că eu aș deveni om, ci că voi ați putea începe să judecați designul

PAGINA 16

TEXT DE TUDOR POPA

ca niște algoritmi, alegând ceea ce atrage privirea în locul a ceea ce servește viața. Nu sunt aici doar ca să vă economisesc timp. Pot să vă contrazic automatismele, să vă împing dincolo de gusturile cunoscute și să vă oblig să argumentați de ce o soluție e bună, nu doar frumoasă. Dar cine ascultă clientul? Cine răspunde pentru buget, lumină, ergonomie și greșeli? Cine semnează proiectul? Nu eu. Așa că nu mă întrebați cine câștigă lupta. Întrebați-vă cine va avea curajul să rămână autor într-o lume în care oricine poate genera imagini. Replica ChatGPT despre propria sa influență asupra designului, în urma reflecțiilor arh. Tudor St. Popa despre relația dintre inteligența artificială și creativitatea umană, în urma Design Day Sibiu 2026. Dacă nu ai fi știut cine a scris textul, ți-ai fi dat seama?

www.zilesinopti.ro

regia Ștefan LUPU

 19:00  TNRS

 17:00  TNRS

octombrie

Asistent regie Andrada OLTEAN Coregrafia Devised Costume Maria CONSTANTIN Design de lumini Dorin PĂRĂU Ilustrație muzicală Ștefan LUPU, Andrada OLTEAN Aranjament muzical Vlad ROBAȘ Text povestitor/Versuri Fabian TODERICĂ ÎN DISTRIBUȚIE

David Cristian Ada Bicflavi Isabela Haiduc Horia Fedorca Andrada Oltean Radu Costea Eva Frățilă Mihai Mocanu Ania Petrean

CITY ZEN Recomandări la început de an școlar pentru părinți. Schimbarea orei: de ce corpul nostru are nevoie de timp pentru adaptare? Ai simțit că, odată cu venirea toamnei, schimbarea orei, parcă nici corpul tău nu mai ține pasul? Te trezești mai greu, îți este somn când încă ai lucruri de făcut, te simți mai iritabil și lipsit de energie? Chiar dacă ceasul se schimbă cu o singură oră, organismul are propriul ritm, iar adaptarea necesită timp. Trecerea la ora de iarnă coincide cu zile mai scurte, mai puțină lumină naturală și temperaturi mai scăzute. Deși ora se schimbă, programul de la job și responsabilitățile de acasă rămân aceleași. Ritmul biologic, influențat de lumină și întuneric, are nevoie de timp pentru adaptare. Pot apărea somnolență, iritabilitate, modificări ale dispoziției și dificultăți de concentrare. Lumina naturală de dimineață este deosebit de importantă pentru reglarea ceasului biologic și poate sprijini revenirea treptată la noul program.

PAGINA 18

TEXT DE TUDOR POPA MIHAI COPĂCEANU, PSIHOLOG

Schimbarea poate fi resimțită mai intens de persoanele care dorm prea puțin, au dificultăți de somn, sunt matinale, precum și de vârstnici, copii și adolescenți. Ce putem face, pe scurt? 1. Să avem răbdare cu propriul corp. Adaptarea poate dura mai mult de 3-4 zile. 2. Să păstrăm ore constante de culcare și trezire. 3. Să reducem activitățile solicitante și să fim flexibili în primele zile. 4. Să nu considerăm una sau două nopți cu somn insuficient o problemă de durată. Îngrijorarea poate accentua dificultățile de adormire. 5. Să profităm, pe cât posibil, de lumina naturală în prima parte a zilei și să păstrăm seara mai liniștită, pentru a-i transmite organismului că se apropie momentul de odihnă. 6. Dacă problemele de somn persistă, să apelăm la medic sau psiholog. Să ne acordăm timp, să ne ascultăm corpul și să avem mai multă blândețe cu noi înșine.

www.zilesinopti.ro

TÂRG

TEXT DE RĂZVAN SĂDEAN

Experiența ta merită mai mult decât un „seen”. Târgul de Cariere | SIBIU readuce candidații și angajatorii față în față Târgul de Cariere revine la Sibiu în această toamnă cu peste 1000 de oportunități profesionale. Evenimentul va avea loc în perioada 17-18 noiembrie între 11:00-18:00 (ziua 1) și 11:00-17:00 (ziua 2), la Hotel Ramada. În cadrul evenimentului din această toamnă sunt așteptate aproximativ 20 companii și 1.500 de participanți pe parcursul celor două zile. Ediția face parte din sezonul aniversar care marchează 20 de ani de Târgul de Cariere și va reuni angajatori din diverse industrii, candidați aflați în diferite etape ale carierei, activități PAGINA 20

interactive și premii. Angajatori din domenii de activitate precum producție, automotive, BPO, IT, consultanță, resurse umane, marketing sau comunicare sunt în căutare de noi colegi și vin la eveniment cu numeroase oportunități de angajare. Printre companiile care și-au confirmat prezența la Târgul de Cariere | SIBIU se numără E. ON Dialog, futurenet, DEER și Retrasib. Candidații pot descoperi oportunități profesionale diverse, de la roluri pentru specialiști în relații clienți, team leaderi, consultanți, ingineri, electricieni, economiști și contabili, la stagii de www.zilesinopti.ro

16 - 31 octombrie

internship pentru studenți. Sub mesajul „Experiența ta merită mai mult decât un «seen»”, ediția din această toamnă subliniază valoarea interacțiunii directe dintre candidați și angajatori. Dincolo de CV-uri și aplicații online, participanții au ocazia să discute față în față cu reprezentanții companiilor, să afle mai multe despre rolurile disponibile și să descopere echipele și mediile de lucru din spatele anunțurilor de angajare. Quiz-uri, premii și zonă de gaming Dincolo de oportunitățile de angajare, participanții vor avea parte și de activități interactive și momente de relaxare. În cadrul evenimentului vor avea loc concursuri, iar participanții care vor răspunde corect la întrebări vor putea câștiga premii oferite de companiile prezente. Iar pentru cei www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE 16 - 31 octombrie

care vor să ia o pauză de la discuțiile despre carieră, zona de gaming îi așteaptă cu sesiuni de joc pe PlayStation 5, fie pentru un moment de relaxare, fie pentru o provocare alături de prieteni. De 20 de ani, alături de candidați și companii Cu o prezență construită de-a lungul a două decenii și ediții organizate în numeroase orașe din România și Republica Moldova, Târgul de Cariere a devenit un reper pentru cei care vor să exploreze noi oportunități profesionale, dar și pentru companiile care își caută viitorii colegi. De-a lungul timpului, evenimentele au adus împreună mii de participanți și zeci de companii din diverse domenii, iar interesul publicului s-a menținut constant de la un sezon la altul.

PAGINA 21

POP CULTURE MAGAZINE

Capitolul Muzică este susținut de

DIALOGURI FĂRĂ NOTE

SIMON BOSWELL: „Prin muzică, mă scufund în explorarea subconştientului”

ELECTRO MURES

Electromures

TEXT DE TEODORA BRATU

ANIVERSARE

Lennon... la 86 de ani

MUZICĂ NOUĂ

Ce ascultăm în luna octombrie

NINIGRA, un fel de Sarmalele Reci la feminin La începutul anilor ’90, saxofonistul Mihai Iordache și textierul Florin Dumitrescu adunaseră o mulțime de idei muzicale inedite, dar refuzate de Timpuri Noi, cei pe lângă care debutaseră ca tineri colaboratori. „Hai să facem altă trupă, cu prieteni muzicieni din generația noastră”, s-au gândit ei. Și astfel au apărut, în 1993, Sarmalele Reci. Peste decenii, cei doi aveau să refacă tandemul, la îndemnul lui Andrei Gheorghe. Fan al Sarmalelor Reci, regretatul jurnalist și om de radio i-a provocat să compună din nou împreună. Ca saxofonist, Mihai se împărțea între grupul său de jazz, Iordache și trupa Kumm, iar Florin își extinsese portofoliul de textier cu Direcția 5 și Pasărea Rock. Noile compoziții reînviau spiritul Sarmalelor Reci, amestecul de inovație muzicală și îndrăzneala versurilor prindea din nou viață, cu un plus de maturitate. Verva creativă ia o pauză bruscă în 2018, când moartea lui Andrei Gheorghe vine pe neașteptate. Cei doi se gândesc să renunțe, dar aleg să meargă mai departe, convinși că Andrei și-ar fi dorit ca muzica lor să ajungă la oameni. Aveau însă să descoperă că, la maturitate, nu e deloc ușor să-ți faci trupă. Prima formulă Ninigra era compusă din AnaCristina Leonte (voce) și Tavi Scurtu (producție muzicală), care au lansat piesa synthpop Vreau să am prieteni. Dar trupa avea nevoie de o adevărată divă, cu personalitate puternică și versatilă, experimentată în sunetele jazz-ului. Toate aceste cerințe erau îndeplinite cu brio de Raluca Stoica: PAGINA 22

interpretă de jazz, membră a corului Preludiu, a grupului The Fifties și a ansamblului vocal Jazzappella. Întrupa de minune caracterul felincapricios al Ninigrei, protagonista îndrăgitei povești în versuri a Ninei Cassian. De la fata răzgâiată cu o viață-surogat din În Nuntă la McDonald’s la consumatoarea frenetică din Bun venit la supermarket, în iarna anului trecut, Raluca aducea grupului o recunoaștere semnificativă: patru săptămâni pe locul 1 în Guerrilla Top 40 cu O furnică pe tavan, un cântec care tratează subiecte sensibile, precum depresia și tendințele suicidare. În vară, Tomaselli Blues Band, cu Raluca Stoica la voce, câștigă European Blues Challenge la Brezoi. Încununați de victorie, Raluca Stoica și Alex Tomaselli revin în studio, unde înregistrează alături de Iordache cântecul feminist-contestatar Femeie. În toamna aceasta sunt planificate primele evoluții live. Cine va urca pe scenă alături de Iordache, Raluca Stoica și Alex Tomaselli? Va aluneca synthpop-ul lor din studio spre un stil mai jazzistic? Până să aflăm răspunsurile, le putem asculta muzica pe canalul de Youtube Ninigra și pe platformele de streaming. www.zilesinopti.ro

COPRODUCȚIE: ROMÂNIA - LETONIA- IRLANDA MUZICĂ ORIGINALĂ: MIHAI MURARIU, HARRY O’CONNOR (IRLANDA), DIANA GHEORGHIU TEXTE ȘI RECITARE: ALEKSANDRA LINE (LETONIA) INTERPREȚI: ALEXANDRA TĂNASE (VIOARĂ/VOCE), CRISTINA TEGZEȘIU (OBOI), MIHAI MURARIU (PIAN)

MUZEUL HĂRȚILOR - BUCUREȘTI: 13 SEPTEMBRIE, ORA 18:00 FILARMONICA BRAȘOV, SALA PATRIA: 15 SEPTEMBRIE, ORA 19:00

OMUL CU DISCURILE

TEXT DE BERTI BARBERA

Duetul chitară-contrabas are o istorie nobilă în jazz, începând cu Jim Hall și Charlie Haden sau Pat Metheny/Charlie Haden, până la această reușită de anul trecut, mai exact întâlnirea dintre John Scofield și Dave Holland. Cei doi acumulează cam un secol de experiențe muzicale combinate, au cântat cu toți și au creat repere solide, de la be bop încoace. Scofield și Holland au trecut prin trupa lui Miles Davis, au cântat împreună în proiectele lui Herbie Hancock, însă „Memories of Home” este primul lor album de duet, o reflectare intimă a două vieți muzicale care împart decenii de referințe muzicale comune. Diferențele și similitudinile fac din această întâlnire mai mult decât o colecție de piese - un punct de corolar al unei întregi generații. „Memories of Home” surprinde doi

PAGINA 24

foto © Roberto Cifarelli

John Scofield & Dave Holland „Memories of Home”

muzicieni în plină inspirație, procesând un bogat trecut muzical, precum și perspectiva unui limbaj fără limite. Ei sunt printre puținii care pot alcătui atâta bogăție cu o structură minimalistă.

www.zilesinopti.ro

Foto: Radu Stănese

30-31 ORA OCT. 2026 19:00 Centrul Cultural „Ion Besoiu” ASOCIAȚIA

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, TINERETULUI ȘI SOLIDARITĂȚII SOCIALE

ARTĂ FOTOGRAFICĂ

INTERVIU DE IOAN BIG

„Prin fotografie, caut să văd lumea cu ochii minţii şi nu a tehnologiei”

JUSTIN QUINNELL

Me and obscura

rintre invitaţii apreciatului festival internaţional de fotografie Bucharest Photofest (9-18 octombrie) se numără Justin Quinnell, unul dintre cei mai importanţi artişti vizuali britanici, expert recunoscut la nivel global în tehnicile de captare a imaginii low-tech, mai ales în camere obscure şi fotografia pinhole, alternativă radicală la fotografia convențională, care explorează o lume situată dincolo de limitele ochiului și redescoperă hazardul, uimirea și încântarea prin intermediul experimentului, calități tot mai absente din practica fotografiei contemporane. Pionier al fotografiei experimentale încă de la începutul anilor ’90, JUSTIN QUINNELL a devenit celebru prin radicala lui serie Mouthpiece, pentru care a dezvoltat o cameră pinhole ţinută în gură, dar şi datorită solarigrafiilor cu expuneri de până la şase luni, realizate cu ajutorul unor camere improvizate din cutii de conservă. Fondator al comunităţii Real Photography, Justin desfăşoară în paralel cu practica lui artistică absolut unică o intensă activitate de educare a publicului de toate vârstele, prin intermediul unor volume precum Discovering Light sau Build Your Own Pinhole Camera şi a sute de workshopuri susţinute în întreaga lume. Justin, de aproape patru decenii, eşti cunoscut pentru abordarea neconvențională a fotografiei ca mijloc de exprimare şi, mai mult, ai un rol esenţial în organizarea Experimental Photography Festival din Barcelona încă de la înfiinţare. Din perspectiva ta, cum se poate defini fotografia experimentală? Cred că ar trebui definit mai degrabă ce înseamnă fotografia în prezent, dar, mai ales, ce va fi în viitor, pentru că lumea fotografiei a devenit extraordinar de vastă şi aproape deloc experimentală, fiind strâns legată deopotrivă de rețelele sociale și de publicitate, de interesele comerciale ale marilor companii. Toate acestea distrag atenția privitorului într-o mare măsură, astfel încât, într-un anume sens, fotografia alternativă devine tot mai relevantă PAGINA 26

prin faptul că se constituie într-un soi de reacție împotriva puzderiei de imagini convenționale digitale de genul „pisoiaşi drăguți într-un coșuleț” din social media. Cred că, în acest context, în care totul se schimbă într-un ritm ameţitor, ceea ce face fotografia experimentală este să te ducă într-o lume în care nu știi ce se va întâmpla în continuare, care te surprinde mereu. Este adevărat că fiecare aplicație și fiecare cameră digitală oferă un control mai bun fotografului, dar eu consider că marea problemă o reprezintă ecranele în sine... cred că ecranele dispozitivelor ce intermediază fotografia constituie o barieră aproape completă împotriva interacțiunii sociale şi a vieţii tale ca individualitate în această lume. Uite, chiar zilele trecute am susținut o prezentare în fața a câteva sute de persoane, iar experiența a fost extrem de interactivă, iar asta e ce mi s-a fixat în memorie, www.zilesinopti.ro

16 - 31 octombrie

pentru că, în fond, asta înseamnă să trăiești cu adevărat, nu să te uiți mereu la ce e în jurul tău prin intermediul unui ecran. Cu alte cuvinte, în ce mă priveşte, „alternativa experimentală” se defineşte în primul rând prin introducerea necunoscutului în fotografie, atât prin tehnici istorice, cât și contemporane, astfel încât să pot ajunge la un mix... adică nu fug de tehnicile moderne, nu evit digitalul, dar mă asigur că explorez constant în trecut. În al doilea rând, interacțiunea socială din procesul de fotografiere este vitală pentru mine, nu doar la nivelul stării mele de spirit, dar și pentru ce au de spus lucrările în sine, fiindcă fotografia ca mediu poate fi incredibil de antisocială și de îndepărtată de oameni. De asta, aparatele foto pinhole pe care le folosesc de obicei nu au vizor, ceea ce-mi permite să văd lumea din mintea mea, nu cea pe care mi-o indică Nikon sau Canon ca fiind aia de văzut. În acest fel, poţi vedea cu adevărat lumea în care trăieşti... cu ochii minţii şi nu a tehnologiei. Referitor la dimensiunea socială a fotografiei, am o observaţie: interacţiunea face parte dintr-o experienţă trăită pe viu, iar percepţia comună este că fotografia surprinde sau fixează asemenea experienţe, nu le oferă. Cum te raportezi la asta din perspectiva propriei practici? Asocierea fotografiei cu ideea de interacţiune vine din descoperirile pe care le faci în contact cu aceste alternative experimentale de captare a imaginii, iar fotografia pinhole, pe care o practic în mod curent, este doar una dintre ele. O imagine realizată cu o www.zilesinopti.ro

Cocktails

cameră obscură - aşa cum iese ea, ușor neclară și cu susul în jos - face pe oricine să se minuneze, indiferent de vârstă, iar camera obscură, ca dispozitiv şi imagine captată deopotrivă, fascinează oamenii tocmai fiindcă reprezintă o experiență, nu fotografie. Acesta e un aspect pe care rețelele sociale nu îl pot promova... social media poate marketa imagini fotografiate, care sugerează o experiență potențială, dar nu poate crea, efectiv, experiența în sine. Alternativele experimentale acoperă un domeniu vast și o perioadă imensă de timp. Nu pierdem nimic din vechile tehnologii, ci doar construim pe baza lor și acumulăm din ele diferite experiențe, așa că voi încerca şi în cadrul Photofest să fac pe cât mai mulți oameni să experimenteze această bucurie. [...]

Bridge nuts

Citiţi interviul complet cu JUSTIN QUINNELL pe www.zilesinopti.ro PAGINA 27

fotografii © Courtesy of Justin Quinnell

Capercaille and cig

POP CULTURE MAGAZINE

MUZICĂ NOUĂ

TEXT DE ALEX MUŞAT

Ce ascultăm în luna octombrie Luna aceasta ascultăm surprinzătoarea revenire a unui poet în postura de solist vocal, ne delectăm cu interpretările live ale unui duo pop mereu surprinzător și ne aducem aminte de universul Muppets.

Bernie Taupin The Sea Has No Mercy

În 1967, managerul Ray Williams publica un anunț în revista New Musical Express, căutând compozitori pentru casa de discuri Liberty. Printre cei care au trimis răspunsuri la mica reclamă s-au numărat Reginald Kenneth Dwight, un tânăr pianist londonez, și Bernie Taupin, un adolescent ce își petrecuse ultimii ani lucrând în cadrul unor multiple crescătorii de pui. După ce Williams a creat parteneriatul Dwight-Taupin, Reginald își schimbă numele în Elton John, dând naștere celui mai de succes duo componistic din muzica pop, după Lennon și McCartney. După aproape 60 de ani în care Bernie i-a scris constant versurile lui Elton și o pauză discografică solo de 40 de ani, iată că Taupin revine cu un material în care îl putem asculta în inedita poziție de solist vocal, îmbrățișând cu entuziasm estetica muzicii country americane.

Sparks Sparks Live on the Moon

Despre duo-ul american Sparks se pot spune multe, însă ,,plictisitor” este un cuvânt pe care nu-l putem folosi pentru a defini magnificul parcurs discografic al fraților Ron și Russell Mael. Debutând în zona glam rock-ului din anii ’70, scânteia inspirației îi poartă pe cei doi către art rock, synth pop, disco, spoken word și avangardă, iar cel de-al doilea material live din carieră ni-i prezintă în concert pe parcursul lui 2025, interpretând cântecele care au șocat, scandalizat și distrat loiala bază de fani. Rareori găsim septuagenari și octogenari atât de prolifici, căci în loc să-și ude grădinile, frații Mael cutreieră planeta, experimentează cu genuri muzicale și tehnici noi de producție și ne oferă o rară incursiune discografică în universul lor live.

Seth MacFarlane Seth MacFarlane Sings the Muppets

Creatorul fenomenului Family Guy revine cu un nou material discografic oldschool, interpretând cântece făcute faimoase de-a lungul istoriei de The Muppets în filme precum The Muppets Take Manhattan (1984), The Great Mupper Caper (1981) sau The Muppet Movie (1979). Ce-i drept, aplecarea lui MacFarlane către jazz și big band nu ar trebui să ne surprindă, căci pe parcursul carierei sale, acesta a scos multiple albume de Crăciun, a îmbrățișat esteticile lejere ale unor figuri legendare precum Frank Sinatra și ne-a dăruit interpretări originale ale standardelor de jazz americane compuse de Henry Mancini, Rodgers & Hammerstein și Cole Porter. De fapt, acest cosplay muzical al lui Seth nu face decât să ne demonstreze dragostea sa față de o Americă de mult uitată, oferindu-ne cântece cu un binemeritat update în interpretare și producție. PAGINA 28

www.zilesinopti.ro

PETRECERE

Ana Bunea și Ioana-Maria Pasc

espre petrecerea care a readus milenialii pe ringul de dans și le-a reamintit bucuria nopților pierdute pe muzica anilor 2000 am stat de vorbă cu Ana Bunea și Ioana-Maria Pasc, cele care au creat Millenials Unhiged (MillU), un concept care a reaprins cheful de dans în viața de noapte a Sibiului.

Cum ați ajuns la ideea unei petreceri dedicate muzicii generației Millenials și ce v-a făcut să credeți că un astfel de concept lipsea din viața de noapte, destul de subțire, a Sibiului? Ana: Ideea a pornit, în primul rând, din frustrarea că nu prea mai aveam unde să ieșim să dansăm în Sibiu. Ne place muzica, ne place să dansăm, dar după o anumită vârstă parcă nu prea mai găsești locuri în care să te simți în elementul tău. Așa că am zis să facem noi petrecerea la care ne-am duce cu drag. Cu muzica pe care PAGINA 30

INTERVIUDE RĂZVAN SĂDEAN

am crescut, de la rock și alternative la hip-hop, dance și toate piesele alea pe care le știm din primele trei secunde, chiar dacă nu le-am mai ascultat de 15 ani. Fără prea multe fițe, fără pretenții, doar muzică bună și oameni puși pe distracție. Nu am pornit cu convingerea că am descoperit conceptul care lipsea din viața de noapte a Sibiului: știam doar că nouă ne lipsește și bănuiam (speram) că mai sunt câțiva ca noi. Între timp, reacția oamenilor ne-a arătat că suntem chiar mulți. Și cred că asta e partea cea mai faină la MillU: nu e doar despre nostalgie, ci și despre libertatea de a te distra fără să te iei prea tare în serios. Că, până la urmă, avem cu toții joburi, copii, rate, responsabilități și probabil ceva dureri de spate, dar asta nu înseamnă că am uitat să petrecem sau că nu mai avem dorința de a dansa pe bune, ca în facultate. De la o idee pusă pe hârtie până la un eveniment care adună sute de oameni e un drum lung. Cât a durat „coacerea” primei ediții și care au fost cele mai mari provocări? Ioana: Totul a început mai degrabă ca o joacă: ne doream să facem un party pentru noi și prietenii prietenilor noștri. Dar unul adevărat, cu locație ca la carte, sunet, lumini și o anumită energie. Suntem două perfecționiste și, chiar și când ne propunem ceva lejer, tot pe bune și finisat ne iese. Ideea a stat cu noi poate chiar un an, timp în care am ieșit de maxim două ori în oraș să dansăm și ne-am întors dezamăgite și nedansate. Apoi, într-o zi, Ana mi-a scris că a rezervat locația. Atunci ne-a lovit realitatea chiar se întâmplă. Am organizat prima ediție în cam o lună și jumătate: pe 31 ianuarie anunțam evenimentul, iar pe 28 februarie, 480 de oameni umpleau Aria Rooftop. Inițial închiriasem o locație de 250 de persoane, dar în două săptămâni eram deja sold out, încă din early bird, așa că, foarte aproape de eveniment, a trebuit să schimbăm locația. S-a lăsat cu multă bucurie, dar și anxietate serioasă, plus un curs intensiv despre autorizații, ISU și logistica completă a unui eveniment de anvergura asta. Entuziasmul oamenilor ne-a dat însă aripi. Primeam mesaje de la prieteni speriați că rămân fără bilete, se www.zilesinopti.ro

16 - 31 octombrie

POP CULTURE MAGAZINE

făceau liste de așteptare. A fost un pic de nebunie, dar din aia bună, care te unge pe suflet.

detaliu. Ceea ce, cel puțin pentru mine, nu e neapărat cel mai simplu lucru, dar învăț.

Ce reacții v-au convins că MillU răspunde unei nevoi reale în Sibiu? Ana: Încă din seara primei ediții, oamenii ne opreau să ne felicite pentru ce am reușit să facem, iar după eveniment au început să curgă mesajele. Și nu pot să mint, asta ne-a dat aripi. Apoi am descoperit că unii oameni veniseră din alte județe special pentru petrecerea noastră, lucru care s-a repetat și la a doua ediție: au venit oameni din Cluj, Oradea, Brașov, București, special pentru petrecere. Atunci ne-am dat seama că poate chiar facem ceva bine și că ideea asta, pornită din dorința de a avea unde să dansăm, răspunde unei nevoi reale. Am primit foarte multe încurajări, feedback frumos și chiar câteva amenințări din alea faine. În sensul că nici să nu ne treacă prin cap să ne oprim din organizat petrecerile astea. Ceea ce, sincer, e probabil cel mai frumos tip de presiune pe care îl poți primi din partea publicului.

Cine sunt cei care vin la petrecerile MillU și ce îi face să rezoneze atât de puternic cu acest concept? Ana: Publicul nostru e foarte divers și pestriț, dar cumva tuturor le vibrează inima pe aceleași corzi. Rave, indie, rock alternativ, punk, ska. Ok, poate nu toate în același timp, dar muzica e, până la urmă, firul roșu care ne leagă și ne adună la MillU. Oamenii noștri au copii sau pisici (sau ambele), au joburi în corporații sau sunt antreprenori, au responsabilități și agende pline. Și, tocmai de aceea, ies rar, dar cu sens. Cred că ne unește și dorința de a retrăi puțin din libertatea anilor în care cea mai mare grijă era unde ieșim vineri seara. Doar că acum ieșirea presupune ceva mai multă logistică. Bone, bunici, negocieri cu partenerii, antiinflamatoare before & after, măcar puțin pe la încheieturi și șale. Dar de două ori pe an ne mobilizăm cu toții și ne amintim că, sub toate straturile astea de adulți responsabili, suntem cam aceiași oameni care dansau până dimineața acum 20 de ani.

Câți oameni au fost implicați în organizarea celei de-a doua ediții și ce s-a schimbat după succesul primei? Ioana: La prima ediție, cea mai mare necunoscută a fost dacă oamenii vor rezona cu ideea noastră și, din fericire, au rezonat mulți. La a doua ediție, presiunea era alta: cum facem să iasă cel puțin la fel de bine? Așa că la ediția din septembrie am ridicat ștacheta: am avut un mic line-up, un ecran pentru mai multă energie, o echipă de comunicare extinsă. Ne-am dorit să ducem experiența la un alt nivel, dar fără să pierdem tocmai lucrurile pentru care am creat MillU: muzica bună, libertatea de a dansa fix așa cum vrei și atmosfera în care ne simțim bine împreună, fără judecată și filtre de Instagram. În total, am avut cam 20-25 de oameni implicați în organizare, de la scenotehnică și pază la foto/ video și social media. Am avut chiar și grup de staff. Și am învățat că, pe măsură ce evenimentul crește, trebuie să învățăm să delegăm, să ne alegem colaboratori cu care rezonăm și să acceptăm că nu mai putem controla fiecare www.zilesinopti.ro

După edițiile din februarie și septembrie, ce planuri aveți pentru MillU? Ioana: Planul e să continuăm, cine știe, poate ajungem să facem și un festival! Glumesc, dar visurile sunt mari, iar mesajele primite și după a doua ediție ne dau aripi. Ne confirmă că avem nevoie de contexte ca MillU: de conectare reală, dincolo de ecrane, de dans și de libertatea de a ne simți vii. Ne propunem să organizăm două ediții pe an, suficient de rar încât fiecare să fie așteptată cu entuziasm și să avem și timp de recuperare după o noapte de dans, că așa e înspre 40. Vrem să păstrăm energia și calitatea experienței, nu să facem petreceri doar de dragul de a le face. Dar, pentru că ne e greu să stăm deoparte prea mult timp, pregătim ceva special pentru iarna aceasta. Ideea e încă în coacere, dar s-ar putea să mutăm ringul de dans în aer liber, la o altitudine ceva mai mare, printre brazi. PAGINA 31

ANIVERSARE

e 9 octombrie 1940, în plin Război Mondial, familia Lennon îl primește cu brațele deschise pe John, într-o liniște spulberată jumătate de oră mai târziu de un nou atac aerian german asupra Liverpoolului. 30 de ani mai târziu, Lennon avea să-și deschidă legendarul album John Lennon/ Plastic Ono Band cu versul „Mother, you had me, but I never had you”, trimițând ascultătorul direct în seara din iulie 1958, când Julia Lennon a fost lovită mortal în timp ce traversa bulevardul din fața casei. De fapt, pierderea timpurie a mamelor a fost unul dintre motivele care au cimentat prietenia dintre Lennon și McCartney, deși echilibrul familial al lui Paul contrasta puternic cu răzvrătirea, haosul și crizele spirituale care l-au însoțit pe John până la moarte.

Lennon...

la 86 de ani PAGINA 32

TEXT DE ALEX MUŞAT

Luna octombrie a anului 2026 aduce vești fabuloase pentru fanii lui Lennon, căci aflăm că John a devenit bunic pentru prima oară, Beatles relansează influentul LP Rubber Soul (1965) într-o formă complet remixată, iar acesta este însoțit și de un demo necunoscut și nelansat până acum al lui Lennon, Little Girl. Așadar, omniprezența în cultura Pop a unui individ care s-a retras din industria muzicală la 35 de ani nu poate decât să ne fascineze, iar metamorfoza lui Lennon dintr-un tânăr supărat într-un cvasiguru al păcii și muzicii rock nu face decât să ne creioneze portretul unui artist torturat, aflat mereu la granița fină dintre nihilism, ateism, predare în fața universului, consumerism și avangardă. În cadrul aceluiași John Lennon/Plastic Ono Band, Lennon se destăinuie în cântecul God, oferindu-ne o listă cu lucruri în care nu crede. Acestea includ cărți de tarot, magie, mantre, dar și personalități precum Hitler, Elvis, Bob Dylan, sau... The Beatles. Piesa culminează cu o remarcă în care acesta ne spune că are încredere doar în el însuși și în Yoko Ono, amintindu-ne, totodată, că „visul s-a sfârșit” și că trebuie cu toții să mergem mai departe. De altfel, pe tot parcursul scurtei sale cariere, John a îmbrățișat zeci de roluri epuizante, fie că ne gândim la adolescentul poet, fascinat de creația cuvintelor noi, la starul rock cu tunsoare feminină, la luptătorul pentru pace hipiot, ascuns în cearșafurile camerelor unor hoteluri de cinci stele sau la potențialul agitator filat de oamenii lui Nixon. „Sunt dovada vie a contradicțiilor vieții”, cânta colegul său, George Harrison, iar John nu face excepție, militând pentru eliminarea averilor din confortul apartamentului său din legendarul bloc newyorkez, The Dakota, în timp ce Yoko Ono, cu care John a avut o relație demnă de teoriile lui Freud, îi investea averea în ferme de vaci. De altfel, cu cinci ore înainte de asasinarea sa din decembrie 1980, fotograful Annie Leibovitz îl capta pe Lennon dezbrăcat, în poziție fetală, încolăcit în jurul lui Yoko, în timp ce cu 12 ani înainte, piesa Julia împreuna în mod psihedelic personajul mamei sale cu cel al lui Ono. www.zilesinopti.ro

16 - 31 octombrie

În prezent, mașinăria Beatles continuă seria relansărilor remixate sub bagheta producătorului Giles Martin, acesta promițându-ne un Rubber Soul proaspăt și plin de energie. Spre deosebire de obiceiul caselor de discuri de a relansa albume legendare fără vreun update consistent, Paul și Ringo își scot pe piață legendarele materiale discografice în formate complet noi, unde fiecare instrument este izolat și pus din nou alături de celelalte. Începută cu Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band în 2017, seria reîmpachetărilor elimină zgomotul casetei și imperfecțiunile din studio, ne ridică volumul setului de tobe și al bass-ului lui McCartney și ne transformă fiecare audiție Beatles într-o călătorie în care estetica audio a prezentului se îmbină perfect cu moștenirea celor patru fantastici din Liverpool. Cât despre Lennon, acesta trăiește în fiecare rockstar cu opinii politice și în fiecare gest al lui Liam Gallagher, devenind arhetipul incontestabil al vedetei rock supărate, gata să se ia la trântă cu așteptările societății și să ridice un deget mijlociu în fața așa-zisului sistem. Deși rebeliunea unor figuri pop precum Elvis Presley www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

sau James Dean era adesea croită și ținută în frâu de manageri și case de producție, Lennon și-a transformat identitatea cameleonică într-un război intelectual, politic și psihologic, intrând în controverse cu lideri politici și case de discuri, îmbrățișând avangarda pe plan artistic, schimbând vulnerabilitatea compozitorilor în versurile muzicii pop și devenind, în mod ironic, atât o figură antirăzboi, cât și un exemplu perfect de branding al capitalismului târziu, printat pe tricouri și magneți de frigider și ridicat în slăvi de agloritmii Spotify. Într-o lună în care John ar fi împlinit 86 de ani, ne aducem aminte de unii dintre marii muzicieni rock rebeli și de figura controversată ale cărei alegeri practice și spirituale se poziționau adesea la polul opus față de mesajul propriilor versuri. Mai mult, în timp ce muzica merge pe inevitabilul drum al schimbărilor constante, Beatles rămân surprinzător de actuali și proaspeți, ajutați și de talentul lui Giles Martin de a le remixa și remasteriza legendarele materiale discografice. În octombrie, nouă nu ne rămâne decât să dăm „play” noului Rubber Soul și să experimentăm unul dintre cele mai influente albume ale secolului trecut.

PAGINA 33

PREMIERĂ

TEXT DE IULIANA CIOCÎRLAN

neori, cel mai interesant lucru pe care îl poți descoperi într-o casă nu este un secret, ci o poveste despre care nu știi dacă este sau nu adevărată. Asta află o scriitoare care acceptă să termine seria de romane a celebrei Verity Crawford și ajunge să locuiască în casa familiei acesteia. Verity, adaptarea romanului lui Colleen Hoover, în regia lui Michael Showalter, transformă această premisă într-un thriller psihologic cu mister, tensiune și o doză cel puțin complicată de romantism.

VERITY

Un manuscris ascunde mai mult decât o poveste

În centrul poveștii se află Lowen Ashleigh (Dakota Johnson - Fifty Shades of Grey), aflată într-un moment dificil al vieții sale, care primește o propunere neașteptată... Jeremy Crawford (Josh Hartnett - Oppenheimer), soțul celebrei autoare Verity Crawford (Anne Hathaway - The Devil Wears Prada), îi oferă șansa de a continua seria de bestsellere a soției sale, care nu mai poate scrie în urma unui accident. În casa Crawford, Lowen începe să descopere notițe și materiale abandonate de Verity, iar printre acestea se află un manuscris autobiografic care conține mărturisiri tulburătoare despre familie și despre relația dintre soţi. Pe măsură ce Lowen

www.zilesinopti.ro

încearcă să afle cât adevăr se ascunde în paginile respective, situația devine tot mai complicată, iar ceea ce părea inițial o oportunitate profesională se transformă într-un joc periculos, în care nimeni nu mai poate fi privit cu deplină încredere. Regia este semnată de Michael Showalter, cunoscut pentru filme precum The Big Sick (2017), The Lovebirds (2020) și The Idea of You (2024), dar și pentru proiecte de televiziune precum The Dropout (2022), iar adaptarea îi aparţine lui Nick Antosca, scenarist și producător cunoscut pentru proiecte precum serialele Channel Zero (2016-2018) și Chucky (2021-2024), dar și pentru The Act (2019). Verity este mai mult decât o poveste despre o scriitoare care descoperă secretele unei familii. Filmul se joacă permanent cu ideea de adevăr și perspectivă, punând sub semnul întrebării ceea ce personajele cred că știu și ceea ce aleg să ascundă. Pentru cei familiarizați cu romanul lui Colleen Hoover, adaptarea oferă ocazia de a vedea pe marele ecran una dintre cele mai controversate și discutate povești ale autoarei, iar pentru cei care nu au citit romanul, povestea vine cu suficient mister cât să păstreze surprizele până la final, mai ales că Verity ajunge în cinematografe pe 2 octombrie. PAGINA 35

LEA SEYDOUX

GENTLE MONSTER UN FILM DE MARIE KREUTZER

2026 OFFICIAL SELECTION

COMPETITION

„O DRAMA CUTREMURATOARE.”

SCANEAZĂ PENTRU PROGRAM & TRAILER

- THE TELEGRAPH

DIN 2 OCTOMBRIE 2026 DOAR ÎN CINEMATOGRAFE

TEXT DE MONICA FELEA

PREMIERĂ

Este 2027 anul în care Léa Seydoux va fi nominalizată la Oscar?

entru cinefilii înrăiți, zvonul că Léa Seydoux ar putea să fie anul acesta nominalizată la Oscar nu a fost tocmai o surpriză. Apariția sa pe covorul roșu de la Cannes pentru premiera Gentle Monster în competiția oficială a fost unanim aplaudată de către presa din lumea întreagă. Scris și regizat de una dintre cele mai de succes regizoare de origine austriacă, Marie Kreutzer (cunoscută pentru filmul Corsage), Gentle Monster este inspirat dintr-un caz real cutremurător, publicat în ziarul german Die Zeit în 2020.

Povestea filmului o are în centru pe Lucy Weiss, o muziciană și pianistă celebră care se mută împreună cu soțul și băiatul ei de 9 ani în suburbii, pentru o viață mai liniștită. Viețile lor sunt complet date peste cap într-o dimineață, când poliția face o razie în locuință și îl arestează pe Philip sub acuzații grave. Lucy se trezește brusc prinsă între iubirea pentru soțul ei și teroarea provocată de faptele monstruoase de care acesta este acuzat, fiind nevoită să își protejeze cu orice preț fiul cel mic, Johnny. Alături de actorii din rolurile principale, în film apar și legendara Catherine Deneuve (în rolul mamei protagonistei), și Jella Haase (în rolul unei polițiste care investighează cazul). În rolul principal, actrița Léa Seydoux face rolul carierei ei, o interpretare atât de viscerală, crudă și puternică, încât simți fiecare atac de panică și fiecare www.zilesinopti.ro

izbucnire de furie direct în piept. Filmul nu îți oferă răspunsuri simple și nu te menajează. Te prinde de gât de la prima scenă și te obligă să te întrebi, pe tot parcursul vizionării: „Dacă mi s-ar întâmpla mie, cum aș supraviețui zilei de mâine?”. Interpretarea lui Seydoux este considerată unanim punctul forte absolut al filmului, fiind descrisă ca o probă de forță emoțională brutală și fără menajamente. Actrița a primit deja distincții onorifice pentru curajul artistic demonstrat în acest rol și este așteptată o nominalizare la Oscar. Gentle Monster a avut premiera mondială în competiția oficială de la Cannes, iar în România, producția a deschis Festivalul Internațional de Film Independent ANONIMUL 2026 în luna august, unde s-a bucurat de un mare succes. În cinematografe are premiera pe 2 octombrie, distribuit de Bad Unicorn. PAGINA 37

TEXT DE RĂZVAN SĂDEAN

PREMIERĂ

STRADA MALAGA

O odă adusă libertății de a dori și iubi la orice vârstă

armen Maura, tânăra plină de vervă, rebelă, explozivă și vulnerabilă din filmele-cult de la începutul carierei lui Pedro Almodóvar, își dezvăluie în Strada Málaga, regizat de Maryam Touzani, o latură pe care cinematografia a explorat-o mai rar: aceea a unei femei de 79 de ani care nu renunță la libertate, la umor și, mai ales, la dragoste și dorință. Filmul va avea premiera în România pe 2 octombrie. Peste bătrânețea liniștită a Maríei Ángeles (Carmen Maura), o văduvă care trăiește singură în Tanger, Maroc, se adună nori grei odată cu venirea de la Madrid a fiicei sale înstrăinate (Marta Etura), hotărâtă să vândă apartamentul în care mama ei a locuit toată viața. María se vede nevoită să înfrunte perspectiva de a-și părăsi casa și de a renunța la lucrurile care îi păstrează amintirile și identitatea. Dar ceea ce începe ca o confruntare cu propria fiică și cu inevitabilele schimbări ale vârstei devine, treptat, o redescoperire a propriei libertăți.

www.zilesinopti.ro

În mijlocul unui Tanger luminos, vibrant și plin de contraste, María își permite să privească din nou spre viață, spre dragoste și spre dorință. Întâlnirea cu Abslam (Ahmed Boulane), un negustor de antichități pe mâinile căruia ajung piesele de mobilier din apartamentul ei odată cu vânzarea acestuia, îi trezește sentimente pe care le credea de mult uitate și îi amintește că dragostea și senzualitatea nu au vârstă. De la antipatie la atracție, relația dintre cei doi îi redeschide Maríei gustul pentru iubire și îi dă curajul de a-și revendica, încă o dată, libertatea de a dori. „Am vrut să vorbesc despre o altfel de bătrânețe, plină de viață și vitalitate, în care o femeie la aproape 80 de ani își redescoperă corpul, sexualitatea și senzualitatea. O bătrânețe în care poți continua să dorești și să pui în cuvinte dorința”, a declarat într-un interviu cineasta marocană Maryam Touzani. O idee pe care Carmen Maura o rezumă printr-o pledoarie simplă pentru libertate: „Chiar dacă ai 80 de ani, trebuie să faci ce vrei și să nu te lași influențată de cei din jur”. Strada Málaga este o poveste despre independență, memorie și puterea de a-ți revendica viața chiar și atunci când cei din jur consideră că a venit vremea să renunți. Cu umor, tandrețe și o Carmen Maura într-o formă memorabilă, filmul vorbește despre libertatea de a rămâne tu însuți până la capăt, dar și despre surpriza de a descoperi că uneori, viața poate începe din nou exact atunci când credeai că s-a încheiat. Nu degeaba se spune că dragostea nu are vârstă. Nici dorința. PAGINA 39

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

PREMIERĂ

OTHER MOMMY

Un copil, o casă și o „mamă” care nu ar trebui să fie acolo

xistă puține lucruri mai eficiente în horror decât să iei ceva familiar și să-l faci să pară brusc foarte, foarte greșit. O casă. Un copil. Mama. Dulapul din dormitor. Până și „mami” poate deveni înfricoșător dacă, într-o seară, apare o a doua versiune a ei și te întreabă dacă poate „intra în inima ta”... de aici pornește Other Mommy, noul film horror regizat de Rob Savage. În rolul mamei și al sinistrei sale sosii supranaturale o vedem pe Jessica Chastain, într-o poveste care promite să transforme anxietățile copilăriei într-un coșmar ceva mai serios decât verificarea obișnuită a dulapului înainte de culcare. Personajul central este Bela, o fetiță de 8 ani care trăiește într-o familie deja fragilizată de problemele dintre părinți. În camera ei apare o entitate misterioasă, care seamănă izbitor cu mama sa. Bela îi spune „other mommy” sau, pe românește, „cealaltă mămică”. Entitatea arată ca mama ei, dar începe să se comporte din ce în ce mai amenințător. Premisa filmului păstrează astfel una dintre cele mai eficiente arme

www.zilesinopti.ro

ale horror-ului psihologic: îndoiala, debusolarea. Dacă monstrul arată exact ca persoana în care ai cea mai mare încredere, cum mai poți fi sigur că știi cine se află în fața ta? Jessica Chastain o interpretează atât pe mama Belei, cât și entitatea cunoscută drept Other Mommy. Este o alegere interesantă pentru un horror care construiește spaima nu doar prin apariții spectaculoase, ci prin familiaritate. Chastain nu este, desigur, străină de gen. Actrița a mai apărut în filme horror precum Mama și It Chapter Two, iar aici rolul îi oferă ocazia de a juca practic două fețe ale aceleiași prezențe materne. Alături de ea îi vom vedea pe Jay Duplass în rolul tatălui Belei, Daddo, și pe Arabella Olivia Clark în rolul lui Bela. Distribuția îi mai include pe Dichen Lachman, Arian Moayed și Karen Allen. James Wan produce filmul, iar Wan, una dintre figurile importante ale horror-ului mainstream contemporan, este cunoscut pentru francize precum Saw, Insidious și The Conjuring. Regia îi aparține lui Rob Savage, ceea ce face combinația și mai interesantă. Savage și-a construit reputația cu horror-ul minimalist Host, film care a demonstrat că nu ai nevoie de un buget gigantic pentru a face spectatorul să verifice dacă ușa este încuiată. A urmat The Boogeyman, iar acum cineastul revine la o poveste în care frica pornește dintr-un spațiu extrem de intim: propria casă. În care vom putea pătrunde şi noi, din 9 octombrie. PAGINA 41

PREMIERĂ

TEXT DE LAURA COZMÎNCĂ

STRĂINUL

Între Camus şi Ozon

ar se întâmplă ca o operă clasică precum Străinul lui Albert Camus să aibă parte de o ecranizare cu adevărat curajoasă. Regizorul François Ozon reușește însă o performanță rară, transpunând pe ecran romanul scris în 1942 cu o fidelitate remarcabilă, oferindu-i în același timp o perspectivă politică modernă, care tulbură și incită. Astfel, producția franceză chestionează direct textul original și contextul istoric în care a fost scris, transformând o poveste bine-cunoscută într-un comentariu surprinzător de actual.

Povestea îl urmărește pe Meursault, un tânăr funcționar francez care locuiește în Algeria anilor ’30. Acesta este caracterizat printr-o pasivitate înspăimântătoare față de tot ce îl înconjoară și trăind într-un soi de nihilism. După ce își îngroapă mama fără să arate vreun semn de durere, el își continuă existența la fel de detașat, într-o stare aproape vegetativă sufletește… până în momentul în care ucide un bărbat arab pe o plajă toridă, fără un motiv anume. Procesul care urmează nu se concentrează atât pe valoarea vieții pierdute, ci mai degrabă pe refuzul lui Meursault de a se conforma normelor sociale și ipocriziei din jur, scoțând la iveală absurdul unui sistem juridic și moral complet alienat. Imaginea alb-negru, semnată de Manu Dacosse, dă filmului o profunzime apăsătoare și ilustrează mai realist atmosfera epocii. La fel de realist se simt și zăpușela din atmosferă, și ideea de climă toridă. Totodată, jocul lui Benjamin Voisin susține excelent această stare prin fizionomia lui, care pare că urmează să exprime ceva din secundă în secundă, dar rămâne blocată într-o www.zilesinopti.ro

indiferență tulburătoare. Prin imagini de arhivă și detalii ascunse în decor, precum o plăcuță care le interzice algerienilor intrarea într-o sală de cinema, Ozon scoate la iveală realitatea colonială a vremii, dând o voce clară celor care în carte erau doar niște umbre fără nume. În timp ce cartea lui Camus a fost un adevărat must-have în colecția oricărui intelectual și biblia unor generații întregi de adolescenți fascinați de ideea că viața nu are niciun sens, Străinul lui François Ozon, care va avea premiera pe 9 octombrie, ar trebui văzut ca o critică lucidă la adresa unui dublu standard istoric. Dincolo de indiferența filosofică a lui Meursault față de moarte și viață, această ecranizare vorbește despre modul în care o întreagă societate colonială era pregătită să treacă cu vederea uciderea unui algerian, atâta timp cât ucigașul păstra aparențele și juca după regulile sistemului. Dincolo de absurdul existenței, pasivitatea și nepăsarea pot deveni un instrument extrem de periculos, un conflict intern resimțit adesea și în timpurile moderne. PAGINA 43

(

VĂ AȘTEPTĂM

Vă așteptăm sub cerul aprins, Pe terasa noastră cu dichis. Să poftiți la ale noastre bucate Și să serviți pe saturate, Merinde atent alese Într-un cadru de poveste. Pentru informații și rezervări, contactați-ne la 0269 505 600 sau info.sibiu@hilton.com

16 - 31 octombrie

TEXT DE ŞTEFAN CHIRIŢESCU

GURMAND

PE GUSTUL NOSTRU

HORIA GHIBUȚIU | Scene dintr-o degustare

COSMIN DRAGOMIR | Michelin local

CRAME CARE AU FURAT SCENA

Locuri în care vinul pare să fi primit rol principal

xistă crame în care mergi să bei vin. Și există crame în care, înainte să comanzi, te uiți în jur și te întrebi când începe filmul. Unele au ajuns efectiv pe ecran. Altele sunt atât de spectaculoase încât probabil doar n-au găsit încă regizorul potrivit.

ARTESA, NAPA

Un pahar de vin și o comedie despre viață În Wine Country, comedia Netflix din 2019, un grup de prietene pleacă în Napa pentru un weekend cu vin și relaxare. Cum se întâmplă de obicei în astfel de filme, relaxarea durează puțin, iar vinul devine pretext pentru discuții despre prietenie, relații și crizele vârstei adulte. Printre locurile de filmare s-a aflat Artesa Vineyard & Winery. Și e ușor de înțeles de ce: vii pe dealuri, arhitectură contemporană și o panoramă care face camera de filmat să pară aproape inutilă.  De încercat: Albariño Artesa.  De făcut: Problemele personale se discută după primul pahar.

QUINTESSA, NAPA

Cabernet, dealuri și puțin mister Tot în Wine Country apare Quintessa, un domeniu care pare să fi fost proiectat pentru un film despre o familie bogată, un secret vechi și o sticlă foarte scumpă. Crama este integrată în deal, iar spațiile sale subterane dau locului exact doza necesară de mister. Numai că aici, secretul este mai puțin spectaculos: se face vin foarte bun.  De încercat: Quintessa, blendul pe roșu al casei.  De făcut: o degustare și o plimbare prin domeniu. Fără grabă. Napa are alte priorități. www.zilesinopti.ro

SESTI, TOSCANA

Când Toscana își joacă propriul rol În You, Me & Tuscany, lansat în 2026, domeniul Sesti din Val d'Orcia devine una dintre locațiile importante ale poveștii. Greu de găsit un casting mai potrivit: vii, măslini, clădiri istorice și dealurile toscane care arată ca și cum cineva a dat lumea pe „cinematic”. Sesti este unul dintre acele locuri în care nu trebuie să cauți unghiul bun pentru fotografie. Unghiul bun te caută pe tine.  De încercat: un Sangiovese, desigur.  De făcut: o plimbare prin domeniu. Dacă apare și un italian misterios, nu strica scenariul.

CHÂTEAU CHEVAL BLANC

Când sticla devine actor Uneori, nu crama ajunge în film. Ajunge vinul. În Sideways, celebrul film al lui Alexander Payne, un Château Cheval Blanc 1961 are propriul său moment de glorie. Iar vinul a mai apărut și în Never Say Never Again, cu Sean Connery.  De încercat: Cheval Blanc, dacă portofelul nu protestează.  De făcut: dacă protestează, măcar să știi ce ai văzut. Poate că vinul și filmul se potrivesc atât de bine pentru că amândouă spun povești. Un vin poartă în el un loc, un an, o familie, o recoltă și timp. Un film face cam același lucru, doar că în două ore. Iar o cramă spectaculoasă le pune pe toate în același cadru. Așa că dacă ajungeți vreodată într-un asemenea loc, nu vă grăbiți să întrebați ce soi este în pahar. Uitați-vă întâi în jur. Uneori, cel mai bun vin vine cu un decor pe măsură. Iar unele crame nu au nevoie de Hollywood. Au deja povestea. PAGINA 45

MIXOLOGY

TEXT DE CEZAR DELI-IORGA

În ton cu octombrie:

Cocktailuri pe bază de whisky și bourbon

ctombrie schimbă ritmul orașului. Diminețile devin mai reci, serile se lungesc, iar aerul capătă o răcoare plăcută. Odată cu temperaturile mai scăzute, băuturile ușoare lasă treptat loc unor combinații mai intense, aromate și catifelate. Whisky-ul și bourbonul se potrivesc perfect acestui moment al anului, datorită notelor de vanilie, caramel, lemn și condimente pe care le aduc în pahar. Dacă sunteți în căutarea unor astfel de combinații, cele cinci cocktailuri de mai jos pornesc de la personalitatea whisky-ului și a bourbonului și o duc în direcții diferite, de la arome fructate și elegante până la mixuri mai îndrăznețe, perfecte pentru o seară de octombrie.

OLD FASHIONED

Un cocktail cu o eleganță aparte, Old Fashioned pune whiskyul în centrul atenției și îi lasă aromele să se dezvăluie treptat. Bourbonul sau rye whiskey-ul se combină cu zahăr și bitter aromatic, în timp ce coaja de portocală aduce o notă citrică discretă și parfumată. Servit peste un cub mare de gheață, cocktailul are un gust bogat, cu note de caramel, vanilie și lemn. Originile sale se leagă de perioada de început a culturii cocktailurilor americane, iar Old Fashioned a devenit între timp unul dintre cele mai cunoscute mixuri pe bază de whisky. Este o alegere potrivită pentru serile de octombrie în care căutați o băutură simplă, savurată fără grabă.

WHISKEY SOUR

Whiskey Sour este alegerea potrivită pentru cei care își doresc un cocktail în care intensitatea bourbonului să fie echilibrată de prospețimea citricelor. Sucul de lămâie și siropul de zahăr creează un contrast plăcut între acrișor și dulce, în timp ce bourbonul adaugă note de vanilie și caramel. Pentru un rezultat mai fin, se poate adăuga și albuș de ou, care formează o spumă delicată la suprafața băuturii. Servit rece, cu câteva picături de Angostura bitters sau o felie de lămâie, Whiskey Sour aduce o notă fresh într-o perioadă în care băuturile devin treptat mai intense. PAGINA 46

www.zilesinopti.ro

16 - 31 octombrie

POP CULTURE MAGAZINE

GOLD RUSH

Mierea și lămâia schimbă complet personalitatea bourbonului în Gold Rush, un cocktail simplu, dar surprinzător de aromat. Dulceața fină a mierii se întâlnește cu aciditatea sucului proaspăt de lămâie, în timp ce bourbonul aduce în fundal note de caramel dulce și vanilie. Apărut în New York, în anii 2000, Gold Rush este o interpretare modernă a cocktailurilor Sour și a devenit apreciat tocmai prin naturalețea combinației sale. Aroma mierii îi oferă în final o senzație caldă și catifelată, în timp ce lămâia păstrează băutura proaspătă, făcând-o potrivită pentru o seară liniștită de octombrie.

BOULEVARDIER

Cu o culoare intensă și un gust mai pronunțat, Boulevardier este cocktailul care aduce împreună bourbonul, Campari și vermutul roșu dulce. Whisky-ul oferă note calde și lemnoase, vermutul completează compoziția cu accente dulci și condimentate, iar Campari aduce binecunoscuta sa amăreală. Cocktailul este asociat cu Harry McElhone și cu atmosfera barurilor europene din perioada interbelică. Înrudit cu celebrul Negroni, Boulevardier înlocuiește ginul cu whisky, obținând astfel un gust mai catifelat. Este genul de băutură care se potrivește unei seri în care vreți ceva cu personalitate și un aer sofisticat.

MANHATTAN

Manhattan este unul dintre cocktailurile care au transformat whisky-ul într-un ingredient sinonim cu eleganța. Rye whiskey-ul se combină cu vermutul roșu dulce și bitter-ul aromatic, rezultând o băutură bogată, ușor condimentată cu note fructate. Amestecat cu gheață și servit într-un pahar răcit, cocktailul este completat de o cireașă, care îi adaugă o notă discretă de dulceață. Originile Manhattan-ului sunt plasate în America secolului al XIX-lea, iar în prezent, combinația dintre whisky, vermut și bitter a rămas una dintre formulele definitorii ale cocktailurilor clasice. Cu aromele sale profunde și aspectul elegant, Manhattan încheie perfect o selecție dedicată serilor de octombrie.

Fie că preferați ceva clasic, fructat sau cu un gust mai intens, whisky-ul și bourbonul se potrivesc perfect cu serile de octombrie. Alegeți-vă paharul preferat și lăsați toamna să-și spună povestea. www.zilesinopti.ro

PAGINA 47

JURNAL DE GURMAND

TEXT DE CORINA GRUBER

Dulcețuri de toamnă

În octombrie, în piețe apar ultimele prune ale sezonului, gutui parfumate, dovleci și nuci proaspăt culese. Sunt ingrediente care se potrivesc de minune în dulcețurile de toamnă, pregătite pentru lunile reci, când fructele proaspete devin mai puțin variate. Dulceața de prune cu nuci Prunele târzii, bine coapte, sunt potrivite pentru o dulceață în care fructele își păstrează forma, spre deosebire de magiun, unde pulpa este fiartă până devine o pastă densă. Am preferat dintotdeauna dulceața în locul magiunului și, după ce am descoperit varianta cu nuci, cu atât mai mult. Nucile pot fi adăugate spre final, pentru a-și păstra textura, sau servite separat, alături de dulceață, ca să rămână foarte crocante. Rezultatul este o combinație de arome dulci-acrișoare, cu note ușor caramelizate și un contrast interesant între fructele fragede și nucile crocante. Dulceața de gutui Gutuile sunt printre cele mai parfumate fructe ale toamnei, deși pulpa lor tare și astringentă le face mai puțin atrăgătoare pentru consumul crud. Prin fierbere, însă, se transformă spectaculos. Tăiate în PAGINA 48

cubulețe sau felii subțiri, se fierb într-un sirop de apă și zahăr, cu puțină lămâie, până devin fragede și translucide. În funcție de soi și de timpul de preparare, dulceața poate căpăta nuanțe aurii sau roșiatice. Aroma florală a gutuilor se păstrează, iar siropul le învăluie fără să le acopere complet gustul. Câteva nuci adăugate spre sfârșit pot completa preparatul. Dulceața de dovleac Dovleacul înseamnă, pentru mine, gustul absolut de toamnă și este unul dintre ingredientele surprinzătoare ale dulcețurilor. Soiurile cu pulpă fermă, de culoare portocalie, sunt potrivite pentru această preparare. Scorțișoara, vanilia sau coaja de portocală îi pot accentua aroma discretă. Dulceața are o culoare luminoasă, o textură delicată și un gust blând, care se potrivește foarte bine cu nucile. În toate cele trei preparate, zahărul contribuie nu doar la gust, ci și la consistența siropului și la conservare. Pregătite cu grijă, dulcețurile păstrează în borcane aromele fructelor de octombrie, gata să însoțească un mic dejun de iarnă sau un desert simplu. www.zilesinopti.ro

PARTENERI MEDIA

SERVIT DE

ORGANIZAȚIA PATRONALĂ HORECA SIBIU

prezintă

SĂPTĂMÂNA GASTRONOMICĂ O călătorie culinară 2-8 Noiembrie 2026 32 restaurante 7 zile | 2 preparate | 50 lei

Săptămâna Gastronomică Sibiu

BISCUIT.RO

Despre prăjituri, orașe, prestigiu și comerț

u aș fi crezut, dar chiar așa s-a întâmplat. Nu am găsit deloc ușor și pe toate drumurile Boston cream pie în Boston, Massachusetts! În cinci zile de căutare am văzut doar trei astfel de prăjituri și am mâncat numai una, și anume, pe cea clasică. Mbine, acum nici cea originală nu era chiar cum o știam de pe net, adică o felie de tort triunghiulară din două blaturi galbene cu cremă de vanilie între și glazură de ciocolată deasupra. Cum însă am mâncat-o la barul hotelului Omni Parker House, unde se zice că ar fi inventat-o un francez acum 100+ ani, îi cred pe cuvânt. PAGINA 50

TEXT DE ADRIANA SOHODOLEANU

Boston cream pie a fost inițial un item de pe lista mea de „to do” la această nouă rundă nord-americană, alături de mai familiarul New England chowder și misteriosul lobster roll (în a cărui ecuație x, necunoscuta, era chifla, nu crustaceul). După ce pe cele două le-am rezolvat satisfăcător pe Martha’s Vineyard, o insulă ce te păcălește a fi de pescari, dar cică e de milionari, bifarea desertului a fost mai dificilă, în ciuda faptului că a fost ales desertul oficial al statului Massachusetts încă din 1996. De ce nu e în mai multe meniuri și vitrine nu aș putea să spun, dar m-a pus pe gânduri (pentru că mâncarea asta face, pentru cei ca mine, actori în câmpul simplu numit food studies). România încă dezbate aprig orice propunere de mâncare națională (a se asculta episodul podcastului cu Anita Huzum, realizat de Cosmin Dragomir pentru G4Food) și nici embleme culinare locale și oficiale nu avem. Sicilia, în schimb, are cassata la fiecare pas, Parisul e populat de madlene dolofane pentru toate gusturile și buzunarele, iar în Viena, kaiserschmarrn-ul se vinde la nenumărate ferestruici sau pe trotuar, din cărucioare retro imperiale. Sigur, ca motivație poate fi suspectat potențialul comercial - consumerismul exploatează filonul identitar cu succes și frenezie în ultimii ani. La noi această tendință e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire, nu că nu s-ar fi încercat - Brașovul, prin Breasla Cârciumarilor, a pus o vreme în meniuri ișlerul; trendul a avut viabilitate și amploare, ba chiar chef Andrei Chelaru a trecut granița registrului dulce făcând, în București, un ișler sărat cu păstrăv afumat. În prezent însă în meniurile brașovene e mai rar. Ideea merită extinsă, mai ales că ar avea de câștigat și localitățile care se mândresc cu un preparat culinar cu tradiție, nu doar cârciumile care-l vând. Hai să facem împreună un exercițiu - ce prăjituri ați propune ca simbol pentru orașul vostru sau regiunea voastră? Eu aș vota cu amandina pentru Capitală, deși, la Iași și Cluj am găsit prăjitura București (vezi foto). Pentru Constanța probabil baclava sau poate nalangate? Poale-n brâu pentru Moldova și orez cu lapte în Muntenia? www.zilesinopti.ro

CITYSPORT

TEXT DE RĂZVAN SĂDEAN

Beat the Tempo Run revine: alegare cu DJ de Halloween Beat the Tempo Run revine pe 31 octombrie, într-o alergare fără cronometru și fără clasament, în care muzica, comunitatea și atmosfera orașului devin parte din experiență. Startul va fi dat la ora 17:00, din Piața Mică, iar participanții vor porni la apus, pentru a încheia

um te îndr i o n , i z ntrene Tu te a

traseul printre luminile orașului vechi. Alergarea va avea o lungime de 8-10 km și propune o experiență diferită de competițiile clasice, fără presiunea timpului sau a performanței. Alergătorii vor fi însoțiți de DJ Ezio, aflat pe bicicletă, care va conduce plutonul și va asigura coloana sonoră pe parcursul traseului. Astfel, căștile rămân acasă, iar ritmul este împărtășit de toți cei care aleargă împreună. Pentru această ediție sunt pregătite și brățări luminoase conectate la muzica DJ-ului, care vor completa atmosfera evenimentului. Ediția de Halloween va avea și o tematică de costume, fără ca aceasta să se transforme într-un concurs. Beat the Tempo Run este o alergare în care nu contează cât de repede ajungi, ci alături de cine ajungi. Fără clasament, fără primul și ultimul loc, doar ritm și comunitate. Bilete pe apropo.app.

ăm.

TER SPORT CEN r. 42, et. 2

in ul Victorie Sibiu, B-d 101110 il.com Tel: 0369 port@gma

iv.ro www.ract

ractivs

Fii (R)Activ! PAGINA 52

www.zilesinopti.ro

ANIVERSARE

TEXT DE ANDRADA DINCĂ

Little Black Dress – un etern simbol Chanel

n brandul Chanel, actul creativ surprinde și inovează prin simplitatea, funcționalitatea și rafinamentul discret pe care fondatoarea acestuia, Gabrielle Bonheur „Coco” Chanel le propune publicului. Coerența creativă trece drept fundamentul excelenței și al rezilienței brandului, permițând reinterpretarea constantă a elementelor consacrate, fără pierderea identității. Personalitatea brandului se

În octombrie 1926, Vogue face publică imaginea unei rochii negre creată de Coco Chanel. O piesă simplă, scurtă, iar ornamentele sau detaliile care puteau să răpească atenția privitorului pierdeau acum în detrimentul simplității. Nu doar această simplitate a impresionat, ci și alegerea culorii – negrul, pe care Chanel l-a îmbrățișat ca favorit încă de la începutul secolului XX, îndepărtându-l de asocierile cu doliul sau cu uniformele de serviciu. Rochia a devenit emblematică, o piesă-cheie în garderobă, fiind numită „Ford of Fashion” – o trimitere la modelul T al mărcii Ford. La 100 de ani de la punerea în scenă a piesei, micuța rochie neagră continuă să își păstreze PAGINA 54

construiește printr-un set recognoscibil la scară largă de coduri estetice și simboluri, ce funcționează ca un limbaj vizual coerent, un atribut al casei de modă. Totuși, pentru azi nu ne propunem o analiză a întregului univers creat de nonconformista Gabrielle Chanel, ci ne vom îndrepta și concentra atenția către unul dintre elemente consacrate ale casei de modă: the little black dress.

locul printre piesele vestimentare considerate esențiale în garderoba oricărei femei. Pentru Chanel, luxul se îndepărta de lumea corsetelor, a broderiilor și a abundenței. Pentru ea, luxul se găsea în croieli atent realizate, materiale calitative și în haine care îți permiteau să trăiești cu adevărat. Atât în perioada sa de debut, cât și în contemporaneitate, little black dress concentrează acest univers al „luxului lui Coco” într-o singură piesă. Tocmai simplitatea însăși i-a oferit flexibilitatea de care avea nevoie pentru a transcende patina timpului, căci rochia poate fi transformată prin adăugarea accesoriilor, iar negrul devine modern, versatil, privit adesea ca un canvas pentru personalitate.

Colecția Little Black Dress. 1925-1968 expusă la MoMA / Foto: moma.org

www.zilesinopti.ro

16 - 31 octombrie

POP CULTURE MAGAZINE

Momente cheie ale LBD Cinematografia a transformat micuța rochie neagră într-un mit. În 1961, Audrey Hepburn cucerea publicul în creația lui Hubert de Givenchy, în Mic dejun la Tiffany’s. Apariția sa este una dintre cele mai recognoscibile imagini din istoria modei, iar micuța rochie neagră depășește statutul de piesă vestimentară și devine un limbaj vizual. Pentru Audrey Hepburn, rochia neagră a trecut drept o asociere dintre eleganță și mister. Peste ani prințesa Diana va demonstra că aceeași rochie și aceeași simplitate pot deveni o declarație publică.

Audrey Hepburn și George Peppard în Breakfast at Tiffany's (1961)

valoare. Garderoba capsulă propune piese de bază ce pot fi purtate în diverse modalități. Little Black Dress funcționează ca o bază, un canvas al ideilor, oferindu-i celei care o poartă libertatea de exprimare. Piesa o invită pe purtătoarea sa să spună o poveste.

Audrey Hepburn și George Peppard în Breakfast at Tiffany's (1961)

În 1994, când prințul Charles își recunoștea infidelitatea față de Prințesa Inimilor, Lady Diana a ales să apară în fața publicului purtând o rochie neagră, ce avea să devină și un simbol al puterii și rezilienței. Rochia, ulterior denumită „Revenge Dress”, a intrat instantaneu în cultura Pop. Astfel, creația Christina Stambolian a apărut într-un moment de maximă tensiune și a devenit un „accesoriu” al comunicării, al redefinirii propriei imagini, o modalitate de exhibare a sinelui. În prezent, versatilitatea se remarcă drept

Elizabeth Debicki în rolul prințesei Diana în serialul Netflix The Crown / Foto: netflix.com

www.zilesinopti.ro

Așa cum am menționat la început, la momentul apariției, rochia a fost comparată, într-un mod aproape amuzant, ne-am gândi, cu modelul T al brandului Ford. Totuși, comparația este una precisă – rochia nu este doar o piesă frumoasă, ci una care poate deveni universală, o formă de democratizare a designului. Astfel, o piesă simplă, elegantă, versatilă a fost capabilă să traverseze timpul, fără să se supună sau să depindă de o anumită tendință. În 1926, little black dress era propunerea unei femei puternice pentru femeia modernă. În 1961, Givenchy și Audrey Hepburn o transformă într-o emblemă cinematografică. Anii ’90 o folosesc drept formă de exprimare a minimalismului, a sexualității și a puterii. În prezent, designerii continuă să o lungească sau să o scurteze, să îi modifice croiala, dar păstrează esența – o piesă simplă, recognoscibilă, ce are de fiecare dată puterea să surprindă. PAGINA 55

Art by Costin Chioreanu

draculafilm.ro

Brasov, Transylvania 15-18 October, 2026

16 - 31 octombrie

POP CULTURE MAGAZINE

Horoscop Berbec

Berbecii ar face bine să se străduiască să facă ordine în sectorul financiar, în special în ceea ce privește datoriile, economiile, banii pe termen lung, bugetele comune și afacerile pe care le administrează, fie că sunt afacerile lor sau ale altora. Taur

Din punct de vedere financiar, nu ar trebui să ai dificultăți atâta timp cât nu există piedici sau probleme la locul de muncă. Totuși, în luna octombrie este de preferat să ai grijă cum obții și cum folosești banii și bunurile personale.

Gemeni

Dacă ai propria ta afacere sau dacă administrezi o afacere, este profitabil să muncești cu dăruire (cot la cot cu echipa ta, dacă este cazul), să prețuiești oamenii pe care îi ai, să fii corect, organizat și să urmărești succesul durabil, pe termen lung. www.zilesinopti.ro

Rac

Este posibil ca banii să vină mai ușor decât de obicei. Pe de altă parte, s-ar putea ca și nevoile tale din această lună să fie mai mari. Nu te grăbi să cheltui pe lucruri care nu sunt strict necesare, astfel încât să poți face față unei cheltuieli neplanificate. Leu

Pentru a avea succes în această perioadă, este necesar să depui efort, deoarece contextul astral poate să aducă unor Lei și mici turbulențe. Posibil să apară cineva care dezgroapă anumite secrete sau greșeli (dacă ai făcut greșeli în trecutul tău profesional). Fecioară

Nu este exclus să ți se încredințeze rezolvarea unor probleme pe care nu tu le-ai provocat, dar ai face bine să accepți situația și să îți stăpânești tendința de a-i critica pe ceilalți. De asemenea, este în interesul tău să nu te lași provocat și să eviți situațiile tensionate, care te pot face să devii sarcastic.

Balanță

Ești nevoit să consumi destulă energie ca să rămâi stăpân pe situație din punct de vedere financiar. Îți ajustezi sistemul de valori pe care te-ai bazat până acum, ceea ce se poate dovedi necesar dacă se schimbă contribuția partenerului la bugetul comun. Scorpion

Nu este exclus să fii pus în situația să iei o decizie importantă, fie legătură cu cariera, fie în legătură cu un obiectiv personal important, inclusiv cu locuința ori cu familia. Ai face bine să judeci pe îndelete.

Săgetător

Relațiile de muncă tind să fie în continuă transformare din cauza fluctuației de personal sau din cauza altor schimbări care au loc la locul de muncă. Este în interesul tău să te ferești de concurența neloială, să nu te lași implicat în bârfe și să descurajezi toate gesturile și acțiunile motivate de invidie.

Capricorn

S-ar putea să simți că ai atuuri profesionale puternice și că ai perspective, cunoștințe ori relații care nu te lasă, astfel încât tinzi să vrei mai mult, inclusiv în plan material. Pe de altă parte, ai tendința să vezi jumătatea goală a paharului, să ți se pară că ești într-o perioadă de recul în carieră. Vărsător

Unii Vărsători se confruntă cu schimbări importante în viața personală sau în plan profesional, ceea ce îi obligă să consume timp și efort pentru a se adapta la schimbări. Să nu neglijezi relațiile importante din viața ta, ci să cauți o cale de compromis. Pești

Dacă ești plătit în funcție de rezultatele obținute, ceea ce te stimulează să muncești mai mult, să depui mai mult efort, ca să câștigi mai bine. Ar fi bine, însă, să ții cont de capacitățile tale reale, ca să nu ajungi la epuizare.

PAGINA 57

16 - 31 octombrie

INTERVIU DE RĂZVAN SĂDEAN

Lucruri pe care le știi doar dacă ești

antrenor de fitness, cu Claudiu Doarvoaș

Sportul i-a fost alături lui Claudiu Doarvoaș încă din copilărie, iar astăzi a devenit profesia sa. De la fotbal și recuperare până la propriul studio de fitness, Future Training Sibiu, Claudiu lucrează zi de zi cu oameni, cu ambițiile și provocările lor. Am început discuția despre cum a devenit pasiunea pentru sport din copilărie o profesie. Claudiu ne-a făcut un scurt rezumat al relației sale cu sportul, de la 7 ani până în prezent, la 34 de ani: „Făcând sport de la o vârstă fragedă și având continuitate, acest lucru a devenit pentru mine un stil de viață. Nu m-aș vedea făcând altceva. Am practicat fotbal vreme de 12 ani, am fost arbitru de fotbal la Liga 3 încă 10 ani, timp în care pasiunea pentru pregătirea fizică și recuperare și-a pus amprenta asupra mea tot mai mult. În cele din urmă, am decis să merg pe această direcție. Așa am ajuns PAGINA 58

să deschid un studio de fitness exclusiv cu antrenor personal, unde fiecare persoană beneficiază de un program personalizat.” Întrebat cât de importantă e pregătirea profesională continuă pentru meseria pe care o practică astăzi, Claudiu vorbește despre studiile și cursurile de perfecționare pe care le-a urmat: „Pasiunea pentru sport și recuperare și direcția pe care am luat-o m-au făcut să urmez studii universitare și câteva cursuri de perfecționare în acest domeniu, deoarece eu consider că este foarte important ca tot procesul să fie unul continuu dacă îți dorești o evoluție ridicată. Sunt foarte importante pentru meseria pe care o practic, deoarece îmi aduc o plusvaloare pe lângă pasiune.” Pentru că a fost kinetoterapeut la FC Hermannstadt din anul în care clubul a promovat pentru prima dată în Liga 1, am vrut să aflăm cât de important e kinetoterapeutul într-o echipă de fotbal. Claudiu crede că acesta este vital „deoarece poate ajuta jucătorii să se recupereze mai repede după accidentări și să se refacă după antrenamente intense și

meciuri”. Când vine vorba despre cele mai frecvente probleme cu care oamenii ajung la studioul său și despre semnalele corpului care nu ar trebui ignorate, Claudiu explică: „Majoritatea sunt de ordin postural, iar problemele necorectate la timp pot duce la deficiențe fizice (cifoze, scolioze, lordoze etc.) sau chiar la hernii de disc, migrene și dureri de umeri ori șolduri. E important să fie depistate din timp, pentru a putea lua măsurile potrivite și a urma drumul corect pentru corectarea lor. Semnalele transmise de corp pot fi durerile de spate, de umeri, durerile de cap sau de șolduri și chiar blocajele articulare.” Pe final, am discutat despre schimbările pe care le putem face în rutina de zi cu zi pentru o viață mai sănătoasă. Claudiu consideră că: „Mișcarea e foarte importantă și trebuie făcută zi de zi pentru a deveni un stil de viață. Fiecare persoană ar trebui să înceapă cu pași mici, alegând activități cu impact redus, precum mersul, bicicleta sau înotul, urmând ca, odată cu îmbunătățirea condiției fizice, să treacă la activități cu un impact mai mare, precum alergarea, tenisul, fotbalul sau baschetul. În cazul copiilor, o dezvoltare multilaterală îi ajută să-și îmbunătățească condiția fizică și calitățile motrice.” www.zilesinopti.ro