Zile si Nopti Sibiu | 16-31 Mai 2026

Interviu ANA BUGNERIU Maraton

Interviu MARIUS TURDEANU Teatru

FOCUS FESTIVAL

ART (Hi)STORIES: O HARTĂ A DRUMURILOR SPRE „CASTELUL” LUI KAFKA LUCRURI PE CARE LE ȘTII DOAR DACĂ EȘTI: ANTRENOR DE PUBLIC SPEAKING, CU ANTON BALINT

Salut, Sibiu

(am mai

zis asta?) FĂ RAI DIN CE AI!

În 2018 am avut un vis. Mare și poate puțin naiv: să facem Street Delivery la Sibiu. Îmi plăcea Street Delivery București maxim pe vremea aceea. Era cool, smart, îndrăzneț, inovativ, chic, creativ. Ador! Așa că m-am întâlnit cu prietena mea Timea, care organiza evenimentul la București, și i-am zis: vrem și noi Street la Sibiu. Și Timea a zis: hai că te ajut!

La Sibiu eram eu și Ramo, cu multă energie, entuziasm și foarte flower power. Și mai erau și Luci și Dani, obligați să ne susțină. Iubim toți 4 Orașul Sibiu. Și vedeam în Street Delivery șansa de a transforma orașul într-un spațiu prietenos cu pietonii, bicicliștii, copiii. Ne doream și un pretext ca oamenii să redescopere Orașul de Jos: străzile înguste, casele vechi, frumusețea aceea imperfectă pe care o vezi doar de pe jos. Sau de pe biclă. Atunci, Fundația Comunitară și

Grey Projects, Cipi și Sergiu, au venit spre noi cu propunerea de a ne ajuta să transformăm visul în realitate. Inițial voiam Street Delivery în Orașul de Jos. Nu s-a putut, așa că am ales Piața Schiller. Și uite așa am făcut șapte ediții. Cu unicorni, sclipici, baloane, artă, jocuri, ateliere. A cântat

Ediţia de Sibiu

Apare bilunar - gratuit nr. 08 (531) | 16 - 31 mai

 Str. General Magheru, nr. 54, Sibiu  /zilesinoptiSibiu

 zilesinopti.ro

Ediţiile Zile și Nopţi în România: 235.000 exemplare lunar. (Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Sibiu, Bacău, Piatra Neamţ, Galaţi, Oradea, Piteşti, Bistriţa, Tg. Mureş, Iaşi, Baia Mare, Satu Mare, Suceava)

Dacă doriţi să semanalţi un eveniment: e-mail sibiu@zilesinopti.ro. Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru modificările survenite ulterior.

Pentru publicitate în ediţia tipărită sau online sau dacă vrei să primeşti revista Zile şi Nopţi Sibiu te rugăm să contactezi: Distribuție: 0743 56 66 60

chiar și Filarmonica la noi pe stradă. Am fost trup și suflet. Am tăiat și lipit CD-uri o noapte întreagă ca să punem un discoball handmade în Tunelul Generalului. Am făcut 7 ediții cu Cori, Șerban, Pati, Monica, Sandy, Diana, Sandu, Tedy, Sanyi, Andrei, Adi, George. (și cu mulți mulți alții). Apoi, după 7 ani, am eliberat cu ajutorul Primăriei Sibiu Piața Schiller de mașini și am redat-o oamenilor. A urmat o pauză. Pentru că viață. Anul trecut, Primăria Sibiu ne-a invitat să participăm la Săptămâna Mobilității pe strada Tg. Vinului. Ne-a plăcut mult. Am organizat mici momente cu muzică, limonadă și oameni care au adus fiecare ce avea pe acasă. Și ne-am reentuziasmat. Iar acum, când cochetam din nou cu ideea de Street Delivery în Orașul de Jos, a sunat Ana de la Fundația Comunitară. Și ne-a propus să facem Street Delivery la Maraton. Nu am putut spune nu.

Așa că revenim. Pe 30 mai, cu un teaser în Piața Schiller.

Iar între 18–20 septembrie, Street Delivery Sibiu 2026 ajunge, în sfârșit în Orașul de (pe) Jos.

Publisher: Marius Dicoiu | marius.dicoiu@zilesinopti.ro | 0744 35 99 10

Vânzări - Distrubuitie: Marius Cătană | marius.catana@zilesinopti.ro | 0743 56 66 60

Administrativ -Vânzări: Denisa Ciocoiu | secretariat.sibiu@zilesinopti.ro | 0751 79 71 39

Redactor: Răzvan Sădean | razvan.sadean@zilesinopti.ro

Redactor colaborator: Monika Tompos

Layout & DTP: Gabriela Hogea

(am mai zis asta?) FĂ RAI DIN CE AI!

VIAȚA ORAȘULUI

LUCRURI PE CARE LE ȘTII DOAR DACĂ EȘTI

antrenor de public speaking, cu Anton Balint

ART (HI)STORIES

O hartă a drmurilor spre „Castelul” lui Kafka

Ultima transhumanță

PREMIERĂ

vede urma PREMIERĂ

Haine noi și castele din nisip

Ură, uraaa sau Teoria pepenelui plat

Mai în pahar: cocktailuri în sezonul cireșelor

JURNAL DE GURMAND

Câteva săptămâni de verde: sparanghel

Viața orașului...

În ultimele săptămâni de primăvară ne facem încălzirea pentru sezonul festivalurilor: cu o premieră la Naționalul sibian – despre puterea iubirii în fața regimurilor opresive; cu o tură sau o donație la Maratonul Internațional Sibiu – unde zeci de mii de sibieni își dau mâna pentru o comunitate mai unită; cu un weekend petrecut aproape de Lacul Binder, la Festival Lake; sau cu un recital cameral, unde un pianist și un violoncelist vor interpreta două sonate celebre pe scena Filarmonicii Între 16 și 31 mai ne vedem în oraș!

maRaTONUL iNTERNaȚiONaL SiBiU

De 15 ani încoace, cel mai frumos mod de a petrece ultimul weekend de primăvară la Sibiu e participarea la Maraton  Între 29 și 31 mai 2026, peste 10000 de alergători de toate vârstele, alături de alte mii de susținători, donatori și voluntari, iau parte la cel mai mare eveniment sportiv de strângere de fonduri din România  Maratonul nu înseamnă doar kilometri parcurși sau linia de finish, ci mai ales pașii dintre ele, care se transformă, an de an, în sprijin real pentru zeci de proiecte din comunitate La cea de-a 15-a ediție se aleargă și se donează pentru 48 de cauze care își propun să facă din comunitatea sibiană un loc mai bun, prin proiecte dedicate educației, sănătății și incluziunii sociale, patrimoniului și dezvoltării, artei, culturii și sportului, precum și protecției animalelor Sibieni, ne vedem în Piața Mare!

O nouă producție a Secției Germane a TNRS are premiera pe 21 mai, ora 19:00 „Avalanșa” pune într-o lumină incomodă absurditățile vieții cotidiene trăite sub opresiune Doi tineri aleg să se împotrivească, demonstrând că iubirea de familie este mai puternică decât orice regim

RECiTaL Cam ERaL

Două sonate de Brahms și Beethoven compun programul pe care violoncelistul Ștefan Cazacu și pianistul Cătălin Răducanu îl susțin în cadrul unui recital cameral vineri, 22 mai, de la ora 19:00, la Filarmonică  O întâlnire muzicală de neratat între doi artiști de top ai scenei clasice

În weekendul în care facem tranziția de la primăvară la vară, Festival Lake pregătește două zile pline de energie și activități pentru toate vârstele: ateliere creative și educative pentru copii; jocuri, tobogane gonflabile și activități interactive; spectacole, magie, muzică și momente artistice; sport și mișcare, prin turnee de beach volley și baschet; zonă de târg cu inițiative și afaceri locale; food & drinks; spații de relaxare A patra ediție a festivalului va avea loc pe 30 și 31 mai, pe strada Tractorului 12-28

LA FLOAȘIU

Oricare dintre sibieni știm numele de Floașiu, am cumpărat de la Floașiu, bunicii ne-au povestit despre Floașiu și chiar dacă astăzi cumpărăm de la Carrefour tot ”la Floașiu” mergem Este cel mai renumit magazin al Sibiului

Casa Floașiu a fost construită de către familia Seiverth în jurul lui 1900 În timpul Primului Război Mondial, casa

a fost cumpărată, în 1916, de Ilie Floașiu care a deschis în 1920 cel mai mare magazin românesc din Transilvania El își muta astfel afacerile de la Miercurea Sibiului direct în centrul Sibiului Așezat pe strada principală a Sibiului, strada Regina Maria, actuala Nicolae Bălcescu devine rapid un concurent serios pentru Misselbacher din Piața Mare sau celălalte magazine alimentare sibiene Magazinul funcționează sub administrarea lui Floașiu până în preajma celui de Al Doilea Război Mondial Din 1937 afacerea este preluată de fiul lui Ilie Floașiu, care duce afacerea până la

tristul său final

Comuniștii naționalizează casa, fiul lui Floașiu fiind persecutat și în cele din urmă murind din cauza presiunii autorităților comuniste Funcția comercială a fost păstrată la parter până în prezent  Numele de „Floașiu” a rămas până astăzi numele de recunoaștere al casei După 2004 casa a fost retrocedată urmașilor familiei care astăzi o administrează 

Proiect cultural finanțat de

SOUL SUFLET

MARIUS TURDEANU

“Eu nu mă duc pe scenă să mă expun, ci să spun o poveste”

Marius, până la începerea repetiţiilor la Metamorfoza, în ce măsură erai deja familiarizat cu nuvela lui Kafka şi cât a contat asta în pregătirea spectacolului? M-am întâlnit cu textul, probabil printr-o curiozitate, în liceu, deci era pus într-un sertar vechi, când am auzit că regizorul Yuri Kordonsky va veni să monteze la Excelsior Aici fac o paranteză, pentru că eu am legat o prietenie foarte faină cu Yuri Kordonsky în Sibiu, unde el venea destul de des pentru

Interpretarea memorabilă a personajului Gregor Samsa din Metamorfoza lui Kafka, transpusă scenic de către Yuri Kordonsky la Teatrul Excelsior în actuala stagiune, i-a adus lui Marius Turdeanu, unul dintre cei mai valoroşi actori români contemporani, o nouă nominalizare la Premiile UNITER, a cincea din carieră după cele obţinute de-a lungul anilor pentru rolurile principale din Ispita Cioran, Maestrul şi Margareta, Cui i-e frică de Virginia Woolf? şi Trei surori, de la Teatrul

Naţional “Radu Stanca” din Sibiu Înainte de Gala

Premiilor UNITER de pe 25 mai, publicul îl poate vedea luna aceasta pe MARIUS TURDEANU pe scena Excelsior în Oleanna, spectacol care a marcat în 2024, alături de Şapte minute după miezul nopţii, intrarea sa în echipa apreciatului teatru bucureştean, şi, de asemenea, pe marile ecrane, fiindcă pe 6 mai are premiera Jocul luminii, noul film al lui Ovidiu Georgescu, în care joacă unul din rolurile principale alături de actorul Nicu Mihoc, la rândul său nominalizat la Premiile UNITER 2026, dar pentru Lungul drum al zilei către noapte, spectacol în care îi dă replica chiar Marius Turdeanu În aceste condiţii, am aşteptat ca acesta să revină în Capitală după încheierea turneului Săptămâna Patimilor al Corului Madrigal, în care a performat ca invitat, pentru a-i propune un dialog informal despre modul în care se raportează la profesie şi am plecat chiar de la personajul lui Kafka, fiindcă acesta, într-o anume măsură, se aseamănă cu un actor în fond, precum Gregor Samsa, actorul este prins între dorinţa de apropiere şi teama de respingere, de către public în cazul său, plus că, din perspectiva variilor personaje pe care le întrupează, actorul percepe caleidoscopic lumea înconjurătoare, asemenea insectei umane din Metamorfoza

festival [FITS] și, de altfel, a şi făcut un spectacol acolo, Ultima zi a tinereții [în 2011 - n.r.], în care n-am avut norocul să joc, pentru că distribuția era de așa natură  În schimb, plimbându-mă la un moment dat pe stradă într-o noapte, în timpul festivalului, l-am văzut bând o bere singur la masă, așa că am mers doar să îl salut și, de la 10 seara, am stat până spre dimineață  Atunci, în cinci minute, am uitat că e Yuri Kordonsky cinci minute mi-au trebuit să mă împrietenesc cu minunăția asta de om Am descoperit că avem lucruri în comun și am simțit

că, probabil, mă văzuse jucând, dar am fost un pic surprins, totuşi, când mi-a mărturisit mai târziu - şi revin astfel la timpul prezent - că unul dintre motivele pentru care a venit la Excelsior să facă un spectacol a fost că eram și eu în echipă  Ce puteam să-mi doresc mai mult? După aceea, a fost o bombă momentul în care am auzit că face Metamorfoza, pentru că nu-mi putea imagina cum ar putea deveni spectacol povestea lui Kafka, care este atât de dark Ei bine, nu știu cum, dar omul ăla cald, cu umor, cu finețe, pe care l-am cunoscut la bere, a reușit să facă un pas mai departe față de ce știam și mi-am închipuit eu recitindu-l atunci, imediat, pe Kafka  Nu puteam nicicum să-mi imaginez spectacolul duios - ăsta e cuvântul care îmi vine acum în minte - care s-a născut şi pe care acum îl ştim cu toţii Uite, am în telefon o poză a unei spectatoare care a venit cu un tricou cu “I love Kafka”, despre care am aflat după aceea că spectacolul i-a plăcut mai mult decât cartea  Rar se poate întâmpla așa ceva, pentru că, în momentul în care citești, ești liber să te duci unde vrei cu imaginația, pe când în spectacol iei un dat  se pare însă că datul nostru e pe gustul fericit şi al altora 

Nuvela lui Kafka s-a metamorfozat în spectacol printr-o “traducere colectivă”, dupa cum aflăm din prezentarea de la Excelsior. Cum s-a desfăşurat, în mare, procesul de lucru pe text?

Păi, în prima zi de repetiții, ne-am întâlnit cu Yura, cum îi place lui să i se spună, şi am văzut un om care avea emoții în fața noastră  îţi imaginezi? Yuri Kordonsky vine și are emoții! Toți oamenii mari pe care i-am cunoscut, și am cunoscut de-a lungul timpului câțiva oameni frumoși care iubesc meseria asta, sunt foarte vulnerabili, iar vulnerabilitatea asta, atunci când nu ți-o ascunzi, mi se pare minunată 

Revenind la proces, omul ăsta a venit în fața noastră și a spus că nu știe ce vrea să facă, pentru că s-ar putea să nu fie timp ca să facem împreună o adaptare și atunci ne-a propus să începem, pur și simplu, să citim din Kafka, iar după una sau două lecturi a zis: ‘Cred că o variantă ar fi să rămână textul exact așa.’. Până la urmă, a fost încăpățânarea lui ca textul din spectacol să rămână cel scris, dar am testat mai multe variante de a-l citi, adică de a încerca câteodată să nu facem ceea ce spunem şi alteori da  practic, textul este mot-à-mot Kafka  Sigur, pe parcursul spectacolului, din motive de timp, am mai tăiat puțin, dar este fidel autorului, adică “într-o bună dimineață, când Gregor Samsa se trezi în patul lui...” și așa mai departe []

Video killed the radio star

Există un moment în istoria muzicii care se repetă la fiecare generație Rockul anilor '50 era scandalos: prea tare, prea senzual Jazzul, înainte, fusese la fel Heavy metalul și punkul au ajuns în sălile de judecată  Rapul a fost acuzat că distruge limbajul Fiecare val sonor nou a venit cu propriul său val de îngrijorare adultă 

Fac parte din generația Xenial, undeva la granița dintre Gen X și mileniali, crescută cu rave parties și cu heavy metal dat tare Știu foarte bine cum sună judecata: muzica ta e prea zgomotoasă, prea vulgară, nu e muzică adevărată  Am auzit-o despre punk, despre tehno, despre aproape orice îmi plăcea  Și totuși mă trezesc uneori cu o sprânceană ridicată față de ce ascultă generația Z sau Alpha: beaturi construite algoritmic, optimizate pentru zece secunde de impact, genuri care se nasc și mor pe platforme de streaming înainte să apuc să le înțeleg 

Recunoașterea e stânjenitoare, dar necesară: exact asta s-a spus și despre muzica mea  Poate că fiecare generație are nevoie de un sunet al ei, ceva ce părinții nu înțeleg pe deplin, ceva care îi aparține doar ei Nu e doar despre muzică, ci despre tot pachetul: hainele, limbajul, referințele culturale, felul de a fi în lume Distanța dintre generații a fost mereu și sonoră și vestimentară și culturală  Și, de fiecare dată, adulții s-au uitat la ea cu același amestec de nedumerire și ușoară alarmă  Îngrijorarea părinților față de muzica copiilor nu e niciodată doar despre muzică  E despre un limbaj pe care nu-l mai înțelegi, o lume în care nu mai ești inclus  E mai confortabil să spui că e proastă decât să recunoști că s-a mișcat fără tine

Ascult uneori ce ascultă generația de după mine Nu întotdeauna rezonez  Dar înțeleg că „nu rezonez” și „e rău” nu sunt același lucru

duminică, 31 mai, ora 11:00 luni, 1 iunie, ora 11:00

PLLANETA COPIILOR

Bilete pe: www.teatrulgong.ro

Europa, între clișeu și schimbare

E adevărat că după ce repeți ceva de prea multe ori, acel ceva alunecă în clișeu, în banal Și poate că am repetat această placă cu Europa până ce a devenit un fel de Macarenă care nu ne mai mișcă

Spunea Yuval Noah Harari într-un interviu recent că adevărul presupune efort, cercetare, chinuială, deseori durerea acceptării unor lucruri cu care nu suntem confortabili Ficțiunea (sau minciuna) e ușoară, e confortabilă, ne confirmă ceea ce credem că știm, ceea ce credem că ne ține în starea de dulce ignoranță Există chiar o contra-poveste cu un pom al cunoașterii, al cărui fruct ne este interzis

M-am întrebat în ultima vreme de ce conspirațiile anti-europene au prins atât de ușor, câtă vreme au o bază factuală atât de subțire, de ce ar crede oamenii povești cu lăcuste la micul dejun și chemtrails care distrug fertilitatea românilor Majoritatea sunt așa de departe de viețile oamenilor, se leagă atât de puțin de realitate, că ai zice că n-ar prinde niciodată

Răspunsul pe care mi-l dau este că ne sperie al naibii

de tare schimbarea: orice diferență în rutina zilnică, orice cuvânt nou, orice fel nou de mâncare sau brânză mucegăită altfel ne creează o mică disonanță, o mică durere cu care nu avem chef să dansăm Iar Europa, cu diversitatea ei culturală, cu regulile ei de conviețuire la comun, cu miile de brânzeturi, limbi, manele, culori de piele și catedrale țuguiate, ne provoacă, ne chinuiește să ne adaptăm Pe vremuri, Sibiul avea această reputație de mică Europă, locul unde puteau conviețui mai multe limbi, mai multe biserici, mai multe naționalități Între timp am devenit mai europeni, dar ne-am și uniformizat Mai mulți dintre noi vorbim limba universală a Hollywoodului decât limba sașilor sau a maghiarilor la un loc Unde-am câștigat în comoditate, am pierdut în capacitatea de adaptare Diversitatea e însă un adevăr incomod al lumii din jur, iar pierderea acestei abilități ne face mai fricoși și mai mici

Politicul-mai puțin stres, mai mult echilibru

De câțiva ani ne confruntăm cu teama războiului din Ucraina (aproape săptămânal cad drone pe teritoriul României), recent a apărut conflictul din Israel și acum vedem cum s-a accentuat instabilitatea politică și economică  Toate acestea ne amplifică sentimentul de stres și nesiguranță 

Am câteva recomandări În primul rând, să fim atenți la timpul pe care îl dedicăm știrilor cu tematică politică  Cu cât ne expunem mai mult și mai frecvent la acest tip de informație, cu atât nivelul de stres și anxietate crește, motiv pentru care este recomandată limitarea consumului de știri, mai că noi, ca simpli cetățeni, nu avem în o influență directă asupra situației politice O a doua recomandare este să fim atenți la persoanele cu care intrăm în dialog pe aceste teme, fie în mediul fizic — prieteni, cunoștințe, familie — fie în mediul online, și să evităm pe cât posibil

discuțiile care pot degenera în conflicte sau contradicții tensionate Atunci când discuțiile devin inconfortabile, recomand să ne retragem din ele și să ne orientăm atenția către activități mai sănătoase și mai echilibrate, care contribuie la reducerea stresului generat de acest context de insecuritate Acestea pot include conectarea cu natura și implicarea în activități care ne oferă echilibru și stare de bine în viața de zi cu zi În final, recomand să ne concentrăm pe lucrurile care ne unesc, pe acele elemente care ne conectează unii cu alții, și mai puțin pe cele care ne separă sau ne înrăutățesc relațiile Într-o perioadă în care există numeroase evenimente negative la nivel global și național, această orientare către ceea ce ne apropie poate contribui semnificativ la menținerea unui echilibru interior, la o mai bună eficiență în activitățile zilnice și la o stare generală mai bună de sănătate și stabilitate emoțională 

Ce ascultăm în luna mai

În anii ’70, criticii se întrebau dacă McCartney, în vârstă de 33 de ani, ar mai putea susține turnee cu casa închisă, fiind prea „bătrân pentru rock and roll”. 50 de ani mai târziu, luna mai aduce vești îmbucurătoare pentru fanii Beatles, căci Paul și Ringo revin cu albume proaspete, pline de originalitate și producții moderne. Se pare că ne-am schimbat total percepția în legătură cu îmbătrânirea starurilor noastre preferate, iar cei doi sunt exemplul perfect. Departe de a mai urca în topuri așa cum o făceau acum jumătate de secol, Paul și Ringo rămân totuși relevanți într-o eră rapidă a social-media și a schimbărilor brutale ale gusturilor muzicale mainstream.

Ringo Starr – Long, Long Road

Se pare că dieta cu broccoli și afine a lui Ringo dă roade, căci la aproape 86 de ani, acesta se întoarce cu un nou album inspirat de stilul muzicii country Desigur, nu ne dăm seama dacă fostul toboșar Beatles s-a lăsat ghidat de explozia country popularizată în ultima perioadă de Beyonce și Lana del Rey, însă noul album este binevenit în catalogul eclectic al muzicianului care a influențat felul în care percuționiștii rock-ului se raportează la setul În plus, trebuie să recunoaștem că Ringo interpreta country încă din perioada în care

Paul și John îi compuneau piese precum Act Naturally, Don’t Pass Me By sau What Goes On Așadar, plin de energie și forță creativă, Ringo ne oferă o nouă porție de muzică americană în interpretare britanică, gata să satisfacă atât fanii Beatles, cât și noile generații care îi descoperă carisma molipsitoare

Paul McCartney – Long, Long Road

Nu ne-am gândi că Paul este un individ prea nostalgic, însă noul său album cu tente conceptuale ne-ar putea demonstra contrariul, căci piesele noului LP sunt inspirate de copilăria sa în Liverpool, în perioada de după cel De-al Doilea Război Mondial. O scurtă căutare pe Google Maps ne arată că Dungeon Lane este o stradă micuță și părăsită, situată în apropierea Aeroportului John Lennon (un loc unde Paul și John obișnuiau să-și petreacă după-amiezile, privind păsări). Produs de tânărul

și inovatorul Andrew Watt (responsabil atât pentru albumul Rolling Stones, Hackney Diamonds, cât și pentru recentul LP al lui Elton John, Who Believes in Angels?), noul material discografic al lui Paul ne oferă inclusiv un duet cu Ringo pe piesa Home to Us. Ce-i drept, la aproape 84 de ani, până și cel mai optimist ex-Beatle tinde să privească înapoi cu o oarecare nostalgie, fără însă a da dovadă de siropoșenii inutile.

Între ordine și haos: reinventările lui

MILES DAVIS

Multiple schimbări de macaz stilistic au marcat muzica secolului XX, fie că vorbim despre îmbrățișarea distorsiunii chitarei electrice la Bob Dylan sau metamorfozarea beatleșilor din băieți drăguți în mesageri ai avangardei experimentale din perioada hippie.

În anii ’80, un deceniu marcat de extinderea frontierelor muzicii pop prin intermediul MTV-ului și al videoclipurilor muzicale, Miles Davis diviza publicul și criticii prin realizarea coverurilor instrumentale după Cindy Lauper și Michael Jackson, atât dintr-o dorință sinceră de a rămâne relevant din punct de vedere cultural, cât și din aspirația de a demonstra abilitatea jazz-ului de a reconstrui cântece prin reorchestrări și improvizație.

De altfel, schimbarea este un concept ce îl însoțește pe Miles încă de la debut, căci aflat în prim-planul modificărilor stilistice ale jazzului pe tot parcursul celei de-a doua jumătăți a secolului XX, acesta țopăie cu entuziasm printre genuri, influențând felul în care muzica americană este produsă și consumată  Acest șotron al lui Davis debutează în frenezia bebop-ului anilor ’40 și se termină cu îmbrățișarea esteticilor hip-hop în anii ’80, trecând cu ușurință prin cool jazz, hard bop, jazz modal, rock și funk  În timp ce complexitatea tehnică a execuțiilor bebopului poate fi asemuită ambuteiajelor constante din Manhattan, spațialitatea și relaxarea cool jazz-ului ne pot aminti de lejeritatea după-amiezilor petrecute pe coasta de vest

a Statelor Unite În acest context, Davis pare că abandonează tempo-urile alerte din bebop, orientându-se către textură și culoare în cool, odată cu lansarea LP-ului Birth of the Cool, în 1957 Desigur, deși am fi tentați să vedem acești doi termeni în puternică opoziție, istoria muzicii ne învață adesea că lucrurile nu sunt atât de simple Spre exemplu, cool jazz-ul încă folosește armonii din bebop, iar mulți muzicieni migrează constant între cele două lumi

Doi ani mai târziu, Miles își schimbă din nou cu brutalitate stilul, de data aceasta demolând întregul sistem de compoziție și improvizație, îmbrățișând sonoritatea jazz-ului modal, pe albumul Kind of Blue Astfel, dacă bebop-ul cerea modificări constante de tempo și armonie, jazzul modal înclina către explorare lentă, bazată pe game și moduri muzicale, oferind interpreților spațiu de joacă neîntrerupt de haosul ritmic și armonic Prezentând publiculului o accesibilitate crescută a genului, Kind of Blue popularizează primordialitatea atmosferei, tonului și spațialității, schimbând felul în care ascultătorii și publicul se raportează la sonoritățile jazz  Ne-ar fi foarte greu să separăm inițiativele artistice de contextul social, cultural și politic,

așa că inovațiile lui Miles sunt strâns legate și de evoluția societății americane, aceasta experimentând schimbări majore după cea de-a doua jumătate a anilor ’60 Eliminarea codului Hays de la Hollywood (un „manual de instrucțiuni” pus în aplicare în anii ’30, care implementa puternice îndrumări morale, interzicând conținutul de natură sexuală sau relații interrasiale), apariția contraculturii hippie, dar și dominația muzicii rock aveau să schimbe peisajul muzical inițiat de Miles  În plus, nu sunt de neglijat nici instabilitatea economică a țării, mișcarea drepturilor civile și popularizarea funk-ului În acest context, Davis se reorientează către muzică electrică, lansând controversatul și influentul

LP Bitches Brew, în 1970 Astfel, compozițiile nu mai sunt construite pe baza schimbărilor de acorduri, ci pe baza celulelor ritmice, a repetiției și a transformări graduale Testând cu bună știință limitele jazz-ului, albumul pare că ne pune următoarea întrebare: cât de mult putem extinde genul până când devine în întregime altceva?

Doi ani mai târziu, Miles lansează On the Corner, un album adesea neînțeles, ce îmbină percuția latină și ritmurile rock cu editări brutale de studio precum looping-ul sau tăierea benzilor audio, cuprinzând modificările aduse de muzica afro-americană și accentuând importanța pulsațiilor ritmice constante De altfel, dacă ascultăm Birth of the Cool și îl completăm cu On The Corner, diferența este brutală: texturile

cool jazz devin colaje curajoase, iar armoniile controlate se metamorfozează în sunete ,,murdare” și improvizații haotice și colective În plus, o privire asupra societății americane ne demonstrează că schimbările muzicale au ilustrat și modificările unei țări complet diferite, optimismul și liniștea suburbiilor de după cel De-al Doilea Război Mondial fiind înlocuite cu stresul urban, neîncredere în politicieni și apariția culturilor experimentale și fragmentate În anii ’80, Miles își încheie cariera cu albume precum You’re Under Arrest (1985), Tutu (1986) sau Amandla (1988), împrumutând tehnici de producție ce-l apropie de Phil Collins, Eric Clapton sau Michael Jackson Cu o durată a cântecelor ce le apropie de piesele pop, albumele optzeciste ale lui Miles ne demonstrează încă o dată abilitatea sa de a jongla cu stiluri diferite, oferind o importanță crescută muzicii mainstream, trecută prin filtrele improvizației jazz  Într-o lună în care Miles Davis ar fi împlinit 100 de ani, ne aducem aminte de un cameleon al muzicii secolului XX, un muzician care s-a reinventat constant pe parcursul unei cariere de aproape jumătate de secol Testând cu îndrăzneală limitele jazz-ului și gusturile publicului, Miles rămâne un icon al culturii americane și un exemplu de curaj, deschidere și excentricitate artistică 

FOCUS FESTIVAL

începe un nou capitol: #backtobasics

Focus in the Park redevine

Focus Festival și are loc mai devreme în vară, între 4 și 7 iunie. Și acestea nu sunt singurele schimbări ale celei de-a 13-a ediții, care își propune o întoarcere la rădăcini, la esență: accesul redevine gratuit pentru public. Ce rămâne neschimbat? Promisiunea că va fi o nouă ediție despre muzică, despre prieteni, despre distracție împreună. Totul în inima verde a Sibiului: Parcul Sub Arini..

Vara aceasta începe cu patru zile de muzică bună și petreceri, alături de artiști care înțeleg perfect vibe-ul Focus și energia comunității din jurul festivalului Printre numele confirmate până acum se numără Subcarpați, Alternosfera, Puya, Mihail, Omul cu șobolani, RATB & Orchestra, Rareș, Erika Isac, Vlad Corb, Andrew Dum și Manuel Riva

Focus Festival nu este doar despre concertele live de pe scenă, ci și despre dansul în aer liber, în cel mai frumos parc al orașului, despre energia pe care o creează comunitatea de fani ai muzicii alternative și despre serile lungi petrecute cu prietenii Este locul în care ziua începe într-o atmosferă relaxată, cu activități și experiențe diverse, iar spre seară se transformă treptat în kilometrul zero al distracției din Sibiu

Indiferent că a fost vorba despre ediții cu bilet sau cu acces gratuit, despre ediții care au avut loc în

Piața Mică sau în Parcul Sub Arini, despre lineup-uri cu artiști internaționali ai momentului sau artiști locali extrem de îndrăgiți, Focus Festival a rămas constant fidel aceleiași viziuni Fiecare ediție a fost gândită ca o experiență de amploare, construită cu atenție la detalii și la calitate, astfel încât să ofere de fiecare dată același sentiment de apartenență și să păstreze aproape comunitatea

care a crescut frumos, de-a lungul celor 13 ani de la prima ediție „Nu ne vom lua niciodată rămas-bun de la Focus, oricât de grele au fost unele momente prin care a trecut acest festival. Focus este al nostru, al vostru, al comunității sibiene. Ne luăm rămas-bun doar de la o tradiție. După 12 ediții, Focus ajunge la un nou capitol: #backtobasics. Ne întoarcem la începuturi. La esență. La ceea ce ne-a adus împreună prima dată”, este mesajul transmis de organizatori.

RIRON MAIDEN: BURNING AMBITION

Aniversarea unei trupe iconice la cinema

ecent inclusă în Rock and Roll Hall of Fame, Iron Maiden este una dintre cele mai influente și longevive formaţii de Rock din lume, care, pe parcursul a 50 de ani de carieră, a lansat 17 albume de studio, a vândut peste 130 de milioane de discuri și a susținut aproape 2500 de concerte în 64 de țări Documentarul aniversar

Iron Maiden: Burning Ambition, regizat de Malcolm Venville (Henry’s Crime, Churchill at War) și produs de Dominic Freeman (Spirits In The Forest – A Depeche Mode Film), care va avea premiera la noi pe 8 mai, nu prezintă doar apariții ale trupei fondate în 1975 și interviuri special realizate cu membrii consacraţi ai acesteia –Steve Harris, Dave Murray, Adrian Smith, Bruce Dickinson, Janick Gers și Nicko McBrain –, ci include și contribuţii inedite ale legendarului lor manager Rod Smallwood, plus feluriţi artiști celebri, precum Javier Bardem, Lars Ulrich, Gene Simmons sau Chuck D

Mai mult, filmul, care urmărește parcursul Iron

Maiden încă de la cântările din mici cluburi din anii ‘70 pentru a ajunge la triumful britanicilor ca legende ale Heavy Metal-ului în anii '80, apoi la seria de experimente din anii '90 și renașterea formației după reunirea memorabilă cu vocalistul Bruce Dickinson și chitaristul Adrian Smith în

anii 2000, va revela detalii rămase până acum în umbră din povestea Maiden, după cum confirmă chiar Adrian Smith, care l-a vizionat în avanpremieră și a mărturisit că sunt amintite acolo unele lucruri care aproape l-au determinat să se ascundă în spatele scaunului, dar tocmai asta îl face un must-see pentru fani La rândul său, Steve Harris a subliniat că Burning Ambition este un film despre Iron Maiden și nu unul de Iron Maiden, pentru că, dacă muzicienii ar fi avut controlul creativ, ar fi operat unele schimbări, însă a îndemnat publicul să îl vadă pentru a-și construi propria perspectivă asupra evoluţiei semi-seculare a trupei

Acest documentar retrospectiv, care promite declasificarea unor pagini inedite din “dosarele” Maiden, oficiale și personale, precum și secvențe animate complet noi cu iconica mascotă a trupei, Eddie, se lansează în timp ce formaţia își continuă turneul aniversar mondial Run

For Your Lives și prefaţează în mod fericit pentru melomanii români concertul pe care Iron Maiden îl va susţine în seara de 29 mai, pe Arena Naţională, astfel încât (măcar) o trecere prin sala de cinema se impune ca o haltă absolut necesară  Aces High!

O hartă a drumurilor spre „Castelul” lui Kafka

Împlinirea a 100 de ani de la publicarea romanului neterminat al lui Franz Kafka, Castelul (Das Schloß), reprezintă un bun prilej de a arunca o privire în urmă la modul în care acesta şi-a menţinut notorietatea prin reprezentări în varii forme de expresie din Pop culture, de la adaptări cinematografice şi lucrări muzicale până la benzi desenate și jocuri video, contribuind semnificativ la intrarea în vocabularul cotidian a termenului “kafkian”, menit a descrie o lume care, adesea, e atât de stranie, sumbră sau fără de speranţă, încât experienţele pe care le trăim ca oameni simpli par lipsite sau private de sens.

Faptul că Franz Kafka nu a ajuns să-şi finalizeze scrierea, iar prietenul său Max Brod a intervenit postum asupra textului pentru a-l face, în viziunea sa, publicabil, precum şi succesiunea de ediţii, nuanţat diferite, puse în circulaţie între 1926 şi 1954, când a apărut cea “definitivă”, explică, măcar în parte, de ce Castelul, în pofida temelor de interes peren, nu a beneficiat mult timp de transpuneri artistice memorabile Practic, prima adaptare notabilă îi aparţine legendarului Ingmar Bergman, care, în 1953, deci înainte de succesul său internaţional în cinema cu A şaptea pecete, a pus în scenă Castelul la Malmö Stadsteater într-un ambient expresionist, dar, pe marile ecrane, K  a ajuns abia în 1968, în

lungmetrajul german realizat de Rudolf Noelte, un regizor cu vastă experienţă în teatrul TV Filmat în zona Castelului Berthholdstein din Austria, această adaptare fidelă a textului lui Kafka se detaşează de pluton mai ales datorită interpretării lui Maximilian Schell, implicat în proiect şi ca producător Castelul a mai beneficiat apoi de câteva reprezentări interesante, precum cea din 1986 a regizorului finlandez Jaakko Pakkasvirta, Linna, nominalizată la Leul de Aur la Veneţia, apoi Zamok (1996), reflectând viziunea cineastului rus Aleksei Balabanov, cunoscut pentru explorările sale Arthouse, sau Das Schloß (1997), al multipremiatului regizor austriac Michael Haneke, dar niciuna nu a venit de peste Atlantic, chiar dacă în producţiile americane influenţa lui Kafka este prezentă în fel şi chip, de la clasice ale lui Woody Allen sau David Lynch până la seriale ca Breaking Bad ori The Simpsons În schimb, la New York, Manhattan Ensemble Theatre a propus publicului Off-Broadway în 2002 una dintre cele mai reuşite reprezentări teatrale ale Castelului, care l-a avut în rolul lui K  pe William Atherton (Die

Hard) şi, în cel al unuia dintre asistenţii săi, pe Jim Parsons, înainte ca acesta să devină ultra-popular cu The Big Bang Theory Începutul de mileniu avea să fie marcat şi în

România de două puneri în scenă ale romanului lui Kafka, cea de la Teatrul de Stat din Arad, din 2001, aparţinând regizorului Radu Dinulescu, revenit atunci în ţară după ani petrecuţi în Franţa şi Israel, şi cea de la Nottara, din 2003, semnată de Tino Geirun, cu Mircea Diaconu în rolul principal, dar, fără îndoială, continuă să rămână de referinţă adaptarea radiofonică a lui

Virgil Munteanu din 1983, datorita distribuţiei stelare, în care, alături de Virgil Ogăşanu (K ), regăsim nume ca Gina Patrichi, Mircea Albulescu, Octavian Cotescu, Florian Pittiş, Olga Tudorache sau Ion Caramitru Altfel, la noi, cu toate că a fost numai sporadic subiect de declinări artistice, romanul lui Kafka pare a atrage, totuşi, tinerii creatori, dacă ne gândim la spectacolul de teatru-dans Kafka şi drumul spre castel, prezentat în 2010 la Cluj şi Arad de către regizorul Cristian Nedea sau expoziţia de artă Castelul din 2024, a grupului de studenţi de la UNArte (Atelier 9), coordonat de Anca Boeriu Muzicienii nu puteau rămâne imuni la semnificaţiile poveştii lui K , iar

rezultatele acoperă întreg spectrul sonor, de la opera compozitorului german Aribert Reimann, care a avut premiera în 1992 la Deutsche Oper Berlin, până la albumul ambiental al celebrei formatii de muzică electronică Tangerine Dream din 2013 sau ca parte a unor abordări multidisciplinare, precum demersul din 2015 al muzicienilor cehi ghidonaţi de Jaroslav Rudiš, care au format Kafka Band pentru a înregistra LP-ul Das Schloss muzică pentru care artistul vizual Noro Holder a creat apoi animaţia The Grave, inspirându-se din romanul grafic scris de newyorkezul David Zane Mairowitz şi ilustrat de colegul de trupă al lui Rudiš, vocalistul Jaromír Švejdík aka Jaromir 99 În final, avea să rezulte o versiune teatrală cu muzică live, ce a avut premiera tot în 2015, la Theater Bremen, în care, prin schimbări constante de roluri în cadrul ansamblului, tema alienării era explorată prin întrebări legate de identitate, vulnerabilitate, experiențe de asimilare și excludere

Chiar după trecerea unui secol de la publicare, povestea suprarealistă a lui K., personaj care decide să lupte împotriva unei atotputernice organizații birocratice în loc să cedeze acesteia, încercând și eșuând să intre într-un “castel” unde a fost chemat să lucreze, poate fi receptată deopotrivă ca o dramă existenţială şi o comedie neagră ce reflectă societatea vremurilor noastre, indiferent că ne-am raporta la politicienii şi funcţionarii de pe meleagurile noastre sau la cei de peste mări şi ţări Vorba hangiţei lui Kafka 

“ori eşti un nătărău, ori un copil, ori un om foarte rău şi periculos” 

IOANA CIUBAN

„Am

adus în Sibiu ceva ce nu exista: un festival nișat pe film european, de autor, de artă”

În pragul ediției aniversare a ESTE FILM Festival, care va avea loc între 3 și 7 iunie, am stat de vorbă cu Ioana Ciuban, directorul fondator, despre felul în care a prins contur festivalul și despre parcursul său de-a lungul celor 10 ani.

De la „un vis din tinerețe” la primul mare eveniment al verii care deschide sezonul festivalurilor din Sibiu, ESTE FILM Festival a crescut treptat, fără a-și pierde miza inițială: aducerea pe marile ecrane din oraș a filmelor europene de circuit festivalier care ajung rar în cinematografele locale și construirea unei comunități de cinefili. Am vorbit, totodată, despre direcțiile, noutățile și (câteva dintre) filmele acestei ediții.

Ce a declanșat scânteia inițierii unui festival, în urmă cu 10 ani, în contextul în care veneai deja după o perioadă consistentă de organizare de cinecluburi și colaborări cu festivaluri de film din țară și din străinătate?

Având o pasiune puternică pentru film, dorința de a organiza un festival a apărut cu mult timp înainte, chiar înaintea tuturor cinecluburilor pe care le-am pus pe picioare în spații mai mult sau mai puțin improvizate, neconvenționale, precum

Humanitas Sibiu sau fosta Librărie Habitus  A fost, de fapt, un vis din tinerețe: să organizez un festival de film și, la un moment dat, să fie și un cinematograf pe care să îl gestionez  Primul vis s-a împlinit, al doilea încă își așteaptă momentul potrivit  Pentru că porneam de la zero, cel mai firesc pas a fost să încep cu cinecluburile Ele se susțineau în mare parte din vânzarea de bilete și din parteneriate bazate pe încredere: barter, share din încasări, orice ne ajuta să continuăm, fiind deja o mică echipă aici care făcea lucrurile să se întâmple După câțiva ani de experiență cu cinecluburile, am simțit că suntem pregătiți pentru ceva mai mare

Așa a prins contur festivalul, construit împreună cu o mână de oameni faini și entuziaști O parte dintre ei sunt și astăzi alături de mine, pe „baricade”, și le sunt foarte recunoscătoare

Cinecluburile de atunci apăreau într-un Sibiu care ducea lipsa cinematografelor. Între timp, orașul a recuperat la acest capitol. Cum vezi această tranziție de la spații alternative la săli de cinema și în ce fel a influențat ea parcursul festivalului?

Așa este, când am început primul cineclub, în 2013, Sibiul chiar ducea lipsă de săli de cinema  Dacă voiai să vezi filme europene sau titluri de circuit festivalier la Sibiu, singurul loc unde le puteai găsi era cineclubul nostru, organizat în spații neconvenționale: de la Teatrul Gong la sala Hera a Hotelului Ramada, de la subterana Librăriei Humanitas la cea a Librăriei Habitus  Publicul venea cu entuziasm, dornic de filme altfel, de cinema european și de producții românești Acolo am format, de fapt, o comunitate cinefilă, într-o atmosferă intimă, caldă, prietenoasă, pe care recunosc că o simt uneori lipsindu-mi în sălile mari și comerciale de astăzi În 2018, odată cu închiderea Librăriei Habitus, ultimul și cel mai longeviv

spațiu al cineclubului nostru, am simțit că este momentul să facem pasul spre o sală de cinema adevărată  Ne-am mutat la Centrul Cultural „Ion Besoiu”, atunci recent deschis, primul spațiu cu săli renovate și aparatură nouă  După ani de improvizații, de aparatură care putea oricând să cedeze și de scaune nu tocmai confortabile, ne doream proiecții la un nivel tehnic mai bun și un spațiu mai plăcut pentru public Privind acum în urmă, cred că tranziția a fost una organică: la început am avut doar spațiile alternative, pentru că nu existau alte opțiuni și a fost foarte mișto Apoi, pe măsură ce au apărut săli de cinema moderne, am migrat firesc către ele Același parcurs l-a urmat și festivalul: de la subterane și locuri neconvenționale, la cinematografe adevărate, odată ce orașul a început să ofere infrastructura necesară 

Cum ai gândit identitatea festivalului, astfel încât să fie autentică, distinctă și relevantă în peisajul cultural local?

Nu a fost așa de greu Identitatea festivalului a venit, într-un fel, de la sine Noi am adus în Sibiu ceva ce nu exista atunci – și nici acum nu prea există – un festival nișat pe film european, de autor, de artă, filme de circuit festivalier care ajung rar în programul cinematografelor din oraș  Ba mai mult, o mare parte din ele nu sunt distribuite în România  Majoritatea sălilor se concentrează firesc pe cinema-ul comercial, ceea ce nu este deloc un lucru rău Din contră, cred că ne completăm foarte bine: ei oferă un tip de experiență, noi aducem altceva, iar publicul sibian are astfel o paletă mai largă din care să aleagă 

Apropo de filme, cum s-a schimbat procesul de selecție de-a lungul anilor și ce a determinat decizia de a lucra, în ultimii ani, cu curatori de film? Ce aduce diferit această formulă?

La primele ediții, selecția filmelor o făceam eu Era și o chestiune de buget – nu ne permiteam încă să lucrăm cu un curator – dar și dorința de a aduce la Sibiu filme europene de circuit festivalier care se lansau în România, dar nu ajungeau niciodată aici din cauza lipsei sălilor de cinema  Primele ediții au fost realizate cu resurse foarte limitate, fără secțiune competițională, iar selecția se baza pe documentarea mea constantă,

pe vizionări și pe participarea la festivaluri de profil din țară și din Europa  Schimbarea a venit odată cu introducerea secțiunii competiționale de scurtmetraj de ficțiune Atunci am simțit că e momentul să aducem în echipă un profesionist dedicat selecției, iar prima colaborare a fost cu Iulia Blaga, critic și jurnalist de film, care a adus rigoare, expertiză și un ochi bine format  Astăzi, festivalul lucrează cu doi curatori tineri și extrem de talentați: Flavia Dima, pentru secțiunile de lungmetraj, și Călin Boto, pentru competițiile de scurtmetraj Ei aduc un plus de valoare esențial: o perspectivă proaspătă, sensibilitate curatorială, criterii clare de selecție și o înțelegere profundă a tendințelor din cinemaul european Practic, fiecare contribuie cu ochiul său specializat, iar asta se vede în coerența și calitatea programului de astăzi

Festivalul a dezvoltat, în timp, competiții dedicate atât scurtmetrajelor românești (începând cu cea de-a patra ediție), cât și, din acest an, celor internaționale realizate de studenți. Ce rol joacă aceste secțiuni în arhitectura festivalului?

Competițiile au apărut din dorința de a susține noile voci din cinema și de a oferi publicului acces la filmele de scurtmetraj, care, din păcate, au o viață

foarte scurtă și circulă aproape doar în circuitul festivalier Pentru public, secțiunea competițională de scurtmetraje este o ocazie de a descoperi cineaști la început de drum, de a urmări evoluția lor și de a înțelege mai bine cum se transformă limbajul cinematografic Pentru cineaști, e o platformă reală de vizibilitate, dialog și validare profesională  Anul acesta, odată cu extinderea către o competiție internațională dedicată filmelor realizate de studenți, ne-am dorit să facem încă un pas în direcția susținerii generațiilor emergente Studenții aduc o energie aparte, o libertate creativă și o diversitate de perspective care îmbogățesc festivalul și îl țin conectat la tendințele actuale din cinemaul european Cred că rolul acestor competiții este dublu: formează gustul publicului și, în același timp, oferă un spațiu de creștere pentru noile voci ale cinemaului Iar pentru noi, ca festival, ele sunt o parte esențială din identitatea pe care am construit-o în timp

Ce interes a stârnit prima ediție a competiției internaționale și cât de diversă a fost distribuția geografică a celor înscriși / selectați?

Pentru prima ediție a competiției internaționale am fost impresionați de interesul stârnit: am primit 104 filme înscrise Dintre acestea, au fost selectate 11 scurtmetraje provenite din 10 țări: Austria, Belgia, Cehia, China, Croația, Cuba, Franța, Lituania, Polonia și Serbia  Diversitatea geografică e impresionantă pentru un debut și ne-a confirmat că există un real interes din partea tinerilor cineaști de a-și prezenta filmele la Sibiu

Chiar dacă festivalul nu lucrează cu teme curatoriale declarate, selecția filmelor din celelalte secțiuni pare foarte închegată. Cum ai descrie direcțiile programului: ce tipuri de filme, ce voci noi și ce teme se conturează?

Cred că selecția de anul acesta surprinde bine felul în care cinemaul se întâlnește cu memoria, fie ea personală, colectivă sau istorică  Asta se vede în filme precum „My Wife Cries” de Angela Schanelec sau „Blue Heron” de Sophy Romvary, care explorează amintiri intime și momente-limită, dar și în titluri care vorbesc despre memoria unui teritoriu, precum „The Seasons” de Maureen Fazendeiro sau „Knife in the Heart of Europe” de Artem Terentev Pe de altă parte, filme precum www.zilesinopti.ro

„The Ice Tower” de Lucile Hadzihalovic sau minunatul „Dry Leaf”, de Alexandre Koberidze, explorează zonele unde amintirea, trauma și ficțiunea se întretaie, invitând spectatorul să devină parte activă din proces, iar fabulosul „Magellan”, de Lav Diaz, deschide o discuție despre memoria post-colonială  Pe scurt, direcția programului se conturează în jurul filmelor care privesc spre trecut nu ca un exercițiu nostalgic, ci ca un mod de a înțelege prezentul și de a imagina viitorul Iar vocile noi pe care le prezentăm, foarte diverse ca stil și sensibilitate, folosesc cinemaul exact în acest sens: ca un spațiu de interogare, de memorie și de posibilitate

ESTE FILM Festival e un caz singular în peisajul local: nu depinde de finanțările Primăriei Sibiu și totuși reușește să se dezvolte de 10 ani. Cât de dificil este să susții un festival fără finanțări publice locale?

Așa este, festivalul nu depinde de finanțare locală, în mare parte pentru că are loc în prima parte a anului, o perioadă pentru care nu se alocă fonduri prin Agenda Culturală  În fiecare an depunem proiect la Administrația Fondului Cultural Național, un concurs național foarte competitiv, pe care am reușit să îl câștigăm constant în ultimii ani AFCN este principalul nostru co-finanțator și suntem extrem de recunoscători că există astfel de mecanisme care

susțin evenimente culturale pe tot parcursul anului În același timp, festivalul există datorită sponsorilor noștri de tradiție, majoritatea companii din Sibiu, care ne sunt alături an de an: Marquardt, Schaeffler, Jaeggi Industries, Groupama, Colt, Autonom, ifm Ne bucurăm și de parteneri noi, precum Regnology și Banca Transilvania, pe care sperăm să îi avem alături și în anii următori Fără sprijinul lor, multe dintre evenimentele pe care le organizăm pur și simplu nu ar fi posibile Le suntem profund recunoscători pentru încrederea și consecvența lor

Pentru că participi și tu, la rândul tău, la multe festivaluri: cu ce rămâi, personal, după un astfel de eveniment? Și, în oglindă, care este experiența cu care ți-ai dori să plece publicul după cele cinci zile de ESTE Film Festival?

De fiecare dată când particip la un festival, simt că mă întorc acasă un pic mai bogată  Rămân cu oameni noi, cu locuri descoperite, cu emoții și idei care mă încarcă  Mă simt într-o altă lume atunci când iau parte la un festival, o magie care știu că nu va dura mult, dar care an de an revine Mi-aș dori ca și publicul ESTE FILM Festival să plece cu același sentiment: că timp de cinci zile au trăit altfel, că au descoperit ceva nou – un film, o idee, o emoție, poate chiar un om – și că au simțit acea mică magie care te face să vrei să revii

Fascinanta

lume a ciobanilor, pe cale de dispariție ULTIMA TRANSHUMANȚĂ

Într-o lume permanent interconectată, în care aproape totul a devenit instant, fotograful și regizorul de film Dragoș Lumpan urmărește de aproape două decenii, cu o curiozitate constantă și inepuizabilă, un mod de viață vechi de peste 10000 de ani Proiectul său, Ultima transhumanță, a evoluat organic de la cercetare de teren și documentare antropologică la fotografie, expoziții și album de autor, continuând și sub forma unui film documentar care poate fi văzut zilele acestea în cinematografe

Filmat în șase țări (România, Turcia, Grecia, Albania, Italia și Țara Galilor), Ultima transhumanță este un documentar narat de Dragoș Lumpan, care evocă o lume aproape în totalitate apusă: oameni și turme de oi pendulează între câmp și munte (peste 50000 de km parcurşi în timpul filmărilor), punând în mișcare un mecanism care ticăie de mii de ani și e gata să stea  Ceasul transhumanței se oprește cu fiecare familie de ciobani care alege să nu mai meargă la drum Dar el continuă să mai bată cu încăpăţânarea celor care încă mai dorm cu turmele de oi sub cerul liber, chiar dacă sunt din ce în ce mai puțini Ultima transhumanță spune povestea lor

Acest mod de viață străvechi, incompatibil cu lumea modernă, presupune drumuri anevoioase și lungi pe care ciobanii le parcurg toamna și primăvara pentru a hrăni și proteja turmele de animale Dar transhumanța nu este doar un mijloc de supraviețuire, ci o filosofie, o relație cu timpul și pământul, desprinsă parcă din basmele populare, greu de înțeles într-o lume în care oamenii sunt tot mai absorbiți de ecrane, algoritmi și inteligență artificială Firul roşu al documentaruluiîl reprezintă ciobanii, iar în toate ţările în care a filmat, regizorul a descoperit același lucru: „Dincolo de diferențele de limbă sau de peisaj, ei au un numitor comun, sunt oameni deosebit de puternici, fizic și interior, obișnuiți cu un ritm

de viață pe care foarte puțini dintre noi îl mai pot înțelege”. Documentarul a fost proiectat în cadrul a numeroase festivaluri, printre care TIFF din Cluj-Napoca, Alpin Mountain Film Festival din Brașov, Festivalul Pastoralismes et Grands Espaces din Grenoble, Nature Film Festival din Innsbruck sau ETNOFILM din Bratislava, unde a fost distins cu Marele Premiu În motivația acordării premiului, juriul a subliniat importanța demersului artistic al regizorului Dragoș Lumpan în zilele noastre: „Acest documentar nu este doar o mărturie a realității cotidiene a păstorilor, ci și o reflecție profundă a determinării lor de a păstra tradițiile, în ciuda presiunii modernizării”.

Când oile nu rămân indiferente TURMA VEDE URMA

Toată lumea adoră un film polițist bun, cu o dispariție misterioasă și un detectiv sclipitor, nu-i aşa? Doar că, de data aceasta, misterul este ceva mai… lânos  Turma vede urma, ecranizarea romanului cult Glennkill (Three Bags Full), de Leonie Swann, tradus actualmente în peste 30 de limbi, ne propune o premisă pe cât de absurdă, pe atât de delicioasă: o investigație criminal de amuzantă, unde principalii suspecți sunt oameni, iar geniile deducției sunt o turmă de oi care decid să rezolve o crimă folosind tacticile învățate din romanele polițiste

Hugh Jackman, într-o notă interpretativă caldă, oferă ancora emoțională a filmului, în timp ce distribuția secundară, care include nume grele, precum Emma Thompson, Bryan Cranston și Patrick Stewart, aduce un plus de profunzime britanică acestui puzzle pastoral La nivel de regie, Kyle Balda (cunoscut pentru universul Minions) face o echipă grozavă cu scenaristul Craig Mazin (cunoscut pentru producții precum The Last of Us sau Chernobyl) pentru a crea o estetică vizuală hibridă  De admirat este utilizarea CGI-ului pentru a conferi oilor expresivitatea necesară unei anchete complexe Deși mișcările „hiperreale” pot părea inițial artificiale pentru ochiul critic, alegerea este una etică și lăudabilă, eliminând stresul la care ar fi fost supuse animalele vii

Povestea ni-l prezintă pe George Hardy (Hugh Jackman), un păstor blând care își petrece serile citindu-le cu voce tare oilor sale din romane de investigație, convins că acestea nu pricep un cuvânt  Totul se schimbă radical când George este găsit mort în circumstanțe suspecte Contrar așteptărilor umane, turma nu se resemnează, ci realizează că stăpânește toate uneltele necesare pentru a elucida misterul Sub conducerea unei „minți luminate” din grup, oile încep să observe indicii pe care poliția le ignoră, investigând suspecții umani cu o rigoare demnă de Sherlock Holmes, demonstrând că unitatea grupului poate învinge orice barieră de comunicare

Din punct de vedere tehnic, filmul reușește să evite capcana unei simple comedii pentru copii, păstrând structura riguroasă a unui roman polițist clasic, dar având și farmecul micilor detalii de comportament animalier care ascund, de fapt, piese importante din puzzle-ul crimei Începând cu 8 mai, descoperă în cinematografele din țară cine este criminalul în Turma vede urma (The Sheep Detectives), un film în care cele mai ascuțite minți poartă cojoace pufoase!

Dublă întâlnire cu personajul care a făcut din

Tom Cruise un megastar

În 1986 se lansa filmul Top Gun, în regia lui Tony Scott, care îl aducea în prim-plan pe Tom Cruise, pe atunci în vârstă de 24 de ani, în rolul pilotului de vânătoare Maverick  La 40 de ani distanță, filmul despre care putem spune cu certitudine că a devenit un adevărat fenomen cultural și cinematografic va avea parte de o relansare aniversară în cinematografe În România poate fi văzut începând cu 15 mai, în combo cu sequel-ul din 2022, Top Gun: Maverick

Cu 40 de ani în urmă, Top Gun propunea un combo perfect pentru anii lansării: îmbina intriga de război cu cea de acțiune și transporta spectatorul într-o veritabilă „zonă de pericol”, cu scene palpitante, cascadorii aeriene spectaculoase și momente devenite emblematice pentru cultura pop Iar peste toate acestea se adăuga una dintre cele mai populare coloane sonore din istoria filmului: piesa Take My Breath Away a trupei Berlin, care s-a bucurat de un succes uriaș și a fost recompensată cu Premiul Oscar pentru cel mai bun cântec original Dincolo de spectacolul vizual, Top Gun propulsat pe Tom Cruise la statutul de superstar

internațional Maverick, cunoscut pentru „nevoia lui de viteză”, l-a determinat pe actorul american să își obțină licența de zbor și să își execute singur multe dintre cascadoriile din filmele în care a jucat ulterior Rolul său din Top Gun a avut un impact atât de puternic încât a contribuit la creșterea semnificativă a numărului de recrutări în armata americană  Look-ul său a devenit un brand vizual recognoscibil în moda și estetica anilor ’80: ochelarii aviator, jacheta de pilot cu

cu cele mai mari încasări din 1986, consolidându-și statutul de blockbuster Decenii mai târziu, moștenirea sa a fost continuată de Top Gun: Maverick (2022), în regia lui Joseph Kosinski, un film care a depășit așteptările tuturor La vârsta de 60 de ani, Tom Cruise a revenit în rolul emblematic, insistând să își execute singur o mare parte dintre cascadorii, ceea ce a contribuit la autenticitatea spectacolului vizual Filmul a devenit un fenomen global, cu încasări de peste 1,4 miliarde de dolari și a fost recompensat din nou cu un Oscar, pentru OST, prin piesa Hold My Hand a artistei Lady Gaga 

350 de milioane de dolari

Top Gun a dovedit că este un film care nu îmbătrânește, ci continuă să „zboare” și să fascineze atât fanii, cât și noile generații Proiecția aniversară este o ocazie unică de a (re) vedea ambele filme care au creat franciza pe marele ecran

Ură, uraaa! sau Teoria pepenelui plat

În ultimul an am devenit mult mai vizibil pe platformele de socialmedia datorită schimbării unor politici editoriale: am început să fac mai mult video și multe dintre poveștile gastronomice propuse s-au viralizat. Mi-a crescut simțitor și numărul de urmăritori. Iar de aici încep și necazurile. Înainte, când scriam doar pentru „bulă” și arareori reușeam să ies din ea, era bine. Comentarii constructive, discuții, dezbateri, accidental și ușor de gestionat. Acum, la mine în comentarii este ca-n lume: totul e razna! Trăiam vremuri mișto, poate cele mai bune pe care le puteam trăi și brusc, în doar câțiva ani, totul se dărâmă: molime și războaie, cancere și ură gratuită.

substanță, frustrat de faptul că eram bombardat de exemple de hate, de faptul că pierdeam în loc să câștig timp Să nu credeți că eram abia picat din lună și nu cunoșteam fenomenul, însă mă sperie atât amploarea, cât și gratuitatea lui

cum să lezeze şi, totuși, o fac Eu îmi văd de treaba mea, ei își văd de treaba mea și suntem cam mulți la aceeași oală de ciorbă 

Am vrut să scriu cu câteva luni în urmă, tot aici, despre faptul că văd din ce în ce mai des postări din care nu mai aflu nimic, ci sunt doar încercări (disperate chiar) de exemplificări ale imbecilității democrației internetului Rețetele sau alte informații culinare care mă interesează abia își fac loc în feed de shaming-ul public, de print-screen-uri ce dovedesc micimea acestei lumi mari, care pare că e prea mică încât să ne încapă pe toți Recunosc că eram ușor revoltat de lipsa de

Nu pot neam să pricep de oamenii înjură aleatoriu, blesteamă la grămadă, le pute tot  Cam ce resorturi acționează agresivitatea digitală în subsolul oricărei postări: nu contează că este despre o rețetă de savarină, Artemis II, alegerile din Patagonia sau istoria soiurilor de tomate Am fost jignit la un video despre ciorba lipovenească și blestemat la unul despre frunzele de perila pe care coreenii le folosesc și la sarmale Vorbim despre informații benigne, de cultură generală, care chiar nu ar avea

Cum eu mă învârt aproape exclusiv la raionul gastronomie, toată povestea începe să-mi stea în gât sau să îmi pice greu la stomac Și, din păcate, știu că sunt slabe șanse ca persoanele despre care vorbesc să citească acest text  Am observat, statistic, că la texte nu prea reacționează, de unde putem deduce multe Sunt virulenți la video-uri, învrăjbiți și de circul fără pâine de la TV Bașca, cei mai mulți adoptă tactica: dai și fugi, fără să le pese de ce lasă în urmă  Din păcate, chiar și când vorbești despre gastronomie trebuie să ai un stomac tare, pentru că gustul se dovedește mai prost în omenire decât în farfurie

Mai în pahar: în sezonul cireșelor cocktailuri

May I drink this? Luna mai aduce cu ea unul dintre cele mai așteptate momente ale primăverii: sezonul cireșelor Piețele sunt îmbrăcate de roșu intens, zilele devin mai luminoase, iar orașul capătă o energie mai relaxată, aproape festivă Este perioada în care totul pare mai viu, mai colorat și parcă mai ușor Odată cu această schimbare, și gusturile noastre se transformă Lăsăm în urmă aromele grele ale iernii și ne orientăm spre combinații fresh, fructate și jucăușe Iar cireșele devin, fără îndoială, vedetele sezonului — dulci, ușor acrișoare și perfecte pentru a fi transformate în băuturi care surprind exact spiritul lunii mai Pornind de la acest vibe, am pregătit patru cocktailuri pe bază de cireșe: colorate, răcoritoare și pline de personalitate — ideale pentru seri lungi, terase urbane și momente în care vrei să simți că vara e deja foarte aproape

CHERRY SPRiTZ

CHERRY mOJiTO

Acest cocktail demn de savurat în zilele calde de primăvară se numește Cherry Spritz  Este o reinterpretare fructată și elegantă a clasicului spritz, care aduce un aer proaspăt în fiecare pahar Notele de cireșe îi oferă o culoare intensă, rubinie și o aromă dulce-acrișoară, perfect echilibrată de efervescența vinului spumant și prospețimea apei minerale Baza ușor amăruie specifică unui spritz clasic este completată de accente fructate și o subtilă tentă citrică, elemente care fac băutura să fie bună, dar și răcoritoare Fiecare înghițitură aduce un contrast plăcut între dulce și acid, transformând cocktailul într-o adevărată experiență în mixologie Servit într-un pahar mare, cu gheață din belșug și decorat cu cireșe proaspete, Cherry Spritz impresionează atât prin aspect, cât și prin gust  Este alegerea ideală pentru brunch-uri însorite, întâlniri relaxate cu prietenii sau orice moment în care vrei un cocktail ușor, dar cu personalitate

În zilele luminoase de primăvară, Cherry Mojito este cocktailul care sigur va aduce prospețime, culoare și un aer relaxat în orice pahar Inspirat din clasicul mojito cubanez, această variantă păstrează baza sa iconică, dar o transformă într-o experiență mai fructată și mai jucăușă  Romul alb rămâne elementul central, oferind structură și căldură subtilă, în timp ce frunzele proaspete de mentă adaugă acel efect răcoritor, verde și vibrant  Sucul de lime introduce nota acrișoară care echilibrează perfect dulceața naturală a cireșelor, acestea din urmă aducând o aromă intens fructată și o culoare delicată, ușor romantică  Zahărul sau siropul simplu leagă aromele, iar apa minerală completează totul cu o efervescență ușor jucăușă  Pentru un plus de eleganță, se poate decora cu cireșe proaspete și frunze de mentă zdrobite ușor între palme, pentru a elibera parfumul aromatic al acestora  Cherry Mojito este ideal pentru după-amiezi lente de primăvară sau seri de început de vară, servit alături de conversații lungi și momente fără grabă  O băutură simplă în esență, dar cu un farmec vizual și gustativ de la primul contact 

CHERRY SOUR

Un alt cocktail care merită explorat în această perioadă este Cherry Sour Cocktail, o reinterpretare fructată a familiei „sour”, în care notele dulci-acrișoare de cireșe se împletesc cu prospețimea citricelor și tăria echilibrată a unui whiskey sau bourbon de calitate Baza băuturii este construită din bourbon (sau whiskey), completată de lichior de cireșe, suc proaspăt de lămâie și un strop de sirop simplu, care leagă aromele într-un tot armonios  Opțional, albușul de ou adaugă o textură catifelată, transformând cocktailul într-o experiență mai elegantă Pentru un decor deosebit, se recomandă un garnish cu cireșe proaspete sau confiate și o spirală fină de coajă de lămâie, care adaugă atât contrast vizual, cât și un accent romatic subtil Cherry Sour Cocktail este ideal în serile relaxate sau în momentele în care vrei un drink puternic, ușor de savurat  Fiecare înghițitură aduce o combinație vibrantă între dulce, acrișor și catifelat, transformând băutura într-o experiență senzorială memorabilă 

maY CHERRY BLOSSOm

În această perioadă, un ultim cocktail care surprinde perfect delicatețea începutului de sezon este Cherry Blossom Cocktail, o băutură inspirată de florile de cireș și de estetica lor fragilă, luminoasă și ușor romantică  Bazat pe un mix fin de gin și sirop de floare de cireș, cocktailul își construiește profilul în jurul notelor florale dulci, completate de prospețimea sucului de lămâie și de o ușoară tentă fructată de cireșe, care îi oferă profunzime și echilibru Efervescența discretă adăugată la final îi conferă lejeritate și un caracter răcoritor, transformând băutura într-un echilibru între dulce, acrișor și floral Servit foarte rece, într-un pahar elegant și decorat cu o floare de cireș sau un twist subtil de citrice, Cherry Blossom Cocktail devine mai mult decât o simplă băutură – este o experiență vizuală și senzorială care surprinde atmosfera poetică a primăverii și o aduce direct în pahar

Fie că alegi un spritz, un mojito, un sour sau o variantă florală, cireșele rămân firul roșu al lunii mai Acum, cocktailurile devin mai mult decât un alcool — devin stări, dar și un pretext pentru zile și seri lungi și relaxate, în care primăvara se prelungește discret în vară 

Prin magazine apare pe la sfârșit de februarie, când frigul încă mai persistă  Stă îngrămădit în legături strânse, cu vârfurile aproape violete, cu tulpinile palide și lucioase Dar luna sa de vârf e mai  Sparanghelul nu face tam-tam, îl recunoști după miros, un fel de vegetal proaspăt, cu o urmă de pământ și ceva

dulce dedesubt, ca un câmp după ploaie Cel mai simplu lucru pe care-l poți face cu el e și cel mai bun: îl fierbi două-trei minute în apă cu sare și-l servești cu sos olandez  Sosul e gălbui, catifelat, cu aciditate discretă de la lămâie și un gust de unt care nu copleșește și are o textură care îmbracă fiecare tulpină fără s-o ascundă  E un fel de mâncare care arată a nimic și are gust de tot 

Dacă îl pui pe grătar, sparanghelul se transformă Focul îi carbonizează ușor vârfurile, îi concentrează zahărul în dungile negre de pe coajă, îi adâncește amăreala până devine aproape cacao Stropit cu ulei de măsline și sare de mare, e un fel de mâncare care miroase a vară  Înfășurat în bacon și pus la cuptor douăzeci de minute, sparanghelul se transformă în ceva mai obscur și mai satisfăcător Baconul se rumenește, grăsimea lui pătrunde în tulpină, iar dacă presari parmezan ras deasupra în ultimele cinci minute, crusta care se formează e crocantă, sărată, puțin prăjită, un contrast perfect cu miezul care rămâne fraged  Supa cremă are altă logică  Fierbi, dai prin blender, adaugi smântână sau unt, poate o picătură de cremă de lămâie Ce iese e o cremă verde-intens sau mai albă, în funcție de ce sparanghel folosești, cu un gust curat, care stăruie O picătură de ulei de trufe deasupra și devine cina aceea de care-ți amintești fără să știi exact de ce Mai există și varianta cu ou ochi și parmezan ras, cu sparanghelul fiert al dente, aruncat în tigaie cu unt brun și un ou spart deasupra, totul presărat cu parmezan ras  Gălbenușul cald, atunci când îl spargi, devine un sos improvizat  E tipul de mâncare pe care-l faci când nu ai chef să gătești și care iese mai bun decât orice ai planificat  Sparanghelul e generos cu bucătarul neatent Nu cere mult: un cuțit care să-i taie baza lemnoasă, apă clocotită sau grătar fierbinte, ceva sărat deasupra, ceva acid alături  Restul e al lui  Sezonul durează câteva săptămâni  Merită să nu-l ratezi 

Vinul pe simplu

Există două feluri de oameni, când vine vorba de vin: cei care beau vin și cei care explică vinul.

Ideal ar fi să fie aceeași persoană. În realitate, însă, de multe ori par două specii diferite, care se întâlnesc stângaci în jurul aceleiași mese.

Problema apare când cunoașterea se transformă în spectacol Apare connaisseurul Nu cel care știe – pe acela îl respecți Ci cel care demonstrează că știe Omul care nu mai bea vin, îl prezintă  Îl lansează 

Aproape că îi face și conferință de presă 

Îl vezi cum ia paharul cu o seriozitate de chirurg  Îl rotește lent, studiat, de parcă vinul s-ar putea supăra dacă nu e tratat cu respect  Apoi inspiră adânc

„Hm… nas elegant.”

Tu te uiți discret  Nasul lui e același

„Note de cireșe negre, puțin piper, poate și o idee de… pădure după ploaie.”

Aici deja intri în ceață  Nu pentru că nu există aromele alea – există, oamenii chiar le simt pentru tine, în momentul ăla, e ca și cum cineva ți-ar descrie culorile într-o limbă străină

Și, inevitabil, vine întrebarea:

„Tu ce simți?”

Asta e clipa în care vinul încetează să mai fie băutură și devine examen

Și nu examen din ăla prietenos

Examen din ăla în care nu ai citit nimic, dar profesorul te privește cu interes scoți clasicul:

„E… echilibrat ”

„Echilibrat” merge la orice Ca „interesant” Ca „are personalitate”

Sunt cuvintele-șalupă de salvare ale omului normal într-o mare de taninuri și postgusturi

Și uite așa apare ruptura  Nu pentru că oamenii știu prea mult despre vin, ci pentru că felul în care o arată îi face pe ceilalți să creadă că nu știu suficient ca să se bucure de el Că trebuie să treci un prag invizibil ca să ai voie să-ți placă un pahar

Ceea ce e, evident, o prostie

Vinul nu e club exclusivist  Nu trebuie să ai parolă ca să intri Poți să începi cu „îmi place” și să rămâi acolo liniștit toată viața 

Sau poți să mergi mai departe, să înveți, să descoperi diferențe, să-ți antrenezi gustul Ambele variante sunt perfect în regulă 

De fapt, cei mai faini oameni de vin sunt exact cei care știu mult și vorbesc simplu Ăsta e mai ușor, ăsta e mai plin, vezi care îți place”. Fără poezie obligatorie, fără presiune Îți dau cheia, nu îți țin lecția  Pentru că vinul, până la urmă, nu e despre a impresiona  E despre a conecta Cu mâncarea, cu oamenii, cu momentul Restul – notele de tutun, piele, fructe și păduri misterioase – sunt bonusuri Frumoase, interesante, dar tot bonusuri

Drumeție pentru copii, mămici, tătici

și bunici pe Colinele Transilvaniei

acompaniată de un cal cu trăsură și de prezența unor capre alpine, elemente care fac activitatea atractivă în special pentru copii  Plecarea este programată la ora 08:30, din parcarea Sălii Thalia din Sibiu, pentru participanții fără transport propriu, respectiv la ora 09:30, de la Ferma BIO Ilimbav, pentru cei care vin cu mașina personală  Organizatorii recomandă echipament adecvat de munte, îmbrăcăminte în straturi, încălțăminte pentru teren accidentat, precum și apă și hrană pentru traseu 

O drumeție dedicată întregii familii va avea loc sâmbătă, 16 mai, pe Colinele Transilvaniei, oferind participanților o experiență în natură îmbinată cu activități educative și Evenimentul, organizat în cadrul programului Anii Drumeției, include o excursie ghidată,

Costul participării este de 80 de lei de persoană pentru ghidaj și instructaj, la care se adaugă 70 de lei pentru picnic cu produse bio locale  Pentru copiii sub 14 ani, taxa este de 50 de lei, cu condiția să fie însoțiți de un adult  Drumeția pe Colinele Transilvaniei va fi ghidată de Catri Naicu, ghid montan AGMR 

31 mai 2026

Ana Bugneriu

„Sibiul este mai mult decât un oraș, chiar este O Comunitate”

Maratonul are acest dar de a coagula, an de an, întreaga generozitate de care comunitatea sibiană este capabilă. La cea de-a 15-a ediție, care va avea loc în ultimul weekend al lunii mai, evenimentul adună un număr record de 10.846 de alergători înscriși să lase urme pentru cele 48 de cauze selectate. Lor li se adaugă alte mii de donatori, susținători și voluntari care dau sens acestei mobilizări colective.

Despre energia incredibilă pe care o creează Maratonul Internațional Sibiu am vorbit cu Ana Bugneriu, directoarea generală a evenimentului.

Ediția a 15-a marchează o formă de maturitate pentru Maratonul Internațional Sibiu. În ce fel simți că s-a schimbat miza evenimentului în ceea ce privește amploare, implicarea comunității și impactul în viața orașului?

Fiecare an care întregește moștenirea Maratonului aduce după sine presiuni noi Timpurile incerte pe care le trăim și consecințele lor, așteptarea comunității de a fi mereu surprinsă, de a simți o evoluție constantă a evenimentului, dar care să-i păstreze, în același timp, spiritul, nu sunt o treabă ușor de realizat 

Încercarea noastră, ca echipă de organizare, de a ne autodepăși, vine atât dintr-un standard intern, cât și din nevoia de a menține relevantă combinația dintre self-care prin sport și implicarea în comunitate prin generozitate Ambele teme sunt solicitante în mod individual și, cu atât mai mult, împreună 

Maratonul funcționează ca un liant social, nu doar ca un eveniment sportiv. Ce fel de relații sau forme de solidaritate ai observat că se construiesc în jurul lui și care poate nu ar fi existat în absența maratonului?

Deși sunt așa de mulți ani de când lucrez pentru Maraton, continui să rămân impresionată de mobilizarea fabuloasă care are loc, mai ales în săptămânile dinaintea evenimentului Uneori am impresia că tot orașul vibrează și lucrează pentru ca binele să poată avea loc De la oameni pe care îi cunoaștem sau care fac parte din echipă și depun eforturi remarcabile ca totul să iasă ca la carte, până la străini care ne ajută punctual, Maratonul trezește în oameni ideea că acțiunile lor, mici sau mari, fac o diferență valoroasă în viața altora  Modul generos în care aleg să se dedice, fie luni de zile, fie câteva minute, punându-i pe ceilalți pe primul loc, este poate cel mai frumos lucru pe care am avut oportunitatea să-l observ în toți anii aceștia 

Anul acesta, „traseul solidarității” aduce împreună 48 de proiecte din zone foarte diferite – de la educație,

sănătate și incluziune socială, la patrimoniu sau protecția animalelor. Ce spune această diversitate despre nevoile reale ale comunității și despre rolul pe care maratonul a ajuns să îl joace în oraș?

Ne bucurăm că Maratonul este o platformă prin care nevoile Sibiului ajung, într-un mod cât se poate de democratic, în piața publică  Oricine poate propune un proiect, iar dacă acesta este selectat de juriu, oricine îl poate susține Este un mod foarte natural prin care comunitatea decide ce este important pentru ea, iar cei care mișcă lucruri trăiesc bucuria de a fi validați de toți cei care aleargă și donează pentru ei Ori tocmai această relație cred că ne ține comunitatea mai vie și mai unită decât altele

în filtrarea lor. Au fost depuse 60 de aplicații și selectate 48. Cum faceți să asigurați o selecție cât mai corectă și obiectivă a proiectelor?

În momentul în care ajungi să susții zeci de cauze într-un singur cadru, apare inevitabil și o formă de responsabilitate

Deși puțini oameni realizează asta, Fundația Comunitară Sibiu este, la bază, un finanțator privat local Construirea și implementarea unor procese corecte și profesioniste de acordare a finanțărilor reprezintă o parte esențială din activitatea noastră  Investim multă gândire în îmbunătățirea constantă a acestor procese, în

documentarea implementării proiectelor pe care le finanțăm și în sprijinirea organizațiilor să evolueze, prin „școala” pe care încercăm să o construim prin standardele și mecanismele noastre de lucru, la un nivel comparabil cu al altor finanțatori mari, accesibili la nivel național și internațional Un aspect important al acestei munci este faptul că nu Fundația decide cine ajunge să fie finanțat și cine nu Fundația oferă procese de feedback și consultare pentru a ajuta aplicanții să depună o aplicație cât mai bună, care să ajungă pe masa juriului pe care îl selectăm din comunitate Noi sprijinim juriul construind un cadru de evaluare cât mai clar și coerent  Le explicăm baremul

și procesul, juriul evaluează individual aplicațiile, iar apoi facilităm conversațiile prin care oamenii își pot dezbate și nuanța deciziile Este un proces care presupune foarte multă comunicare și contextualizare, pe care Fundația le creează și le mediază, tocmai pentru ca deciziile finale să fie cât mai echilibrate și corecte An de an, procesul este reluat tocmai pentru a le oferi tuturor o nouă șansă egală de a intra în Maraton, dar și pentru a evita ideea unei selecții garantate pentru organizațiile cu experiență sau, și mai grav, apariția unui nivel de superficialitate în raport cu procesul de aplicare și raportare Acesta nu este un standard pe care ne dorim să îl promovăm în comunitate Din contră, considerăm că este responsabilitatea noastră să facem tot ce ține de noi pentru a preveni acest lucru

2026 este un an cu provocări pentru sectorul cultural

și sportiv, mai ales din cauza întârzierii aprobării bugetului și astfel a decalării Agendelor Primăriei Municipiului Sibiu. Cum se resimt aceste întârzieri în bugetul și în organizarea Maratonului?

2026 este, într-adevăr, un an al provocărilor din multe puncte de vedere Din cauza faptului că bugetul național a fost aprobat atât de târziu, nu suntem siguri că ne vom încadra în calendarul de finanțare pentru Agenda Sportivă  De asemenea, Agenda Comunității, din care finanțam expoziția dedicată cauzelor din eveniment, ne este complet inaccesibilă anul acesta, deoarece ne propunem, ca de obicei, să promovăm cauzele cu două săptămâni înaintea evenimentului, pentru a pune în valoare inițiativele și organizațiile care au depus efort pentru a construi proiecte pentru comunitate Astfel, nu ne încadrăm în termenul de depunere a cererilor de finanțare propus

de Primăria Municipiului Sibiu Deși Maratonul este finanțat într-o proporție covârșitoare prin sponsorii și partenerii săi privați, este cel puțin ciudat, ca să nu spun chiar nedrept, ca cel mai mare eveniment sportiv de masă al Sibiului, cel mai mare eveniment sportiv filantropic din țară și a doua cea mai mare competiție de alergare din România să nu mai primească susținerea financiară publică, și așa modestă comparativ cu dimensiunea și rezultatele evenimentului Sigur că vom compensa noi tot ce este nevoie, însă asta menține o presiune constantă asupra echipei de organizare, care trebuie să facă față creșterilor de prețuri, inflației și incertitudinii generale Dar nu renunțăm, pentru că iubim prea mult Maratonul, generozitatea și comunitatea 

Cum se simte acest context financiar dificil în comportamentul donatorilor Maratonului? Își calculează sibienii mai atent cheltuielile sau generozitatea rămâne constantă când vine vorba de a face un bine orașului în care trăiesc?

Am simțit din plin, mai ales la începutul înscrierilor și al campaniei de strângere de fonduri, faptul că oamenii traversează o perioadă în care banii sunt o resursă pe care, mai degrabă, vor să o păstreze Din fericire pentru cei mai vulnerabili, acest trend nu s-a menținut, comportamentul donatorilor revenind, în ultimele săptămâni, la un model cu care ne-am obișnuit  Ne bucurăm

că, deși există multă presiune financiară în societate, oamenii nu uită cât de important este faptul că până și o contribuție mică poate face o diferență mare pentru cauzele din comunitate

O noutate a ediției este lansarea aplicației, care continuă procesul de digitalizare al Maratonului

Internațional Sibiu. Cum influențează ea experiența participanților?

Da, așa este Avem multe planuri legate de aplicație În faza în care se află momentan, este foarte utilă atât celor care strâng bani pentru o anumită cauză, cât și donatorilor Ea ușurează procesul de donare, facilitează relația dintre cei care strâng fonduri și donatorii lor și creează un mediu în care oamenii pot urmări live donațiile și mesajele prin care ceilalți își explică motivația, făcând astfel experiența generozității mai faină și mai „la comun” De asemenea,

Fidipide, asistentul nostru virtual, este un fel de expert de buzunar în tot ce înseamnă MIS și poate răspunde ușor și rapid la orice întrebare a oamenilor legată de ediția din acest an și nu numai

La final, hai să aducem cititorii în atmosfera evenimentului: cum va arăta weekendul 29–31 mai la Sibiu? Ce se întâmplă în Piața Mare, ce momente-cheie nu ar trebui ratate și cum se simte, de fapt, energia maratonului –indiferent dacă ești alergător, donator, susținător sau voluntar?

Am păstrat pentru final cea mai faină parte Anul acesta nu e doar despre Maraton Este, de fapt, despre ceea ce ne definește ca identitate În perioada 29 mai - 7 iunie, ne vom uni forțele cu colegi organizatori de evenimente sportive și culturale, sub un concept mai larg care se numește „O Comunitate” Astfel, pe 29 mai începem cu o petrecere pe cinste, plină de

carbohidrați, pe Strada Turnului În 30 mai, pe lângă MIS, în Piața Huet ne vom bucura împreună de Pune Mâna pe Chitară, iar în Schiller ne vor întâmpina Street Delivery și energia lor Pe Malul Cibinului ne vor anima cei de la The Hippodrome of Music, iar Strada Andrei Șaguna se va transforma în epicentrul sportului sibian, unde Clubul Sportiv Comunitar Sibiu, CSU Sibiu, FC Hermannstadt, Urban Bike Revolution, ACS Champions Sibiu, CSR Sibiu și CSS Sibiu vor da un alt sens acestei artere, demonstrând cât de mult ne place și știm să facem sport la Sibiu Începând cu o petrecere, nu puteam decât să terminăm tot cu un prilej de bucurie, prin FOCUS Festival, care celebrează revenirea sa la versiunea sa cu intrare liberă, pentru ca toți sibienii să se poată bucura de muzică, natură și unii de ceilalți Este o nebunie pe care abia o așteptăm, pentru că Sibiul este mai mult decât un oraș  Chiar este O Comunitate []

Răsfățul pe care îl meriți începe la Aria Sibiu

Există zile în care simți că ai nevoie de mai mult decât o simplă pauză Ai nevoie de timp pentru tine, de liniște, de energie nouă și de acel sentiment rar în care corpul și mintea se simt, în sfârșit, în echilibru

La Aria Sibiu, relaxarea devine o experiență completă — un loc în care răsfățul capătă sens, iar starea de bine devine prioritate Fie că alegi un masaj revigorant sau de relaxare, câteva ore de spa sau o zi întreagă petrecută în zona Aqua, fiecare moment este gândit pentru confortul tău Uneori, tot ce ai nevoie este de cel puțin o oră în care să lași totul deoparte La Aria Sibiu, fiecare tip de masaj este creat pentru o nevoie diferită, dar toate au același scop: starea ta de bine

 Poți alege un masaj de relaxare, perfect pentru destindere și eliberarea stresului cotidian, sau un masaj terapeutic, ideal pentru tensiuni musculare și disconfort acumulat

 Masajul suedez oferă echilibru între relaxare și revitalizare, în timp ce masajul Thai aduce flexibilitate și energie prin tehnici profunde de întindere

 Shiatsu lucrează asupra punctelor de presiune pentru refacerea echilibrului interior, iar terapia cu ventuze susține circulația și relaxarea profundă a musculaturii

 Pentru o experiență aparte, masajul Hilot aduce beneficiile terapiei tradiționale filipineze, iar masajul facial completează perfect ritualul de răsfăț, oferind luminozitate, relaxare și prospețime

Aria Spa este acel loc în care uiți de agitație și îți amintești cum se simte relaxarea adevărată.

 Sauna uscată ajută la detoxifiere și relaxarea musculaturii, în timp ce sauna umedă oferă confort profund și o senzație imediată de revitalizare

 Jacuzzi-ul transformă fiecare minut într-o pauză binemeritată, iar paturile încălzite completează experiența cu acea stare de calm absolut pe care o cauți după o zi aglomerată

 Salina adaugă un plus de echilibru și respirație ușoară, într-un ambient creat special pentru liniște și refacere

Pentru cei care iubesc apa, zona Aqua este locul ideal pentru reconectare și energie bună

Piscina de relaxare oferă acel ritm lent de care ai nevoie pentru a te deconecta complet, iar bazinul semi olimpic este perfect atât pentru mișcare, cât și pentru momente active de resetare

Nu este doar relaxare Este felul în care alegi să ai grijă de tine

La Aria Sibiu, fiecare experiență este construită în jurul unei idei simple: tu contezi

Nu este vorba doar despre masaj, spa sau piscină Este despre cum pleci de aici — mai liniștit, mai energic, mai bine Pentru că răsfățul nu este un lux Este o nevoie reală Iar uneori, cea mai bună decizie pe care o poți lua este să îți oferi timp pentru tine

Te așteptăm la Aria Sibiu, acolo unde relaxarea devine stil de viață

RELAXARE RĂSFĂȚ &

Haine noi și castele din nisip Trenduri pentru vară

Eticheta preferată pentru al treilea anotimp al anului, pe lângă cea a zilelor toride, este libertatea  Ni s-a impregnat colectiv și convențional asocierea verii cu vacanța, libertatea, zilele lungi și posibilitățile infinite de a numi încă o vară „memorabilă” În materie de haine, vara lui 2026 își poartă eticheta libertății și se îndepărtează din zona minimalistă, redevenind ludică și, uneori, contradictorie Conform marilor publicații în materie de fashion, direcția sezonului urmează linii clare: mai mult curaj, mai multă personalitate și o întoarcere către emoții Astfel, vorbim despre ținute care spun o poveste O transformare, o nouă asociere, un imprimeu nou – toate devin adjuvant al libertății de exprimare prin haine Pentru luna aceasta, așa cum ați intuit, vă prezentăm câteva dintre trendurile ce stau pe podiumul de nisip al acestei veri

Romantism pe umerașe

Una dintre cele mai vizbile inflențe ale sezonului izvorăște din estetica romantică, dublată de rădăcini ale stilului rococo: corsete, volume fluide, dantelă, siluete marcate dramatic Fantezia trece din plan secund în lumina soarelui de vară Rochiile vaporoase, în culori pudrate, pasteluri, alături de detaliile delicate creează o estetică romantică, reinterpretată modern Astfel, nu vorbim despre fragilitate, ci despre un nou tip de empowerment.

Cât mai intense culorile, vă rog!

Paleta cromatică a sezonului cald se remarcă drept îndrăzneață: roșu vibrat, nuanțe puternice de verde, tonuri electrice În acest fel, culorile devin o formă de expresivitate, o modalitate de transmitere a De alfel, tendința clară spre combinații cromatice neașteptate își reintră în drepturi Vedem asocieri între roz puternic și verde temperat, dar și nuanțe de albastru electric ce se contopesc alături de tonuri calde, precum portocaliu sau galben solar

Într-o librărie a stilului

Un nou trend, aparent surprinzător, ce se strecoară printre preferințele consumatorului este library chic - o estetică inspirată din mediul academic Direcția aduce în prim-plan asocieri între: fuste midi, plisate, sacori relaxate, cardigane, cămăși oversized Ochelarii cu rame subțiri, gențile structurate și paleta cromatică – bej, gri, bleumarin, completează ținuta

Oh, lady leisure!

Lady leisure este trendul care își propune să redefinească relaxarea prin intermediul unei lentile sofisticate Seturi din materiale fluide, pantaloni largi purtați alături de topuri minimaliste, rochii rafinate combinate cu sandale – întreg acel univers stilistic ce are effortless, dar care, de fapt, este atent plănuit  În esență, trendul își propune să demonteze credința conform căreia confortul este opusul eleganței și îl etichetează drept parte integrantă a acesteia 

Eșarfe, genți și culori

În ceea ce privește accesoriile, eșarfele cu imprimeuri și gențile în culori vibrante aduc o componentă dinamică ținutei Patternurile alese pentru eșarfe introduc o notă retro, sofisticată, fiind ușor de integrat în ținute În același timp, gențile colorate devin punctul focal al ținutei – nuanțe intense, expresive, ce oferă un aer ludic Accesoriile sunt, deci, un element important, ce poate scoate un outfit din anonimat 

What about a tank dress?

Așa numitele tank dresses se impun ca o piesă cheie a sezonului, datorită croielii lor minimaliste și extrem de versatile Pot fi purtate cu sandale sau încălțăminte flat, espadrile, accesorizate cu bijuterii statement, devenind o bază ideală pe umerașele din garderoba de vară  Materialele fluide și liniile fine, curate, care pun accentul pe confort, fără a uita eleganța, transformă rochiile într-un laitmotiv al tendințelor actuale

Așadar, sezonul cald al anului 2026 vorbește despre libertatea de exprimare – nu mai avem o singură direcție dominantă, ci un ansamblu de influențe care coexistă  Este un sezon cu o personalitate aparte, de care sperăm să vă bucurați, fie că alegeți să experimentați unul dintre trendurile sale sau nu

Este posibil să apară schimbări importante la locul de muncă ori în relațiile de muncă  Nu este exclus să îți dorești chiar tu anumite schimbări de ceva timp, iar în perioada respectivă pot să apară efectele unor demersuri pe care le-ai făcut anterior

Evită cheltuielile făcute sub impulsul momentului și să te străduiești să îți amintești din timp dacă ai plăți restante De asemenea este recomandat să fii atent pe unde pui portofelul sau obiectele de valoare, ca să te asiguri că nu rămâi fără ele

Poate că norocul trebuie să fie justificat de activitatea ta de până acum sau de relațiile pe care le ai cu partenerii și cu colaboratorii, care se declară mulțumiți De asemenea, norocul ar putea să fie condiționat de o probă pe care o dați atât tu, cât și concurenții tăi

S-ar putea să devină din ce în ce mai evident că ai nevoie de abordări noi ale unor sarcini pe care le îndeplinești Se recomandă să fii receptiv la nou și să înveți să lucrezi cu aplicații, programe sau metode noi, cu utilaje sau unelte perfecționate

Nu este exclus ca unii

Tauri să aibă parte de schimbări în ceea ce privește banii câștigați din activitatea zilnică  Schimbări pe care ți le-ai dorit și le-ai planificat în carieră, sau schimbări determinate de decizii previzibile ale autorităților

Dacă vrei să evoluezi în plan profesional, este necesar să fii pregătit temeinic, să muncești cu seriozitate, să îți stabilești obiective și ambiții realiste și să acționezi cu perseverență, cu pași mici și siguri

S-ar putea să ai de dovedit că ești capabil să muncești nu numai individual, ci și în echipă  Atunci când colectivul tău are de îndeplinit o sarcină comună, Se recomandă să îți temperezi spiritul de competiție și să pui umărul la scopul comun

Ai șanse mari de succes și de realizări frumoase, cu spor în tot ce faci, mai ales dacă ești organizat, priceput și meticulos atunci când este nevoie de răbdare O altă condiție care ar trebui satisfăcută este să nu te opui superiorilor ori autorităților decât dacă ai argumente solide

Ai face bine să eviți cheltuielile care nu sunt cu adevărat necesare Chiar dacă acum parcurgi o perioadă în care câștigi bine, un optimism financiar exagerat te poate împinge la cheltuieli neinspirate și fără rost  Cel mai înțelept ar fi să economisești atunci când este posibil

Este din ce în ce mai clar că anumite înnoiri sunt necesare N-ar strica să vii în întâmpinarea lor, dacă ești dispus să înveți lucruri noi și să te pui la punct cu ultimele tehnologii sau metode folositoare în munca ta 

Nu este exclus ca unii colegi să te provoace sau să existe o atmosferă ceva mai tensionată, așa că se recomandă să te concentrezi asupra sarcinilor tale, chiar dacă ceva nu îți convine

Dacă vrei să faci anumite schimbări în plan profesional este posibil Nu este exclus să aibă loc evenimente care le potențează și la care este necesar să reacționezi înțelept, după ce te informezi temeinic și cântărești totul cu atenție

Lucruri pe care le știi doar dacă ești

antrenor de public speaking, cu Anton Balint

Născut în București, Anton a visat la actorie, însă a picat admiterea trei ani la rând A decis să încerce în Anglia, iar cel mai ieftin bilet de avion l-a găsit cu plecare din Sibiu  Ajuns aici, orașul era în plin Festival de Teatru – FITS, iar întâlnirea cu „Faust”-ul lui

Silviu Purcărete i-a schimbat traseul  A aflat de facultatea de teatru de la Sibiu și a rămas: a fost admis, s-a angajat în teatru, iar după mai bine de un deceniu a lăsat scena pentru o altă vocație: antrenor de public speaking

Discuția cu Anton a pornit de la cum a ajuns să facă trecerea de la actorie la public speaking : „Când mi-am dat demisia din teatru am vrut mai multă libertate Nu știam pe unde mă vor duce drumurile, dar treptat au început să vină către mine antreprenori care mă întrebau

cum să vorbească mai ușor în public Am refuzat să mă fac trainer, dar am ajuns la un curs de meditație de zece zile unde doar am tăcut, fără să am contact cu nimeni  Și de acolo mi-am ascultat drumul ” Întrebat cum s-a format ca antrenor de public speaking, Anton își amintește că încă de la 15 ani a fost trainer pentru adolescenți: „Teatrul mi-a dat abilități noi și spațiu nou de joacă  Am luat toate lucrurile astea, dar tot nu mi-a fost de ajuns M-am expus eu, am făcut propriile cursuri de public speaking și mi-am găsit un mentor internațional de la care am furat meserie Am pus cap la cap teatrul, cu cele 10 zile de tăcere și cu tehnicile învățate în traininguri ” Am vrut să aflăm ce se ascunde în spatele fricii de a vorbi în public  Anton spune că frica „ascunde de fapt

teama de ce-o să spună alții despre noi, că o să ne facem de râs în fața colegilor sau că nu știm să structurăm toate gândurile din capul nostru  Pe scurt, că nu suntem de ajuns Dar fiecare vrea să fie auzit și ascultat, iar asta fac eu, prima dată  Căutăm aurul pe care deja îl are, dar public speaking e doar contextul  Ce lucrăm cu adevărat e curajul de a fi văzut  ”

Despre ce face un discurs în public să fie reușit , Anton spune că orice prezentare are nevoie de două ingrediente: „Emoție și sens La fiecare 20 de secunde verificăm dacă apar cele două ” Apoi adaugă că cel mai bun criteriu de evaluare este reacția audienței: „Dacă cei din sală au trăit o experiență sau doar au primit informații utile Restul sunt detalii tehnice”

Pe finalul discuției, am fost curioși să aflăm dacă îmbunătățirea abilităților de public speaking influențează și calitatea vieții dincolo de planul profesional  Anton este convins de acest fapt: „Prima dată, înainte să pun oamenii să vorbească, îi pun să tacă  Unii se sperie după zece secunde de tăcere Abia după ce începi să asculți oamenii mai bine, poți să le și vorbești mai bine Iar abilitatea asta te ajută și să ai relații mai sănătoase, să trăiești mai prezent, să te bucuri mai mult și consecința este că devii mai apreciat și mai vizibil ”

Aria Wellness oferă numeroase beneficii pentru sănătate și bunăstare. Acesta contribuie la relaxare, reducerea stresului și ameliorarea tensiunii musculare.