
DJ sets, evenimente pentru copii, yoga & more

![]()

DJ sets, evenimente pentru copii, yoga & more


De curând m-am plimbat cu niște musafiri prin Sibiu. Veniseră să cunoască orașul, iar eu neavând un plan concret i-am dus prin locurile care-mi plăceau mie, Și încă o dată, mi-am dat seama, cât de frumos este locul în care trăim și cât de ușor uităm să îl apreciem.
Nu am fost la niciun eveniment cultural în cadrul plimbării noastre; Piața Mare era liberă, iar noi am putut să ne încântăm de vibrația ei. Spun asta pentru că acum, când am decis să povestesc această experiență, mi-am dat (și mai mult) seama că farmecul unui oraș nu stă în spectacolele din piață, ci în oamenii care îl construiesc zi de zi. Farmecul Sibiului stă în înghețata de la Nessa, în frumoasa curte de la Weinkeller, în recitalul de pian de la Atrium, în acoperișurile care se văd de pe terasa Cafe Wien, în apusul de soare de pe Strada Turnului. În spațiul cultural de la Peda și transformarea lui, în Cărturești-ul și Nod-ul pop-up, în munca celor de la Ambulanța pentru Monumente și în expoziția lui Ștefan Câlția, probabil cea mai frumoasă întâmplare culturală din Sibiu din ultimii ani. Farmecul Sibiului stă în Restaurantul Hermania, redeschis: un spațiu cu un vibe atâ de artistic încât nu-ți mai vine să pleci
Ediţia de Sibiu
Apare bilunar - gratuit nr. 12 (535) | 16 - 31 iulie
Str. General Magheru, nr. 54, Sibiu /zilesinoptiSibiu
zilesinopti.ro
Ediţiile Zile și Nopţi în România: 235.000 exemplare lunar. (Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Sibiu, Bacău, Piatra Neamţ, Galaţi, Oradea, Piteşti, Bistriţa, Tg. Mureş, Iaşi, Baia Mare, Satu Mare, Suceava)
Dacă doriţi să semanalţi un eveniment: e-mail sibiu@zilesinopti.ro. Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru modificările survenite ulterior.
Pentru publicitate în ediţia tipărită sau online sau dacă vrei să primeşti revista Zile şi Nopţi Sibiu te rugăm să contactezi: Distribuție: 0743 56 66 60
odată ce-ai ajuns acolo. Frumusețea Sibiului stă și în terasa de la Butoiul de Aur, cu berea ei artizanală family-made; în contrastul perfect dintre cel mai elegant designer store, Jujube Atelier, și un secondhand ‘de calitate’, cum îi zice reclama de deasupra intrării, pe str. Faurului. Frumusețea Sibiului constă în Galeria de Artă a Fundației Polisano, un loc unde sufletul și inima se vindecă, și la propriu și la figurat. Dacă ne-am bucura mai des de binețea pe care ne-o oferă Sibiul și de toate cele mai frumoase ale lui, și dacă am alege conștient de unde cumpărăm, unde poposim, unde și ce mâncăm, sau ce spații susținem, am avea și mai multă grijă de el și l-am ajuta să crească, asemeni unei plante care primește dragoste și apă. Pentru că orașul se dezvoltă după chipul și asemănarea noastră, a celor care îl locuim și îl modelăm zilnic prin alegerile noastre, iar cultura unui oraș se construiește în primul rând prin alegerile fiecăruia dintre noi. Iar micii antreprenori și producători locali nu pot trăi și nu pot contribui la turul acesta frumos al orașului decât dacă îi încurajăm. Câteodată și-o vorbă ajută, pentru că cea mai bună reclamă e cea din vorbă-n vorbă.
Publisher: Marius Dicoiu | marius.dicoiu@zilesinopti.ro | 0744 35 99 10
Vânzări - Distrubuitie: Marius Cătană | marius.catana@zilesinopti.ro | 0743 56 66 60
Administrativ -Vânzări: Denisa Ciocoiu | secretariat.sibiu@zilesinopti.ro | 0751 79 71 39
Redactor: Răzvan Sădean | razvan.sadean@zilesinopti.ro
Redactor colaborator: Monika Tompos
Layout & DTP: Gabriela Hogea
Noi modelăm orașul!
VIAȚA ORAȘULUI
Ultima revoluție la Sibiu
LUCRURI PE CARE LE ȘTII DOAR DACĂ EȘTI
autoare de teatru pentru copii, cu Selma Dragoș
Povești spectaculoase de vară pe marile ecrane
PREMIERĂ
PREMIERĂ



ART (Hi)STORIES
Peggy Guggenheim și apariția coleționarului modern

FESTIVAL Sonoro
ANIVERSARE
Clash
MUZ ICĂ
Codruța Vulcu
MUZ ICĂ

Tribut adus unui an Punk prin intermediul Ramones


Vinul îți schimbă hainele
Nu tot ce conține ciocolată e dulce?
JURNAL DE GURMAND
Vara din zmeuriș






Provocare! Descrie viața orașului din perioada 16–31 iulie în doar două cuvinte Eclectică și animată În inima orașului, în Piața Mare, au loc două zile de concerte marca ARTmania, unul dintre festivalurile emblematice ale Sibiului La câțiva pași de centru, spectacolul „Faust” revine pe scenă cu primele reprezentații după FITS Iar în cartiere, competiții sportive pentru întreaga familie aduc probe de alergare, înot și pedalat Și asta e doar o mică parte din ceea ce ne oferă Sibiul Agenda completă pe zilesinoptiro/sibiu



FAuST
În acest an, ARTmania se va desfășura într-un format diferit față de edițiile anterioare, cu acces gratuit, gândit pentru a rămâne aproape de comunitatea festivalului construită de-a lungul celor 20 de ani de existență Povestea ARTmania continuă în Piața Mare, în zilele de 24 și 25 iulie cu cea de-a 19-a ediție, care aduce pe scenă patru momente artistice oferite de Myrkur – un proiect muzical danez care îmbină folclorul nordic cu estetica black metal; Alternosfera – una dintre cele mai cunoscute formații de rock din Republica Moldova, relocată în urmă cu câțiva ani la Sibiu; HVNDS – o trupă care a câștigat vizibilitate în scena rock europeană contemporană; și Pridian –formație estoniană de metal modern, aflată în plină ascensiune Î mpreună, acestea propun un program care definește pe deplin spiritul ARTmania
În ultimele două weekenduri ale lunii
iulie, 17–18 și 24–25, mega-producția
„Faust”, în regia lui Silviu Purcărete, se joacă la Fabrica de Cultură, de la ora 19:00 Deși spectacolul se joacă de nu mai puţin de nouăsprezece ani, sala este plină de fiecare dată De (re) văzut!
BiNDeR lAKe TRiATlON
GeT MuDDY
Prima ediție a competiției va avea loc pe 25 iulie, de la ora 09:00, pe malul pârâului Trinkbach din Valea
Aurie Participanții vor parcurge un traseu de 3 kilometri cu obstacole și noroi Evenimentul are ca scop strângerea de fonduri pentru serviciile gratuite oferite de Sus
Inima
Î not, ciclism și alergare – trei discipline, o singură provocare Binder Lake Triathlon este competiția dedicată tuturor celor care vor să își testeze limitele și să trăiască experiența unui triatlon într-un cadru spectaculos Competiția este structurată pe categorii de vârstă, cu probe adaptate fiecărui nivel de dificultate, astfel încât să poată participa atât începători, cât și sportivi mai experimentați Evenimentul va avea loc duminică, 26 iulie, de la ora 09:00, la Lacul lui Binder







Sibiul mijlocului de secol al XIX-lea era un oraș liniștit la periferia Imperiului Habsburgic Nu mai era oraşul dezvoltat şi inovator ca până nu demult dar în curând se vor întâmpla câteva evenimente care vor duce la revirimentul Sibiului A nul revoluționar începe la Sibiu în luna martie când comunitatea maghiară a dorit organizarea unei întruniri de susținere a ideii de unire cu Ungaria Administrația locală nu a permis organizarea acestei adunări Comitetul Revoluționar al Românilor din Transilvania își instalează sediul la Sibiu De aici pleacă steagul Revoluției, de aici pleacă programul acesteia și toți liderii sunt adunați în urbea noastră Paralel saşii sibieni organizează o demonstrație a sibienilor împotriva unirii cu Ungaria Steaguri negre/ galbene sunt arborate pe Turnul Sfatului Universitatea Săsească decide a se împotrivi unirii
Transilvaniei cu Ungaria Câmpul de bătălie se aproprie de oraşul nostru În ianuarie 1849, armata revoluţionară maghiară condusă de Joseph Bem ajunge în faţa cetăţii
Prima bătălie se dă în 21 ianuarie Armata maghiară venită dinspre Slimnic este înfrântă
cu pierderi considerabile La 11 martie 1849 generalul Bem asediază a doua oară Sibiul Oraşul este lăsat cu o apărare precară De această dată, oraşul nostru este ocupat Liderii revoluţionari români şi saşi reuşesc a fugi din cetate Ocupaţia nu a ţinut, decât patru luni, generalul Alexander von Luders reuşind a elibera Sibiul Bem recucereşte pentru o zi Sibiul, în urma celei de a treia bătălii, în 5 august 1849 A doua zi Luders îl alungă din oraş După studiile mai multor specialişti bătăliile s-au dat în zona viaductului din cartierul Terezian de astăzi, în apropiere de biserica Sfânta Elisabeta de pe strada Gladiolelor şi spre Obor




Festivalul SoNoRo Musikland, dedicat tradițiilor și patrimoniului orașelor
Sibiu, Sighișoara și satelor de pe Colinele Transilvaniei, ajunge la ediția a VIII-a. Publicul este invitat să participe la 11 zile de festival, cu 14 evenimente – nouă concerte și cinci jam sessions-surpriză, în care vor interpreta 16 artiști renumiți în mediul internațional.

Festivalul va începe în Sibiu cu un Concert de Deschidere – Con Spirito (17 iulie), la Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu, prima bibliotecă publică a românilor din Transilvania (1869), și va continua cu The Infinite Melody (18 iulie), la Biserica Parohială Romano-Catolică „Sf. Treime”, construită de iezuţi între anii 17261733, în spiritul barocului timpuriu vienez, cu un turn care măsoară 47 metri şi adăposteşte trei clopote masive şi un ceas cu două cadrane Sibienii sunt invitați în prima parte a zilei de 19 iulie la concertul Pastorale, în Sala Oglinzilor de la Forumul Democrat al Germanilor

din Sibiu, un spațiu care impresionează prin arhitectura sa rafinată, oglinzile mari care dau numele sălii și candelabrele spectaculoase În seara aceleiași zile va avea loc Jamsession I – Piazzolla’s Dream, la Muzeul de Artă Contemporană din cadrul Muzeului Național Brukenthal, adăpostit de o clădire cu valoare arhitectonică şi istorică, datată 1901, care în prezent se redefinește treptat ca o secţiune exclusiv destinată artei contemporane În 20 iulie, festivalul va călători în Avrig, la Somarest, cu un concert intitulat Summertime, iar în ziua următoare (21 iulie) va ajunge pentru prima dată în Porumbacu de Sus, o localitate de la poalele Munților Făgăraș, cu o panoramă superbă a munților și o zonă traversată de râul Porumbacu Aici este programat atât concertul The Fiddler on the Roof, la Porumbacu 216 – o casă de oaspeți renovată complet, cu o curte mare și o grădină superbă –, cât și Jamsession II – Closer to the Moon, la A lu’ Escana – un hub cultural dedicat localnicilor și turiștilor În 22 iulie, pentru concertul Invențiuni, pe harta locurilor din festival se va afla Biserica fortificată din Copșa Mare, un sat menționat pentru prima dată într-un document în 1283 Biserica a fost construită în secolul al XIV-

lea ca o bazilică romană cu trei nave, fără turn, iar mai târziu a fost transformată într-o biserică gotică timpurie cu clopotniță Ulterior, în secolul al XVIlea, biserica a fost fortificată
Următoarea oprire (23 iulie) va fi în Sala de Festivități a Municipiului Sighișoara, cu un concert numit Eastern Promises Primăria
Sighișoarei a fost edificată între anii 1886-1888, pe amplasamentul unei vechi mănăstiri dominicane Clădirea impunătoare, care a avut de la bun început un scop administrativ - fiind numită
Palatul Comitatului Târnava Mare, este construită în stil neorenascentist Din 24 iulie, SoNoRo Musikland se mută în satele de pe Colinele
Transilvaniei Concertul Alla Corda va avea loc la Biserica fortificată din Meșendorf, realizată în stil gotic timpuriu, în secolul al XIV-lea, cu turn vestic şi cor poligonal Fortificată în 1495, biserica are un interior dominat de tribuna pe stâlpi de lemn, dezvoltată pe trei laturi şi decorată cu picturi baroce, şi de altarul triptic din 1693, deasupra căruia este amplasată orga construită în anul 1914 Mai târziu, în aceeași zi, publicul este așteptat la Jamsession III – Dreams, la Meșendorf Gasthaus – un ansamblu de case de oaspeți cu

o arhitectură elevată –, iar în a doua zi (25 iulie) va avea loc Jamsession IV - Lieder ohne Worte/ Cântece fără cuvinte, la Critz Cross – o veche casă săsească din satul Criț, amenajată tradițional, dar și cu elemente moderne Aventura sonoră în satele de pe Colinele Transilvaniei se va finaliza cu un Concert de Închidere – Viața, o romanță (26 iulie), în șura Pensiunii Viscri 125 – un alt ansamblu superb de case săsești tradiționale, restaurate cu grijă și respect față de istorie Potrivit Patrimoniului Mondial UNESCO, Viscri este unul dintre puținele vestigii rămase lumii care oferă experiența satului tradițional cu biserici fortificate În ultima zi a festivalului (27 iulie), organizatorii îi invită pe brașoveni și pe turiști la Swissôtel din Poiana Brașov, la Jamsession V –Closer to the Moon Swissôtel din Poiana Brașov este un loc în care designul modern și materialele naturale se îmbină armonios cu stilul arhitectural inspirat din chalet-urile elvețiene și pun în valoare căldura tradițiilor locale, prin albastrul autentic transilvănean și ceramica de Viscri

Artiștii invitați la această ediție a Festivalului SoNoRo Musikland sunt, ca întotdeauna, nume importante ale scenelor internaționale: violoniștii Nicolas Dautricourt, Abigél Králik, Sebastian Manning, Alissa Margulis și Julia Puskér; violiștii Răzvan Popovici, Mathis Rochat, Emanuel Vots și Ștefana Munteanu; violonceliștii Julian Arp, Radu Nagy și Alexey Stadler; pianiștii Dana Ciocârlie și Josu Okiñena; harpista Miruna Nagy și acordeonistul Radu Rățoi Informații complete despre programul concertelor SoNoRo Musikland sunt disponibile pe musikland.sonoro.org


Pentru mine, vara e anotimpul cărților N-am citit nimic de Cesare Pavese și aveam în bibliotecă un roman din colecția Cotidianul: „Casa de pe colină” Naratorul, un profesor din Torino, e urmărit în două anotimpuri, corespunzătoare fazelor existenței sale din al Doilea Război
Mondial Vara e anotimpul veseliei și al exuberanței încă posibile
Deși Torino e sub asaltul bombelor aliaților, viața își urmează cursul, iar colina pare ferită de ravagii Profesorul e mai curând martor al vieții celorlalți: cele două gazde, mamă și fiică, dar mai ales grupul partizanilor animați de curaj și ură față de fasciști Oamenii care cântă Printre ei se numără Cate, o fostă iubită a lui Corrado, și fiul ei, Dino Meditațiile despre război sunt dublate de cele despre comportamentul lui Corrado față de Cate, pe care a părăsit-o fără mustrări de conștiință
Un element agravant e bănuiala întemeiată că
Dino e fiul lui „Casa de pe colină” e romanul unei conștiințe zbuciumate, vinovate, scindate între lipsa de curaj a observatorului pasiv (supraviețuitorul) și eșecul de a fi un bun partener ori tată Chiar Cate îi reproșează, activând un conflict interior latent: „Știi atâtea lucruri, Corrado, și nu faci nimic să ne ajuți”

Al doilea anotimp, iarna, e cel pe fundalul căruia se joacă drama acestei conștiințe tulburate Toate iluziile sunt spulberate: viața liniștită și sigură din casa de pe colină, rezistența partizanilor, posibilitatea unei familii Observatorul devine fugar după ce partizanii sunt arestați și libertatea îi e amenințată
Odiseea întoarcerii în satul natal nu are un final fericit Chiar și după anunțarea păcii, „războiul
Italiei cu ea însăși” continuă
La doi ani după ce a scris această carte, Cesare Pavese s-a sinucis


Cât costă, de fapt, un oraș viu?
Un oraș nu este construit doar din clădiri, străzi și obiective turistice Un oraș trăiește prin oamenii care aleg să investească în el Prin antreprenorii care deschid restaurante, cafenele, magazine sau spații culturale Prin cei care își pun economiile, timpul și energia într-o idee, sperând că aceasta va deveni un loc în care oamenii se vor întâlni, vor socializa și vor crea amintiri
Dar cât de mult își mai permite un oraș să pună presiune pe cei care îl țin viu?
În ultimii ani, mediul de afaceri a fost lovit din toate părțile Instablitatea economică este tot mai apăsătoare, iar pentru multe afaceri marja dintre succes și faliment devine tot mai mică Fiecare zi care anunță o nouă mărire de taxe poate schimba radical calculele unui antreprenor
L a Sibiu, decizia recentă și neanunțată de creștere a taxei pentru ocuparea domeniului public (aka costuri mărite pentru fiecare zi în care un local își


amenajează terasă pe domeniul public) aduce în atenție un subiect sensibil: cum păstrăm echilibrul dintre nevoile administrației și capacitatea celor care creează valoare în oraș? Pentru că, atunci când un restaurant își închide ușile, nu dispare doar un spațiu comercial Dispare un loc de întâlnire Când o cafenea renunță la terasă, orașul pierde un fragment din atmosfera care îl face atractiv Iar când un antreprenor renunță să mai investească, pierdem cu toții o oportunitate pentru oraș Sibiul este apreciat tocmai pentru energia și localurile sale Dar această energie nu apare singură Ea are nevoie de oameni care să fie încurajați să construiască
Poate că adevărata întrebare nu ar trebui să fie cât putem încasa astăzi din taxe, ci cât de mult vrem să investim în orașul pe care îl vom avea mâine




FOMO de vară: de ce simțim că toți ceilalți se distrează mai bine decât noi?
Pentru mulți dintre noi, discutând cu prietenii
și urmărind social media, avem deja tendința să credem că ceilalți se relaxează și se bucură mai mult decât noi și deci au un concediu mai bun decât al nostru, astfel încât ajungem să avem regrete și să ne vină mereu să zicem: „Of, de ce oare nu ne-am gândit și noi mai din timp? Poate alegeam altă vacanță "
Să ne înțelegem, pe social media vedem ceea ce alții vor să vedem și să apreciem: stare de bine, răsfăț, lux, totul la superlativ Dezamăgirile rar sunt postate Deci e vorba de o exagerare, că ceilalți se distrează mai bine decât noi
Vreau să reținem acest adevăr: comparația perpetuă cu ceilalți ne creează cu ușurință frustrări și ne determină să nu ne putem bucura de opțiunile noastre Mai mult, comparația ne distorsionează percepția asupra propriei noastre vacanțe Nuți mai dă voie să te bucuri autentic, exagerezi
aspectele negative și ai mereu întrebarea dacă ai făcut alegerea corectă („Oare puteam găsi altă ofertă de cazare all inclusive?")
Î n final, mai există o presiune: aceea că vacanța din vara aceasta trebuie să fie mai cool decât cea de anul trecut Astfel depunem eforturi să iasă perfect, ceea ce vine la pachet cu mult stres Care e recomandarea mea? Să ne oprim din comparații, din accentuarea minusurilor și a neplăcerilor Să ne bucurăm autentic de alegerile noastre, fără să ne gândim obsesiv că puteam avea o vacanță ideală, dacă am fi optat diferit
Să petrecem concediul nu ca pe un test obligatoriu al fericirii supreme și nici ca pe o competiție a experiențelor perfecte Pur și simplu, alături de cei dragi, să ne odihnim, să ne bucurăm de clipele petrecute împreună, chiar și fără vreo călătorie suplimentară Știți întrebarea aceea: „Și în vacanță ce ai vizitat în fiecare zi?" „Nimic, pur și simplu am stat la plajă și am dormit " C ă d-aia e vacanță, nu să te întorci și mai obosit



Cum a luat naștere galeria și cât a contat experiența anterioară în organizarea de expoziții caritabile?
A fost un proces care s-a construit singur, în timp, mai mult decât o decizie luată la un moment dat De-a lungul anilor ne-au contactat sau ne-au fost recomandați tot mai mulți artiști Alexandru Cinean, de exemplu, ne-a donat lucrări în perioada pandemiei și a vorbit cu alți artiști să facă la fel Am ajuns astfel să expunem și să valorificăm lucrări în tot felul de spații neconvenționale: Theodora Golf Club, în Alba, cafeneaua Sibio din Piața Mică sau restaurantul Pasaj, unde am expus și lucrările psihologului Codruța Rabagel Doar că, după fiecare expoziție, rămâneau lucrări pe care le stocam pe unde apucam La un moment dat a devenit limpede că nu mai putem funcționa așa și că avem nevoie de un spațiu unde să se adune tot ce ni s-a dăruit cu inimă pentru copiii cu inimi bolnave, un loc unitar, care să reflecte cine suntem și ce credem, și în care să fim noi, echipa Fundației, prezenți zi de zi Așa a apărut ideea
HEARTFULLY: nu neapărat dintr-un plan strategic, ci din nevoia foarte concretă de a avea, în sfârșit, o casă pentru tot ce ne-au încredințat oamenii aceștia minunați
Prima galerie de artă caritabilă din România s-a deschis recent la Sibiu. HEARTFULLY își propune să facă și mai vizibilă cauza Fundației Polisano: grija pentru copiii cu inimi bolnave. Am aflat mai multe de la Cătălina Costache, directorul executiv al Fundației.
Care sunt valorile fundamentale pe care s-a clădit HEARTFULLY?
Totul pornește de la respect: pentru artiști, pentru gestul lor de a dona, și pentru cauza pe care o slujim: grija față de copiii cu inimile bolnave și de familiile lor De aceea nu percepem niciun comision când se vinde o lucrare, tot ce se strânge merge fie direct spre operațiile copiilor, fie integral către artist, când îl expunem ca formă de mulțumire Nu vrem să fim un intermediar care ia o parte din generozitatea altcuiva Oamenii care trec pragul galeriei știu exact unde ajung banii și de ce există locul acesta Am deschis galeria pentru a populariza cât mai mult această cauză, inclusiv în rândul oamenilor pasionați de artă La intrare în spațiu avem o expoziție, fizică și digitală, cu o selecție de fotografii realizate de Adrian Cîtu în timpul misiunilor operatorii, care leagă foarte bine spațiul galeriei de scopul ei caritabil și spune, mai bine decât am putea noi în cuvinte, pentru ce ne luptăm Și ne bucurăm enorm să vedem câți copii ne-au trecut deja pragul de când am deschis Sunt curioși, pun întrebări, sunt interesați deopotrivă de artă și de cauza noastră Așadar, vorbim de valori precum respectul, transparența, implicarea, legate de un singur fir: comunitatea care le vrea binele celor mici
Fiind o noutate în România, cum funcționează concret o astfel de galerie?
E mai simplu decât pare Lucrările ajung în colecția noastră prin două feluri: fie donate direct de artist, fie prin recomandare Colecția o expunem de patru ori pe an, iar tot ce se strânge din vânzarea acestor lucrări merge către operațiile copiilor Dar avem și un al doilea fir, la fel de important:


organizăm periodic expoziții, personale sau colective, iar pentru a-i răsplăti pe artiști pentru gestul lor, banii rezultați din vânzări merg exclusiv către ei Organizăm chiar unul sau două evenimente de lansare pentru fiecare expoziție, alături de partenerii noștri de ospitalitate Cumpărătorii sunt oameni care ne susțin deja cauza și descoperă acum și latura artistică, sunt colecționari care își construiesc portofoliul, din pasiune sau ca investiție, și sunt companii care aleg lucrări în urma susținerii noastre prin contracte de sponsorizare Pentru partea mai tehnică – panotare, prețuri, tot ce ține de piața de artă propriu-zisă, unde recunosc că mai avem de învățat – ne bazăm pe un consiliu consultativ de cinci specialiști care ne ghidează
În cadrul galeriei funcționează și un charity shop. Ce produse se găsesc aici și cu cine leați realizat?
E un colț mic, dar la care ținem foarte mult, pentru că oricine poate găsi aici ceva de luat acasă, chiar și în schimbul unei donații minime, contribuind astfel direct la cauza noastră Am colaborat cu artizani români pe care i-am descoperit și în care am avut încredere de la prima conversație: Tombabe, din Timișoara, ne-a făcut tricouri cu mesaj, Remesh by Ateliere fără Frontiere ne-a ajutat cu genți, iar de la Luthelo avem o ediție limitată de săpunuri în formă de inimă, un detaliu mic, dar care spune mult despre ce facem Avem și produse care poartă brandul Heartfully, realizate împreună cu Braiconf și Pegas: cămăși, șepci, tricouri și truse de toaletă Fiecare produs din charity shop este, în felul lui, o mică poveste de generozitate – a celor care le-au făcut și a celor care aleg să le cumpere
Ce nevoi acoperă banii care merg către cauza
Fundației: copiii cu inimi bolnave?
Nevoile sunt foarte variate, pentru că fiecare familie ajunge la noi dintr-un context diferit Cea mai directă formă e sprijinul financiar pentru operații, acolo unde intervenția e necesară și familia nu are resursele s-o susțină singură De multe ori, înainte de operație, e

nevoie de analize și investigații amănunțite, în urma cărora se stabilește diagnosticul și planul de tratament Apoi vine partea logistică: un bilet de tren sau autobuz pentru o familie dintr-o zonă rurală, ca să ajungă la cel mai apropiat centru medical, sau sprijin pentru echipele medicale internaționale care vin să opereze alături de colegii lor din România Nu e doar despre bisturiu și sală de operație, e despre tot ce se întâmplă în jur ca lucrurile să meargă Un alt aspect important și mai puțin vizibil e sprijinul psiho-emoțional Avem psihologi voluntari care vorbesc cu părinții și îi ajută să înțeleagă ce urmează și cum să discute cu copilul lor Dincolo de cazurile individuale, banii merg și către programe pentru comunitate, pentru că vrem un impact care nu se oprește la un singur copil: educație pentru sănătatea inimii în școli, depistare și diagnostic precoce, și proiectul nostru de sărit coarda, prin care facem prevenție într-un mod jucăuș, aproape de copii Fiecare leu strâns prin galerie ajunge, într-o formă sau alta, către una dintre aceste direcții
Cum este conceput programul pentru a menține interesul publicului activ?
Cum spuneam, colecția Fundației o expunem de patru ori pe an, dar între timp avem constant expoziții personale sau de grup ale artiștilor care ne-au donat lucrări Practic, ritmul galeriei e mult mai des decât atât, lunar sau bilunar În perioadele importante pentru oraș, cum a fost FITS și, în viitor, în timpul Astra Film Festival, avem program extins, 7 zile din 7, ca să prindem cât mai mulți vizitatori Pe termen scurt, vrem să pornim ateliere de educație artistică pentru copii și tineri voluntari, direct în galerie, și să construim o galerie online cu expoziții proprii, ca să ajungem și dincolo de Sibiu Cheia, cred, e să rămânem un loc viu: cu lucruri noi de văzut, dar și cu noi prezenți, ca oamenii să simtă că vin la un spațiu al comunității, nu doar la o galerie




În iulie 1976, Marea Britanie se afla în mijlocul uneia dintre cele mai toride veri ale secolului XX, în timp ce artiști precum Queen sau Paul McCartney se izolau în atmosfera interbelică a țării în cântece precum Seaside Rendezvous sau You Gave Me The Answer. De altfel, e posibil ca acest refugiu să fi fost o metodă eficientă de autoprotecție în fața unui viitor incert, căci dezastrul economic al lui ’76 nu avea decât să prevestească haosul finalului de deceniu: inflație, greve masive și lipsa constantă a locurilor de muncă. La 10 ani după ce imnul hippie All You Need Is Love caracteriza perfect universul lipsit de griji al tinerilor britanici, sfârșitul anilor ’70 poate fi reprezentat prin legendarul vers al formației The Clash, prezent în piesa London Calling, din 1979: „Falsa Beatlemania a murit”. Prin această remarcă, noul val de punkiști supărați ridica un deget mijlociu la adresa trupelor „de carton”, țipatul isteric în fața lui Paul McCartney devenind un act absurd în contextul prăbușirii economice a fostului imperiu.
Pe 4 iulie 1976, The Clash urcau pentru prima oară pe scenă, la pub-ul The Black Swan din Sheffield Cântând un set de doar 20 de minute, cei cinci și-au deschis oficial porțile unei cariere influente, după ce au petrecut tot drumul de la Londra înghesuiți într-o dubă neîncăpătoare De altfel, situația la fața locului nu a fost deloc ideală: membrii trupei și-au petrecut o bună parte din concert încercând să-și acordeze instrumentele, iar amatorismul specific punkului atingea cote imense Fără doar și poate, îmbrățișând estetica anti-sistem a punk-ului, formația avea să reprezinte un colac de salvare pentru tinerii care nu mai vedeau un viitor în Marea Britanie, iar împreună cu The Sex Pistols și mesajele lor anti-monarhie („God Save the Queen / The fascist regime”), au dat naștere unei scene punk imprevizibile și complet haotice din punct de vedere muzical
Desigur, așa cum se întâmplă de multe ori, industria muzicală a „înghițit” fenomenul, a folosit rebeliunea ca metodă excelentă de a face profit și i-a transformat pe The Clash într-una dintre formațiile bine împachetate și promovate ale anilor ’80 Nu de alta, dar poate punk-ul să fie lansat din limuzine? Poate John Lennon să ne cânte despre lipsa de posesii materiale din apartamentul său situat vis-à-vis de Central Park? Până la urmă, noul succes mainstream a dus la neînțelegeri interne și dezbinarea trupei în 1986, într-o perioadă în care sintetizatoarele și MTV-ul începeau să domine topurile muzicale Astăzi, The Clash rămân un simbol al rezistenței anti-sistem, dar și victime ale unei industrii muzicale cu care s-au luptat încă de la începuturi, într-o perioadă în care punk-ul creiona perfect lipsa de speranță a tinerilor britanici





„ARTmania trebuie să fie mare prin sens, nu doar prin cifre”
Acum 20 de ani, din dorința de a aduce la Sibiu un festival „ca afară”, cu artiști relevanți, public pasionat și o experiență urbană diferită, Codruța Vulcu punea bazele ARTmania Două decenii și 18 ediții mai târziu, festivalul ajunge într-un moment de cotitură: ediția din acest an, intitulată „In Context”, va avea loc în 24 și 25 iulie, în Piața Mare din Sibiu, într-un format concentrat, cu acces gratuit, care marchează o schimbare de etapă pentru unul dintre cele mai importante festivaluri rock din România Despre decizia dificilă din spatele acestei ediții de tranziție, provocările cu care se confruntă organizatorii de evenimente independente, relația dintre cultură și finanțare, dar și despre planurile pentru ediția aniversară cu numărul 20, programată în 2027, am stat de vorbă cu Codruța Vulcu, fondatoarea ARTmania
Anul acesta se împlinesc 20 de ani de la prima ediție ARTmania, cea care i-a adus pe H.I.M. pentru prima dată în România. Două decenii mai târziu, festivalul ajunge într-un moment de cotitură, cu o ediție „In Context”, regândită din mers. Ce a dus la această decizie și cât de dificil a fost să schimbați formatul ediției?
A fost una dintre cele mai grele decizii din istoria ARTmania Pentru noi, festivalul nu este doar un eveniment, ci o construcție de aproape 20 de ani, cu o comunitate fidelă și o relație profundă cu Sibiul și Piața Mare Ediția din 2026 a ajuns într-un blocaj pe care nu l-am depășit la timp pentru formatul clasic Un festival internațional se pregătește cu multe luni înainte: artiști, producție, contracte, parteneri, comunicare, bugete Când nu mai ai suficientă claritate ca să garantezi publicului experiența pe care a cumpărat-o și pe care o așteaptă, trebuie să iei o decizie responsabilă, chiar dacă doare Și a durut foarte tare Am plâns când am scris comunicatul, pentru că nu era doar un text oficial, ci momentul în care trebuia să le spunem oamenilor că ediția pe care o știau nu se poate întâmpla în forma obișnuită Dar nu am vrut să dispărem Așa s-a născut „In Context”: o ediție de tranziție, sinceră, asumată, prin care rămânem în Piața Mare și aproape de public
Ediția cu numărul 19 înseamnă două zile, patru concerte și acces gratuit în Piața Mare. Cum ați construit acest format astfel încât să păstreze identitatea ARTmania și să nu fie perceput ca un compromis?
Am pornit de la o întrebare simplă: ce trebuie să rămână neapărat din ARTmania, chiar și într-un format redus? Răspunsul a fost clar: Piața Mare, calitatea artistică, legătura cu zona rock și metal contemporană, curajul de a aduce artiști cu identitate și sentimentul de comunitate Myrkur, Alternosfera, HVNDS și Pridian nu sunt alegeri întâmplătoare Fiecare spune ceva despre ceea ce ARTmania a încercat mereu să facă: să creeze punți între artiști consacrați și proiecte noi, între memorie și descoperire Myrkur aduce o dimensiune nordică, profundă, ritualică Alternosfera are o relație specială cu publicul din România și Republica Moldova HVNDS reprezintă o energie modernă, directă Pridian vine dintr-o scenă europeană emergentă și are exact acea forță
de descoperire pe care ne place să o prezentăm publicului Compromisul ar fi fost să facem ceva fără grijă, doar să bifăm prezența „In Context” nu este asta Este o ediție concentrată, dar coerentă, care spune: suntem aici, nu renunțăm și nu ne pierdem identitatea, chiar dacă forma se schimbă pentru un an
Vorbim de ani buni despre dificultatea organizării de evenimente culturale independente în România. Cu două decenii de experiență, ce crezi că ar trebui schimbat în relația dintre autorități, mediul privat și organizatorii de festivaluri pentru ca proiecte precum ARTmania să poată avea un model sustenabil?
Cred că primul lucru de care avem nevoie este predictibilitatea Cultura independentă nu poate funcționa sănătos în improvizație permanentă
Un festival mare nu se construiește de la o lună la alta Ai nevoie de reguli clare, de calendare clare, de finanțări anunțate la timp și de proceduri care țin cont de felul în care funcționează industria live În România, organizatorii independenți fac foarte mult cu resurse puține și cu riscuri mari Publicul vede scena, luminile, artiștii, energia din piață În spate sunt luni de muncă, contracte internaționale, avansuri, responsabilități, echipe tehnice, furnizori, taxe, logistică Dacă toate acestea se lovesc constant de incertitudine, modelul devine fragil Cred că autoritățile, mediul privat și organizatorii ar trebui să se așeze mai des la aceeași masă, nu doar în criză Un oraș care își dorește festivaluri puternice trebuie să le privească drept investiții, nu doar drept cheltuieli sau divertisment Un festival aduce turiști, consum, vizibilitate, presă, imagine, dar mai ales creează identitate Iar identitatea unui oraș se construiește prin continuitate
La Sibiu, discuția despre cultura gratuită versus cultura pentru care publicul plătește bilet nu este deloc nouă. De ce crezi că această dezbatere revine constant și de ce este atât de greu să existe o viziune comună între organizatori și autoritățile locale în privința acestui subiect?
Pentru că este o discuție sensibilă și, de multe ori, simplificată Accesul liber la cultură este



important Există evenimente care trebuie să fie deschise și momente în viața unui oraș în care gratuitatea are sens Nu sunt împotriva gratuității Problema apare când gratuitatea devine reflex și publicul începe să creadă că, dacă nu plătește bilet, evenimentul nu costă Gratuit pentru public nu înseamnă ieftin de produs Scena costă, artiștii costă, sunetul costă, lumina costă, echipele costă, siguranța costă Cineva plătește întotdeauna: orașul, un sponsor, un finanțator sau organizatorul, care își asumă un risc foarte mare Cred că, pe termen lung, confuzia aceasta poate deveni periculoasă Dacă publicul nu mai este încurajat să investească în propria experiență culturală, cultura ajunge să fie percepută ca ceva care „se dă”, nu ca ceva care se construiește împreună A cumpăra un bilet înseamnă și susținere Înseamnă că spui: vreau ca acest festival să existe și anul viitor La Sibiu, tocmai pentru că există o tradiție puternică a evenimentelor în spațiul public, cred că avem nevoie de o viziune comună: când are sens accesul liber, când are sens biletul și cum protejăm evenimentele independente
ARTmania și-a format de-a lungul timpului una dintre cele mai fidele comunități de festival din România, inclusiv un public care vine constant din străinătate. Cum au primit oamenii vestea acestei ediții și există temerea că unii dintre ei s-ar putea să nu mai revină? Sau ai simțit, dimpotrivă, un val de solidaritate din partea comunității?
Am simțit ambele lucruri Am simțit dezamăgire, și este firesc Oamenii și-au făcut planuri, au cumpărat bilete, au rezervat cazare, și-au organizat concedii Nu poți să le ceri să nu fie supărați Au tot dreptul să fie Și noi am fost supărați, pentru că și pentru noi ediția 2026 în formatul clasic era importantă În același timp, am simțit foarte multă solidaritate: mesaje de susținere, oameni care ne-au spus că vor veni oricum la Sibiu, că înțeleg, că au crescut cu festivalul și că vor să rămână alături de noi Comunitatea ARTmania nu este formată doar din consumatori de concerte Este o comunitate care are memorie, care știe prin câte a trecut festivalul și care înțelege că uneori continuitatea înseamnă și adaptare Am decis rambursarea integrală a biletelor, inclusiv a comisioanelor, tocmai pentru că relația cu publicul se bazează pe încredere
Sigur că există riscul ca unii oameni să nu revină imediat Dar cred că, pe termen lung, publicul simte diferența dintre o decizie luată din lipsă de grijă și o decizie luată tocmai pentru a proteja festivalul
Într-un context legislativ și economic atât de imprevizibil, poți începe cu adevărat să construiești ediția aniversară de anul viitor?
Cum abordezi pregătirile pentru ediția cu numărul 20 știind că publicul are așteptări foarte mari?
Da, trebuie să începem Nu avem luxul de a aștepta până când toate lucrurile sunt perfecte Un festival ca ARTmania se construiește din timp, mai ales când este o ediție aniversară Dar o facem cu mai multă prudență, cu mai multă atenție la scenarii, riscuri, pași administrativi și comunicare Ediția cu numărul 20 vine cu o presiune foarte mare Publicul are așteptări, noi avem așteptări, orașul are așteptări Încerc însă să nu las această presiune să transforme aniversarea într-o cursă după dimensiuni imposibile Pentru mine, ediția 20 trebuie să fie mare prin sens, nu doar prin cifre Sigur că ne dorim artiști importanți, o producție puternică, un program memorabil Dar cel mai important este ca publicul să simtă că se întoarce acasă Avem nevoie de predictibilitate pentru 2027 Avem nevoie să știm pe ce putem construi, ce format putem promite și ce parteneriate putem angaja După 2026, ediția din 2027 va fi nu doar o
aniversare, ci și o revenire Asta ne obligă să fim foarte atenți, dar ne dă și foarte multă energie
Fără să intrăm în zona spoilerelor, cum ți-ai dori să arate ediția aniversară din 2027? Și cât de mare crezi că va fi distanța dintre ceea ce îți imaginezi astăzi și ceea ce crezi că va fi, în mod realist, posibil?
Mi-aș dori să fie o ediție care adună toate straturile ARTmania: memoria începuturilor, energia prezentului și curajul de a privi mai departe Mi-aș dori să fie în Piața Mare, în formatul pe care publicul îl știe și îl iubește, cu o scenă puternică, artiști legați de istoria festivalului, dar și nume noi, relevante acum Nu îmi doresc o ediție aniversară doar nostalgică Nostalgia poate fi frumoasă, dar ARTmania nu a fost niciodată doar despre trecut A fost despre descoperire, despre risc, despre a aduce la Sibiu artiști înainte ca publicul larg să îi descopere, despre a pune alături forme diferite de expresie Distanța dintre vis și realitate există întotdeauna Există line-up-ul pe care îl visezi, bugetul pe care îl ai, disponibilitatea artiștilor, condițiile tehnice, finanțările, parteneriatele, timpul Rolul nostru este să apropiem cât mai mult aceste planuri Realist, îmi doresc o ediție solidă, demnă de istoria ARTmania, dar nu ruptă de realitate O ediție care să poată fi susținută, nu doar anunțată spectaculos
Dacă privești în urmă, de la prima ediție din 2006 până astăzi, cum vezi parcursul


ARTmania? Dincolo de concerte și artiști, ce crezi că a însemnat festivalul pentru Sibiu și cât de mult a contribuit la identitatea culturală a orașului?
Când mă uit în urmă, văd foarte multă încăpățânare frumoasă ARTmania a pornit din dorința de a face la Sibiu un festival cum vedeam în afară, un festival care să aducă artiști relevanți, public pasionat și o experiență urbană diferită În 2006, ideea unui festival rock în centrul Sibiului nu era ceva evident Dar am crezut că se poate Și, mai ales, am crezut că Sibiul merită asta Faptul că HIM au venit atunci pentru prima dată în România a contat enorm A fost un semnal că un oraș ca Sibiu poate intra pe harta turneelor internaționale și că publicul rock din România poate avea acasă experiențe pe care altfel le căuta în străinătate De atunci, festivalul a crescut, a trecut prin ani buni și ani foarte grei, prin crize, pandemie și toate transformările industriei Pentru Sibiu, cred că ARTmania a însemnat mai mult decât concerte A contribuit la imaginea orașului ca spațiu cultural viu, divers, curajos A ajutat la conturarea ideii de Sibiu ca oraș al rockului, nu printr-o campanie, ci prin continuitate Piața Mare a devenit, pentru comunitatea ARTmania, o casă După 20 de ani, poate cea mai importantă realizare este că festivalul nu mai este doar proiectul nostru Este al oamenilor care revin, al orașului și al celor care încă îl descoperă




eschiderea în luna iulie a expoziţiei dedicată trupei Ramones de la The Punk Rock Museum din Las Vegas, menită a celebra 50 de ani de la lansarea albumului de debut, ne reaminteşte faptul că, după 1956, anul revoluţiei Rock’n’Roll, şi 1966, când genul Psychedelic a cunoscut consacrarea, 1976 este asociat, la rândul său, cu un jalon esenţial în povestea Rockului, explozia fenomenului Punk, reacţie artistică anti-establishment alimentată din rămăşiţele subculturilor din underground-ul newyorkez, pe o cale deschisă în cluburile CBGB’s, Mercer Arts Center şi Max’s Kansas City de către Patti Smith, Velvet Undeground, New York Dolls şi Modern Lovers, într-un context în care materialismul şi conformismul înlocuiseră în mare parte idealismul şi efervescenţa creativă a curentelor Hippie sau Glam pe fondul stagflaţiei şi a crizei energetice globale
The Ramones au făcut parte din primul val de trupe Punk din NY care au atras atenţia publicului larg şi mass-media asupra acestei revolte artistice împotriva “sistemului”, în primul rând fiindcă au făcut Punk-ul accesibil deopotrivă sonor şi vizual, iar faptul că nu au ajuns să cunoască vreodată succesul comercial rămâne o ironie a sorţii Asta s-a datorat însă, probabil, faptului că entuziasmul şi naivitatea specifice tinereţii i-au ţinut prizonieri, dar asta a fost, după cum s-a confirmat cu trecerea timpului, în beneficiul melomanilor În 1976, The Ramones, cu muzica lor simplă - faimoasele trei acorduri - şi ţoalele nesofisticate, de adolescenţi teribilişti, au făcut Punk-ul să germineze în creierele noii generaţii de fani ai muzicii Rock şi poate că nici o altă muzică din vremea aceea - cu excepţia Blondie sau The New York Dolls - nu a amintit mai bine de inocenţa şi puritatea Rock-ului
Sound-ul Ramones are forţă şi claritate tocmai

datorită acestei simplităţi, dar asta s-a dovedit atunci a fi şi una dintre problemele trupei: puţini i-au luat în serios reprezentau ceva cu adevărat nou şi proaspăt sau erau numai o efemeră reîntrupare a spiritului Rock? Ca trupă, newyorkezii au creat imaginea adolescentului perpetuu, însă nu au reuşit niciodată să treacă dincolo de ea, nici măcar după ce s-au maturizat, şi la fel ca The Sex Pistols în Marea Britanie, unde turneul Ramones din iulie ’76 a adus ‘virusul’ Punk, aveau să stagneze într-un timp foarte scurt, dar impactul ambelor trupe a fost atât de puternic, serios şi de dur, încât o evoluţie ar fi implicat automat o îmblânzire, dacă nu o anulare completă a energiei Punk Ceea ce, privind retrospectiv, nu ne-am fi dorit, aşa că, într-un playlist estival dedicat revizitării genului, de la Adam Ant la Z.O.B., n-ar trebui să lipsească Ramones cu Blitzkrieg Bop sau Havana Affair la aniversarea lor de jumătate de secol
Suntem deja în plină vară, iar pentru melomani, România se transformă
într-un spaţiu al festivalurilor care pot satisface aproape orice gust muzical. Într-un an în care scenele urbane nu mai oferă aceeași densitate de evenimente live ca în trecut, marile experiențe muzicale se mută în afara

acestora: pe litoral, în mijlocul naturii, în curți de castele sau în orașe istorice. Traseul festivalier începe pe malul Mării Negre și continuă prin Transilvania și Carpați, trecând prin universuri sonore complet diferite: trap și hip-hop, jazz, indie, electronică, blues, rock alternativ și metal. Practic, o vacanță poate fi construită în jurul unui festival, iar fiecare eveniment vine cu propria identitate: public diferit, atmosferă specifică și o experiență care depășește simplul concept de concert.
Beach, Please!
(Costinești, 8-12 iulie)


Pe litoral, vara începe cu unul dintre cele mai mari fenomene recente ale scenei muzicale românești: Beach, Please! Festivalul de la NIBIRU Costinești a crescut spectaculos într-un timp foarte scurt, transformând cultura urbană — hip-hop, trap, rap, R&B— într-un eveniment de amploare Specificul Beach, Please! este legat de noua generație de consumatori: artiști descoperiți pe platforme de streaming, comunități formate online și o cultură vizuală apropiată de marile festivaluri urbane americane Nu este un festival construit

în jurul nostalgiei, ci în jurul prezentului — al trendurilor și viralului de moment
Lineup-ul din 2026 include nume precum Playboi Carti, Future, Don Toliver, Quavo, Tyla, Yeat, BIA, Ski Mask The Slump God și Nemzzz, alături de artiști români precum Alex Velea, BUG Mafia, Deliric, Erika Isac sau Killa Fonic

La o distanță complet opusă ca atmosferă se află Gărâna Jazz Festival, desfășurat în Poiana Lupului și în zona Văliug, eveniment definit de combinația dintre muzică de elită și peisaj natural Gărâna nu funcționează după logica marilor festivaluri comerciale Publicul vine aici pentru relaxare și pentru a descoperi artiștii care explorează limitele jazz-ului contemporan Programul combină proiecte internaționale, improvizație, fusion și experimente sonore Ediția 2026 aduce artiști și proiecte precum Pete Roth Trio feat Bill Bruford, Mammal Hands, Oz Noy Trio, Søren Bebe Trio, Zaharenco sau ØKSE, alături de numeroși artiști români și europeni



Electric Castle (Bonțida / Cluj, 16-19 iulie)
Electric Castle rămâne unul dintre cele mai complexe festivaluri românești Desfășurat la Castelul Bánffy, evenimentul combină patrimoniul istoric cu scene mari, instalații, artă digitală, experiențe interactive și muzică Muzical, Electric Castle este probabil cel mai eclectic festival din România Nu există o singură direcție dominantă: rock, indie, electronică, hip-hop, pop și alternative se întâlnesc în același program Ediția 2026 îi are ca headlineri pe The Cure și Twenty One Pilots, două nume care acoperă generații diferite de public Punctul forte al Electric Castle este tocmai senzația de „oraș temporar” Festivalierii nu vin doar pentru un concert anume, ci pentru câteva zile întrun univers paralel, construit în jurul muzicii, creativității și explorării
Open Air Blues Festival Brezoi (Brezoi / Vâlcea, 20-26 iulie)

Brezoi este una dintre cele mai frumoase povești ale festivalurilor românești recente În doar câțiva ani, localitatea din Valea Lotrului a devenit un punct important pe harta europeană a bluesului, atrăgând public din România și din străinătate Ediția 2026 are ziua de deschidere dedicată European Blues Challenge România, iar festivalul propriu-zis include șase zile de concerte pe trei scene - Main Stage, Forest Stage și Night Stage, pentru care sunt confirmate nume precum: Kenny Wayne Shepherd, Eric Gales, Coco Montoya, Sugaray Rayford, Taj Farrant, Vanessa Collier, Blood Brothers sau Gary Moore Legacy
ARTmania (Sibiu, 24-25 iulie)

În centrul Sibiului, în Piața Mare, ARTmania continuă tradiția unuia dintre cele mai importante festivaluri dedicate rockului alternativ, progresiv și metalului Față de festivalurile de tip camping, ARTmania are o particularitate: orașul devine parte din experiență Concertele au loc într-un decor medieval, iar publicul poate combina muzica cu atmosfera unuia dintre cele mai spectaculoase centre istorice din România Festivalul rămâne o destinație importantă pentru fanii trupelor cu identitate puternică și concerte construite în jurul unei comunități
Rockstadt Extreme Fest
Finalul lunii aparține celei mai intense zone muzicale metalul Rockstadt Extreme Fest, care are loc anul acesta la Ghimbav, într-un nou spațiu, a devenit una dintre cele mai importante întâlniri metal din Europa de Est, reunind sub aceeași umbrelă subgenuri precum heavy metal, death metal, metalcore, black metal sau hardcore Lineup-ul ediției 2026 este unul masiv, cu nume precum The Prodigy, Sabaton, Marilyn Manson, Lamb of God, Godsmack, Helloween, Accept, In Flames, Arch Enemy, Soulfly, Satyricon, Carcass și multe alte trupe internaționale Rockstadt este festivalul unde energia publicului este parte din spectacol: circle pit-uri, crowdsurfing, riff-uri grele și o comunitate extrem de fidelă




Luna aceasta ne aduce lansări proaspete, atât din sfera modernă a muzicii electronice, cât și din zona veteranilor ,,oldschool”.

The Rolling Stones
Foreign Tongues
După o pauză discografică de trei ani, neobosiții britanici revin cu cel de-al 25-lea material de studio, produs și de această dată de „copilul teribil” al rock-ului modern, Andrew Watt După ce și-a petrecut ultima perioadă în studio alături de Elton John și Paul McCartney, producândule albume de mare succes critic și comercial, iată că Watt revine la cârma creativă Stones, insuflând materialul discografic cu sonorități proaspete, riff-uri de chitară moderne și producții actuale În plus, noul album prezintă o listă imbatabilă de invitați, printre care se numără Sir Paul, Steve Winwood, Robert Smith (The Cure), dar și bateristul Chad Smith (The Red Hot Chili Peppers) Plini de entuziasm aparent fără sfârșit, cei trei Stones ne demonstrează (din nou) că rock and roll-ul și curiozitatea creativă nu țin cont de vârstă, sfidând convențiile cu aceeași naturalețe ca acum șase decenii
Deep Purple SPLAT!
Nu doar The Rolling Stones revin în atenția publicului, ci și britanicii de la Deep Purple, care lansează luna aceasta materialul de studio cu numărul 23. Astfel, cea de-a șasea colaborare cu legendarul producător Bob Ezrin ni-i aduce în prim-plan pe Paice, Gillan, Glover, Airey și McBride, cu o energie care i-ar face invidioși până și pe Jagger, Richards și Wood. Fără a renunța la giumbușlucurile componistice și interpretative care îi caracterizează încă din anii ’60, SPLAT! este proaspăt, crud și plin de virtuozitate, mai ales dacă luăm în considerare ritmurile lui Paice sau solo-urile amețitoare de chitară ale nou sositului Simon McBride. Amintindu-ne de viteza și violența unor albume precum Machine Head sau Burn, noul LP este o adăugire binevenită în legendarul catalog Purple.


Charli XCX
Music, Fashion, Film
Coperta noului album al cântăreței britanice Charli XCX fură imediat privirile oricărui pasionat de cultură pop, căci fotografia îi înfățișează pe muzicianul John Cale (The Velvet Underground), designerul Marc Jacobs și regizorul Martin Scorsese drept figuri aproape arhetipale ale celor planuri creative Produs de A G Cook și Finn Keane, materialul discografic apare după Brat Summer, curentul și fenomenul cultural din 2024, caracterizat de Charli XCX prin estetica traiului de zi cu zi fără griji, preluat imediat pe platfomele de social media de Generația Z Îmbinând pop-ul cu rock și muzica electronică, Music, Fashion, Film pare un autentic omagiu retro, fără a-și pierde identitatea puternic influențată de cultura pop a lui 2026 Nu ne rămâne decât să avem și noi un nou Brat Summer, pe ritmuri molipsitore, însoțite de drum machines și sintetizatoare




Feeric Fashion Week își serbează
majoratul în perioada 21-26 iulie, când peste 200 de designeri din toată lumea își vor expune creațiile în spații neconvenționale din Sibiu, transformate pentru această ocazie în catwalk-uri. Am stat de vorbă cu Mitichi, fondator Feeric, despre ce s-a schimbat și ce a rămas constant la Feeric în cei 18 ani, despre extinderea componentei educaționale și despre ce înseamnă moda astăzi.

Feeric Fashion Week a ajuns la ediția de majorat. Dacă primele ediții au fost despre a demonstra că și Sibiul poate avea un fashion week, care e miza evenimentului astăzi? Cum s-a reinventat Feeric în cei 18 ani și ce a rămas constant?
E într-adevăr o ediție de majorat în România, pentru că proiectul s-a născut și a crescut aici Răspândirea globală a echipei și a designerilor participanți înseamnă, însă, celebrarea majoratului în fiecare an, de la 15 până la 21 de ani, conform standardelor din alte țări În cei 18 ani, Feeric s-a transformat dintr-un proiect axat pe show-uri într-unul cu un impact major asupra industriei modei Înainte de pandemie am înțeles poziția noastră în industrie și faptul că reprezentăm un reper pentru proiectele de modă din această parte a lumii Astfel, am demarat un amplu program educațional menit să schimbe paradigma modei locale în fiecare dintre țările implicate în demersul nostru, pe care l-am numit Feeric Hub Rezultatele au apărut destul de repede, iar prima generație de designeri care a beneficiat de facilitățile pe care le oferim este deja stabilă, bine ancorată în economie și a generat și mai mult interes în țările lor pentru activitatea pe care o desfășoară și, implicit, pentru Feeric O constantă este
și va rămâne particularitatea locațiilor în care se desfășoară proiectul și modul unic în care transformăm experiența unui fashion show pentru public și pentru toți cei implicați La fel de constantă a fost motivația echipei: pasiunea fiecărui om implicat, care, de-a lungul anilor, a fost combustibilul necesar pentru a depăși unele dintre cele mai dificile situații
Ai pomenit de Feeric Hub și de componenta educațională, care astăzi ocupă un loc important în proiect. Ce a declanșat această schimbare de direcție?
În 2018 am organizat una dintre cele mai mari competiții de design din lume, care a rivalizat cu Vogue Talents și LVMH Prize, la care s-au înscris peste 100 dintre cei mai talentați designeri emergenți din cele mai importante centre internaționale Atunci am înțeles puterea viitoarelor generații de designeri de a aduce mereu prospețime în industrie În același timp, ne confruntam cu un fenomen nefericit: foarte puțini dintre designerii care veneau un an la Feeric reveneau în anii următori Motivul era că mulți dintre ei nici nu mai activau, iar acest lucru se datora lipsei cunoștințelor antreprenoriale Deși foarte talentați, succesul economic presupune și alte competențe, pe care
designerii trebuie să le dețină pentru a-și putea continua activitatea profesională Într-un cuvânt, falimentul sau, uneori, reconversia profesională au fost efectele pe care le-am constatat, iar acestea ne-au determinat să le căutăm cauzele Astfel, am înțeles că lipsa educației în fashion business și, mai ales, lipsa opțiunilor de studiu în acest domeniu conduc la astfel de consecințe Așadar, am înțeles că, dacă ne dorim un viitor pentru industrie, este fundamental să investim în oportunități care să îi susțină pe designeri pe termen lung
Astăzi, Feeric înseamnă mai mult decât un fashion week: înseamnă acces la o rețea internațională de parteneri. Ce oportunități deschide aceasta pentru designerii participanți?
După ce am depășit faza locală a modei, după primii doi ani în care ne-am jucat cu puținele resurse din Sibiu, am îndrăznit să țintim spre nivelul național, iar apoi, șapte ani mai târziu, am ajuns în cele mai importante reviste de modă la nivel global Atunci, de fapt, am înțeles că trebuie să învățăm mai multe despre modă și să ne axăm pe calitatea colecțiilor cel puțin la fel de mult pe cât ne axăm pe show-uri Am început să vizităm fashion week-urile din Milano, Paris, Londra și alte orașe, unde am legat parteneriate pe care ulterior le-am valorificat în cadrul proiectului Astfel, Istituto Europeo di Design, University of Westminster și ENSAD Paris sunt doar câteva dintre instituțiile de învățământ care au adus în cadrul Feeric programe educaționale și burse de studiu gratuite, iar prin alte parteneriate, cu showroom-uri și buyeri, am oferit designerilor oportunități comerciale internaționale În acest an, competițiile create oferă burse de studiu gratuite în Barcelona, sesiuni de mentorat, oportunități comerciale prin Dharug com și acces la o rețea internațională de profesioniști
După 18 ani în care ai urmărit evoluția mai multor generații de designeri, cum ai defini moda azi? Este ea doar o formă de expresie artistică sau este și un instrument care modelează cultura și societatea?
Moda este mai degrabă o industrie decât o artă Sau putem spune că este o artă funcțională, pentru că rezultatul creației are un scop funcțional Articolele vestimentare dedicate publicului larg nu pot fi considerate opere de artă Poate doar ținutele haute couture, creațiile tematice de la MET Gala sau lucrările speciale ale designerilor din proiecte precum Moncler Genius au statut de artă Cert e că noile generații de designeri aduc, prin inspirație sau reinterpretare, mai multă provocare pentru consumatori și nu doar la nivel funcțional, ci și în ceea ce privește mesajul sau simbolistica Cred că publicul cunoaște în acest moment o recalibrare și o nouă paradigmă a consumului Orientarea spre variante cu un raport calitate-preț echilibrat îi determină pe consumatori să se îndrepte spre designeri din proximitate și spre artizanat Mesajele de responsabilitate și nevoia de sustenabilitate sunt integrate de către designeri, iar practicile etice devin singurele opțiuni pentru noul val de designeri
Cum arată harta Feeric Fashion Week 2026? Ce branduri și designeri vin la Sibiu, din câte țări, ce tipuri de evenimente completează prezentările de modă și ce nu ar trebui să rateze publicul?
În această ediție, peste 200 de designeri vor expune colecții individuale sau ținute care fac parte din colecții colective Alături de designeri, stiliști, fotografi, jurnaliști, influenceri, directori artistici și întreaga varietate de profesioniști din industrie vor reveni sau vor veni pentru prima dată la Sibiu Țărilor participante de până acum li se adaugă, în acest an, reprezentanți veniți în premieră din Cehia, Cipru, Kosovo, China, Sri Lanka și Uzbekistan, care, alături de profesioniști din România, Polonia, Lituania, Bulgaria, Croația, Serbia, Macedonia de Nord, Republica Moldova, Ucraina, Grecia, Liban, Egipt, Spania, Italia, Regatul Unit, Paraguay și Argentina, vor da viață unei noi dimensiuni a creativității, îmbinată cu reperele specifice industriei

Dar cu mult înainte de acest moment, Peggy încerca să iasă din umbra numelui
Guggenheim Născută întruna dintre cele mai influente familii din America, a avut o moștenire atât financiară, cât și socială, un nume sinonim cu bogăția industrială și privilegiile Tatăl ei, Benjamin Guggenheim, își pierde viața la bordul Titanicului în 1912, tragedie care avea să devină un detaliu definitoriu în aproape orice relatare despre viața sa Cu toate acestea, Peggy și-a petrecut o mare parte din tinerețe încercând să scape de așteptările legate atât de numele de familie, cât și de averea acesteia Spre deosebire de rudele care se implicau în afaceri, Peggy era atrasă de cercurile artistice și intelectuale din Europa
Cum poți să influențezi istoria artei moderne fără să fii creat propriile opere? Răspunsul e simplu, trebuie să fii Peggy Guggenheim Colecționară autodidactă și susținătoare neobosită a avangardei, intuia valoarea artiștilor înainte ca aceștia să devină nume consacrate, contribuția ei lansând cariere care au schimbat arta secolului XX În 1948 și-a prezentat colecția la Bienala de la Veneția, familiarizând publicul european cu artiști precum Jackson Pollock și contribuind la afirmarea artei moderne americane pe scena internațională La aproape optzeci de ani distanță, Veneția revine asupra unui capitol al vieții sale cu expoziția „Peggy Guggenheim în Londra: The Making of a Collector”, explorând perioada din 1938–1939 în care deschide prima galerie, Guggenheim Jeune, care a transformat-o dintr-o admiratoare a artei moderne întruna dintre cele mai influente colecționare ale acesteia
Se mută la Paris în 1920, unde cunoaște o lume a scriitorilor, artiștilor și gânditorilor de avangardă, începând o căutare de-a lungul întregii vieți a unei identități care să-i aparțină în totalitate
Deși nu avea nicio idee despre artă, îi plăcea să fie înconjurată de artiști, începând întâi de toate cu o colecție de experiențe idei și relații Parisul


devine și scena vieții personale tumultoase Datorită soțului ei, scriitorul și artistul american Laurence Vail, cu care a avut doi copii, descoperă cercurile boeme pariziene și comunitățile expatriaților americani, și se împrietenește cu personalități precum Marcel Duchamp, Constantin Brâncuși, Djuna Barnes și Man Ray Legătura ei cu sculptorul român a depășit admirația artistică, transformându-se într-o scurtă relație amoroasă, care estompa granițele dintre profesie, iubire și


artă în avangarda pariziană Ani mai târziu, Guggenheim urma să contribuie la conservarea moștenirii lui Brâncuși, protejând lucrările din atelierul său în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial Astăzi, două dintre sculpturile sale se numără printre piesele de rezistență ale Colecției Peggy Guggenheim din Veneția
În 1938 schimbă scena și ajunge la Londra, nu doar cu ambiție și curiozitate, dar de data aceasta și cu un bagaj de cunoștințe Sub încurajările lui Samuel Beckett, care îi spunea să se concentreze pe arta contemporană deoarece este „o entitate vie”, și îndrumată de Marcel Duchamp, care i-a explicat diferența dintre suprarealiști și expresioniștii abstracți, Guggenheim își descoperă talentul de a recunoaște inovația artistică înainte ca aceasta să fie validată de critici, instituții sau public Deschide galeria Guggenheim Jeune și în doar

cu Pasărea măiastră (Brâncuși) foto © Rogi André (ArtForum)

18 luni organizează expoziții revoluționare, inclusiv prima expoziție personală a lui Wassily Kandinsky în Marea Britanie În aceeași perioadă, achiziționează prima operă de artă, o sculptură de Jean Arp și începe să pună bazele unui muzeu dedicat artei moderne
Izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial o obligă pe Peggy să renunțe la ideea de a deschide un muzeu în Londra Revine la Paris în 1939 cu un obiectiv ambițios, acela de a cumpăra un tablou pe zi, achiziționând lucrări ale unor artiști precum Georges Braque, Salvador Dalí, Piet Mondrian și Fernand Léger, chiar și pe măsură ce conflictele din Europa se intensifică În 1941, fuge la New York alături de copii și Max Ernst, viitorul partener de viață Acolo, deschide galeriamuzeu Art of This Century, care

devine rapid unul dintre cele mai influente spații din oraș Promovează o nouă generație de artiști americani, printre care Jackson Pollock, Mark Rothko și Robert Motherwell, contribuind în lansarea a ceea ce avea să devină expresionismul abstract „Nu sunt o colecționară. Sunt un muzeu”, nu a fost doar o replică plină de umor, dar și intenția de a genera un context în care arta rămâne admirată și înțeleasă de-a lungul anilor Întoarcerea în Europa are ca destinație Veneția și Bienala din 1948, unde face cunoscuți publicului european numeroși artiști care aveau să definească arta postbelică, în timp ce palatul pe care l-a achiziționat ulterior pe Canal Grande s-a transformat într-o casă, un loc de expoziție și un punct de întâlnire culturală




Oparcurgere sumară a rezultatelor din boxoffice pentru prima jumătate a anului 2026 aduce după sine concluzia că, în condiţiile unei inflaţii de premiere pe marile ecrane, în realitate, foarte puţine lungmetraje de ficţiune au reuşit să atragă publicul la nivel de masă, deopotrivă la nivel global şi în România, acestea putându-se efectiv număra pe degetele de la mâini: The Devil Wears Prada 2, Project Hail Mary, Wuthering Heights, Backrooms, Michael, Star Wars: The Mandalorian and Grogu, şi, bineînţeles, animaţii precum Super Mario Galaxy Movie, GOAT, Toy Story 5 şi Hoppers Din fericire, sezonul estival pare considerabil mai promiţător ca potenţial al noilor filme de a ne aduna, cu mic, cu mare, în sălile de proiecţie, fie şi dacă am judeca plecând din vârf, mai concret de la faptul că vara e dominată de trei dintre regizorii iconici din cinematografia modernă: Steven Spielberg, ce a lansat Ziua adevărului în iunie, Christopher Nolan, a cărui Odisee intră luna aceasta pe ecrane, şi Ridley Scott, care ne va transporta în Constelaţia Câinelui ceva mai târziu, în august
Iar dacă Spielberg a confirmat deja prin a sa continuare strălucită a explorării umanităţii dintr-o perspectivă SF, jalonată pe parcursul a 50 de ani de clasicele Întâlnire de gradul trei şi E.T., aşteptările nu sunt deloc mai mici în privinţa adaptării de către Sir Ridley, creatorul lui Alien, a romanului

post-apocaliptic al lui Peter Heller (publicat la noi de RAO) despre o lume depopulată de molimă, publicat în 2012, deci mult înainte de pandemia reală, şi, de asemenea, în ceea ce priveşte Odiseea, ambiţioasa fantezie epică al lui Nolan, care, în pofida fidelităţii pentru scrierea lui Homer, va reuşi cu siguranţă să ne surprindă prin felul în care se raportează la războiul troian, dragostea lui Calypso (Charlize Theron) pentru Odiseu (Matt Damon) sau relaţia dintre junele Telemah (Tom Holland) şi puternica zeiţă chitită să aibă grijă de el, Atena (Zendaya)

Referitor la Tom şi Zendaya, care formează, mai nou, un cuplu şi în realitate, publicul va avea parte de ei nu doar în vremuri antice, fiindcă în calendarul lunii iulie este trecută “o nouă zi” cu Spider-Man, super-erou care, după cum unii îşi amintesc, a fost şters din memoria colectivă în No Way Home, iar acum este decis să-şi reseteze complet viaţa Altfel, dincolo de Spidey, pe parcursul verii, nu vom fi lipsiţi de reîntâlniri cu personaje sau universuri familiare, de la noul Evil Dead, al şaselea film din franciza creată de către Sam Raimi, până la Vaiana, versiune live-action a animaţiei din 2016, care, datorită prezenţei lui The Rock (Maui), se anuntă deopotrivă hazlie şi spectaculoasă În fine, după cum arată programul de lansări, vara asta sunt şanse foarte mari să ne vedem cu toţii la cinema!



Cât de bine crezi că îți cunoști părinții și secretele care le-au modelat supraviețuirea? Orfan (Árva), cel mai nou lungmetraj semnat de aclamatul regizor László Nemes, te aruncă direct în praful și trauma unei epoci apuse După succesul peliculei Fiul lui Saul, premiată cu Oscar, această dramă istorică tulburătoare alunecă direct într-o Europă de Est care încearcă să-și găsească reperele într-o lume în plină schimbare de regim O producție cu nuanțe semi-autobiografice despre propria familie, filmul păstrează aceeași focalizare aproape obsesivă pe personajul principal, deși de această dată, Nemes alege să extindă universul vizual și dincolo de el
Acțiunea se plasează în Budapesta anului 1957, în umbra grea a represiunii de după Revoluția maghiară Andor, un băiat evreu de 12 ani, își trăiește copilăria idealizând imaginea unui tată presupus dispărut în lagăre, sperând că acesta mai este încă în viață Într-o perioadă marcată de o nesiguranță permanentă, băiatul observă că mama sa se întâlnește pe ascuns cu un necunoscut ce apare și dispare pe o motocicletă bizară Bărbatul misterios se dovedește a fi un măcelar din provincie care i-a ajutat mama în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și care acum apare de nicăieri pretinzând cu violență că este adevăratul său tată biologic Din acest moment, filmul construiește un thriller psihologic tensionat, bazat pe mister și incertitudine Imaginea, semnată de Mátyás Erdély, mizează pe cadre foarte strânse și pe o paletă cromatică

sepia, devenită deja o marcă
înregistrată a echipei Filmat pe peliculă de 35 mm, filmul amintește de o fotografie veche din Al Doilea Război Mondial, recreând Budapesta postbelică cu o precizie uimitoare, aproape picturală și palpabilă Interpretările actoricești reflectă o vulnerabilitate dureroasă Nucleul emoțional al filmului stă tocmai în dinamica dintre Bojtorján Barabás (băiatul) și actorul francez Grégory Gadebois (tatăl), alternând nuanțele de oportunism

brutal cu o vulnerabilitate dureroasă În esență, Orfan este un studiu profund despre pierderea inocenței, jocurile de putere și modul în care traumele istorice se transmit, ca o boală, de la o generație la alta, iar scenariul reușește să creeze suficient mister cât să te prindă și să te facă să vrei să afli mai multe Așadar, dacă vrei un film care să te bântuie câteva zile după vizionare, din 3 iulie, Orfan ajunge și în cinematografele din țară






Există trei certitudini în univers.
Primele două - moartea și taxele (cum spun americanii). A treia: dacă un film Disney animat a avut succes, mai devreme sau mai târziu va primi și un remake live-action. După ce am văzut lei în „carne și oase CGI” care cântă, sirene care împart internetul în tabere și un Stitch care pare să fi supraviețuit unei coliziuni cu un blender industrial, a venit rândul Vaianei (sau Moanei, dacă nu sunteți de prin Europa) să treacă prin mașina de reciclare premium a studioului din Burbank. Pe 10 iulie, Disney lansează versiunea live-action a poveștii care, în 2016, a cucerit planeta cu oceane vorbitoare, semizei tatuați și un soundtrack imposibil de scos din cap. Și, surpriză, de data aceasta există măcar un argument greu de ignorat: The Rock se întoarce. The Rock îl joacă pe... The Rock cu păr… LUNG.



Lăsând gluma la o parte, puține roluri din cariera lui Dwayne Johnson par atât de naturale precum Maui În animația originală, actorul a adus personajului exact combinația necesară de ego supradimensionat, șarm și energie de wrestler care tocmai a aflat că trebuie să salveze lumea între două meciuri de lupte în ring În remake, Johnson își reia rolul și devine probabil primul actor care joacă propria versiune live-action a unui personaj pe care tot el l-a consacrat în animație Un fel de variantă Disney pentru conceptul de multivers, am putea spune Întrebarea reală nu este dacă Maui, ca personaj
live action va funcționa, ci dacă efectele speciale vor reuși să țină pasul cu carisma actorului Istoria recentă ne spune că acesta este un duel dificil
Ceva mai interesant este că noua Vaiana vine din Australia Rolul principal îi revine lui Catherine Laga'aia, o actriță aflată la debut cinematografic, aleasă să o interpreteze pe Vaiana Disney merge astfel pe aceeași strategie care a funcționat și în animația originală: un chip nou pentru un personaj care trebuie să pară autentic și credibil, nu doar un nume celebru pe afiș Alături de ea îi regăsim pe John Tui, în rolul lui Chief Tui, Frankie Adams, ca Sina, și

Rena O wen, drept bunica
Tala, unul dintre personajele cele mai iubite din animația originală Un detaliu care merită urmărit este numele regizorului - Thomas Kail, omul asociat cu fenomenul Hamilton Este primul său lungmetraj pentru cinema, după o carieră solidă în teatru și televiziune Pentru Disney, alegerea are logică, având în vedere că Vaiana nu este doar aventură fantasy, ci și musical Iar dacă există cineva care știe să transforme cântecele în spectacol, Kail pare o alegere mai interesantă decât mulți dintre regizorii din industrie folosiți în alte remake-uri

Mark Mancina revine pentru coloană sonoră, iar Lin-Manuel Miranda este din nou implicat în proiect, de această dată și ca producător Pentru fanii originalului, acesta este probabil cel mai important semn că Disney încearcă să păstreze ADN-ul animației din 2016 Practic, studioul știe foarte bine că poți schimba efectele vizuale, costumele sau chiar unele secvențe, dar dacă strici melodiile, internetul va reacționa cu aceeași delicatețe cu care Maui își folosește cârligul magic Dar, de ce există acest film live-action, s-ar putea întreba unii? Când Vaiana va ajunge în cinematografe, animația originală va avea doar zece ani În termeni hollywoodieni, este vârsta aproximativă la care alte francize încă își caută primul reboot Iar răspunsul, evident, este simplu: publicul iubește personajul, Disney iubește cifrele, iar succesul uriaș al francizei și lansarea proiectului Vaiana 2 au demonstrat că interesul pentru acest univers este încă foarte mare
Primele materiale promoționale sugerează că povestea va urma îndeaproape traseul original: călătoria dincolo de recif, întâlnirea cu Maui, creaturi mitologice, Kakamora, monștri și,
www.zilesinopti.ro

desigur, Oceanul care pare să aibă mai multă personalitate decât multe personaje secundare din blockbusterele moderne Rămâne de văzut cât de mult va îndrăzni Disney să schimbe Cele mai bune remakeuri live-action au adăugat perspective noi Cele mai slabe au funcționat ca un fel de karaoke foarte scump al originalelor Acestea fiind spuse, Vaiana este poate primul remake live-action Disney din ultimii ani care are șanse reale să-și justifice propria existență Are distribuția potrivită, îl are pe The Rock într-un rol pe care publicul îl asociază deja cu el, păstrează oamenii-cheie din spatele muzicii și vine cu un regizor interesant Desigur, există și riscul să descoperim că unele povești funcționează mai bine în animație decât în live-action Dar dacă oceanul a ales-o pe Vaiana, iar Disney l-a ales pe The Rock, probabil că vom afla răspunsul luna aceasta



GuRMAND
HORIA GHIBUȚIU | Pe placul lui Naruto

MP e GuSTul NOSTRu
COSMIN DRAGOMIR | ICR-ul, sarmalele și politicienii
ult timp, industria vinului a încercat să convingă tinerii să intre în lumea degustărilor, a terroirului și a ritualurilor sofisticate Între timp, Generația Z și-a construit propriile reguli Mai puțin interesată de etichete și mai atrasă de experiențe, această generație nu caută neapărat un vin bun, ci o băutură care spune o poveste, arată spectaculos și poate fi consumată într-un context social relaxat
Paradoxal, tocmai cocktailurile ar putea deveni noua poartă de intrare către cultura vinului În marile orașe europene, de la Barcelona și Lisabona până la Berlin sau Copenhaga, mixologii experimentează tot mai des cu vinuri aromate, spumante și naturale, transformându-le în ingrediente principale pentru băuturi care par desprinse dintr-o vacanță exotică
Unul dintre cele mai interesante exemple este Jasmine Spritz, un cocktail care combină vin spumant cu ceai verde infuzat cu flori de iasomie Rezultatul este surprinzător: aromele florale se întâlnesc cu aciditatea vinului într-o băutură delicată, parfumată și extrem de fotogenică Este genul de cocktail care pare creat special pentru generația care își alege destinațiile de vacanță după culorile feed-ului de Instagram
La polul opus, dar la fel de spectaculos, se află Lychee Rosé Cooler. Inspirat din aromele Asiei de Sud-Est, acesta combină vin rosé cu fruct de lychee, suc de lime și apă minerală Gustul este exotic fără a deveni excesiv de dulce, iar profilul aromatic amintește mai degrabă de un cocktail tropical decât de un pahar clasic de vin O altă tendință care câștigă teren este utilizarea ingredientelor botanice Cucumber & Yuzu Sparkler, un cocktail inspirat din Japonia, aduce împreună vin alb sec, castravete proaspăt și yuzu, citricul japonez cu aromă aflată undeva între lămâie, mandarină și

grapefruit Este probabil una dintre cele mai rafinate băuturi ale verii și un exemplu perfect al modului în care vinul poate deveni relevant pentru consumatorii tineri fără să își piardă identitatea
Poate cea mai neașteptată apariție vine însă din zona Caraibelor Pineapple Wine Punch folosește vin alb aromatic, ananas proaspăt, apă de cocos și câteva frunze de mentă Cocktailul pare construit pentru plajă, festivaluri și seri lungi petrecute pe terase urbane Are suficientă personalitate pentru a fi memorabil, dar rămâne suficient de lejer pentru a fi consumat într-un context social relaxat
În spatele acestor tendințe se află o schimbare importantă de mentalitate Generația Z nu respinge vinul În schimb, respinge ideea că vinul trebuie consumat într-un anumit fel Pentru tinerii de astăzi, autenticitatea contează mai mult decât tradiția, iar experimentul este adesea mai atractiv decât convenția
Vara aceasta, succesul vinului s-ar putea măsura mai puțin în pahare clasice și mai mult în combinații neașteptate cu yuzu, lychee, iasomie sau apă de cocos Iar pentru Generația Z, aceasta pare să fie exact direcția potrivită



Pentru mulți dintre noi, ciocolata poate înseamna o simplă tabletă savurată într-o pauză sau ingredientul principal al deserturilor care dispar primele de pe masă. În ultimii ani însă, ciocolata a început să își facă loc în preparate sărate sau chiar cocktailuri. Bucătari din întreaga lume au descoperit că aromele complexe ale boabelor de cacao pot adăuga acel „ceva” (ne)obișnuit preparatelor, iar decizia de a face ciocolata vedeta unui preparat sărat nu poate decât să ne stimuleze curiozitatea.

Unul dintre cele mai cunoscute exemple vine din bucătăria mexicană, unde sosul mole poblano este preparat de secole folosind cacao sau ciocolată neîndulcită Departe de imaginea unui sos dulce, mole combină ardei iuți uscați, un mix de condimente în care regăsim scorțișoară, piper negru și chimion, semințe de susan și cacao și este servit adesea alături de carne de pui sau curcan
Un preparat care câștigă tot mai mult teren în restaurantele contemporane este servit cu sos de ciocolată neagră și fructe de pădure Deși combinația poate părea atipică, aromele se completează surprinzător de bine Gustul bogat al cărnii de rață este echilibrat de notele amărui ale ciocolatei și de gustul acrișor al zmeurei, murelor sau cireșelor negre Sosul nu este dulce, ci construit astfel încât să evidențieze carnea, iar rezultatul este un fel de mâncare care explorează influențe franțuzești și gastronomia modernă europeană

Printre cele mai surprinzătoare preparate care folosesc ciocolata se numără tagliatelle al cacao, o specialitate întâlnită în anumite regiuni ale Italiei Aluatul pastelor este preparat cu pudră de cacao neîndulcită, care le oferă o culoare închisă și o aromă discretă, fără a le transforma într-un desert Aceste paste sunt servite adesea cu sosuri pe bază de unt, ciuperci, vânat, nuci sau brânzeturi maturate, combinația dintre aromele sărate și notele subtile de cacao fiind una surprinzător de echilibrată


Printre preparatele vegetariene care folosesc ciocolata într-un mod neașteptat se numără carpaccio-ul de sfeclă roșie cu dressing de cacao Feliile subțiri de sfeclă coaptă sunt asezonate cu un sos făcut din cacao, oțet balsamic și ulei de măsline, rezultând un preparat în care aromele ușor dulci ale sfeclei sunt puse în valoare de intensitatea pudrei de cacao În unele variante, delicatesa este completat cu brânză de capră și alune prăjite

Dacă în farfurie ciocolata surprinde, în pahar reușește să fie și mai spectaculoasă Unul dintre cele mai populare cocktailuri din această categorie este Chocolate Old Fashioned Inspirat din rețeta clasică a celebrului Old Fashioned, acesta combină whiskey-ul cu bitter de cacao și sirop de portocală Rezultatul este un cocktail mult mai puțin dulce decât ne-am imagina La polul opus se află Chocolate Espresso Martini, o reinterpretare a băuturii care a cucerit barurile din întreaga lume Cafeaua intensă, vodka și ciocolata neagră creează împreună un amestec perfect pentru serile lungi de vară

entru cei care preferă milkshake-urile, una dintre cele mai interesante opțiuni este Bushwacker, un cocktail originar din Caraibe care a devenit extrem de popular în Statele Băutura combină rom, lichior de cafea, cremă de cacao, lapte sau cremă de cocos și gheață, rezultând un mix cremos , similar unui milkshake Bushwacker este tipul de cocktail care are nevoie, pe lângă amestecarea în shaker cu gheață a tuturor ingredientelor, de gheață pisată în paharul în care se servește, pentru a avea un gust și mai răcoritor O altă băutură care pune ciocolata în centrul atenției este Brandy Alexander, un cocktail clasic apărut la începutul secolului XX Preparat din coniac, cremă de cacao și smântână lichidă, acesta este servit rece și, de regulă, cu un praf fin de nucșoară drept decor
Cei care apreciază ciocolata cu mentă, cu siguranță vor comanda și un Grasshopper Băutura combină lichiorul de mentă și cel de ciocolată albă cu frișca lichidă și nucșoara rasă Unul dintre cele mai spectaculoase lucruri la acest cocktail este (poate) culoarea, un verde-mentă care cu siguranță va atrage privirile curioșilor O altă versiune de Grasshopper se numește Pink Squirrel, iar în loc de lichior de mentă, pentru preparare, se folosește lichior de căpșune

Dincolo de popularitatea sa, ciocolata continuă să demonstreze că gastronomia nu are limite atunci când vine vorba despre combinații de arome. Iar dacă avem nevoie de un motiv oficial pentru a explora preparate și băuturi pe bază de caco, merită să știm că pe 7 iulie este sărbătorită Ziua Mondială a Ciocolatei.



esigur, ciocolata rămâne regina deserturilor, însă reinterpretările moderne merg mult dincolo de combinațiile clasice Un exemplu tot mai prezent în patiserii este tarta cu ciocolată neagră și ulei de măsline extravirgin, unde un blat fraged de cacao este umplut cu un ganache de ciocolată și finisat cu un strat subțire de ulei de măsline în care au stat fructe de pădure, iar la final se adaugă fulgi de sare de mare În unele variante, desertul este completat cu piper roz zdrobit sau frunze proaspete de busuioc, care adaugă arome neașteptate și intensifică gustul ciocolatei



Vara din
Zmeura începe să se coacă atunci când vara intră cu adevărat în drepturi O găsești pe marginea potecilor de munte, ascunsă printre mărăcini și ferigi, dar și în grădinile de la țară, unde tufele se apleacă sub greutatea fructelor A re aroma aceea inconfundabilă de fruct de pădure: dulce, florală și ușor sălbatică, cu suficientă aciditate cât să nu devină niciodată greoaie Î mi place atât de mult încât rareori ajunge întreagă în bucătărie O gust direct din tufele din grădină, apoi încep să mă gândesc ce aș putea face cu ce a mai rămas Un cheesecake


rece este aproape întotdeauna primul pe listă Brânza fină și ușor acrișoară are nevoie de prospețimea zmeurei, iar fructele, lăsate întregi sau transformate într-un sos catifelat, echilibrează perfect fiecare înghițitură C ând am mai mult timp, fac o tartă cu cremă de vanilie sau, dacă vreau ceva mai bogat, cu cremă de fistic Aluatul fraged, crema densă și zmeura proaspătă creează unul dintre acele deserturi care nu au nevoie de prea multe artificii Fructele nu sunt doar un decor Ele aduc prospețime, parfum și acea notă acrișoară care împiedică desertul să devină prea dulce D ar zmeura nu aparține doar lumii deserturilor Din ea iese un chutney excelent, în care dulceața fructului se întâlnește cu oțetul, ceapa roșie și câteva condimente Îl pun lângă brânzeturi maturate sau lângă o friptură de porc ori de rață, iar contrastul dintre dulce, acru și sărat schimbă complet preparatul Una dintre cele mai plăcute descoperiri din ultimii ani a fost însă salata cu zmeură, brânză de capră, prosciutto și nuci prăjite Fructele sparg bogăția brânzei și a mezelului, iar o vinegretă în care intră câteva fructe zdrobite leagă toate aromele fără să acopere gustul ingredientelor Pare o combinație neobișnuită la prima vedere, dar funcționează surprinzător de bine și arată cât de versatil poate fi acest fruct Z meura este unul dintre fructele care nu suportă graba Se păstrează puțin, se zdrobește ușor și își pierde repede parfumul dacă stă prea mult Tocmai de aceea îmi place să o cumpăr în cantități mici sau, și mai bine, să o culeg direct din grădină O mănânc aproape imediat, cu sentimentul că mă bucur de ceva ce nu poate fi păstrat prea mult și nici înlocuit În câteva zile dispare, iar odată cu ea trece
încă o bucată din vara pe care încerc, în fiecare an, să o țin cât mai aproape




turneului final, vă prezentăm campionii lumii!

Așa cum e evident pentru oricine se uită la meciurile Campionatului Mondial, la fotbal încep să se priceapă tot mai mulți după extinderea lacomă a FIFA, adică inclusiv jucători din Curaçao ori Capul Verde, participanți nu doar exotici la competiția elitei globale. Dar berea, care intră în ADNul fiecărui spectator de fotbal, are alte reguli. Prin urmare, campionii pot fi desemnați înainte de finala turneului desfășurat în SUA, Canada și Mexic. Vi-i prezentăm cu mândrie de consumatori responsabili în repriza a doua a acestui articol, dezvăluind, în deschiderea meciului, doar detaliul că acești campioni mondiali la bere poartă fuste.
Ca la fotbal, la Mondialul berii sunt mulți pretendenți la titlul suprem Iată, bunăoară, un englez cu totul respectabil: Gus Hully, fanul Angliei care a colecționat bere de la fiecare națiune participantă la Campionatul Mondial Gus a fost inspirat de un pasionat care a încercat să strângă fiecare bere reprezentativă a participantelor de la Campionatul Mondial din 2010 Însă acela a ratat titlul, cam ca naționala Țărilor de Jos în trei finale mondiale În schimb, Gus - care susține și o echipă obscură, Cheltenham Town - a triumfat A strâns toate berile Cu noroc - a se citi bulan - a găsit în Florida o sticlă de la fabrica de bere artizanală panameză Casa Bruja Bere irakiană a reușit să ia de la un tip din Polonia, căruia i-a cumpărat-o cu 30 de lire sterline Din țările în care nu se consumă îndeobște bere, ca
Arabia Saudită sau Qatar, a procurat băuturi fără alcool din malț
Pe scurt, englezul e cel mai bun colecționar de bere mondială din lume Dar performanța sa, chiar dacă toate țările lumii ar participa la Cupa Mondială, nu se poate compara cu cele ale veritabililor lideri globali ai berii: fanii scoțieni care și-au încurajat echipa națională la acest turneu final Băutorii de Tennent's lager din țara unde și bărbații poartă fuste au avut un comportament de legende încă înainte de a ateriza în SUA, pe Aeroportul Internațional Logan: au băut toată rezerva de bere a unui zbor în drum spre Boston pentru participarea la Cupă Mondială Pur și simplu, avionul n-a făcut față setei fanilor scoțieni, care s-au gândit inclusiv la dezvoltarea unui sistem de realimentare în aer cum are armata, căci berea e combustibilul vital al oricărui microbist cu fustă Iar când au coborât pe tărâm american, au secătuit un oraș întreg, lăsând un Boston, unde echipa Scoției a avut programate două meciuri, sleit, fără pic de spumă și plin de capace

„Suntem aici de peste 30 de ani și nu am mai văzut așa ceva”, a declarat presei Noelle Somers, director operațional al Hennessy din Boston Iar Federal Wine & Spirits din districtul financiar al metropolei a anunțat că a epuizat într-o seară berile Budweiser și Corona, precum și că ușa unuia dintre frigidere s-a rupt de la deschiderea și închiderea de atâtea ori Glorie fanilor scoțieni! Hai, încă una rece, în cinstea campionilor berii!






O zi la Aria Sibiu: locul în care energia, relaxarea și timpul de calitate se întâlnesc
Există zile în care simți că ai nevoie de mai mult Mai multă energie, mai multă relaxare, mai mult timp pentru tine și pentru cei dragi De cele mai multe ori trebuie să alegi între un antrenament, câteva ore la piscină, o sesiune de spa sau o ieșire la masă La Aria Sibiu nu este nevoie să faci compromisuri Aici poți transforma o zi obișnuită într-o experiență completă, în care fiecare moment completează perfect următorul Începe-ți dimineața cu un antrenament care îți oferă energie pentru întreaga zi Fie că alegi sala de fitness dotată cu echipamente moderne, Active Arena sau unul dintre antrenamentele de grup, vei pleca de acolo cu sentimentul că ai făcut ceva bun pentru corpul și mintea ta După efort, recompensa vine firesc Aqua Park-ul te așteaptă cu piscine pentru relaxare, bazinul semiolimpic, jacuzzi, tobogane și zone dedicate celor mici, astfel încât fiecare membru al familiei să își găsească locul preferat Iar dacă vara este în toi, terasa exterioară devine una dintre cele mai căutate zone din complex Un șezlong confortabil, razele soarelui, o băutură rece și atmosfera de vacanță sunt ingredientele perfecte pentru câteva ore în care uiți complet de agitația orașului Uneori, exact aceste momente simple sunt cele care fac diferența Când simți că este timpul să încetinești ritmul, zona de Spa & Wellness îți oferă o experiență dedicată relaxării complete Saunele, jacuzzi-

ul, salina, bazinul cu apă sărată, Baia Kneipp, fântâna de gheață și spațiile special amenajate pentru odihnă creează un circuit al stării de bine, în care stresul rămâne în urmă, iar tu pleci mai relaxat decât ai ajuns
Desigur, o zi perfectă nu este completă fără o pauză delicioasă La Aria Bistro găsești preparate pregătite cu grijă, deserturi, băuturi răcoritoare și cafea aromată, ideale fie pentru un prânz în familie, fie pentru o masă după antrenament sau pur și simplu pentru un moment de răsfăț între două activități Frumusețea unei zile petrecute la Aria Sibiu este că nu trebuie să alergi dintr-un loc în altul pentru a avea parte de toate aceste experiențe Totul se află în același complex, iar fiecare spațiu completează firesc următorul Poți veni pentru un antrenament și să rămâi până la apus pe terasă, poți petrece câteva ore în Aqua Park și să închei ziua la Spa sau poți transforma o ieșire obișnuită într-o zi întreagă dedicată relaxării și timpului de calitate alături de familie și prieteni La Aria Sibiu, fiecare vizită poate fi diferită, însă sentimentul cu care pleci este întotdeauna același: ai făcut ceva pentru tine Ai avut grijă de corpul tău, ți-ai încărcat bateriile, ai creat amintiri și ai descoperit că o zi obișnuită poate deveni una pe care îți dorești să o repeți cât mai curând






Turul Ciclist al Sibiului, câștigat de un ciclist de doar 19 ani
E diția 2026 a Turului Ciclist al Sibiului, desfășurată în perioada 4-7 iulie, s-a încheiat cu victoria italianului
Lorenzo Mark Finn (Red Bull-BORA-hansgrohe), care a devenit cel mai tânăr câștigător din istoria competiției Cursa, inclusă în calendarul UCI Europe Tour, a cuprins
cinci etape disputate pe parcursul a patru zile, cu startul și sosirea la Sibiu și tradiționalele ascensiuni către Păltiniș și Bâlea Lac În vârstă de 19 ani, Lorenzo Mark Finn a impresionat prin evoluțiile sale constante pe etapele decisive și a reușit să își asigure victoria în clasamentul general, confirmând statutul de unul dintre cei mai promițători rutieri ai noii generații Totodată, succesul său a adus echipei Red Bull-BORA-hansgrohe a patra victorie din istoria Turului Ciclist al Sibiului Succesul de la Sibiu reprezintă primul triumf al italianului în clasamentul general al unei curse profesioniste și îi aduce un loc în istoria competiției, depășind recordul de vârstă al tuturor câștigătorilor de până acum Turul Ciclist al Sibiului își consolidează astfel reputația de competiție care lansează și confirmă viitoare nume importante ale ciclismului mondial




S-ar putea ca o persoană cu autoritate să te irite ori să te provoace, iar tu ai face bine să reacționezi cu diplomație și cu argumente concrete Dacă ai grijă să nu te lași dominat de orgoliu, nu ai de ce să te temi
Este un nivel ridicat de incertitudine și posibilitatea să aibă loc situații neașteptate Ca să nu ai parte de surprize neplăcute, verifici cu atenție că nu ai greșeli vechi care ar putea acum să iasă la iveală și să îți dea bătaie de cap Dacă ți-ai făcut adversari puternici fii atent
Fii prudent în ceea ce privește banii, indiferent de contextul vieții tale, de dorințele actuale și de intențiile sau consecințele din trecut Este vremea să eviți riscurile și să te străduiești să găsești un echilibru între cele două domenii financiare
Ești dispus să înveți ceva nou, să te perfecționezi sau să faci o deplasare în interes profesional În eventualitatea că întâmpini dificultăți reale la locul de muncă actual și vrei să schimbi locul de muncă, găsești ceva convenabil, eventual printr-o relație la distanță
Te gândești de două ori înainte să cumperi ceva neplanificat sau care nu este cu adevărat necesar în această perioadă În orice caz, este important să nu te grăbești în luarea deciziilor și, dacă obișnuiești să cumperi online, să alegi magazine verificate
Este posibil să apară o tendință de a cheltui cu ceva mai multă lejeritate, pe lucruri care nu sunt cu adevărat necesare Să nu uiți de resursele care îți sunt necesare pentru anumite proiecte de viitor, pe termen lung
Dacă lucrezi într-o companie mare, ar fi bine să nu ai așteptări mari în această perioadă, ca să nu te alegi cu o dezamăgire Cel mai înțelept ar fi să îți vezi de treaba ta, să fii corect și conștiincios și, dacă locul de muncă nu îți mai place vezi mai întâi ce alternative ai și apoi să acționezi
Nu este exclus ca implementarea unei idei sau metode noi să devină necesară din cauza unor schimbări care nu depind de tine, dar la care trebuie să te adaptezi
Cauți modalități de a câștiga mai mult și să fii dispus să faci o schimbare sau o înnoire Dacă munca pe care o faci acum nu te mulțumește, de exemplu din cauză că simți că nu îți oferă perspective de avansare, este vremea să cauți altceva, poate chiar într-un domeniu nou
Te gândești pe îndelete dacă nu cumva locul de muncă actual este mai puțin sigur decât pare O atitudine precaută și preventivă nu strică niciodată, iar dacă ajungi la concluzia că vrei ceva mai sigur pe termen lung, ai suficient timp la dispoziție ca să găsești cea mai bună soluție
Parcurgi o perioadă bună pentru a reflecta la ce ai putea să faci pentru ca în viitor munca să îți fie mai plăcută, să ai rezultate mai bune în carieră și să te asiguri că ai la îndemână soluții convenabile pentru eventualitatea că întâmpini dificultăți în cariera actuală
Nu este exclus să ți se ofere o altă funcție, posibil mai importantă, ceea ce ar însemna pentru tine începutul unei perioade în care ai mai mult de muncă, dar și o poziție mai influentă și cu perspective de evoluție în viitor



Selma Dragoș scrie texte și creează spectacole pentru copii, care îi implică și pe părinți În proiectele ei, scena nu e doar un loc al poveștii, ci și un spațiu în care copiii și adulții trăiesc aceeași experiență, fiecare dintr-un alt unghi de înțelegere Î ntrebată cum arată un spectacol care se adresează copiilor și părinților în egală măsură, Selma spune că a ajuns la o formulă pe care o caută constant: „Adultul să plângă și copilul să râdă Caut combinația aceea de straturi în care copilului nu îi spui că viața este grea, iar adultului îi arăți empatie, pentru că știi prin ce trece În același timp, pentru copil păstrezi un strat de amuzament și de tandrețe care să îl protejeze de lucrurile pe care noi, adulții, le știm deja ”
Când vine vorba despre ce câștigă copiii și părinții când merg
împreună la teatru, Selma crede că „În viața de zi cu zi, rareori ai 50 sau 60 de minute în care
să stai alături de copilul tău
și să privești
în aceeași direcție E ste un lux
C alitatea
acestei atenții comune – fără telefoane, fără întreruperi, fără să te ridici după un pahar cu apă – este foarte rară Nu stai față în față punând întrebări și cerând răspunsuri Pur și simplu împărtășiți aceeași experiență Iar felul acesta de a sta împreună și de a privi în aceeași direcție, în timp ce simți reacțiile celuilalt, cred că îi apropie pe oameni ”
Despre importanța medierii după spectacol, Selma este de părere că „Experiențele teatrale pot deveni instrumente educaționale prin ceea ce numim mediere Nu cred că trebuie să punem toată presiunea pe produsul artistic să livreze o lecție Pentru ca experiența să devină una educațională, direcționată și către obiectivele unui cadru didactic sau ale unui părinte, este nevoie de mediere:
adică de o discuție care să scoată la suprafață aceste posibile interpretări și să deschidă împreună cu copilul acele direcții care ți se par importante”
Pentru că textele sale au fost montate atât pe scenă, cât și în producții radiofonice, am vrut să aflăm în ce fel diferă teatrul fizic de teatrul radiofonic, iar Selma spune că „La teatrul fizic poți vedea reacția copiilor direct, pentru că ești acolo, în sală, împreună cu ei La teatrul radiofonic poți avea doar presupuneri despre felul în care ajunge povestea la ei Cred că e important să îi educăm pe copii să își valorifice toate simțurile, iar poveștile audio îi pot ajuta să ia o pauză de la imaginea primită de-a gata și să își construiască propriile imagini ” Pe finalul discuției am întrebat-o pe Selma ce povești mai funcționează astăzi pentru copii „Mi se pare greșită formula idealizării lumii în spectacolele și filmele pentru copii De la o anumită vârstă, copiii nu o mai suportă Văd ipocrizia și nu mai vor să consume spectacole sau filme care le spun că lumea este altfel decât o cunosc și o percep ei Copiii încep deja să vadă cum este lumea și nu mai acceptă iluzii sau speranțe neconvingătoare Trebuie să fii atent: să oferi o speranță credibilă”, consideră Selma




