Issuu

16 - 30 septembrie Pop Culture Magazine

ZILESINOPTI.RO

facebook.com/zilesinopti

ediție aniversară

28 septembrie - 16 octombrie 2026

16 - 30 septembrie

ZILE ȘI NOPȚI

Salut, Sibiu Monika Tompos, redactor

Sibiul meu, orașul care unește!

În weekend am fost la cel mai frumos eveniment din România. Care are loc (chiar) la Sibiu: Guitar Meeting Festival. Mulți dintre voi probabil nu știu: Guitar Meeting Festival este un eveniment organizat de Asociația Culturală Play, la propriu, o mână de oameni prea modești și super dedicați cauzei lor; și de mulți mulți prieteni ai lor care vin fiecare cu ce pot de acasă și cu ce știu din viață. Asociația Culturală Play, adică Cosmin, Ana, Ioana, Mihaela, Dana, Paul – iertați dacă am mai omis pe cineva (și iertați, dar trebui să știe lumea de voi!), derulează de-a lungul întregului an școlar programul numit Pune mâna pe chitară, un program educațional care aduce muzica și dragul pentru ea în școlile și comunitățile din România. Și credeți-mă sunt multe! Iar la Guiar Meeting Festival, o dată pe an, toate aceste comunități se întâlnesc la Sibiu să celebreze munca și legământul lor, muzica, și să cânte împreună, și împreună cu artiștii lor preferați în cadrul deja faimosului Concert Manifest. An de an vin la Sibiu autocare pline de adolescenți alături de profesorii lor de chitară, copii cu Ediţia de Sibiu Apare bilunar - gratuit nr. 16 (539) | 16 - 30 septembrie  Str. General Magheru, nr. 54, Sibiu  /zilesinoptiSibiu  zilesinopti.ro Ediţiile Zile și Nopţi în România: 235.000 exemplare lunar. (Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Sibiu, Bacău, Piatra Neamţ, Galaţi, Oradea, Piteşti, Bistriţa, Tg. Mureş, Iaşi, Baia Mare, Satu Mare, Suceava)

părinți, bunici, familii cu animale de companie, toți cu chitara în spate. Vin de peste Prut, de la Constanța, Timișoara, din lungul și latul României. Vin cu sifletul deschis, cu bucurie, cu entuziasm și energie bună. Sibiul devine o dată pe an acel oraș care unește o țară, mai multe generații, familii, comunități. Și așa de bine-i stă! Acesta e Sibiul meu: Sibiul care oferă oportunități culturale valoase, programe educative; contexte de a petrece timp de calitate offline, orașul care oferă amintiri de păstrat o viață și care schimbă destine. Am vorbit despre Guitar Meeting Festival cu mulți oameni după eveniment, unii dintre ei la rândul lor organizatori de evenimente în Sibiu – și toți am pus la unison, cu mâna pe inimă – Guitar Meeting Festival este cel mai frumos eveniment din Sibiu. Eu zic că și din România. Așa de frumos de-l pui la suflet și mai vindecă din supărările logistice, administrative și financiare prin care trece scena culturală românească, și cea orășenească. Publisher: Marius Dicoiu | marius.dicoiu@zilesinopti.ro | 0744 35 99 10 Vânzări - Distrubuitie: Marius Cătană | marius.catana@zilesinopti.ro | 0743 56 66 60 Administrativ -Vânzări: Denisa Ciocoiu | secretariat.sibiu@zilesinopti.ro | 0751 79 71 39 Redactor: Răzvan Sădean | razvan.sadean@zilesinopti.ro

Dacă doriţi să semanalţi un eveniment: e-mail sibiu@zilesinopti.ro. Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru modificările survenite ulterior.

Redactor colaborator: Monika Tompos

Pentru publicitate în ediţia tipărită sau online sau dacă vrei să primeşti revista Zile şi Nopţi Sibiu te rugăm să contactezi: Distribuție: 0743 56 66 60

Layout & DTP: Gabriela Hogea

www.zilesinopti.ro

PAGINA 3

16 - 30 septembrie

POP CULTURE MAGAZINE

SALUT SIBIU �� 3 Sibiul meu, orașul care unește!

PREMIERĂ �� 35 Don't look back in anger

VIAȚA ORAȘULUI �� 5

PREMIERĂ �� 37 Crima de la etajul 3

SIBIU WALKS �� 8 Bastionul Mercenarilor LUCRURI PE CARE LE ȘTII DOAR DACĂ EȘTI instructor de Yoga, cu Andreea Miron �� 58

CITY BREAK „Sunetul muzicii” Istorie și cinema la Salzburg ��52

MUZICĂ NOUĂ Ce ascultăm în luna septembrie �� 24 OMUL CU DISCURILE Rachael & Vilray �� 26 ANIVERSARE ACDC �� 28 INDIE STAR Declarația de independență a lui Jilian Medford �� 30 CENTENAR John Coltrane �� 32

PAGINA 4

PREMIERĂ �� 39 3 zile în septembrie PREMIERĂ �� 41 Resident evil

TRENDS ”it's officially fall” Trenduri de toamnă ��22

EAT&DRINK �� 43 La cules MIXOLOGY �� 44 Recolta în pahare: cocktailuri cu struguri pentru serile de septembrie JURNAL DE GURMAND �� 46 Kimchi: garnitura care se potrivește cu orice DRINK �� 48 Băuturi vegane la botul calului

www.zilesinopti.ro

Experience art in a new way.

imsibiu.ro

Înot, distracție și o pauză binemeritată. ariasibiu.ro/aqua-park

Relaxare la cel mai înalt nivel. ariasibiu.ro/wellness

16 - 30 septembrie

TEXT DE RĂZVAN SĂDEAN

Viața orașului...

remieră după premieră în noua stagiune a Naționalului sibian: spectacolul „Alice” va avea primele reprezentații la Fabrica de Cultură la final de septembrie. În ultimul weekend al lunii, Sibiul găzduiește festivalul-maraton „25 de ore de teatru non-stop”, în cinci spații din oraș. Festivalul prezintă spectacole din Cluj-Napoca, București, Timișoara, dar și din propriul repertoriu. Festivalul Enescu continuă la Sibiu cu noi recitaluri, iar iubitorii de sport sunt așteptați la Gușterița Trail Run. Iată highlight-urile din perioada 16-30 septembrie!

25 DE ORE DE TEATRU NON-STOP

Pe 26 și 27 septembrie, are loc cea de-a XVI-a ediție a festivalului „25 DE ORE DE TEATRU NON-STOP”, un maraton teatral care reunește spectacole și evenimente desfășurate în cinci spații din Sibiu. Programul debutează sâmbătă, la ora 18:30, în Grădina Bis, cu „Mantas”, și continuă la Sala CAVAS, de la ora 20:30, cu „Lalele, păsări și beton”. Seara se încheie la Atu Toys, unde, de la ora 22:30, publicul este invitat la „Possible Rhapsody”. Duminică, programul continuă de la miezul nopții, la Atrium Cafe, cu „Improșou” și „Take It or Leave It”, urmate de o serie de spectacole online. Dimineața aduce „Poezie la micul dejun”, în Piața Mică, iar programul continuă în Grădina Bis cu spectacole pentru toate vârstele. Maratonul se încheie la Sala CAVAS, cu „Tavanul de sticlă”, de la ora 17:00, și „Născut în ’90”, de la ora 19:30.

RECITAL

Hyeonjeong Lee, una dintre revelațiile noii generații de violoniști, și pianistul Gabriel Gîțan prezintă pe 19 septembrie, ora 19:00, la Filarmonica sibiană, un recital ce reunește prospețimea unei artiste aflate într-o ascensiune fulminantă și rafinamentul unui partener cameral consacrat.

COMPETIȚIE

Pe 19 septembrie, pe potecile din Pădurea Gușterița va avea loc cea de-a treia ediție a evenimentului Gușterița Trail Run. Cu trasee variate, potrivite pentru fiecare nivel, de la amatori la pasionați de trail running, cele 5 curse au distanțe cuprinse între 500 de metri și 24 km.

PAGINA 8

ALICE

În viziunea regizorală și coregrafică a lui Ștefan Lupu, celebra poveste a lui Lewis Carroll devine o călătorie scenică ludică și neliniștitoare, construită prin dans contemporan, teatru, muzică și proiecții. De la Pisica de Cheshire și Pălărierul Nebun până la Regina de Cupă și procesul în care verdictul precedă dovezile, Țara Minunilor funcționează după logica unei lumi surprinzător de familiare: zgomotoasă, contradictorie, amuzantă și crudă. „Alice” are premiera pe 24 și 25 septembrie, de la ora 19:00, la Fabrica de Cultură.

www.zilesinopti.ro

SIBIU WALKS

BASTIONUL MERCENARILOR

După ocuparea Sibiului de către principele Gabriel Bathory și în mijlocul unei noi epidemii de ciumă, Magistratul decide construirea unui ultim bastion al cetății noastre. Numele de „Soldisch” vine de la plata sau solda mercenarilor angajați de cetatea Sibiului întru apărarea sa. Magistratul decide așezarea acestuia în zona care făcea trecerea de la colina Orașului de Sus spre lunca Orașului de Jos, spre drumul care mergea pe lângă cetate dinspre Turnișor spre Poarta Cisnădiei, astăzi șoseaua Alba Iulia. Aceasta era zona cea mai vulnerabilă a cetății. Prin construcția bastionului, s-a dublat zidul din această zonă, strada Andrei Șaguna de astăzi, spre Poarta și bastionul Cisnădiei. Astfel apare zwingerul, spațiul dintre două ziduri, care apoi a dus la apariția parcului ASTRA, denumit ințial Soldisch. Astfel, bastionul este construit între 1622 și 1627. Construcția a inclus și rondela

PAGINA 10

TEXT DE RĂZVAN POP

construită în acest loc în 1552. Bastionul se unea cu zidurile celei de a IV-a linie de ziduri a Sibiului printr-o zonă de zid drept. Este de fapt elementul care unea cele două centuri ale Orașelor de Sus și de Jos. El apăra și arsenalul orașului aflat în Piața Armelor. Este cel mai mic dintre cele cinci bastioane construite. Forma este a unui as de pică. Nivelurile de apărare erau două. Spre bază zidul este evazat și cu un brâu decorativ în baza superioară. Și nu, nu există tuneluri care duc misterios pe altundeva.

www.zilesinopti.ro

ȘCOALA NEVESTELOR după Molière

AVANPREMIERĂ  19:00 septembrie  Sala Mare TNRS

PREMIERĂ  19:00 septembrie  Sala Mare TNRS

Regia, traducerea, adaptarea și ilustrația muzicală Cristi Juncu Scenografia Carmencita Brojboiu Coregrafia Vlad Furtună

ÎN DISTRIBUȚIE Nicu Mihoc Antonia Dobocan / Crina Dumitrașcu Andrei Gîlcescu Adrian Matioc Pali Vecsei / Ștefan Tunsoiu Codruța Vasiu / Serenela Mureșan Liviu Vlad Mihai Coman

TEATRU

INTERVIU DE RĂZVAN SĂDEAN

Ștefan Lupu Prima colaborare a artistului Ștefan Lupu cu Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu (TNRS) a venit cu o dublă provocare: o echipă nouă și două producții dezvoltate în paralel pentru Secția Germană. „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” și „Alice” pot fi văzute în noua stagiune, la Fabrica de Cultură. Am stat de vorbă cu Ștefan Lupu despre cum se construiesc două spectacole în același timp, despre relația dintre text și corp și despre felul în care își caută propriul limbaj scenic.

„Îmi place să mă joc cu creativitatea corporală. Îi provoacă pe actori și încântă publicul” Cum gestionezi lucrul simultan la două spectacole fără ca unul să ajungă să influențeze sau chiar să „canibalizeze” universul celuilalt? Mărturisesc faptul că este pentru prima dată în viața mea când lucrez la două producții în paralel. Nu e un lucru simplu. Până acum a fost un tur de forță și urmează o perioadă foarte intensă în ceea ce privește procesul de lucru la ambele spectacole. În momentul de față, unul dintre ele a ieșit deja la public, ceea ce mă face să mă simt ușurat. Deși vor mai exista adaptări în spații noi și repetiții pentru PAGINA 12

pregătirea premierei oficiale a spectacolului „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, faptul că acest spectacol a ieșit la public mă face să mă simt ușurat, pe de o parte, și să pot pregăti „Alice” așa cum se cuvine. E foarte dificil să lucrezi în paralel la două producții. Pe de altă parte, când ai oameni creativi, echipe profesioniste, lucrul devine mult mai – n-aș spune mai ușor – dar este un lucru care te încântă și te încarcă de energie în ciuda oboselii acumulate. Așadar, deși conceptele sunt diferite, www.zilesinopti.ro

16 - 30 septembrie

cu siguranță se va simți o amprentă artistică, amprenta mea artistică, dar nădăjduiesc că vor fi diferite și, undeva, dintr-un alt punct de vedere, se va simți că sunt create, poate, de același artist. În cele din urmă, publicul va decide soarta celor două spectacole și dacă ele se „canibalizează”. Cred, totuși, că vor fi diferite și sper din tot sufletul să bucurăm cât mai mult public cu aceste două producții. Deși provin din spații culturale diferite, „Alice” și „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” au în comun ideea unei călătorii inițiatice și transformatoare. Ce te-a făcut să alegi aceste două texte? Aceste texte nu au fost alese în aceeași perioadă. „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” a început cu ceva timp în urmă, odată cu inițierea acestui proiect, care a trecut prin diferite etape și care a fost un lucru atipic în forma lui inițială. Acum, acest proiect se află într-o altă formă, într-o altă etapă, la un alt nivel, cu ajustări, cu modificări de natură constructivă și pozitivă. E îmbunătățit și a ajuns la un nivel de performanță pe care mi l-am dorit de la bun început, împreună cu echipa. Iar într-o altă etapă, având acest proiect, „Alice”, care m-a frământat cu ceva timp în urmă, într-o altă etapă a vieții mele artistice și într-o altă etapă a propunerii acestui text, am decis de comun acord, împreună cu conducerea teatrului, că este un text potrivit, care presupun că lipsește din repertoriul teatrului și din repertoriul Secției Germane. Când lucrezi cu astfel de texte, te gândești la un anumit tip de public sau pornești de la ideea că ele pot vorbi, în egală măsură, mai multor generații? Aș adăuga că nu sunt spectacole pentru copii, ci se adresează, mai degrabă, tuturor vârstelor. Chiar aș menționa o limită de vârstă de 12+, 14+ pentru „Alice”, pentru că este o montare modernă, îndrăzneață, care nu vorbește doar despre un parcurs inițiatic, ci, mai degrabă, dezbate niște teme actuale ale societății, niște teme puternice, niște subiecte care ne frământă pe fiecare dintre noi, indiferent de statutul social, de vârstă sau de experiență. Iar asta face ca acest text sau aceste texte, în special „Alice”, care are mai multe vorbe decât „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de

POP CULTURE MAGAZINE

moarte”, să oglindească o parte din societatea noastră. „Alice” este un spectacol în care ar trebui să se regăsească foarte multe categorii sociale și foarte mulți oameni de vârste diferite. De fiecare dată când lucrez pe un text, mă joc cu textul, intervin asupra textului sau facem brainstorming împreună cu actorii și modificăm textul, îl adaptăm și îl îmbunătățim de fiecare dată. Nu rămâne textul original, ci rămâne o structură originală, iar de acolo există o adaptare modernă și o adaptare creativă în ceea ce privește și textul dramatic. Ambele texte sunt binecunoscute, însă, în spectacolele tale, ele trec printr-un proces de adaptare și transformare scenică. Cum se schimbă o poveste atunci când este spusă prin corp și mișcare? Dacă la întrebarea anterioară am discutat despre text și context, acum voi discuta despre extratext și, poate, puțin despre subtext. Construiesc foarte mult din extratexte, din propuneri ale actorilor. Construim creativ, împreună, toată structura dramaturgică, iar abordarea este, de foarte multe ori, prin intermediul corpului, al mișcării scenice sau al acțiunilor. Da, îmi place să mă joc cu creativitatea corporală și cred că, uneori, corpul poate să spună mai mult decât cuvintele. Așadar, se poate întâmpla ca o scenă care are foarte puține replici să fie construită foarte creativ și, din două replici, să aibă foarte multe acțiuni, să se creeze noi situații prin intermediul corpului, al mecanismelor comice care țin de partea corporală, prin intermediul jocurilor de cuvinte sau chiar prin intermediul dansului. Ce le oferă actorilor acest tip de lucru, dincolo de ceea ce le cere textul? Îmi place să fac asta, mă reprezintă și cred că este o direcție foarte sănătoasă, care nu numai că îi încântă și îi provoacă pe actori la creativitate corporală, transformându-i în actori-dansatori, dar încântă și publicul, în momentul în care acesta realizează cât de mult și cât de importantă e creativitatea pentru un artist pe scenă, cât de mult se poate lucra în jurul textului sau cât de surprinzător poate deveni un text aparent simplu ori banal, dacă știi cum să pui în valoare PAGINA 13

TEATRU

situația scenică, precum și cât de importante sunt creativitatea și visarea pentru un artist. Cele două spectacole au fost concepute pentru spațiul Sălii Lulu de la Fabrica de Cultură. Cum dialoghează arhitectura particulară a acestui loc cu universul scenic al fiecărei montări? E fantastic faptul că există Fabrica de Cultură în Sibiu. E un exemplu extraordinar de bune practici. După modelul european, spațiile industriale se transformă în spații artistice. Ar trebui ca acest lucru să se întâmple mai mult în România. Vorbesc despre toate tipurile de artă. Artiștii merită asta și nu cred că ar fi foarte dificil. Iată că Sibiul demonstrează încă o dată că se poate. Revenind la întrebare, sunt încântat că am un asemenea spațiu la dispoziție, în care pot să-mi exprim punctele de vedere artistice. Voi începe cu spectacolul „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, care e mai simplu din punctul de vedere al adaptării și se poate adapta în aproape orice fel de spațiu, convențional sau neconvențional. Așa a fost gândit acest proiect: un proiect foarte ușor de deplasat și de adaptat, care să aibă posibilitatea cât mai multor deplasări și participări la festivaluri și în contexte artistice diferite. La PAGINA 14

INTERVIU DE RĂZVAN SĂDEAN

Sala Lulu, „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” arată foarte bine. Am reușit să-l adaptez acolo. Este o sală mare, generoasă, în care mi-am dorit de mult să creez un spectacol. În schimb, „Alice” are un decor extraordinar de frumos și asta, pe de o parte, este foarte bine. Poate fi adaptat foarte bine la Sala Lulu, dar, în momentul în care se va juca la TNRS, vor exista unghiuri din care spectatorul va vedea lucruri diferite. Poate spațiul să schimbe felul în care spectatorul citește un spectacol? Este același spectacol, bineînțeles, dar, în relația pe care am construit-o cu Irina Moscu, scenografa spectacolului, cea care semnează atât decorul, cât și costumele, am încercat să găsim unghiurile optime pentru a prezenta spectacolul publicului, care îl va vedea atât la Sala Lulu, cât și la sediul TNRS. Am încercat să găsim unghiurile, distanțele și înălțimile diferite ale decorului, în așa fel încât să existe o adaptare optimă pentru ambele săli. Totuși, îmi doresc foarte mult ca publicul care va veni la „Alice” să încerce să mai vină a doua și a treia oară. De ce? Pentru că va fi un spectacol foarte www.zilesinopti.ro

16 - 30 septembrie

POP CULTURE MAGAZINE

intens, va fi un spectacol care necesită o atenție sporită din partea spectatorului și cred că, dacă va veni în două spații diferite, s-ar putea să vadă altfel spectacolul și să descopere, la a doua sau la a treia vizionare, lucruri noi. Sper că am răspuns la această întrebare. Omul sfințește locul, iar noi, echipa artistică și, așa cum spuneam mai devreme, scenografa spectacolului, am avut grijă să realizăm un decor adaptabil în ambele săli, pentru a pune în valoare spațiul și pentru ca publicul să aibă o vizibilitate cât mai bună asupra spectacolului. Spui că spectacolele vin cu un limbaj care te reprezintă. Ce teritorii noi deschid aceste două producții pentru un public familiarizat cu repertoriul TNRS? Este foarte greu să vii cu ceva nou, cu o inovație, mai ales în 2026. Este foarte greu să faci un lucru care nu s-a mai făcut niciodată sau un lucru pe care publicul sibian nu l-a văzut niciodată, mai ales prin prisma FITS, unde sunt invitați cei mai importanți artiști din întreaga lume, unde este prezent cel mai înalt nivel al dansului contemporan și nu numai, alături de cei mai buni regizori, coregrafi, scenografi și așa mai departe. Adică miza este foarte mare. Și, totuși, dacă nu neapărat ceva nou, atunci ce propui? Propun un limbaj care mă reprezintă și care, dacă este descris în teorie, sună ciudat și pare paradoxal, dar care, dacă e văzut în practică, s-ar putea să încânte, s-ar putea să bucure, s-ar putea să emoționeze, s-ar putea să creeze o relație puternică cu publicul sibian și nu numai. Dat fiind faptul că creațiile mele sunt fizice, foarte fizice, sau creează legături puternice între text și corp, între actor și dansator, între, să-i spunem, o zonă ușor experimentală sau suprarealistă, apropo de alegerea textelor, de universul fantastic, realist, realist-fantastic, suprarealist și, din nou, de realismul din suprarealism, cred că este ceva deosebit pentru repertoriul teatrului. Cred că este un tip de spectacol pe care teatrul îl cunoaște bine, foarte bine. Sigur, am mai avut spectacole de genul acesta în repertoriu, dar nu fac parte din categoria spectacolelor prezente în fiecare stagiune într-un teatru de repertoriu.

Și acum mă refer la o trupă de actori care pune accent pe realismul psihologic și pe diverse metode bazate pe text, pe relație, pe situație. Eu nu mă îndepărtez de aceste lucruri, dar ele sunt abordate pur și simplu dintr-un alt punct de vedere: cel corporal, cel al mecanismelor comice, cu influențe din commedia dell’arte, din dansul contemporan și din realismul psihologic, cu umor și emoție. Acestea sunt câteva dintre cuvintele-cheie pe care încerc să le abordez de fiecare dată în spectacolele pe care le creez. Ce fel de parcurs vizualizezi pentru acest cuplu de spectacole după premieră? Asta vom descoperi în septembrie și în continuarea stagiunii și, sper, a stagiunilor, pentru că îmi doresc ca aceste două spectacole să aibă o viață cât mai lungă. Sper ca publicul să vină într-un număr cât mai mare și să se bucure de aceste două spectacole și, de ce nu, chiar să reușim să ieșim din Sibiu cu aceste spectacole, nu numai în România, ci și în afara ei, pentru a prezenta publicului atât trupa din Sibiu, cât și un limbaj diferit și o abordare diferită a acestor texte.

CITYZEN

TEXT DE CRISTINA BRANGA

Începutul școlii, de pe social media În ultima perioadă, social media pare să aibă un ritual al ei odată cu începutul școlii: adulții se întorc, pentru câteva secunde, în copilărie. Apar fotografii cu uniforme vechi, ghiozdane care astăzi ni se par incredibil de mici, caiete cu miros de început de an și curți de școală în care am stat cândva înghesuiți pentru festivitatea de deschidere. Ne amintim de emoția primei zile, de colegi, de profesori, de drumul până la școală și, mai ales, de senzația aceea că vacanța s-a terminat prea repede. E interesant cum un eveniment care, pentru copii, înseamnă acum teme, trezitul de dimineață și program, pentru adulți a devenit un declanșator de nostalgie. Poate pentru că începutul școlii nu ne amintește doar de asta, ci și de o perioadă în care timpul părea nesfârșit și în care cele mai mari probleme ale noastre încăpeau, de multe ori, într-un penar. Și poate că de aceea ne uităm atât de mult la

fotografiile vechi în septembrie. Nu ne este dor neapărat de uniformă sau de orarul de luni. Ne este dor de cine eram atunci. De zilele care păreau lungi. De prieteniile care începeau într-o bancă. De vacanțele care păreau interminabile. De sentimentul că lumea era mare și că aveam tot timpul din lume să o descoperim. Social media are, uneori, talentul de a ne face să trăim aceeași amintire împreună. Iar începutul școlii pare să fie unul dintre momentele în care nostalgia devine colectivă. Poate că e bine să-i lăsăm pe copii să înceapă un nou an școlar fără să le grăbim copilăria. Iar noi, adulții, să ne permitem, din când în când, să ne întoarcem puțin la a noastră. Măcar cât să ne amintim cum era să credem că septembrie e un început de lume.

Der vom Fuchs genarrte Bär Ursul păcălit de vulpe

Nach / După Ion Creangă; von / de Éva Lábadi Megyes

PREMIERE PREMIERĂ

Samstag, 10. Oktober, 18:00 Uhr Sâmbătă, 10 Octombrie, ora 18:00

bilete online pe www.teatrulgong.ro

PAGINA 16

40 min.

www.zilesinopti.ro

ediție aniversară

28 septembrie - 16 octombrie 2026

28 septembrie, ora 10:00 - Sala Thalia

SPECTACOL DE OPERETĂ COMICĂ PENTRU COPII Jacques Oﬀenbach Fanchette - Căsătorie la felinare 29 și 30 septembrie, ora 10:00 - Sala Thalia

SPECTACOL PENTRU COPII

Îndragostiții cu același nume (spectacol inspirat din opera Bastien și Bastienne de W.A. Mozart) 28, 29, 30 septembrie

TAKE AN OPERA BREAK

recitaluri în spații neconvenționale

2 și 8 octombrie, ora 11:00

CONFERINȚELE SIBIU OPERA FESTIVAL

7 octombrie, ora 19:00 - Sala Henry Selbing

LANSARE DE CARTE ȘI SPECTACOL „Întâia dragoste”

Moderator: Cătălin Sava

1 octombrie, ora 19:00 - Sala Thalia TEATRUL GOLDONI DIN LIVORNO, IT

9 octombrie, ora 19:00 - Sala Thalia ORCHESTRA SINFONICA DELLE TERRE VERDIANE CORUL OPEREI DIN PARMA, IT

SUOR ANGELICA

GALĂ DE OPERĂ ÎN CONCERT

Giacomo Puccini

2 octombrie, ora 19:00 - Sala Thalia TEATRUL GOLDONI LIVORNO, IT

10 octombrie, ora 19:00 - Sala Thalia ORCHESTRA SINFONICA DELLE TERRE VERDIANE CORUL OPEREI DIN PARMA, IT

CONCERT DE MUZICĂ DE FILM

RIGOLETTO

3 octombrie, ora 19:00 - Sala Thalia TEATRUL GOLDONI LIVORNO, IT

Giuseppe Verdi

TOSCA

15 octombrie, ora 19:00 Centrul Cultural „Ion Besoiu” TEATRUL DE BALET SIBIU

Giacomo Puccini

5 octombrie, ora 19:00 Centrul Cultural „Ion Besoiu” OPERA MAGHIARĂ CLUJ, RO

ROMEO ȘI JULIETA. ROCK STORY

NABUCCO

16 octombrie, ora 19:00 - Sala Thalia ORCHESTRA FILARMONICII DE STAT SIBIU

Giuseppe Verdi

CORURI CELEBRE DIN OPERE

8 octombrie, ora 19:00 - Sala Thalia ORCHESTRA SINFONICA DELLE TERRE VERDIANE CORUL OPEREI DIN PARMA, IT

Concert vocal-simfonic

IL TROVATORE Giuseppe Verdi parteneri

parteneri media

partener de mobilitate

CITY ZEN Oraș mic, grabă mare Gata cu distracția! După aproape trei luni, ne putem întoarce la bombănelile obișnuite. S-a terminat vacanța, birourile se umplu din nou și zilele ne sunt, dintr-odată, mai agitate. Apar mai multe mașini pe străzi, se lucrează în multe zone ale orașului, iar colegii de trafic încep din nou să ne testeze răbdarea. Revin diminețile în care traficul pare imposibil. Pare că, oricum te-ai întoarce, dai peste o stradă în lucru, pierzi mai multe minute decât ai vrea în intersecții și devii mai atent la plăcuțele de înmatriculare care te depășesc pe prima bandă. Ne grăbim dimineața spre școală, ne grăbim spre serviciu, ne enervăm când stăm la semafor și ne urcăm în mașină chiar și pentru drumuri care ar putea fi făcute pe jos. Ne comportăm uneori ca și cum am locui într-o metropolă, deși una dintre marile calități ale Sibiului este tocmai faptul că-i un oraș mic, în care distanțele sunt încă omenești. Astăzi o să joc rolul optimistului, așa că am o veste

PAGINA 18

TEXTDEDEDAN TUDOR POPA TEXT MĂRGINEAN

bună: trăim într-un oraș pe care, oricum ai lua-o, îl poți traversa într-o jumătate de oră. Sibiul nu-i încă nici București, nici Cluj. Încă nu trebuie să plecăm de acasă cu o oră înainte ca să ajungem la o întâlnire și nu irosim câteva ore ca să ajungem dintr-o parte în alta a orașului. În cele mai multe cazuri, școala, serviciul, supermarketul, cafeneaua, banca, sunt la câteva minute distanță. Și totuși, ne grăbim. Ne umplem zilele cu lucruri mai mult sau mai puțin utile, ne programăm fiecare minut, alergăm cu sau fără rost, pentru ca, la sfârșitul zilei, să ajungem la concluzia că iar n-am avut timp pentru nimic. Și asta ne supără așa de tare că mâine o luăm de la capăt. Oricum ai privi lucrurile, încă avem un privilegiu de care ne bucurăm prea rar: trăim într-un oraș suficient de mare încât să se întâmple ceva, dar suficient de mic încât să fim stăpânii timpului nostru.

www.zilesinopti.ro

CONCURSUL INTERNAȚIONAL

GEORGE ENESCU EDIȚIA 20

SIBIU

Valentin Șerban (vioară) Mihai Diaconescu (pian) Sala Oglinzilor

Forumul German

23.08.2026

ora 19:00

Nemanja Radulović (vioară) Laure Favre-Kahn (pian) Sala Thalia

08.09.2026

ora 19:00

Enrico Dindo (violoncel) Monica Cattarossi (pian) Sala Thalia

10.09.2026

ora 19:00

Daria Parkhomenko (pian) Sala Thalia

17.09.2026

ora 19:00

Hyeonjeong Lee (vioară) Gabriel Gîțan (pian) Sala Thalia

19.09.2026

ora 19:00

CITY ZEN Recomandări la început de an școlar pentru părinți. Pentru mulți elevi, întoarcerea la școală poate fi copleșitoare. Nu doar pentru că trebuie să se adapteze unui nou program, ci și unui volum de muncă mai mare și cerințe noi. Copilul are nevoie de timp pentru a se adapta noului an școlar – pentru unii, câteva săptămâni, pentru alții, chiar luni. Iată 7 recomandări utile. 1. Ajută-l să stabilească o rutină de studiu. Stabiliți împreună un moment pentru teme. Unii copii preferă să lucreze imediat după școală, alții au nevoie mai întâi de puțin timp liber. 2. Încurajează-i independența. Responsabilizarea pentru propria învățare este esențială, încurajează-l să ceară ajutor profesorului și să caute singur soluții. Ajută-l să-și dezvolte obiceiuri bune: organizare, gestionarea timpului și responsabilitate, nu doar preocuparea pentru note. 3. Verifică-ți propriile așteptări. Sunt ele realiste sau pui o presiune prea mare pe

PAGINA 20

TEXT DE TUDOR POPA MIHAI COPĂCEANU, PSIHOLOG

copil? Îți dorești un copil fericit, cu rezultate bune, sau unul cu note foarte mari, dar stresat și nefericit? Uneori, elevii ajung să copieze sau să trișeze doar pentru a-și mulțumi părinții. 4. Fii conștient de ceea ce se întâmplă. Vorbește zilnic cu copilul despre școală, teme, teste și profesori, verifică periodic caietele și, foarte important, păstrează legătura cu educatoarea, învățătoarea sau diriginta. 5. Ajută-l să-și stabilească obiective. Alegeți împreună două-trei obiective pentru următoarele luni și transformați-le în pași mici și realizabili. 6. Fă din casă un mediu plăcut. Camera copilului este universul lui. Întreabă-l cum ar vrea să o amenajeze, ce culori sau mobilier își dorește. Uneori, schimbări mici pot face minuni. 7. Demonstrează o atitudine pozitivă față de educație. Copiii preiau foarte ușor atitudinea părinților. Dacă acasă școala, profesorii și educația sunt permanent criticate, ce mesaj îi transmitem copilului?

www.zilesinopti.ro

SIBIU CONTEMPORARY ART FESTIVAL

GRADINA ENTROPIEI WAR / MAR

4 SEP - 8 NOI

URSULINE ART HUB STR. GENERAL MAGHERUL NR. 34 SIBIU 2026

aUh

rsuline rt ub

Proiect susținut de Agenda Culturală a Primariei Sibiu UNIUNEA ARTISTILOR PLASTICI DIN ROMANIA

TEATRU

INTERVIU DE RĂZVAN SĂDEAN

Bogdan Sărătean „Festivalul nostru e un monument al rezilienței”

e 15 ani, 25 DE ORE DE TEATRU NON-STOP se încăpățânează să existe, între precaritate, entuziasm și încăpățânarea de a face lucrurile în care crezi. Festivalul a ajuns la ediția a XVI-a, cu 18 de ediții organizate în palmares și cu o echipă care, în ciuda tuturor obstacolelor, a rămas împreună. Pe 26 și 27 septembrie, festivalul revine la Sibiu. Despre absurdul finanțărilor, reziliență și bucuria de a vedea teatru împreună, am stat de vorbă cu Bogdan Sărătean.

Festivalul a început în 2011 și fiecare ediție a însemnat, într-un fel, o negociere cu precaritatea. Anul acesta, aplicația BIS la AFCN a obținut un punctaj mare, dar nu a primit finanțare. După 15 ani, câtă energie mai consumă lupta de a face ceea ce știi că trebuie făcut, în ciuda instabilității financiare? Anul acesta din nefericire ne-am izbit de un evaluator cu disonanță cognitivă. Aveam în aplicația AFCN de care spui tu, două persoane din echipa noastră desemnate pe P.R., cu CV, buletin și CNP, ca la carte. Am fost depunctați pentru că, citez exact: “Nu a fost identificată o persoană desemnată pentru activitățile de promovare, aspect care ridică semne de întrebare cu privire la modul de asigurare a acestei componente esențiale a proiectului și la responsabilizarea clară a sarcinilor în cadrul echipei de implementare.” Probabil crezi că glumesc. Nu, nu. Exact așa a fost. Eu unul nu văd nimic tragic în a rata o finanțare, sunt conștient PAGINA 22

că e o chestiune de multe ori subiectivă, că sunt multe proiecte excelente iar concurența e strașnică, dar iată un exemplu ireal, dar simptomatic pentru momentul ăsta pe care îl trăim cu toții în care parcă nu mai există adevăr. Adică eu desemnez două persoane pe activități de promovare în festival și tu mă depunctezi pentru că “nu a fost identificată” persoana desemnată pentru activitățile de promovare. Cear mai fi de zis? Da, da, știu, teatrul absurdului a fost inventat de un român. Îl chema Samuel Ionescu. Prima ediție a festivalului 25 DE ORE DE TEATRU NON-STOP a avut loc în primăvara anului 2011, chiar de Ziua Mondială a Teatrului. Cu zero finanțare. Va rămâne ediția utopică pentru noi. Încă suntem împreună oameni din echipa de acum 15 ani - iar tocmai trecutul ăsta sublim ne ține legați. Vezi tu, chiar dacă acum vorbim despre ediția a XVI-a, e de știut faptul că noi avem deja 18 ediții organizate în acești ani. Iar la final de octombrie vom www.zilesinopti.ro

16 - 30 septembrie

POP CULTURE MAGAZINE

avea 20 de ediții. Asta pentru că în ultimii ani am organizat festivalul în câte două orașe: pe lângă Sibiu și Timișoara avem în palmares și o ediție de Brașov. Într-o țară normală în care calitatea și consecvența ar fi apreciate ca atare ar exista pur și simplu o filă de buget anuală pentru un festival care rezistă mai bine de 15 ani și are un istoric de 20 de ediții. Dar unde o fi țara asta? Hai, gata, fără frustrări. Fericirea e suma tuturor bucuriilor, iar festivalul ăsta e plin de bucurii! După 15 ani în care ați continuat în condiții instabile, ce înseamnă pentru tine, concret, să fii rezilient? Cică termenul reziliență vine din latinescul "resilire" (a sări înapoi, a reveni) și a fost preluat inițial din fizică, unde desemna capacitatea unui material de a-și recăpăta forma după ce a fost supus unei presiuni sau unei deformări. Dacă o luăm așa, festivalul nostru e un monument al rezilienței. În deschiderea festivalului vine „Lalele, păsări și beton”, spectacolul REACTOR din Cluj, dublu nominalizat la UNITER, construit din texte ale mai multor autoare și pus în scenă de Leta Popescu cu patru actrițe. Ce ai văzut în spectacolul acesta și ai simțit că vorbește atât de bine despre prezent? Vorbește cu umor despre lumea asta plină de dezaxați care îți spun că albul e negru și gata. Punct. Cam ce îți povesteam la prima întrebare, cu evaluatorul. Ce îi mai spui unui om care îți spune că albul e negru? Nimic, poți eventual să râzi. Mai poți? Da, la un spectacol precum „Lalele, păsări și beton” poți. Și e important să râdem. În premieră pentru publicul sibian, „MANTAS”, regizat de tine, ajunge la festival după ce a câștigat Trofeul Underground Arad. Ai inclus spectacolul în „Trilogia Dezrădăcinării”. Ce te face să revii, prin povești atât de diferite, la tema omului care își pierde sentimentul de apartenență? Bun, de abia acum intrăm în chestiuni personale, intime. Poate facem un interviu pe bune cândva, nu unul comandat. „Trilogia dezrădăcinării” mă reprezintă, mă bucur că prima parte, spectacolul „Mutat de la noi” a avut un www.zilesinopti.ro

traseu inedit. L-am jucat la Mina din Petrila, la Casa de Lângă Sinagogă, dar și în teatre clasice. A fost parte din FNT în anul 2024. Partea a doua a trilogiei, „MANTAS”, de abia acum își începe viața - nu vreau să deconspir prea mult, haideți să îl vedeți, se joacă la București, Sibiu și Timișoara în toamna asta, aruncați un ochi pe BisTeatru. La Grădina Bis îl jucăm două seri la rând, în 25 și 26 septembrie, de la ora 18:30. După ce îl vezi facem un interviu doar despre „MANTAS” sau despre trilogie. În ediția de anul acesta, două trupe de adolescenți din Sibiu urcă pe scena festivalului. Ce le poate oferi teatrul unor tineri care nu aleg neapărat să devină actori, dar aleg să facă teatru? Le deschide lumea. Interstelară. Cu condiția să aibă un dascăl care nu se pune pe sine în centru și care e dispus să învețe la rândul lui de la cei mai tineri. După Sibiu, o luați de la capăt, o săptămână mai târziu, la Timișoara, pentru al patrulea an la rând. Cât de importantă a devenit întâlnirea asta pentru publicul timișorean? Păi imaginează-ți că încă nu am făcut public programul complet pentru Timișoara, iar mai bine de jumătate dintre abonamente s-au vândut deja. Fabulos! Cele pentru studenți am fost nevoiți să le suplimentăm, pentru că au fost sold-out în două zile. La ce semn mai mare de încredere și de prețuire din partea publicului am putea visa? PAGINA 23

MUZICĂ NOUĂ

TEXT DE ALEX MUŞAT

Ce ascultăm în luna septembrie Luna aceasta ascultăm revenirea discografică a bateristului Queen, ne delectăm cu un imens boxset al americanilor de la Grateful Dead și pășim în universul glam al suedezilor de la Europe.

Grateful Dead Summer Magic 1985

Roger Taylor Violence Insane in a Beautiful World

După o pauză discografică de cinci ani, legendarul baterist Queen revine cu un nou material discografic, iar dacă ne luăm după single-ul Come On Summer, cu ale sale accente africane și ritmuri ce ne aduc aminte de experimentele lui Paul Simon din anii ’80, s-ar putea ca albumul să fie plin de energie și cât se poate de eclectic. În plus, n-ar fi rău să avem în vedere faptul că Roger ar fi putut îmbrățișa fără probleme rolul de solist rock genial, asta dacă nu ar fi împărțit trupa cu una dintre cele mai mari voci ale secolului XX. Deși LP-ul probabil că nu își va surprinde fanii die hard, rămâne încă o creație demnă de ascultat, mai ales că Roger nu se avântă în terenuri necunoscute, ci împreunează tematici de dragoste cu mesaje politice, ritmuri agresive și refrene ușor de memorat. PAGINA 24

Imensul boxset lansat de Grateful Dead conține nu mai puțin de 20 de CD-uri ce ne prezintă șapte concerte înregistrate în perioada 14 iunie – 1 iulie 1985, în California, New York, Pennsylvania și Maryland. De altfel, formația americană este binecunoscută nu neapărat datorită albumelor de studio, ci datorită show-urilor live spectaculoase, pline de neprevăzut și improvizații muzicale interminabile. Lansat într-o lună în care liderul Jerry Garcia ar fi împlinit 84 de ani, Summer Magic 1985 ne prezintă o trupă care și-a petrecut cariera străbătând în lung și lat teritoriul Statelor Unite, îndemnându-și fanii să înregistreze „ilegal” concertele cu ajutorul reportofoanelor. Așadar, nu ne rămâne decât să ne scufundăm și noi în magia live a uneia dintre cele mai influente trupe rock americane.

Europe Come This Madness

La un an după ce Grateful Dead realizau concertele din vara lui ’85, suedezii de la Europe făceau furori cu hit-ul The Final Countdown. Desigur, piesa s-a cam transformat într-o memă cvasi-kitschoasă, dar adevărul este că formația încă se ține pe picioare, lansând în această lună materialul cu numărul 12. Înregistrat în Stockholm și produs de Tom Dagelty (Pixies, Ghost, Royal Blood), LP-ul ne prezintă o formație care îmbrățișează producția prezentului, fără a-și abandona stilurile glam și heavy. Alături de livrările vocale ale solistului Joey Tempest, Europe se plasează în mod interesant la granița dintre prospețime și nostalgie față de vremurile în care rock-ul însemna păr lung, pantaloni strâmți și multe sintetizatoare. www.zilesinopti.ro

foto © Shervin Lainez

OMUL CU DISCURILE

Rachael & Vilray West of Broadway

achael & Vilray, un duet care a început să producă frumusețe muzicală după mulți ani de la prima întâlnire, au ajuns în 2025 la al treilea album, West of Broadway. Rachael Price este una dintre cele mai bune voci din muzica pop, fără îndoială, o puteți asculta pe albumele grupului Lake Street

PAGINA 26

TEXT DE BERTI BARBERA

Dive. Vilray Bolles un este autor și chitarist din New York, cu o sensibilitate pentru jazz-ul clasic. Cei doi există la intersecția dintre jazz, pop și cantautor și absorb tradiția predecesorilor, luând ce e mai bun din trecut cu intenția de a crea ceva nou. Vilray a scris aproape toate piesele, cu o singură excepție și a transmis sugestiile de bază aranjorului Jacob Zimmerman. Duetul excelează în privința combinațiilor reușite, iar pe acest disc, jazz-ul de pe coasta de vest se întâlnește cu musicalul de pe Broadway prin vervă muzicală și personajele care populează piesele. Ironia este preferată, chiar dacă e vorba de despărțiri, iar solo-urile balansează părțile vocale frumos armonizate. Din nou, producția pune accent pe sound-ul curat, analogic, specific albumelor de jazz din anii ’60, înregistrate de Rudy VanGelder. West of Broadway este un album impecabil, care oferă clasă, umor și deplină delectare.

www.zilesinopti.ro

ANIVERSARE

TEXT DE ALEX MUŞAT

ARTA DE A NU TE SCHIMBA NICIODATĂ

n septembrie 1976, AC/DC își lansau cel de-al treilea material discografic, Dirty Deeds Done Dirt Cheap, în formula Bon Scott, Angus Young, Malcom Young, Mark Evans și Phil Rudd. Extinzând seria subiectelor demne de masculi alfa, femei, mașini și, în cazul piesei ce oferă titlul albumului, răufăcători care îți pot omorî directorul liceului sau partenerul romantic contra unei sume modice, materialul discografic cimentează estetica ce va caracteriza formația în următoarea jumătate de secol.

Desigur, de-a lungul anilor, epopeea subiectelor continuă: femei supraponderale cu sex appeal, petreceri infuzate cu alcool, boli cu transmitere sexuală și evadări din închisoare, tematici ce pun bazele unui stil cvasi-repetitiv, similar cu filmele lui Woody Allen sau Wes Anderson. De altfel, cât de multe personaje nevrotice și decoruri asimetrice poți consuma până când îți dai seama că privești variațiuni ale aceleiași creații? Fanilor AC/DC nu le prea pasă de acest fapt, dovadă fiind și seria copleșitoare de mega succes a autorului american Stephen King, începută cu The Stand (1978) și continuată cu IT (1986), ambele cărți fiind scrise cu AC/DC urlând în boxe, filmul PAGINA 28

Maximum Overdrive (1986), prima și singura încercare a autorului în postura de regizor, primind și el un binemeritat soundtrack scris de australieni. Așadar, dacă ne este frică de ciume apocaliptice, clovni care se adăpostesc în canalizări și camioane care o iau razna, le putem mulțumi și celor de la AC/DC pentru o coloană sonoră ce l-a însoțit pe King în nopțile ultra-creative, bineînțeles, alături de alcool și cocaină. În 1980, după moartea subită a solistului Bon Scott (imortalizată în spațiul autohton de Iris și Mike Godoroja în piesa Ultimul mic dejun al lui Bon), membrii trupei îl primesc în trupă pe Brian Johnson, un solist în vârstă de 32 de ani, fost mecanic în nord vestul www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

Angliei și interpret de musicaluri și cabaret. De altfel, o scurtă vizită pe YouTube ne relevă o apariție TV a lui Johnson alături de formația Geordie, în 1975, unde acesta cântă „normal” (după spusele utilizatorilor), fără răgușeala ce l-a făcut cunoscut odată cu cooptarea în AC/ DC. Nu de alta, dar cum ajunge un solist de cabaret și glam rock să devină co-frontmanul uneia dintre cele mai mari trupe din istorie, atârnând de clopotele uriașe pe scene imense și cântându-ne despre iad, moarte și mașini? Demnă de cărțile de istorie rock and roll, moartea lui Bon Scott își împarte estetica cu decesele unor alte figuri legendare, precum John Bonham (Led Zeppelin), Keith Moon (The Who), Janis Joplin sau Cass Elliot (The Mamas and the Papas). Fie că vorbim despre camere de hotel sau dormitoare izolate, excesul de droguri și alcool al perioadei post-hippie a făcut ravagii în peisajul muzical britanicoamerican, iar Scott nu reprezintă vreo excepție. Găsit fără suflare într-un Renault 5 parcat pe o stradă londoneză, acesta lasă în urmă o moștenire greu de urmat și o trupă în derivă, pregătită să își ia adio de la parcursul în industria muzicală. Odată cu cooptarea lui Johnson, însă, AC/DC lansează magnum opusul Back in Black (1980), un material discografic care îmbină cu tact și inspirație violența rock-ului cu fredonabilitatea pieselor pop. Fie că vorbim despre You Shook Me All Night Long, Back in Black sau Shoot to Thrill, LP-ul cimentează reputația accesibilă a formației, devenind al doilea cel mai bine vândut album din istorie. În momentul de față, într-o formulă fragmentată ce îi păstrează doar pe Brian și Angus în rolurile principale (însoțiți de chitaristul Stevie Young, basistul Chris Chaney www.zilesinopti.ro

16 - 30 septembrie

de la formația americană Jane’s Addiction și bateristul Matt Laug), AC/DC concertează de-a lungul Statelor Unite, terminând un turneu ce a debutat în 2024 și care a vizitat cu casa închisă Europa, Australia și America de Sud. Dacă stăm să ne gândim la faptul că Chaney și Laug aveau 10, respectiv 12 ani la momentul lansării LP-ului Back in Black, pare că formația se află la granița dintre autenticitatea de neclintit a idolilor Johnson & Young și aspectul contrafăcut al unei trupe de coveruri. Desigur, așa cum am menționat mai sus, acest fapt nu îi împiedică pe fanii formației să umple stadioane și să cânte la unison Highway to Hell. De altfel, la fel ca și în cazul unor trupe precum Metallica sau Guns N’ Roses, fix această îmbrățișare a rock-ului cu pop-ul face ca aceste proiecte să străbată continente și generații, fără a-și pierde lipiciul la publicul de toate vârstele. „Este acesta ultimul turneu?”, întreabă un utilizator al platformei Reddit. Deși aceste zvonuri erau prezente inclusiv la momentul vizitiei AC/ DC de la București din 2010, se pare că veteranii muzicilor supărate încă mai au lucruri de spus, chiar și după pierderile de auz ale lui Brian Johnson (care au declanșat bizara colaborare dintre AC/DC și Axl Rose în 2016, unde Rose a cântat pe un scaun, în urma fracturării unui picior) sau duckwalk-ul greoi al lui Young. La 50 de ani de la lansarea Dirty Deeds Done Dirt Cheap, nu avem decât să luăm exemplul lui Stephen King, să dăm boxele la maximum și să ne bucurăm de violența, energia și fredonabilitatea uneia dintre cele mai de succes trupe din istorie. PAGINA 29

fotografii © Wrenne Evan

INDIE STAR

TEXT DE IOAN BIG

Declaraţia de independenţă a lui Jilian Medford

IAN SWEET

u al cincilea său album de studio semnat sub pseudonimul Ian Sweet, Shiverstruck, lansat sub egida label-ului independent Polyvinyl în această vară, tânăra cantautoare americană Jilian Medford se desparte finalmente de eticheta de „cea mai tristă fată din lume”, care a definit-o muzical timp de un deceniu, odată cu remarcabilul ei debut în spaţiul Indie Pop, Shapeshifter (2016). Dacă veţi da căutare pe Spotify după sad girl music, e aproape imposibil ca în playlist să nu fie incluse şi piese de Ian Sweet, mai ales că Sucker (2023), scos tot la Polyvinyl, a fost caracterizat la vremea sa drept „an album of glorious sad girl Synth Pop”, iar Medford n-a protestat, poate datorită faptului că această mască i-a oferit un anume confort emoţional, protejându-i trăirile interioare... numai că, atunci când proiectezi în exterior imaginea unei fiinţe mereu nefericite, oamenii care s-au simţit atraşi de ceea ce faci tind să nu-şi dorească să te vadă într-o altă lumină.

De trei ani a avut nevoie artista pentru a se examina pe sine şi a explora demarcaţia devenită mult prea neclară dintre persoana Jilian Medford şi persona Ian Sweet, iar rezultatul este Shiverstruck, la care a început să lucreze neştiind însă că își va compune... drumul spre ieșirea dintr-o relație. Nu există nicio melodie PAGINA 30

de despărțire pe album, nicio dovadă evidentă, doar „mici detalii” pe care le poate interpreta din perspectiva celor anterioare, care evoluaseră dintr-un Dream Pop lucrat cu trupa spre accentele Indie-Rock solo de pe Show Me How You Disappear şi Sucker. Dintre toate aceste albume, există vreunul mai „Ian Sweet” decât celălalt? O definesc realmente pe cantautoare tânguirile ei Pop sau este, de fapt, o rockeriță în adâncul sufletului? Shiverstruck ne arată că nu e nimic din toate astea, pentru că avem parte de o muzică mai mult „Jilian Medford” decât am auzit până acum... ba chiar există și o melodie care îi poartă numele. Un alt aspect care subliniază caracterul personal al albumului este reprezentat de teme, întrucât referirile la carieră şi la industria muzicală se insinuează constant. Anul trecut, una dintre melodiile ei a fost folosită într-un trailer de film fără permisiune sau plată, iar când a contactat compania de producție, aceasta i-a spus că ar trebui să fie „fericită cu expunerea” şi, cam tot atunci, pe platformele de streaming au început să apară sonorităţi similare cu Ian Sweet, generate de AI, lansând muzică falsă sub numele ei. Cu alte cuvinte, persona pe care Jilian şi-a creat-o a fost preluată de altcineva sau... altceva. Din fericire, putem fi siguri că pe Shiverstruck o ascultăm pe reala Jilian Medford. www.zilesinopti.ro

COPRODUCȚIE: ROMÂNIA - LETONIA- IRLANDA MUZICĂ ORIGINALĂ: MIHAI MURARIU, HARRY O’CONNOR (IRLANDA), DIANA GHEORGHIU TEXTE ȘI RECITARE: ALEKSANDRA LINE (LETONIA) INTERPREȚI: ALEXANDRA TĂNASE (VIOARĂ/VOCE), CRISTINA TEGZEȘIU (OBOI), MIHAI MURARIU (PIAN)

MUZEUL HĂRȚILOR - BUCUREȘTI: 13 SEPTEMBRIE, ORA 18:00 FILARMONICA BRAȘOV, SALA PATRIA: 15 SEPTEMBRIE, ORA 19:00

CENTENAR

TEXT DE DELIA MITRACHE

JOHN COLTRANE O viață în căutarea sunetului

n mai puțin de douăzeci de ani de carieră, John Coltrane a trecut de la Hard Bop la Jazz modal, apoi la forme tot mai libere de improvizație și la o muzică profund legată de spiritualitate. A lucrat cu Miles Davis și Thelonious Monk, a înregistrat Giant Steps, My Favorite Things și A Love Supreme și a influențat în acest timp felul în care putea fi folosit saxofonul într-o improvizație. Coltrane s-a născut la 23 septembrie 1926, în Hamlet, Carolina de Nord, și a crescut în High Point. Tatăl său cânta la mai multe instrumente, iar mama sa era implicată în viața bisericii metodiste. Muzica și religia au fost prezente în copilăria sa, iar ambele aveau să reapară mai târziu în creația sa. A studiat inițial clarinetul și saxofonul alto, iar în adolescență a descoperit Bebop-ul lui Charlie Parker și Dizzy Gillespie. Viața lui John Coltrane a fost marcată devreme de pierderi. Tatăl său a murit când avea 12 ani, iar în anii următori au murit și bunicii, și unchiul care contribuiau la creșterea lui. În 1943, mama sa s-a mutat la Philadelphia, iar Coltrane a urmat-o. Orașul i-a oferit acces la o scenă muzicală importantă și la școli unde putea studia la cel mai înalt nivel. A urmat cursuri la Ornstein School of Music și Granoff School of Music, timp în care cânta în formații locale. PAGINA 32

În 1945, Coltrane a intrat în Marina Statelor Unite în formația militară. După revenirea la viața civilă, și-a reluat treptat cariera muzicală și a lucrat cu Dizzy Gillespie, Johnny Hodges și Earl Bostic. Aceste colaborări i-au oferit experiența necesară pentru a-și construi propriul stil. Până la mijlocul anilor 1950 era deja un saxofonist respectat, însă consacrarea avea să vină odată cu întâlnirea cu Miles Davis. În 1955, Miles Davis își forma un nou cvintet și l-a invitat pe Coltrane să i se alăture. În grupul din care mai făceau parte Red Garland, Paul Chambers și Philly Joe Jones, saxofonistul și-a dezvoltat treptat propriul limbaj. A participat la înregistrări precum Round About Midnight și Milestones, iar în 1959 a cântat pe Kind of Blue, unul dintre albumele fundamentale ale Jazz-ului modern. În același timp, însă, se confrunta cu dependența de heroină și alcool. Davis l-a îndepărtat vremelnic din formație în 1957, iar Coltrane a renunțat www.zilesinopti.ro

16 - 30 septembrie

în același an la droguri. A considerat această experiență o transformare spirituală, iar religia a început să ocupe un loc tot mai important în gândirea și muzica sa. Anii care au urmat au fost cei mai productivi ai carierei sale. Coltrane a revenit pentru scurt timp în formația lui Davis, a colaborat cu Thelonious Monk și și-a format propriile grupuri. Giant Steps, înregistrat în 1959 și lansat în 1960, a devenit un reper pentru complexitatea sa armonică. Piesa care dă titlul albumului folosește o succesiune rapidă de acorduri și schimbări de tonalitate care au transformat-o într-o adevărată probă de virtuozitate pentru saxofoniști. Coltrane folosea această dificultate pentru a găsi noi soluții de improvizație și pentru a extinde limbajul armonic al Jazz-ului. În același an, My Favorite Things a dat o altă direcție muzicii sale. Coltrane a preluat melodia din Musical-ul The Sound of Music și a transformat-o într-o amplă piesă de Jazz modal cântată la saxofonul soprano, mult mai liberă decât versiunea originală. Alegerea unei melodii cunoscute și transformarea ei într-o improvizație de lungă durată arată una dintre calitățile sale esențiale. În 1961, Coltrane a început să cânte alături de McCoy Tyner, Jimmy Garrison și Elvin Jones, formație cunoscută ulterior drept Classic Quartet. Cei patru au creat un tip de interacțiune în care fiecare instrument avea un rol activ în dezvoltarea improvizației. Rezultatul cel mai important al acestei perioade a fost A Love Supreme, înregistrat în decembrie 1964. Coltrane a conceput albumul ca pe o declarație de credință și recunoștință, iar lucrarea este împărțită în patru părți: Acknowledgement, Resolution, Pursuance și Psalm. Coltrane a continuat însă să-și schimbe direcția. După 1965, a introdus în formațiile sale muzicieni precum Pharoah Sanders, Rashied Ali și Alice Coltrane. A explorat Free jazz-ul, improvizația colectivă și influențele venite din alte tradiții muzicale și spirituale. Ascension, Meditations și Interstellar Space aparțin acestei perioade. Unele dintre aceste înregistrări au fost primite cu rezerve la momentul apariției, dar www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

au influențat decisiv dezvoltarea Jazz-ului de avangardă. Coltrane a colaborat cu mulți muzicieni importanți, precum Duke Ellington, Dizzy Gillespie, Johnny Hartman și Eric Dolphy, iar cu Hartman și Ellington a produs două înregistrări remarcabile în 1963: John Coltrane and Johnny Hartman și Duke Ellington & John Coltrane. Primul album dezvăluie o latură mai calmă și mai melodică a saxofonistului, în timp ce al doilea pune față în față două generații și două concepții diferite despre Jazz. Muzicianul era cunoscut pentru disciplina cu care își studia instrumentul. Exersa ore întregi, relua aceleași pasaje și căuta permanent noi soluții de frazare. Pentru el, muzica devenise treptat și o formă de explorare interioară. John Coltrane a murit la 17 iulie 1967, la doar 40 de ani, o carieră scurtă și tumultoasă, dar cu o influență uriașă asupra Jazz-ului. Muzica sa a rămas deschisă interpretării pentru generațiile următoare tocmai pentru că nu oferea răspunsuri definitive. La Coltrane, căutarea însăși a devenit o formă de artă. PAGINA 33

PREMIERĂ

TEXT DE LAURA COZMÎNCĂ

DON'T LOOK BACK IN ANGER Povestea reunirii grupului Oasis

n anii ’90, cinci băieți simpli din Manchester, care nu aveau decât un vis și mult talent, au ajuns de la spectacole mici în pub-urile locale la concerte pe marile scene ale lumii. Oasis, căci despre această trupă este vorba, a devenit în doar câțiva ani unul dintre numele importante ale rockului britanic. Cu albume precum Definitely Maybe (1994) și, mai ales, (What’s the Story) Morning Glory? (1995), frații Liam și Noel Gallagher au pus pe harta muzicală a unei întregi generații piese precum Wonderwall, Champagne Supernova, Some Might Say și Don’t Look Back in Anger.

În timp ce muzica lor îi apropia de public, relația dintre cei doi frați devenea din ce în ce mai complicată. Certurile, replicile acide transformate în scandaluri de presă și conflictele din turnee au devenit parte din povestea Oasis aproape la fel de mult ca piesele lor, motiv pentru care, în 2009, după o nouă ceartă între Liam și Noel, acesta din urmă a părăsit trupa, iar Oasis s-a destrămat. Au trecut 16 ani până când cei doi au ajuns din nou pe aceeași scenă. În 2025, Oasis s-a reunit pentru turneul Oasis Live ’25, iar documentarul Oasis: Don’t Look Back in Anger (premiera: 11 septembrie) urmărește tocmai această revenire. Regizat de Dylan Southern și Will Lovelace, producția merge dincolo de concerte, intrând în culisele turneului și după cortină, în sesiunile de repetiții. Totodată, îi aduce pe Liam și Noel în același cadru, în primul lor interviu comun după mai bine de două decenii. Să-i pui pe Liam și Noel Gallagher în aceeași încăpere, la o masă, fără să se lase cu scandal, părea un scenariu imposibil. Departe de a fi un simplu omagiu sau o www.zilesinopti.ro

retrospectivă nostalgică, filmul surprinde o stare de vulnerabilitate neașteptată. Unul dintre cadrele reprezentative ale acestui documentar îi surprinde pe Liam și Noel cum se măsoară din priviri în sala de repetiții, în timp ce pe fundal răsună aceeași întrebare care a stat pe buzele tuturor: „Oare se va destrăma din nou?”. Din primul show la Cardiff și până la momentele de euforie de pe marile stadioane, pentru membrii trupei, turneul devine o desprindere de trecut. Liam vede în această reunire o șansă de a-și alunga demonii și de a rescrie finalul Oasis, în timp ce Noel rămâne mască în fața energiei din public: „Piesele sunt una, dar uitasem ce înseamnă el pentru oameni. Nu eram pregătit pentru un asemenea val de emoție”. Pentru fanii care au așteptat ani întregi să-i vadă din nou împreună, filmul este continuarea unei povești pe care o cunosc deja. Pentru cei care au descoperit Oasis mai târziu, e o ocazie de a înțelege de ce revenirea acestei trupe a fost atât de importantă și ce anume i-a făcut pe oameni să aștepte 16 ani pentru încă un concert. PAGINA 35

PREMIERĂ

TEXT DE IOAN BIG

CRIMA DE LA ETAJUL 3

O comedie inspirată de Hitchcock

rima de la etajul 3, noul film al lui Rémi Bezançon (Ziua care mi-a schimbat viaţa, Un eveniment fericit) este, în mod cert, o comedie şi încă una foarte simpatică, doar că putem avea niscaiva dificultăţi în a o eticheta... ceea ce e de bine, din moment ce se relevă a fi deopotrivă un tribut adus celei de-a șaptea-a arte, apoi un thriller care, încă de la genericul à la Saul Bass, îşi extrage seva în mod asumat din Rear Window, clasicul lui Hitchcock şi, nu în ultimul rând, un Rom-Com conjugal.

Collette, profesoară la Sorbona și expertă în cinema-ul lui Alfred Hitchcock, s-a săturat să-l vadă învârtindu-se toată ziua în pijamale prin apartament pe François, partenerul ei, un romancier mizantrop a cărui viață este indiscutabil mai puțin palpitantă decât popularele aventuri pe care şi le imaginează în scris, și își dorește emoția filmelor clasice pe care le vede cu studenții ei. Asta până când, într-o zi, femeia începe să suspecteze că vecinul de vizavi și-a ucis soția şi îşi târăşte consortul într-o investigaţie detectivistică pentru a scoate la iveală adevărul. Povestea, simplă şi amuzant de urmărit, se construieşte pe alchimia dintre interpreţii cuplului aflat în pierdere de viteză, Laetitia Casta (Cruciada copiilor, Un om fidel) şi Gilles Lellouche (Asterix şi Obelix, Kompromat), care jonglează abil între notele realiste şi referinţele meta, astfel încât nu ne prindem, de fapt, când se iau în serios şi când se transformă în vehicule pentru clin d’oeil-uri la adresa maestrului suspansului, a cărui siluetă o vedem ieşind la un moment dat dintr-un hotel. Altfel, dincolo de www.zilesinopti.ro

trimiterile la Rear Window (pusul în balanţă al Laetitiei Casta cu Grace Kelly va fi inevitabil pentru cinefili), avem parte şi de perdeaua de duş din Psycho, dar şi de efectul Vertigo. Orice film cu pretenţii de policier, fie acesta şi comedie, are nevoie de un personaj negativ care să impresioneze... într-un fel sau altul. În Crima de la etajul 3, Guillaume Gallienne (Confesiunea unui copil al secolului) interpretează rolul vecinului suspect, care de profesie este actor, iar asta furnizează unele dintre cele mai reuşite gaguri din lungmetrajul lui Bezançon. Mereu au existat tentative de a construi narative pe fundaţii deja validate, însă, în acest caz, avem parte de frumoasa surpriză ca, în loc să încerce să ascundă influenţele, Crima de la etajul 3 le exhibă cu mândrie, pentru a transmite un mesaj limpede că vrea să ofere publicului o poveste cu un anume aer de prospeţime, fără a copia sau a parodia. Altfel spus, nu trebuie să fii un fan al lui Hitchcock pentru a te relaxa văzând această comedie, care va avea premiera la noi pe 11 septembrie. PAGINA 37

PREMIERĂ

TEXT DE RĂZVAN SĂDEAN

3 ZILE ÎN SEPTEMBRIE Încotro te îndrepți?

femeie aleargă printr-o stațiune de la malul mării, într-o noapte de septembrie, după ce o veste îi schimbă brusc viața, iar haosul unei nopți scoate la iveală adevăruri greu de numit. „Încotro te îndrepți?” a fost întrebarea care l-a urmărit pe Tudor Giurgiu pe tot parcursul filmărilor la 3 zile în septembrie. La 20 de ani de la debutul regizorului în lungmetraj, cu Legături bolnăvicioase (2006), noul său film va avea premiera în cinematografe pe 18 septembrie, după premiera mondială de la Festivalul Internațional de Film de la Rotterdam și proiecția specială din cadrul Galei de deschidere a ediției aniversare TIFF.25.

După ce își vede petrecerea de nuntă sabotată de apariția intempestivă a amantei logodnicului ei, Bianca (Andreea Vasile) se lansează într-o odisee fără o destinație clară. Urmărită aproape în timp real, într-un plan-secvență, Bianca rătăcește prin Eforie Sud, o stațiune aflată la final de sezon, din care se decupează hoteluri uitate, nunți, autobuze www.zilesinopti.ro

transformate în spații de cazare, oameni care par veniți dintr-un alt timp. Pe măsură ce noaptea de rebeliune înaintează, fuga Biancăi devine o călătorie eliberatoare pe un teritoriu straniu, în care fiecare întâlnire scoate la iveală noi fragmente din povestea ei. Geografia locului devine o componentă esențială a filmului, Giurgiu fiind atras de particularitățile și

șarmul stațiunii, prezentată într-un registru cu totul diferit de imaginile turistice convenționale. Planul-secvență, una dintre provocările centrale ale producției, are ca reper Sábado (2003), filmul regizat de Matías Bize, construit în jurul unei zile de nuntă care ia o turnură neașteptată în urma unui accident. Giurgiu a fost atras de această formulă cinematografică în care povestea se desfășoară în timp real, fără posibilitatea de a interveni prin montaj, iar tensiunea se naște din ceea ce apare pe parcurs. În 3 zile în septembrie, camera rămâne alături de Bianca, transformând fuga ei într-o experiență imprevizibilă atât pentru ea, cât și pentru spectator. 3 zile în septembrie aduce o schimbare în modul de lucru al lui Tudor Giurgiu. Inspirat de practica lui Radu Jude, care reușește să realizeze filme într-un ritm accelerat, cu bugete mai mici și perioade de producție mai scurte, regizorul a ales un regim de lucru diferit față de proiectele sale anterioare. „Nu am făcut filmul în sistem clasic, tradițional, cu finanțare de la CNC. A fost o experiență nouă și neașteptată pentru noi”, a declarat regizorul despre acest film realizat în doar șapte zile. PAGINA 39

PREMIERĂ

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

RESIDENT EVIL

Un curier în Raccoon City

niversul Resident Evil revine pe marele ecran în 2026, însă de această dată cu o abordare care promite să fie mult mai apropiată de atmosfera jocurilor video. Noul film, intitulat simplu Resident Evil (ca să ne bage în ceață și mai mult), este regizat de Zach Cregger - cunoscut pentru horror-ul Barbarian sau mai recentul Weapons - și reprezintă o nouă relansare cinematografică a celebrei francize Capcom.

Ca să fie cât mai clar, noul Resident Evil (premiera: 18 septembrie) nu continuă seria de filme cu Milla Jovovich și nici nu e o continuare directă a filmului Resident Evil: Welcome to Raccoon City din 2021. E, practic, un nou început pentru franciză. Compania Constantin Film a început dezvoltarea unui nou reboot după rezultatele dezamăgitoare ale producțiilor anterioare. Proiectul a atras ulterior atenția mai multor studiouri importante, iar Sony Pictures a câștigat drepturile de distribuție în urma unei competiții intense. Unul dintre cele mai interesante aspecte este implicarea lui Zach Cregger, care a declarat că își dorește să realizeze filmul Resident Evil pe care și-ar fi dorit să îl vadă el însuși, încercând să reproducă pe ecran senzația de survival horror specifică jocurilor video. Acțiunea are loc în timpul evenimentelor asociate cu www.zilesinopti.ro

VG-ul Resident Evil 2, în celebrul Raccoon City afectat de epidemia virală. Protagonistul nu este însă Leon S. Kennedy sau Chris Redfield. Personajul principal este Bryan, interpretat de Austin Abrams, un curier medical care ajunge implicat într-o situație extrem de periculoasă. O simplă livrare se transformă într-o luptă pentru supraviețuire atunci când orașul este cuprins de haos și apar creaturile infectate. De fapt, această alegere poate fi una dintre cele mai

importante diferențe față de filmele precedente. În locul unui protagonist deja pregătit să lupte cu zombi și monștri, publicul va urmări un om obișnuit aruncat într-o situație imposibilă. Așa că rezultatul ar putea fi un film mai apropiat de filosofia clasică a seriei: resurse limitate, pericol permanent, explorare și sentimentul că personajul principal nu controlează deloc situația, ci doar încearcă să supraviețuiască. Pe lângă Austin Abrams, din distribuție mai fac parte Zach Cherry, Kali Reis și Paul Walter Hauser. Însă Sony a păstrat încă multe dintre detaliile despre personaje la secret. Un aspect care a atras atenția fanilor este lipsa, cel puțin din informațiile oficiale disponibile până acum, a unor personaje emblematice precum Leon Kennedy, Chris Redfield sau Jill Valentine. PAGINA 41

TEXT DE ŞTEFAN CHIRIŢESCU

La cules

oamna are multe feluri de a ne chema afară. Uneori o face prin frunze galbene, alteori prin mirosul de fum care începe să apară prin sate. Dar există un moment al toamnei care le bate pe toate: culesul viei.

16 - 30 septembrie

făcut ceva pentru cultură. Chiar dacă „ceva”-ul a însemnat să tai două găleți de struguri și apoi să te așezi la masă. Miniș și Recaș: vestul are și el toamna lui cu vin Pentru cei din vestul țării, zona Miniș-Măderat este o adevărată surpriză. Dealurile viticole din apropierea Aradului au o istorie lungă și un peisaj care, în perioada recoltei, devine aproape cinematografic. Mai spre Timișoara, zona Recașului oferă aceeași combinație fericită de vie, drum de weekend și vin. Toamna este, probabil, cel mai bun moment să vezi locurile acestea: lumina este mai blândă, aerul este mai respirabil și toată lumea pare să aibă o scuză perfectă pentru a mai bea un pahar.

Via nu e doar locul de unde vine vinul Pentru cei mai mulți dintre noi, relația cu vinul începe destul de târziu în poveste. Deschidem sticla, turnăm în pahar, poate ne uităm puțin la etichetă și ne prefacem că știm ce înseamnă „note de fructe negre și condimente”. Dar înainte să ajungă în sticlă, vinul este, de fapt, un ciorchine care stă în bătaia soarelui, pe un deal. Și, dacă ai norocul să ajungi într-o vie în perioada recoltei, înțelegi brusc de ce oamenii care fac vin devin atât de pasionați când vorbesc despre el. Recoltarea nu seamănă cu o fabrică. Seamănă mai degrabă cu un mic festival rural. Se vorbește mult, se râde, se compară strugurii, se discută dacă anul a fost bun și, inevitabil, apare cineva care spune că „pe vremea lui se făcea vin adevărat”. În România, partea bună este că nu trebuie să mergi până în Toscana ca să trăiești experiența asta.

Dobrogea: via cu vedere spre mare Iar dacă vrei să combini două lucruri care nu par să aibă foarte mult în comun - plaja și culesul viei Dobrogea este locul potrivit. Toamna, când litoralul se golește, zona Murfatlarului și podgoriile dobrogene capătă o altă viață. E mai liniște, e mai puțină aglomerație și poți să înțelegi mai bine de ce vinul făcut aici are atât de multă personalitate: soare, vânt și un pământ care a văzut destule cât să nu se lase impresionat de orice.

Dealu Mare: un drum al vinului Dacă locuiești în București, una dintre cele mai simple evadări este spre Dealu Mare. Zona dintre Prahova și Buzău are unele dintre cele mai frumoase peisaje viticole din țară: dealuri după dealuri, rânduri perfecte de viță și sate în care toamna miroase a struguri copți. E genul de loc în care poți să începi ziua printre vii și să o termini la o cramă, cu un pahar de vin și senzația foarte plăcută că ai

Culesul viei e, de fapt, despre a încetini Nu poți grăbi un strugure să se coacă doar pentru că ai o ședință luni dimineață. Și poate tocmai de aceea merită să mergem măcar o dată la cules. Să vedem ce înseamnă, de fapt, munca din spatele unui pahar de vin. Să ne murdărim puțin pe mâini. Să gustăm must direct din poveste, înainte să devină vin. Unele tradiții sunt mai frumoase atunci când le lași pe mâna celor care chiar știu ce fac. Tu doar du-te în vie.

www.zilesinopti.ro

PAGINA 43

MIXOLOGY

TEXT DE CEZAR DELI-IORGA

Recolta în pahar: cocktailuri cu struguri pentru serile de septembrie

eptembrie vine cu un farmec aparte: zile încă luminoase și seri care capătă treptat răcoarea toamnei. Este perioada în care vara începe să facă loc noului anotimp, iar natura ne oferă unele dintre cele mai aromate roade ale sale. Printre ele, strugurii ocupă un loc aparte, devenind un simbol al începutului de toamnă și al recoltelor de sezon. Iar dacă strugurii sunt nelipsiți din această perioadă, de ce să nu-i descoperim într-o formă mai surprinzătoare? Proaspeți, dulci și parfumați, aceștia pot oferi unui cocktail o notă sofisticată și acea savoare ce nu o veți putea uita. Descoperiți mai jos cinci băuturi care transformă gustul recoltei într-un adevărat ritual de început de toamnă.

GRAPE BELLINI

O reinterpretare fructată a celebrului Bellini, este apreciat pentru gustul său delicat, aromat și aspectul elegant. Preparat din prosecco și piure de struguri, acest cocktail îmbină efervescența vinului spumant cu dulceața strugurilor, fiind o alegere potrivită pentru serile de septembrie. Originile Belliniului sunt asociate cu Veneția, unde cocktailul a fost creat în anii 1940, de Giuseppe Cipriani, fondatorul celebrului Harry's Bar. Varianta prezentată aduce însă o notă sezonieră rețetei originale, transformând acest cocktail într-o băutură elegantă și aromată, perfectă pentru a celebra începutul toamnei.

PAGINA 44

GRAPE SPRITZ

Grape Spritz este varianta mai fructată a clasicului Spritz, ideală pentru această lună. La baza acestuia stau prosecco, sucul de struguri și apa minerală, ingrediente care se completează și oferă un gust ușor dulce și efervescent. Pentru un plus de prospețime, poate fi servit cu gheață și câțiva struguri proaspeți, care îi vor accentua aroma. Atunci când vreți să vă bucurați de o seară relaxantă alături de prieteni, acesta va fi alegerea potrivită pentru o întâlnire în aer liber. Inspirat de celebrul Aperol Spritz, acest cocktail aduce gustul strugurilor în prim-plan și transformă un aperitiv clasic într-o băutură perfectă pentru atmosfera de septembrie.

www.zilesinopti.ro

16 - 30 septembrie

GRAPE MOJITO

Acest cocktail se prepară prin mixul romului alb cu struguri, lime, mentă, zahăr și apă minerală, rezultând un gust fresh, aromat și ușor dulceag. Strugurii adaugă o notă parfumată, în timp ce lime-ul și menta îi oferă prospețimea specifică unui Mojito, fiind potrivit pentru serile de început de toamnă, atunci când zilele păstrează încă puțin din căldura verii. Inspirat de celebrul Mojito cubanez, Grape Mojito aduce o reinterpretare sezonieră a cocktailului clasic, transformând aroma strugurilor într-un ingredient vedetă pentru luna septembrie.

POP CULTURE MAGAZINE

GRAPE GIN FIZZ

Un cocktail simplu, dar surprinzător prin combinația sa de arome, este și Grape Gin Fizz. Preparat din gin, struguri proaspeți, suc de lămâie, zahăr și apă minerală, acesta oferă un gust fresh și ușor acidulat. Strugurii îi conferă o dulceață discretă și o aromă specifică începutului de sezon, în timp ce lămâia și apa minerală echilibrează perfect compoziția. Servit rece, Grape Gin Fizz este numai bun pentru serile de septembrie petrecute alături de cei dragi. În final, acest cocktail aduce o notă nouă rețetei clasice și transformă gustul strugurilor într-o experiență chic, potrivită pentru începutul toamnei.

GRAPE SMASH

Un ultim cocktail aromat și plin de savoare luna aceasta este Grape Smash, care aduce împreună bourbonul sau ginul cu struguri proaspeți, lămâie și mentă. Strugurii zdrobiți își eliberează aroma dulce și parfumată, completând notele intense ale alcoolului, în timp ce lămâia și menta adaugă un contrast fresh și echilibrează gustul. Rezultatul este o băutură răcoritoare, sofisticată, potrivită pentru zilele în care vara începe să lase loc toamnei. Servit cu gheață și câțiva struguri proaspeți, Grape Smash este alegerea ideală pentru o seară relaxantă alături de prieteni, fie pe o terasă, fie acasă, într-o atmosferă cozy. Inspirat de familia de cocktailuri Smash, cunoscută pentru combinația dintre alcool, fructe și ierburi aromatice, acesta transformă strugurii de sezon într-un ingredient spectaculos.

Septembrie ne amintește că tranziția dintre vară și toamnă poate fi savurată în cele mai simple și aromate moduri. Iar cu strugurii în rol principal, fiecare pahar poate deveni un mic ritual de început de sezon. Alegeți-vă cocktailul preferat, adunați-vă prietenii și bucurați-vă de gustul toamnei, într-o formă nouă și elegantă! www.zilesinopti.ro

PAGINA 45

JURNAL DE GURMAND

Kimchi: garnitura care se potrivește cu orice

Dacă există un preparat pe care nu prea ai cum să îl eviți în Coreea de Sud, acela este kimchi. Îl primești la restaurant chiar dacă nu l-ai comandat, apare lângă carne, orez, tăiței sau supă și, după câteva zile, începi să înțelegi de ce. Cea mai cunoscută variantă este baechu kimchi, făcut din varză chinezească. Varza este sărată, apoi acoperită cu un amestec care conține de obicei gochugaru (fulgi coreeni de ardei iute), usturoi, ghimbir, ceapă verde și ingrediente precum sosul de pește sau creveții fermentați. Apoi este lăsată la fermentat. Gustul se schimbă în timp: kimchi-ul proaspăt este mai crocant, iar cel fermentat mai mult devine mai acru și mai intens. Preferatul meu este cel proaspăt,

PAGINA 46

TEXT DE CORINA GRUBER

care aduce, în mod paradoxal, cu varza murată de vară, dar are și o notă picantă. Kimchi nu înseamnă însă doar varză. Există sute de variante, din ridiche, castravete, ceapă verde și alte legume. Kkakdugi se face din cuburi de ridiche, oi sobagi din castraveți, iar baek kimchi este o variantă albă, fără ardei iute. Există și rețete vegetariene sau vegane, fără sos de pește ori fructe de mare fermentate. La masa coreeană, kimchi este nelipsit dintre banchan, micile garnituri așezate în mijlocul mesei. Îl primești aproape peste tot. Dacă nu ai mai mâncat kimchi, la început îl tratezi ca pe încă un lucru nou de încercat. Apoi îl mănânci lângă grătar, orez sau supă și, după câteva zile, ajungi să iei câte o bucată aproape automat. Cumva, chiar se potrivește cu orice. Eu nu sunt deloc amatoare de mâncare picantă, dar în kimchi iuțeala nu mi se pare deranjantă. Este doar o parte din gust, alături de acru, sărat, usturoi și aroma fermentației. Kimchi poate deveni și ingredient. Kimchi jjigae este o tocăniță cu kimchi bine fermentat, adesea cu tofu și carne de porc. Kimchi bokkeumbap este orez prăjit cu kimchi, peste care poți pune un ou, iar kimchijeon sunt clătite sărate. Îl găsești și în tăiței, supe sau preparate moderne, de la burgeri și sandvișuri la pizza. Mi-a plăcut în mod deosebit în gimbap, rulourile coreene cu alge și orez, unde dădea o notă acidă și ușor picantă orezului. Din fericire, kimchi se găsește acum și în România, în magazine asiatice, online și chiar în unele supermarketuri. Așa că teoria conform căreia merge cu aproape orice poate fi verificată și acasă.

(

VĂ AȘTEPTĂM

Vă așteptăm sub cerul aprins, Pe terasa noastră cu dichis. Să poftiți la ale noastre bucate Și să serviți pe saturate, Merinde atent alese Într-un cadru de poveste. Pentru informații și rezervări, contactați-ne la 0269 505 600 sau info.sibiu@hilton.com

DRINK

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

Băuturi vegane la botul calului Ceaiul spumant danez sau berea australiană de ghimbir fără alcool fac deliciul veganilor de la noi

igur, puteți face glume pe seama veganilor, chit că le-au auzit pe toate - și pe aia cu migdalele care n-au ugere, și pe aia cu cireada de caju care se întoarce de la pășunat. Dar nu-i întrebați de proteine, fiindcă nici ei nu vă întreabă de colesterol. Mai bine întrebați-i de unde își iau băuturile vegane, gustoase, sănătoase, cremoase, inofensive, alternative, smoothie-uri sau mocktailuri. Dacă sunt ca mine, și le vin cumpărăturile acasă, au numeroase opțiuni, cum ar fi un supermarket online, parte a unui grup continental important de e-grocery din Europa - de aia le-am zis și la botul calului: le pot consuma rapid, datorită livrării prompte.

Să luăm, bunăoară - folosesc în scris termeni vechi, drept chezășie că textul n-a fost conceput sintetic de un bot, ci ca urmare a gândirii naturale, umane - un ceai spumant ecologic de la Sparkling Tea. Această băutură alcoolică bio și vegană, originară din Danemarca, având o cantitate de 0,75 l și o concentrație de alcool de 5%, revigorează și seduce. În plus, poți să te dai mare cunoscător, dacă-i evidențiezi aromele proaspete de iarbă de lămâie și citrice, precum și notele fine de mere verzi și ghimbir. Iar dacă inviți pe cineva la ceai spumant, realizezi un arc peste timp, făcând aluzie la perioada vintage în care ceaiul era dansant, ai și subiect de PAGINA 48

conversație, și ce să ciocnești, și ce să dai pe gât. Sau uite o propunere exotică, ideală pentru un rooftop party bucureștean în septembrie, când vara indiană îți provoacă setea: berea de ghimbir Bundaberg, importată direct din Australia. E răcoritoare, energizantă și n-are alcool, nici coloranți sau arome artificiale. E obținută natural din rădăcină de ghimbir de calitate și are acea trăsătură care a devenit atât de prețuită azi - versatilitatea. Adică o poți bea și goală, cum ar veni, și ca ingredient diferențiator în cocktailuri. Vă spun, veganii ăștia știu să bea, nu se încurcă. Vor să prelungească vara cu vedeta sezonului estival? Își prepară un affogato vegan, combinația contrastantă dintre înghețată și cafea fierbinte, atâta doar că nicio vietate n-a fost mulsă pentru deliciul din ceașcă sau din pahar. Unii duc affogato-ul vegan la un alt nivel, adăugând, după poftă, o linguriță sau două de caramel vâscos din unt de arahide, ba și bucăți de ciocolată neagră, ca să le plouă în gură comesenilor. Alții vor să fie în tendințe, că tot e kombucha pe buzele tuturor. De ce nu un clondir de Vigo ECO Kombucha Original? Asta e o băutură bio răcoritoare ce vine mai de aproape, din Polonia, și e un antioxidant natural preparat dintr-un amestec de ceai alb și negru. Nu zic să devenim toți vegani, dar să intrăm uneori în papucii lor și să aflăm ce le place să consume nu-i deloc o idee rea. www.zilesinopti.ro

CITYSPORT

TEXT DE RĂZVAN SĂDEAN

Repere ale dansului mondial, în juriul Sibiu Dance Competition Pe 16 octombrie, începe o nouă ediție a Sibiu Dance Competition, competiție internațională care se desfășoară până pe 18 octombrie și reunește tineri dansatori din mai multe țări. Ediția din acest an se remarcă prin componența juriului internațional, format din nouă profesioniști ai

um te îndr i o n , i z ntrene Tu te a

dansului. Jan Broeckx, fost primsolist și laureat al Prix de Lausanne, e director al Ballet Academy din München. Annarella Roura Sánchez, originară din Cuba, este cunoscută pentru activitatea sa de formare a tinerilor dansatori, în timp ce Wilfried Jacobs, fost prim-solist al Baletului Național Finlandez, e profesor la Mosa Ballet School. Fernando Coelho este dansator și pedagog cu experiență internațională, Sabrina Rinaldi este directoarea ProBallet Italia, iar Cristina Saso, fostă prim-balerină la Opera din Roma, activează ca profesoară și talent scout. Din juriu face parte și Misha Tchoupakov, fost dansator al Bolshoi Ballet și profesor în Statele Unite. România este reprezentată de Adela Floricioiu, prim-solistă și maestru de balet al Teatrului de Balet Sibiu, și Ovidiu Dragoman, managerul Teatrului de Balet Sibiu.

ăm.

TER SPORT CEN r. 42, et. 2

in ul Victorie Sibiu, B-d 101110 il.com Tel: 0369 port@gma

iv.ro www.ract

ractivs

Fii (R)Activ! PAGINA 50

www.zilesinopti.ro

CITY BREAK

TEXT DE IOAN BIG

„Sunetul muzicii” Istorie şi cinema la Salzburg

Sound of Music Salzburg, situat pe terenul istoric al Palatului Hellbrunn, își deschide porțile pe 20 septembrie şi este un nou muzeu multimedia, care aduce împreună ficţiunea cinematografică realizată la Hollywood cu istoria fascinantă și autentică a familiei austriece Trapp. Plasat chiar lângă foișorul emblematic din film, muzeul propune publicului larg elemente de expunere captivante, afișaje interactive și perspective originale asupra realizării lungmetrajului lui Robert Wise, precum și a rolului orașului Salzburg ca decor real al poveștii. Combinând expoziții multimedia de ultimă generație, perspective istorice și locații de filmare memorabile, muzeul conferă astfel o nouă viață unei capodopere atemporale. Dacă ar fi să ne limităm doar la un exemplu, Sound of Music Salzburg oferă vizitatorilor în premieră mondială singura experiență senzorială multimedia 360°... de PAGINA 52

u 60 de ani în urmă, The Sound of Music a câştigat premiul Oscar pentru cel mai bun film, iar povestea tinerei novice iubitoare de muzică Maria (Julie Andrews) şi a celor şapte copii ai căpitanului austriac Georg von Trapp (Christopher Plummer), lansată iniţial pe Broadway, a dobândit rapid o popularitate uriaşă în întreaga lume. Încă de atunci, pentru fani, Salzburg a devenit o destinaţie turistică must-see, iar tururile ghidate prin locurile în care s-a filmat celebrul Musical, de la grădinile Mirabell, unde copiii dansau cu Maria, până la castelul Leopoldskron, reşedinţa din film a familiei, rămân până în ziua de azi esenţiale în agenda de vizitare a oraşului lui Mozart. Începând de luna aceasta, o experienţă de factură diferită, de secol XXI, se adaugă pe agenda de călătorie: Muzeul Sunetul muzicii din Hellbrunn. foișor, pentru că niciun pasionat nu poate rata faimosul pavilion din sticlă şi, în timp ce gazeboul istoric original rămâne un reper îndrăgit în apropiere, în parcul Hellbrunn, muzeul prezintă o replică la scară reală în care se poate păși, iar în interiorul acesteia o proiecție cinematografică de 360 de grade ne transportă într-o recreare 3D a scenei Sixteen Going on Seventeen. Din această toamnă, o vizită la Palatul Hellbrunn, dincolo de ale sale fântâni jucăuşe şi de uimitorul teatru mecanic care-l fac atât de atractiv pentru turişti, promite prin această experiență muzeală multimedia interactivă un mod foarte incitant de a descoperi cum memoriile Mariei von Trapp au inspirat legendarul Musical şi ce anume stă la temelia impactului global al filmului Sunetul muzicii asupra culturii Pop. Prin urmare, Salzburg merită cu siguranţă a deveni o destinaţie de city break în acest sezon. www.zilesinopti.ro

TRENDS

TEXT DE ANDRADA DINCĂ

„It's officially fall” Trenduri de toamnă

acă am urma un fir al Ariadnei care presupune romantizarea absolută a anotimpului toamnă, atunci ne-am bucura de debutul sezonului (mai) rece, așa cum ni-l imaginăm în compuneri: cu acel covor de frunze ce se așterne, cu ciocolată caldă, jazz și pături pufoase. Emblematică pentru sezon rămâne replica din serialul Gossip Girl, „It's officially fall”, ce a reușit să transforme venirea toamnei într-un eveniment cultural. Toamna, cu al său atuu intrinsec de natură teatrală, aduce în atenție, pe lângă numeroase referințe culturale, și o garderobă ușor recognoscibilă: paltoane, cizme, pulovere, fuste sau denim. Toamna anului 2026 se dorește a fi un sezon al dualității, o metamorfoză cu note sofisticate: feminitatea ladylike este reinterpretată, stilul Art Deco defilează pe podiumuri cu franjuri și detalii decorative, stilul gotic se îmbină cu dantele și cu siluete romantice, în timp ce denimul, pielea și tweed-ul se bucură de noi proporții. Pentru astăzi, ne propunem să urmărim câteva direcții ale fanteziei și ale reinterpretărilor pe care noul sezon le aduce în atenția publicului.

Ladylike cu suflu nou Stilul Ladylike revine, dar fără tradiționala rigiditate care tindea să îi fie atribuită. Sacoul, ce are o talie bine definită, costumul și fusta midi păstrează și înnobilează eleganța siluetelor clasice, însă într-o manieră ce poate fi ușor de transpus în universul cotidian. La Dior, celebra Bar jacket este purtată cu denim, în timp ce Chanel propune croieli relaxate și cămăși lungi. PAGINA 54

Ah, Art Deco! În moda contemporană, anii '20 ai secolului trecut continuă și să se mențină ca o remarcabilă și seducătoare sursă de inspirație. Stilul Art Deco revine prin rochii cu broderii din mărgele, bijuterii geometrice sau franjuri. O rochie cu finisaje ornamentale, o geantă statement sau o bijuterie spectaculoasă reprezintă doar câteva dintre piesele care, deși asociate unui glamour ce funcționează mai ales seara, pot fi integrate cu ușurință și în garderoba de zi. www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI

Gotic cu dantelă Influențele gotice se prind într-un tango fashionistic cu dantela, corsetele și broderiile bogate, într-un registru ce șochează, impresionează și place. Stilul propriu-zis punk îmbrățișează detaliile romantice, iar case de modă precum McQueen sau Givenchy au reușit să aducă în atenția publicului o contopire armonioasă între zona întunecată și cea feminină, unde textura și silueta sunt personajele principale ale esteticii.

Toamna în nuanțe de albastru Asociem, dintr-o obișnuință culturală, toamna cu nuanțe de maro, burgundy și crem. Paleta tomnatică din 2026 împrumută de la Zâna Iarnă culoarea sa caracteristică, albastrul, și o integrează printre nuanțele sale de maro. Albastrul apare pe trench-uri, sacouri structurate sau pantaloni voluminoși. O ținută construită în jurul maroului sau al albului poate fi complimentată cu nuanțe de albastru, oferindu-i un suflu nou.

Tweed-ul și personalitatea sa puternică Inevitabil asociat și profund ancorat în universul Chanel, tweed-ul refuză imaginea perfect lustruită pe care și-a însușit-o până acum. Apare destrămat, cu texturi surprinzătoare, cu franjuri și o tentă ce se îndreaptă ușor spre zona punk. Sacourilor clasice din tweed li se alătură în colecție jachete cu fermoar din același material sau fuse mini - o abordare care păstrează rafinamentul caracteristic al țesăturii, conferindu-i, totodată, un aer mai puțin convențional. Revin în atenția caselor de modă și franjurii, care adaugă textură și personalitate pieselor minimaliste, dar și pielea, pe care o regăsim îndeosebi la nivelul accesoriilor: genți de umăr, curele, pantofi. Poate grație caracterului său dual, teatral și artistic, toamna rămâne un anotimp cinematografic, iar hainele consacrate primesc noi roluri. O rochie cu mărgele ne poartă în fotografiile din anii 20, în timp ce un palton trimite mintea către filmele noir.

Dualitatea sezonului acesta ne invită să contopim realitatea cu fantezia - este unul al libertății de exprimare, în care denimul se întâlnește cu tweed-ul, iar feminitatea clasică este reinterpretată prin croieli contemporane. www.zilesinopti.ro

PAGINA 55

16 - 30 septembrie

POP CULTURE MAGAZINE

Horoscop Berbec

Evaluezi în ce stadiu ai ajuns cu obiectivele profesionale pe care ți le-ai propus, iar concluziile pe care le tragi ar trebui să îți inspire și soluții, dacă strategia sau metodele alese nu au dat rezultatele scontate sau dacă obiectivele tale au fost prea ambițioase. Taur

Nu te eschivezi atunci când vine vorba despre obligații, chiar dacă nu îți plac. În orice caz, dacă ai de ales dintre mai multe variante ori de luat anumite decizii, cel mai înțelept ar fi să nu te grăbești și să analizezi totul cu atenție, pe îndelete.

Gemeni

Chiar dacă banii par să vină, nu este exclus să apară și cheltuieli neplanificate, așa că ar fi bine să pui ceva deoparte. De asemenea, n-ar strica să îți stabilești priorități realiste în ceea ce privește banii pe termen lung.

www.zilesinopti.ro

Rac

Ai face bine să te gândești că ceea ce faci zi de zi îți îmbunătățește capacitatea de a face acele lucruri din ce în ce mai bine și mai repede. În funcție de natura muncii tale, este posibil ca veniturile tale să devină din ce în ce mai bune pe măsură ce muncești mai dedicat. Leu

Parcurgi o perioadă în care ești foarte capabil să îți pui în valoare calitățile și experiența. Poate să fie și o perioadă bănoasă, dar nu este exclus să și cheltui mai mult decât de obicei.

Fecioară

În cazul în care unele sarcini de serviciu nu au fost îndeplinite cum trebuie, este posibil ca remedierea lor să îți fie încredințată ție, chiar dacă nu tu ai greșit. Cel mai înțelept ar fi să ai o atitudine răbdătoare și să fii receptiv la noutățile care privesc regimul muncii, mai ales că aceste noutăți par să fie inevitabile.

Balanță

Ai grijă să nu cheltui prea mult, chiar dacă situația financiară este mai bună. Atenție mai ales la cheltuielile pe care le faci pentru plăceri sau ieșiri cu prietenii!

Scorpion

Dacă ai o afacere proprie sau lucrezi într-un domeniu în care gestionezi valorile altora (contabilitate, administrație), este posibil să parcurgi o perioadă în care este necesar să te adaptezi la ceea ce se întâmplă în jur și să reacționezi cu pricepere. Săgetător

Beneficiezi de condiții foarte bune ca să devii mai vizibil prin ceea ce faci în plan profesional și nu este exclus să îți iasă în cale o șansă deosebită sau să fii protejat ori recomandat de cineva pentru o schimbare profesională cu efecte pe termen lung.

Capricorn

Dacă ai de ales între mai multe variante, analizează-le pe toate cu răbdare. Chiar dacă toate par să îți fie mai mult sau mai puțin favorabile, nu strică să ai în vedere toate aspectele, deoarece pot avea consecințe pe termen lung.

Vărsător

S-ar putea să fie necesar să iei o decizie în legătură cu o schimbare majoră în viața personală și, implicit, în cea profesională. Este recomandat să îți rezervi suficient timp de reflecție, să pui în balanță avantajele și dezavantajele. Pești

Indiferent dacă ești patron sau angajat, n-ar strica să te ocupi mai îndeaproape de situația financiară a familiei și să vezi cum stai cu datoriile și cu economiile. Ai face bine să te informezi despre metodele și instrumentele de economisire, precum și de diversele asigurări financiare. PAGINA 57

16 - 30 septembrie

INTERVIU DE RĂZVAN SĂDEAN

Lucruri pe care le știi doar dacă ești

instructor de Yoga, cu Andreea Miron

Andreea Miron este fondatoarea studioului de yoga KeepGiving și instructor de yoga de peste 14 ani. E mamă a trei copii și soție, iar una dintre bucuriile sale este să ajute cât mai mulți oameni să descopere și să înțeleagă beneficiile yoga. KeepGiving nu este doar un studio de yoga, ci și o fundație care dezvoltă proiecte educaționale în județul Sibiu și la nivel național. A terminat Facultatea de Finanțe Bănci din Sibiu acum mai bine de 20 de ani. A devenit expert contabil și a lucrat într-o firmă de contabilitate aproape 10 ani. Întrebată cum a făcut trecerea de la contabilitate la yoga, Andreea își amintește: „După ce am rămas însărcinată cu primul copil am descoperit yoga în Spania, participând la o clasă de yoga pentru femei însărcinate. După prima clasă m-am simțit așa de bine, sentiment pe care PAGINA 58

îl am și în ziua de astăzi după fiecare practică de yoga. Mare salt de la finanțe la yoga, dar mie mi s-a potrivit perfect.” Am vrut să aflăm cum a ajutat-o yoga să se descopere, iar Andreea spune că această practică a învățat-o, mai ales, să se accepte: „Yoga înseamnă uniune între corp, minte și suflet. Eu de când m-am născut am fost o persoană spirituală și yoga s-a potrivit cu viziunea mea. Când practici pozițiile de yoga începi să îți înțelegi și să îți cunoști corpul, când practici meditație intri in sufletul tău, unde găsești liniște. Nu cred că prin yoga am descoperit altă persoană, de fapt am acceptat ceea ce sunt eu, fără să mă compar așa de mult și să mă bucur de calitățile mele.” După primele clase de yoga, Andreea i-a mărturisit soțului că își dorește să devină instructor. La opt luni după nașterea primului copil, a început cursul de instructor

de yoga. Despre procesul de certificare, Andreea spune: „În perioada dinaintea cursului am citit foarte multe cărți despre yoga. Unele le-am înțeles, iar altele, abia după ce le-am recitit, au început să aibă sens. Am avut norocul să găsesc un profesor de yoga extraordinar, care va rămâne toată viața în inima mea.” Am vorbit cu Andreea și despre felul în care s-a schimbat atitudinea sibienilor față de yoga în ultimii ani: „Îmi place să zic că, în momentul în care am început să țin clase de yoga în Sibiu, yoga se practica, dar dacă doreai să participi la o clasă, nu îți apărea nimic în Sibiu pe internet. Așa că, pentru mine, a fost ușor să zicem, pentru că eram prima care aducea yoga aproape de sibieni printr-un program afișat. La început, doamnele care veneau le spuneau soților că vin la gimnastică.” Astăzi, după 14 ani, Andreea ține clase într-un studio aflat întrun spațiu comercial, tocmai pentru că, spune ea, „ne dorim să vină cât mai multe persoane la clasele noastre”. La finalul discuției, Andreea ne-a spus care consideră că este cel mai mare avantaj al practicării yoga: „Cel mai important, te face conștient de ceea ce ești tu și de ceea ce ești în acest univers. Iar o persoană care practică yoga este mai bună cu ea și cu oamenii din jur.” www.zilesinopti.ro