Zile si Nopti Sibiu 16-30 iunie 2026

Salut, Sibiu

A venit, în sfârșit, vara!

Mereu am avut impresia că odată cu primele seri călduroase, Sibiul își schimbă complet ritmul. Terasele se umplu, bicicletele apar din toate direcțiile, oamenii își dau întâlnire în centru fără să mai fie nevoie de alte explicații, iar apusurile devin mai lungi, doar ca să ne lase timp să mai stăm un pic împreună.

Mi-am promis ca vara asta să mă bucur și mai mult de lucrurile simple ale orașului: Vreau câteva dimineți domoale, cu soare și cafea bună și un brunch delicios – la Ouă și Unt, în

Orașul de Jos.

Apoi vreau să mă plimb fără grabă prin oraș, poate chiar să mă înscriu la un atelier de fotografie. Apropo, ați auzit de apropo app, locul acela mișto, online, unde găsești astăzi cele mai mișto evenimente din Sibiu? Check it out, o să-mi mulțumiți mai târziu! Vara asta îmi doresc câteva ture cu bicicleta pe malul Cibinului, cu un picnic pe ponton. Mi-am propus să trec mai des prin

Piața Cibin, să mănânc mai local, mai curat și mai simplu, și nimic nu reprezintă vara mai bine decât roșiile care chiar au gust, buchetele de flori de câmp și tarabele cu pepeni.

Ediţia de Sibiu

Apare bilunar - gratuit nr. 10 (533) | 16 - 30 iunie

 Str. General Magheru, nr. 54, Sibiu

 /zilesinoptiSibiu

 zilesinopti.ro

Ediţiile Zile și Nopţi în România: 235.000 exemplare lunar. (Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Sibiu, Bacău, Piatra Neamţ, Galaţi, Oradea, Piteşti, Bistriţa, Tg. Mureş, Iaşi, Baia Mare, Satu Mare, Suceava)

Dacă doriţi să semanalţi un eveniment: e-mail sibiu@zilesinopti.ro. Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru modificările survenite ulterior.

Pentru publicitate în ediţia tipărită sau online sau dacă vrei să primeşti revista Zile şi Nopţi Sibiu te rugăm să contactezi: Distribuție: 0743 56 66 60

Îmi doresc câteva filme văzute sub cerul liber, pe terasa Centrului Cultural Ion Besoiu; îm doresc întâlniri pe păturică, cu un pahar de vin și prietene bune, în Parcul Sub Arini.

Și, mi-ar plăcea să mai descopăr și câteva locuri noi: o galerie în care n-am intrat niciodată – se zvonește că se deschide curând una pe strada 9 Mai; o străduță pe care doar am traversat-o în fugă la un moment dat, sau un mic boutique de unde să plec cu o carte și cu o poveste despre oraș.

Îmi doresc să închei câteva zile în jurul fântânii de la Wine Not, cu un pahar de vin în mână, îmbrățișând viața toată, așa imperfectă cum e ea!

Îmi doresc mici momente care, puse împreună într-un film cu vibrații pozitive, să fie cele mai frumoase amintiri pe care le pot crea.

Iar Sibiul, trebuie să-i dăm acest credit, știe să fie acel oraș în care vacanța începe într-o marți obișnuită după serviciu și se termină foarte târziu, în aceeași seară, pe o terasă, cu oameni dragi la aceeași masă.

Și nici nu-ți mai trebuie altceva!

Publisher: Marius Dicoiu | marius.dicoiu@zilesinopti.ro | 0744 35 99 10

Vânzări - Distrubuitie: Marius Cătană | marius.catana@zilesinopti.ro | 0743 56 66 60

Administrativ -Vânzări: Denisa Ciocoiu | secretariat.sibiu@zilesinopti.ro | 0751 79 71 39

Redactor: Răzvan Sădean | razvan.sadean@zilesinopti.ro

Redactor colaborator: Monika Tompos

Layout & DTP: Gabriela Hogea

SALUT SIBIU

A venit, în sfârșit, vara!

VIAȚA ORAȘULUI

SIBIU WALKS

BUCURIA COPIILOR, O BANCĂ, FAIN

LUCRURI PE CARE LE ȘTII DOAR DACĂ EȘTI

coach în nutriție, cu Claudiu Mitea

ARTE VIZUALE

Dan Perjovschi

20

3

MUZICĂ

Zilele muzicaleRomâno-Americane, concept și

locații noi în 2026

OMUL CU DISCURILE

Sean Manson

MUZICĂ NOUĂ

Ce ascultăm în luna iunie

INDIE STAR

Maya Hawke

10

24

27

20

Katia Pascariu

PREMIERĂ

Scary Movie

PREMIERĂ

Povestea jucariilor 5

SHOPPING

Ce pantofi poartă Cenușăreasa?

Tendințe de încălșăminte ale verii 2026

54

PE GUSTUL NOSTRU

Romania vs. Balcani, în războiul pe țuici

ESTIVALE

Ceaiul cu gheață (ne)obișnuit: dincolo de clasicul pliculeț și felii de lămâie

JURNAL DE GURMAND

Două plăcinte și o tulpină rozacrișoară

EAT&DRINK . . . . 46

Vacanțe de vin

44

Viața orașului...

Farmecul Sibiului la început de vară își trage seva din cele zece zile de FITS, când localnici și turiști, artiști și spectatori deopotrivă se bucură de unul dintre cele mai importante festivaluri ale artelor spectacolului. Cu un program extrem de variat și bogat, FITS acaparează întreaga agendă a Sibiului între 19 și 28 iunie. În aceste zile, toate privirile sunt îndreptate către spectacole, evenimente stradale, concerte, expoziții și conferințe. Mai mult decât un festival, FITS este o sărbătoare culturală a orașului. Ne vedem la FITS!

De la actori legendari precum Fanny Ardant la regizori aclamați precum Milo Rau, Emma Dante, Caroline Guiela Nguyen și Luk Perceval sau coregrafi precum Wim Vandekeybus, cea de-a 33-a ediție a FITS reunește la Sibiu unele dintre cele mai importante nume ale scenei internaționale a artelor spectacolului. Festivalul va avea loc între 19 și 28 iunie și va include peste 800 de evenimente culturale desfășurate în 83 de spații de joc. Din program nu vor lipsi nici producțiile din repertoriul propriu, precum „Faust” sau „Povestea prințesei deocheate”. Se anunță o ediție providențială care va reuni mii de artiști din peste 80 de țări și peste 100.000 de spectatori în fiecare zi. Tema ediției este „Suflet” și vorbește despre nevoia de emoție și de conexiune umană, într-o lume dominată tot mai mult de tehnologie și algoritmi.

Alexandru Tomescu (vioară Stradivarius), Dragoș Ilie (chitară clasică) și Omar Massa (bandoneon) aduc în fața publicului sibian, vineri, 26 iunie, de la ora 21:00, la Catedrala din Piața Huet, „Muzele” care au inspirat creațiile lui Brâncuși, la 150 de ani de la nașterea sculptorului.

Infraroșul face invizibilul vizibil. Pornind de la acest principiu, redacția studențească „Das Politicum” a Universității din Bonn va prezenta pe 9 iulie, la ora 19:00, în Sala Oglinzilor a FDGR expoziția „Infraroșu: Comunismul din perspectiva minorităților naționale din România”.

O amplă expoziție retrospectivă a artistului Ștefan Câlția va avea loc în perioada 19 iunie - 16 august, în spațiile fostei școli pedagogice a Mănăstirii Ursulinelor. Sub titlul „Transilvania | Extravaganza”, expoziția curatoriată de Liviana Dan reunește aproximativ 80 de lucrări provenite atât din arhiva Fundației, cât și din colecții private. Vernisajul este programat în prima zi a FITS, iar pictura „Acrobatul”, realizată de artist în 2018, a fost desemnată imaginea oficială a celei de-a 33-a ediții a festivalului.

Fifa World cup 2026 Fifa World cup 2026

BUCURIA COPIILOR, O BANCĂ, FAIN

Arhitectul Franz Buertmes a fost cel care a proiectat în 1914, ultimul edificiu organizat cu scopul de a deservi o instituţie financiară, îniante de Marea Unire. Clădirea a fost construită pe două parcele medievale de pe pricipala stradă a oraşului, astăzi numită Nicolae Bălcescu. Până la naţionalizare, clădirea a deservit instituţii bancare mai întâi ale Imperiului Austro – Ungar, când a funcționat Banca Austro – Ungară. La inaugurarea clădirii, Michael Breckner deschide primul magazin universal de pe teritoriul actual al României. Rezistă 16 ani. Apoi la etaj se

deschide o expoziție industrială iar la parter a funcționat magazinul de încălțăminte Filt. Sub diferite denumiri, magazinul rezistă până în 1954 când a fost modificat în magazin pentru copii, cu numele „Universal” apoi „Bucuria Copiilor”. După Revoluţie, Banca Comercială din România a cumpărat clădirea, a restaurat-o şi i-a redat vechiul rost. În 2012 se reamenajează drept magazin iar din 2020 totul se transformă într-un spațiu de alimentație publică.

Proiect cultural finanțat de

SOUL SUFLET

Zilele Muzicale Româno-Americane, concept și locații noi în 2026

Festivalul „Zilele Muzicale RomânoAmericane” revine în perioada 29 iunie – 8 iulie 2026 cu o ediție care privește dincolo de granițe și deschide noi orizonturi sonore. Ajuns la ediția cu numărul XXIII, conceptul festivalului se extinde către spațiul

Americilor în sens larg: de Nord, Central și de Sud, integrând influențe muzicale latino-americane și noi direcții repertoriale care completează identitatea artistică a proiectului.

Concertele din acest an vor avea loc în

Parcul Cetății, la Filarmonica Sibiu, la Biblioteca Județeană ASTRA și în alte spații neconvenționale, transformând orașul într-o scenă deschisă și aducând muzica mai aproape de public.

Tromba Felix

Festivalul debutează în 29 și 30 iunie cu scurte intervenții muzicale oferite de Tromba Felix, un cvintet format din Medve Sándor (trompetă), David Jurca-Zorlențan (trompetă), AlinȘtefanRoman (corn), Ion Palagniuc (trombon) și Gheorghe Simion Ianța (tubă). Aceste concerte au rolul de a crea o punte între festival și comunitatea sibiană. Momentele sunt susținute de artiști invitați și de muzicieni ai Filarmonicii de Stat Sibiu, în formule camerale adaptate contextului urban și interacțiunii directe cu publicul.

Jazz Beats On Streets

Proiectul Jazz Beats On Streets urmărește să transforme spațiile urbane în scene vibrante de jazz, aducând muzica mai aproape de publicul larg. Formatul evenimentului include minirecitaluri de 30-35 de minute intercalate cu sesiuni de DJ care mixează viniluri de jazz, creând un flow continuu muzical și menținând atmosfera vie și captivantă. Programul include trei recitaluri desfășurate pe parcursul a două seri, 30 iunie și 1 iulie.

Claudio Cohen & Fabio Furia

Concertul simfonic susținut în data de 2 iulie de Orchestra Filarmonicii de Stat Sibiu propune un parcurs muzical dedicat spațiului latino-american și conexiunilor sale cu repertoriul universal. Sub conducerea dirijorului Claudio Cohen și cu participarea bandoneonistului Fabio Furia, publicul va putea asculta lucrări de Astor Piazzolla, Villa-Lobos, Tom Jobim, dar și reinterpretări simfonice ale unor piese celebre semnate Queen și Coldplay.

Violoncellissimo

Recitalul cameral susținut de soliștii Ștefan

Cazacu, Mircea Marian, Constantin Borodin și Adrian Precup propune un parcurs interpretativ centrat pe expresivitatea violoncelului, într-o formulă extinsă de ansamblu. Programul reunește lucrări semnate de Astor Piazzolla sau Hans Zimmer și reinterpretări ale unor titluri emblematice din repertoriul trupei Metallica. Primul recital va avea loc pe 3 iulie, pe scena din Parcul Cetății, iar cel de-al doilea va fi găzduit de Biblioteca ASTRA, în 4 iulie.

Fanfara Militară a Academiei Forțelor

Terestre Sibiu & Favata Quintetto Atlantico Programul zilei de 4 iulie include un concert de muzică militară susținut de AFT Sibiu urmat de concertul de jazz contemporan Atlantico Project, susținut de artistul italian Enzo Favata. Evenimentul marchează Ziua Americii în cadrul festivalului printr-un program care îmbină muzica militară cu jazz-ul contemporan, oferind publicului două formule muzicale distincte, dar complementare.

Grigore Leșe & Bianca Murariu

Pianista Bianca Murariu, lector universitar doctor la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, și Grigore Leșe, profesor asociat de etnomuzicologie al Universității București, vor susține împreună un concert de muzică tradițională românească pe 5 iulie. În orice formulă concertistică se prezintă, Grigore Leșe propune o altă abordare a folclorului, prin întoarcerea la arhetip.

Transylvanian Festival Orchestra

Concertul din 8 iulie propune o abordare contemporană a repertoriului clasic, printrun program inspirat din „Anotimpurile” de Antonio Vivaldi, reimaginat în cheia versiunii contemporane realizate de Max Richter, într-o estetică de tip crossover. Proiectul se înscrie în direcția reinterpretărilor actuale ale muzicii de patrimoniu, în care materialul clasic este readus în atenție prin limbaje sonore contemporane.

M i S2026.

În fiecare an spun că nu există o experiență asemănătoare cu Maratonul Internațional Sibiu. Și în fiecare an, îmi reconfirm asta. Am trăit maratonul din multe perspective în ultimii 10 ani, de la jurnalist, la alergător și chiar voluntar, dar anul acesta a fost primul în care l-am simțit din interiorul echipei de organizare. Fără îndoială, a fost cea mai frumoasă ediție pentru mine. Poate pentru că am văzut câtă muncă, grijă și pasiune se ascund în spatele fiecărui detaliu și pentru că am cunoscut oameni care pun suflet în ceea ce fac și care cred cu adevărat în puterea unei comunități. Sau poate pentru că am avut privilegiul să văd maratonul nu doar în zilele evenimentului, ci în toate lunile care l-au construit.

În weekendul maratonului nu am simțit oboseală sau stres, nu a mai fost vorba de taskuri sau liste, pentru că de fiecare dată când ridicam privirea, vedeam ceva care îmi amintea de ce merită tot efortul: un copil fericit după cursă, un alergător emoționat la

Alfonso Barón

LUCIANO ROSSO & DIR. HERMES GAIDO TEATRO FÍSICO

Joi, 19 Noiembrie Vineri, 20 Noiembrie

+14 60 min

finish, un voluntar care ajuta cu zâmbetul pe buze, oameni care aplaudau necunoscuți, doar pentru că aveau nevoie de încurajare.

Cred că acesta este lucrul care mă impresionează cel mai mult la Maratonul Internațional Sibiu: faptul că pentru câteva zile ne amintește cine suntem atunci când alegem să fim împreună. Mai generoși, mai răbdători, mai implicați și mai atenți unii la alții.

M-am întors acasă în fiecare seară cu picioarele obosite și cu telefonul plin de notificări, dar și cu inima plină. Pentru că am văzut mii de oameni care au ales să fie parte din ceva mai mare decât ei înșiși, iar eu am fost unul din ei.

Cred că acesta este motivul pentru care, indiferent de câte ediții vor trece, Maratonul Internațional Sibiu va rămâne una dintre experiențele mele preferate. Pentru că nu este doar un eveniment. Este dovada că o comunitate poate face lucruri extraordinare atunci când aleargă în aceeași direcție.

A început prost, a continuat și mai prost și s-a terminat - cum altfel? –- în lacrimi. După trei ani în care a fost una dintre protagonistele primei ligi de fotbal și și-a câștigat respectul multor microbiști din toată țara, FC Hermannstadt coboară iar între umbrele diviziei secunde.

Asta n-ar fi o dramă dacă, la fiecare eșec de acest gen, prima întrebare de pe buzele fanilor nu ar fi: va mai exista echipa asta și la anul? Sibienii pasionați de fotbal sunt pățiți: rând pe rând, Șoimii, Inter, FC Sibiu și Voința au dispărut după perioade de agonie mai scurte sau mai lungi. Parcă ar fi un blestem ca orașul ăsta să nu poată avea o echipă-fanion, care să adune oamenii în jurul ei și la bine, și la greu.

Un fost mare fotbalist român povestea că, atunci când a ajuns prima oară în Anglia, a rămas cu gura căscată când a văzut cum arată gazonul de la stadionul unde urma să joace. Impecabil. “Cei faceți, oameni buni? Care-i secretul vostru”, a întrebat omul nostru. “Îl stropim în fiecare zi”, a venit

răspunsul. “Bun, dar asta facem și noi”. “Da, dar noi o facem de 100 de ani”.

În ligile a IV-a sau a V-a din Marea Britanie sunt o mulțime de echipe care aduc la stadion mai mulți spectatori decât una din Superliga României. Nu știu dacă joacă mai bine sau mai prost, dar nu despre asta-i vorba. Echipele astea au în spate un secol de viață. E despre culori, despre tradiție, despre istoria orașului. Ar fi bine dacă, la un moment dat, oamenii care investesc în fotbalul românesc vor înțelege asta.

Ultimele vești sunt optimiste: clubul rămâne în viață și o ia de la capăt. O să aflăm dacă, de data asta, coborârea va fi doar un pas înapoi

înainte de a lua avânt sau încă un capitol dintr-o poveste pe care orașul ăsta nu pare să știe cum s-o scrie cu final fericit.

Deocamdată, FC Hermannstadt respiră. Până când?

De ce nu ne mai putem relaxa nici în concediu?

Ce bine că a început vara, ce bine că putem sta la o terasă sau să ne plimbăm în tricou fără vreo îngrijorare de ploaie și frig. Ce bine că avem deja planuri de concediu fie că sunt scurte, pe weekend, sau mai lungi de 10-14 zile, în țară sau în orice altă destinație din Asia, Africa sau America de Sud. Și totuși, cum se explică faptul că nu putem fi relaxați în concediu, că nu reușim să ne detașăm de activitatea cotidiană, iar la întoarcere suntem la fel de obosiți? Ce ne împiedică? Sunt mai multe explicații. Prima ar fi că indiferent de destinație noi suntem tot cu gândul la activitatea profesională sau familială, verificăm emailuri, răspundem la solicitări și ne preocupăm mai mult de cei de acasă. O a doua explicație are legătură cu utilizarea în exces a internetului. Pe de o parte suntem conectați la tot ce se întâmplă în orașul și în țara noastră (de la politică la economie), pe de altă parte avem o relație toxică cu social media: Facebook, Instagram

și TikTok astfel încât fie în Bali sau Zanzibar, noi tot cu telefonul în mână suntem în mare parte a timpului.

Cum toată lumea pare fericită vara și noi ne dorim să le arătăm prietenilor noștri că avem o vacanță perfectă, iar deseori programul zilnic are și acest scop, să fac mai multe lucruri să le public online. Comparația aceasta socială ne crește anxietatea și ne împiedică să ne bucurăm de vacanță.

Cum ar fi să alegem o vacanță în care am putea folosi internetul doar în cazuri de urgență, sau foarte rar, maxim 30 de minute zilnic. O ședere într-un loc lângă mare, fără nicio conexiune la internet timp de 14 zile, ne-ar determina să ne conectăm mai mult unii cu alții și noi cu natura. Gândiți-vă la această recomandare și la obiectivul de a ne relaxa maxim în vacanță. Spor la relaxare!

DAn P eRJOVSCHi

“Libertatea de a te exprima artistic vine la pachet cu responsabilitatea”

Ideea de expoziție retrospectivă împreunează doi termeni, arta și timpul. Drept urmare, ar fi interesant să aflăm care este perspectiva ta personală, deopotrivă ca om și artist, asupra timpului? Cum se definește timpul pentru tine?

Interesantă întrebare. Când ești tânăr, parcă ai tot timpul în fața ta și lucrurile curg mai greu, dar pe măsură ce îmbătrânești o iau tot mai repede, deci, dacă ar fi să-l definesc, timpul este ceva fluctuant, nu e niciodată egal. Dincolo de asta, în cazul artei mele, tot ce fac este bazat pe timp şi, cu toate că pare foarte

Pentru DAN PERJOVSCHI, unul dintre cei mai apreciaţi artişti români la scară globală, care a expus atât în muzee precum MoMA (New York), Centre Pompidou (Paris), Tate Modern (Londra) sau Moderna Museet (Stockholm), cât şi în summit-uri artistice ca Documenta Kassel, Manifesta sau Bienalele de la Veneţia şi Sydney, arta a avut dintodeauna un caracter politic, iar desenele, imaginile şi cuvintele, indiferent că sunt mixate în panoplii vizuale şi graffitti-uri, comics-uri şi ilustraţii de presă, performance-uri și instalații site-specific, ignoră voit frontierele trasate artificial între cult şi pop(ular). Convins că rolul său „nu e estetic, ci social”, DAN PERJOVSCHI a transformat desenul într-un mediu de informare și comentariu critic la adresa contextului sociopolitic şi economic, la a cărui anomalii, derapaje şi excese răspunde cu ironie şi umor ca formă de apărare a libertății. Practica sa artistică, definită în 40 de ani de activitate, a reprezentat subiectul expoziţiei din toamna trecută de la Timişoara (Dan Perjovschi. România – O retrospectivă 1985-2025), dar şi a celei din 2026, DRAFT pentru o retrospectivă comună, de la ARCUB – Hanul Gabroveni din Bucureşti, deschisă în continuare publicului până pe 26 iulie, în care Lia Perjovschi și Dan Perjovschi și-au reunit lucrările pentru prima dată în România, la care s-a adăugat recenta expoziție din cadrul Bucharest Design Festival, construită în jurul colaborării inedite dintre militantul artist şi casa de modă japoneză Comme des Garçons, CDG SHIRT 2026 x Dan Perjovschi, în cazul căreia a ales să-şi doneze onorariul către Asociația Dăruieşte Viață. Pentru a nu rămâne însă doar cu impresiile formate în baza a ceea ce vedem, ni s-a părut natural să îl şi ascultăm pe Dan Perjovschi, în cadrul unui dialog informal despre lume, artă şi... timp.

spontan, de fapt nu e așa. Lustruiesc fiecare desen până are o formă care mi se pare mie bună, îl pun pe perete și după aia îl tot repet, poate chiar şi 15 ani, deci mereu arta şi gândirea mea s-au bazat cumva pe acumulare, pe timp. În rest, nu pot să filosofez foarte mult, adică uneori am impresia că a trecut enorm de mult timp, iar altădată mi se pare că parcă a fost ieri, ştii? Realmente, mintea mea nu are o anume cursivitate, deci parcă sar peste niște momente și pe altele le lungesc cumva. Ca să dau, totuşi, o definiție, cred că timpul e o poveste emoțională.

Datorită acestor fluctuații, presupun că nu percepi timpul mereu ca un aliat...

Acum, că am ajuns la 65 de ani și trei metri pătrați de CV, da, este un aliat, dar la început nu era încă, pentru că nu ajungeam destul de repede acolo unde mi-aș fi dorit. După aia, când am ajuns, intrăm în altă poveste, care li se întâmplă tuturor oamenilor ce fac performanță în orice zonă, cred eu, fiindcă atunci când ajungi într-un vârf, nu stai foarte ușor acolo, adică mai aluneci și mai reiei urcuşul... eu mi-am dat seama de anumite momente abia după ce a trecut timpul. Pe de altă parte sunt lucrări care nu mi-au plăcut deloc atunci când le-am făcut, dar acum - în retrospectiva asta de 40 de ani, de exemplumă uit cu alți ochi la o lucrare de acum 10 ani, care, poate, nu mai îmi era în portofoliu, dar capătă o altă greutate cu trecerea timpului... adică timpul ăsta e ca o substanță, să zicem așa, atârnă greu. Pentru că privesc fotografii și sunt secvențe întregi din viața mea pe care eu le-am uitat, adică nu mai țin minte decât foarte puțin sau chiar nimic din zona aia, şi atunci mă gândesc cum dracu’ au trecut, totuși, acei zece ani? De asta spuneam că, la mine, timpul este foarte selectiv, foarte emoțional și, cumva, foarte maleabil.

Apropo de întorsul privirii spre lucrări ale tale mai vechi, cât de frecvent ți s-a întâmplat să se nască în tine şi dorința de a le revizita, de a le relua, bineînțeles, într-o formă upgradată?

Să știi că nu prea des şi nu de foarte mult timp. Am avut o retrospectivă în Statele Unite, în 2007, datorită unui teoretician american din zona de Performance

Art care ne-a sprijinit de-a lungul carierei, Kristine Stiles, care a predat multă vreme la Duke University şi era foarte cunoscută acolo, iar atunci când muzeul din localitate a presat-o să facă o expoziție, a zis:

‘Da, fac, dar numai cu ăștia doi’ [States of Mind: Lia & Dan Perjovschi, de la Nasher Museum of Art - n.r.]. Acela a fost, de fapt, primul moment în care amândoi, şi eu şi Lia, ne-am uitat la propria carieră şi din punct de vedere obiectual, pentru că, până atunci, fugisem ca nebunii înainte, fără să ne uităm vreodată în spate... de altfel, așa s-au petrecut lucrurile şi după ce s-a încheiat retrospectiva aia, adică iarăși am luat-o de la început și am privit doar înainte. [...]

Transilvania|Extravaganza:

În lumea lui Ștefan Câlția, printre zidurile Ursulinelor

La Sibiu, vara aceasta, o clădire cu peste cinci secole de istorie și opera lui Ștefan Câlția se întâlnesc într-un proiect expozițional de amploare. Până pe 16 august, Transilvania | Extravaganza ocupă spațiile fostei Școli

Pedagogice a Mănăstirii

Ursulinelor și reunește peste 80 de lucrări semnate de artist.

Este una dintre acele expoziții care pot fi descoperite în mai multe feluri: ca întâlnire cu pictura lui Ștefan Câlția, ca ocazie de a explora un monument istoric rar accesibil publicului sau, pur și simplu, ca invitație de a petrece câteva ore într-un loc care spune multe povești deodată.

Construită în 1474 și transformată în secolul al XVIII-lea într-un centru educațional al ordinului

Ursulinelor, clădirea a funcționat ca liceu pedagogic

până în 2010. După ani în care a rămas în afara circuitului public, spațiul revine acum în atenția orașului prin intermediul artei. Pentru expoziția Transilvania | Extravaganza, cei aproape 1.000 de metri pătrați au trecut printr-un amplu proces de pregătire, realizat cu grijă pentru patrimoniul existent și cu intervenții minime, menite să păstreze caracterul istoric al locului.

Dialogul dintre lucrările lui Ștefan Câlția și arhitectura fostei școli este una dintre surprizele expoziției. În locul unei amenajări care să ascundă urmele timpului, vizitatorii descoperă un spațiu care își asumă trecutul și îl pune în valoare. Sălile, coridoarele și detaliile arhitecturale devin parte din experiența vizitei, însoțind discret parcursul construit de curatorul Liviana Dan și arhitecta Eliza Yokina. Îngrijită de Liviana Dan, critic, istoric de artă și curator, expoziția urmărește principalele

direcții din opera lui Ștefan Câlția și construiește un parcurs în care temele sale recurente – natura, lumea rurală, teatrul și dimensiunea spirituală – se întâlnesc și se completează reciproc. De la marginea pădurii și a satului, la călători și lumea teatrului, vizitatorii sunt invitați într-o experiență vizuală care deschide și un spațiu de reflecție.

Titlul expoziției trimite la legătura profundă pe care Ștefan Câlția o are cu Transilvania, un spațiu care i-a marcat biografia și care revine constant în opera sa. De altfel, preocuparea artistului pentru patrimoniu nu se oprește la pictură. De ani buni, prin fundația care îi poartă numele, acesta susține viitoare proiecte dedicate conservării și revitalizării patrimoniului construit din Transilvania.

Vizita la Transilvania | Extravaganza devine astfel mai mult decât o întâlnire cu arta. Este și o ocazie de a redescoperi un loc cu istorie, aflat într-un proces de recuperare și redare către comunitate. Mai mult, veniturile obținute din vânzarea biletelor vor susține activitatea Ambulanței pentru Monumente, organizația care lucrează la restaurarea unei porțiuni din acoperișul clădirii. În cazul acestei expoziții, povestea nu se află doar pe pereți, ci și în spațiul care o găzduiește.

Biletele online sunt disponibile pe Eventbook și pot fi achiziționate și din spațiul expoziției.

Katia Pascariu

ESTE FILM Festival, aflat la ediție aniversară, a fost prilejul unei discuții cu actrița Katia Pascariu, membră a juriului competiției de scurtmetraje românești din acest an, despre felul în care festivalurile devin spații de întâlnire, descoperire și formare a unor obișnuințe culturale legate de cinema.

În trecut ai participat la ESTE FILM Festival ca actriță într-un scurtmetraj din competiție, iar anul acesta ai fost invitată să faci parte din juriul competiției românești. Cum ai primit această propunere și ce responsabilitate simți că vine odată cu acest rol?

Cred că responsabilitatea ai, după părerea mea, orice ai face, de oricare parte ai fi a oricărui proiect, a oricărui lucru. Cred că e ceva la care e bine să mă gândesc, să ne gândim mereu. M-am bucurat foarte mult când

Ioana Ciuban și Roxana

Turdeanu m-au întrebat dacă vreau să fac parte din juriu. Nu atât pentru că îmi place să fac parte din jurii, din contră, dar e un context în care mi-am dorit să fiu, Ori de câte ori am venit la festival sau la proiecțiile pe care le organizează în timpul anului, mi s-a părut că e o ocazie rară și foarte mișto de a întâlni un public care se bucură că poate să vadă filmele, care e curios, cu care ai ce să vorbești, la care poate altfel nu ajungi. Filmele din competiție sunt de susținut și de văzut, sunt de revăzut multe dintre ele, sunt de discutat. Iar eu mă bucur de câte ori am ocazia să lucrez

cu studenți și studente, că majoritatea totuși sunt făcute de studenți și studente sau în jurul perioadei de absolvire. În plus, faptul că există premii este îmbucurător. Aș spune că e un cerc mai degrabă decât o linie de care suntem unii de o parte și unii de alta. Și ar fi bine să fie așa în mediul ăsta destul de complicat în care lucrăm.

Ce spun scurtmetrajele pe care le-ai vizionat în cadrul festivalului despre lumea în care trăim și despre generația care își ia avânt să pătrundă în cinemaul românesc?

În afară de faptul că mi-ar fi plăcut să fie mai multe filme regizate de femei sau persoane care se identifică drept femei, dar aici nu depinde de mine sau de curator, m-au entuziasmat foarte mult filmele din competiția națională. Din păcate, am apucat să le văd în integralitate doar pe cele din competiția națională. Aș zice că sunt foarte diverse și asta ne-a și bucurat, dar ne-a și complicat viața foarte mult, pentru că erau foarte diferite în stilistică și în tematică, și uneori apare senzația că ai vrea să dai mai multe premii sau că e greu să compari lucruri care, de fapt, nu se pretează la comparație. M-a impresionat foarte tare că multe dintre ele erau asumat politice, asumat activiste într-o direcție sau alta, ceva ce vine pe aleea mea. Chiar dacă stilistica nu era întotdeauna una realistă, mi s-a părut că toate sunt foarte bine ancorate în prezent, că îl captează foarte bine și reacționează la ceea ce oferă

lumea acum, pe tematici foarte diferite și cu destul de multă maturitate. Este îmbucurător că există experiment, încercări, căutări, iar acolo unde am văzut tentative de explorare, poate mai reușite sau mai puțin reușite, m-a entuziasmat. Mi-aș dori ca cineaștii să rămână mereu în zona de laborator, dar am impresia că industria nu îi lasă, din păcate, pe majoritatea să continue în zona asta.

Focusul multor festivaluri de film rămâne pe lungmetraj, însă la ESTE FILM Festival scurtmetrajele au o prezență la fel de puternică. De ce crezi că e important ca publicul să vadă și scurtmetraje atunci când apar astfel de oportunități de vizionare?

Eu cred că vrem să vedem filme bune, în general. Mi se pare că echipa festivalului pune umărul la ceva foarte important și anume să obișnuiască publicul în a vedea filme, în a ieși din zona de mainstream și, în cazul ăsta, în a căuta și cultiva gustul pentru scurtmetraje, pentru noutate, pentru prospețimea pe care o au de foarte multe ori scurtmetrajele în general și cu atât mai mult scurtmetrajele studențești sau tinerești, de început de drum. Ce se întâmplă în contextul ăsta este că ești pus față în față cu niște filme fără să ai vreo prejudecată. Este pur și simplu un contact direct, imediat, între receptor și filme. Și cred că asta este ceva ce se educă și cred că ne lipsește, din păcate. De aceea mi se pare că mai important decât orice

premiu pe care îl dăm sau îl ia cineva e această relație directă cu filmul. Și mi se pare foarte important că ceea ce face ESTE FILM Festival în Sibiu – și din păcate nu se întâmplă în multe orașe din România – este tocmai această formare de publicuri și educare a unor obișnuințe: de a merge la film, de a căuta film românesc, de a nu-ți fi frică de scurtmetraje, de a nu-ți fi frică de nume necunoscute.

Dincolo de filmele din program, ce îți spune un festival despre orașul în care are loc și despre comunitatea care gravitează în jurul lui timp de câteva zile? Din fericire, pentru mine, vin destul de des la Sibiu, măcar o dată pe an, dacă nu de două sau trei ori. În ultimii ani am venit cu două spectacole de la Replika, dar venim și cu proiecte independente pe care le fac cu colegii și colegele mele și avem parteneriate bune cu echipa de la Teatrul Gong, unde putem avea spectacole. Din păcate, mainstream-ul este la putere în Sibiu. Cred că trebuie să existe și altceva. Tocmai de aceea apreciez și mai mult ceea ce reușește să facă echipa festivalului. Este fantastic că duce acest festival de zece ani. Există concerte, târguri și e foarte bine că sunt accesibile, în sensul că majoritatea sunt gratuite, dar ele, de fapt, au în spate în principal o miză comercială, economică: peste tot se vând lucruri, peste tot e ideea de a consuma. Și cred că ar trebui să existe și alternative cu o miză educațională, dar

care trebuie, după părerea mea, gândite, sprijinite și susținute, dacă nu exclusiv de administrațiile locale, măcar în parteneriat. Adică să existe deschidere către inițiative foarte bune care, de cele mai multe ori, vin din zona asociațiilor culturale și a organizațiilor nonprofit.

Ce le dorești celor de la ESTE FILM Festival în următorii 10 ani?

Le doresc mai mult sprijin, infrastructură serioasă, bună, profesionistă, accesibilă, deschisă unor proiecte cum este al lor. Le doresc un public tot mai numeros și tot mai „pretențios” în sens pozitiv, adică un public care să creeze presiune și să își dorească filme cât mai interesante, să iasă dintr-o zonă pe care oricum o pot accesa mai ușor prin streaming sau la mall. Le doresc ca tot ceea ce ele construiesc și „moșesc” prin ceea ce fac să se consolideze și să se întoarcă spre ele, provocândule să facă ediții tot mai reușite.

Efascinant să vezi și să asculți tineri muzicieni care evocă limpede și atractiv jazz-ul clasic în timp ce îl acordează la armoniile și disonanțele zilelor noastre. Pianistul Sean Mason se află la a doua reușită de acest gen, cu un album pe care-l putem asculta oricând, ba chiar îl putem recomanda celor care vor să se apropie de jazz și nu știu cum. „A Breath Of Fresh Air” este într-adevăr o gură de aer curat, o declarație a unui artist care-și conturează identitatea singulară, o lucrare vizionară, realizată cu elevată sofisticare. Compozițiile amestecă uniform eleganța istorică cu latura contemporană, creând o amprentă a jazz-ului modern. Un pas înainte bine pregătit înainte, apoi eliberat în studio, în două zile, fără cabine de separare, fără partituri, cu atenție la un interplay organic, vivace, în permanentă conversație. Pasul nu se calculează în distanță sau înălțime, ci în durabilitate și curaj. Branford Marsalis, care a participat la producția albumului, spune că Sean Mason e la întâlnirea dintre Ahmad Jamal și Horace Silver. Eu spun că e în teritoriul comun al tuturor celor care iubesc jazzul inovator, profund personalizat de calitățile muzicienilor.

Ce ascultăm în luna iunie

Începutul verii ne oferă cantautori americani ce îmbină cu brio popul cu muzica jazz, trupe britanice care se inspiră din semnale radio bizare și nesperate albume ale starurilor country nonagenare. Astfel, în luna iunie, explorăm lansări rock, bluegrass, folk și country, gata să fie ascultate în format fizic sau pe platformele de streaming.

Bruce Hornsby

Indigo Park

După ce și-a petrecut anii ’80 în topuri, cu al său melanj între pop memorabil și influențe fusion, Hornsby se adăpostește de ceva timp în zona nișată a experimentărilor artistice. Câștigător a trei premii Grammy, cantautorul american revine cu un material discografic ce ne aduce aminte de sonoritățile '90 ale carierei sale, căci complexitatea armonică se îmbină armonios cu refrene memorabile, ritmuri de tobă bine definite și versuri cinematice. Îmbrățișând cu succes excesul experimental cu cumințenia pop-ului mainstream, Hornbsy nu își părăsește originile, ci le oferă un update binemeritat, unitar și bine interpretat.

Muse

The Wow! Signal

Pe 15 august 1977 (cu o zi înainte de moartea lui Elvis), radiotelescopul de la Universitatea din Ohio, Statele Unite, a detectat un semnal radio venit tocmai din constelația Sagittarius. Neexplicată până în ziua de astăzi, anomalia este adesea atribuită unei transmisiuni extraterestre, iar acest fapt se pare că i-a influențat și pe membrii formației Muse în ceea ce privește conceptul noului lor album. Conform solistului Matt Bellamy, materialul explorează „mistere cosmice”, „posibilitatea contactului cu ceva mai mare decât noi înșine”, și, de ce nu, poate face trimitere și la magnum opusul sci-fi al lui Steven Spielberg, Close Encounters of the Third Kind.

Cel de-al 79-lea album de studio al cantautorului american ne demonstrează faptul că vârsta este doar un număr. Nu de alta, dar la 93 de ani, Nelson încă se suie în autobuze și cântă de-a lungul și de-a latul Statelor Unite, lansând albume bine interpretate și împachetate.

Totodată, noul LP ne prezintă și o colaborare componistică cu Bob Dylan, I Can’t Read Your Mind, dar și multiple cântece compuse de producătorul Buddy Cannon. Nu vom fi prea surprinși din punct de vedere muzical, însă nu putem ignora tenacitatea, inspirația și dragostea cu care Willie Nelson continuă să interpreteze și să popularize muzica country.

Domeniile Martinutzi reunesc fragmente de istorie, ospitalitate și experiențe de relaxare și distracție. Ce face unic acest loc și care este conceptul care stă la baza lui?

Domeniile Martinutzi sunt, înainte de toate, un loc în care timpul capătă un alt ritm. Aici, în apropierea ruinelor Castelului

Martinuzzi, istoria este vie, este energia care dă sens prezentului. Tocmai această energie ne-a inspirat să dezvoltăm natural locația și să integrăm, începând de anul viitor, Grădinile Martinutzi: un nou concept dedicat evenimentelor premium, cu săli elegante, piscină și amfiteatru. Conacul restaurat, grădinile ample, hotelul elegant și restaurantul cu preparate inspirate din tradiție creează împreună un spațiu în care oamenii nu vin doar pentru relaxare, ci pentru o experiență completă. Conceptul nostru este simplu și profund: trecutul este decorul, prezentul este scena, iar povestea aparține fiecărui oaspete.

Sezonul estival de evenimente de la Domeniile Martinutzi ia start cu Music Market, ajuns la cea de-a doua ediție. Cum s-a conturat programul acestei petreceri de început de vară?

Music Market a crescut firesc, din dorința de a aduce la Domenii un eveniment care

Camelia Todor

Domeniile Martinutzi este locul în care vara devine experiență: Music Market deschide sezonul evenimentelor premium, iar White Night at the Castle transformă întregul domeniu într-un univers al muzicii, luminilor și energiei. Despre toate acestea, dar și despre motivele pentru care merită o escapadă aici ne-a povestit Camelia Todor, ownerul Domeniilor Martinutzi.

îmbină energia unui festival de vară cu eleganța și atmosfera exclusivistă a locației. Ediția a doua este construită în jurul ideii de vibe și experiență, nu doar de program artistic. Publicul se va bucura de live show-uri și DJ sets susținute de renumita Giada Brince, Adrian Șaguna și MC Kotto. Biletele sunt disponibile online prin platforma LiveTickets. Prima ediție a reunit peste 500 de persoane, iar anul acesta ne așteptăm la peste 1500 de participanți, acest fapt confirmând interesul tot mai mare pentru evenimentele muzicale organizate la Domeniile Martinutzi. Vă invit să urmăriți rețelele sociale ale Domeniilor Martinutzi pentru toate surprizele pregătite.

În plin sezon, White Night at the Castle prinde tot mai mult conturul unui festival de neratat al verii. Cum a evoluat conceptul acestui eveniment și interesul publicului de la prima ediție până în prezent?

White Night at the Castle a devenit, în doar câțiva ani, una dintre cele mai așteptate experiențe ale verii în Transilvania. Pornit ca o elegantă petrecere all white, cu 250 de participanți, evenimentul a evoluat într-un festival premium, cu scenă mare, artiști de top și o atmosferă care transformă întreg domeniul într-un univers al muzicii, luminilor și energiei.

www.zilesinopti.ro

Anul trecut ne-am bucurat de prezența a 3.000 de participanți, alături de care am petrecut o noapte albă de poveste. Interesul publicului a crescut de la ediție la ediție, iar anul acesta, ediția aniversară cu numărul 5 propune două zile de show-uri live și experiențe spectaculoase. White Night at the Castle este genul de eveniment care nu se povestește. Se trăiește.

Ediția cu numărul 5 propune două zile și două nopți de distracție la Domeniile Martinutzi. Cine urcă pe scenă anul acesta și ce experiențe completează atmosfera generală a evenimentului?

Ediția aniversară White Night at the Castle aduce, anul acesta, unul dintre cele mai puternice line-up-uri de până acum: Theo Rose, Dirty Nano, Andi Moisescu, Danny Roma & Manrix, Ozlemek, MC Kotto și Mindblow vor transforma Domeniile Martinutzi într-un adevărat reper al verii în Transilvania. Dincolo de artiști, experiența este construită în jurul unei atmosfere complete: instalații spectaculoase de lumini și sunet, zone lounge premium, cocktailuri rafinate, photo corners și un decor istoric care capătă o energie complet nouă sub dress code-ul all white. White Night at the Castle nu este doar un festival, ci o experiență care combină muzica, estetica și energia unui public care vine să trăiască vara altfel. Estimăm peste 8.000 de participanți în cele două zile de eveniment, iar abonamentele și biletele sunt disponibile online pe platforma LiveTickets.

Dincolo de programul de evenimente, de ce le-ați recomanda sibienilor o escapadă de o zi sau de weekend la Domeniile Martinutzi și ce anume o face memorabilă? Pentru că Domeniile Martinutzi sunt aproape, dar oferă senzația unei evadări complete din cotidian.

La doar 50 de minute de Sibiu, oaspeții descoperă un loc în care grădinile inspiră liniște, restaurantul propune preparate tradiționale reinterpretate contemporan, iar Hotelul Cardinal și Conacul Rhédey oferă experiențe premium de 4 și 5 stele, într-un cadru în care istoria se simte în fiecare detaliu. Din acest an, am integrat și conceptul de brunch de duminică, un eveniment apreciat tot mai mult de către oaspeți și construit în jurul ideii de experiență relaxată, socializare și gastronomie.

După 12 ani de activitate, ce feedback-uri primite de la vizitatori v-au bucurat cel mai mult și v-au inspirat în dezvoltarea Domeniilor Martinutzi?

Cele mai valoroase feedback-uri sunt cele în care oamenii ne spun că au găsit acel ”ceva” aici. Că au găsit liniște, că s-au simțit primiți cu căldură și că au trăit momente care le-au rămas în suflet. Ne bucură mesajele despre ospitalitatea echipei, atmosfera conacului și a grădinilor, evenimentele devenite deja tradiție și experiențele gastronomice memorabile. Fiecare review maxim reprezintă pentru noi atât o confirmare că facem lucrurile bine, cât și motivația de a duce Domeniile Martinutzi la un nou nivel de ospitalitate. Pentru noi, fiecare vizitator devine parte din poveste. Faptul că oamenii se întorc, ne recomandă și duc mai departe numele Domeniilor Martinutzi este, poate, cel mai valoros feedback pe care îl putem primi.

MAYA HAWKE

Despre iubire, identitate şi împlinire

Pentru tânăra artistă newyorkeză Maya Hawke (n. 1998), presiunea generată de atenţia mass-media şi a publicului a devenit ceva familiar cu destul timp înainte de a-şi câştiga popularitatea la nivel global prin rolul din serialul Strangers Things, dat fiind faptul că părinţii ei sunt celebrii actori Ethan Hawke şi Uma Thurman, dar şi pentru că şi-a început cariera de actriţă şi fotomodel încă de la vârsta de 19 ani, cu apariţiile din adaptarea BBC a clasicului roman Little Women şi, respectiv, cele din revista Vogue. Drept urmare, n-am putea zice că dislexica Maya, care a pendulat cu studiile între Royal Academy of Dramatic Arts de la Londra, studioul de actorie al Stellei Adler şi Juilliard School, prestigiosul conservator din Big Apple, a avut parte de o adolescenţă tipică, iar asta, în mod evident, a lăsat urme, amplificând în ea dorinţa de auto-cunoaştere.

În mod inspirat, Maya Hawke a ales muzica pentru a se explora pe sine şi a-şi evalua vulnerabilităţile, pentru că Maitreya Corso, lansat la finalul acestei primăveri, este deja al 4-lea său album şi o impune ca o voce semnificativă pe scena

Indie Folk. Acest nou LP apare tot sub egida label-ului independent Mom+Pop Music - care îi mai are în portofoliu, printre alţii, pe Tom Morello, Tash Sultana şi Beach Bunny -, ca şi precedentele Blush (2020), Moss (2022) şi Chaos Angel (2024), dar, spre deosebire de acestea, se dovedeşte a fi mult mai curajos şi ambiţios, deoarece are un pronunţat caracter autobiografic, Maya Hawke fiind co-autoare a tuturor versurilor ce definesc un alter ego fictiv, un „magical misfit”, inspirat în egală măsură de Mahayana budistă şi de poeţi occidentali precum beatnik-ul Greory Corso sau Leonard Cohen.

În pofida dorinţei manifeste de a experimenta conceptual, Maitreya Corso este departe de a fi un album perfect din perspectiva producţiei muzicale şi ne arată că artista încă nu a ajuns la maturitatea deplină, dar, în cazul ei, tocmai asta îl face remarcabil, pentru că, dincolo de metaforizarea unor teme legate de artă sau spiritualitate, oferă credibilitate întrebărilor de ordin introspectiv - comune multor dintre tinerii adulţi din ziua de azi - pe care cantautoarea şi le pune cu atâta onestitate şi lipsă de teamă: „What if I got what I wanted? What if I was who I wanna be? What if I knew how to be?”. Maya Hawke merită a fi descoperită şi urmărită în viitor de către melomani, indiferent de vârstă, datorită incontestabilului ei har de storyteller milenial.

FASHION

Cum ți se pare că a evoluat

Sibiu Fashion Days, un eveniment cu o însemnătate aparte pentru IUnique?

Sibiu Fashion Days are o însemnătate aparte pentru noi deoarece aici a avut loc debutul brandului IUnique pe podium, în 2024. A fost prima noastră prezentare de modă și momentul în care am înțeles cu adevărat emoția, responsabilitatea și magia din spatele unui catwalk. Suntem profund recunoscători pentru această oportunitate, deoarece Sibiu Fashion Days a făcut parte din începutul poveștii noastre și din evoluția brandului. În ultimii ani, evenimentul a crescut frumos și a devenit o platformă importantă pentru designerii români. Oferă vizibilitate, creează conexiuni valoroase și aduce împreună creativitatea, publicul și industria modei într-un mod autentic.

Cum ai descrie viziunea din spatele brandului și profilul femeilor pentru care creezi? IUnique s-a născut din

Ioana Gata

După debutul din 2024 pe podiumul de la Sibiu Fashion Days, brandul IUnique revine în acest an cu o nouă colecție. Am aflat de la Ioana Gata mai multe despre brand și despre piesele pe care publicul le va admira la Casa Altemberger, în zilele de 3 și 4 iulie.

convingerea că o femeie merită să se simtă frumoasă în fiecare zi, nu doar la evenimente sau în momente speciale. De multe ori investim în ținute spectaculoase pentru o nuntă, o petrecere sau o ocazie importantă, însă adevărata viață se întâmplă în fiecare zi. La birou, la o întâlnire cu prietenele, când îți duci copilul în parc sau când alergi dintr-un loc în altul încercând să faci față tuturor rolurilor pe care le ai. De aici a pornit IUnique. Din dorința de a crea haine care lucrează pentru femeie în fiecare moment al zilei. Haine care îi oferă prezență, încredere și eleganță chiar și atunci când nu are timp să petreacă ore în fața oglinzii. Ne place să spunem că realizăm piese de street couture, haine cu personalitate, care pot fi purtate atât într-un context elegant, cât și în viața de zi cu zi. Piese care transformă o apariție obișnuită într-una memorabilă. Prin IUnique ne dorim ca fiecare femeie să simtă că strada poate deveni propriul ei podium. Să îndrăznească să fie admirată, să ocupe spațiul cu încredere și să

nu aștepte o ocazie specială pentru a se simți extraordinar. Creăm pentru femei puternice, autentice și asumate, femei care înțeleg că stilul nu e despre a urma reguli, ci despre a-și exprima propria identitate.

Care este povestea colecției pe care o vei prezenta la Sibiu Fashion Days?

E o colecție care respectă

ADN-ul IUnique: feminitate, încredere și libertatea de a fi diferită. Ne dorim să aducem pe podium femeia care nu așteaptă o ocazie specială pentru a se simți frumoasă și admirată. Femeia care transformă fiecare zi într-un moment al ei și care poartă hainele cu aceeași atitudine cu care ar păși pe un catwalk. Acesta e, de fapt, mesajul pe care încercăm să îl transmitem prin fiecare colecție.

Ce aduce un spațiu cu istoria și personalitatea Casei Altemberger unei colecții de modă? Un spațiu cu istorie și personalitate, precum Casa Altemberger, adaugă profunzime și emoție unei prezentări de modă. Există un dialog frumos între patrimoniu și creația contemporană, între trecut și prezent. Pentru mine, moda nu înseamnă doar haine, ci și experiența pe care o creezi în jurul lor. Iar un astfel de loc completează perfect mesajul IUnique despre autenticitate, prezență și frumusețea de a ieși în evidență.

Lena Criveanu

În zilele de 3 și 4 iulie, Lena Criveanu revine la Sibiu Fashion Days, ocazie cu care am stat de vorbă cu ea despre colecția pe care o pregătește, dar și despre prezența sa constantă în cadrul evenimentului.

Ești o prezență constantă la Sibiu Fashion Days. Ce te face să revii de fiecare dată? În primul rând, faptul că e foarte bine organizat, iar pentru mine acest aspect e esențial. Știu câtă muncă, atenție și implicare sunt necesare pentru a construi un eveniment de modă de calitate și apreciez enorm efortul echipei. În al doilea rând, îmi place foarte mult Sibiul. De fiecare dată când ajung aici întâlnesc un public atent la detalii, sensibil la frumos și deschis către creativitate. Acest lucru se simte în atmosfera evenimentului și în modul în care sunt primite colecțiile. Este important să susținem astfel de inițiative culturale și creative. Moda nu înseamnă doar haine, ci și contribuția la viața orașului, la starea de bine și la bucuria pe care o putem aduce oamenilor prin frumos.

Care este povestea colecției pe care o vei prezenta la ediția aniversară a Sibiu Fashion Days? Colecția e inspirată de urările tradiționale de început de an – dorințele de sănătate, longevitate, bucurie și abundență pe care le transmitem celor dragi. Am pornit de la simbolurile întâlnite în sorcova și le-am reinterpretat într-un limbaj vestimentar contemporan. Abundența și bunăstarea sunt reprezentate prin grâu, simbol al pâinii celei de toate zilele și al prosperității. Trandafirul devine expresia bucuriei, a frumuseții și a înfloririi vieții, iar frunzele de stejar simbolizează longevitatea, forța și continuitatea. Colecția este realizată din țesături naturale, precum mătasea și bumbacul, materiale pe care le folosesc frecvent datorită calităților lor și a legăturii

pe care o creează cu natura și autenticitatea. Ca de fiecare dată, elementul distinctiv al casei Lena Criveanu e pictura realizată manual, prin care fiecare piesă capătă o identitate proprie și devine mai mult decât un obiect vestimentar.

Ce aduce un spațiu cu istoria și personalitatea Casei Altemberger unei astfel de colecții?

Pentru mine, locul în care e prezentată o colecție este foarte important, deoarece completează povestea pe care aceasta o spune. Colecția pe care o prezint anul acesta are ca sursă de inspirație patrimoniul cultural românesc, iar un spațiu cu valoare istorică și culturală, precum Casa Altemberger, pune în valoare exact aceste elemente și creează un dialog firesc între trecut și prezent. Cred că moda capătă mai multă profunzime atunci când e așezată într-un context potrivit.

Cu ce ai rămas în urma participărilor de până acum la Sibiu Fashion Days?

Participările la Sibiu Fashion Days au însemnat mult mai mult decât o simplă prezentare de colecție. Fiecare ediție mi-a oferit experiențe valoroase, întâlniri cu oameni creativi și oportunitatea de a vedea cum sunt primite și înțelese proiectele mele de către public. Privind în urmă, cred că fiecare participare a adus ceva diferit, iar împreună au contribuit atât la dezvoltarea mea profesională, cât și la dezvoltarea mea personală .

BRIAN WILSON

Sunetul viitorului: și reinventarea muzicii Pop

La finalul anilor ’40, compozitorii francezi Pierre Henry și Pierre Schaeffer și-au pus următoarea întrebare: ce s-ar întâmpla dacă muzica ar îmbrățișa zgomotele de zi cu zi? Astfel, prin compoziția lor, „Symphonie pour un homme seul”, o așa-numită „simfonie a zgomotelor”, cei doi au explorat alienerea umană prin renunțarea la instrumentele „tradiționale” și îmbrățișarea sunetelor provocate de uși închise, pași, șoapte, țipete și bătăi de inimă ale unui greiere. Cu câteva decenii înainte, compozitorul italian Luigi Russolo lansa și el o teorie care destabiliza din temelii universul muzical. În manifestul său, „L’Arte dei rumori”, publicat în 1913, acesta menționa faptul că imitarea și folosirea zgomotului urban în compozițiile muzicale reprezintă viitorul artei sunetelor.

Și totuși, ce legătură există între experimentele scandaloase ale compozitorilor europeni din prima parte a secolului XX și briza californiană a anilor ’60, unde colțurile înțepătoare ale arhitecturii Googie se îmbinau atât cu relaxarea hippie, cât și cu expansiunea economică a Statelor Unite? În timp ce filmele de la Hollywood ne ofereau o realitate ultra-colorată prin folosirea unor tehnici de post-procesare precum Cinemascope sau Technicolor, muzicienii foloseau studioul de înregistrări drept un instrument de sine stătător, extinzând cu bună știință limitele și scopul muzicii de consum.

Astfel, dacă Henry, Schaeffer și Russolo visau la o lume în care vioara era înlocuită de o ușă trântită, atunci Brian Wilson reprezintă mesagerul de succes al acestora, căci legendarul Pet Sounds, lansat în primăvara lui 1966, folosește lătrături de câini, cutii de Coca-Cola lovite cu bețe, claxoane de biciclete, fluiere și sunete de tren, îmbinate cu limbaje ritmice, armonice și melodice extinse. Născut în iunie 1942 (la două zile după Paul McCartney), Brian Wilson se transformă rapid într-un lider al

noului pop avangardist, co-fondând formația The Beach Boys, în 1961, și devenind curând primul muzician pop creditat drept compozitor, aranjor, producător și interpret al propriului material. Îmbinând sunetul californian cu pop psihedelic, art pop, muzica progresivă și sunshine pop, Wilson dă naștere unui fenomen nemaivăzut, și anume o muzică pop cu substanță, pregătită să se ia la trântă cu așa numitele muzici savante. De fapt, acest „pop însorit” reprezintă cu brio idealurile relaxate ale deceniului, prezentate atât în arta sunetelor de artiști precum The Beach Boys sau The Mamas and the Papas, cât și în artele vizuale, în picturi precum A Bigger Splash (1967), a lui David Hockney.

Îmbrățișând contextul cultural al anilor ’60, Brian Wilson se avântă cu extraordinar succes în producția, compoziția și interpretarea muzicii surf rock, îmbrățișând ulterior pop-ul și rock-ul progresiv, în magnum opus-ul Pet Sounds, album ce i-a influențat și pe Beatles în compoziția LP-ului lansat anul următor, Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band. Exercitând un control nemaiîntâlnit în universul pop, un ultra-tânăr Wilson înregistrează multiple

versiuni ale aceleiași melodii, schimbă brusc tonalitățile în momente neașteptate, taie și lipește benzile audio, creează melodii și acompaniamente inedite la chitară bas (fapt ce l-a influențat ulterior și pe Elton John) și folosește instrumente neobișnuite în pop-rock, precum viori sau theremin. De fapt, thereminul, un instrument muzical inventat de Leon Theremin în 1920, care produce sunete nu prin atingerea propriu-zisă, ci prin mișcarea mâinii de la distanță, în jurul antenei, este folosit de Wilson în hitul de mare succes Good Vibrations (1966), pentru a ilustra „vibrațiile bune” adesea simțite de animalele de companie. În plus, în muzica de film a deceniilor precedente, compozitori precum Bernard Herrmann foloseau adesea theremin-ul pentru a marca sosirea OZN-urilor și a vizitatorilor extratereștri.

După succesul fulminant alături de Beach

Boys, cariera lui Wilson se întrerupe brusc din cauza problemelor de sănătate mintală, inclusiv schizofrenie și bipolaritate, fapt ce îi transformă următoarele decenii în perioade de autoizolare și limitare a creațiilor artistice. Așa cum a fost cazul și altor artiști, precum Elvis Presley sau mai

târziu, Michael Jackson, Wilson se înconjoară de doctori bizari, printre care se numără și Eugene Landy, un psiholog care a exercitat o influență majoră asupra acestuia în perioada anilor ’70 – ’90, oferindu-i tratamente neobișnuite și controlându-i o bună parte din imperiul financiar.

Și, totuși, într-o lună în care comemorăm un an de la trecerea sa în neființă, ne-am putea întreba cum ar fi arătat muzica pop a secolului XX fără unul dintre creatorii săi de geniu, căci influența în evoluția acestui gen se extinde asupra unor generații întregi de muzicieni. „Brian avea acel misterios geniu muzical care făcea ca melodiile lui să fie dureros de speciale”, spune Paul McCartney, în timp de Elton John declară: „Am ajuns să-l iubesc ca persoană, iar pentru mine a fost cea mai mare influență asupra felului în care compun; a fost un geniu muzical și un revoluționar”. Torturat de propriile gânduri și înzestrat cu un talent componistic rar întâlnit, Wilson rămâne arhetipul muzicianului genial, original și plin de dorință de experimentare artistică.

SCARY MOVIE

Puțină comedie n-a ucis pe nimeni

Oricum ai privi-o, comedia rămâne cea mai sinceră (și, uneori, cea mai stânjenitoare) oglindă a societății în care trăim. Uneori ne pune în situații ciudate, adesea ne provoacă, iar din când în când reușește să enerveze pe toată lumea cu câte o controversă bine plasată. După mai bine de zece ani în care a lipsit din peisaj, franciza „Scary Movie” se întoarce pe marile ecrane fix cu mixul care a consacrat-o: o combinație nebună de parodie horror și comedie complet excentrică.

Seria a început în anul 2000 ca o parodie după câteva filme horror populare precum Scream și I Know What You Did Last Summer. În Comedie de groază / Scary Movie, Cindy și vechii ei prieteni sunt nevoiți să se reunească după ce un criminal mascat începe din nou să terorizeze orașul, readucând la suprafață evenimentele traumatizante din trecut. În timp ce încearcă să descopere identitatea ucigașului, personajele ajung implicate într-o serie de situații absurde și periculoase, filmul parodiind atât clișeele clasice din horror, cât și noile tendințe din cinematografia modernă.

și Marlon Wayans e ca o întâlnire cu prietenii din liceu care n-au îmbătrânit deloc la capitolul glume. Anna Faris are în continuare acea abilitate unică de a juca rolul fetei naive cu o seriozitate absolut comică, iar reacțiile vulcanice ale Reginei Hall (Brenda) sunt pur și simplu de neprețuit.

fundal. Montajul e alert, glumele fizice curg rapid și, deși unele faze sunt la limită, execuția e impecabilă.

Marea bilă albă a filmului este chimia intactă dintre actorii veterani. Să-i revezi pe ecran pe Anna Faris, Regina Hall

Secretul parodiilor bune este să copieze atât de bine originalul, încât să te păcălească preț de câteva secunde, ceea ce regizorul Michael Tiddes face foarte bine. De la cadrele psihologice în stil Jordan Peele până la atmosfera mizerabilă din Terrifier sau culorile din The Substance, echipa a replicat totul la milimetru, doar pentru a distruge tensiunea cu câte un gag vizual stupid în

La mai bine de două decenii de la primul film din serie este un moment bun să vedem cât de mult au evoluat umorul și conștiința socială de la începutul anilor 2000, când primele filme din serie spărgeau box-office-ul cu glume vulgare și ironii la adresa tuturor clișeelor posibile. Într-un peisaj conturat de trenduri, în care toată lumea pare că se ia mult mai în serios decât ar trebui, un film ca Scary Movie e fix supapa de evacuare de care aveam nevoie. Ne amintește că e perfect sănătos să râdem de clișeele din cinematografie, de trendurile din social media și, mai ales, de propriile noastre frici. Vino să-l descoperi în cinematografe din 5 iunie.

Lupta jucăriilor tradiţionale cu tehnologia POVESTEA JUCĂRIILOR 5

Popularele jucării ale lui

Bonnie revin în forță în

Toy Story 5, iar, de data aceasta, simpatica gașcă se întâlnește și se războiește cu tehnologia. Ecranele au câștigat deja bătălia pentru atenția oamenilor, iar acum încep să acapareze și cea mai pură parte a copilăriei. Regizat de Andrew Stanton, cel de-al cincilea film din franciza Pixar încearcă să aducă pe marile ecrane o întrebare. Mai au loc jucăriile tradiționale într-o lume complet digitalizată sau au devenit doar niște obiecte uitate care adună praf?

Povestea continuă chiar de unde a rămas în partea a patra. Woody își trăia liniștit viața de „jucărie pierdută”, ajutându-i pe alții, în timp ce Jessie devenise șefa camerei micuței Bonnie, cu Buzz pe post de adjunct. Doar că Bonnie acum a crescut, are acum 8 ani, iar părinții i-au cumpărat o tabletă inteligentă numită Lilypad. Conflictul apare atunci când gadgetul începe să o manipuleze subtil pe Bonnie, convingând-o că e prea mare pentru jucării. Disperată, Jessie îl cheamă pe Woody în ajutor, însă gașca nu se mai reunește chiar ca în vremurile bune. Timpul a trecut, iar Woody și Buzz nu se mai înțeleg prea grozav, lăsând loc unor certuri clasice de orgolii între doi vechi prieteni care încearcă să salveze ce a mai rămas din joaca adevărată. Sarea și piperul filmului vin tocmai din această nouă

dinamică, ușor tensionată, ceea ce ar putea reprezenta o plăcere vinovată pentru fanii de cursă lungă. Animația abundă în inside jokes și replici acide care amintesc de primele filme. O altă particularitate a celui de-al cincilea film din serie este apariția urmelor de rodaj ale jucăriilor, un fel de „criza vârstei de mijloc” în viața reală. Criticii și fanii au observat câteva detalii subtile precum un început de chelie pe sub pălăria de cowboy. Actorii joacă excelent această criză, lăsând loc unui umor mai matur, unde personajele își ironizează propria neputință în fața unei tablete care știe să facă de toate și care este…mai tânără.

Regizoral, Andrew Stanton reușește să pună față în față două lumi complet diferite. Pe de o parte, avem animația caldă, texturile familiare de plastic și

material textil ale îndrăgitelor jucării, iar pe de altă parte, designul rece, unghiurile ascuțite și lumina albastră, ușor stranie, a tabletei Lilypad. Astfel, lumina ecranului devine un adevărat villain, iar Bonnie este pur și simplu absorbită într-o bulă hipnotică, izolată de restul camerei.

Deși Toy Story este o serie comică, cel de-al cincilea film a căpătat și dimensiunea unei satire la adresa tehnologiei care ne conectează cu întreaga lume, dar ne deconectează complet de cei de lângă noi. Descoperă Povestea jucăriilor 5 împreună cu cei mici începând cu 19 iunie, dar nu uita și să te joci pe bune!

România vs. Balcani, războiul pe țuici

Cred că e al V-lea text pe care îl scriu în această serie în care, din păcate, demonstrez cum pierdem bătălie după bătălie, deși luptăm cu aceleași arme. Unele țări din Balcani și-au construit atât imagine seducătoare pentru turiști, cât și mici industrii profitabile din distilatele din fructe, în timp ce noi suntem amorțiți de mahmureală. Cazul de astăzi: Muzeul Rachiului din Sofia.

Rakia e parte din ritualul de masă al bulgarului, care nu pune gura pe tărie dacă nu are și o gustare în față. Cea mai des întâlnită e cea din struguri, însă oferta este extrem de variată. Într-una dintre seri, aflați la o berărie imensă și arhiplină, am avut două surprize: pe mai toate mesele se vedeau pahare de rakia, iar meniul conținea aproximativ 200 de etichete diferite de distilate din fructe.

Țuica, pălinca, rachiul stârnesc un interes atât de mare încât există și un muzeu dedicat lor (Rakiamuseum. bg), pe care vă recomand să nu îl ratați. Cochet, micuț, dar intens, acest punct de atracție îmbină informațiile istorice despre producerea rachiului cu degustări tematice: noi am avut parte de rachiuri din struguri, din trandafiri și din pepene galben. Dacă primul vă este cunoscut, pentru celelalte două ar trebui să ajungeți acolo. Vara vă puteți relaxa într-o imensă curte interioară, umbroasă, care promite mult. Muzeul este inițiat de un colecționar și tot acolo puteți vedea sute de sticle de tării de pe diferite continente, unele cu adevărat deosebite. Printre ele am numărat cel puțin patru din România, iar în curând o să puteți admira și câteva etichete

comuniste autohtone pe care o să le donez din colecția mea. Tot acolo, la propunerea lor, o să organizez o degustare comparativă de sarmale (rețete din ambele țări), țuici și zacuscă & luteniță.

I-am povestit toate acestea lui Ștefan Gogotă, cel care are brandul „La Horincie”, unul dintre cei mai activi producători de pe piața de la noi. Abia ce venise din Japonia, unde, alături de diferiți producători de vinuri, fuseseră la un târg de profil cu speranța că vor putea exporta spre Asia. În timp ce scriu, Ștefan e în Țările Baltice, la un eveniment similar. Cu toate că ambele evenimente au fost organizate cu mult mai mult profesionalism decât cele cu care ne-am obișnuit în ultimii ani, și asta se răsfrânge direct în imaginea noastră afară, exporturile românești sunt la mâna hazardului și a ambițiilor costisitoare și riscante ale producătorilor. Aportul statului e aproape inexistent. Un brand gastronomic puternic al țării nu înseamnă doar aducerea de turiști (un alt capitol deficitar), ci și o certificare a calității la modul general, care generează încasări la buget pe alte căi: exportatorii plătesc impozite și aici și ne fac reclamă prin produse.

Ceaiul cu gheață (ne)obișnuit: dincolo de clasicul pliculeț și de feliile de lămâie

Ceaiul cu gheață a încetat, de ceva vreme, să mai fie doar o alternativă banală la sucurile carbogazoase, obținut prin scufundarea unui plic de ceai într-un pahar cu apă și câteva cuburi care se topesc rapid. În realitate, acest tip de băutură s-a transformat într-un adevărat teren de joacă pentru arome și combinații, iar acest lucru nu poate însemna decât că că tot mai multe cafenele și restaurante vor include în meniurile din sezonul cald opțiuni variate de ceai cu gheață.

Un exemplu care a devenit deja popular și în România este Bubble Tea sau ceaiul cu boba. Prepararea acestei băuturi presupune amestecarea unui ceai de bază, adesea Black Assam sau Green Jasmine, cu lapte și siropuri de fructe, totul fiind agitat cu gheață până se formează o spumă aerată. Ceea ce face acest ceai interesant se află însă la baza paharului: perlele negre de tapioca, fierte și amestecate cu zahăr brun, care oferă o textură gumoasă, surprinzătoare.

Pentru cei care nu se declară fani ai boabelor de tapioca, există și Thai Iced Tea, unde baza este un ceai negru concentrat, condimentat cu anason stelat, cardamom, tamarin sau apă de flori de portocal, iar laptele clasic este înlocuit de cel condensat.

Din categoria ceaiurilor (ne) obișnuite face parte Cheese Tea Apărută în cafenelele din Asia și devenit rapid un fenomen global, această băutură nu poate decât să îi surprindă pe cei îndeajuns de curajoși să o comande. Baza este formată dintr-un ceai verde pur, oolong sau matcha, infuzat la rece, elementul șocant fiind toppingul: un strat generos și dens de spumă cremoasă obținută din cremă de brânză, frișcă și un praf de sare de mare. Cheese Tea nu se servește cu pai, ci direct din pahar, astfel încât ceaiul proaspăt și gheața să treacă prin stratul sărat de cremă de brânză.

În Coreea de Sud, una dintre cele mai interesante variante este Yuja Tea servit rece. Yuja este un fruct citric asemănător cu yuzu-ul japonez, iar acest ceai se prepară prin dizolvarea marmeladei de yuja în apă rece. Deși în mod tradițional se consumă cald, varianta cu gheață a devenit extrem de populară în lunile de vară. Gustul este intens citric, ușor floral și mult mai complex decât al unei limonade obișnuite.

Pentru amatorii de ceai de hibiscus, Agua de Jamaica poate deveni foarte ușor alegerea sezonului cald din acest an. Această băutură este realizată din petale uscate de hibiscus (hibiscus sabdariffa) fierte împreună cu o bucățică de ghimbir proaspăt și un baton de scorțișoară, iar la final lichidul este strecurat, îndulcit și răcit complet. Alte rețete ale acestui ceai includ și felii de portocală, rodie sau mentă.

Dacă ne lăsăm purtați de aromele din Maroc și Africa de Nord, vom descoperi o versiune adaptată pentru vară a celebrului ceai de mentă maghrebian. În varianta sa cu gheață, ceaiul verde de tip Gunpowder este infuzat împreună cu o cantitate impresionantă de frunze proaspete de mentă și zahăr, iar uneori se adaugă și apă de flori de portocal. Prepararea băuturii este un adevărat spectacol: ceaiul se toarnă de la o înălțime considerabilă direct peste cuburile de gheață din pahar. Acest gest nu are doar un rol estetic, ci aerează băutura și creează o spumă delicată la suprafață.

Tot mai populare devin și ceaiurile cold brew, preparate complet diferit față de variantele clasice. În loc să fie infuzate în apă fierbinte, frunzele de ceai sunt lăsate ore întregi în apă rece. Procesul reduce amăreala și scoate în evidență aromele delicate. Ceaiurile albe și cele verzi sunt printre cele mai folosite pentru această metodă, iar rezultatul este o băutură extrem de răcoritoare.

Dincolo de gust, ceaiurile cu gheață au devenit parte din estetica verii. Paharele transparente, fructele colorate, cuburile de gheață supradimensionate și combinațiile neașteptate fac ca aceste băuturi să depășeasca simpla idee de hidratare. Iar dacă avem nevoie de un motiv oficial pentru a încerca un nou iced tea vara aceasta, merită să știm că pe 10 iunie sărbătorim Ziua Internațională a Ceaiului cu Gheață. Poate fi ocazia perfectă să lăsăm deoparte variantele clasice și să descoperim un ceai care are gust de mentă, hibiscus, tapioca sau chiar lapte condensat.

Rubarba (pe care acasă o numesc rabarbăr) a intrat în viața mea pe două porți diferite, la sute de kilometri distanță una de alta. Prima a fost o vitrină de patiserie din Colmar, într-o după-amiază de vară. Dincolo de geam, printre tarte cu fructe și eclere impecabile, stătea o tartă cu tulpini rozalii de rubarbă, acoperite de un nor de bezea arsă ușor cu flacăra. Am comandat-o fără să știu mare lucru despre ingredientul principal. M-a convins culoarea.

În Alsacia, rubarba are o eleganță discretă. Tarta pe care am gustat-o atunci avea un aluat fraged și crocant, o cremă fină de vanilie și bucăți de rubarbă care își păstraseră identitatea, chiar dacă se înmuiaseră la cuptor. Deasupra, bezeaua caramelizată aducea dulceața necesară, fără să anuleze aciditatea fructului. Fiecare înghițitură părea construită pe contrast: crocant și cremos, dulce și acru, rustic și rafinat.

Gustul nu-mi era, de fapt, străin. Îl cunoșteam din copilărie, doar că vorbea o altă limbă. În multe sate și orașe din Transilvania, plăcinta săsească cu rubarbă era una dintre prăjiturile începutului verii. O găseam în tăvi mari, tăiată în pătrate generoase, cu aluat sfărâmicios la bază și cu un strat gros de bezea deasupra. Nu avea rafinamentul unei patiserii franceze și nici nu încerca să-l aibă. Era o prăjitură de casă, făcută pentru familie și vecini, pentru mesele de duminică și după-amiezile lungi de mai.

Dacă tarta alsaciană caută echilibrul, plăcinta transilvăneană mizează pe contrast. Rubarba își păstrează aciditatea directă, iar bezeaua vine să o domolească. La fiecare mușcătură se întâlnesc trei texturi: aluatul fraged, umplutura ușor zemoasă și crusta de bezea care se sparge delicat. Sunt deserturi diferite, dar înrudite, ca două povești spuse de aceeași familie în țări diferite.

Poate de aceea îmi place atât de mult și combinația de rubarbă cu căpșune. În dulceață, cele două se completează perfect. Căpșunele aduc parfumul verii timpurii, iar rubarba păstrează prospețimea și împiedică totul să devină excesiv de dulce. Rezultatul are culoarea rubinului și gustul dimineților de vară.

Pentru mine, rubarba va rămâne mereu undeva între o tartă elegantă servită într-o patiserie alsaciană și o plăcintă săsească scoasă din cuptorul unei bucătării de acasă. Un ingredient modest, dar capabil să lege amintiri, locuri și tradiții care, la prima vedere, nu par să aibă mare lucru în comun.

2026. JÚLIUS 3 –5. 3–5 IULIE 2026

TEXT DE ŞTEFAN CHIRIŢESCU

TOP Restaurante grecești

Am strâns șase restaurante care aduc Grecia mai aproape.

eSTiVALe

Ceaiul cu gheață (ne)obișnuit

Dincolo de clasicul pliculeț și de feliile de lămâie

VVacanțe de vin

acanțele de vin au ceva ce nu poate oferi nici cel mai mare resort din Antalya: sentimentul că ai devenit, pentru câteva zile, personaj într-un film european în care nimeni nu se grăbește și singura urgență este dacă mai deschidem o sticlă sau două. Vacanțele în zonele de vin din Europa nu sunt despre băut. Sau, mă rog, nu doar despre băut. Sunt despre sate care arată ca niște decoruri construite special pentru Instagram și pensionari francezi care par că s-au născut direct cu paharul de Bordeaux în mână.

Toscana, locul unde până și tractoarele sunt fotogenice. În Toscana ai senzația că Dumnezeu a lucrat cu filtru de lumină caldă. Dealuri perfecte, chiparoși aliniați militar și câte o vilă de piatră care te face să te întrebi dacă n-ai greșit grav profesia. Aici apare, inevitabil, momentul în care gazda cramei îți spune: „Acest vin are o structură elegantă și final persistent". Tu dai din cap serios, deși în mintea ta rulează: „Da… clar… persistent… exact asta simțeam și eu". Partea minunată în Toscana este că nimeni nu te judecă. Toți sunt relaxați. Italienii au înțeles ceva esențial: viața e prea scurtă ca să bei vin prost și prea lungă ca să te enervezi în trafic. Iar mesele durează atât de mult, încât la un moment dat începi să suspectezi că prânzul și cina sunt de fapt aceeași masă.

Bordeaux, locul unde oamenii vorbesc despre vin cum vorbim noi despre politică. În Bordeaux, vinul nu este o băutură. Este religie, patrimoniu cultural și sport de performanță. Aici descoperi oameni capabili să identifice anul recoltei doar mirosind dopul. Tu încă încerci să identifici unde ai lăsat telefonul. Tururile prin podgorii sunt superbe. Castele elegante, pivnițe reci, butoaie cât garsoniera din Militari și ghizi care rostesc cuvinte precum „terroir" cu gravitatea cu care un chirurg spune „bypass".

Valea Douro — vacanța în care până și ficatul admiră peisajul. Valea Douro pare desenată de un artist obsedat de terase și lumină aurie. Viile coboară spre râu în valuri perfecte, iar trenurile lente care traversează regiunea te fac să simți că ai intrat într-un roman vechi. Aici bei Porto. Adică acel vin care începe elegant și se termină cu: „Hai să mai comandăm niște brânză și să discutăm despre sensul vieții". Portughezii au o relație sănătoasă cu timpul. Nimeni nu aleargă. Nimeni nu pare stresat. Oamenii stau pe terasă și privesc râul cu o liniște care pentru bucureșteanul mediu pare suspectă.

De ce aceste vacanțe sunt periculoase?

Mai ales pentru că aceste vacanțe te învață ceva foarte neproductiv pentru lumea modernă: că uneori e perfect acceptabil să pierzi timpul. Să stai. Să vorbești. Să râzi. Să bei un pahar fără să verifici notificări. Să privești niște vii într-o după-amiază în care nu se întâmplă absolut nimic spectaculos. Și tocmai asta să fie partea spectaculoasă. Vacanțele în zone viticole nu sunt ieftine, nu sunt „all inclusive" și rareori vin cu animație la piscină. Dar vin cu altceva: povești bune. Iar, după o anumită vârstă, asta devine luxul adevărat.

FC Hermannstadt a retrogradat în Liga 2: „Vom reveni mai puternici”

Momentele de maximă tensiune după retrogradarea echipei FC Hermannstadt în Liga 2 au fost depășite. În urma ratării obiectivului stipulat în contract, rămânerea în Superliga României, clubul sibian de fotbal s-a despărțit de antrenorul pincipal Dorinel Munteanu și staff-ul

acestuia. Nici președintele Daniel Niculae nu va mai continua la Sibiu, el fiind la final de contract. Cea mai mare parte a jucătorilor care au încheiat sezonul trecut vor părăsi echipa. Cu toate acestea, reprezentanții FCH au anunțat că parcursul acestei echipe nu se oprește aici și acum: „Acest fenomen minunat numit fotbal ne face să retrăim acum momente pe care am fost nevoiți să le înfruntăm și-n trecut. Normal că nu ne-am dorit această dureroasă retrogradare! Nu ne-am dorit-o din nou, după cinci sezoane. Cert este că vom învăța și din această situație și vom reveni mai puternici! Începem să (ne) reconstruim din acest sezon de Liga 2. Mai precis, A.F.C.Hermannstadt NU se desființează! FCH merge mai departe.” Curând urmează să fie anunțată componența noului staff tehnic și a lotului pentru sezonul 2026-2027.

Staruri mondiale ale ciclismului

vin la Turul Sibiului 2026

Turul Ciclist al Sibiului revine între 4 și 7 iulie cu cea de-a 16-a ediție și 610 kilometri de cursă în patru etape solicitante. Traseele îi vor purta pe rutieri pe unele dintre cele mai dificile și spectaculoase drumuri din România, inclusiv spre Bâlea Lac și Păltiniș. Încadrată de Uniunea Ciclistă Internațională în categoria Europe Tour 2.1, competiția aduce la Sibiu o selecție puternică de echipe și nume importante din ciclismul mondial.

Lista participanților la Turul Ciclist al Sibiului este completă: 27 de echipe vor lua startul în competiția programată între 4 și 7 iulie. Printre ele se numără Red Bull – BORA – hansgrohe, câștigătoare de patru ori, care revine după un an de absență, și UAE Team Emirates –XRG, cea mai bună echipă profesionistă de ciclism a ultimilor trei ani. Vor mai participa echipe de nivel Pro Team – Pinarello Q36.5 Pro Cycling Team, Unibet Rose Rockets, Equipo Kern Pharma, Burgos Burpellet BH şi Modern Adventure Pro Cycling, alături de formații continentale. România și Ungaria vor fi reprezentate prin echipele naționale.

Printre cicliștii de urmărit, considerați favoriți ai ediției cu numărul 16, se numără campionul mondial U23 Lorenzo Finn (Red Bull – BORA – hansgrohe), Benoît Cosnefroy și Ivo Oliveira (UAE Team Emirates – XRG), fostul câștigător din 2018 Iván Sosa (Equipo Kern Pharma), Walter Calzoni (Q36.5 Pro Cycling Team), Edgar Cadena (Team Storck – MRW Bau), precum și Byron Munton și Riley Pickrell, dublu câștigător de etapă la Sibiu (Modern Adventure Pro Cycling).

Pe 3 iulie va avea loc prezentarea echipelor, în Piaţa Mare, iar cursa va debuta pe 4 iulie, cu semi-etapa 1A (Sibiu – Răşinari – Gura Râului –Poplaca – Sibiu – circuit), urmată de semi-etapa 1B (contratimp individual în centrul istoric al Sibiului). Pe iulie se va desfăşura etapa a 2-a (Sibiu – Sebeş – Miercurea Sibiului – Păltiniş), etapa a treia va avea loc pe 6 iulie (Sibiu – Agnita – Cincu – Mănăstirea Sâmbăta de Sus – Cârţişoara – Bâlea Lac), iar cursa se va încheia pe 7 iulie, cu etapa a patra (Sibiu – Mediaş – Dumbrăveni – Biertan –Sibiu).

Ediția din acest an le va oferi iubitorilor ciclismului șansa de a-i vedea de aproape, în Piața Mare, la Păltiniș sau pe Transfăgărășan, pe unii dintre cei mai valoroși rutieri ai momentului, întrun spectacol sportiv de cel mai înalt nivel.

Ai primit un voucher SPA de 1 Iunie? Acum e momentul să-l folosești!

Unele cadouri se termină repede. Altele se transformă în experiențe pe care merită să le trăiești. De 1 Iunie, am oferit vouchere cu acces gratuit la SPA la următoarea vizită, iar acum îi așteptăm cu drag pe toți cei care au primit unul să se bucure de momente dedicate relaxării.

La Aria Sibiu, răsfățul are multe forme. Poate începe cu un masaj de relaxare, suedez, terapeutic, Thai, Shiatsu, Hilot sau cu o ședință de terapie cu ventuze. Poate continua cu câteva clipe de liniște în jacuzzi, în sauna uscată sau umedă, pe paturile încălzite ori în salină. Sau poate însemna o zi petrecută în zona Aqua, între piscina de relaxare, bazinul semi-olimpic și spațiile special create pentru deconectare. Indiferent cum alegi să îți petreci timpul, un lucru este sigur: vei pleca mai relaxat decât ai venit.

Dacă ai primit voucherul în cadrul campaniei de 1 Iunie, consideră aceasta invitația noastră oficială de a-l folosi. Este ocazia perfectă să descoperi experiența Aria sau să revii pentru încă o doză de relaxare și stare de bine. Viața este suficient de agitată. Din când în când, merită să îți oferi câteva ore doar pentru tine.

Te așteptăm la Aria Sibiu să transformi un simplu voucher într-o experiență de care să te bucuri din plin.

Ce pantofi poartă Cenușăreasa? Trendurile de încălțăminte ale verii 2026

Sezonul cald se apropie cu pași repezi și cu o schimbare de perspectivă.

Reminescențele Y2K, nostalgia sau eleganța minimalistă sunt câteva dintre direcțiile fashion-ului ce doresc să revină în atenția publicului. Observăm în rândul preferințelor pantofi ce au propria personalitate. De la reinterpretări până la sandale aproape invizibile, încălțămintea sezonului își dorește să atragă toate privirile. Dacă în trecut, confortul era cel care atrăgea atenția, iar sneakerșii masivi își doreau să atragă privirile tuturor, acum moda pare să caute un echilibru între nostalgia anilor 2000 și eleganța contemporană.

Nu este întâmplător faptul că tendințele actuale sunt reveniri sau ecouri ale trendurilor ce se încăpățânează să se facă în continuare auzite. Încălțămintea creată de Salvatore Ferragamo, cea cu talpă ortopedică, apare acum reinterpretată pe podiumuri, în timp ce sandalele transparente amintesc de pop culture, răsunând odată cu melodiile lui Britney Spears. Astfel, pentru acest sezon, tocurile se vor mai mici, formele mai interesante, iar detaliile fac diferența: barete fine, texturi artizanale, accente metalice sau materiale transparente. În continuare, vă prezentăm câteva dintre preferințele ce vor domina sezonul în materie de încălțăminte.

Talpă ortopedică reinterpretată

Într-o perioadă în care resursele erau limitate din pricina războiului, Salvatore Ferragamo creează, în anii ‘30, încălțări pentru care folosește plută. În anii `70, acest tip de încălțăminte devine simbol disco, iar în anii 2000, grație culturii pop, dominată de Paris Hilton și de Britney Spears, devine un simbol. În prezent, wedge heels revin cu o variantă mai rafinată: linii curate, tocuri transparente, forme sculpturale și o inserție de lux minimalist ce completează numeroase ținute.

Naked sandals

Inspirate din estetica anilor 2000, naked sandals revin în 2026 cu influențe luxury-tech: materiale transparente, accesorii aproape futuriste, purtate împreună cu rochii din satin, pantaloni de in, fuste midi sau denim oversized. Modelul funcționează precum un truc optic, căci baretele transparente întrerup linia piciorului, iar sandalele reușesc să dea senzația de siluetă alungită. Sunt astfel, o reliefare a conceptului less is more, popularitatea fiindu-le augmentată de Rihanna, Kim Kardashian sau Hailey Bieber ele contribuind la revenirea acestui tip de estetică.

Jelly shoes, please!

Probabil una dintre cele mai nostalgice tendințe ale sezonului este perechea de jelly shoes. Pantofii translucizi din plastic, care cândva simbolizau libertatea vacanței și a copilăriei, revin acum într-o versiune reinterpretată. Sunt purtați pe podiumuri, la shootinguri de modă și înglobează atât particularități ale esteticii clean girl, cât și pe cele ale nostalgiei Y2K. Purtați cu pantaloni largi din in, rochii, denim sau seturi monocrome, devin accentul jucăuș al outfitului.

Sculptural heels

Sculptural heels par desprinse dintr-o galerie de artă contemporană, grație elementelor definitorii: tocuri metalice răsucite, forme geometrice, structuri inspirate din arhitectură. Trendul vine ca reacție la anii în care minimalismul și sneakerșii oversized au dominat aprope complet industria modei. Acum, accentul se mută pe piese ce au o identitate vizuală puternică. Încălțările acestea se pot bucura de atenție asortate cu rochii minimaliste, ținute monocrome, materiale curate și fluide sau denim.

Flip-Flop

Mult timp asociați cu piscina, vacanțele, confortul și simplitatea, flip-flops, devin una dintre cele mai purtate perechi de încălțăminte ale sezonului, făcându-și loc între piesele din sfera luxury. Varianta actuală mizează pe un aer elegant, îndepărtându-se de estetica neglijentă a anilor trecuți. Purtați alături de pantaloni largi din in, rochii, seturi monocrome sau oversized, bijuterii minimaliste, topuri satinate sau jeans, sunt piesa ce intrigă publicul acestui sezon.

În spatele tuturor ideilor prezentate, stă același concept: contrastul. Vedem o contopire între confort și eleganță, ce dă naștere unei simplități de impact vizual. Firul roșu al sezonului este personalitatea, astfel că pantofii nu mai sunt o simplă completare a ținutei, ci o definesc subtil. De la flip-flops transformați în obiecte de lux și jelly shoes ce par abia scoase la joacă într-o după-amiază de sâmbătă, până la naked sandals sau sculptural heels, încălțămintea transcende spațiul detaliilor și devine un limbaj vizual al sezonului.

Verifici cu atenție informațiile care îți parvin, pentru că unele ar putea fi intenționat incomplete ori distorsionate. La rândul tău, este de preferat să nu transmiți informații incomplete ori distorsionate.

Beneficiezi de o mică creștere a venitului din muncă, la decizia superiorilor sau a autorităților. Acest context favorabil îți oferă posibilitatea să le confirmi superiorilor sau autorităților valoarea ta profesională.

În cazul în care ai sau administrezi o afacere, contextul astrologic este suficient de bun. Parcurgi o perioadă în care poți să te gândești la mersul afacerii pe termen lung și să concepi o strategie optimă.

În cazul în care ți se recomandă să faci anumite schimbări ori alegeri ca să duci o viață mai sănătoasă, ai face bine să nu stai pe gânduri. Nu ți-ar strica ceva mai multă mișcare, după posibilități

O perioadă importantă în ceea ce privește cariera profesională, ambițiile sau relațiile cu șefii. Este la latitudinea ta ce decizi dacă ți se propune un post superior în ierarhie, este important să fii conștient că asta înseamnă o responsabilitate mai mare, mai mult efort.

Ai destule motive să te simți mulțumit și optimist, dar ai face bine să eviți tendința de a exagera cu cheltuielile. Cel mai înțelept ar fi să economisești măcar o parte din eventualul surplus, ca să poți să investești la un moment dat într-un proiect important pentru tine.

Îți amintești dacă ai datorii vechi neachitate și să faci în așa fel încât să scapi de ele sau să le ții în frâu. De asemenea, este o lună în care ai face bine să înveți din eventualele greșeli financiare făcute în trecut și să le repari dacă poți.

Îți dai seama dacă lucrurile la care aspiri au șanse să se realizeze în condițiile actuale. Pui la punct cea mai bună strategie pentru a realiza ceea ce dorești pe termen lung. Ai grijă ca țelurile tale să fie cât mai realiste.

S-ar putea să te faci remarcat și să fii lăudat de colegi sau chiar de superiori. Un alt scenariu posibil este că la locul de muncă există un motiv de sărbătoare.

Posibilitatea unor schimbări mari în acest an. S-ar putea să apară o modificare salarială, sau să reușești să câștigi mai bine sau, cel puțin, să înțelegi foarte clar că este vremea să adopți un comportament financiar diferit de cel de până acum.

În cazul în care ai propria ta afacere, găsești metode de creștere a eficienței și a productivității. Arunci o privire pe situația financiară și să o analizezi, pentru că astfel s-ar putea să îți vină o idee bună.

Te bazezi pe sursele de venit sigure, pe banii care vin într-un ritm constant, și să nu contezi prea mult pe veniturile care depind de bunăvoința altora sau pe banii care vin cu frecvență neregulată.

coach în nutriție, cu Claudiu Mitea Lucruri pe care le știi doar dacă ești

Claudiu Mitea are 35 de ani, este fost sportiv de performanță, multiplu campion național și internațional la gimnastică artistică, fost component al lotului olimpic și vicecampion național la fitness. Este certificat în nutriție și remodelare corporală și, de peste 13 ani, ajută oamenii să-și transforme stilul de viață prin alimentație, sport și echilibru mental. De-a lungul acestor ani a lucrat cu peste 1.000 de persoane care și-au dorit să slăbească, să se tonifieze sau să își recapete sănătatea și încrederea în sine. Întrebat ce l-a motivat să devină coach în nutriție, Claudiu spune că parcursul său de viață i-a influențat decisiv direcția: „Am trecut prin probleme grave de sănătate și chiar prin episoade de paralizie care

mi-au schimbat complet perspectiva asupra corpului

și sănătății. Sportul, disciplina, alimentația

și puterea mentală au fost cele care m-au ajutat să mă ridic, iar asta m-a motivat să îi ajut și pe alții să înțeleagă că schimbarea este posibilă atunci când nu renunți la tine.” Atunci când vine vorba despre calitățile și cunoștințele de care are nevoie un coach în nutriție, Claudiu e de părere că este necesar un mix de cunoștințe tehnice și inteligență emoțională: „Nu este suficient să cunoști calorii și macronutrienți, ci trebuie să înțelegi omul din fața ta, stilul lui de viață, relația cu mâncarea și blocajele emoționale. Empatia, comunicarea, răbdarea și capacitatea de a motiva sunt la fel de importante ca informațiile legate de alimentație și sănătate.” Despre cele mai frecvente schimbări pe care vor să le facă oamenii, Claudiu menționează că au legătură cu slăbirea, creșterea energiei, remodelarea corporală și recăpătarea încrederii în sine. „Mulți vin după ani de

diete restrictive și efect yo-yo, iar obiectivul nostru devine construirea unui stil de viață sustenabil, nu doar obținerea unor rezultate rapide. De multe ori, transformarea nu este doar fizică, ci și emoțională și mentală”, spune el.

Am vrut să aflăm dacă rezultatele se pot obține peste noapte sau prin consecvență, iar Claudiu susține că nu crede în „minuni”: „Pot exista rezultate rapide la început, însă schimbările reale și sănătoase apar prin consecvență, disciplină și răbdare. O dietă ținută câteva săptămâni poate schimba câteva kilograme, dar un stil de viață echilibrat poate schimba complet viața unui om pe termen lung.”

Pe finalul discuției cu Claudiu am abordat un alt subiect care naște dezbateri: alimentația vs. sportul și contribuția fiecăruia la un corp sănătos. Potrivit lui Claudiu, cele două merg mână în mână: „Nu cred că una o poate înlocui complet pe cealaltă.” Totuși, adaugă: „Adevărul este că 80% este alimentația și 20% sportul. Alimentația oferă corpului combustibilul și resursele necesare pentru sănătate și recuperare, iar sportul contribuie la energie, tonus, sănătate mentală și disciplină. Împreună, acestea construiesc nu doar un corp mai sănătos, ci și o viață mai echilibrată și mai bună.”

DISTRACȚIE LA SUPERLATIV!

CUMPĂRĂ BILETE ACUM!