Issuu

01 - 15 septembrie Pop Culture Magazine

+14 ANI

60 min.

ZILESINOPTI.RO

facebook.com/zilesinopti

Joi, 19 Noiembrie Vineri, 20 Noiembrie Alfonso Barón & LUCIANO ROSSO DIR. HERMES GAIDO TEATRO FÍSICO

www.teatrulgong.ro

01 - 15 septembrie

ZILE ȘI NOPȚI

Salut, Sibiu Răzvan SĂDEAN, redactor

Arta ne scoate în oraș și din oraș: 4 opriri esențiale

Dacă personajele plutitoare, artiștii ambulanți, inorogii verzi, bivolii cu case albastre în spate și căile șerpuite peste dealurile Transilvaniei din picturile lui Ștefan Câlția, expuse toată vara în spațiul fostei Mănăstiri a Ursulinelor, v-au lăsat cu senzația aceea de „mai vreau”, toamna vine cu vești bune. O nouă ediție a festivalului de artă contemporană – SCAF se deschide în același spațiu, iar dorința de a mai vedea, de a mai descoperi și de a mai călători după artă poate fi un pretext perfect pentru câteva city break-uri. La Timișoara și Cluj se deschid noi spații dedicate artei. Iată un itinerariu artistic cu patru opriri esențiale în această toamnă. Chiar dacă încă mental nu ne-am despărțit de „Transilvania | Extravaganza” și de felul minunat în care a pus în valoare lucrările lui Ștefan Câlția, dar și câteva dintre spațiile impresionante ale fostei Mănăstiri a Ursulinelor, locul își schimbă din nou povestea. Din 4 septembrie până în 8 noiembrie, SCAF revine cu o expoziție de amploare, construită în jurul unei teme extrem de actuale și provocatoare: „Grădina entropiei. War / Măr”, despre tentație, cunoaștere, creativitate și impulsul distrugerii – forțe ancestrale care ne definesc încă de la începuturi.

Dacă Sibiul ne ține aproape de arta contemporană, la Timișoara ne așteaptă arta modernă cu un nume imposibil de ignorat: Pablo Picasso. După experiența din 2023, când orașul a purtat titlul de Capitală Europeană a Culturii și a adus în fața publicului expoziții majore dedicate artiștilor Victor Brauner și Constantin Brâncuși, Fundația Art Encounters își redeschide propriul spațiu, acum într-o formulă extinsă. Cu această ocazie, Picasso vine „în vizită”, cu 69 de lucrări împrumutate de la Musée Picasso Antibes, reunite în expoziția „Picasso en visite”, deschisă între 17 septembrie și 17 ianuarie. În aceeași efervescență intră și Clujul, unde toamna aceasta aduce un muzeu nou și un nou spațiu pentru una dintre cele mai importante galerii românești de artă contemporană. În Florești, MuTRA – Galeria istorică a Transilvaniei, noua clădire a Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei, și-a deschis porțile pe 30 august, fiind primul muzeu construit de la zero în România în ultimii 100 de ani. În Casa Bogdánffy din centrul Clujului, Fundația Plan B își inaugurează pe 18 septembrie propriul spațiu cu o expoziție de grup în care îi regăsim, printre alții, pe Ciprian Mureșan și Șerban Savu.

Ediţia de Sibiu Apare bilunar - gratuit nr. 15 (538) | 01 - 15 septembrie

Publisher: Marius Dicoiu | marius.dicoiu@zilesinopti.ro | 0744 35 99 10

 Str. General Magheru, nr. 54, Sibiu  /zilesinoptiSibiu  zilesinopti.ro Ediţiile Zile și Nopţi în România: 235.000 exemplare lunar. (Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Sibiu, Bacău, Piatra Neamţ, Galaţi, Oradea, Piteşti, Bistriţa, Tg. Mureş, Iaşi, Baia Mare, Satu Mare, Suceava)

Dacă doriţi să semanalţi un eveniment: e-mail sibiu@zilesinopti.ro. Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru modificările survenite ulterior.

Redactor colaborator: Monika Tompos

Pentru publicitate în ediţia tipărită sau online sau dacă vrei să primeşti revista Zile şi Nopţi Sibiu te rugăm să contactezi: Distribuție: 0743 56 66 60

Layout & DTP: Gabriela Hogea

www.zilesinopti.ro

PAGINA 3

01 - 15 septembrie

POP CULTURE MAGAZINE

SALUT SIBIU �� 3 Arta ne scoate în oraș și din oraș: 4 opriri esențiale

MUZICĂ �� 24 Cosmin Marcu

VIAȚA ORAȘULUI �� 5

OMUL CU DISCURILE �� 28 Trinity

CE NE PLACE ȘI CE NU NE PLACE LA �� 10 începutul noului an școlar CHESTIONAR DE #SIBIU �� 58 Mădălina Foficaș

DESIGN / ARHITECTURĂ De la insfrasctuctură tehnică la arhitectură de experiență �� 53

INDIE STAR �� 30 Concerte pe acoperiși JAZZ �� 32 Simona Maxim

POP-UP STORiEs �� 21

PREMIERĂ �� 35 Afară

PE GUSTUL NOSTRU �� 42 Un fel de jurnal culinar

PREMIERĂ �� 37 One night only

MIXOLOGY �� 44 Dincolo de halbă: cum transformi berea în cocktailul prefect

PREMIERĂ �� 38 Constelația câinelui PREMIERĂ ��41 The invite

PAGINA 4

TÂRG �� 46 Toamna are, la Sibiu, propriile sale semne: Târgul Olarilor

www.zilesinopti.ro

01 - 15 septembrie

TEXT DE RĂZVAN SĂDEAN

Viața orașului...

ello, September! Toamna are agenda plină cu festivaluri, târguri și spectacole. Începe o nouă stagiune a TNRS, iar unul dintre spectacolele din program este „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, o reinterpretare a unuia dintre cele mai cunoscute basme românești. Festivalul Enescu continuă cu noi recitaluri la Sibiu, care îi aduc în prim-plan, printre alții, pe Nemanja Radulović și pianista Laure Favre-Kahn. Festivalul Ars Sacra se întoarce pentru a patra oară la Sibiu, iar în Piața Mică povestea Creative Buzz continuă.

TINEREȚE FĂRĂ BĂTRÂNEȚE ȘI VIAȚĂ FĂRĂ DE MOARTE

Pe 6 septembrie, de la ora 17:00, la Fabrica de Cultură, „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, o reinterpretare a unuia dintre cele mai cunoscute basme românești, semnată de Ștefan Lupu, revine în fața publicului, după premiera din această vară. Spectacolul explorează căutarea fericirii veșnice și ideea că împlinirea deplină a existenței se poate naște din iubire. Călătoria inițiatică a lui Făt-Frumos devine o metaforă a maturizării și a curajului de a depăși obstacolele pe care destinul le așază în cale. Personajul principal întruchipează o generație aflată la început de drum, animată de speranță și de dorința de a descoperi esența vieții și de a-i înțelege sensul. Un experiment teatral și coregrafic ingenios, spectacolul creează o punte între imaginarul folclorului românesc și energia showului contemporan.

RECITAL

Nemanja Radulović, unul dintre cei mai carismatici violoniști ai generației sale, și pianista Laure Favre-Kahn prezintă pe 18 septembrie, ora 19:00, la Filarmonică, un recital ce reunește rafinamentul marilor pagini camerale și forța expresivă a două personalități artistice remarcabile.

ARS SACRA

Festivalul Ars Sacra se întoarce a patra oară la Sibiu, în perioada 12-20 septembrie. Timp de nouă zile, mai multe biserici din oraș se deschid altfel decât la ceas de slujbă, găzduind concerte, expoziții și tururi ghidate. Intrarea este liberă la toate evenimentele.

PAGINA 6

CREATIVE BUZZ

Povestea continuă între 11 și 13 septembrie, în Piața Mică, cu ediția de toamnă a Festivalului Handmade Creative Buzz, ajuns la ediția cu numărul 33. Piața Mică se transformă într-un loc al întâlnirilor frumoase, al lucrurilor lucrate cu mâinile și cu sufletul. Aici vor fi prezenți 40 de artizani din toată țara, care vor prezenta colecții de toamnă și creații unicat. Programul va fi completat de concerte live, ateliere de creație pentru cei mici și cei mari, un fotocorner și multe amintiri de luat acasă. Vă așteaptă o atmosferă relaxată, cu multă inspirație și stare de bine.

Experience art in a new way.

imsibiu.ro

ră limite fă ie ț c a r t is d i ș Adrelină

TOBOGANE DE

APĂ

BAZIN SEMIOLIMPIC

t Antrenament la fiecare îno

BAZIN DE RELAXARE

Uită de griji și ia o pauză BAZIN DE COPII

Un strop de aventură

01 - 15 septembrie

TEXT DE RĂZVAN SĂDEAN

Ce ne place și ce nu ne place la

începutul noului an școlar

tiți vorba aceea: „Școala de azi se oglindește în România de mâine”. Așa că începutul noului an școlar nu poate lăsa pe nimeni indiferent. Noul an va începe pe 7 septembrie, un moment emoționant pentru unii și stresant pentru alții. Indiferent cum este percepută prima zi de școală, v vă spunem tot ce trebuie să știți despre ceea ce îi așteaptă pe elevi, profesori și părinți, cu plusuri și minusuri.

Ne place

Nu ne place

 Ne place că, pentru cei aflați la propriu în prima zi de școală, există încă entuziasmul și bucuria acestui moment unic în viață. Alte câteva milioane de elevi se vor revedea după vacanța de vară cu colegii și profesorii.

 Nu ne place că încă mai avem festivități și speechuri sforăitoare, în care directori de școli, autorități locale sau politicieni își fac campanie mascată. După cum arată învățământul, toți ar trebui să stea cu capul plecat.

 Ne place că școala rămâne unul dintre puținele locuri în care copiii sunt obligați, în sensul bun al cuvântului, să fie împreună, să socializeze, să colaboreze și să-și facă prieteni, într-o lume dominată de ecrane.  Ne place că „Școala altfel” și „Săptămâna verde” rămân în calendarul noului an școlar. Sunt două dintre puținele momente în care elevii ies din rutina clasică a orelor și învață prin diferite activități și proiecte.  Ne place că programul național „Masă sănătoasă” continuă în 2026 cu un buget majorat la 1,53 miliarde de lei, vizând peste 542.000 de preșcolari și elevi din 1.427 de unități de învățământ din toată țara. PAGINA 10

 Nu ne place că anul școlar începe cu un nou scandal, menit parcă să știrbească frumusețea momentului: examenul de admitere pe care unele licee l-ar putea organiza, pe lângă Evaluarea Naţională, de anul viitor.  Nu ne place că România continuă să aibă școli în care diferența dintre ceea ce ar trebui să fie educația în 2026 și realitatea de zi cu zi e prea mare: infrastructură slabă, dotări insuficiente sau diferențe mari între urban și rural.  Nu ne place că începutul de an vine din nou cu schimbări și controverse care îi privesc direct pe elevi și părinți, în timp ce întrebarea esențială rămâne aceeași: cât de mult reușește școala să-i pregătească pe copii? www.zilesinopti.ro

SIBIU CONTEMPORARY ART FESTIVAL

GRADINA ENTROPIEI WAR / MAR

4 SEP - 8 NOI

URSULINE ART HUB STR. GENERAL MAGHERUL NR. 34 SIBIU 2026

aUh

rsuline rt ub

Proiect susținut de Agenda Culturală a Primariei Sibiu UNIUNEA ARTISTILOR PLASTICI DIN ROMANIA

ARTĂ

INTERVIU DE RĂZVAN SĂDEAN

Alexandra Runcan, Ilie Mitrea și Ana Negoiță

ntre 4 septembrie și 8 noiembrie, Sibiu Contemporary Art Festival – SCAF revine la Sibiu cu cea de-a 7-a ediție, construită în jurul temei „Grădina entropiei. War / Măr”. Am stat de vorbă cu Alexandra Runcan, Ilie Mitrea și Ana Negoiță despre direcția acestei ediții, artiștii și practicile reunite în acest an, transformarea Mănăstirii Ursulinelor într-un spațiu cultural și felul în care SCAF apropie publicul sibian de arta contemporană. Tema celei de-a 7-a ediții este „Grădina entropiei. War / Măr” și introduce noțiuni precum creație, ordine, fruct interzis, inteligență artificială și distrugere. Ce v-ați dorit să deschidă această temă în relația dintre artiști, festival și public? Ilie Mitrea: „Grădina entropiei. War / Măr” nu este doar o metaforă vizuală, ci un spațiu de confruntare conceptuală. Prin această temă, am urmărit să creez o punte de dialog profundă și directă între artiști, festival și public, provocându-ne pe toți să privim dincolo de suprafața prezentului. În relația cu publicul, ne-am dorit să deschidem o zonă de reflecție critică. Trăim într-o eră marcată de salturi tehnologice fascinante, precum expansiunea inteligenței artificiale, și de tensiuni geopolitice care reașează harta lumii. Cu toate acestea, PAGINA 12

din punct de vedere curatorial, intenția a fost să transmitem un adevăr fundamental: deși societatea se dezvoltă într-un ritm accelerat, nu este nimic nou sub soare. Tentația, cunoașterea, creativitatea și pornirea spre distrugere sunt aceleași forțe ancestrale care ne definesc de la începuturi. Mărul — ca simbol al cunoașterii, al fructului interzis și al alegerilor morale — rămâne la fel de actual în fața unui algoritm pe cât era la începutul umanității. Individul de astăzi, în ciuda instrumentelor sofisticate de care se înconjoară, poartă în sine aceleași dileme, frici și aspirații ca întotdeauna. Prin SCAF 7, ne-am dorit ca festivalul să nu fie doar un spectator al timpului său, ci un catalizator. Ne-am propus ca publicul să nu plece din expoziții pur și simplu impresionat vizual, ci conectat la o conștientizare mai adâncă: aceea că, indiferent cât de departe împingem granițele tehnologiei, oglinda artei reflectă mereu aceeași natură umană neschimbată. Pentru această ediție a existat un open call, o invitație adresată artiștilor de a veni cu propriile propuneri care să răspundă temei festivalului. Ce interes a stârnit open call-ul și cât de diversă a fost distribuția geografică a artiștilor înscriși și selectați? Alexandra Runcan: Pentru noi, reacția la open call-ul acestei ediții a fost o confirmare www.zilesinopti.ro

01 - 15 septembrie

extraordinară a felului în care SCAF continuă să crească și să se propage în comunitatea artistică. Ne-am dorit încă de la primele ediții să lansăm un apel deschis, însă, recunosc, am ezitat dorindu-mi ca festivalul să crească întâi astfel ca experiența evenimentului să acționeze ca un prim criteriu de selecție general. Am avut 147 de aplicații. Selecția rezultată aduce pentru ediția 7: pictură, grafică, sculptură, instalații, artă digitală, fotografie, bijuterie contemporană și obiect ready-made. Pe de altă parte, avem o distribuție geografică și generațională extrem de amplă și am apreciat faptul că acest open call a stimulat atât artiști consacrați cât și tineri emergenți. SCAF aduce la Sibiu artiști și practici artistice din contexte diferite. Ce înseamnă, pentru voi, să construiești un dialog între scena artistică locală și cea internațională și cât de important este acest schimb pentru un festival precum SCAF? Ana Negoiță: A construi un dialog între scena artistică locală și cea internațională nu implică doar un proces de a pune în contact practici artistice diferite, din varii culturi. De fapt, este vital ca festivalul să genereze un spațiu comun de reflecție vizuală și conceptuală, fapt care presupune conectarea unor perspective diverse, uneori chiar disjuncte, marcate de o introspecție a realităților sociale. Pentru un festival de amploarea SCAF, acest schimb nu e fundamental. Mănăstirea Ursulinelor, redeschisă în 2024 de SCAF, nu e doar un spațiu în care se întâmplă festivalul, ci un loc cu o istorie puternică, care începe să fie gândit ca hub cultural. Ce se întâmplă când pui arta contemporană într-un spațiu cu o asemenea memorie? Ilie Mitrea: Când așezi arta contemporană într-un spațiu cu o asemenea memorie, are loc un scurtcircuit fascinant. Istoria nu mai este un element static sau un simplu fundal, ci devine un partener activ de dialog. Păstrând urmele timpului, ale transformărilor și ale distrugerii, clădirea Ursulinelor aduce o încărcătură emoțională și o profunzime pe care un spațiu expozițional steril nu le va putea avea niciodată. Arta contemporană, la rândul ei, nu vine să www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

acopere sau să cosmetizeze rănile clădirii, ci le accentuează și le dă un nou înțeles. Texturile vechi, arhitectura sacră și patina deceniilor de uitare creează un contrast vibrant cu formele, ideile și tehnologiile limbajului artistic de astăzi. Arta contemporană se îmbină surprinzător de bine cu acest spațiu tocmai pentru că ambele vorbesc despre metamorfoză, despre supraviețuire și despre căutarea sensului. Programul SCAF își propune să ofere experiențe culturale care depășesc simpla vizionare de artă. Ce tip de „experiență” promite festivalul vizitatorilor? Alexandra Runcan: SCAF e un festival axat pe artele vizuale, iar anul acesta oferim o perioadă de desfășurare mult mai generoasă, de pe 4 septembrie (ziua deschiderii la Mănăstirea Ursulinelor, ora 18:00) până pe 8 noiembrie. Programul include sesiuni de artist talk, un atelier participativ în Piața Mare — unde creăm un desen monumental de 24 de metri alături de elevii Liceului de Artă — și un concert experimental de tip battle-up între cvartet și vinil sets, eveniment care va avea loc pe 11 septembrie la Ursuline. Însă elementul care va transforma cu adevărat festivalul într-o experiență e programul de tururi ghidate, pe care îl voi susține alături de David Fidileș, un tânăr cu experiența a trei ediții în proiectul educațional „Școala SCAF”. Tururi de zi: în zilele de joi (17, 24 septembrie și 1, 8 octombrie), de la ora 16:00. Tururi nocturne (la Ursuline Art Hub): în zilele de sâmbătă (19, 26 septembrie), de la ora 19:00. Cât de important este pentru SCAF să construiască un public propriu și ce eforturi face festivalul pentru a ajunge și la oameni care nu se consideră, în mod obișnuit, public de artă contemporană? Ana Negoiță: Pentru SCAF construirea unui public propriu este un proces continuu. Un impuls puternic în atragerea publicului l-a constituit deschiderea spațiului de la Ursuline, care a atras în sine categorii diverse și rar conectate la arta contemporană. O capcană, să zicem, care a contribuit pentru mulți la primul contact cu arta, ocazie pentru noi de a educa și forma noi categorii de public, însă drumul abia s-a deschis. PAGINA 13

POVEȘTI DIN CULISE

CONSTANTIN CHIRIAC

Toamna începe la teatru

Dragi spectatori, e toamnă, iar Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu a trecut, lăsând în urmă energia unei ediții în care Sufletul a fost, este și va rămâne miezul creației, al întâlnirii și al bucuriei de a comunica. Păstrăm vie această energie și începem un nou dialog cu dumneavoastră, sub semnul revenirii împreună în sălile de spectacol. Stagiunea se deschide pe 4 și 5 septembrie, cu celebrul spectacol „Faust”, una dintre producțiileemblemă ale teatrului nostru. Continuăm apoi cu un adevărat tur de forță: premiera spectacolului „Școala nevestelor”, în regia lui Cristi Juncu. Producția reunește o distribuție remarcabilă, din care face parte și laureatul Premiului UNITER pentru cel mai bun actor în rol principal, Nicu Mihoc. Secția germană pregătește, la rândul ei, o microstagiune specială, cu trei premiere. „Alice” va putea fi văzut încă de la începutul stagiunii, mai întâi în avanpremieră, apoi în reprezentațiile programate la sfârșitul lunii septembrie. I se vor alătura „Tinerețe fără bătrânețe” și „Avalanșa”, precum și spectacolul „Lola Blau”, prezentat de această dată în limba germană. Va fi o lună densă, în care publicul va putea descoperi universuri PAGINA 14

artistice diferite. Teatrul Național „Radu Stanca” va fi prezent în septembrie și la trei importante festivaluri din țară și din Republica Moldova. La Reuniunea Teatrelor Naționale de la Chișinău vom participa cu multipremiatul spectacol „Lungul drum al zilei către noapte”, distins la Gala Premiilor UNITER atât pentru cel mai bun spectacol, cât și pentru cel mai bun actor în rol principal. La Brașov, în cadrul Galei Dramatic, vom prezenta „Electra”, o altă producție reprezentativă din repertoriul nostru. Voi reveni, de asemenea, după mulți ani, la Festivalul de Monodramă de la Bacău, locul în care, în 1986, am primit Marele Premiu pentru spectacolul „De-a viața”. De această dată, voi prezenta „Domnule și frate Eminescu”, într-o întâlnire cu o puternică încărcătură afectivă. Se anunță, așadar, o toamnă bogată în premiere, reîntâlniri și călătorii artistice. Este un parcurs frumos pe care Teatrul Național „Radu Stanca” îl continuă în România și în lume, cu aceeași încredere în forța teatrului de a crea legături. Iar cea mai mare bucurie rămâne întoarcerea dumneavoastră, a spectatorilor care dați sens existenței noastre, în sălile de spectacol. Vă așteptăm cu drag și cu bucurie! www.zilesinopti.ro

MICROSTAGIUNEA SECȚIEI GERMANE / MINISPIELZEIT DER DEUTSCHEN ABTEILUNG DES „RADU STANCA“ NATIONALTHEATERS IN HERMANNSTADT

24.09 19:00

25.09 19:00

26.09 17:00

26.09 19:00

24.09 17:00

PREMIERĂ

ALICE

Regia: Ștefan Lupu J Fabrica de Cultură – Sala Lulu

PREMIERĂ

ALICE

Regia: Ștefan Lupu J Fabrica de Cultură – Sala Lulu

DIE GESCHICHTE DER LOLA BLAU

după Georg Kreisler Regia: Dumitru Acriș J Sala Studio

PREMIERĂ

TINEREȚE FĂRĂ BĂTRÂNEȚE ȘI VIAȚĂ FĂRĂ DE MOARTE

Regia: Ștefan Lupu J Fabrica de Cultură – Sala Lulu

PREMIERĂ

AVALANCHE/AVALANȘA

de Tuncer Cücenoğlu Regia: Alice Kornitzer J TNRS

CITYZEN Ca la noi, la nimeni! Călcâiul lui Ahile al României e sistemul de învățământ. Sunt profesoară, deci sunt subiectivă, dar am avantajul unei viziuni din interior. Am intrat în sistem acum douăzeci de ani, trecând prin șase școli: gimnaziale și licee teoretice sau tehnologice, conduse autoritar sau democratic, de oameni competenți sau de veleitari. Aș putea face o listă lungă cu lucrurile care nu funcționează, o enumerație tristă a eșecurilor unei țări în demersul acesta complicat al educării populației. În ultima vreme, lista pare să se aglomereze: decalajul uriaș între școlile de la oraș și cele din mediul rural, dar și între liceele de top și cele de la coada clasamentului; abandonul școlar; analfabetismul funcțional și digital; numărul prea mare de ore petrecute la școală; notele lipsite de obiectivitate (în toamnă apar standardele de notare) ș.a. În plus, în ultimul an,

PAGINA 16

TEXT DE ADELA DINU TEXT DE TUDOR POPA

profesorii au fost afectați de tăieri mai mult sau mai puțin ascunse ale veniturilor. Mi-aș dori ca politicienii să prioritizeze cu adevărat educația, nu doar în demersuri demagogice preelectorale. E o investiție pe termen lung, dar modelul altor țări dovedește că are potențial transformator pentru întreaga societate. Dacă aș fi politician, m-aș uita la evoluția unor țări precum Danemarca sau Suedia. Până și Moldova, privită ca o soră mai necăjită, ne dă lecții la capitolul învățământ. Nepoții mei sunt elevi în Belgia. Nu a existat pentru ei nicio presiune legată de admiterea la liceu, o formalitate bazată pe recomandările școlii și consilierea părinților. La noi, lucrurile tocmai s-au complicat: liceele de elită își pot alege elevii printr-un nou examen de admitere, unul pentru care urmează să se creeze o nouă infrastructură de pile și meditații. Ca la noi, la nimeni!

www.zilesinopti.ro

Partener principal

Organizatori

Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea și Consiliul Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea

SCENA

INNER LAND

SALINA OCNELE MARI

SCENA

ARTS DISTRICT

MUZEUL JUDEȚEAN VÂLCEA AURELIAN SACERDOȚEANU

1-4 IULIE 2027

www.jazzcave.ro Parteneri

Parteneri media

Festival inclus în

SCENA

DREAM LAND PARCUL ZĂVOI

CITY ZEN Orașul în care ai voie să nu consumi nimic Anul acesta, mai mult ca oricând, am simțit nevoia timpului de calitate... în singurătate. O carte citită pe banca unui parc, un apus privit fără să-i fac poze pentru Instagram. Weekendul ce tocmai a trecut nu am găsit, însă, aleea aceea care să-mi ofere liniștea unei plimbări de seară sau locul unde să pot petrece timpul fără să trebuiască să consum ceva. Parcul Sub Arini este aglomerat, iar acum a găzduit și concerte. Centrul a fost atât de plin, încât nicio bancă nu am găsit neocupată. Așa că merită să ne punem o întrebare: avem unde merge în Sibiu atunci când nu vrem să cumpărăm nimic? Unde putem petrece două ore fără să ni se ceară un bilet sau o rezervare? Unde putem citi o carte, privi oamenii, sta de vorbă cu un prieten sau pur și simplu să ne lăsăm gândurile să curgă? Iubesc faptul că Sibiul este în agitație. Evenimentele

PAGINA 18

TEXT DE TUDOR POPA

sunt sufletul orașului, dar poate că un oraș bun nu este doar cel care oferă multe lucruri de făcut, ci și cel care îți permite să nu faci nimic. Un oraș care îți oferă spații. O piațetă, o bancă la umbră, o alee liniștită, un colț din care să privești viața fără să simți că trebuie să participi permanent la ea. Adevăratul lux al vremurilor noastre nu mai este accesul la experiențe. Adevăratul lux este liniștea. Posibilitatea de a încetini. Dreptul de a exista într-un spațiu fără să produci, să cumperi, să postezi sau să demonstrezi ceva. Sibiul trebuie să înțeleagă că e nevoie și de libertatea de a nu face nimic. Un loc în care oamenii se simt bine și atunci când nu au un program. Un oraș care înțelege că timpul liber nu înseamnă doar divertisment, ci și răgaz. Iar într-o lume grăbită, aceasta ar putea fi una dintre cele mai valoroase forme de confort urban.

www.zilesinopti.ro

CONCURSUL INTERNAȚIONAL

GEORGE ENESCU EDIȚIA 20

SIBIU

Valentin Șerban (vioară) Mihai Diaconescu (pian) Sala Oglinzilor

Forumul German

23.08.2026

ora 19:00

Nemanja Radulović (vioară) Laure Favre-Kahn (pian) Sala Thalia

08.09.2026

ora 19:00

Enrico Dindo (violoncel) Monica Cattarossi (pian) Sala Thalia

10.09.2026

ora 19:00

Daria Parkhomenko (pian) Sala Thalia

17.09.2026

ora 19:00

Hyeonjeong Lee (vioară) Gabriel Gîțan (pian) Sala Thalia

19.09.2026

ora 19:00

POP CULTURE MAGAZINE

TEXT DE IOAN BIG

POP-UP STORiEs Mata Hari şi arhetipul femme fatale în Pop culture

a 150 de ani de la naşterea pe 7 august 1876 a spioanei dansatoare Margaretha Zelle, pseudonimul ei - Mata Hari - continuă să îşi conserve notorietatea în conştiinţa publică datorită Pop culture, pentru care a reprezentat constant o sursă de inspiraţie, indiferent de schimbările ce au marcat evoluţia reprezentării femeilor în variile medii de expresie, de la literatură, muzică şi arte vizuale până la cinema, teatru şi jocuri video. Faptul că Mata Hari rămâne singurul arhetip iconic al femme fatale în secolul XXI dintre cele pe care cultura, istoria şi mitologia le-au propulsat în atenţia publicului larg până în 1900, fie că ne gândim la Circe, Salome ori Cleopatra, fie la Morgan le Fay, Marie Antoinette sau Regina Noptii, îşi are explicaţia, în primul rând, în povestea ei de viaţă, mai dramatică decât orice ficţiune şi atât de ambiguă, încât lasă loc pentru nenumărate interpretări ale puterii şi influenţei pe care o avea asupra bărbaţilor. Mata Hari, 1905 foto © Fries Museum

Mata Hari a fost acuzată că ar fi cauzat moartea a 50.000 de soldaţi şi executată în 1917, în timpul WWI, fără ca serviciile de informaţii franceze şi britanice să prezinte dovezi concludente că ar fi trădat, deci nu e limpede - nici măcar după declasificarea dosarului, în 2017 - dacă a fost o superspioană sau a reprezentat un ţap ispăşitor pentru faptul că Franţa se afla în pragul colapsului militar. Întreaga www.zilesinopti.ro

biografie a Margarethei Zelle e însă jalonată de o serie de mistere, ce au contribuit la conturarea imaginii ei de femme fatale încă din timpul vieţii, începând de la cauza decesului copiilor săi în Indonezia până la modul în care îşi gândea apariţiile scenice. Chiar contemporanii femeii au aflat târziu adevărul despre persona Mata Hari, care, în realitate, nu era o prinţesă javaneză pregătită în arta dansului sacru indian PAGINA 21

POP-UP STORiEs

ZILE ȘI NOPȚI

în care a cunoscut celebritatea: primul război după cum susţinea, ci o tânără din Ţările mondial în noua eră a mediilor de comunicare, a de Jos, al cărei parcurs profesional începuse cărui evoluţie şi consecinţe interesau publicul la cu numere de circ şi modeling pentru artişti, înainte de a se afirma în spaţiul dansului exotic/ nivel de masă. Perpetuarea ulterioară a stării de conflict între diverse state de pe glob a conservat erotic. În pofida criticilor legate de calitatea artistică apetitul consumatorilor de Pop culture pentru acest tip de background, permiţând crearea unor discutabilă a show-urilor sale exhibiţioniste, declinări relevante pentru noile generaţii, dar stilul de dans inedit şi provocator pe care şi impunerea de noi modele feminine, astfel l-a propus ca fiind de sorginte hindusă a făcut încât au urmat o sumedenie de alte ca senzuala şi dezinhibata întrupări, într-un spectru variat olandeză să se bucure de un stilistic, de la Biopic-uri erotice (Mata succes imens şi imediat pe Hari din 1985, cu Sylvia Kristel) ori scenele pariziene, inclusiv parodii (Casino Royale din 1967, cu Olympia, încă de la debutul din Joanna Pettet) până la episoade TV 1905, dublat şi de cel în zona mondenă, mai ales după ce a Sylvia Kristel (Mata Hari, 1935) (Paris, October 1916 din serialul The Young Indiana Jones Chronicles, devenit amanta industriaşului 1993) şi lungmetraje de spionaj de multimilionar Émile Guimet, factură clasică (Mata Hari, Agent fondatorul muzeului de arte H21 din 1964, cu Jeanne Moreau) sau asiatice care-i poartă numele. modernă, precum The King’s Man, al După 10 ani în care piaţa se lui Matthew Vaughn, din 2021. umpluse deja de imitatori, Mata Prin comparaţie, femmes fatales Hari a renunţat la dans, însă cu o istorie mai mare de 100 de ani, a continuat să-şi consolideze Jean ne Moreau cu excepţia Cleopatrei, au beneficiat reputaţia de curtezană boemă, (Mata Hari, Agent N-21), foto © Mk2 doar sporadic de resurecţii care să al cărei portofoliu de conexiuni le facă perene în cinematografie. Salome, după sociale se extindea în afara graniţelor Franței. filmul din 1923 cu Alla Nazimova, mai are ca vârf Parte ca urmare a constantei poftă de bani, notabil doar Salome’s Last Dance, al lui Ken Russell parte din dragoste pentru un ofiţer rus rănit pe (1988), interpretările lui Hedy Lamarr (Delilah) şi front - nu vom şti niciodată adevărul complet Paulette Goddard (Jezebel) din Samson and Delilah -, femeia s-a lăsat apoi prinsă într-un joc de (1948) şi, respectiv, Sins of Jezebel (1953) nu au fost putere în care nu era decât un pion, iar acest egalate, în cazul lui Marie Antoinette rămânem pion a fost repede... sacrificat. cu Norma Shearer (1938) şi Kirsten Dunst (2006), Dezvăluirile despre “cea mai importantă iar pe Medea a salvat-o Maria Callas în filmul lui spioană a secolului” din timpul procesului Pasolini din ‘69. De fapt, ce a diferenţiat-o pe Mata au făcut ca, în doar câţiva ani de la execuţia Hari faţă de precursoare, dar şi în raport cu alte ei, Mata Hari să devină personaj de ficţiune figuri cu potenţial mitologizant, contemporane cu cinematografică, atât în ea, precum dansatoarea-curtezană La Belle Otero Europa, interpretată fiind de sau spioana Violette Szabo, de asemenea executată, către Magda Sonja (1927), a fost că povestea sa - o combinaţie unică de cât şi la Hollywood, în mondenitate, erotism, artă şi politică - a dovedit versiunea MGM cu Greta din start un magnetism inepuizabil. Garbo (1931). Dincolo de Mata Hari a devenit un sinonim al femme suculenţa biografiei sale, fatale, dar, mai ales în ultimii 50 de ani, personajul un alt motiv pentru care a trebuie privit şi din perspectiva tropului central ajuns peste noapte o muză al spionului, ca mijloc de a observa schimbările pentru scenarişti îl Greta Garbo (Mata Hari, 1931) culturale în dezbaterile despre gen, putere, reprezintă contextul ess foto © The Drea mstr PAGINA 22

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE Sharon Stone (Basic Insti nct, 1992)

Kath leen Turner (Body Heat, 1981)

Kim Basinger (Fina l Analysis, 1992)

anumite profesii, ca Purdey (The New Avengers) sau Sydney (Alias). Acest “shift” milenial al legendarei spioane de la femme fatale la femme violente a fost susţinut inclusiv de jocurile video - în JRPG-urile Fate/ Grand Order şi Shadow Hearts este agentă expertă în asasinate sexualitate și identitate națională. Mai mult şi explozibili, de exemplu, iar decât a fi o sursă esenţială de inspiraţie în crearea în RPG-ul Reverse: 1999 e unor trasee deja bătătorite (“femeile fatale” din prezentată ca demon feminin -, franciza James Bond, filmele Noir sau cele cu dar contrabalansul a fost asigurat Mafia) sau pentru reperele tipologice memorabile de artele performative, care, de la finele secolului XX (Sharon Stone în firesc, au marşat Basic Instinct, Kathleen Turner în Miya ko Kato pe componenta Body Heat, Glenn Close în Fatal - Artwork JRPG vieţii lui Mata Hari Attraction, Kim Basinger în Final Shadow Hear ts asociată succesului Analysis ş.a.m.d.), Margaretha Zelle (Margarete Zelle) ca dansatoare, a influenţat o varietate considerabilă indiferent că am avea în vedere de femei-spion din cinematografia spectacolele de musical, balet sau post-2000, precum agenta acuzată operă puse în scenă pe toate pe nedrept în Salt (2010, Angelina meridianele, în special în ultimul Jolie), senzuala spioană din Atomic Mata Hari, de Crista Bilciu Blonde (2017, Charlize Theron) sau foto © Teatr ul Național Timișoara deceniu, după ce documentele legate de sfârşitul ei au devenit balerina al cărei corp devine armă accesibile şi au inspirat câteva cărţi remarcabile, în Red Sparrow (2018, Jennifer Lawrence), care sunt mult diferite faţă de spioanele jucăușe din anii semnate de autori precum Jonathan Payne (Citizen Orlov) sau Paulo Coelho (The Spy). '60 (Emma Peel, Modesty Blaise) şi cele devenite Oricum, interpretările continuă să fie împărţite în anii ’70-’90 parte a dezbaterilor despre femei în şi în prezent între misterul motivaţiei reale care a animat o femeie iubitoare de lux şi aventură să devină spioană şi transformarea ei remarcabilă din soție în Indiile Orientale Olandeze în cea mai celebrată prezență scenică din Europa, astfel încât parcursul lui Mata Hari în Pop culture este încă departe de final. Balet Mata Hari, 2021 www.zilesinopti.ro

foto © Dutch National Ballet

PAGINA 23

MUZICĂ

INTERVIU DE RĂZVAN SĂDEAN

Cosmin Marcu

uitar Meeting Festival a crescut mult în cei 12 ani de când adună pasionații de chitară de toate vârstele. Între 3 și 6 septembrie, la Muzeul ASTRA din Sibiu, festivalul ajunge la cea mai amplă ediție de până acum: patru zile, peste 35 de grupuri de chitară și aproape 300 de chitariști veniți pe cont propriu din România și Republica Moldova. Dar cu cât proiectul crește, cu atât devine mai greu de dus doar pe entuziasm și bunăvoință. Cosmin Marcu vorbește despre oamenii care au făcut posibil festivalul, despre limitele pasiunii și despre cum poți construi mai departe fără să pierzi lucrurile care au făcut comunitatea să crească. Sunteți deja la ediția cu numărul 12. Dacă te uiți la Guitar Meeting Festival de la început și până astăzi, ce simți că s-a schimbat cel mai mult? Cred că am crescut cu toții odată cu proiectul. Și proiectul, și noi, și oamenii care sunt lângă noi. La început erau multe lucruri pe care le făceam pur și simplu din entuziasm. Nu ne gândeam foarte mult unde poate ajunge totul peste zece ani. Ne doream să aducem oameni împreună în jurul chitarei și al muzicii și să construim un context în care copiii și tinerii să simtă că au unde să vină, unde să cânte, unde să întâlnească alți oameni ca ei. Acum lucrurile au ajuns la o dimensiune la care avem nevoie de mult mai multă strategie. Financiar, logistic, dar și ca oameni. Nu mai poți construi doar pe energie și pe „lasă că rezolvăm noi”. Sau, cel puțin, nu poți face asta la nesfârșit. În același timp, cred că partea care nu s-a schimbat este motivul pentru care facem toate lucrurile astea. Tot oamenii sunt în centru. Oamenii și locul pe care muzica, arta și educația îl au în viața lor. 2026 pare să fie și un an mai complicat pentru sectorul cultural. Simțiți asta? Da. Cred că anul acesta simțim nesiguranța

PAGINA 24

financiară mai mult decât în alți ani. Și este un paradox, pentru că Guitar Meeting Festival este în același timp mai mare ca în trecut. Avem mai mulți oameni, mai multe activități, mai multe lucruri pe care încercăm să le oferim oamenilor și pe care și noi simțim că ar trebui să le facem. Dar resursele nu cresc automat odată cu proiectul. Ajungi într-un punct în care trebuie să te întrebi foarte serios nu doar „cum facem ediția de anul acesta?”, ci „cum construim lucrurile astfel încât să mai putem face asta și peste cinci ani?”. Și cred că aici suntem noi acum. Într-un punct de cotitură. Încercăm să ținem programul educațional Pune Mâna pe Chitară pe o direcție sănătoasă, să putem finanța ceea ce există deja și lucrurile noi despre care vedem foarte clar că sunt necesare. În același timp, festivalul a crescut foarte repede și uneori simțim că ne-o ia înainte. Iar puterile noastre, ca oameni, sunt totuși limitate. Ce vă face atunci să continuați? Oamenii. Și nu spun asta ca pe o formulă frumoasă. Nimic din ceea ce există astăzi n-ar fi putut exista fără oamenii care au rămas lângă noi ani la rând. Sunt profesori de chitară care au fost lângă noi acum zece ani și sunt și astăzi. Sunt prieteni care ne spun „am eu un microbuz”, „vă

www.zilesinopti.ro

01 - 15 septembrie

ajutăm noi cu niște scaune”, „hai că rezolvăm”. Sunt oameni care ne sună pur și simplu într-un moment mai greu și ne spun să nu renunțăm. Sunt artiști care poate nici nu realizează cât de mult contează uneori când ne spun: „E bine ce faceți. Continuați.” Și apoi sunt copiii. Sunt copii pe care i-am văzut venind la Guitar Meeting Festival când erau foarte mici și pe care îi vedem acum adolescenți sau tineri. Unii cântă în continuare. Unii au trupe. Unii poate au luat-o pe cu totul alt drum, dar se întorc la festival. Ne face să credem că totuși poate aceste proiecte fac lumea puțin mai bună. Când vezi lucrurile astea, este greu să spui că nu mai contează. Anul acesta Guitar Meeting Festival are, pentru prima dată, patru zile. A fost o decizie planificată? Nu chiar. A venit destul de natural. Nu ne-am trezit într-o dimineață spunând „de anul acesta facem festival de patru zile”. A venit foarte mult din feedback-ul oamenilor și din felul în care a crescut festivalul. Ne doream, de exemplu, ca duminica să fie puțin mai scurtă. Vin foarte multe familii din alte orașe, foarte mulți copii, iar luni începe școala. Vrem să poată ajunge acasă liniștiți și să nu transforme toată experiența întrun maraton. În același timp, au apărut mai multe concerte, mai multe ateliere, mai multe întâlniri, mai multe lucruri pe care vrem să le oferim. Și ne-am dat seama că avem nevoie și de timp în care să nu se întâmple neapărat ceva spectaculos. Timp în care oamenii să stea. Să se cunoască. Să stea pe iarbă. Să vorbească. Să meargă la un atelier. Să descopere un artist. Pentru noi, de fapt, aici este unul dintre focusurile festivalului și partea de „edu” din edutainment. Seara ne distrăm și dansăm, dar ziua vrem să învățăm ceva, să descoperim, să ne bucurăm de viață și, poate, să plecăm puțin mai buni decât am venit. Vorbiți mult despre familie când vorbiți despre Guitar Meeting Festival. De ce? Pentru că e una dintre imaginile care ne place cel mai mult la festival. Să vezi o mamă, un tată și copilul lor bucurându-se de același concert. Poate fiecare îl trăiește diferit, poate au ajuns

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

la artistul acela din generații diferite, dar pentru două ore sunt acolo împreună. Cred că avem din ce în ce mai puține contexte în care generațiile chiar petrec timp împreună, nu doar sunt în același loc. Și la Guitar Meeting Festival vedem foarte mult lucrul acesta. Avem și copii foarte mici, adolescenți, părinți, bunici, tineri care vin cu prietenii. Nu vrem să construim un festival în care trebuie să aparții unei anumite categorii ca să te simți bine. Anul acesta aveți peste 35 de grupuri de chitară și aproape 300 de chitariști care vin pe cont propriu la Concertul Manifest, din peste 60 de orașe și localități din România și Republica Moldova. Ce înseamnă pentru voi cifrele acestea? Când le vezi într-un Excel, sunt niște cifre. Când începi să te gândești ce este în spatele fiecărui grup, se schimbă complet perspectiva. Sunt foarte mulți minori. Asta înseamnă părinți care se organizează, coordonatori care își asumă responsabilitatea pentru ei, profesori care repetă luni întregi, oameni care caută autocare, trenuri, mașini, cazare. Unii dintre ei traversează jumătate de țară ca să ajungă la Sibiu. Și pe noi ne uimește în fiecare an efortul acesta. Uneori mi-ar plăcea ca toți cei care sunt implicați în festival: artiști, parteneri, sponsori, instituții, să poată vedea efectiv harta asta. Să vezi liniile venind din toate părțile țării spre Sibiu. Pentru că atunci înțelegi altfel ce construim. Nu mai vezi doar un concert cu multe chitare. Vezi sute de povești și sute de drumuri care se întâlnesc pentru câteva zile în același loc. Iar noi simțim o responsabilitate foarte mare față de oamenii aceștia. Dacă ei fac efortul să vină până aici, vrem și noi să le oferim cea mai bună experiență pe care o putem construi. Aveți și cel mai mare line-up de până acum. Ce înseamnă asta din interior? În primul rând, foarte multă logistică. (râde) Pentru noi este un challenge mare de producție. Festivalul este mult mai complex decât era acum câțiva ani. Dar ceea ce ne bucură este că avem artiști care înțeleg foarte PAGINA 25

MUZICĂ bine ce încercăm să construim aici. Noi nu ne dorim ca relația lor cu festivalul să fie doar: ai ajuns, ai cântat 45 de minute și ai plecat. Încercăm, acolo unde este posibil și unde artiștii își doresc, să îi implicăm și în alte activități. În întâlniri, în discuții, în masterclassuri, în momente în care pot intra în contact cu copiii și cu publicul. Pentru că uneori zece minute de conversație cu un artist pot să însemne enorm pentru un copil care abia începe, dar la fel de mult și pentru un adult de 30, 40 sau 50 de ani care descoperă ceva nou sau ajunge să audă o perspectivă la care nu ar fi avut altfel acces. Este și o formă de a diminua distanța dintre artist și public? Da, foarte mult. Trăim într-o perioadă în care vedem foarte mult unii despre ceilalți prin social media, dar nu înseamnă neapărat că suntem mai aproape. La festival ne place ideea aceasta de prezență reală. Fără prea mult „briz-briz”, fără să construim permanent imaginea perfectă. Un artist este și el un om care a început undeva. Care a avut emoții. Care a repetat într-o cameră. Care a fost probabil respins la un moment dat. Care a avut îndoieli. Până la urmă, indiferent cine ești și ce faci, suntem toți oameni. Și credem mult în întâlnirile astea simple, în care putem să vorbim, să ne ascultăm, să învățăm unii de la ceilalți și să ne susținem. Acolo apare, de fapt, apropierea. Pentru noi întâlnirea aceea este foarte valoroasă.

INTERVIU DE RĂZVAN SĂDEAN

Guitar Meeting Festival încearcă să ofere o platformă și tinerilor care vor să urmeze drumul muzicii. Cât de importantă este direcția aceasta? Foarte importantă. Sunt foarte mulți copii și tineri care cântă în România și care au foarte puține contexte reale în care să facă următorul pas. Poți să repeți în cameră, poți să pui un clip online, poți să cânți la școală. Dar la un moment dat ai nevoie să urci pe o scenă, să întâlnești alți muzicieni, să vezi cum funcționează lucrurile. Și încercăm, cât putem, să le creăm astfel de contexte. Dar mai este ceva la care ținem mult: nu credem că trebuie să devii muzician profesionist pentru ca muzica să aibă un rol important în viața ta. Poți să faci muzică, chiar și foarte simplu, sau pur și simplu să-i dai un loc special în viața ta. Să fie piesa pe care o asculți în mașină înainte să cobori, versul la care te întorci când ai nevoie de curaj sau melodia care te ajută să pui în ordine ceva ce simți. Poți să fii medic și să cânți la chitară. Poți să fii programator și să ai o trupă. Poți să începi la 14 ani sau la 50 de ani. Programul Pune Mâna pe Chitară, care stă la baza festivalului, a pornit tocmai din ideea că muzica nu trebuie să aparțină doar muzicienilor. Festivalul a devenit vizibil. Există însă în spate programul Pune Mâna pe Chitară, care funcționează pe tot parcursul anului. Simțiți uneori că festivalul crește mai repede decât fundația pe care stă? Da. Și este una dintre preocupările noastre

PAGINA 26

www.zilesinopti.ro

01 - 15 septembrie

cele mai mari acum. Festivalul e foarte vizibil. Sunt scenele, artiștii, luminile, Concertul Manifest, peste o mie de chitariști într-un singur loc. Dar în spatele lui există foarte multă muncă pe tot parcursul anului: să ții programul Pune Mâna pe Chitară pe o direcție bună, să dezvolți acolo unde chiar are sens și să ai resursele cu care să susții această dezvoltare. Sunt profesori, cursuri, întâlniri, copii care învață, comunități locale. Și ne dorim foarte mult să nu pierdem direcția aceasta. În același timp, o zonă pe care abia acum începem să o dezvoltăm așa cum ne dorim este ceea ce oferim publicului. Guitar Meeting Festival s-a născut din comunitatea de chitariști Pune Mâna pe Chitară, dar în timp în jurul ei s-a adunat o comunitate mult mai largă. Încercăm să nu uităm lucrul acesta și să punem tot mai multă grijă în experiența fiecărui om care ajunge la festival. Asta înseamnă să fim atenți nu doar la cine cântă pe scenă, ci și la ce contexte creăm, cum își petrec oamenii timpul în festival, ce descoperă, ce conversații au și, poate cel mai important, cu ce idei și valori pleacă acasă. Festivalul ne-o ia înainte uneori. E frumos că se întâmplă asta, dar ne obligă să construim în spate o structură suficient de sănătoasă încât să-l poată susține și mai departe. Simți că există o limită a cât poate fi construit prin pasiunea și implicarea câtorva oameni? Cu siguranță. Pasiunea e extraordinară. Fără ea nu cred că începea nimic. Dar pasiunea nu poate înlocui la nesfârșit un sistem. Nu poți cere oamenilor ani la rând să lucreze peste puteri doar pentru că iubesc un proiect. La un moment dat trebuie să existe echipe sănătoase, finanțare, predictibilitate, proceduri și timp în care oamenii să poată și trăi. Și cred că nu e doar problema noastră. E o discuție pe care ar trebui să o avem mai des în sectorul cultural din România. Cum facem ca proiectele care demonstrează că au o comunitate și că răspund unei nevoi reale să nu depindă permanent de faptul că niște oameni sunt suficient de încăpățânați încât să nu renunțe? După 12 ediții, ce te impresionează încă? Faptul că oamenii vin. Știu că sună foarte simplu. Dar un profesor care vine cu 20 de copii de

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

la sute de kilometri distanță mă impresionează. Un părinte care își ia liber, își pune copilul și chitara în mașină și pornește spre Sibiu mă impresionează. Un copil care vine pentru al patrulea an și pe care îl vezi că între timp a crescut, cântă mai bine, are mai mult curaj, mă impresionează. Un artist care după concert nu pleacă imediat, ci rămâne să vorbească cu oamenii, mă impresionează. Un voluntar care la 11 noaptea încă întreabă „unde mai e nevoie de mine?” mă impresionează. Cred că astea sunt lucrurile care ne țin ancorați. Dacă ar trebui să descrii ediția cu numărul 12 printr-un singur gând, care ar fi? Cred că ediția asta este despre cât de departe poate ajunge ceva construit împreună. Dar și despre responsabilitatea care vine odată cu asta. Ne bucurăm foarte tare că Guitar Meeting Festival a ajuns aici. Nu cred că ne imaginam la început unde o să ne ducă drumul acesta și nici nu ne-am pus vreodată problema în termenii „cât de mare poate deveni?”. Acum întrebarea este mai degrabă: cum avem grijă de ceea ce am construit? Cum facem să existe și peste ani. Cum avem grijă de oamenii care îl fac posibil. Cum păstrăm programul educațional viu. Cum continuăm să oferim copiilor și tinerilor contexte reale în care să se întâlnească prin muzică. Și sper ca oamenii care vin anul acesta la festival să simtă tocmai lucrul acesta: că nu vin doar la niște concerte. Vin într-o comunitate pe care foarte mulți oameni au construit-o, puțin câte puțin, timp de 12 ediții.

PAGINA 27

TEXT DE BERTI BARBERA

OMUL CU DISCURILE

De multă vreme este clar că nordul Europei a devenit un mediu distinct de exprimare a creativității muzicale. Studiul aprofundat încă din copilărie, investiția în educația muzicală au creat multe nume vibrante și o platformă fascinantă în care sunetul local, specific, este trecut prin spectrul limbajului universal. Pentru astăzi am un exemplu perfect prin albumul Trinity, o explozie de bucurie și creativitate în spațiul unei noi triade formate din pianistul finlandez Iiro Rantala, basista Kaisa Mäensivu, și ea finlandeză rezidentă la New York, și bateristul danez Morten Lund. Trinity reprezintă o celebrare de la început la final, oferind câteva preluări intime, fluente și atractive ale unor piese standard. Un festival de melodie și armonie la care putem reacționa zâmbind

Descoperă noul site sunetelive.ro

foto © Yann Rabanier

Iiro Rantala, Kaisa Mäensivu, Morten Lund „Trinity”

și bătând ritmul. Aceeași producție poate fi oricând folosită pentru o inițiere în jazz-ul modern cu profunde rădăcini în tradiție. Piesele sunt cunoscute, maniera redă trioul anilor ’60, iar interpretarea este proaspătă și generoasă, ne face să vrem să ascultăm și să știm mai mult. Nu în ultimul rând, acest album oferă muzicienilor un standard de conduită față de propria vocație.

The Rolling Stones, o poveste de 60 de ani

Disponibil exclusiv pe magazin.sunetelive.ro www.zilesinopti.ro

PAGINA 28

BETH ORTON

Farmecul discret şi peren al Folktronica

ansat vara aceasta, The Ground Above, al nouălea LP de studio al cantautoarei britanice Beth Orton, vine la exact 30 de ani de când aceasta s-a afirmat pe scena Indie ca pionier al sound-ului Folktronica, prin mixul singular de Folk şi muzică electronică de pe aclamatul ei album de debut, Trailer Park, care avea să îi aducă şi primele nominalizări la Brit Awards. Pentru cei deja familiarizaţi cu piesele ei, inclusiv din OST-urile unor filme precum Vanilla Sky sau Monster, este suficient să spunem că The Ground Above reprezintă un pas înainte în explorarea introspectivă deschisă de imersivul Weather Alive din 2022, dar melomanilor cărora Beth Orton nu le-a apărut încă pe radar, câteva detalii suplimentare ar putea, eventual, să îi incite la a-i descoperi universul sonor.

Chiar dacă este o prezenţă relativ discretă într-un peisaj muzical contemporan tot mai eterogen, Orton rămâne una dintre cele mai originale şi interesante personalităţi creative lansate în anii ’90, al cărei start muzical în underground-ul londonez a fost marcat de colaborările cu William Orbit şi The Chemical Brothers. Cu reputatul producător şi instrumentist de Electronica, aflat atunci în faza “Strange Cargo”, şi-a rafinat calităţile de compozitoare şi a înregistrat chiar un LP întreg, SuperPinkyMandy (care a fost editat în 1993, într-o ediţie limitată, doar în Japonia), iar cu Ed Simons şi Tom Rowlands s-a împrietenit încă de când îşi spuneau The Dust Brothers, astfel încât vocea artistei se aude cu regularitate PAGINA 30

TEXT DE IOAN BIG

pe albumele “chimicilor”, începând chiar cu debutul Exit Planet Dust, din 1995. Combinarea chitarei acustice cu beat-uri electronice nu mai reprezintă acum ceva inedit, fiindcă se întâlneşte, mai mult sau mai puţin frecvent, într-un larg spectru muzical, de la Avicii sau Ellie Goulding până la Björk şi Goldfrapp, dar la vremea în care Beth Orton a venit cu propria ei viziune în Trailer Park (1996), realizat cu input-ul lui Andrew Weatherall şi scos la label-ul independent Heavenly Records (Manic Street Preachers, Saint Etienne), a constituit o revelaţie pentru un public obişnuit să separe clar ce aude noaptea în club şi ce ascultă acasă în solitudine, după un rave party.

Că muzica lui Beth Orton “vorbeşte” dincolo de starea de moment, indiferent că e sufletească sau fizică, a dovedit-o seria de discuri ce a urmat, din ce în ce mai mature şi complexe creativ, de la Central Reservation, care i-a adus Brit Award în 2000 la categoria British Female Solo Artist, până la acest The Ground Above, care, în stilul ei foarte personal, nu oferă răspunsuri sau promisiuni legate de viitor, ci doar pofta de a asculta, dansa şi, poate, fredona unele cântece de pe album într-o dimineaţă de vacanţă estivală. www.zilesinopti.ro

foto © Sound of Boston Mag

Beth Orton, 2000 foto © Happy Mag

INDIE STAR

MUZICĂ

INTERVIU DE RĂZVAN SĂDEAN

Simona Maxim „Îmbrățișăm o viziune prin care să cuprindem esența jazzului și viitorul”

entru Simona Maxim, directorul Sibiu Jazz Festival, muzica înseamnă dragoste, un sentiment complex ce vine dinăuntru, îmblânzește inimi și cucerește cele mai neobișnuite piscuri ale sufletului. În interviul de față aflăm cum va fi celebrată muzica și ridicată la rang nobil, între 2 și 6 septembrie. Sibiu Jazz Festival e cel mai vechi festival de jazz din România. Cum ați reușit să-i păstrați identitatea, într-un peisaj în care tot mai multe orașe au propriile festivaluri de jazz? Dacă vorbim de vechi vorbim de calitate și dacă adăugăm muzica în această ecuație deja vorbim de tradiție de la care nu ne abatem atât noi, dar, în special, iubitorii de jazz care astăzi vin la ediția cu numărul 54 împreună cu copiii lor. Vorbim deja de un public ereditar de jazz. Aceasta e unicitatea Sibiu Jazz Festival, în primul rând, prin raportarea la istorie și timp. Căci există un timp istoric și un timp al jazzului. Despre acest timp vorbim, un spațiu temporal al jazzului care tinde către atemporal către metafizica muzicii și către bucuria sunetului. Aș pune semul egal între bucuria de a trăi și bucuria de cânta, de a dansa, de a simți lăuntric muzica. Festivalul e exact prilejul acestei călătorii inițiatice care îți oferă șansa unei introspecții prin magia sunetelor. În al doilea rând, cred că un festival înseamnă mult mai mult decât prezența la un număr de concerte. Un festival e menit să ofere un cumul de experiențe, o stare prelungită de vrajă, chiar și după festival, care să trezească un foc lăuntric în inimă și întrebări mistuitoare în rațiune. De asemenea, totul contează: diversitatea programului artistic, oferta turistică și culturală a orașului, evenimentele conexe care atrag mai multor PAGINA 32

categorii de public de cu vârste diferite. Sibiu Jazz Festival promite o experiență integrală, globală, holistică cum se spune mai nou. Ca de fiecare dată rămâne neschimbat în festival conceptul de bază: muzica bună! Ați ales de-a lungul timpului spații foarte diferite pentru festival. Ce rol au aceste locuri în experiența artistică pe care vreți să o creați? Am vorbit deja de un timp istoric al jazzului care la rândul său are nevoie de un spațiu fizic. Am ales spații sacre (biserici, lăcașuri de cult vechi încă neintegrate în circuitul turistic al orașului) sau spații cu efervescență culturală pe care să le revitalizăm cu jazz și proiecte artistice îndrăznețe, cu potențial, practic inspirând artiștii să fie și mai creativi prin îmbinarea dintre muzică, artă corporală, poezie, actorie etc. Festivalul din acest an se deschide cu o experiență muzicală la granița dintre teatru și film. Astfel, continuăm procesul creativ instituit cu ani în urmă de a urmări, include și concepe proiecte pilot sau de tip experiment cu adevărat inedite. La fiecare ediție dorim să oferim publicului proiecte muzicale foarte diferite ca și coloratură muzicală. Nici una din formațiile angajate nu se aseamănă stilistic cu cealaltă. Vorbiți despre experiment și diversitate. Cum se reflectă această direcție în line-up-ul ediției a 54-a? www.zilesinopti.ro

01 - 15 septembrie

Invit publicul să descopere line-up-ul din acest an, mai ales că programul complet poate fi vizualizat pe site-ul nostru: sibiujazz.eu. Pendulăm între continuitate și modernitate. Prin participarea în festival a trupei Equinox Quintet (câștigătorii Sibiu Jazz Competition 2025) asigurăm o continuitate a calității muzicale. Equinox Quintet reprezintă noua generație de muzicieni formați printr-o pregătire academică solidă care readuc pe scenă un jazz modern energic, construit pe compoziții originale, improvizație colectivă și o estetică actuală aflată la intersecția dintre jazz-rock fusion și tradiția jazzului modern. Dacă vorbim de modernitate, Nguyen Le Trio este în premiră la Sibiu Jazz Festival 2026. Vorbim de un muzician profund, plin de mister, ce caută să răscolească metafizica muzicii. Nguyen vine însoțit de parizianul Romain Labaye, la bas electric, și scoțianul Alyn Cosker, la tobe, elaborând un repertoriu pentru festival unde vom regăsi cele mai celebre compoziții din albumele fusion ale sale: Bakida, Silk & Sand, Streams, Jimi’s Back, și altele. Vom avea parte și de o furtună electroacustică, vorbim de AZURE a lui Ulrich Drechsler Trio, o veritabilă forță a naturii, cu misiunea de a-și defini propria viziune asupra muzicii de club. Vom dansa, vom descoperi infinitul și bucuria de a trăi. AZURE e cea mai mare aventură a lui Ulrich de până acum, o călătorie pe teritorii muzicale complet necunoscute. Bilete pe sibiujazzfestival.iabilet.ro. Iar dincolo de muzică, cum se completează programul festivalului cu celelalte forme de artă? Jazzul nu a fost niciodată singur. Mereu a fost acompaniat de imaginație, poezii, spații neconvenționale, creație în deplină libertate. Această atmosferă vrem să o recreăm de fiecare dată. Pentru ea ne luptăm să aducem pe scenă formațiile formate în spiritul libertății. Nu căutăm granițe, ci netezirea lor. Vedem limite pentru pretextul suficient de a le explorară și îmbrățișăm o viziune prin care să cuprindem esența jazzului și viitorul. 2026 este un an complicat pentru sectorul cultural. Cât de mult poate un festival să se adapteze fără să facă rabat de la ceea ce îl definește? Jazzul nu poate fi oprit de anii complicați pe care www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

îi traversăm ba chiar, în mod paradoxal, acești ani mai dificili pun presiune pe muzicieni să dea naștere unor compoziții de o calitate superioară. E larg răspândit conceptul de zonă de confort care în muzică nu face bine deloc. Vremurile grele ne scot din zona de confort și ne aruncă în față realitatea așa cum este. Șansa noastă e să fim ancorați în prezent cu un pas spre viitor. Cunosc bine faptul că bugetele sunt mai suple, sponsorii sunt mai precauți și caută soluții de bun simț pentru a-și reduce, pe cât posibil, aportul financiar în comunități. Cuvântul cheie astăzi este adaptabilitatea pe toate palierele. Compromisuri pot există în măsura în care ele pot fi înțelese, integrate în spiritul și organizarea festivalului. Lista parteneri noștri tradiționali și europeni e destul de închegată: Primăria Municipiului Sibiu, Filarmonica de Stat Sibiu, Casa de Cultură a Studenților Sibiu, Rock FM, Club Francophone d’Affaires de Sibiu, Hermania, Schwarz Gruppe Int, Sobis Smart Collaboration, iabilet.ro, Cărturești, Hermanstädter Zeitung, Europe Jazz Network, European Jazz Network Green, Semente Cultural Promotions Suedia și Jazz Fan Rising. Jazzul s-a născut ca o formă de libertate și rezistență culturală. Într-o lume dominată de algoritmi, mai are această forță? Noi, la Sibiu Jazz Festival, reprezentăm o comunitate veche, închegată, care trece prin transformări în măsura în care și societatea trece prin ele. Cred cu tărie că muzica înseamnă viață și viața are muzica ei proprie. Când prima o urmărește pe ce de-a doua, fenomenul artei pătrunde în intimitatea omului. Sibiu Jazz Festival este o revedere cu farmecul inegalabil al jazzului și o șansă pentru extinderea comunității europene de jazz. Sibiu Jazz Festival rămâne cel mai renumit festival de jazz din România. Acest lucru se datorează și faptului că, începând cu anul 2005, am devenit membri ai cele mai importante organizații europene de jazz: Europe Jazz Network. Totodată suntem mândrii că în plan internațional am fost singurul festival de jazz din țară prezentat la Târgul de Turism de la Berlin în cadrul programului “Jazz Across Europe”. PAGINA 33

PREMIERĂ

TEXT DE RĂZVAN SĂDEAN

AFARĂ

Portretul unei femei împotriva tuturor normelor

na dintre marile producții cinematografice italiene ale anului 2025 și singurul film din Peninsulă inclus în competiția oficială de la Cannes în acel an, Afară (Fuori), regizat de Mario Martone, un maestru al filmului italian, recitește cu emoție și cu o impresionantă libertate formală o pagină din viața adevărată a Goliardei Sapienza. Cu premiera programată pe 28 august, filmul urmărește drumul scriitoarei către regăsirea bucuriei de a trăi și de a scrie în Roma începutului anilor ’80.

Povestea este spusă printr-o serie de întâlniri ale scriitoarei cu femeile pe care le-a cunoscut în închisoare și care, asemenea ei, sunt acum libere, intercalate cu flashback-uri discrete despre viața din detenție. În realitate, șederea ei în închisoare a fost scurtă, dar în film pare mult mai lungă, pentru a surprinde impactul enorm pe care această experiență l-a avut asupra felului în care a privit lumea. Sapienza a văzut existența din închisoare ca pe un microcosmos al inegalității sociale și al nedreptății, o formă extremă de izolare care oglindea restricțiile mai subtile asupra libertății „de afară”. Pornind de aici, regizorul transformă experiența detenției într-o reflecție asupra tuturor formelor www.zilesinopti.ro

de captivitate: „Fiecare dintre noi poate trăi sentimentul captivității, iar imaginația este singura forță capabilă să ne elibereze”. Din distribuția filmului se remarcă Valeria Golino – în rolul Goliardei Sapienza – și Matilda De Angelis – în rolul Robertei, o tânără deținută politic care devine cea mai apropiată prietenă a scriitoarei. Relația dintre cele două, marcată de o diferență de vârstă de 30 de ani, de atracție și tensiuni afective, devine spațiul în care Goliarda își testează limitele și își redescoperă treptat libertatea interioară. Golino construiește un portret nuanțat al unei femei vulnerabile, dar animate de o nevoie acută de libertate, în timp ce De Angelis aduce

personajului Roberta o energie rebelă și o forță instinctivă care contrastează cu fragilitatea protagonistei. În spatele personajului interpretat de Valeria Golino se află una dintre cele mai fascinante și mai greu de încadrat figuri ale culturii italiene a secolului XX. Goliarda Sapienza a fost scriitoare, actriță și activistă, o voce radicală și nealiniată, a cărei operă a contestat constant limitele impuse femeilor de societate. Romanul său L’arte della gioia, considerat astăzi o operă feministă fundamentală, a fost respins de editorii italieni în timpul vieții autoarei și a cunoscut faima abia după moartea acesteia. PAGINA 35

PREMIERĂ

TEXT DE IULIANA CIOCÎRLAN

ONE NIGHT ONLY

Dragostea contra cronometru

omediile romantice ne-au obișnuit cu întâlniri întâmplătoare, gesturi grandioase și povești care demonstrează că dragostea apare atunci când te aștepți mai puțin. Aventură de o noapte (One Night Only), noul film regizat de Will Gluck, pornește de la aceeași idee, dar o plasează într-o lume cu reguli complet diferite. Rezultatul este o comedie romantică, care îmbină umorul, romantismul și o premisă cât se poate de neobișnuită.

Acțiunea se desfășoară într-o versiune fictivă a New York-ului, unde persoanele singure au voie să întrețină relații intime doar într-o singură noapte din an. În acest context îi cunoaștem pe Allie (Monica Barbaro) și Owen (Callum Turner), doi tineri aflați în căutarea iubirii, care se întâlnesc întâmplător chiar în cea mai aglomerată și haotică noapte a anului. Deși între cei doi apare imediat o conexiune, o serie de întâmplări neprevăzute îi despart iar și iar, transformând orașul într-un adevărat labirint al coincidențelor. În timp ce încearcă să se regăsească, cei doi descoperă că, uneori, cea mai importantă întâlnire este cea pe care nu ai planificat-o niciodată. Monica Barbaro, nominalizată la Oscar pentru interpretarea lui Joan Baez din A Complete Unknown și cunoscută publicului pentru rolul din Top Gun: Maverick, o întruchipează pe optimista Allie. Alături de ea este Callum Turner, nominalizat la premiile BAFTA pentru interpretarea din The Capture și apreciat pentru rolurile sale din The Boys in the Boat și seria Fantastic Beasts, intră acum în pielea lui Owen, un tânăr ce încearcă să-și găsească locul într-o lume cu reguli neobișnuite. Distribuția este completată de Maya Hawke, cunoscută pentru www.zilesinopti.ro

Stranger Things, Julia Fox (Uncut Gems), artista King Princess, comedianții Ben Marshall și Ziwe, dar și Molly Ringwald – una dintre figurile emblematice ale filmelor pentru adolescenți din anii '80, precum Sixteen Candles, și LeVar Burton, actor premiat cu multiple premii Emmy. Will Gluck, cel care semnează pentru regie, este persoana din spatele unor comedii romantice de succes precum Easy A, Friends with Benefits și Anyone But You. Scenariul îi aparține lui Travis Braun, autorul scriptului original inclus pe celebra Listă Neagră a filmelor, în timp ce Gluck a contribuit ulterior la dezvoltarea acestuia. Aventură de o noapte este mai mult decât o simplă poveste de dragoste. Pelicula explorează presiunea socială, întâlnirile din era modernă și felul în care oamenii încearcă să găsească o conexiune autentică într-o lume în care totul pare să fie contra cronometru. Pentru aceia dintre noi care apreciază comediile romantice inteligente, dialogurile pline de umor și poveștile despre destin și coincidențe, filmul apare în cinematografele din țară pe 28 august.

PAGINA 37

PREMIERĂ

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

Ridley Scott dă extratereștrii pe pandemie

CONSTELAŢIA CÂINELUI

onstelaţia câinelui / The Dog Stars, noul film al regizorului care ne-a dat Alien, Blade Runner sau The Martian, este bazat pe romanul omonim al lui Peter Heller, publicat în 2012. Deși, la o primă vedere, noul proiect pare să bifeze toate ingredientele unui nou thriller post-apocaliptic, filmul promite ceva mai rar întâlnit în acest gen: o poveste despre speranță, doliu și nevoia de a rămâne om atunci când lumea din jur a încetat să mai fie chiar umană. Povestea ne aruncă într-o lume devastată de o pandemie care a șters aproape întreaga civilizație (noi, care am trecut prin COVID, ne putem considera norocoși acum). Nu e chiar filmul ideal pentru cine încă tresare când aude cuvântul „lockdown”, dar povestea nu mizează atât pe dezastru, cât pe ceea ce rămâne după el. În fond, marile povești post-apocaliptice nu sunt despre sfârșitul lumii, ci, de cele mai multe ori, despre începutul unei alte lumi, una în care regulile morale trebuie PAGINA 38

reinventate de la zero. Filmul spune povestea lui Hig, un fost pilot civil care a supraviețuit epidemiei, însă și-a pierdut soția în timpul tragediei care a schimbat pentru totdeauna lumea. Alături de Bangley, un supraviețuitor cu pregătire militară, Hig și-a construit un refugiu eficient, dar izolat, într-o lume postapocaliptică nemiloasă. Puținii supraviețuitori rămași trebuie să facă față unor grupuri de prădători nomazi, cunoscuți sub numele de Reapers. Viața

lor se schimbă în momentul în care un semnal radio misterios reaprinde o speranță aproape uitată: posibilitatea că undeva, dincolo de orizont, mai există oameni pentru care merită să decolezi încă o dată. Dacă sinopsisul amintește pe alocuri de The Road, I Am Legend sau chiar de The Last of Us, diferența stă în atmosfera creată în film. The Dog Stars nu tratează apocalipsa ca pe un spectacol, ci ca pe o stare de spirit. Lumea nu este doar pustie, ci și tăcută, iar această liniște apăsătoare devine unul dintre personajele principale. Hig își petrece zilele zburând cu un avion Cessna peste munți și www.zilesinopti.ro

01 - 15 septembrie

păduri, patrulând un teritoriu aproape gol și ascultând frecvențe radio pe care, de cele mai multe ori, nu răspunde nimeni. Tocmai această rutină melancolică transformă fiecare posibil contact uman într-un eveniment cu adevărat important. În rolul lui Hig îl găsim pe Jacob Elordi, actorul care pare hotărât să demonstreze că poate face mult mai mult decât să fie adolescentul imposibil de fotogenic din Euphoria. După interpretările apreciate din Priscilla și Saltburn, Elordi pare să-și construiască o carieră în care evită cât poate de mult zona blockbusterelor convenționale, preferând personaje vulnerabile și contradictorii. Hig este exact genul de rol care îi poate confirma această maturizare artistică. Alături de el vine Josh Brolin, în postura veteranului dur Bangley, omul care supraviețuiește prin disciplină, reguli și suspiciune permanentă. Brolin nu mai are nevoie de prezentări: de la No Country for Old Men la Sicario, Dune sau rolul lui Thanos din universul Marvel, actorul și-a construit reputația interpretând personaje care inspiră forță chiar și atunci când sunt profund măcinate pe dinăuntru. Iar relația dintre Bangley și Hig promite să fie unul dintre motoarele emoționale ale filmului. Asta datorită și faptului că cei doi reprezintă două moduri complet diferite de a face față sfârșitului lumii. Distribuția este completată de Margaret Qualley, una www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

dintre cele mai interesante actrițe ale noii generații, Guy Pearce, Allison Janney și Benedict Wong, fiecare dintre ei având experiența necesară pentru a transforma apariții aparent secundare în personaje memorabile. Ridley Scott a avut întotdeauna fler în alegerea distribuțiilor, iar lista de nume sugerează că accentul va rămâne pe interpretare și pe relațiile dintre personaje, nu doar pe spectacolul postapocaliptic. La aproape nouă decenii de viață, Ridley Scott filmează într-un ritm pe care regizori cu jumătate din vârsta lui l-ar considera obositor. Filmografia sa este surprinzător de diversă, de la epopei istorice precum Gladiator și Kingdom of Heaven, la thrillere, filme de război sau drame medievale şi tocmai această capacitate de a trece cu naturalețe de la un gen la altul l-a menținut relevant timp de aproape cinci decenii... iar The Dog Stars pare genul

de proiect care îl avantajează. Fie că vorbim despre Ripley luptând pentru supraviețuire în spațiu, despre Deckard rătăcind printr-un viitor distopic sau despre cavalerii din The Last Duel, regizorul pare să revină de fiecare dată la aceeași întrebare: cum facem să rămânem oameni sau cel puțin umani atunci când totul din jur te împinge în direcția opusă? Scenariul este semnat de Mark L. Smith, omul din spatele lui The Revenant, ceea ce sugerează că filmul va prefera atmosfera, natura ostilă și tensiunea mocnită în locul exploziilor la fiecare cinci minute. Sigur, fiind vorba de Ridley Scott, exploziile probabil nu vor lipsi, dar există speranța că ele vor servi poveștii. De altfel, romanul lui Peter Heller nu este un festival al acțiunii. Este o meditație despre singurătate, memorie și despre felul în care oamenii continuă să caute frumusețe chiar și atunci când lumea pare terminată. The Dog Stars este programat să ajungă în cinematografe pe 28 august.

PAGINA 39

POINT OF VIEW

TEXT DE ŞTEFAN IANCU

THE INVITE

Uneori e nevoie doar de atât

n așteptarea celor două mari blockbustere ale verii, The Odyssey și SpiderMan: Brand New Day, am zis totuși să nu-mi întrerup seria bună de mers la cinema, începută acum vreo lună, și m-am uitat cu interes să văd ce mi-ar stârni curiozitatea. Așa am dat cu ochii de The Invite, un film în patru personaje care se întâmplă într-un apartament. „Ah, ca la teatru!”, mi-am zis în sinea mea și am pornit spre cel mai apropiat cinematograf. Pe drum am făcut un mic research și am aflat că, de fapt, filmul e un remake după un proiect spaniol apărut în 2020, regizat de Cesc Gay, iar adaptarea pe care urma să o văd era regizată chiar de Olivia Wilde, care joacă și unul dintre personaje.

Premisa e una destul de simplă: Joe și Angela (Seth Rogen și Olivia Wilde) formează un cuplu al cărui mariaj e într-un etapă destul de proastă. El, un muzician ratat cu probleme de spate care predă la o școală de muzică și simte că a intrat într-o rutină, iar ea, o femeie pasionată de design de interior, care însă și-a lăsat cariera la o parte pentru a se concentra pe familie. Într-o seară, Angela îi invită pe la ei pe vecinii lor de deasupra, Piña și Hawk (Penelope Cruz și Edward Norton), pentru a se cunoaște și a petrece niște timp împreună, lucru care nu îi convine deloc lui Joe. Ce părea la început că va fi o seară liniștită, în care se va bea vin, se vor discuta subiecte ușoare, se va râde și toată lumea va pleca fericită acasă se transformă foarte repede în cu totul altceva. Dar nicidecum brusc sau forțat. Fiecare situație trece în alta într-un mod natural, clar, ca și cum așa ar fi trebuit să se întâmple. Nu există replici www.zilesinopti.ro

băgate doar de dragul de a șoca sau de a stârni vreo reacție puternică din partea unuia dintre personaje, iar tot dialogul pare firesc și autentic. N-am avut vreun moment în care să-mi spun că aici „așa a vrut autorul, să ne surprindă” și ritmul s-a simțit bine susținut, atât din regie, cât și din actorie. Sunt foarte rare filmele în care nu sunt momente moarte, iar The Invite e unul dintre ele. Olivia Wilde propune o mise-en-scene de mare finețe și ghidează perfect personajele în interiorul apartamentului lui Joe și Angela. Asta nu o face, însă, să se lase mai prejos atunci când vine vorba de actorie, unde face o treabă excelentă, acompaniată și (cred eu) ajutată și de ceilalți trei, care își conduc impecabil personajele de la un capăt la celălalt. O mențiune specială pentru pentru Seth Rogen care, cred eu, aici face cel mai bun rol din cariera lui. Uneori e nevoie doar de atât: câțiva actori buni, un scenariu bun și un apartament. Una peste alta, până să vă aruncați în universul lui Nolan, treceți și prin apartamentul lui Joe și Angela din The Invite, s-ar putea să vă placă mult. PAGINA 41

PE GUSTUL NOSTRU

TEXT DE COSMIN DRAGOMIR

Un fel de jurnal culinar

S foto © tasteoftransylvania.eu

e conturează o nouă specie literară, cea gastronomică, non-ficțiune. Observ că volumele tipărite dedicate rețetelor înregistrează scăderi masive și de tiraj și ca număr de titluri (pe o piață de carte oricum în scădere și una digitală în creștere), însă se înmulțesc titlurile gastronomice care ies din sfera bucatelor, ba chiar le teoretizează. Avem din ce în ce mai multe opuri de antropologie, etnografie, lingvstică, sociologia practicilor alimentare, istorie, biografii, storytelling, glocalism, sustenabilitate (unele chiar lucrări de doctorat), astfel încât putem vorbi apăsat de nașterea unei categorii literare care în urmă cu decenii era reprezentată doar sporadic. Amu', ne-ar trebui o lucrare care să analizeze acest fenomen. O aștept nerăbdător.

să avem, în octombrie, la București, un weekend gastronomic de pomină. Prima ediție din Capitală a Taste of Transylvania anunțată la Muzeul Satului și care pare a deveni cea mai cea manifestare culinară din București. Simultan, la Biblioteca Națională, Artisan Food Market se reinventează și se dezvoltă: organizatorii au anunțat cea mai mare ediție de până acum, care în afara faptului că este indoor, o să aducă și cea mai mare diversitate de produse locale. Sunt așteptați sute de expozanți (înscrierile continuă) din mai toate categoriile de producători locali. Ar trebui făcută o linie directă de autobuz între cele două puncte de atracție, distincte, dar complementare. Într-o parte democookinguri și mâncare modernă, în cealaltă tot ce ai nevoie ca să îți faci un festin acasă și să ajuți și producătorul local.

arghita și Banatul vor fi anii următori Regiuni Gastronomice Europene, iar Dobrogea și-a depus candidatura pentru

PAGINA 42

2029. Cele trei inițiative demonstrează, încă o dată, interesul pentru gastronomie, dar mai ales potențiala amplitudine a trendului care ajută la dezvoltarea multor altor industrii și, implicit, a consolidării economiei. Cred mult în potențialul turistic-culinar al României, ba chiar sper la o strategie de țară în acest sens. E adevărat că noi nu avem Guvern, nu avem strategii și stabilitate, ba chiar sunt uimit că avem o țară.

n Portul Tomis s-a organizat cu tam-tam o sindrofie culinară de mângâiat orgolii locale și de umplut niște exceluri cu chestiuni de bifat. Săptămâna Dobrogeană din Portul Tomis dovedește incapacitatea (și ignoranța) de a avea mâncare cu specific local tot timpul anului. Specificul cherhanalei se pierde printre somon și langustine, zacuscă cu ton la conservă și doradă. Nu e atât de groaznic precum celebrarea a „x” sute de ani de atestare a Ploieștiului cu câteva sute de șaorme oferite moca de primărie, în urmă cu doar câțiva ani, dar nici prea smart nu e. www.zilesinopti.ro

MIXOLOGY

TEXT DE CEZAR DELI-IORGA

Dincolo de halbă: cum transformi berea în cocktailul perfect

erea este una dintre băuturile emblematice ale verii, însă dincolo de clasica halbă rece se află o lume a cocktailurilor care merită descoperită. În ultimii ani, mixologia a transformat berea într-un ingredient surpriză, capabil să completeze arome fructate, citrice sau condimentate. Fie că petreceți o seară cu prietenii, sunteți în vacanță sau organizați un grătar, aceste cinci cocktailuri cu bere vă pot oferi o experiență diferită și răcoritoare, perfectă pentru luna august.

SHANDY

Shandy este unul dintre cele mai populare cocktailuri pe bază de bere, fiind apreciat pentru gustul său ușor răcoritor și echilibrat. Preparat din bere blondă și limonadă, acest mix este alegerea ideală pentru zilele toride de vară, datorită conținutului redus de alcool și prospețimii oferite de citrice. Originile Shandy-ului sunt asociate cu Regatul Unit, unde băutura a devenit populară în secolul al XIXlea sub denumirea de „shandygaff ”. Astăzi, Shandy rămâne unul dintre cele mai cunoscute cocktailuri cu bere, perfect pentru cei care își doresc o băutură lejeră și revigorantă în timpul verii.

PAGINA 44

SNAKEBITE

Este un cocktail pe bază de alcool, ideal de savurat într-o zi călduroasă. La baza acestuia stau două băuturi extrem de populare, berea lager și cidrul de mere, care se completează armonios, oferind un gust fructat și răcoritor. Pentru un plus de prospețime, poate fi servit cu gheață și o felie de lămâie sau măr, care îi vor accentua aromele. Atunci când vreți să petreceți o seară relaxantă alături de prieteni, pe terasă sau în grădină, Snakebite este una dintre cele mai apreciate opțiuni. Originar tot din Regatul Unit, acest cocktail a devenit cunoscut datorită simplității sale și combinației inedite dintre bere și cidru, fiind astăzi nelipsit din meniurile multor puburi.

www.zilesinopti.ro

01 - 15 septembrie

RADLER

Acest cocktail pe bază de bere se prepară extrem de simplu, prin combinarea berii blonde cu limonadă, rezultând un gust ușor, citric și fresh. Pentru un plus de prospețime, se servește foarte rece, alături de o felie de lămâie, care îi completează perfect aroma. Este una dintre cele mai apreciate băuturi ale verii, fiind ideală pentru o dupăamiază petrecută pe plajă, alături de prieteni. Originar din Germania, Radler a devenit popular în întreaga lume datorită echilibrului dintre gustul berii și prospețimea limonadei, fiind alegerea perfectă pentru cei care vor să se bucure de vară într-un mod răcoritor și plin de savoare.

POP CULTURE MAGAZINE

BELGIAN MULE

Este un cocktail aromat care îmbină într-un mod plăcut berea belgiană cu vodca, bere de ghimbir și sucul proaspăt de lime, rezultând o băutură cu note ușor condimentate, citrice și efervescente. Combinația ingredientelor oferă un gust intens, potrivit zilelor caniculare. Mixul obținut impresionează atât prin savoare, cât și prin aspectul său elegant. Cocktailul se poate decora cu o felie de lime și cu câteva frunze de mentă, iar tradițional este servit într-o cană de cupru, care îl menține rece pentru mai mult timp. Belgian Mule este alegerea ideală pentru cei care își doresc un cocktail modern, cu personalitate, ce poate fi servit atât la petreceri, cât și în momentele de relaxare alături de cei apropiați.

DIESEL

Un cocktail simplu, dar surprinzător prin combinația sa de arome, este și Diesel. Extrem de popular în Germania și Belgia, acesta se prepară din doar două ingrediente – bere blondă și cola – care creează un gust dulceamărui, ușor caramelizat. Deși rețeta este minimalistă, contrastul celor două băuturi îi oferă o savoare aparte, fiind apreciat de cei care își doresc să încerce ceva diferit. Servit foarte rece, alături de câteva cuburi de gheață și, opțional, o felie de lime, Diesel este alegerea potrivită pentru grătarele în aer liber sau serile petrecute alături de cei dragi. Datorită modului rapid de preparare, dar mai ales a gustului său, acest cocktail și-a câștigat popularitatea în numeroase puburi europene și continuă și astăzi să fie una dintre cele mai cunoscute combinații pe bază de bere.

Pe lângă rețetele prezentate mai sus, lumea cocktailurilor pe bază de bere este mult mai variată. Dacă doriți, puteți încerca și variante precum Black & Tan (combinație de bere blondă și stout), Half and Half (lager și stout), Irish Boilermaker (bere și whiskey) sau Monaco, un mix răcoritor din bere blondă, limonadă și sirop de grenadine. www.zilesinopti.ro

PAGINA 45

TÂRG

TEXT DE RĂZVAN SĂDEAN

Toamna are, la Sibiu, propriile sale semne: Târgul Olarilor

u toate evenimentele care animă Sibiul în această perioadă, e ușor să uiți că vara se apropie de final și că, încet, se schimbă anotimpul. De 60 de ani însă, toamna își face simțită venirea, fără excepție, prin Târgul Olarilor. Pe 5 și 6 septembrie, Piața Mare se va umple din nou de culoare, meșteșug și tradiție: mii de oale, ulcele, blide, căni, vaze și obiecte ceramice unicat vor transforma centrul Sibiului într-un adevărat spectacol al lutului. La ediția aniversară din acest an sunt așteptați peste 100 de meșteri olari din mai multe zone ale țării, care vor aduce la Sibiu nu doar piese ceramice, ci și poveștile și tehnicile care stau în spatele acestui meșteșug. Diversitatea ceramicii românești se va vedea în formele și decorurile specifice fiecărei regiuni, de la obiecte inspirate din tradiția satului până la creații adaptate gusturilor contemporane. Unul dintre punctele de interes ale târgului rămân demonstrațiile de olărit, care readuc meșteșugul în centrul atenției și arată, pas cu pas, transformarea lutului în obiect ceramic. Roata olarului, mâinile meșterului și lutul devin astfel parte din spectacolul din Piața Mare, într-o întâlnire directă cu un meșteșug păstrat și transmis de generații. Programul include și ateliere interactive, o oportunitate de a experimenta direct lucrul cu lutul și de a descoperi tainele unuia dintre cele mai vechi meșteșuguri. Activitățile sunt destinate publicului de toate vârstele și completează partea expozițională a târgului cu o experiență practică, în care ceramica nu este doar privită, ci și modelată. Ajuns la 60 de ediții, Târgul Olarilor rămâne unul dintre evenimentele care leagă începutul toamnei sibiene de tradițiile românești. Timp de două zile, Piața Mare va deveni un loc al întâlnirii dintre meșteșugari, ceramică și public, într-un eveniment care a reușit să păstreze, de-a lungul deceniilor, legătura dintre obiectul făcut de mână și povestea locului din care provine.

PAGINA 46

www.zilesinopti.ro

GURMAND

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

Farfuriile cu principii Am descoperit cu poftă ce stă la baza bucătăriei unui restaurant japonez cu totul special din centrul Bucureștiului

ând am fost la deschiderea terasei Edo, într-o grădină răsfățată de umbră, nu departe de Cișmigiu, cu un iaz în care înoată vesel pești koi, îmi ajunsese la urechi faima de spațiu autentic japonez din buricul târgului, ba și recenzii orale, făcute de prieteni în care am încredere, despre bucătăria de la Edo Sushi. În evul digital, mă bazez tot pe forța de tracțiune a vorbelor cinstite spuse, nu scrise pe Internet, cu pseudonim. La fața locului, care nu e deloc umflată, dacă permiteți parafraza după Geo Bogza, am descoperit, în afară de niște oameni care știu ce fac și fac ce știu, o întreagă filosofie a bucătăriei, menită să tranforme fiecare farfurie servită în suportul a ceva gustos, cu vino-ncoace vizual și foarte divers în ceea ce privește texturile. Se cheamă Go mi – Go shoku – Go hō, adică un principiu care însumează cinci gusturi, cinci culori și tot atâtea moduri de preparare. Aici l-am cunoscut și pe proprietar, Bogdan Hossu, care explică neted de unde i-a venit ideea de a deschide un astfel de local la noi, având sloganul (îl traduc din engleză) „Gust japonez, spirit Edo”: „Am ajuns în Japonia de peste 70 de ori din 2016 încoace. La un moment dat, Japonia a încetat să mai fie o destinație profesională și a devenit o pasiune. Edo Sushi este felul în care am ales să aduc acea pasiune acasă, în București”. Nu e nimic complicat în aceste denumiri: Edo e vechea denumire a orașului Tokyo, iar Edomae, dacă mă întreabă cineva, voi ști să-i spun că e un stil de a prepara sushi dezvoltat acolo. PAGINA 48

Trec în revistă cinci argumente care mă determină să pun Edo Sushi în capul listei cu opțiuni atunci când vreau să scot la masă niște prieteni din străinătate, nu înainte de a vă asigura, simplu, minimalist, că Edo e de bine:

Localul e girat de Japanese Food Supporter, o distincție oferită restaurantelor din afara Japoniei care respectă autenticitatea și calitatea bucătăriei din această țară. Ingredientele specifice, de la sosuri la condimente, nori, oțet pentru orez până la matcha, sunt importate direct din Japonia. Peștele provine din zone recunoscute pentru calitate: Japonia, Oceanul Pacific, Norvegia și Croația. La fiecare livrare sunt verificate, cu rigoare niponă, prospețimea, textura, culoarea și trasabilitatea. Băuturile, deserturile și cocktailurile signature de la Sushi Edo conțin matcha autentic japonez, așa cum sake și whisky premium se găsesc aici la acele standarde ale calității pe care cunoscătorii le pot detecta imediat. Muzica e discretă, nu trebuie să faci urechile pâlnie ca la majoritatea teraselor ca să auzi ce spune vecinul de masă, iazul decorativ desfată privirea, aici până și lemnul mobilierului e tratat printr-o tehnică tradițională japoneză.

2 3

4 5

www.zilesinopti.ro

CITYSPORT

TEXT DE RĂZVAN SĂDEAN

Poteci umbrite și view peste Sibiu, la Gușterița Trail Run Pe 19 septembrie, potecile din Pădurea Gușterița promit trasee variate, ideale pentru fiecare nivel, de la amatori la pasionați de trail running, de la copii la adulți cu spirit de competiție, în cadrul unei noi ediții a Gușterița Trail Run. Ediția din 2026 a competiției de alergare montană

um te îndr i o n , i z ntrene Tu te a

propune cinci curse pentru alergători cu niveluri diferite de experiență, dar și pentru echipe și copii. Heroes Race are 21 de kilometri și 700 de metri diferență pozitivă de nivel, Cross Boss are 10 kilometri și 330 de metri diferență de nivel, iar Sprint King & Queen se desfășoară pe 5 kilometri, cu 200 de metri diferență pozitivă. Pentru echipe este programată Dream Team, o ștafetă în doi cu o distanță totală de 24 de kilometri și 1.000 de metri diferență pozitivă de nivel. Junior Joy este dedicată copiilor și adolescenților cu vârste între 4 și 17 ani, pe distanțe cuprinse între 500 și 1.250 de metri. Startul e programat de la ora 10:00 la Turnul Memorial, iar festivitatea de premiere are loc la ora 13:00. Organizatorii oferă trofee și produse din partea partenerilor, iar fiecare participant va primi medalia oficială Gușterița Trail Run.

ăm.

TER SPORT CEN r. 42, et. 2

in ul Victorie Sibiu, B-d 101110 il.com Tel: 0369 port@gma

iv.ro www.ract

ractivs

Fii (R)Activ! PAGINA 50

www.zilesinopti.ro

(

VĂ AȘTEPTĂM

Vă așteptăm sub cerul aprins, Pe terasa noastră cu dichis. Să poftiți la ale noastre bucate Și să serviți pe saturate, Merinde atent alese Într-un cadru de poveste. Pentru informații și rezervări, contactați-ne la 0269 505 600 sau info.sibiu@hilton.com

TEXT DE IOANA ALDEA

DESIGN/ ARHITECTURĂ

De la infrastructură tehnică la arhitectură de experiență Trecem frecvent pe lângă ele fără a le acorda o privire atentă. Le numim generic stații, gări sau stații de cablu. În peisajul urban și montan, clădirile destinate infrastructurii turistice au fost, pentru o lungă perioadă, marile invizibile ale arhitecturii, adică structuri din beton, oțel și sticlă, strict funcționale, concepute ca anexe tehnice menite să adăpostească motoare, cabluri și fluxuri de pasageri.

Astăzi, însă, asistăm la o schimbare profundă de perspectivă. Într-o societate în care turismul evoluează de la simpla bifare a unei destinații către căutarea unor experiențe imersive, clădirea de infrastructură își părăsește rolul pur utilitar. Ea devine un spațiu de tranziție, un prag cultural și vizual între mediul urban și cel natural. Reabilitarea infrastructurilor vechi de transport pe cablu ridică o miză teoretică și practică importantă. Spre deosebire de o construcție nouă, intervenția asupra unei structuri existente obligă la un dialog direct www.zilesinopti.ro

cu memoria locului. Multe dintre aceste stații, ridicate în a doua jumătate a secolului trecut, poartă amprenta unui modernism structural de o reală valoare spațială. Ele au o rigoare geometrică și o prezență tăcută care au definit silueta orizontului local timp de decenii. Provocarea arhitecturală nu constă în ștergerea acestui trecut, ci în recontextualizarea lui. Reabilitarea devine astfel un act de sustenabilitate dublă: materială, prin conservarea structurii de beton existente, și culturală, prin păstrarea identității vizuale a comunității. PAGINA 53

01 - 15 septembrie

POP CULTURE MAGAZINE

Această filozofie se traduce în tema de proiectare prin regândirea traseului parcurs de vizitator. Stația nu mai este o simplă sală de așteptare opacă, ci o scenografie a descoperirii. Proiectarea contemporană mizează pe transparență și pe dizolvarea limitelor. Fațadele vitrate de mari dimensiuni și utilizarea materialelor locale, precum piatra sau lemnul, permit clădirii să funcționeze ca o lentilă. Spațiul interior împrumută din lumina și textura peisajului exterior, estompând granița dintre construit și natural.

Totodată, o stație modernă integrează funcțiuni complementare: zone expoziționale dedicate biodiversității locale, spații de lectură, cafenele panoramice sau terase de belvedere concepute ca platforme de contemplare. Fluidizarea fluxurilor și eliminarea aglomerației prin soluții limpezi de orientare transformă timpul tehnic de așteptare întrun moment de pregătire pentru întâlnirea cu muntele. Redefinirea acestor spații influențează direct întregul ecosistem turistic. Când un obiectiv de infrastructură este tratat ca o piesă valoroasă de arhitectură, el devine o destinație în sine. Experiența vizitatorului nu mai începe pe creasta muntelui, ci din momentul în care pășește în stația de jos. Această continuitate estetică și funcțională ridică standardul turismului regional și atrage un public mai atent la calitatea spațiului construit. Un exemplu clar în această direcție este proiectul de refuncționalizare a Telecabinei Tâmpa, semnat de arhitectul Liviu Zărnovean. PAGINA 54

www.zilesinopti.ro

01 - 15 septembrie

POP CULTURE MAGAZINE

Amplasată la limita dintre centrul istoric și munte, clădirea primește un sistem modern de circulație din oțel și sticlă, care rezolvă accesibilitatea și siguranța fluxurilor. Intervenția delimitează clar noul de vechi: adaosurile parazite adunate în timp au fost eliminate pentru a reda coerența volumului original, în timp ce noul strat contemporan rămâne complet transparent. Rezultatul păstrează prezența familiară a stației în memoria orașului, oferind în același timp o funcționare adaptată turismului de astăzi. Credite foto: Arh. Ingrid Zarnovean

www.zilesinopti.ro

PAGINA 55

JACUZZI

Scapă de tensiune , relaxare completă MASAJ

Terapie pentru corp si suflet inții Detoxifiere și limpezire a m

SAUNE

sănătate O pauză plină de TĂ

BAZIN APĂ SĂRA

ariasibiu.ro/aqua-park | 0729 660 010 | Șos. Alba Iulia nr. 100, Sibiu

01 - 15 septembrie

POP CULTURE MAGAZINE

Horoscop Berbec

În relațiile de cuplu, comunicarea devine esențială. Berbecii singuri pot deveni interesați de o persoană cunoscută prin intermediul serviciului, al prietenilor sau întrun context obișnuit, fără ca atracția să fie neapărat evidentă de la început. Taur

Taurii aflați într-o relație pot începe să privească mai serios spre viitor. Discuțiile despre locuință, bani, familie sau alte planuri comune pot deveni mai importante. Cei singuri sunt mai puțin interesați de aventuri și mai atrași de persoanele care transmit stabilitate. Gemeni

Comunicarea poate schimba direcția unei relații. Dacă există întrebări sau nemulțumiri, este mai bine să le spui direct decât să construiești scenarii. Pentru cei singuri, o conversație aparent banală poate evolua către o atracție neașteptată.

www.zilesinopti.ro

Rac

Pentru Racii aflați într-o relație, nevoia de siguranță emoțională devine mai puternică. Dacă partenerul a fost distant, vei dori explicații. Relațiile solide se pot aprofunda, în timp ce cele în care problemele au fost ignorate pot trece printr-o etapă de clarificare. Leu

Leii aflați într-o relație au nevoie să simtă că sunt apreciați, însă luna aceasta trebuie să ofere aceeași atenție pe care o așteaptă. Un partener care s-a simțit neglijat poate cere mai multă implicare. Pentru cei singuri, magnetismul rămâne puternic.

Fecioară

Poate apărea dorința de a schimba rutina, de a începe un proiect sau pur și simplu de a renunța la lucrurile care nu mai funcționează. Devii mai atent la ceea ce primești într-o relație. Dacă ai făcut compromisuri prea mult timp, septembrie poate aduce momentul în care spui clar ce îți dorești.

Balanță

Nu mai există aceeași disponibilitate de a împăca pe toată lumea, mai ales dacă acest lucru înseamnă să îți ignori propriile nevoi. Relațiile neclare pot cere un răspuns. Dacă cineva te ține într-o permanentă stare de incertitudine, ai putea începe să te întrebi dacă merită să mai aștepți. Scorpion

Scorpionii pot intra într-o perioadă în care nu mai au răbdare pentru jumătăți de măsură. Dacă există o situație neclară, apare dorința de a afla exact unde se află lucrurile. Relațiile superficiale devin mai puțin interesante. Scorpionul caută siguranță, loialitate și profunzime. Săgetător

Pentru Săgetători, apare întrebarea: „Ce urmează?”. După experiențele verii, atenția începe să se îndrepte către următoarele luni. Cei aflați într-o relație pot începe să vorbească mai serios despre viitor. Trebuie să găsească echilibrul dintre apropiere și nevoia sa de independență.

Capricorn

Capricornul intră în toamnă concentrat pe obiective concrete. Nu mai are răbdare pentru proiectele care consumă timp fără să ofere rezultate. În relații, vrei stabilitate. Dacă partenerul evită constant discuțiile despre viitor, diferențele dintre voi pot deveni mai vizibile. Vărsător

Vărsătorii pot simți că rutina devine prea apăsătoare și că au nevoie de ceva nou. Ai nevoie de spațiu, dar și de conexiune intelectuală. Relațiile în care nu mai există conversație sau curiozitate reciprocă pot începe să pară monotone. Pești

Pești sunt mai introspectivi. Este posibil să simtă nevoia să înțeleagă mai bine ce își doresc de la relații, muncă și următoarea etapă a vieții. Emoțiile pot fi intense. Dacă ești într-o relație, încearcă să nu presupui ce gândește partenerul înainte să întrebi direct.

PAGINA 57

CHESTIONAR DE #SIBIU

TEXT DE RĂZVAN SĂDEAN

TREI LOCURI PE CARE ORICINE AR TREBUI SĂ LE VADĂ ÎN SIBIU Muzeul ASTRA, Orașul de Jos și Culinarte, unde se găsește cea mai bună înghețată „ever”. UN FESTIVAL TARE CU CARE ASOCIEZI SIBIUL FITS, fără nicio îndoială. Aduce un mare plus orașului și îmi oferă și mie șansa, în calitate de actriță, să cunosc oameni importanți și să văd spectacole mari pe care altfel nu aș avea ocazia să le întâlnesc. ÎN SIBIU MĂ INSPIRĂ Natura, oamenii și lucrurile simple. Cred că cele mai frumoase lucruri se întâmplă atunci când nu cauți inspirația, ci o lași să vină singură către tine. UN GUST, UN PREPARAT SPECIFICE SIBIULUI Ciorba de fasole făcută de mama. Poate că nu este neapărat un preparat specific Sibiului, dar pentru mine are gust de acasă. CEA MAI BUNĂ MÂNCARE DIN ORAȘ O GĂSEȘTI La mama acasă.

Mădălina Foficaș

ădălina are 23 de ani, este din Sibiu și este actriță, proaspăt absolventă. Chiar dacă a urmat cursurile Facultății de Teatru, prima ei dragoste este muzica. Cântă piese folk și pop, dar și compoziții proprii, pe care le împărtășește oamenilor în concerte, atunci când are ocazia. Din dorința de a le oferi copiilor șansa de a descoperi bucuria muzicii, oferă lecții de chitară. Mădălina este și o iubitoare a naturii, iar uneori îi place să se „piardă” privind luna. DE CE SĂ LOCUIEȘTI ÎN SIBIU Pentru că este un oraș care îți oferă liniște fără să te rupă de lume. Este suficient de mic încât să te poți bucura de el la pas, să ajungi ușor oriunde și să te simți acasă, dar suficient de viu încât să-ți ofere cultură, oameni noi și inspirație. PAGINA 58

CE TE FACE SĂ ZÂMBEȘTI PE STRĂZILE SIBIULUI Copiii și oamenii care își plimbă animalele. UN LOC PREFERAT DE UNDE POȚI VEDEA TOT ORAȘUL Din Turnul Sfatului. SPAȚII DIN ORAȘ CARE MERITĂ SĂ FIE REVITALIZATE Cred că toate spațiile culturale care au potențial, dar nu beneficiază întotdeauna de suficientă promovare sau susținere financiară. Aceste spații merită mai multă atenție din partea sibienilor. FORMULA CARE DEFINEȘTE STAREA DE SPIRIT A SIBIULUI Acasă, dar cu ușile deschise spre lume. SIBIULUI ÎI LIPSEȘTE Mai multe spații pentru tineri și, mai ales, pentru artiștii independenți, locuri în care să creeze, să experimenteze și să aducă oameni noi în inima artei. Și poate puțin mai multă viață de noapte, nu neapărat prin cluburi, ci prin evenimente și spații culturale care să rămână vii și după lăsarea serii. www.zilesinopti.ro

ediție aniversară

28 septembrie - 16 octombrie 2026

28 septembrie, ora 10:00 - Sala Thalia

SPECTACOL DE OPERETĂ COMICĂ PENTRU COPII Jacques Oﬀenbach Fanchette - Căsătorie la felinare 29 și 30 septembrie, ora 10:00 - Sala Thalia

SPECTACOL PENTRU COPII

Îndragostiții cu același nume (spectacol inspirat din opera Bastien și Bastienne de W.A. Mozart) 28, 29, 30 septembrie

TAKE AN OPERA BREAK

recitaluri în spații neconvenționale

2 și 8 octombrie, ora 11:00

CONFERINȚELE SIBIU OPERA FESTIVAL

7 octombrie, ora 19:00 - Sala Henry Selbing

LANSARE DE CARTE ȘI SPECTACOL „Întâia dragoste”

Moderator: Cătălin Sava

1 octombrie, ora 19:00 - Sala Thalia TEATRUL GOLDONI DIN LIVORNO, IT

9 octombrie, ora 19:00 - Sala Thalia ORCHESTRA SINFONICA DELLE TERRE VERDIANE CORUL OPEREI DIN PARMA, IT

SUOR ANGELICA

GALĂ DE OPERĂ ÎN CONCERT

Giacomo Puccini

2 octombrie, ora 19:00 - Sala Thalia TEATRUL GOLDONI LIVORNO, IT

10 octombrie, ora 19:00 - Sala Thalia ORCHESTRA SINFONICA DELLE TERRE VERDIANE CORUL OPEREI DIN PARMA, IT

CONCERT DE MUZICĂ DE FILM

RIGOLETTO

3 octombrie, ora 19:00 - Sala Thalia TEATRUL GOLDONI LIVORNO, IT

Giuseppe Verdi

TOSCA

15 octombrie, ora 19:00 Centrul Cultural „Ion Besoiu” TEATRUL DE BALET SIBIU

Giacomo Puccini

5 octombrie, ora 19:00 Centrul Cultural „Ion Besoiu” OPERA MAGHIARĂ CLUJ, RO

ROMEO ȘI JULIETA. ROCK STORY

NABUCCO

16 octombrie, ora 19:00 - Sala Thalia ORCHESTRA FILARMONICII DE STAT SIBIU

Giuseppe Verdi

CORURI CELEBRE DIN OPERE

8 octombrie, ora 19:00 - Sala Thalia ORCHESTRA SINFONICA DELLE TERRE VERDIANE CORUL OPEREI DIN PARMA, IT

Concert vocal-simfonic

IL TROVATORE Giuseppe Verdi parteneri

parteneri media

partener de mobilitate