Zile si Nopti Sibiu | 1-15 mai 2026

Salut, Sibiu

Răzvan SĂDEAN, redactor

Cultură & politică –anatomia unei relații disfuncționale

De câțiva ani încoace, predictibilitatea în cultură seamănă mai degrabă cu o cursă de roller-coaster în care nu știi niciodată ce urmează. Pandemia, războiul de la graniță, apoi și mai multe războaie răspândite în toată lumea, scumpiri pe toate planurile, instabilitate politică aproape constantă, lipsa unei viziuni coerente și imposibilitatea de a mai construi planuri pe termen lung – toate acestea au devenit fundalul pe care cultura a fost nevoită să reziste, să se adapteze și, uneori, pur și simplu să supraviețuiască. Ironic sau nu, am ajuns să premiem reziliența culturală, ca și cum simplul fapt de a nu fi cedat încă ar putea fi considerat o formă de performanță în sine.

Cu toate hopurile pe care le-a avut de trecut, cultura pare că îl traversează pe cel mai dificil în 2026. După o întârziere de trei luni în publicarea bugetului, efectele încep deja să fie vizibile, iar agenda Primăriei e clar decalată: dacă anul trecut, pe vremea aceasta, exista deja lista proiectelor culturale finanțate, acum nici măcar apelul de înscriere nu a fost lansat. Această incertitudine în finanțarea publică îi face și pe sponsori mai rezervați, reducând sau amânând sprijinul pentru

Ediţia de Sibiu

Apare bilunar - gratuit nr. 07 (530) | 01 - 15 mai

 Str. General Magheru, nr. 54, Sibiu

 /zilesinoptiSibiu

 zilesinopti.ro

Ediţiile Zile și Nopţi în România: 235.000 exemplare lunar. (Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Sibiu, Bacău, Piatra Neamţ, Galaţi, Oradea, Piteşti, Bistriţa, Tg. Mureş, Iaşi, Baia Mare, Satu Mare, Suceava)

Dacă doriţi să semanalţi un eveniment: e-mail sibiu@zilesinopti.ro. Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru modificările survenite ulterior.

Pentru publicitate în ediţia tipărită sau online sau dacă vrei să primeşti revista Zile şi Nopţi Sibiu te rugăm să contactezi: Distribuție: 0743 56 66 60

inițiativele culturale, în timp ce costurile crescute se resimt peste tot, iar publicul devine, firesc, mai prudent. În acest context, se anunță un an greu pentru agenda culturală a Sibiului, iar evenimentele programate pentru sfârșitul primăverii și începutul verii, dependente de finanțarea de pe Agenda Culturală, sunt acum sub semnul întrebării. Deși au invocat motive care țin de blocaj legislativ, organizatorii ARTmania, unul dintre festivalurilereper ale orașului, au anunțat recent că ediția din acest an nu va avea loc, cel puțin nu în formatul așteptat de public. Și acesta ar putea fi doar începutul unui mai lung șir de evenimente culturale care vor fi amânate, reprogramate sau chiar anulate. Ce se întâmplă anul acesta nu este o excepție, ci un tipar pe care l-am mai văzut. De fiecare dată când apar instabilitate sau presiuni bugetare, cultura este prima aruncată din barcă, mereu victimă colaterală. A fost așa în pandemie și, de fapt, în fiecare moment în care lucrurile n-au fost roz. Prin această atitudine, nu facem decât să diminuăm constant importanța culturii. Iar când și educația trece prin dificultăți similare, rămâne, firesc, întrebarea: ne îndreptăm într-o direcție bună?

Publisher: Marius Dicoiu | marius.dicoiu@zilesinopti.ro | 0744 35 99 10

Vânzări - Distrubuitie: Marius Cătană | marius.catana@zilesinopti.ro | 0743 56 66 60

Administrativ -Vânzări: Denisa Ciocoiu | secretariat.sibiu@zilesinopti.ro | 0751 79 71 39

Redactor: Răzvan Sădean | razvan.sadean@zilesinopti.ro

Redactor colaborator: Monika Tompos

Layout & DTP: Gabriela Hogea

SALUT SIBIU

Cultură & politică – anatomia unei relații disfuncționale

VIAȚA ORAȘULUI

CE NE PLACE ȘI CE NU NE PLACE LA 10

Maratonul Internațional Sibiu COVER

5 festivaluri de muzică de strecurat în 3 luni de vară

CHESTIONAR DE #SIBIU

Aura Badiu POINT

DESIGN / ARHITECTURĂ

Arhitectura fără frontiere și universul proiectării globale

PREMIERĂ

Diavolul se îmbracă de la prada

PREMIERĂ

Tu, eu și Toscana

PREMIERĂ

Disney Junior

Grațierea

Lawrence of Arabia

19

Băuturi cu note florare pentru zilele blânde de primăvară

Ecoturismul în cadrul peisajelor culturale sibiene

Odiseea unui calamar

Viața orașului...

Conceptul „Tango Meets Opera” ajunge pentru prima dată la Sibiu, la Filarmonică, și propune unele dintre cele mai frumoase lucrări de tango argentinian, interpretate de mezzosoprana Iulia Merca și tenorul Hector Lopez Mendoza. La TNRS, publicul este invitat la o satiră comică: „Încurcă-i drace!”. Ziua Europei va fi celebrată la Filarmonică, ca în fiecare an, printr-un concert simfonic. În Piața Mică, artizani din întreaga țară aduc obiecte lucrate manual, realizate cu pasiune. În perioada 1-16 mai, Sibiul este mai vibrant ca oricând!

SUmmiTUL mUZiCaL EUROPEaN

Cu ocazia Zilei Europei, Filarmonica de Stat Sibiu continuă tradiția concertelor dedicate dialogului cultural muzical european printr-un eveniment special care va avea loc joi, 7 mai, de la ora 19:00. Orchestra va fi condusă de dirijoarea de origine bulgară Viliana Valtcheva, context în care programul include și Imnul Bulgariei, alături de Imnul României, întrun gest simbolic de apropiere între cele două spații culturale. Solistul serii este violoncelistul Ștefan Cazacu, una dintre cele mai apreciate prezențe ale tinerei generații de interpreți români, remarcat pentru rigoarea tehnică și expresivitatea interpretativă. Programul mai include „Ratchenitsa” de Petko Staynov, inspirată din folclorul bulgar, „Concertul pentru violoncel și orchestră în si minor, op. 104” de Antonín Dvořák și „Poema Română, op. 1” de George Enescu.

ÎNCURCĂ-i DRaCE! CREaTiVE BUZZ

O satiră la adresa oamenilor considerați modele, a regulilor sociale și a ideii de demnitate, spectacolul ironizează comportamentele umane și pune personajele în situații neașteptate, ca o formă de consecință pentru înșelăciune și lipsă de loialitate. Se joacă în 3 și 4 mai, la TNRS.

TaNGO m EETS OPERa

Gala de tango argentinian sosește pentru prima dată la Sibiu în 10 mai, ora 18:00, la Sala Thalia. Programul include celebrele tango-uri care au sedus generații întregi, un tur de forță prin cele mai frumoase lucrări ale epocii de aur și până la misteriosul tango nuevo al lui Astor Piazzolla.

Povestea obiectelor lucrate manual de artizani pasionați și creativi continuă între 1 și 3 mai în Piața Mică din Sibiu, odată cu ediția de primăvară a Creative Buzz, eveniment care reunește creatori din întreaga țară într-un spațiu dedicat designului și obiectelor handmade. Ajuns la a 41-a ediție, târgul duce mai departe o tradiție de 13 ani în jurul comunității creative, punând în primplan nu doar obiectele expuse, ci și poveștile și oamenii din spatele lor. Vizitatorii sunt așteptați zilnic între 10:00 și 22:00.

Ce ne place și ce nu ne place la

Maratonul Internațional Sibiu

În ultimele trei zile ale lunii mai, mii de alergători, donatori și susținători transformă străzile orașului într-o sărbătoare despre care toată lumea vorbește: Maratonul Internațional Sibiu.

Cu ocazia celei de-a 15-a ediții a celui mai mare eveniment sportiv de strângere de fonduri din România punem în balanță lucrurile care ne plac și cele care ar mai putea fi îmbunătățite.

Ne place

 Ne place că Maratonul din Sibiu a ajuns cel mai mare eveniment sportiv de strângere de fonduri din țară. Asta e o dovadă clară că sibienii sunt implicați și atenți la nevoile reale ale comunității în care trăiesc.

 Ne place că prin alergare și întâlnirea cu comunitatea, nu doar sunt conștientizate anumite vulnerabilități și realități sensibile din comunitate, ci se și creează un cadru de susținere prin implicare activă.

 Ne place că e mai mult decât un eveniment filantropic, a devenit o sărbătoare a orașului la care participă întreaga comunitate: unii aleargă, ații donează, iar mulți pur și simplu încurajează de pe margine.

 Ne place că o mare parte din promovarea evenimentului este făcută chiar de participanți. Toți cei implicați își susțin cauzele și vorbesc despre ele online și offline. Asta dă Maratonului o notă autentică.

Nu ne place

 Nu ne place că, uneori, vremea nu a ținut cu noi în zilele de desfășurare ale Maratonului. Însă experiența anilor trecuți ne arată că acest lucru nu îi descurajează pe oameni, ci, dimpotrivă, devine încă un motiv de mobilizare.

 Nu ne place că Maratonul e vizibil mai ales în zona centrală. Pentru o conștientizare mai mare, ar trebui să ajungă și în cartierele mari ale orașului, unde să fie organizate activități relevante pentru locuitori.

 Nu ne place că bugetul e acoperit în mare parte din fonduri private. Deși locuitorii orașului sunt implicați, contribuția din bani publici rămâne redusă în raport cu dimensiunea și costurile totale ale evenimentului.

 Nu ne place că nu vedem o implicare mai vizibilă, inclusiv prin participare, din partea celor care lucrează în instituțiile publice. Prezența lor ar transmite un semnal clar și necesar de susținere și implicare.

Festival cu SUFLET

Dragii noștri spectatori, la final de Prier, început de lună Florar, venim cu programul integral al Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, ediția cu numărul 33: SUFLET. E o mare bucurie să vă spunem că ne-a fost foarte greu să departajăm spectacolele importante de spectacolele foarte bune. Din această cauză, nu am venit cu o listă de highlights-uri, ci cu o prezentare a tuturor spectacolelor pe care le-am publicat pe site-ul oficial FITS în 29 aprilie. În acest fel, începând cu 6 mai, de la ora 12, toți spectatorii din România și din lume, după o consultare de o săptămână, își vor putea crea propriul program. În cadrul conferinței de presă din 29 aprilie am prezentat toate producțiile indoor și outdoor, inclusiv programul Festivalului Universităților de Teatru și Management Cultural. Astfel, spectatorii au posibilitatea de a avea acces la prezentările în română și engleză ale tuturor spectacolelor, pentru

a-și putea face agenda zilnică și cumpăra biletele dorite. Îi invităm, de asemenea, să nu ignore oferta generoasă de spectacole gratuite indoor și outdoor, care vor avea loc în Piața Mare, Piața Mică, Piața Huet, Piața Habermann, Parcul Astra, pe Pietonala Nicolae Bălcescu și în toate bisericile de rit. Ca în fiecare an, ne dorim ca întreaga complexitate a festivalului să poată fi accesată de orice iubitor de artele spectacolului din Sibiu, din România și din lume.

Programul din acest an reflectă diversitatea artistică internațională și aduce împreună creatori consacrați și tineri artiști promițători, într-un dialog viu al culturilor. Vă încurajăm să explorați fiecare propunere și să descoperiți spectacole care vă pot surprinde și inspira. Este darul de suflet pe care îl facem cu tot sufletul, pentru sufletele dumneavoastră, dragi și iubiți spectatori!

Renașterea m ag azinului Dumbrava

Sunt locuri în orașe care nu dispar niciodată cu adevărat, chiar dacă, pentru o vreme, par că se estompează. Magazinul Dumbrava a fost, pentru Sibiu, unul dintre aceste repere: un loc prin care aproape toți am trecut la un moment dat, fie în căutarea unui lucru anume, fie doar din obișnuință. În ultimii ani, însă, Dumbrava a intrat într-o zonă gri. A rămas acolo, în centrul orașului, dar parcă fără voce, fără direcție, fără acel „ceva” care să te facă să intri cu entuziasm. Nu a dispărut, dar nici nu mai trăia cu adevărat. Eu am crescut în zonă și am mers ani la rând la Dumbrava. Îmi amintesc până și sunetul pe care îl scoteau scările rulante vechi, magazinul de CD-uri de pe coridor și cel de bijuterii și ornamente de la intrare.

Cu atât mai surprinzătoare și, sincer, plăcută este vestea că în luna mai spațiul va prinde din nou viață, odată cu deschiderea unei săli de fitness. Nu e doar o schimbare parțială de utilitate, ci un semn că locul începe, în sfârșit, să se reinventeze. Să țină pasul cu orașul. Cu oamenii lui.

E un pas mic, poate, dar cu un mesaj mare: că și locurile pot avea un nou început. Că nu trebuie să renunțăm la ele, ci să le dăm un alt sens. Iar ideea de a transforma un spațiu cândva comercial într-unul dedicat sănătății și mișcării spune multe despre cum se schimbă prioritățile noastre.

Poate că nu vom mai merge la Dumbrava pentru shopping, ca altădată. Dar poate vom merge pentru noi, pentru starea noastră de bine și pentru acel moment în care îți legi șireturile și alegi să ai grijă de tine.

Cumva, asta cred că e chiar mai valoros.

Sibiu, nu-i nimic personal. It’s just business

Decizia Lufthansa de a se retrage din Sibiu a stârnit, pe bună dreptate, multă frustrare. Pentru mulți, prezența companiei germane însemna o punte spre Europa și un semn că orașul contează. Dar, privită din interiorul industriei, decizia nu este nici surprinzătoare, nici personală. Aviația funcționează după o logică rece: rutele trebuie să producă. Iar când nu o mai fac, sunt tăiate sau mutate. Lufthansa nu face excepție. De ani buni, grupul își mută capacitatea către zone mai profitabile sau structuri mai flexibile. Cazul Lufthansa nu este unul izolat: Air France–KLM a făcut același lucru și a transferat rute către Transavia, British Airways a făcut la fel cu Level. Mutarea activității nu este întâmplătoare. E doar un instrument strategic, prin care compania urmărește să taie costuri salariale, să obțină o flexibilitate contractuală mai mare și să evite conflictele sindicale.

Petrecerea Denisei

Pentru un aeroport regional, așa cum este cel din Sibiu, realitatea este simplă: nicio companie aeriană nu rămâne aici din loialitate. Dacă cifrele nu ies ca în plan, ruta dispare. În cazul nostru, Lufthansa nu a apucat să sărbătorească 20 de ani de când leagă Sibiul de München. La fel cum s-a întâmplat cu TAROM, acum câțiva ani. Să privim jumătatea mai puțin goală a paharului: astfel de retrageri deschid alte uși. Piața nu rămâne goală mult timp, iar orașe ca Sibiul - cu turism solid și industrie activă - rămân atractive. Cel mai probabil, altcineva va umple acest gol. Poate chiar o altă companie din “familia” Lufthansa. Poate că, în final, nu e vorba despre plecarea unei companii, ci despre cum înțelegem regulile jocului. În aviație, așa cum e peste tot în afaceri, nimic nu-i personal. It’s just business.

POP-UP STORiEs POP-UP POP-UP STORiEs

Moda în ficțiune: estetică și identitate

Odată cu 1 mai și lansarea peliculei The Devil Wears Prada 2, publicul revine într-un univers în care moda nu este doar un element de decor, ci un motor narativ. Mai mult decât o simplă premieră, momentul devine un prilej de a reflecta asupra rolului modei în ficțiune nu doar ca detaliu estetic, ci ca limbaj, simbol social și instrument de definire a identității.

În ficțiune, moda nu este niciodată doar un element de fundal. Hainele și accesoriile sunt extensii ale personajelor, semnalând statutul lor social, evoluția psihologică sau legătura cu un anumit context cultural. O ținută poate transmite ambiție, conformism sau revoltă, devenind un cod pe care cititorul sau privitorul îl descifrează instinctiv.

În literatura universală, unde avem exemple precum Anna Karenina sau

Marele Gatsby, descrierile vestimentare nu sunt întâmplătoare. Rochiile și accesoriile personajelor feminine comunică nu doar poziția lor socială, ci și tensiunea dintre așteptările celor din jur și dorința de libertate, în timp ce costumele impecabile ale lui Gatsby sau bijuteriile strălucitoare ale lui Daisy devin metafore ale superficialității și fragilității visului american. În romanele lui Jane Austen, diferențele de stil evidențiază atât distincții de clasă și educație, cât și ambiții sociale.

La polul opus, în literatura distopică, moda dobândește o dimensiune politică, hainele devenind instrumente de control.

În 1984, vestimentația lipsită de orice element distinctiv reflectă ideologia unui regim totalitar care urmărește suprimarea identității individuale în favoarea colectivului. Un alt exemplu este Povestea Slujitoarei, de Margaret Atwood, unde codurile vestimentare au nenumărate semnificații.

Roșul intens al rochiilor, alături de bonetele albe, care sugerează restricționarea percepției și libertății, arată controlul asupra corpului feminin, fiind vorba despre o societate care există într-un sistem vizual rigid, prin urmare, ușor de controlat.

Odată cu evoluția cinematografiei și televiziunii, moda a căpătat o dimensiune vizuală și mai pregnantă. Costumul nu mai este sugerat, ci devine esențial în experiența privitorului. Pe ecran, o ținută devine memorabilă atunci când depășește funcția decorativă, definind atmosfera, psihologia personajului și structura narativă.

În In the Mood for Love, costumele purtate de Maggie Cheung, repetate aproape ritualic, creează un ritm vizual care reflectă reprimarea emoțională a personajului. În contrast, Belle de Jour explorează dualitatea identității printr-o garderobă semnată de Yves Saint Laurent. Personajul interpretat de Catherine Deneuve oscilează între eleganța impusă și fanteziile ascunse, iar hainele devin simbolul acestei vieți duble, amplificând tensiunea dintre dorință și realitate. Și imaginea lui Jane Birkin, chiar fără a fi legată de o singură peliculă, a marcat spațiul Pop Culture prin naturalețea stilului său, definitoriu pentru o anumită perioadă culturală și valorile ei. Tot în lumea filmului, Wes Anderson este un regizor care transformă moda într-un limbaj estetic complet. În Royal Tenenbaums, fiecare personaj este definit printr-o „uniformă”:

treningul roșu, accesoriile de tenis, blana, toate alegerile fixează eroii într-o identitate aproape mitologică, suspendată în timp.

Privind către anii ‘90, nu putem trece cu vederea filme precum Clueless, Pretty Woman, Pulp Fiction sau creațiile lui John Hughes, cum ar fi The Breakfast Club și Pretty in Pink. Întorcându-ne și mai mult în timp, un alt moment important este Breakfast at Tiffany’s, imaginea lui Audrey Hepburn în rochia neagră fiind una dintre cele mai recognoscibile din istoria filmului.

Într-o notă diferită, Kill Bill prezintă costumul ca simbol al puterii. Ținuta galbenă purtată de Uma Thurman, care amintește de estetica artelor marțiale, transformă personajul într-o figură aproape legendară. Același fenomen apare și în Star Wars, The Hunger Games, The Lord of the Rings sau în filmele cu

Influența modei nu se limitează doar la costumele de pe ecran, ci se extinde și prin dorința publicului de a reproduce stilul personajelor. Filmele generează tendințe prin ținute, accesorii și estetica epocii sau subculturii prezentate. Aici putem vorbi despre The Matrix, A Clockwork , La La Land, Annie Hall, Funny Barbie sau producțiile Studio creatorii serialelor transmit, la rândul lor, mesaje despre personalitate, statut social și evoluția personajelor prin intermediul garderobei. Cel mai cunoscut exemplu este Sex and the , unde stilul fiecărei protagoniste reflectă trăsături distincte de caracter. Carrie Bradshaw se remarcă prin

combinații îndrăznețe și mixuri de piese, evidențiind libertatea de exprimare. Miranda Hobbes, prin costumele de inspirație masculină și culorile neutre, transmite seriozitatea profesională. Charlotte York optează pentru ținute elegante, clasic feminine (semnate de Dior sau Ralph Lauren), reprezentând o aparentă perfecțiune, în timp ce Samantha Jones își exprimă independența prin culori puternice, patternuri și accesorii statement.

Garderoba devine un instrument vizual de definire a statutului social și în Mad Men. Personajele masculine, în costumele lor „perfecte”, au rolul de a transmite respectabilitate, în timp ce evoluția vestimentară a personajelor feminine ilustrează independența lor și capacitatea de adaptare într-un mediu profesional dominat de bărbați.

În Gossip Girl, stilul protagoniștilor este esențial pentru a sublinia dinamicile de putere. Blair Waldorf, cu bentițele și ținutele impecabile, comunică ambiție și dorința de control, în timp ce Serena van der Woodsen adoptă un stil relaxat, potrivit pentru natura ei liberă și impulsivă.

Un alt exemplu care ilustrează modul în care hainele transmit personalitatea și evoluția interioară a personajelor este Love Story, o reinterpretare a poveștii de dragoste dintre John

F. Kennedy Jr. și Carolyn Bessette. Carolyn este portretizată ca o apariție sofisticată și discretă, iar eleganța ei minimalistă (piesele Prada și Yohji Yamamoto, ochelarii de soare, lipsa accesoriilor) vorbește despre natura sa privată. John, pe de altă parte, apare în costume perfect stilizate sau în ansambluri casual cu influențe preppy și sport, potrivite pentru moștenirea lui socială și politică. Contrastul dintre stiluri nu creează doar o imagine perfectă a scenei newyorkeze a anilor ‘90, ci oferă și indicii despre modul în care cei doi gestionează atenția mediatică și presiunile sociale.

Relația dintre modă și artă este una constantă. Cei mai mari designeri s-au orientat către picturi, sculpturi sau alte compoziții artistice pentru a-și alimenta creativitatea încă de la început. Printre aceștia se numără Vivienne Westwood, influențată de François Boucher, Yves Saint Laurent, care a preluat elemente de la Martial Raysse, Piet Mondrian, Henri Matisse sau Pablo Picasso, și Christian Dior, care, alături de iubirea lui pentru flori, s-a inspirat din tablourile lui Claude Monet.

Un alt limbaj vizual esențial este fotografia. De-a lungul timpului, fotografia de modă a evoluat sub influența artei contemporane, culturii populare și tehnologiei. Artiști precum Richard Avedon, Irving Penn sau Annie Leibovitz au redefinit modul în care percepem imaginea, provocând privitorul să vadă dincolo de simple obiecte și aparențe.

Fie că vorbim despre literatură, cinematografie, televiziune sau artă, moda se transformă într-un limbaj complex, în care fiecare apariție, piesă sau accesoriu deschide propriul univers narativ.

LAWRENCE OF ARABIA

Blockbusterul de pe vremuri

Am început recent să citesc o antologie de povești ale celor patru actori supranumiți hellraiseri:

Richard Burton, Peter O’Toole, Richard Harris și Oliver Reed. Odată cu anecdotele mai mult decât amuzante de prin baruri și de pe seturile de filmare, am ajuns să aflu mai multe și despre ei ca oameni, dar și ca staruri de film și de teatru și m-a fascinat de-a dreptul lumea asta din golden age-ul Hollywood-ului, care a apus de mult. Și pentru că fascinația mea pentru trecut, în general, nu are limite, am luat la rând filmografiile celor patru, am făcut o listă de pelicule pe care nu le văzusem (majoritatea) și m-am pus să le caut. Întrucât majoritatea au dublul vârstei mele, de multe ori, căutarea a fost mai dificilă, dar când a venit vorba de magnum opus-ul lui O’Toole, Netflix-ul a fost acolo sămi sară în ajutor. Și nu oricum: Lawrence of Arabia, în regia lui David Lean, se găsește în variantă 4k restaurată în toată splendoarea sa de trei ore și 47 de minute.

Filmul spune povestea ofițerului britanic T.E. Lawrence, care reușește să unească triburile arabe în timpul Primului Război Mondial în fața turcilor. Rezumat așa, pare foarte simplu. Dar e ca și când ai rezuma un blockbuster actual al lui Nolan sau Villeneuve în câteva cuvinte. Diferența e că tot ce s-a filmat acolo, în deșertul ăla infinit, a fost acum mai bine de 50 de ani. M-am dus cu gândul instant la desfășurarea de forțe din spate, la numărul de figurație care trebuia să umple ecranul în absența CGI-ului, la faptul că O’Toole și mulți alții, precum Omar Sharif sau Alec Guinness, au fost nevoiți să învețe să călărească pe cămile, la explozii, avioane, soldați.

Este senzațional să vezi în fața ochilor tăi un film de o asemenea grandoare, care reușește să fie în același timp intim și personal. La nivel macro, dar și micro, Lean completează un tablou maiestuos,

care ajunge să emoționeze, să aibă poezie și o forță cum rar mi-a fost dat să văd în filme. Într-o secvență ești spectator la ceva care pare că e mult, mult mai mare decât tine, ca mai apoi să fii transpus în mijlocul unei discuții umane, simplă, pe care ai senzația că ai mai văzut-o în casă, în parc, sau undeva în viața ta. De multe ori am simțit că filmul mă depășește, că trebuie să țin pasul, că e ceva la care trebuie să fiu constant atent. De la apariția legendară a lui Omar Sharif pe cal, pe care încă o procesam, până la momentul atacului din final, mă simțeam copleșit de ceea ce se desfășura în fața ochilor mei. Lawrence of Arabia e de-a dreptul sublim. E o experiență cinematografică în adevăratul sens al cuvântului și încă una pe care orice cinefil ar trebui să o aibă, cel puțin o dată în viață.

DIAVOLUL SE ÎMBRACĂ DE LA PRADA 2

Cum va supraviețui

Miranda Priestly într-o lume a algoritmilor?

Dragi cinefili, pregătiți-vă pentru o revenire de proporții, căci Miranda Priestly se întoarce pe marile ecrane la fel de tenace și de tăioasă. Celebra replică „Gird your loins!” răsună din nou, de data aceasta pentru o confruntare pe care puțini o mai credeau posibilă într-o industrie a modei aflată într-o schimbare radicală. La două decenii după ce a definit o întreagă generație, The Devil Wears Prada revine cu o continuare care promite să fie mult mai mult decât un capitol învăluit în nostalgie.

Geneza unui fenomen

Totul a început cu un scandal literar transformat în bestseller. Povestea este ecranizarea romanului semiautobiografic al lui Lauren Weisberger, care a lucrat ca asistentă personală pentru celebra Anna Wintour, editor-șef la revista Vogue. Ceea ce a pornit ca o confesiune despre rigorile absurde ale industriei modei s-a transformat într-un succes cinematografic colosal în 2026. Cu încasări de peste 320 de milioane de dolari

și două nominalizări la Oscar, filmul regizat de David Frankel a reușit o performanță rară, cea de a transforma o lume aparent inaccesibilă într-un subiect de discuție global.

În centrul acțiunii o găsim pe Andy Sachs (Anne Hathaway), o jurnalistă aspirantă care privește moda cu un dispreț intelectual, până când ajunge asistenta „diavolului”, o șefă extraordinar de exigentă. Miranda Priestly (Meryl Streep), editorul-șef la revista (fictivă) Runway, ce are o influență atât de puternică, încât o simplă înclinare a capului poate lansa o carieră sau poate

distruge un destin. Ea a devenit rapid unul dintre cele mai iconice personaje negative din istoria filmului.

La început, Andy este „rățușca cea urâtă” a redacției Runway, ignorată și subestimată, dar și prinsă într-o competiție constantă cu Emily, colega ei mult mai experimentată și perfect adaptată acestui univers. Pe măsură ce învață regulile jocului, se transformă într-o adevărată lebădă. Sigură pe ea, impecabilă și din ce în ce mai adaptată cerințelor industriei. Însă această evoluție vine cu un cost pe măsură. În timp ce

urcă profesional și câștigă teren inclusiv în fața lui Emily, Andy începe să se îndepărteze de propria identitate și de oamenii din viața ei, fiind forțată să aleagă între succes și echilibru personal.

Intrigi de culise, rivalități subtile, transformări spectaculoase și răsturnări de situație pe cât de stilate, pe atât de tăioase, toate construiesc rețeta unui film care îmbină perfect glamourul cu tensiunea unui joc de putere. La toate acestea se adaugă jocul actoricesc al lui Meryl Streep, care a ridicat ștacheta producției, transformând o comedie ușoară într-o dramă psihologică despre ambiție și prețul succesului. Alături de ea, Emily Blunt (asistenta stresată) și Stanley Tucci (Nigel, mentorul estetic) au completat o distribuție care a funcționat impecabil, oferind filmului o greutate neașteptată. Totodată, mărturia Annei Wintour și viziunea regizorală a lui David Frankel au reușit să transforme o lume aparent inaccesibilă întrun fenomen pop-cultural.

Cei patru magi de la Hollywood revin acum în echipă completă

Echipa de aur (Meryl Streep, Anne Hathaway, Emily Blunt și Stanley Tucci) se reîntâlnește pe culoarele redacției Runway, dar, de data aceasta, într-o lume a ecranelor tactile și a bugetelor de marketing digital. Diavolul se îmbracă de la Prada 2, care va avea premiera pe 1 mai, schimbă complet regulile jocului. Ne întoarcem în universul „Runway”, dar peisajul s-a transformat radical. Regizorul David Frankel revine cu o nouă viziune, adaptată unei realități în care revistele glossy nu mai sunt singura autoritate. Acum, validarea nu mai vine de sus în jos, de la biroul Mirandei, ci de la algoritmi și influenceri care dictează trendurile în timp real pe TikTok.

Miza noului film este supraviețuirea. Miranda Priestly se întoarce la cârma

revistei, însă tronul ei este mai instabil ca niciodată, iar autoritatea ei pare un vestigiu al trecutului. Acum, succesul și popularitatea pot dispărea în câteva zile. Pe lângă asta, Miranda va concura și pentru lumina reflectoarelor, deoarece în Diavolul se îmbracă de la Prada 2, cea mai fascinantă evoluție este cea a lui Emily. Fosta asistentă, care în 2006 număra caloriile și trăia sub presiunea constantă a perfecțiunii, este acum CEO-ul unui gigant de lux. Ironia sorții este că tocmai ea controlează acum bugetele de publicitate de care Miranda are nevoie cu disperare. Astfel, conflictul dintre ele devine un soi de luptă a orgoliilor la cel mai înalt nivel. În acest peisaj, și Andy Sachs (Anne Hathaway) revine spectaculos. Sigură pe ea, rafinată și atât de schimbată, încât Miranda are nevoie de câteva secunde pentru a o recunoaște. Din punct de vedere etic, filmul are o misiune dificilă în 2026, deoarece trebuie să regândească imaginea șefului toxic. Dacă acum 20 de ani, Miranda era privită ca un „geniu excentric”, astăzi, politicile de HR și sensibilitatea socială o obligă să se confrunte cu propriile limite. Rămâne de văzut dacă filmul va încerca să o umanizeze. Sau poate că adevărata miză nu este dacă ea va reuși să țină pasul cu schimbarea, ci dacă va accepta să se reinventeze.

să fii TU, EU ŞI TOSCANA

Cum te regăsești acolo unde nu

trebuie

„Uneori, locul nepotrivit este exact acolo unde trebuie să fii”. Cu atât mai bine dacă locul nepotrivit este într-o Italie însorită, unde planurile eșuează în cel mai plăcut mod, așteptările se schimbă, iar neprevăzutul nu mai e așa înspăimântător. Comediile romantice au o rețetă simplă, dar magică: protagoniști fermecători, o chimie dincolo de ecran, un cadru irezistibil și o situație improbabilă, dar suficient de credibilă pentru a ne convinge că iubirea este reală. Și cu toate că romantismul nu a dispărut de pe ecrane, de-a lungul timpului, ceva s-a schimbat, iar poveștile clasice și-au pierdut parcă din savoare şi efervescenţă.

Aici intervine Tu, eu şi Toscana, cu un scenariu de Ryan Engle și Kristin Engle și regizat de Kat Coiro (Matlock), cu toate ingredientele unei escapade romantice clasice, despre care interpreta rolului principal, actriţa şi cântăreaţa Halle Bailey (The Little Mermaid) a declarat: „Mi-am dorit să fac parte din acest proiect pentru că, atunci când am citit scenariul, mi-am spus: «Ăsta e genul de film pe care vreau să-l văd cu sora mea, filmul pe care vreau să-l văd cu prietenele mele, gen: ‘Doamne, l-ai văzut pe tip?’». Este un film care mă face să mă simt bine, e plin de bucurie și, în același timp, am fost inspirată de personajul Annei. M-a atras parcursul ei, felul în care își descoperă pasiunile, se regăsește și își dă seama, din nou, ce își dorește cu adevărat”.

Calvani, cunoscut din serialul The Four Seasons), un italian fermecător care este proprietarul unei vile nelocuite din Toscana, o împinge să ia o asemenea hotărâre puțin nesăbuită, și anume să urce într-un avion spre Italia, ignorând sfaturile și temerile exprimate de cea mai bună prietenă a sa.

Anna de care vorbeşte Halle Bailey este o tânără care a renunțat treptat la visul de a deveni un chef celebru și, precum destui alți tineri de 20 și ceva de ani, își consumă timpul luând impulsiv decizii îndoielnice. Când își pierde brusc atât slujba, cât și locuința, o întâlnire neașteptată cu Matteo (Marco

Planul părea simplu iniţial, să petreacă o noapte în casa aceea dintre podgorii fără ca cineva să o observe, doar că situația scapă rapid de sub control când mama tânărului sosește neanunțată. Luată prin surprindere, Anna intră în panică și o lasă pe Gabriella să creadă că este, de fapt, logodnica fiului său. Minciuna nu rămâne inofensivă prea mult timp, iar lucrurile se complică și mai mult când vărul lui Matteo, Michael, interpretat de Regé-Jean Page (Bridgerton), devine parte din jocul social, iar Anna își dă seama că idila dintre ei o face să reconsidere un viitor pe care credea că nu-l merită. Restul poveştii îl puteţi descoperi la cinema din 17 aprilie.

Disney Junior în Cinema

revine din 17 aprilie, cu o experiență interactivă pentru cei mici

Mulți dintre noi știm deja că personajele Disney

Junior fac parte din familie. Blue și familia ei, Mickey Mouse, Omul de Fier și Super Pisicuțele sunt prezenți zilnic în casă. Ei bine, din 17 aprilie, toate aceste personaje fac un pas mai departe, direct pe marele ecran al cinematografului.

Disney Junior în Cinema este o experiență de 60 de minute creată special pentru cei mici și familiile lor, disponibilă în cinematografele selectate din țară în perioada 17–30 aprilie. Nu este un film clasic, este ceva mult mai dinamic și mai interactiv. Copiii sunt încurajați să cânte cât pot de tare, să danseze și să participe activ la jocuri interactive pe ecran.

Pe marele ecran, Mickey Mouse este gazda acestei aventuri, iar spectacolul include episoade din serialele preferate ale celor mici: Omul de Fier și Prietenii lui Uimitori, Clubul lui Mickey Mouse+, Să ne jucăm cu Winnie de Pluș, Desene cu buticul lui Minnie: Hotelul

Animăluțelor și Blue.

Gândită ca o introducere blândă în lumea cinematografului, experiența este adaptată ritmului și nevoilor

copiilor: dinamică, prietenoasă și fără presiunea de a sta nemișcați pe toată durata proiecției.

Este tipul de experiență de care atât copiii, cât și părinții își vor aminti cu drag. Prima dată la cinema, o ieșire de weekend sau pur și simplu un moment împreună petrecut altfel, Disney Junior în Cinema se potrivește perfect cu orice ocazie din această primăvară. Biletele sunt disponibile pe siteurile cinematografelor partenere din țară.

Povara conștiinței în exercitarea puterii GRAŢIEREA

La grazia / Grațierea, cel mai recent film semnat de Paolo Sorrentino, confirmă încă o dată statutul de unul dintre cei mai rafinați autori europeni contemporani pentru regizorul italian. Programat pentru lansare în cinematografele din România pe 17 aprilie, filmul se înscrie în zona dramei politice, dar depășește rapid limitele genului, transformându-se într-o meditație profundă despre conștiință și responsabilitate.

În centrul poveștii se află Mariano De Santis, președintele Republicii Italiene, interpretat de Toni Servillo, actorul-fetiș al lui Sorrentino, aflat într-unul dintre cele mai nuanțate roluri ale sale. Văduv, catolic practicant și tată al unei fiice juriste, asemenea lui, De Santis se apropie de finalul mandatului său într-un moment în care liniștea aparentă a funcției este zdruncinată de două cereri de grațiere extrem de delicate. Aceste cazuri, departe de a fi simple formalități administrative, devin veritabile dileme morale, care îi pun sub semnul întrebării valorile, credința și întreaga traiectorie în viață.

Paolo Sorrentino construiește filmul cu o rigoare aproape austeră, surprinzătoare pentru stilul său cunoscut adesea ca fiind exuberant și baroc în filme precum La grande bellezza (2013) serialul The Young Pope (2016) sobrietate stilistică nu diminuează impactul emoțional, ci, dimpotrivă, îl amplifică. Interpretarea lui Toni Servillo este esențială pentru forța filmului. Actorul reușește să transmită tensiunea interioară a personajului aproape exclusiv prin gesturi

minime și priviri încărcate de sens. Mariano De Santis nu este un lider carismatic în sensul clasic, ci un om împovărat de propria responsabilitate. În această construcție, Servillo evită orice exces melodramatic și oferă un portret profund uman, credibil și tulburător. Alături de el, Anna Ferzetti și Milvia Marigliano completează distribuția cu interpretări discrete, contribuind la atmosfera generală de introspecție. Relațiile dintre personaje sunt construite cu finețe, fără explicații redundante, lăsând spectatorului libertatea de a descoperi singur nuanțele emoționale.

Ceea ce diferențiază La grazia de alte filme politice este refuzul de a transforma povestea într-un spectacol al puterii. Nu există scandaluri grandioase, conspirații sau răsturnări dramatice de situație. În schimb, filmul se concentrează pe mecanismul interior al deciziei, pe acel moment fragil în care un om trebuie să aleagă între lege, morală și propriile convingeri. Sorrentino pare interesat nu de consecințele publice ale acestor decizii, ci de ecoul lor intim, de felul în care ele modelează conștiința celui care le ia.

5 festivaluri de muzică de strecurat în 3 luni de vară

Ritmul muzicii ne poartă vara aceasta când la Cluj, când la Brașov. Cu un drum de cel mult două ore în ambele direcții, îi putem asculta pe Lisa Simone, fiica legendarei

Nina Simone, The Cure, Marilyn Manson, Twenty One Pilots sau The Prodigy. De la jazz și bossa nova la rock alternativ, metal sau muzică electronică, vara anului 2026 se conturează în jurul unor festivaluri care aduc împreună muzică bună, comunități uriașe de fani și identități bine definite.

Vara începe cu Jazz in the Park, cel mai mișto „daytime festival” al Clujului, care în acest an își serbează ediția de buletin în primul weekend al lunii iunie, între 4 și 7 ale lunii. Festivalul își duce mai departe miza cu care a pornit în urmă cu 13 ani: muzică bună + comunitate + valori. Despre muzică sunt multe de spus, mai ales că lineup-ul include

nume precum Lisa Simone, fiica legendarei

Nina Simone, muzician, compozitor și activist, cu nominalizări Grammy și Oscar; Marcos Valle; pionier bossa nova și una dintre figurile emblematice ale muzicii braziliene; Arooj Aftab, prima artistă pakistaneză câștigătoare a unui premiu Grammy și una dintre cele mai distincte voci ale muzicii contemporane, în

premieră în România; sau formația Ghost Note, care va electriza scena cu ritmuri vibrante de funk și jazz percuționat, oferind un show plin de energie și improvizație, care va completa perfect diversitatea muzicală a festivalului. Atmosfera din Muzeul Etnografic „Romulus Vuia”, oamenii împrăștiați în fața scenelor, pe pături, pe iarbă sau în zonele de food & drink truck-uri completează experiența festivalului, într-un cadru care se descoperă cel mai bine la fața locului.

Tot la Cluj, dar între 16 și 19 iulie, Electric Castle revine cu cea de-a 12-a ediție, pe domeniul castelului Bánffy din Bonțida. EC rămâne unul dintre cele mai cunoscute festivaluri din România, un eveniment care a crescut constant în jurul ideii de diversitate muzicală și experiență live extinsă dincolo de scenă. În 2026, lineup-ul aduce nume precum The Cure, una dintre cele mai influente formații britanice de rock alternativ; Twenty One Pilots, un duo american care îmbină alternative rock, hip-hop și pop într-un stil eclectic, cunoscut pentru energia show-urilor live; Teddy Swims,

un artist american aflat în ascensiune a cărui piesă „Lose Control” s-a viralizat și a devenit unul dintre cele mai difuzate hituri internaționale ale ultimilor ani; sau Nothing But

Thieves, care revin pe scena EC. Pe sfârșitul lunii iulie, între 27-31 ne mutăm la Ghimbav lângă Brașov, la Rockstadt Extreme Fest. Cap de afiș al ediției din acest este Marilyn Manson, o figură controversată, un rebel și una dintre cele mai influente personalități ale rockului șocant din ultimele trei decenii. Așteptați-vă la haos și la un spectacol fără compromisuri, sculptat din colțurile întunecate ale artei și rebeliunii! Pe scenă vor mai urca nume grele precum The Prodigy, Sabaton, Lamb of God, Godsmack, Helloween – concert aniversar de 40 de ani, Accept, In Flames și Arch Enemy.

În august revenim la Cluj-Napoca pentru ediția cu numărul 11 a festivalului fenomen Untold, numit al treilea cel mai bun festival de muzică din lume. Între 6 și 9 august, orașul se transformă din nou într-un spațiu dedicat muzicii electronice și show-urilor de mari dimensiuni, cu producții de scenă spectaculoase și artiști din topurile internaționale. Printre numele anunțate se numără Flo Rida, Kygo, Lewis Capaldi, The Chainsmokers, Lost Frequencies, Marshmello, Afrojack și Steve Aoki.

Încheiem turul festivalurilor de muzică cu Brașov Jazz & Blues Festival, un eveniment care a devenit în timp unul dintre cele mai importante puncte de întâlnire pentru scena de jazz și blues din România. Între 14 și 16 august, orașul se umple de concerte în aer liber, jam sessions și seri dedicate improvizației, cu artiști internaționali și muzicieni români invitați în formule diverse. Festivalul își păstrează caracterul intim și prietenos, cu concerte desfășurate în spații urbane și atmosferă relaxată, în care publicul stă foarte aproape de scenă și de actul muzical.

RSNAIL MAIL

Despre trecerea timpului prin... „ricoşeu”

ecent lansat, Ricochet, noul album Snail Mail - proiectul solo al chitaristei şi compozitoarei americane Lindsey Erin Jordan -, vine la 10 ani după debutul oficial cu EP-ul Habit, iar valenţele sale incontestabile ne reamintesc faptul că Jordan aparţine unui val de artiste care s-au impus pe scena Indie de foarte devreme, încă din faza juvenilă, și ne-au oferit, fără a apela la niciun clișeu, unele dintre cele mai bune albume Indie-Rock ale acestui început de mileniu. Printre acestea de numără, de exemplu, Sophie Allison, care, la 20 de ani, a format Soccer Mommy, australianca Julia Jacklin, ce a făcut ca „o adolescentă incomodă” să sune distractiv, sau boygenius, adică trio-ul Phoebe Bridgers-Lucy Dacus-Julien Baker, care ne-a arătat ce înseamnă să ajungi cu adevărat celebru pe scena Indie. Aceste cantautoare ne-au oferit o lentilă pentru a privi lumea prin ochii unui tânăr adult sau chiar ai unui adolescent de... 16 ani, pentru că asta era vârsta lui Lindsey atunci când şi-a lansat acel EP sub pseudonimul Snail Mail.

Primul album, Lush, care a venit în 2018, după apariţia de la Coachella, este o colecție de piese de Guitar-Pop care îi demonstrează talentul de chitaristă de formație clasică, precum și capacitatea de a exprima cu o sofisticare surprinzătoare curiozitatea și nesiguranța specifice tinereții. Prin stilul componistic, muzica reflectă o maturitate emoțională a cuiva de două ori mai în vârstă decât autoarea, dar fără autosuficienţa care se poate instala cu trecerea timpului, fiindcă atunci când ai 18 ani, nu știi cu adevărat cine ești, iar Lindsey nu încearcă niciodată să se prefacă mai sigură pe sine decât e în realitate. Referindu-se la procesul creativ pentru următorul album, Valentine, din 2021, ea vorbea chiar de „cel mai profund nivel de catharsis și terapie pe care l-am experimentat vreodată”, dar această vindecare nu e prea departe de ceea ce auzim pe Habit şi principala diferență o constituie încrederea nou-dobândită a lui Jordan, care și-a perfecționat vocea pentru a se potrivi cu maturitatea muzicală la care a ajuns prin acumularea de experienţă. Ricochet vine la cinci ani după Valentine și ne arată o artistă cu un simț al perspectivei, mai puțin consumată de disputele romantice și mai mult de timpul în sine și de conştientizarea faptului că lumea continuă să se învârtă, indiferent de ceea ce se întâmplă în propria viață. Muzical, albumul, un must-listen nu doar pentru fanii Snail Mail, propune aranjamente concepute pe texturi de Alt-Rock cu rădăcini în anii '90, canalizând aspectele luminoase ale Grunge-ului și Shoegaze-ului, dar fără a pierde francheţea care a făcut ca Lush și Valentine să aibă un succes atât de mare la publicul... de toate vârstele.

monika Tompos

Despre petrecerile de pe Strada Turnului se zvonește că sunt esența serilor de vară în Sibiu. Din 1 mai începe un nou sezon care readuce magia în Orașul de Jos: gastronomie, dans și un fabulos apus de soare. Despre toate acestea am aflat mai multe de la Monika Tompos, organizatoare.

Cum s-a conturat sezonul care va anima în acest an Strada Turnului și cu ce noutăți vine?

Arată fabulos. Și are ca martor cel mai frumos apus de soare din Sibiu. Anul acesta, din mai până în septembrie, un weekend pe lună, readucem pe stradă petrecerile deja consacrate de pe Strada Turnului, așa cum le știți. Doar că, de data aceasta, mai așezate. Am diversificat un pic aranjamentul spațiului public și alegerile muzicale, astfel încât experiența să fie una și mai plăcută pentru musafirii noștri. Dar esența rămâne aceeași: gastronomie, dans și un fabulos apus de soare. Pe lângă petrecerile mult așteptate, anul acesta adăugăm ceva nou: seri gastronomice. Noi le spunem seri lejere, tihnite. Seri în care Strada Turnului devine locul acela în care vii să celebrezi viața. Să stai doar. Să te bucuri de un pahar de vin, de briza serii, de priveliștea Turnului Bisericii Evanghelice și de farmecul Orașului de Jos. Să te relaxezi pur și simplu. Fără agitație, fără zgomot. Doar mâncare bună, conversații cu sens și, din când în când, un concert ambiental. Un eveniment pentru suflet. Pentru că gastronomia e una dintre marile noastre pasiuni, ne dorim să o împărtășim. Să o explorăm. Vom crea meniuri speciale, poate neașteptate, poate chiar provocatoare. Vom

invita chefi și inițiatori de proiecte gastronomice care să aducă în Sibiu idei noi, produse diferite, perspective fresh. Lucruri care să te facă curios. Sau să te scoată puțin din zona de confort. Dar, mai ales, lucruri de care să te îndrăgostești.

Conceptul acestor evenimente e special tocmai prin colaborarea dintre mai multe localuri de pe Strada Turnului. Cât de provocator a fost să construiți această vecinătate între localuri concurente?

Noi nu am văzut niciodată Strada Turnului ca un spațiu al concurenței. Din contră. În timp, am devenit o vecinătate. Ai nevoie de bere, o suni pe Oana. Ai nevoie de catering, îl suni pe Andrei sau pe Arthur. Vrei un vin bun, îl suni pe Didi. Nu știi ce vin să alegi pentru o seară cu prietenii, te ajută Alex. Vrei un eveniment cool, o suni pe Monika. O nuntă? Andrei și Florin sunt acolo. Asta e Strada Turnului pentru noi. Nu a fost ușor. Și nu e nici acum. Ne mai contrazicem, avem opinii

diferite. Dar așa e în orice relație – ce prietenie știi tu fără vreo ceartă? Noi făceam (într-un fel sau altul) evenimente împreună dinainte de Strada Turnului. Ceea ce ne-a adus aici și acum împreună, și ne-a legat de acest loc, este pasiunea pentru Orașul de Jos. Dorința de a aduce oamenii aici. De a-i face să descopere străduțele înguste, arhitectura, vibrația ușor boemă. Ne dorim ca Orașul de Jos să fie mai văzut, mai apreciat, mai iubit. Pentru că, sincer, e o frumusețe care nu așteaptă decât să fie descoperită. Ne dorim din tot sufletul ca Orașul de Jos să fie mai bine promovat, mai luat în seamă când e vorba de investiții și de strategie, să fie mai viu și mai prețuit.

Cât de mare crezi că este nevoia Sibiului de evenimente alternative, dincolo de cele consacrate din Piața Mare, și cum răspunde Strada Turnului acestei nevoi?

Eu cred că Sibiul – și nu doar Sibiul, ci lumea în general – are nevoie de altfel de evenimente. Vremurile în care ne bucuram de mulțimi, de înghesuială, de agitație și de „gratuități” în

Piața Mare s-au dus. Sau, cel puțin, nu mai sunt suficiente. Astăzi, oamenii caută altceva. Caută comunitate, autenticitate, simplitate. Experiențe croite special. Avem nevoie de contexte care să aducă oamenii împreună cu adevărat. Care să deschidă conversații. Care să-i facă să descopere cât de asemănători sunt, chiar dacă par diferiți. Evenimente care să-i facă să lase telefonul din mână, să uite de scroll, de griji, de ritmul acela grăbit în care trăim zi de zi. Avem nevoie de momente în care să ne oprim. Să fim prezenți. Să ne bucurăm de viață exact așa cum e ea. Avem nevoie de evenimente sustenabile, tihnite, prietenoase – cu oamenii și cu locul în care se întâmplă. Fără marketing agresiv. Fără zgomot inutil. Cât despre alte locuri din Sibiu – cred că

Piața Mare ar trebui să rămână un spațiu liber, valoros tocmai prin specificul ei arhitectural și prin siguranța pe care o oferă. Să găzduiască doar acele evenimente cu adevărat culturale și reprezentative pentru oraș: FITS, TIFF, Astra Film, poate concerte ale Filarmonicii. În rest, Piața Mare ar putea fi, pur și simplu, a oamenilor. Un loc în care să stai pe o bancă, cu o cafea în

mână. Un loc în care copiii să alerge fără griji. Un loc sigur, deschis, viu – exact așa cum ar trebui să fie inima unui oraș. Cum răspunde Strada Turnului acestei nevoi? Evenimentele noastre sunt făcute după chipul și asemănarea noastră. Nu organizăm nimic la care noi nu ne-am duce. Nimic la care nu ne-am aduna prietenii. Valorile în care credem se văd în tot ce facem: în atmosferă, în oameni, în detalii. Iar Strada Turnului nu încearcă să fie un eveniment pentru toată lumea. E un eveniment pentru cei care îi apreciază magia.

Și cine sunt oamenii care apreciază magia evenimentelor de pe Strada Turnului? Sunt sibieni. Sunt oamenii pe care îi vezi în fiecare zi, chiar dacă nu îi cunoști mereu pe nume. Sunt colegii tăi de birou de la corporație, stomatologul tău, medicul tău de familie, muzicianul pe care l-ai văzut la ultimul concert, curatorul de la ultimul muzeu în care ai intrat într-o duminică liniștită. Sunt doamnele de la instituția la care ai avut, cândva, ceva de rezolvat, contabila de la firma prietenului tău, profesoara de înot a copilului tău, fetele acelea mereu frumos îmbrăcate pe care le vezi la studioul de Pilates. Sunt, de fapt, sibienii aceia pe care îi știm cu toții. Oamenii care își iau timp să se pregătească atunci când ies în oraș, care se așază la masă pentru o poveste, care aleg ceva bun de mâncat, un pahar de vin la ceas de seară, și apoi pleacă acasă liniștiți, cu senzația aceea că a fost o seară exact așa cum trebuia să fie. Iar printre ei se mai strecoară și turiștii, care ajung de cele mai multe ori întâmplător pe stradă și se entuziasmează imediat. Pentru că, hai să o spunem drept, chiar nu au alte opțiuni de petrecere în Sibiu pe placul lor, outdoor, cu vibe relaxat.

Cum gestionați relația cu locuitorii din zonă?

Chiar zilele trecute ne-a zis o vecină, că abia așteaptă să înceapă petrecerile de pe Strada Turnului, că se mai animă atmosfera pe stradă. Norocul nostru!

Dă-ne trei motive ca să nu ratăm acest sezon! Gastronomie, dans și un fabulos apus de soare!

a ntonio adolfo Carnaval-The Songs Were So Beautiful

Carnavalul de la Rio e foarte cunoscut, toată lumea a auzit de grozăvia care se petrece anual după Lăsata Secului. Din păcate, e cunoscută doar partea turistică, vulgară a carnavalului, mai puțin munca școlilor de samba, dar mai ales muzica specifică, repertoriul dezvoltat timp de un secol. A existat și o epocă

de aur a cântecelor de carnaval, cuprinsă între anii ’20 și ’50 ai secolului XX. Multe cântece au fost popularizate în timpul competițiilor peste tot în Brazilia, unde acest carnaval este popular. Unele au ajuns în repertoriul clasic al muzicii braziliene, iar Antonio Adolfo, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai rafinamentului muzical brazilian, a preluat câteva titluri pentru a le aranja într-un album extraordinar. Pentru că farmecul acelor piese cântate de blocos, grupurile care celebrează pe străzi sau în cluburile unde se adunau tinerii în anii ’50, înainte de bossa nova, este completat de aranjamentele unui muzician imens, care cunoaște atât limbajul jazz-ului, cât și proporția cu care să-l adauge la o muzică deja bogată și frumoasă, ascultăm astfel un album antrenant și cu importanță istorică. Antonio Adolfo ne delectează și, în același timp, păstrează muzica de carnaval carioca într-o formă actuală, universal accesibilă. CarnavalThe Songs Were So Beautiful este un album de jazz și, în același timp, de poveste braziliană.

Băuturi cu note florale pentru zilele blânde de primăvară

Primăvara și-a făcut deja simțită prezența în calendar, chiar dacă vremea rămâne schimbătoare și departe de temperaturile blânde pe care le-am aștepta de la acest sezon. În oraș însă apar treptat primele semne ale schimbării: pomii înfloresc, culorile devin mai vii, iar atmosfera capătă un aer diferit față de lunile de iarnă. Odată cu această tranziție de sezon, se schimbă și preferințele noastre, inclusiv cele culinare. Preparatele și băuturile devin mai ușoare, iar aromele proaspete și florale încep să își facă loc în meniuri. Acestea fiind spuse, vă propunem cinci cocktailuri potrivite pentru începutul primăverii – mixuri echilibrate, răcoritoare și ușor de preparat, care aduc în pahar note discrete ale noului sezon.

LaVaNDER PaLOma

HiBiSCUS maRGaRiTa

Acest cocktail demn de încercat în zilele însorite de primăvară se numește Hibiscus Margarita. Este o reinterpretare plină de culoare a clasicului Margarita, care aduce un plus de prospețime și eleganță în fiecare pahar. Siropul de hibiscus îi conferă o nuanță roșu-intens și o aromă ușor acrișoară, care se potrivește perfect cu sucul proaspăt de lime. Tequila stă la baza băuturii, oferind echilibru, iar un strop de dulceață completează armonios notele citrice și florale.

Servită cu gheață și cu marginea paharului sărată sau decorată cu felii de lime, Hibiscus Margarita impresionează atât vizual, cât și prin gust. Este ideală pentru seri de primăvară, petreceri cu prietenii sau orice ocazie în care vrei să te bucuri de un cocktail clasic cu un twist neașteptat și plin de personalitate.

Inspirat de aromele delicate și luminoase ale primăverii, acest cocktail aduce în pahar prospețime, eleganță și o notă subtil florală. Lavender Paloma combină tequila cu suc proaspăt de grapefruit și sirop de lavandă, rezultând un mix perfect între acrișor, dulce și note parfumate. Fiecare înghițitură surprinde delicatețea lavandei, care se împletește armonios cu prospețimea citricelor, aducând aminte de câmpiile parfumate și luminoase ale primăverii.

Apa minerală adaugă o efervescență ușoară, care transformă băutura într-o experiență răcoritoare. Pentru un plus de eleganță vizuală, se poate decora cu flori de lavandă sau felii subțiri de grapefruit, creând un efect spectaculos și, de ce nu, instagramabil. Este cocktailul ideal pentru momente de relaxare după o zi agitată, pentru brunch-uri cu prietenii sau seri în care vrei să aduci un strop de prospețime și rafinament primăvăratic în fiecare pahar. Lavender Paloma nu este doar o băutură, ci o mică evadare senzorială, o celebrare a aromelor fermecătoare ale primăverii.

aRmY aND NaVY

În zilele liniștite de primăvară, Army & Navy este cocktailul care aduce eleganță și rafinament în paharele voastre. Creat la începutul secolului XX pentru ofițerii militari americani, acest clasic pe bază de gin este apreciat pentru combinația subtilă dintre dulce, acrișor și ușor amar. Ginul servește ca bază, în timp ce sucul proaspăt de lămâie aduce finețe, iar siropul de migdale oferă o dulceață delicată și note ușor nucate. Uneori, un strop de lichior amaro adaugă complexitate, transformând cocktailul într-unul sofisticat.

Pentru un plus de farmec, se poate decora cu o spirală de coajă de lămâie sau o felie subțire de citrice. Army & Navy este ideal pentru seri liniștite de primăvară, lângă aperitive elegante și servit în momente speciale. O băutură ușor de preparat, dar cu un caracter aparte, care cucerește de la prima înghițitură.

SPRiNG DaiQUiRi

CHamOmiLE OLD FaSHiONED

Un alt cocktail care merită explorat în această perioadă este Chamomile Old Fashioned, o reinterpretare a clasicului Old Fashioned, care aduce în pahar delicatețe și prospețime. Whiskey-ul, baza băuturii, se împletește armonios cu infuzia fină de mușețel, creând note florale subtile care amintesc de câmpiile însorite de primăvară. Siropul simplu completează echilibrul gustului, adăugând o dulceață caldă și blândă, în timp ce bitter-ul aromat oferă profunzime și o notă ușor condimentată.

Pentru un decor deosebit, se recomandă un garnish cu floare de mușețel sau o spirală de coajă de portocală, care intensifică subtil aroma și eleganța băuturii. Chamomile Old Fashioned este perfect în momentele de relaxare sau pentru a însoți conversațiile intime și inspirația creativă. Fiecare înghițitură evocă un calm aparte, transformând băutura într-o adevărată experiență senzorială.

În această perioadă, un ultim cocktail care merită cu siguranță o încercare este Spring Daiquiri, o reinterpretare fresh a clasicului cocktail cu rom. Afinele zdrobite adaugă o dulceață specială și o nuanță delicată, în timp ce siropul de lavandă și lichiorul de soc introduc note florale suave și atractive. Un strop de crème de violette completează băutura subtil, sporindu-i atât aspectul, cât și aroma. Notele proaspete de lime și romul alb echilibrează perfect dulceața și aroma florală, rezultând un cocktail lejer, răcoritor și plin de caracter primăvăratic. Servit rece, decorat cu un fir de lavandă sau cu câteva afine, Spring Daiquiri devine nu doar o băutură, ci și un adevărat spectacol vizual, care transformă orice moment într-o celebrare elegantă și intimă a primăverii.

Pe lângă mixurile delicioase și ușor de preparat de mai sus, puteți încerca și alte drinks-uri ce vă vor duce cu gândul la parfumul primăverii, și anume: Cherry Blossom, Garden Mule, Lavander Collins, Lilac Lemon Fizz, Rows of Roses.

CEcoturismul în cadrul

peisajelor culturale sibiene

ât de importantă este, în realitate, mișcarea zilnică, așa cum ni se repetă frecvent în reclame radio și TV? Există o conexiune directă între alimentație și activitățile noastre de zi cu zi, între ceea ce mâncăm și stilul nostru de viață?

Sunt spațiile rurale și montane pregătite să primească formele moderne de mișcare lentă și să încurajeze interacțiunea autentică cu comunitățile locale?

În trecut, iar în unele sate chiar și astăzi, echilibrul dintre efort fizic și hrană era natural, parte integrantă din viața cotidiană. Nu necesita planificare. Astăzi însă apare întrebarea: cum mai putem menține acest echilibru

între ceea ce consumăm și energia pe care o folosim?

În regiunea noastră, activitățile desfășurate în aer liber făceau parte din rutina zilnică: lucrul la câmp, exploatarea pădurii,

pășunatul animalelor, îngrijirea grădinii și gospodăriei. Existau, de asemenea, practici specifice legate de creșterea oilor, precum transhumanța – atât cea de lungă distanță, care ajungea odinioară dincolo de Dunăre sau în Dobrogea și Banat, cât și cea sezonieră, desfășurată vara în zonele alpine. Toate presupuneau deplasare intensă pe jos și muncă în natură, ceea ce astăzi am numi activități „outdoor”.

Un model similar se regăsește și în prezent la apicultori, care își deplasează stupii în diverse regiuni, dar și în activitățile agricole sezoniere: cositul fânului, culesul fructelor sau pășunatul. Aceste ocupații implicau un consum ridicat de energie, compensat printr-o alimentație consistentă, pe care localnicii au știut să o gestioneze eficient.

În mod surprinzător, locuitorii orașelor par să fi conștientizat

mai bine legătura dintre alimentație și mișcare. Astfel, parcurile sunt frecventate intens, sălile de fitness sunt populate, iar numeroase inițiative promovează activitatea fizică prin drumeții, alergare sau ciclism.

Propunerea mea este ca orice vizită într-o zonă rurală să integreze aceste particularități ale peisajului cultural local, fie că vorbim de regiuni montane sau colinare din județul Sibiu. Implicarea în activități agricole alături de localnici, drumețiile în perioadele active, alergarea montană, turele cu bicicleta cu opriri la mici producători, culesul plantelor medicinale sau al ciupercilor, precum și participarea la pregătirea hranei sunt experiențe esențiale. Doar în acest mod, experiența turistică capătă sens autentic și poate fi considerată, cu adevărat, ecoturism.

Odiseea unui calamar

Am dat de Kalamari gemisto în inima

Cotrocenilor

și mi-a părut bine de cunoștință.

Am mâncat bine într-un loc care a devenit mai mult decât un restaurant grecesc din Cotroceni„la Kvala nu veni doar să mănânci. Vino să trăiești Grecia”, zic oamenii de aici - ca un vechi gurmand, viu preocupat de nou, ce mă aflu. Asta nu s-a schimbat în odiseea autohtonă a cronicilor culinare pe care le public în presă de aproape un sfert de veac. Zic de odisee întrucât până azi, când râd cu poftă descoperind recenzii culinare scrise cu inteligența artificială, criticii culinari au traversat nenumărate peripeții. Or, „din punctul de vedere al cititorilor, pertinența în domeniu nu mai este atât de importantă. Ceea ce contează este experiența personală”, observă Fabio Parasecoli, profesor de studii culinare la Universitatea din New York, citat de jurnalistul de specialitate Rafael Tonon în articolul „E o greșeală sfârșitul criticii culinare anonime?”.

De aceea, vă și relatez experiența mea personală. Mi-am rezervat o masă la restaurantul Kvala, aflat într-o vilă interbelică renovată cu gust din cartierul pe care-l socotesc cel mai elegant din București. Mă interesasem de numele restaurantului și aflasem că omagiază orașul grecesc Kavala și zonele rurale înconjurătoare, având o capacitate maximă de 100 de locuri (interior intim, sală dedicată evenimentelor, terasă mare, umbroasă vara și încălzită iarna). Fusesem informat că „bucătăria este 100% autentică și proaspătă: kleftiko de miel care se desprinde de pe os, caracatiță gătită după rețeta de familie, souvlaki crocante, calamar umplut cu feta și legume, saganaki de halloumi, fructe de mare proaspete zilnic

și, desigur, Retsina rece sau un vin grec de calitate. Porțiile sunt generoase, prețurile corecte, iar gustul... exact ca pe insulele grecești”.

Am luat loc în interior și mi-a trecut repede spaima de muzică live (nu sunt fan al acordurilor săltărețe unde mănânc), deoarece un chitarist interpreta discret, în stilul tavernelor de familie de la mama lor, muzică tradițională. Am comandat piesa de rezistență a cinei, „kalamari gemisto” (calamar la grătar, umplut cu feta, legume și busuioc), pe care o ochisem din recomandarea citată, și am fost foarte mulțumit - complimente lui Chef Ionuț Moraru. În secțiunea „Din mare” a meniului mi-a mai făcut cu ochiul o porție de creveți saganaki (creveți, sos de roșii, legume, feta, pită, verdeață), m-am îndestulat mai mult decât satisfăcător și cu ea.

Sigur că azi nu trebuie să cauți prea mult un calamar sau niște creveți bine făcuți. Dar ingredientul secret, adică nu doar ce se gustă și se simte - mâncăm și cu ochii, știți cum se spune - rămâne ambianța care potențează savoarea mâncării. Abia aceea se cuvine căutată. În Cotroceni, o găsești fără efort.

Ce înseamnă 50 lei donați la m ar aton? Un gest mic cu impact mare

Maratonul Internațional Sibiu, cel mai mare eveniment sportiv de strângere de fonduri din România, mobilizează comunitatea și reunește mii de alergători, donatori și voluntari care susțin cauze locale. Anul acesta, la ediția a XV-a a Maratonului, care va avea loc în perioada

29–31 mai, se aleargă pentru 48 de cauze ce răspund unor nevoi reale ale comunității sibiene. Proiectele acoperă domenii esențiale precum educația, sănătatea, protecția mediului, incluziunea socială și cultura locală, vizând de la sprijin pentru copii și tineri vulnerabili până la inițiative dedicate persoanelor cu dizabilități, revitalizării spațiilor comunitare și protejării naturii. În acest context, organizatorii Maratonului amintesc cât de importantă este fiecare donație: „Uneori, 50 de lei se duc repede pe ceva mărunt, uitat până a doua zi. La Maraton, aceiași 50 de lei pot însemna sprijin real pentru un copil, pentru un proiect sau pentru o comunitate întreagă. Poate că anul acesta fiecare dintre noi calculează mai atent, dar binele nu stă în sume mari, ci în gesturi care spun: îmi pasă. Chiar și puțin poate însemna enorm.”

Luca Stancu

Cel mai recent gol pe care l-ai marcat, cel care a adus victoria cu Farul Constanța, a venit întrun moment crucial. Cât de important simți că e aportul tău acum, în această perioadă în care FC Hermannstadt luptă pentru rămânerea în Liga 1?

Mă bucur că am reușit să fiu eu cel care a înscris golul victoriei în meciul cu Farul. A fost un moment important pentru echipă și pentru moralul nostru. Cred că rolul meu este la fel de important ca al fiecărui coleg, pentru că doar împreună putem să ne atingem obiectivul. Sperăm cu toții să reușim să salvăm echipa și să rămânem în Liga 1.

Venirea ta la FC Hermannstadt a însemnat și primul tău contact cu Liga 1. Cât de pregătit te-ai simțit la început și cum ai gestionat adaptarea la nivelul și presiunea acestui campionat?

Consider că m-am adaptat destul de bine la nivelul Ligii 1. Primul meci a venit, normal, cu emoții și cu o anumită presiune pe care am simțit-o destul de intens, dar am reușit să trec peste acel moment. După aceea, lucrurile au început să vină mai natural și m-am integrat în ritmul echipei și al competiției.

Luca Stancu are 21 de ani și este un fotbalist polivalent care evoluează pe postul de fundaș lateral (stânga/dreapta). Tânărul a semnat în vara anului 2025 cu FC Hermannstadt un contract valabil pentru trei sezoane, cu dorința de a se impune la un nivel superior și de a crește constant în jocul său.

Într-un sezon complicat pentru FC Hermannstadt, în care fiecare punct cântărește în lupta pentru menținerea în Liga 1, a marcat recent golul victoriei în meciul cu Farul Constanța. Am stat de vorbă cu Luca Stancu despre adaptarea la Liga 1, progresul său din ultimul an și experiența de a face parte dintr-o echipă susținută de o comunitate puternică, la Sibiu.

Privind parcursul tău de până acum, ce crezi că ai îmbunătățit cel mai mult în jocul tău în anul de când ești la Sibiu și la ce aspecte îți dorești să mai lucrezi în perioada următoare?

Cred că m-am dezvoltat, în general, la fiecare capitol de când am ajuns la Sibiu. Am încercat să progresez constant și să îmi îmbunătățesc jocul de la un meci la altul. În același timp, sunt conștient că mereu este loc de mai bine și îmi doresc să continui să lucrez la toate aspectele jocului meu.

Cum ai simțit mutarea de la București la Sibiu, nu doar ca schimbare de oraș, ci și ca atmosferă? Ce te-a surprins cel mai mult la felul în care comunitatea susține echipa FC Hermannstadt?

Mă simt foarte bine aici, la Sibiu. Este un oraș frumos, plin de energie pozitivă, iar oamenii sunt calzi și ne-au susținut încă de la început. Atmosfera din jurul echipei este una specială și mă bucur nespus că am ajuns în familia FC Hermannstadt.

aCS a ria pentru Sport a anunțat c alendarul competițional pentru 2026

ACS Aria pentru Sport a anunțat calendarul competițional pentru anul 2026, un sezon construit în jurul performanței, consecvenței și spiritului de comunitate sportivă. Sezonul debutează pe 7 iunie cu Criteriul Primăverii, o cursă de șosea dedicată sportivilor care își încep anul competițional

cu obiective clare și determinare. Pe 13 iunie, Duathlon by Wienerberger propune un format dinamic ce combină alergarea cu ciclismul offroad, pe un traseu variat, adresat atât sportivilor experimentați, cât și celor aflați la început de drum. Calendarul continuă pe 26 iulie cu Binder Lake Triathlon, un eveniment offroad solicitant care reunește înotul, ciclismul și alergarea într-o competiție dedicată celor care caută provocări reale. Trei evenimente, o viziune comună: competiții organizate la standarde înalte și experiențe relevante pentru fiecare participant. Organizatorii își propun să ofere sportivilor nu doar competiții, ci și contexte de dezvoltare și progres personal. Calendarul 2026 reflectă angajamentul ACS Aria pentru Sport de a susține sportul de anduranță și comunitatea care crește în jurul acestuia.

Arhitectura fără frontiere și universul proiectării globale

Într-o eră a interconectării totale, imaginea arhitectului legat de un birou local a devenit o relicvă a trecutului, fiind înlocuită de cea a unui navigator global al spațiului. Astăzi, un proiect poate lua naștere pe un ecran din București pentru a fi ancorat în solul vulcanic al Islandei sau în nisipurile fine ale unei plaje din Polinezia. Această libertate de a proiecta oriunde nu este doar o modă, ci demonstrează că ideile bune pot călători oriunde. Ea ne arată că arhitectura este un limbaj pe care îl înțelegem cu toții, capabil să transforme dorințele noastre în realitate, indiferent de climă sau de cultura locală. Arhitectul de astăzi a devenit un specialist care dă formă visurilor tale, folosind tehnologia pentru a simți pulsul unui teren aflat la mii de kilometri distanță, fără să fie blocat de barierele geografice.

Nucleul acestei transformări stă în planul casei, care a devenit un organism flexibil, modelat de date precise și intuiție. Pentru a proiecta într-o zonă exotică, arhitectul explorează locul mai întâi digital, studiind minuțios mișcarea soarelui, regimul ploilor și direcția vânturilor prin scanări laser și simulări 3D complexe. Aceste instrumente permit anticiparea comportamentului clădirii cu mult înainte ca prima cupă de pământ să fie excavată. Totuși, oricât de avansată ar fi tehnologia, ea rămâne doar o unealtă care pregătește terenul. Nimic nu poate înlocui

cu adevărat interacțiunea fizică cu locul respectiv. Există detalii pe care niciun senzor nu le poate surprinde complet: mirosul aerului sărat, textura pământului după o ploaie tropicală sau modul în care sunetele naturii se reflectă în jur. Prezența fizică a arhitectului pe sit aduce acea notă de autenticitate care face diferența între o clădire corectă și una care are suflet. Această experiență directă îi permite să ajusteze viziunea digitală la realitatea palpabilă, asigurându-se că locuința nu doar arată bine în poze, ci se simte ca o parte firească a peisajului.

DESIGN/ ARHITECTURĂ

Atunci când se proiectează pentru un context geografic îndepărtat, imaginația este forțată să depășească soluțiile standard pentru a răspunde unor provocări climatice specifice, precum umiditatea extremă sau solurile dificile, fără a sacrifica estetica imobilului. În acest punct intervine viziunea care permite combinarea materialelor moderne cu resursele locale și inventarea unor moduri noi de locuire. Rezultatul nu este doar o simplă construcție, ci un veritabil ecosistem în care tehnologia de ultimă oră învață din lecțiile arhitecturii vernaculare, care a supraviețuit secolelor prin soluții simple și oneste. Prin acest proces, orice teren, fie el un versant arid sau o zonă cu vegetație densă, este transformat într-un spațiu care ancorează identitatea locuitorului și îi reflectă valorile personale în armonie cu mediul înconjurător.

Această capacitate de a proiecta din orice colț al lumii și pentru orice destinație transformă arhitectul într-un adevărat cetățean al planetei. El nu mai livrează doar obiecte construite, ci livrează viziuni despre cum putem locui pământul cu respect și curaj. Arhitectura universală ne arată că, deși peisajele se schimbă și climatele ne provoacă, dorința de frumos și armonie este numitorul comun care ne unește pe toți, indiferent de meridianul la care alegem să ne construim visurile. Astăzi, mai mult ca oricând, arhitectul este cel care ne ajută să ne găsim locul în lume, demonstrând că acasă poate fi oriunde, atâta timp cât spațiul este desenat cu empatie, inteligență și o înțelegere profundă a naturii umane.

Un exemplu elocvent pentru această viziune este proiectul Lost Villa din Bali, realizat

de biroul Singleart Design & Architecture din Brașov, câștigător al premiului BIG SEE Architecture Award 2026 la categoria rezidențial. Înființat în 2006 de arhitectul Ștefan Vlad, biroul Singleart din Brașov s-a impus pe scena globală printr-o filozofie ce depășește limitările geografice și tehnice. Cu un portofoliu premiat ce cuprinde destinații precum Franța, Bali, Dubai și Insulele Cayman, echipa transformă fiecare proiect într-un limbaj arhitectural propriu, unde materialele naturale și sustenabilitatea se întâlnesc cu inovația de ultimă oră. De la restaurări istorice la reședințe moderne de lux, Singleart rămâne un reper al designului contextual, livrând experiențe spațiale unice, adaptate perfect identității fiecărui client, indiferent de meridian.

Acest proiect reprezintă materializarea conceptului de arhitectură fără frontiere.

Concepută dintr-un studio situat la mii de kilometri distanță, locuința este rezultatul unui proces riguros de analiză digitală și empatie față de contextul local din Indonezia. Proiectul demonstrează că distanța nu este o barieră, ci un catalizator pentru soluții inovatoare: structura principală, realizată cu precizie industrială, se împletește armonios cu texturile brute ale materialelor găsite în sit. Fiecare detaliu a fost modelat pentru a răspunde condițiilor climatice specifice, transformând provocările terenului în avantaje estetice. De la ventilația naturală, care elimină nevoia sistemelor mecanice, până la utilizarea măiestriei artizanilor locali, casa funcționează ca un ecosistem viu. Este o dovadă că arhitectura modernă poate fi în același timp globală ca viziune și profund locală ca simțire, oferind un adăpost care nu doar ocupă un loc, ci îi aparține pe deplin.

Trimite textul ACTIV la 8844

și donează 2 euro lunar pentru ca o persoană cu dizabilități motorii să poată trăi activ și fără dureri,

într-un scaun rulant recondiționat și adaptat nevoilor sale.

Horoscop

În această primă parte a lunii, felul în care comunici cu cei din jur poate să aibă o importanță deosebită. Dorințele și țelurile pe care ți le propui în această perioadă sunt realizabile dacă știi să adopți tonul potrivit și să alegi cu înțelepciune oamenii care pot și sunt dispuși să te ajute.

Dorințele și țelurile pe care ți le propui în această perioadă sunt realizabile dacă știi să adopți tonul potrivit și să alegi cu înțelepciune oamenii care pot și sunt dispuși să te ajute atunci când ai nevoie.

Eventualele neînțelegeri în relația de cuplu apărute în ultimele două-trei luni încep să se clarifice, să se risipească. Dai dovadă de răbdare și responsabilitate, pentru că numai așa poți să depășești cu bine eventualele momente mai tensionate.

Balanțele au un simț artistic deosebit iar estetica joacă adesea un rol important pentru ele, așa că acum este în interesul tău să fii foarte atent la ceea ce există dincolo de aparențe, în spatele imaginii și să privești mai în profunzime, încercând să cunoști caracterul persoanei.

Ai tendința să te intereseze mai mult viața amoroasă, să ieși în societate și să îți creezi ocazii de a face cunoștință cu persoane interesante.

Capricornii care deja au pe cineva, pot să îi inspire sau chiar să îi determine să ia anumite decizii la care se gândesc de mult.

Ai ocazia să iei legătura cu cineva cu care ai avut o relație în trecut sau să reiei o relație mai veche, în cazul în care te tentează acest lucru. Un alt scenariu posibil este că deja ai pe cineva, dar relația este deocamdată ferită de ochii lumii, iar acum vrei să o faci publică.

În cazul în care perioada anterioară nu a fost atât de liniștit și armonioas cum te-ai așteptat, nu devenii bănuitor, posesiv ori gelos. Dacă dai dovadă de răbdare, s-ar putea să descoperi că există o cauză obiectivă, dacă partenerul tău s-a confruntat cu o situație dificilă.

Ești inspirat și motivat să faci tot ceea ce ține de tine pentru ca relațiile familiale să fie armonioase. Îți exprimi sentimentele, chiar dacă nu neapărat prin atitudini romantice, ci mai degrabă prin fapte concrete, socializare și puțin spirit de aventură sau chef de divertisment.

Fie că vrei să întâlnești dragostea, fie că ești într-o relație neoficializată. Nu este exclus ca anumite situații să îți arate că sentimentele tale sunt similare cu cele ale unei persoane de care te simți atras. În acest caz, relația are șanse mari să evolueze în sensul pe care îl dorești, mai ales în ultima decadă a lunii.

În funcție de etapa de viață în care vă aflați, aceste țeluri pot să vizeze viitorul apropiat, cum ar fi planuri de vacanță pentru la vară, sau viitorul mai îndepărtat, cum ar fi achiziționarea unei locuințe, conceperea unui copil etc.

Ai numai de câștigat dacă acorzi mai multă importanță unor calități ca gândirea matură, intuiția, ingeniozitatea și creativitatea, pentru că acestea nu se uzează cu timpul, ci, dimpotrivă, tind să se îmbunătățească și să se rafineze.

Dacă ești căsătorit sau într-o relație de lungă durată, nu duci lipsă de ocazii în care să îți exprimi sentimentele, dorințele și speranțele privitoare la copii și ai toate șansele să fii în acord cu partenerul.

Aura Badiu

Pentru Aura, curiozitatea a fost mereu o sursă de experiențe diverse, umorul – o formă de acceptare a realității și de onestitate blândă, iar diversitatea o are în sânge. Născută în

Sibiu, are rădăcini amestecate: germane, poloneze și ucrainene din Bucovina, o bunică unguroaică din Sibiu și un bunic din Muntenia. A studiat Litere și Arte, a lucrat în design interior și în învățământul de stat ca profesor, iar de 15 ani activează în marketing. Iubește muzicuța, acordeonul și improvizația. În cadrul grupului RACOLAJ, a descoperit colajul și bucuria de a spune adevărul împreună, altfel. Aura definește colajul ca un fel de lucru manual al gândirii, într-un moment de spontaneitate.

DE CE SĂ LOCUIEȘTI ÎN SIBIU Sibiul are o energie latentă, ca un copil bătrân cu poveste care încă mai are de învățat. E loc de pionierat! Pentru că e deficit de underground și de diversitate culturală. Și ai acces ușor la lucruri cinstite, inclusiv produse locale și peisaje variate.

TREI LOCURI PE CARE ORICINE AR TREBUI SĂ LE VADĂ

ÎN SIBIU Poiana Soareleui din Săliște; pe coclaurii

Munților Cibin și toată Mărginimea Sibiului; barajul de la Gura Râului și Valea Hârtibaciului (un pic din Mocănița); pasajul lung dintre Magheru și Șelarilor; cele peste 100 de picturi murale din Street ART Festival; Pasajul Scărilor pe care mama l-a pictat în acuarelă.

UN FESTIVAL TARE CU CARE ASOCIEZI SIBIUL Astra Film + ESTE FILM pentru că se spune adevărul încăpățânat.

ÎN SIBIU MĂ INSPIRĂ Umorul, ritmul, sensibilitatea oamenilor, pofta de colaborare și intimitatea comunității.

UN GUST, UN PREPARAT SPECIFICE SIBIULUI Asociez Sibiul cu păstrăv și ceaun.

CEA

MAI BUNĂ MÂNCARE DIN ORAȘ O

GĂSEȘTI La producătorii locali. Sunt așa prețioși și modești.

CE TE FACE SĂ ZÂMBEȘTI PE STRĂZILE

SIBIULUI Oamenii care fac lucruri „ciudate” și inocente, dar rămân autentici în sinceritatea plăcerii lor, fețele celor din jur uimite de tot ce le e nefamiliar, muzicanții stradali (rari), momentele când orașul se contrazice singur și interacțiunile calde dintre oameni într-un magazin.

UN LOC PREFERAT DE UNDE

POȚI VEDEA

TOT ORAȘUL De la hubloul unui avion care tocmai a decolat de pe Aeroportul Sibiu, înainte să intre în fetrul norilor.

SPAȚII DIN ORAȘ CARE MERITĂ SĂ FIE

REVITALIZATE Halele Rieger (Halele Independența), Patinoarul Vechi, Str. Abatorului cu clădirea fostei Fabrici Libertatea (Țesătoria de Lână), fostul Amylon, clădirea cu luminator de pe Str. Banatului de lângă ULBS Artă Teatrală (Sala Canvas).

FORMULA CARE DEFINEȘTE STAREA DE SPIRIT

A SIBIULUI Sibiul e un oraș al contrastelor. Vechi, cu pofte noi. Rafinat, rigid, capabil de colaborare. Între pâine și circ, oaze de finețe și underground-ul în germinare. Iar între localnici timizi și venetici, miturile încep să se schimbe.

SIBIULUI ÎI LIPSEȘTE Decența

prețurilor la vin în localuri (adesea comparabile sau chiar mai mari decât în sudul Franței), spații motivante de socializare pentru seniori activi, spații de experiment și creație pentru oricine și infrastructură adecvată persoanelor cu deficiențe de mobilitate.

La Aria Sibiu ai mereu cele mai bune oferte la serviciile de sport.