Issuu

Octombrie 2026 | zilesinopti.ro

„Timpul este cea mai lungă distanţă dintre două experienţe”

Din mâinile creatorilor

din 30 octombrie 2026 doar în cinematografe

OctOmbrie 2026

editorial

POP CULTURE MAGAZINE

Peisaj festivalier în luna octombrie Ioan BIG, publisher

oamna şi-a intrat în drepturi şi noi am revenit la treburile cotidiene, aşa că s-a cam dus o parte din dispoziţia de a migra în afara zonelor de reşedinţă, dar, cu toate astea, nu trebuie să disperăm, pentru că, odată cu deschiderea stagiunii, suntem expuşi la o inflaţie de pretexte de evadare din casă, ce îmbogăţeşte oferta (pop) culturală uzuală din sălile de cinema şi cluburile cu muzică live. Peisajul festivalier intră la rândul său în etapa rezervată dominant locaţiilor indoor şi evenimentelor destinate unor segmente de public mai clar definite ca apetit de consum, indiferent că e vorba de arte vizuale, performative, sonore, scrise sau new media, iar în octombrie avem parte de manifestări cu profiluri suficient de diverse încât să ne putem asezona propria agendă cu propuneri satisfăcătoare. Din fericire, majoritatea brandurilor festivaliere care au deja în spate o istorie de succes în oraşele lor continuă să fie prezente în calendarul evenimenţial, în pofida conjuncturii austere şi impredictibile, indiferent că e vorba despre arta imaginii (Bucharest Photofest, 9-18.X), a scenei (Festivalul National de Comedie, Brăila, 10-18.X) sau a sunetelor (One Jazz Festival, Baia Mare, 23-24.X). Mergând mai departe, iubitorii de proză, poezie sau non-ficţiune vor fi răsfăţaţi la Timişoara, unde, între 14 şi 16 octombrie, se petrece Festivalul Internaţional de Literatură FILTM şi, după numai o săptămână, la Iaşi, în cadrul reputatului Festival de Literatură şi Traducere FILIT. În privinţa cinematografiei, patru festivaluri tradiţionale jalonează vârful festivalier autumnal. Între 2 și 11 octombrie, cel mai mare festival de film de animație din Estul Europei, Animest, se www.zilesinopti.ro

desfăşoară la Bucureşti, iar la jumătatea lunii fanii filmului fantastic se vor întâlni la Braşov pentru Dracula Film Festival (15-18.X), în timp ce amatorii de film documentar au deja în plan să meargă la Sibiu, la Astra Film Festival (17-25.X). Spre final, în Capitală avem Les Films de Cannes à Bucarest (24 octombrie-2 noiembrie), care se va deschide cu propunerea României la Oscar, Fjord, al lui Cristian Mungiu. La intersecţia dintre film şi muzică se află Taifas – Festivalul de film şi cultură balcanică din Timişoara (12-18.X), în cadrul căruia avem parte de Sukar Nation, Maria Tănase şi Ligia K. Fiindcă am ajuns la cântări, pe de-o parte avem festivaluri din zona light, precum Rock’n’Iaşi (24.X), Oradea FestiFall (9-11.X), JAZZx Forward (22-24, Timişoara) sau Festivalul Naţional de Muzică Folk La Malul Mării (24-25.X), de la Mangalia, dar şi suficiente opţiuni din cea a muzicii culte, precum Festivalul Internaţional Elena Teodorini de la Craiova, new entry-ul Cazino Music Festival de la Constanţa sau apreciatul festival de muzică de cameră SoNoRo, care va începe la Bucureşti. De altfel, în privinţa artelor performative, atenţia se îndreaptă luna aceasta cu precădere spre Capitală, datorită Festivalului Naţional de Teatru / FNT, care va avea loc în perioada 16-26 octombrie, simultan cu Bienala de Scenografie. Trăgând linie, evenimente interesante care să ne extragă din case se întâmplă cam peste tot în ţară, în pofida vremurilor dificile pe care le trăim şi n-ar trebui să le ratăm, mai ales dacă au loc în oraşul nostru, fiindcă avem nevoie de asemenea pretexte de reset mai mult ca oricând... aşa că, în octombrie, e foarte probabil să ne intersectăm cumva în sălile de spectacol.

PAGINA 7

OctOmbrie 2026

www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/zilesinopti

Autori & contributori

ZILE ȘI NOPȚI - POP CULTURE MAGAZINE ISSN 2559-172X Apare gratuit, lunar. Nr. 90(600) - Octombrie 2026 Tiraj: 10.000 exemplare, Bucuresti, Brasov + prin abonament la nivel național pe shop.zilesinopti.ro

Ioan Big este jurnalist și analist Pop Culture.

iOAN biG

PUbLiSHer

Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro

GrUiA DrAGOmir

Gruia este jurnalist. A absolvit Facultatea de Litere, cu o lucrare de licență despre influența culturii americane asupra literaturii române.

HOriA GHibUȚiU

E ziarist din 1990, a lucrat de la presa cotidiană (Tineretul liber, Evenimentul zilei, ProSport, Adevărul) până la ghiduri TV și reviste lucioase...

cLAUDiA ALDeA

Studentă a Facultății de Litere din București, Claudia este pasionată de povești și de cum sunt ele trăite prin literatură și muzică.

mĂDĂLiNA LeFter

Mădălina este activă în domeniul marketingului și este pasionată de citit, scris și de câte puțin din tot ce înseamnă artă.

Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro Director Vânzări: Simona Stoichici, simona@simone-advertising.ro Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro

SeNiOr eDitOr

Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro Contabilitate: Mihaela Stoica, contabilitate@zilesinopti.ro Dezvoltare online: Radu Ganea, radu.ganea@zilesinopti.ro Coordonator calendar evenimente naționale, zilesinopti.ro/evenimente-romania/ tibi.oprita@zilesinopti.ro Redacție Print/Online/Social Media: Anastase Ștefania-Antonia, stefania.anastase@zilesinopti.ro Tibi Oprița, tibi.oprita@zilesinopti.ro site@zilesinopti.ro EDIȚIA DE BUCUREȘTI: Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro Online: Anastase Ștefania-Antonia, bucuresti@zilesinopti.ro Distribuție: Dan Budoi EDIȚIA DE BRAȘOV: Redactor: Adina Chirvasă site@zilesinopti.ro Distribuție: Andrei Paul, paul.andrei@zilesinopti.ro Francize ZILE ȘI NOPȚI: Sibiu, Oradea. Tipărit la tipografia Conphys. www.conphys.ro ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată. Editor: City Guide Media SRL. Brașov, str. Octavian Goga nr. 9A ABONEAZĂ-TE LA ZILE ȘI NOPȚI N-ai prins revista în oraș? O aducem noi la tine! Detalii pe shop.zilesinopti.ro 

Din 2019 este Director al Dracula Film Festival și Director artistic al Brașov Jazz & Blues Festival.

reDActOr

ALiN GĂLĂȚeScU

SeNiOr eDitOr

ALeX mUȘAt

Alin este analist de Modă și LifeStyle / Creator de Evenimente/ Consilier de Imagine și de Brand / Creator de Proiecte Speciale de Film și Fotografie Arty.

Alex Mușat este toboșar și absolvent al secției de Jazz & Muzică Ușoară din cadrul U.N.M.B. Alex scrie articole despre muzică.

reDActOr

DeLiA mitrAcHe reDActOr

teODOrA brAtU

Delia este jurnalistă și face selecția de evenimente culturale pentru rubricile de recomandări. Realizează reportaje și interviuri din spațiul teatral și festivalier.

Teodora este jurnalistă și scrie analize referitoare la teatru, fi lm și artele performative.

reDActOr

iULiANA ciOcÎrLAN reDActOr

La început de carieră în marketing, Iuliana adoră muzica electronică și mâncarea (ne)obișnuită. Scrie texte pe subiecte de eat & drink și „pop-up” stories.

Contributori Octombrie 2026 | zilesinopti.ro

„Timpul este cea mai lungă distanţă dintre două experienţe”

Ioana Aldea Alexandra Bujeniță Ștefan Iancu Irina Moscu Răzvan Sădean Cosmin Dragomir Laura Cozmîncă Andrada Dincă Berti Barbera Adriana Sohodoleanu Bianca Roiu Ștefan Chirițescu Liviu Mereuță Cezar Deli-Iorga Monica Felea Adina Chirvasă Marcela Dorobanțescu Elena Stanciu Laura Ducu Anca Truteskov

AM DESCHIS

Sumar

Octombrie 2026

POP-UP STORiEs: PAGINA 11 WINNIE THE POOH - Parcursul centenar al unui personaj iconic Capitolul FILM PAGINA 17 IOAN BIG: DRACULA FILM FESTIVAL - Bătălia pentru Dracula Trophy PAGINA 19-21 Premierele lunii PAGINA 23 Verity PAGINA 25 Gentle Monster PAGINA 27 Strada Malaga PAGINA 29 Cealaltă mamă PAGINA 30-31 Mielul Shaun, Aventuri de Halloween PAGINA 33 Străinul PAGINA 35 Găina PAGINA 37 Street Fighter PAGINA 39 Whalefall: Contratimp în abis PAGINA 40-41 Forgotten Island PAGINA 43 Fata caprei PAGINA 45 Rațiune și simțire PAGINA 47 Rolling Loud PAGINA 48-49 Wildwood PAGINA 51 Crăciun amar PAGINA 53 POINT OF VIEW: „Oasis: Don't Look Back in Anger”

Capitolul ARTĂ PAGINA 55 TEODORA BRATU: Un deceniu fără reguli The 90s: Art and Fashion PAGINA56-57 ARTĂ SCENOGRAFICĂ: W.O.R.K. PAGINA 58-59 ARTĂ FOTOGRAFICĂ: JUSTIN QUINNELL PAGINA 60-61 FESTIVAL: Ce și de ce să vedeți la FNT36 PAGINA 62-63 PERFORMING ARTS: SONORO 21 PAGINA 65 TEATRU: Săptămâna Comediei PAGINA 50-51 BODY ART: PRALEA DANI Capitolul MUZICĂ SUSȚINUT DE

ELECTRO MURES

Electromures

PAGINA 53 TEODORA BRATU: NINIGRA, un fel de Sarmalele Reci la feminin PAGINA 70-71 ELECTROMUREȘ, un an de la revenire PAGINA 73 MUZICĂ NOUĂ: Ce ascultăm în luna octombrie PAGINA74-75 DIALOGURI FĂRĂ NOTE: SIMON BOSWELL PAGINA 76-77 ANIVERSARE: Lennon... la 86 de ani PAGINA 78 INDIE STAR: LILY SEABIRD PAGINA 79 OMUL CU DISCURILE: John Scofield & Dave Holland - „Memories of Home”

Povești de succes SUSȚINUT DE

PAGINA 94-95 SIPIT- Povestea primului suc cu prebiotice produs în România PAGINA 10

POP CULTURE MAGAZINE

Capitolul EAT & DRINK SUSȚINUT DE

PAGINA 97 ŞTEFAN CHIRIŢESCU: Crame care au furat scena PAGINA 82 GURMAND: Scene dintr-o degustare PAGINA 83 TOP: 6 restaurante pentru prima cină serioasă de toamnă PAGINA 84-85 SERGIANA: Pentru Toţi, cu Mic, cu Mare, Sergiana-i Sărbătoare! PAGINA 87 PE GUSTUL NOSTRU: Mai întâi la tavernă, apoi la Michelin PAGINA 88-89 CULINARE: Ce mai putem pune în paste PAGINA 90 BISCUIT.RO: Despre prăjituri, orașe, prestigiu și comerț PAGINA 91 DRINK: 6 baruri pentru un date night PAGINA 92-93 MIXOLOGY: Cocktailuri pe bază de whisky și bourbon Capitolul LIFESTYLE PAGINA 97 ALIN GĂLĂŢESCU: Octombrie, luna marilor evenimente în modă PAGINA 98-99 DESIGN: O viziune curatorială a opt designeri de la Romanian Jewelry Week 2026 PAGINA 100-103 FASHION: „Privind spre viitor... prin trecut” PAGINA 104-105 ANIVERSARE: Little Black Dress – un etern simbol Chanel PAGINA 106 AWARDs: „ENCENS ROI” by Histoires De Parfumes PAGINA 107-109 DESIGN/ ARHITECTURĂ: Omlett, Brașov PAGINA 110-114 FASHION EVENT: „ART EAST FASHION FESTIVAL” 2026 www.zilesinopti.ro

TEXT DE IOAN BIG

OCTOMBRIE 2026

POP-UP StOries WINNIE THE POOH Parcursul centenar al unui personaj iconic

fost odată ca niciodată... un scriitor, A.A. Milne, care și-a început cariera cu piese de teatru pe care le-a pus pe hârtie în timp ce era soldat în Primul Război Mondial, dintre care una a fost produsă chiar de J.M. Barrie, autorul lui Peter Pan. Britanicul a scris însă și multă poezie, iar cea intitulată Teddy Bear a fost publicată în 1924, într-un volum ilustrat de E.H. Shepard și, după câteva luni, un alt ursuleţ avea să se nască în mintea lui Milne, inspirat de o jucărie de pluș cumpărată pentru fiul său, Christopher Robin și numit după un urs văzut împreună cu cel mic la London Zoo... Winnie the Pooh. Actul de naştere al celebrului animăluţ antropomorf l-a reprezentat cartea de povești Winnie-thePooh, apărută pe 14 octombrie 1926, ilustrată de Shepard, care a făcut cunoștinţă publicului larg cu gașca sa de prieteni (Christopher Robin, Piglet, Eeyore, Rabbit, Owl, Kanga și Roo), stabilită pe tărâmul fictiv Hundred Acre Wood. iar într-un top retrospectiv al Winnie-the-Pooh a revoluționat personajelor fictive cu cele mai întregul gen al literaturii pentru mari venituri doar Mickey Mouse copii - servind drept model pe îl devansează pe Winnie. Datorită care autorii au căutat apoi să îl menţinerii unei prezenţe constante emuleze - și a avut un impact în mediile culturale populare, pozitiv atât de profund asupra Pooh, Piglet, Eeyore și ceilalți lumii, indiferent de vârstă A.A. Milne și Christopher Robin s-au transformat din personaje sau generaţie, încât a generat foto © Anglotopia introspective ale literaturii pentru o sumedenie de adaptări şi copii în ambasadori de brand pentru produse declinări în tot spectrul Pop culture, de la gaming, muzică sau tatuaje până la, evident, arte dintre cele mai diverse, iar un jalon fundamental în acestă poveste îl reprezintă, incontestabil, vizuale și cele ale spectacolului. Pe parcursul a 100 de ani, personajele din universul Winnie the licenţierea drepturilor către compania Walt Disney și avalanșa de animaţii care au urmat Pooh au apărut pe articole din porțelan, bavete scurtmetrajului Winnie the Pooh and the Honey pentru bebeluși, accesorii de petreceri, flacoane Tree (1966). de vitamine, feţe de pernă și multe, multe altele, www.zilesinopti.ro

PAGINA 13

POP-UP STORiEs

ZILE ȘI NOPȚI

The Many Adventures of Winnie the Pooh (film), 1977

Winnie the PooH the Musical, 2023 (foto © Pamela Raith)

Cu toate că Disney a făcut din Winnie un superstar global prin crearea unei francize media care și-a dovedit perenitatea dincolo de cinema sau TV, inclusiv în secolul XXI, prin milioane de reviste și comics-uri vândute în zeci de ediţii internaţionale (Winnie the Pooh Magazine), teme de parcuri tematice (Pooh’s Hunny Hunt), discuri (More Songs from Pooh Corner) sau jocuri video (Adventures in the 100 Acre Wood, Piglet’s Big Game, Winnie The Pooh’s Home Run Derby), între Londra lui Milne și Hollywood a existat, în tinereţea ursuleţului, un responsabil de lansarea sa în mediile consumeriste... Stephen Slesinger, creator newyorkez de comics-uri, dar și producător de radio, film și TV, care avusese flerul să cumpere drepturile asupra lui Winnie pentru America de Nord încă din 1930 și, în scurt timp, Pooh a devenit un business de peste 50 de milioane de dolari anual. Slesinger a fost cel care a desenat tricoul roșu al îndrăgitului erou la prima sa apariţie color, în 1932, și tot el este responsabil de conceperea, încă de dinaintea WWII, a primei păpuși, primului board game, disc, puzzle ș.a.m.d. Tot în acea perioadă a apărut cel dintâi semn de interes din teatru, prin Winnie-the-Pooh la Guild Theatre din New York (1931), spectacol creat cu marionetele faimoasei Sue Hastings, dar în această privinţă, Disney s-a dovedit a fi o frână, pentru că planurile ambiţioase și, până la urmă, nefinalizate ale companiei de a colabora cu Edward Albee (Cui

i-e frică de Virginia Woolf?) pentru a gândi un Musical destinat Broadway-ului au ţinut domeniul blocat timp de decenii. Prin urmare, până la Winnie the Pooh: The New Musical Adaptation din 2021, de care au fost responsabili compozitori de casă ai Disney, fraţii Sherman (Mary Poppins, The Jungle Book), mai pot fi menţionate aici doar demersuri punctuale, precum momentul cu Winnie creat de un alt păpușar legendar, Bill Baird, în programul TV Shirley Temple’s Storybook (1960) sau one-man show-ul conceput de actorul englez Peter Dennis, Bother! The Brain of Pooh (1986), lăudat inclusiv de Christopher Robin Milne. Mai multe s-au întâmplat pe plan audio, cu înregistrări pentru vinil (RCA, HMV) și radio (BBC, CBS), unde Winnie a debutat în Anglia cu șapte ani înainte de SUA, povești despre grupul său de prieteni fiind lecturate de-a lungul deceniilor de personalități actoricești marcante, printre care James Stewart, Ian Carmichael, Carol Channing, Stephen Fry și Judy Dench. Monopolul american al Disney a adus beneficii uriașe brandului Pooh Winnie are o stea pe Hollywood Walk of Fame din 2006 -, întrucât compania de producţie a realizat constant adaptări destinate sălilor de cinema sau televiziunii, de la nominalizatul la Oscar Winnie the Pooh and Tigger Too (1974) până la serialul destinat preşcolarilor Me & Winnie the Pooh (2023), care s-au bucurat de un succes variabil, în funcţie de tipul propunerii (animaţie 2/3D, live action) și segmentul de public vizat. Această dominaţie a generat însă reacţii inedite în afara ariei

PAGINA 14

www.zilesinopti.ro

Octombrie 2026

POP CULTURE MAGAZINE

sale de acoperire, precum trilogia atât de agitat. Trei tinere vedete Winnie-the-Pooh produsă în nipone lansate în boy bandUniunea Sovietică în perioada uri, Sho Sakurai, Ryohei Abe 1969-1972, pentru care echipa (Snow Man) și Noel Kawashima Bee Movie, 2007 de animație a creat un aspect (Travis Japan) au fost aleși drept vizual nou pentru fiecare personaj, fără ambasadori, deoarece personalitățile lor a se baza pe ilustrațiile lui Shepard, sau rezonează cu imaginea lui Winnie și vor a “înţepăturii” la adresa Disney din Bee transmite mesajul despre „importanța Movie (2007), când Pooh și Piglet sunt de a fi tu însuți”, inspirându-se din surprinși mâncând miere și ameninţaţi modul în care ursuleţul își petrece cu tranchilizarea, după ce, în urma timpul... prețuind și savurând clipa procesului câștigat de albine contra prezentă. oamenilor, mierea trebuie returnată Oamenii se întorc mereu la Pooh, acestora. deoarece poveștile sale îmbină umorul Asemenea clin d’oeil-uri la adresa simplu cu lecții de viață surprinzător lui Winnie the Pooh, care contribuie de înțelepte despre bunătate, loialitate la menţinerea notorietăţii sale, sunt și prietenie. De exemplu, Kenny abundente după 2000, dacă ne gândim Loggins, muzicianul dublu premiat la lungmetraje de cinema precum cu Grammy, avea doar 17 ani când a Monsters, Inc. (2001), The Wild (2006), compus The House At Pooh Corner Ralph Breaks the Internet (2018) și (1970), pentru că „a fost prima carte Chip ‘n Dale: Rescue Rangers (2022) pe care am citit-o vreodată”, iar după ori la producţii TV ca Dragon Tales ce a devenit tată a revenit asupra (2001), Saturday Night Live (2003), cântecului adăugând o nouă strofă: The Simpsons (2003/2009), Family Guy „Return to Pooh Corner”. Lumea (2009-2017), Robot Chicken (2012), blândă a lui Winnie the Pooh oferă South Park (2019) sau Big Block Movie alinare și trezește nostalgie în rândul On Our End (2023). Cu toate astea, mai multor generații, pentru că oferă tot Disney rămâne responsabil de timpul și spațiul necesare pentru ca menţinerea popularităţii, deci, implicit, imaginația să înflorească, iar amintirile a relevanţei planetare a lui Winnie ca propriei copilării să se împletească cu icon Pop culture și, de aceea, nu e de formarea altora noi, alături de copiii mirare că, pentru a-i celebra centenarul, noștri. Pentru mulţi oameni, aceste pe 14 octombrie, Disney Japonia propune “Pooh personaje simple au devenit o parte integrantă a Time”, o zi de relaxare în care „nu faci nimic” – ființei lor, păstrate în subconștient în așteptarea aidoma lui Winnie the Pooh –, destinat tuturor momentelor în care simt că trebuie scoase la celor care muncesc din greu într-un peisaj cotidian lumină și scuturate de praful uitării. Winnie the Pooh, Imagination Stage, 2024 foto © Margot Schulman

www.zilesinopti.ro

Abe, Sakurai & Kawashima, Pooh Time, 2026 foto © Megalodon.jp

PAGINA 15

Art by Costin Chioreanu

draculafilm.ro

Brasov, Transylvania 15-18 October, 2026

OctOmbrie 2026

TEXT DE IOAN BIG

DRACULA FILM FESTIVAL

Bătălia pentru Dracula Trophy

estivalul internaţional de film fantastic de la Braşov, Dracula Film Festival, ajuns la ediţia cu numărul XIV, promite pentru perioada 15-18 octombrie evenimente cinematografice inedite, premiere, Q&A, workshop-uri, happening-uri muzicale și expoziții. Pentru cinefili şi cineaşti deopotrivă, atractive sunt în primul rând secțiunile competiționale de scurt şi lungmetraje, devenite tradiţionale, iar membrii diverselor jurii au cu siguranţă şi anul acesta o misiune dificilă în a alege câștigătorii trofeelor, dintr-o selecţie care îşi propune să reflecte varietatea formelor de expresie ale fanteziei, de la comedie neagră la film documentar și experimental, de la Thriller sau Neo-Noir până la Horror și SF. Skybreaker

Cele cinci lungmetraje dintre care cei trei juraţi - actorul Gabriel Spahiu (România), regizorul Christophe Karabache (Franţa/Liban) şi producătorul, DoP-ul şi regizorul Randal Plunkett (Irlanda) - vor desemna câştigătorul râvnitului Dracula Trophy, cel mai important premiu al festivalului, se numără, bineînţeles, printre cele mai aşteptate proiecţii, mai ales că vor fi prezentate la Braşov în premieră naţională. Din Franţa vine Heritage, un Horror pentru care alegerea stilului found-footage a fost cea mai bună modalitate de a explora memoria unei familii de care doi dintre membrii acesteia se simt străini, iar din Spania un Thriller ce explorează natura fragilă a realității, The Eternal Night Of Hannah Goldman, despre o monteură de film hărțuită de indivizi hotărâți să-i provoace durere și suferință până în punctul în care începe să creadă că își pierde mințile. Din spaţiul Horror-ului psihologic face parte The Shadow (Paraguay), în care doi frați se refugiază într-o casă izolată, luând o femeie ostatică, dar ceea ce părea un ascunziș sigur devine rapid un labirint al întunericului... viziuni tulburătoare, orori supranaturale și destrămarea sângeroasă www.zilesinopti.ro

a legăturii dintre ei. Genul SF este reprezentat de The Journey to No End (China), a cărui poveste e plasată într-un viitor în care majoritatea oamenilor își transferă conștiința într-o lume digitală, iar un băiat – nesigur dacă își dorește acest lucru – pornește într-o călătorie pentru a se regăsi pe sine, în timp ce Fantasy-ul are ca exponent originalul lungmetraj australian Skybreaker, filmat în Albania, despre o tânără născută cu un „dar” supranatural, ce pornește într-o misiune periculoasă pentru a-și salva iubitul din mâinile unei vrăjitoare malefice... din zilele noastre. Cred că aceste exemple sunt suficiente pentru ca iubitorii de poveşti „fantastice” să realizeze că merită a lua în considerare ideea unui city break la Braşov în perioada Dracula Film Festival. PAGINA 17

OctOmbrie 2026

POP CULTURE MAGAZINE

VERITY PREMIERA 2 OCTOMBRIE

GENTLE MONSTER PREMIERA 2 OCTOMBRIE

LEA SEYDOUX

GENTLE MONSTER UN FILM DE MARIE KREUTZER

2026 OFFICIAL SELECTION

COMPETITION

„O DRAMA CUTREMURATOARE.” - THE TELEGRAPH

SCANEAZĂ PENTRU PROGRAM & TRAILER

DIN 2 OCTOMBRIE 2026 DOAR ÎN CINEMATOGRAFE

TO Verity  Michael Showalter  Anne Hathaway, Dakota Johnson, Josh Hartnett  Crimă, Dramă, Mister, Romantic, Thriller  114 minute  InterComFilm Distribution  2 octombrie 2026

TO Gentle Monster  Marie Kreutzer  Léa Seydoux, Catherine Deneuve, Jella Haase, Laurence Rupp, Sylvester Groth  Dramă, Thriller  114 minute  Bad Unicorn  2 octombrie 2026

OCTOMBRIE

STRADA MALAGA PREMIERA 2 OCTOMBRIE

MIELUL SHAUN: AVENTURI DE HALLOWEEN PREMIERA 9 OCTOMBRIE

TO Calle Málaga  Maryam Touzani  Carmen Maura, Marta Etura, Ahmed Boulane, María Alfonsa Rosso, La Imèn  Comedie, Dramă, Romantic, Dragoste  116 minute  Good Time Films  2 octombrie 2026

TO Shaun the Sheep: The Beast of Mossy Bottom  Steve Cox, Matthew Walker  Justin Fletcher, John Sparkes, Kate Harbour  Animație, Aventuri, Comedie, Familie  91 de minute  Bad Unicorn  9 octombrie 2026

OCTOMBRIE

CEALALTĂ MAMĂ PREMIERA 9 OCTOMBRIE

STRĂINUL PREMIERA 9 OCTOMBRIE

TO Other Mommy  Rob Savage  Jessica Chastain, Sean Kaufman, Dichen Lachman, Karen Allen  Horror  93 de minute  Ro Image 2000  9 octombrie 2026

TO The Stranger  François Ozon  Benjamin Voisin, Rebecca Marder, Pierre Lottin, Denis Lavant  Crimă, Dramă  122 de minute  Independența Film  9 octombrie 2026

OCTOMBRIE

09 OCTOMBRIE

GĂINA PREMIERA 9 OCTOMBRIE

STREEET FIGHTER PREMIERA 16 OCTOMBRIE

TO Hen  György Pálfi  Yannis Kokiasmenos, Maria Diakopanayotou, Argiris Pantazaras,  Comedie, Crimă, Dramă  95 de minute  Transilvania Film  9 octombrie 2026

TO Street Fighter  Kitao Sakurai  Jason Momoa, David Dastmalchian, Noah Centineo, Olivier Richters,  Acțiune, Crimă, Dramă  125 de minute  Ro Image 2000  16 octombrie 2026

OCTOMBRIE

OCTOMBRIE Dolby 3D 2D Atmos

TO - titlu original, - regia,  - cu,  - gen,  - durata, - distribuit de,  - premiera in Romania.

www.zilesinopti.ro

PAGINA 19

OctOmbrie 2026

POP CULTURE MAGAZINE

INSULA PIERDUTĂ PREMIERA 16 OCTOMBRIE

WHALEFALL: CONTRATIMP ÎN ABIS. PREMIERA 16 OCTOMBRIE

TO Forgotten Island  Januel Mercado, Joel Crawford  Dave Franco, Jenny Slate, Amielynn Abellera  Animație, Aventuri, Comedie  98 de minute  Ro Image 2000  16 octombrie 2026

TO Whalefall  Brian Duffield  Josh Brolin, Elisabeth Shue, Austin Abrams, Jane Levy, Emily Rudd  Thriller  106 minute  Forum Film România  16 octombrie 2026

OCTOMBRIE

FATA CAPREI PREMIERA 18 OCTOMBRIE

RAȚIUNE ȘI SIMȚIRE PREMIERA 23 OCTOMBRIE

TO La niña de la cabra  Ana Asensio  Ana Asensio, Alessandra González, Silvia Yagüe  Drama  95 de minute  Avanpost Distribution  18 octombrie

TO Sense and Sensibility  Georgia Oakley  Daisy Edgar-Jones, Caitriona Balfe, Fiona Shaw, George MacKay  Dramă, Romantic, Dragoste  132 de minute  Ro Image 2000  23 octombrie 2026

OCTOMBRIE

ROLLING LOUD PREMIERA 00 OCTOMBRIE

WILDWOOD: TĂRÂMUL FANTASTIC PREMIERA 30 OCTOMBRIE

TO Rolling Loud  Jeremy Garelick  Christine Ko, Marcus Lewis, Owen Wilson, Travis Scott, Jolene Blalock  95 de minute  Comedie  Forum Film România  23 octombrie 2026

TO Wildwood  Travis Knight  Peyton Elizabeth Lee, Jacob Tremblay, Carey Mulligan, Mahershala Ali,  Animație, Aventuri, Dramă, Familie, Fantastic, Horror  132 de minute  Bad Unicorn  30 octombrie 2026

OCTOMBRIE

CRĂCIUN AMAR PREMIERA 30 OCTOMBRIE

MIA ȘI ȘCOALA DE MONȘTRI PREMIERA 30 OCTOMBRIE

TO Amarga Navidad  Pedro Almodóvar  Belén Riquelme, Bárbara Lennie, Aitana Sánchez-Gijón, Rossy de Palma  Dramă  112 minute  Independența Film  30 octombrie 2026

TO Monster Mia  Verena Fels  Verena Altenberger, Armin Assinger, Lilian Gartner  Animație, Aventuri, Comedie  81 de minute  CAY Films  30 Octombrie 2026

OCTOMBRIE

OCTOMBRIE Dolby 3D 2D Atmos

TO - titlu original, - regia,  - cu,  - gen,  - durata, - distribuit de,  - premiera in Romania.

www.zilesinopti.ro

PAGINA 21

PREMIERĂ

TEXT DE IULIANA CIOCÎRLAN

neori, cel mai interesant lucru pe care îl poți descoperi într-o casă nu este un secret, ci o poveste despre care nu știi dacă este sau nu adevărată. Asta află o scriitoare care acceptă să termine seria de romane a celebrei Verity Crawford și ajunge să locuiască în casa familiei acesteia. Verity, adaptarea romanului lui Colleen Hoover, în regia lui Michael Showalter, transformă această premisă într-un thriller psihologic cu mister, tensiune și o doză cel puțin complicată de romantism.

VERITY

Un manuscris ascunde mai mult decât o poveste

În centrul poveștii se află Lowen Ashleigh (Dakota Johnson - Fifty Shades of Grey), aflată într-un moment dificil al vieții sale, care primește o propunere neașteptată... Jeremy Crawford (Josh Hartnett - Oppenheimer), soțul celebrei autoare Verity Crawford (Anne Hathaway - The Devil Wears Prada), îi oferă șansa de a continua seria de bestsellere a soției sale, care nu mai poate scrie în urma unui accident. În casa Crawford, Lowen începe să descopere notițe și materiale abandonate de Verity, iar printre acestea se află un manuscris autobiografic care conține mărturisiri tulburătoare despre familie și despre relația dintre soţi. Pe măsură ce Lowen

www.zilesinopti.ro

încearcă să afle cât adevăr se ascunde în paginile respective, situația devine tot mai complicată, iar ceea ce părea inițial o oportunitate profesională se transformă într-un joc periculos, în care nimeni nu mai poate fi privit cu deplină încredere. Regia este semnată de Michael Showalter, cunoscut pentru filme precum The Big Sick (2017), The Lovebirds (2020) și The Idea of You (2024), dar și pentru proiecte de televiziune precum The Dropout (2022), iar adaptarea îi aparţine lui Nick Antosca, scenarist și producător cunoscut pentru proiecte precum serialele Channel Zero (2016-2018) și Chucky (2021-2024), dar și pentru The Act (2019). Verity este mai mult decât o poveste despre o scriitoare care descoperă secretele unei familii. Filmul se joacă permanent cu ideea de adevăr și perspectivă, punând sub semnul întrebării ceea ce personajele cred că știu și ceea ce aleg să ascundă. Pentru cei familiarizați cu romanul lui Colleen Hoover, adaptarea oferă ocazia de a vedea pe marele ecran una dintre cele mai controversate și discutate povești ale autoarei, iar pentru cei care nu au citit romanul, povestea vine cu suficient mister cât să păstreze surprizele până la final, mai ales că Verity ajunge în cinematografe pe 2 octombrie. PAGINA 23

LEA SEYDOUX

GENTLE MONSTER UN FILM DE MARIE KREUTZER

2026 OFFICIAL SELECTION

COMPETITION

„O DRAMA CUTREMURATOARE.”

SCANEAZĂ PENTRU PROGRAM & TRAILER

- THE TELEGRAPH

DIN 2 OCTOMBRIE 2026 DOAR ÎN CINEMATOGRAFE

TEXT DE MONICA FELEA

PREMIERĂ

Este 2027 anul în care Léa Seydoux va fi nominalizată la Oscar?

entru cinefilii înrăiți, zvonul că Léa Seydoux ar putea să fie anul acesta nominalizată la Oscar nu a fost tocmai o surpriză. Apariția sa pe covorul roșu de la Cannes pentru premiera Gentle Monster în competiția oficială a fost unanim aplaudată de către presa din lumea întreagă. Scris și regizat de una dintre cele mai de succes regizoare de origine austriacă, Marie Kreutzer (cunoscută pentru filmul Corsage), Gentle Monster este inspirat dintr-un caz real cutremurător, publicat în ziarul german Die Zeit în 2020.

Povestea filmului o are în centru pe Lucy Weiss, o muziciană și pianistă celebră care se mută împreună cu soțul și băiatul ei de 9 ani în suburbii, pentru o viață mai liniștită. Viețile lor sunt complet date peste cap într-o dimineață, când poliția face o razie în locuință și îl arestează pe Philip sub acuzații grave. Lucy se trezește brusc prinsă între iubirea pentru soțul ei și teroarea provocată de faptele monstruoase de care acesta este acuzat, fiind nevoită să își protejeze cu orice preț fiul cel mic, Johnny. Alături de actorii din rolurile principale, în film apar și legendara Catherine Deneuve (în rolul mamei protagonistei), și Jella Haase (în rolul unei polițiste care investighează cazul). În rolul principal, actrița Léa Seydoux face rolul carierei ei, o interpretare atât de viscerală, crudă și puternică, încât simți fiecare atac de panică și fiecare www.zilesinopti.ro

izbucnire de furie direct în piept. Filmul nu îți oferă răspunsuri simple și nu te menajează. Te prinde de gât de la prima scenă și te obligă să te întrebi, pe tot parcursul vizionării: „Dacă mi s-ar întâmpla mie, cum aș supraviețui zilei de mâine?”. Interpretarea lui Seydoux este considerată unanim punctul forte absolut al filmului, fiind descrisă ca o probă de forță emoțională brutală și fără menajamente. Actrița a primit deja distincții onorifice pentru curajul artistic demonstrat în acest rol și este așteptată o nominalizare la Oscar. Gentle Monster a avut premiera mondială în competiția oficială de la Cannes, iar în România, producția a deschis Festivalul Internațional de Film Independent ANONIMUL 2026 în luna august, unde s-a bucurat de un mare succes. În cinematografe are premiera pe 2 octombrie, distribuit de Bad Unicorn. PAGINA 25

TEXT DE RĂZVAN SĂDEAN

PREMIERĂ

STRADA MALAGA

O odă adusă libertății de a dori și iubi la orice vârstă

armen Maura, tânăra plină de vervă, rebelă, explozivă și vulnerabilă din filmele-cult de la începutul carierei lui Pedro Almodóvar, își dezvăluie în Strada Málaga, regizat de Maryam Touzani, o latură pe care cinematografia a explorat-o mai rar: aceea a unei femei de 79 de ani care nu renunță la libertate, la umor și, mai ales, la dragoste și dorință. Filmul va avea premiera în România pe 2 octombrie. Peste bătrânețea liniștită a Maríei Ángeles (Carmen Maura), o văduvă care trăiește singură în Tanger, Maroc, se adună nori grei odată cu venirea de la Madrid a fiicei sale înstrăinate (Marta Etura), hotărâtă să vândă apartamentul în care mama ei a locuit toată viața. María se vede nevoită să înfrunte perspectiva de a-și părăsi casa și de a renunța la lucrurile care îi păstrează amintirile și identitatea. Dar ceea ce începe ca o confruntare cu propria fiică și cu inevitabilele schimbări ale vârstei devine, treptat, o redescoperire a propriei libertăți.

www.zilesinopti.ro

În mijlocul unui Tanger luminos, vibrant și plin de contraste, María își permite să privească din nou spre viață, spre dragoste și spre dorință. Întâlnirea cu Abslam (Ahmed Boulane), un negustor de antichități pe mâinile căruia ajung piesele de mobilier din apartamentul ei odată cu vânzarea acestuia, îi trezește sentimente pe care le credea de mult uitate și îi amintește că dragostea și senzualitatea nu au vârstă. De la antipatie la atracție, relația dintre cei doi îi redeschide Maríei gustul pentru iubire și îi dă curajul de a-și revendica, încă o dată, libertatea de a dori. „Am vrut să vorbesc despre o altfel de bătrânețe, plină de viață și vitalitate, în care o femeie la aproape 80 de ani își redescoperă corpul, sexualitatea și senzualitatea. O bătrânețe în care poți continua să dorești și să pui în cuvinte dorința”, a declarat într-un interviu cineasta marocană Maryam Touzani. O idee pe care Carmen Maura o rezumă printr-o pledoarie simplă pentru libertate: „Chiar dacă ai 80 de ani, trebuie să faci ce vrei și să nu te lași influențată de cei din jur”. Strada Málaga este o poveste despre independență, memorie și puterea de a-ți revendica viața chiar și atunci când cei din jur consideră că a venit vremea să renunți. Cu umor, tandrețe și o Carmen Maura într-o formă memorabilă, filmul vorbește despre libertatea de a rămâne tu însuți până la capăt, dar și despre surpriza de a descoperi că uneori, viața poate începe din nou exact atunci când credeai că s-a încheiat. Nu degeaba se spune că dragostea nu are vârstă. Nici dorința. PAGINA 27

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

PREMIERĂ

OTHER MOMMY

Un copil, o casă și o „mamă” care nu ar trebui să fie acolo

xistă puține lucruri mai eficiente în horror decât să iei ceva familiar și să-l faci să pară brusc foarte, foarte greșit. O casă. Un copil. Mama. Dulapul din dormitor. Până și „mami” poate deveni înfricoșător dacă, într-o seară, apare o a doua versiune a ei și te întreabă dacă poate „intra în inima ta”... de aici pornește Other Mommy, noul film horror regizat de Rob Savage. În rolul mamei și al sinistrei sale sosii supranaturale o vedem pe Jessica Chastain, într-o poveste care promite să transforme anxietățile copilăriei într-un coșmar ceva mai serios decât verificarea obișnuită a dulapului înainte de culcare. Personajul central este Bela, o fetiță de 8 ani care trăiește într-o familie deja fragilizată de problemele dintre părinți. În camera ei apare o entitate misterioasă, care seamănă izbitor cu mama sa. Bela îi spune „other mommy” sau, pe românește, „cealaltă mămică”. Entitatea arată ca mama ei, dar începe să se comporte din ce în ce mai amenințător. Premisa filmului păstrează astfel una dintre cele mai eficiente arme

www.zilesinopti.ro

ale horror-ului psihologic: îndoiala, debusolarea. Dacă monstrul arată exact ca persoana în care ai cea mai mare încredere, cum mai poți fi sigur că știi cine se află în fața ta? Jessica Chastain o interpretează atât pe mama Belei, cât și entitatea cunoscută drept Other Mommy. Este o alegere interesantă pentru un horror care construiește spaima nu doar prin apariții spectaculoase, ci prin familiaritate. Chastain nu este, desigur, străină de gen. Actrița a mai apărut în filme horror precum Mama și It Chapter Two, iar aici rolul îi oferă ocazia de a juca practic două fețe ale aceleiași prezențe materne. Alături de ea îi vom vedea pe Jay Duplass în rolul tatălui Belei, Daddo, și pe Arabella Olivia Clark în rolul lui Bela. Distribuția îi mai include pe Dichen Lachman, Arian Moayed și Karen Allen. James Wan produce filmul, iar Wan, una dintre figurile importante ale horror-ului mainstream contemporan, este cunoscut pentru francize precum Saw, Insidious și The Conjuring. Regia îi aparține lui Rob Savage, ceea ce face combinația și mai interesantă. Savage și-a construit reputația cu horror-ul minimalist Host, film care a demonstrat că nu ai nevoie de un buget gigantic pentru a face spectatorul să verifice dacă ușa este încuiată. A urmat The Boogeyman, iar acum cineastul revine la o poveste în care frica pornește dintr-un spațiu extrem de intim: propria casă. În care vom putea pătrunde şi noi, din 9 octombrie. PAGINA 29

PREMIERĂ

TEXT DE BIANCA ROIU

O călătorie animată beeee-stială!

u toții îl știm pe mielul Shaun. Sau, dacă nu l-ați văzut în serialul de televiziune și filmele care l-au făcut celebru, cu siguranță îl veți recunoaște după fața lui simpatică, ochișori lui rotunzi, blănița lui albă și silueta lui inconfundabilă. Mielul Shaun a devenit un personaj recunoscut și îndrăgit în întreaga lume, iar din 9 octombrie se întoarce pe marile ecrane cu o nouă poveste plină de umor și distracție! Mielul Shaun: Aventuri de Halloween este cel mai nou film din seria Shaun The Sheep, creat de studioul britanic Aardman Animations. Distribuit în România de Bad Unicorn, pelicula ne dezvăluie o nouă aventură comică, plină de peripeții, datorită ambițiilor lui Shaun de a ieși din monotonia vieții de la fermă. Shaun și turma sa așteaptă cu nerăbdare Halloween-ul la ferma Mossy Bottom. Însă, în ajunul zilei de sărbătoare, entuziasmul lor se transformă în îngrijorare atunci când neîndemânaticul fermier strică plantația de PAGINA 30

dovleci. Nevrând să piardă această zi specială, Shaun încearcă să o salveze cu experimente științifice, dar lucrurile o iau razna când o bestie sălbatică apare în pădure. Ca toate filmele create de Aardman Animations până acum, Mielul Shaun: Aventuri de Halloween îmbină perfect momentele comice cu cele emoționante pentru a spune o poveste atât amuzantă și distractivă, cât și cu un mesaj important pentru copii. Iar stilul deosebit al personajelor și al animației, scăldate în culori vibrante, sigur va captiva spectatorii mici, dar îi va bucura și pe cei mari. www.zilesinopti.ro

Octombrie 2026

POP CULTURE MAGAZINE

Ce face ca animația creată de artiștii studioului Aardman să fie atât de specială și fermecătoare este atât tehnica de animație, cât și materialele folosite în realizarea ei. Aardman Animations sunt specializați în animația de tip stop-motion, iar personajele lor sunt modelate dintr-o plastilină foarte specială, care le permite artiștilor să o sculpteze și să o modifice de câte ori au nevoie. Iar pentru a realiza spațiile și decorurile în care apar aceste personaje, construiesc numeroase seturi în miniatură și folosesc materiale naturale, precum lemnul, lutul și rășina, și materiale artificiale, precum plasticul, din urmă l-au introdus pe Shaun drept liderul siliconul și latexul, pentru a reda o continuitate turmei sale. Isteț și jucăuș, Shaun a cucerit a universului animat, și o familiaritate pentru inimile spectatorilor, iar creatorii de la Aardman spectatori. Animations au știut că au un personaj special Cu toate că a devenit un studio renumit pentru în mâinile lor. Timp de 12 ani, artiștii au lucrat filmele sale haioase, cu personaje distincte și cu un din greu pentru a crea o poveste comică demnă stil foarte, Aardman Animations a avut un început pentru Shaun și turma sa simpatică, dar și umil. Peter Lord și David Sproxton au fondat în pentru a le oferi spectatorilor o experiență plină 1972 studioul cu un buget mic și un vis măreț: să de umor și de neuitat. realizeze primul lor film de lungmetraj. Dar ca În 2007, serialul Shaun The Sheep a debutat să ajungă acolo, au trebuit să bată o cale lungă. pe CBBC, canalul de televiziune publică Pentru a câștiga banii necesari pentru realizarea pentru copii, și din martie până în septembrie propriilor scurtmetraje, cei doi artiști au lucrat au fost difuzate primele 40 de episoade. la multe alte proiecte, unde au realizat animații Serialul a fost un succes uriaș, iar Shaun deosebite. Au făcut segmente animate pentru s-a transformat dintr-un mielușel adorabil seria BBC Vision On, au animat genericul pentru într-un adevărat personaj emblematic al serialul The Great Egg Race și au ajutat la crearea animației. Seria Shaun The Sheep a ajuns să animațiilor stop-motion din aibă 7 sezoane, cu un total de videoclipurile muzicale pentru 194 de episoade, și 2 filme melodiile Sledgehammer și My de lungmetraj: Shaun The Baby Just Cares For Me. Cu Sheep (2015) și A Shaun The timpul, au început să finalizeze Sheep Movie: Farmageddon și proiectele lor personale, iar (2019). Iar cel mai nou scurtmetraje precum Creature film promite să continue Comforts și Wallace & Gromit povestea jucăușului mielușel au fost foarte bine primite, și a tuturor năzbâtiilor prin fiind lăudate și îndrăgite atât de care trece. Stop-motion este o tehnică de critici, cât și de publicul larg. Așa că dacă îți dorești un realizare a filmelor de animație și a Iar mielul Shaun s-a făcut film plin de umor, potrivit efectelor speciale, în care obiectele remarcat încă de la prima sa atât pentru cei mici, cât și sunt manipulate fizic prin mici apariție: după filmul Wallace & pentru cei mari, vino din 9 modificări succesive între cadrele Gromit, studioul a mai lansat octombrie la cinema să vezi fotografiate individual, astfel încât trei scurtmetraje cu perechea Mielul Shaun: Aventuri de să creeze o mișcare fluidă atunci haioasă de protagoniști: A Halloween! Întâmpină-i pe când cadrele sunt redate succesiv. Grand Day Out (1989), The Shaun și pe prietenii săi și Așa poate fi animat orice tip de Wrong Trousers (1993) și A porniți într-o aventură de obiect, însă cel mai frecvent se Close Shave (1995), iar în cel neuitat! folosesc marionete cu articulații mobile sau figurine din plastilină. www.zilesinopti.ro PAGINA 31

PREMIERĂ

TEXT DE LAURA COZMÎNCĂ

STRĂINUL

Între Camus și Ozon

ar se întâmplă ca o operă clasică precum Străinul lui Albert Camus să aibă parte de o ecranizare cu adevărat curajoasă. Regizorul François Ozon reușește însă o performanță rară, transpunând pe ecran romanul scris în 1942 cu o fidelitate remarcabilă, oferindu-i în același timp o perspectivă politică modernă, care tulbură și incită. Astfel, producția franceză chestionează direct textul original și contextul istoric în care a fost scris, transformând o poveste bine-cunoscută într-un comentariu surprinzător de actual.

Povestea îl urmărește pe Meursault, un tânăr funcționar francez care locuiește în Algeria anilor ’30. Acesta este caracterizat printr-o pasivitate înspăimântătoare față de tot ce îl înconjoară și trăind într-un soi de nihilism. După ce își îngroapă mama fără să arate vreun semn de durere, el își continuă existența la fel de detașat, într-o stare aproape vegetativă sufletește… până în momentul în care ucide un bărbat arab pe o plajă toridă, fără un motiv anume. Procesul care urmează nu se concentrează atât pe valoarea vieții pierdute, ci mai degrabă pe refuzul lui Meursault de a se conforma normelor sociale și ipocriziei din jur, scoțând la iveală absurdul unui sistem juridic și moral complet alienat. Imaginea alb-negru, semnată de Manu Dacosse, dă filmului o profunzime apăsătoare și ilustrează mai realist atmosfera epocii. La fel de realist se simt și zăpușela din atmosferă, și ideea de climă toridă. Totodată, jocul lui Benjamin Voisin susține excelent această stare prin fizionomia lui, care pare că urmează să exprime ceva din secundă în secundă, dar rămâne blocată într-o www.zilesinopti.ro

indiferență tulburătoare. Prin imagini de arhivă și detalii ascunse în decor, precum o plăcuță care le interzice algerienilor intrarea într-o sală de cinema, Ozon scoate la iveală realitatea colonială a vremii, dând o voce clară celor care în carte erau doar niște umbre fără nume. În timp ce cartea lui Camus a fost un adevărat must-have în colecția oricărui intelectual și biblia unor generații întregi de adolescenți fascinați de ideea că viața nu are niciun sens, Străinul lui François Ozon, care va avea premiera pe 9 octombrie, ar trebui văzut ca o critică lucidă la adresa unui dublu standard istoric. Dincolo de indiferența filosofică a lui Meursault față de moarte și viață, această ecranizare vorbește despre modul în care o întreagă societate colonială era pregătită să treacă cu vederea uciderea unui algerian, atâta timp cât ucigașul păstra aparențele și juca după regulile sistemului. Dincolo de absurdul existenței, pasivitatea și nepăsarea pot deveni un instrument extrem de periculos, un conflict intern resimțit adesea și în timpurile moderne. PAGINA 33

PREMIERĂ

TEXT DE RĂZVAN SĂDEAN

GĂINA

Lumea văzută de la firul ierbii

găină evadează dintr-o fermă industrială și ajunge întrun sat grecesc. Da, chiar așa s-ar putea rezuma într-o propoziție plot-ul filmului Găina, care a făcut vâlvă vara aceasta la TIFF.25. Regizat de György Pálfi și cu un scenariu scris împreună cu Zsófia Ruttkay, filmul va avea premiera în cinematografe pe 9 octombrie, poate una dintre cele mai absurde, comice și neașteptate propuneri cinematografice ale toamnei.

Văzută aproape în întregime de la înălțimea unei găini, literalmente de la firul ierbii, lumea are o altă logică. Gardurile devin obstacole, dar și posibilități de evadare, acoperișurile se transformă în drumuri, iar spărturile din ziduri capătă brusc o importanță pe care n-ar avea-o niciodată pentru un om. Toate

www.zilesinopti.ro

aceste diferențe de scară și perspectivă devin, în mâna lui Pálfi, surse pentru o serie de gaguri comice. Spre deosebire de animalele din filmele pentru copii, care primesc de obicei o voce, găina din filmul lui Pálfi rămâne tăcută. Lipsa cuvintelor este compensată de coloana sonoră a filmului: ritmuri grecești, cântece de dragoste și chiar Boléro, de Maurice Ravel. Comportamentul ei firesc e însă suficient pentru a face recognoscibile sentimente cât se poate de omenești: iubire, confuzie, frică, speranță, neputință și îndârjire. Din acest punct de vedere, se poate

spune despre Găina că este varianta ungaro-grecească a filmului Flow - O pisică fără frică. Drumul găinii se complică odată ce ajunge să se intersecteze cu viețile unei familii dintr-un sat grecesc: patronul unui local, fiica lui și iubitul acesteia, prins în tot felul de afaceri dubioase. Ei au planurile lor, găina le are pe ale ei, numai că niciuna dintre părți nu știe ce pune la cale cealaltă. O acțiune declanșează o alta, o întâmplare aparent neînsemnată schimbă cursul lucrurilor, iar cei trei ajung să se împiedice, fără să vrea, de aventura găinii. De aici, filmul își permite să treacă foarte firesc de la comic la absurd și, uneori, la ceva mult mai întunecat, într-o serie de situații în care consecințele devin din ce în ce mai greu de anticipat. Dar există și aici o regulă nescrisă a comediei: cei cu șansele și resursele mai puține ajung să câștige. Simpatic și înduioșător, Găina pornește de la povestea unei găini și ajunge, pe nesimțite, la lucruri cât se poate de omenești, precum dorința de a-ți croi singur drumul, chiar și atunci când lumea pare construită împotriva ta. Până la urmă, poate că nu e nevoie de o voce umană pentru a spune o poveste despre oameni. PAGINA 35

PREMIERĂ

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

Insert Coin: STREET FIGHTER se întoarce

entru mine și generația mea, Street Fighter înseamnă jocul care a transformat o idee relativ simplă - doi luptători care se bat până când unul dintre ei rămâne fără life line într-un fenomen cultural. Ryu, Ken, Chun-Li, Guile, Blanka, Zangief, Dhalsim, Honda și ceilalți au devenit personaje pe care le recunoșteai instantaneu, chiar dacă nu știai nimic despre universul din care proveneau. Noul film, regizat de Kitao Sakurai, se întoarce în perioada în care universul Street Fighter devenea fenomen global, în 1993. Povestea îi readuce împreună pe Ryu și Ken, doi luptători care pornesc într-o nouă aventură după ce Chun-Li îi implică în World Warrior Tournament. Evident, lucrurile nu rămân la nivelul unui simplu turneu de arte marțiale, iar în ecuație intră o conspirație care îi pune față în față cu adversari bine-cunoscuți și cu propriul trecut. Este o premisă suficient de simplă pentru a păstra ADN-ul jocului și www.zilesinopti.ro

suficient de largă pentru a permite filmului să construiască un spectacol de acțiune în jurul personajelor pe care le știm de atâta vreme. Distribuția este foarte interesantă. Andrew Koji îl joacă pe Ryu, Noah Centineo este Ken, iar Callina Liang o interpretează pe Chun-Li. Din acest punct încolo, însă, lucrurile încep să devină din ce în ce mai savuroase. Jason Momoa îl interpretează pe Blanka, David

Dastmalchian este M. Bison, 50 Cent apare în rolul lui Balrog, Cody Rhodes îl joacă pe Guile, iar Joe „Roman Reigns” Anoa’i este Akuma. În distribuție îi mai găsim pe Vidyut Jammwal ca Dhalsim, Olivier Richters ca Zangief, Hirooki Goto ca E. Honda și Orville Peck ca Vega. Există însă și o comparație inevitabilă pe care noul film va trebui să o suporte, indiferent dacă vrea sau nu, cea cu Street Fighter: The Movie din 1994, filmul cu Jean-Claude Van Damme în rolul lui Guile și Raul Julia în rolul lui M. Bison. Privit astăzi, filmul acela ocupă un teritoriu foarte special în memoria colectivă a generației mele. E imposibil să-l judeci doar prin prisma producției pe care o vezi acum, pentru că experiența de atunci era diferită. Aveam alte așteptări, alte repere și, mai ales, o relație mult mai puțin sofisticată cu filmele inspirate din jocuri video. Dacă pe ecran apăreau personajele pe care le cunoșteam din joc, era deja un eveniment. Pentru un puști care tocmai își petrecuse sute de ore în fața jocului, faptul că Guile, Chun-Li, Bison și ceilalți apăreau într-un film era aproape suficient pentru a justifica biletul la cinema. După cum vom vedea începând din 16 octombrie, situația s-a inversat. PAGINA 37

PREMIERĂ

TEXT DE IOAN BIG

WHALEFALL: CONTRATIMP ÎN ABIS Frica de a fi înghițit, dar nu de adâncuri

ânărul actor Austin Abrams pare a avea o preferinţă deosebită pentru poveştile cinematografice care dau fiori, pentru că după ce s-a afirmat în filme Horror precum Scary Stories to Tell in the Dark și Weapons, a apărut de curând pe marile noastre ecrane încercând disperat să scape de zombies în Resident Evil, filmul lui Zach Cregger (o producție care aproape i-a fost fatală lui Abrams, potrivit regizorului), iar acum, în luna octombrie, revine ca prizonier în... burta unui cașalot de 60 de tone, în Whalefall: Contratimp în abis.

Să fii înghițit de viu de o balenă este, într-adevăr, un coșmar veritabil, iar sentimentul de claustrofobie și neputință este palpabil în imaginile din trailerul acestui Survival-Thriller regizat şi scris de Brian Duﬃeld, un expert al fricii declanşate de apele adânci, după ce a realizat în 2020 SF-ul de groază Underwater, în care a trimis-o pe Kristen Stewart să întâlnească alieni pe fundul oceanului. Referitor însă la implicarea lui Abrams în Whalefall, cineastul a vorbit cu mare admirație despre

www.zilesinopti.ro

actorul său principal: „Singurele discuții în contradictoriu pe care le-am avut vreodată cu el au pornit tocmai de la faptul că este atât de dedicat și de hotărât să facă totul să pară cât mai autentic și mai visceral cu putință”. Scenariul lui Whalefall, conceput de Brian Duﬃeld chiar împreună cu autorul cărţii-sursă, Daniel Kraus, romancier câştigător de premiu Pulitzer şi colaborator creativ al lui George A. Romero şi Guillermo del Toro, are o premisă extrem de simplă, dar inedită, fiindcă trimite la o combinaţie de Iona cu Jaws şi Moby Dick, dar şi cu... 127 Hours, apropo de presiunea timpului. Mai concret, scuba diver-ul Jay Gardiner (Austin

Abrams) se aventurează într-o scufundare în largul coastei centrale a Californiei, în căutarea rămășițelor tatălui său, dar căutarea sa ia o turnură dramatică atunci când este înghițit de un cașalot uriaș. Captiv în interiorul prădătorului marin și având oxigen pentru mai puțin de o oră, Jay este nevoit să lupte pentru supraviețuire. În această cursă contratimp, el descoperă că învățăturile transmise de părintele său defunct (Josh Brolin) ar putea reprezenta singura lui șansă de a scăpa cu viață. Cum reușește să iasă? Reușește să iasă? Va trebui să mergem la cinema ca să aflăm. Din 16 octombrie. PAGINA 39

PREMIERĂ

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

FORGOTTEN ISLAND

O insulă construită din amintiri

xistă un moment în viață când copilăria încetează să mai fie un loc în care locuiești și devine un loc în care te întorci. Uneori printr-o fotografie veche, alteori printr-un cântec. Sau, dacă ești personaj într-o animație DreamWorks, printr-un portal misterios care te aruncă într-o insulă populată de monștri din folclorul filipinez. Bum! Forgotten Island, noua animație regizată de Joel Crawford și Januel Mercado, regizorii din spatele Puss in Boots: The Last Wish, are la bază o idee surprinzător de simplă și nu prea: două prietene care au crescut împreună trebuie să se despartă, iar universul decide că despărțirea lor ar fi mult mai interesantă dacă ar implica și niște creaturi mitologice, o insulă magică și riscul de a-și pierde toate amintirile. Jo și Raissa sunt cele mai bune prietene încă din copilărie. Povestea începe în Filipinele anilor '90, într-un moment concret de tranziție: termină liceul, iar Raissa urmează să plece în Statele Unite pentru facultate. Pentru Jo, problema nu este doar că prietena ei pleacă. Problema este că, odată cu plecarea ei, se poate

PAGINA 40

termina și versiunea de viață pe care au construit-o împreună. Cele două ajung însă într-un tărâm fantastic, numit Nakali, o lume inspirată din mitologia filipineză și din poveștile cu care au crescut. Numai că există o mică problemă: cu cât rămân mai mult acolo, cu atât amintirile lor încep să dispară. Iar pentru a se întoarce acasă trebuie să găsească o cale de a nu se uita una pe cealaltă. Faptul că acțiunea este plasată în Filipinele anilor '90 nu pare deloc întâmplător. Crawford și Mercado au vorbit despre nostalgia propriilor ani de formare, despre prietenii și experiențele care i-au inspirat, iar Annecy descrie explicit filmul ca fiind centrat pe „puterea prieteniei și amintirile care ne fac ceea ce suntem”. Cu alte cuvinte, nostalgia este cât se poate de reală și e parte din țesătura poveștii. Nakali nu este doar o lume Fantasy generică în care DreamWorks poate introduce câteva creaturi simpatice și câteva www.zilesinopti.ro

Octombrie 2026

creaturi care vor să le mănânce pe cele simpatice. Distribuția include actori precum H.E.R., Liza Soberano, Dave Franco, Jenny Slate, Manny Jacinto, Dolly de Leon, Jo Koy, Ronny Chieng și Lea Salonga. Aceasta din urmă îi dă voce lui Manang, o versiune a terifiantei Manananggal, una dintre cele mai cunoscute creaturi din folclorul filipinez. Dar cea mai interesantă idee pe care Forgotten Island pare să o exploreze este și cel mai greu de acceptat - că nu poți păstra copilăria intactă. Poți păstra fotografii, obiecte, poți păstra conversații în telefon și poți reveni, peste ani, la aceleași melodii, dar timpul nu ne lasă niciodată să rămânem exact cine am fost. Cum zice un prieten, care sigur a citit asta pe undeva, „timpul e cel mai mare hoț”. Raissa pleacă. Jo rămâne. Prietenia lor se schimbă. Iar tentația de a spune „hai să rămânem exact așa cum suntem” este, în fond, imposibil de îndeplinit. De aceea amenințarea din Forgotten Island funcționează atât de bine și înfricoșător, pentru că dacă timpul sau un monstru începe să-ți mănânce amintirile, nu mai ai doar problema că ai uitat o zi din copilărie, ai început să pierzi bucăți din povestea care te-a adus până aici. Și totuși, există o alternativă. Nu trebuie să rămânem copii ca să păstrăm ceva din copilărie. Poate că prietenii pe care îi lăsăm în urmă, locurile în care am crescut și poveștile pe care aproape că le-am uitat continuă să existe în noi chiar și atunci când memoria nu le mai poate reproduce perfect.

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

Asta face ca Forgotten Island să pară, dincolo de o aventură colorată, comedie și monștri, o poveste despre un lucru cu care ajungem cu toții să negociem: faptul că schimbarea nu întreabă dacă suntem pregătiți. Jo vrea să păstreze lumea pe care o cunoaște. Raissa trebuie să plece. Iar între ele apare o insulă care le cere prețul suprem pentru întoarcerea acasă: amintirile. Nu știm încă, fără să intrăm în spoilere, cât de departe va duce filmul această idee. Dar premisele și declarațiile echipei indică destul de clar că memoria, prietenia și maturizarea nu sunt doar niște teme secundare aruncate printre glume și secvențe de acțiune. Sunt centrul emoțional al poveștii. Așa că Forgotten Island va fi genul ăla de animație care funcționează în două moduri simultan: pentru copii este o aventură cu monștri și o insulă fantastică; pentru adulți este o poveste despre momentul acela ciudat în care realizezi că unele dintre cele mai importante lucruri din viața ta se întâmplă înainte să ai vârsta la care înțelegi cât de importante sunt. DreamWorks pare să știe exact ce buton apasă aici. Și este butonul pe care scrie, destul de clar: „Nu uita!”. Forgotten Island este programat să ajungă în cinematografe în România pe 16 octombrie. PAGINA 41

PREMIERĂ

TEXT DE RĂZVAN SĂDEAN

FATA CAPREI

Copilăria ca formă de nesupunere

ă înțelegi nebunia lumii în care trăim nu e o treabă ușoară nici măcar pentru un adult. Dar cum arată aceeași lume atunci când o privești de la înălțimea unui copil? Mai ales de la înălțimea unui copil curios, inteligent și impresionabil, care nu s-a deprins să accepte răspunsuri prefabricate și care, în naivitatea lui, mai crede că adevărul trebuie să existe undeva? Din această tensiune se țese povestea din Fata caprei, în regia Anei Asensio, o producție românospaniolă, care are premiera pe 16 octombrie.

Elena are 8 ani și crește în Madridul anului 1988, într-o lume care, privită de astăzi, pare aproape inocentă. Este curioasă în legătură cu tot ce o înconjoară, dar cu cât întreabă mai mult, cu atât lucrurile devin mai neclare. Întrebările ei se lovesc de un zid de tăceri, nervi și răspunsuri insuficiente. În jurul ei se adună, ca întrun inventar absurd al lumii adulte, rigiditatea, prejudecata, indiferența, ipocrizia, religia, moartea și misterele pe care nimeni nu se obosește să le lămurească. Acolo unde adulții lasă goluri, Elena își pune imaginația la lucru. Moartea bunicii, unul dintre puținii adulți care i-au stârnit și i-au încurajat libertatea www.zilesinopti.ro

de a gândi, e prima dintre experiențele care îi marchează copilăria. Apoi apare Serezade, o fetiță de etnie romă, mereu însoțită de capra ei, Lola. Elena se apropie de Serezade, în ciuda prejudecăților, reproșurilor și șicanelor venite din partea părinților și a colegilor. În același timp, se apropie Prima Împărtășanie, considerată cel mai important moment din viața unui copil creștin-catolic, după Botez. Toate acestea o împing, în cele din urmă, către o decizie categorică: să fugă de acasă și să meargă la Serezade, la țară, unde își imaginează un alt fel de viață, alături de prietena ei și de familia acesteia. Un loc în care, poate, întrebările ei nu vor mai părea atât de incomode și în care aventura ar

putea ține loc de răspuns. Merită amintit că Fata caprei este o coproducție româno-spaniolă, cu participarea producătorului român Vlad Rădulescu, prin compania Avanpost Media, cunoscut pentru implicarea în producții precum Jurnalul unei cameriste, Cravata galbenă și Jaful secolului. Partea românească este prezentă și în muzica filmului, semnată de compozitorii Marius Leftărache, câștigător a patru premii Gopo pentru muzică originală, cel mai recent pentru Nasty, și Ionuț Radu. Filmul a avut premiera mondială la Festivalul de Film de la Málaga și este al doilea lungmetraj al Anei Asensio, după Most Beautiful Island. PAGINA 43

TEXT DE LAURA COZMÎNCĂ

SENSE AND SENSIBILITY

PREMIERĂ

O nouă perspectivă asupra unui roman clasic

e anunță o toamnă excelentă pentru fanii dramelor de epocă, iar universul lui Jane Austen revine pe marile ecrane cu o nouă adaptare cinematografică a unei opere clasice din literatura universală. După repere deja stabilite de celebra versiune a lui Ang Lee și de seria BBC, regizoarea Georgia Oakley (cunoscută pentru Blue Jean) își asumă provocarea de a aduce o perspectivă proaspătă asupra romanului Sense and Sensibility.

Filmul reia povestea familiei Dashwood, obligată să părăsească domeniul luxos în care a locuit toată viața pentru a se muta într-o căsuță modestă dintr-un sat izolat. În centrul acțiunii se află dinamica dintre două surori cu personalități complet opuse, care întruchipează valorile timpului lor. Elinor reprezintă rațiunea pură (sense), fiind prudentă, rezervată și suprimânduși cu strictețe emoțiile, în timp ce Marianne întruchipează sensibilitatea impulsivă (sensibility), trăindu-și pasional fiecare simțire. Odată ajunse în noul lor cămin, alegerile lor romantice și încercările de a-și găsi locul în societate le pun la încercare atât principiile, cât și legătura dintre ele. Cu un scenariu semnat de Diana Reid și o distribuție tânără din zona britanică și irlandeză, filmul reușește performanța de a rămâne extrem de fidel textului original din 1811, dar să se simtă, în același timp, surprinzător de modern și plin de viață. Departe de a grăbi lucrurile doar ca să bifeze momentele cheie, filmul îi lasă poveștii spațiul necesar să respire, acordând fiecărei întorsături de situație și fiecărui detaliu din carte greutatea pe care o merită. Trecerea de la micile tatonări www.zilesinopti.ro

de salon la marile crize din familia Dashwood se simte extrem de organică pe ecran, oferindu-le celor care iubesc romanul bucuria de a vedea fiecare nuanță din text dezvoltată firesc, cu răbdare și emoție pură. Protagonistele Daisy Edgar-Jones și Esmé Creed-Miles construiesc pe ecran o relație de sororitate fermecătoare, în timp ce Fiona Shaw reușește să fure atenția în fiecare scenă în care apare. Tabloul este completat de nume precum George MacKay, Frank Dillane și Caitríona Balfe, care aduc o notă boemă și surprinzător de dulce personajelor masculine. Adesea reduse în adaptările de gen la simple figuri de decor sau la idealuri romantice inaccesibile, aceștia sunt portretizați în noul film cu o vulnerabilitate neașteptată pe ecran, stângaci sau măcinați de propriile constrângeri financiare sau sociale, departe de imaginea clasică de cavaleri fără cusur. Nu rata această poveste atemporală, caldă despre empatie, emoții, maturizare și efortul de a găsi un echilibru între ce-ți dictează mintea și ce-ți cere inima! Din 23 octombrie, în cinematografe. PAGINA 45

PREMIERĂ

TEXT DE LAURA COZMÎNCĂ

ROLLING LOUD

Dificultatea de a fi un tată cool în plin festival

deea că ți-ai putea pierde copilul într-o mulțime uriașă de oameni este de ajuns să îi dea oricărui părinte stări de anxietate, iar cineastul Jeremy Garelick a ales să ia o experiență similară prin care a trecut el însuși la un festival și să o transforme în punctul de plecare pentru scenariul din Rolling Loud. Premisa (sau întrebarea) care stă la baza filmului este până unde poate merge un tată ca să câștige simpatia fiului său adolescent și ce se întâmplă când deciziile neinspirate se acumulează rapid?

Protagonistul este Hank mare. Peste acest decor deja Johnstone, un bărbat aflat haotic se suprapun și artiștii reali într-o perioadă complicată de pe scenă (Travis Scott, Sexyy din viața de familie, dar și Red, Ty Dolla $ign, Ski Mask the la locul de muncă. Pentru a Slump God și Dominic Fike), se apropia de fiul lui de 13 care aduc un plus de autenticitate ani, Zion, Hank trece peste fiecărei secvențe. Jeremy Garelick, Christian Convery și Owen Wilson, foto © imdb.com obiecțiile clare ale soției și își Criticii țin să specifice, însă, că ia băiatul la „Rolling Loud” acest film nu este nici musical, din Miami, considerat cel mai mare festival de nici o comedie lejeră de familie, chiar dacă multe hip-hop din lume. Spațiul se dovedește rapid a fi scene pot provoca râsul. La o privire mai atentă, mult prea copleșitor pentru un copil, iar din cauza Rolling Loud (premiera: 23 octombrie) vine și haosului general, cei doi se pierd în mulțime. cu o notă inevitabil sensibilă, având în vedere Rămas singur, Hank încearcă să-și găsească fiul participarea lui Travis Scott. În noiembrie 2021, navigând printre zeci de mii de fani, agenți de pază la festivalul Astroworld din Houston, organizat și și zone restricționate, fiind ajutat pe parcurs de un susținut de artist, o îmbulzeală masivă a mulțimii coleg de muncă destul de neatent și de o voluntară a dus la o tragedie soldată cu 10 morți, printre a festivalului. care și un băiat de doar 9 ani, și sute de răniți. Așa Starul filmului, Owen Wilson, intră perfect în că suprapunerea dintre subiectul tatălui care își pielea tatălui intrat în panică, iar chimia cu tânăra caută disperat fiul pierdut în mulțime și prezența vedetă Christian Convery ține publicul în priză. pe ecran a lui Scott aduce o încărcătură aparte, Pentru că a fost filmat parțial chiar în timpul amintind cât de repede se poate transforma festivalului din 2024, energia acestei producții se energia debordantă a unui festival uriaș într-un simte vie, redând fidel atmosfera unui eveniment pericol real. www.zilesinopti.ro

PAGINA 47

PREMIERĂ

TEXT DE MONICA FELEA

Wildwood

sau arta manuală a stop-motion-ului Studioul LAIKA: Magia din spatele stop-motion-ului

233 de păpuși realizate manual și aproape 4 ani și jumătate de filmări

Într-o lume dominată de inteligența artificială, studioul Laika din Oregon ocupă un loc complet unic în industria cinematografică mondială. Într-o epocă dominată de animația digitală pe calculator (CGI) și de automatizarea prin inteligență artificială, LAIKA rămâne ultima mare redută care apără arta manuală a stopmotion-ului. Studioul, așa cum îl cunoaștem astăzi, a fost fondat oficial în 2005 și până astăzi numără doar cinci lungmetraje lansate, toate nominalizate la Premiile Oscar pentru Cel mai bun film de animație: Coraline (2009), ParaNorman (2012), The Boxtrolls (2014), Kubo and the Two Strings (2016) și Missing Link (2019). În timp ce majoritatea studiourilor caută modalități de a eficientiza și grăbi producția prin software, LAIKA continuă să extindă limitele fizice ale ecranului, combinând decoruri gigantice construite din lemn, silicon și pânză cu efecte vizuale digitale moderne, oferind o textură organică pe care calculatoarele nu o pot replica.

reprezintă cel mai ambițios, complex și lung proiect din istoria LAIKA. Lansat în cinematografele din România pe 30 octombrie, filmul marchează prima producție a studioului după o pauză de șapte ani și vine cu un melanj uluitor între stop motion făcut manual și tehnologia digitală avangardistă. Filmul este regizat de însuși CEO-ul studioului, Travis Knight, iar realizarea lui a fost un efort imens: s-au folosit 233 de păpuși realizate manual, o echipă de 49 de animatori principali și un proces de producție care s-a întins pe o perioadă de 231 de săptămâni (aproape 4

PAGINA 48

www.zilesinopti.ro

Octombrie 2026

ani și jumătate de filmări efective în studio). Mai exact, animatorul mișcă fizic păpușile cadru cu cadru (24 de cadre pentru o singură secundă de film). O zi întreagă de muncă extrem de minuțioasă generează adesea doar câteva secunde de animație.

Premisa și universul Wildwood Bazat pe un roman dark fantasy din 2011, scris de Colin Meloy, filmul o urmărește pe Prue McKeel (Peyton Elizabeth Lee), o adolescentă din Portland ale cărei planuri sunt date peste cap când fratele ei mai mic este răpit de un stol uriaș de ciori mistice. Alături de prietenul ei, Curtis, Prue pornește într-o misiune de salvare într-o pădure fermecată ascunsă chiar la marginea orașului. Pe parcurs, ea întâlnește popoare aflate în război, creaturi extraordinare și o lume diferită de orice ai mai văzut până acum! Este primul film LAIKA ce primește ratingul PG-13, semnalând o poveste mult mai matură emoțional, plină de pericole, sacrificii și nuanțe de dark fantasy similare cu operele lui Tolkien sau universul Narnia. De asemenea, cu o durată de 2 ore și 20 de minute, este oficial cel mai lung film stopmotion realizat vreodată. Proiectul beneficiază de un ansamblu de actori de top, printre care Jacob Tremblay (Curtis), Carey Mulligan (Alexandra), Angela Bassett (Generalul), Mahershala Ali (Regele Bantiților), alături de Awkwafina, Charlie Day și Tom Waits. www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

Drumul către Oscar Șansele ca „Wildwood” să fie în lumina reflectoarelor la Premiile Oscar 2027 sunt considerate în prezent extrem de mari, filmul fiind plasat ca marele favorit la categoria Cea mai bună animație. Principalul rival pare a fi producția Pixar, Toy Story 5, însă specialiștii dau ca favorit Wildwood: este realizat manual, a durat peste 4 ani să fie filmat și este cel mai lung film de acest gen din istorie: toate acestea îi oferă un avantaj în fața animațiilor comerciale realizate pe calculator. Mulți votanți simt că LAIKA „merită” acest Oscar istoric, după ce au pierdut în trecut cu Coraline și Kubo. Surpriza uriașă vine însă de la publicații de prestigiu, precum Variety, care au inclus Wildwood în predicțiile timpurii pentru Cea mai bună imagine / Cel mai bun film (Best Picture). Dacă se va întâmpla, Wildwood ar putea deveni primul film de animație nominalizat la categoria supremă în ultimii 16 ani (de la Toy Story 3 în 2011) și primul film stop-motion din istorie care reușește acest lucru. Ratingul său mai matur și atmosfera de tip epic fantasy îl ajută să fie perceput ca un film de prestigiu, nu doar ca o animație pentru copii. Wildwood se vede în cinematografele din România din 23 octombrie (în avanpremiere) și din 30 octombrie în toate sălile. PAGINA 49

PREMIERĂ

TEXT DE RĂZVAN SĂDEAN

CRĂCIUN AMAR Poate filmul să ne vindece de ceea ce ne doare?

l 24-lea lungmetraj semnat de Pedro Almodóvar, potrivit numărătorii Academiei Spaniole de Film, Crăciun amar explorează relația strânsă dintre realitate și ficțiune, dintre inspirație și viață, aducând în discuție limitele autoficțiunii, o temă care îl preocupă pe cineastul spaniol de câteva filme încoace. Vorba aceea „viața bate filmul” există și pentru că, de cele mai multe ori, peliculele își caută seva tot în viață.

Fiecare cineast are o muză, un moment de referință, un apropiat sau o traumă care ajung, mai devreme sau mai târziu, transpuse în ficțiune. De-a lungul carierei, Almodóvar și-a construit propriul panteon de muze: Carmen Maura, Victoria Abril, Rossy de Palma (care își face revenirea în acest film), iar mai târziu Penélope Cruz. N-au lipsit nici bărbații. Antonio Banderas, în special, a devenit unul dintre actorii prin care Almodóvar și-a proiectat propriile obsesii și vulnerabilități, mai ales în Durere și glorie. În Crăciun amar, însă, mecanismul se întoarce spre interior. Almodóvar nu mai proiectează doar asupra actorilor săi, ci își transformă propria biografie în sursă de inspirație: „Am devenit propria www.zilesinopti.ro

mea muză, ceea ce nu este tocmai plăcut. Viața mea s-a redus foarte mult, am ajuns să fiu tot mai atent la mine și la ceea ce mă înconjoară”, mărturisește Almodóvar. Elsa, regizoare a două filme devenite cult, s-a refugiat în publicitate după o perioadă de succes în cinema. În timpul unei pauze pe o insulă, unde pleacă alături de iubit și de prietenele sale, începe, la recomandarea terapeutului, să scrie din nou. Însă inspirația îi vine din propriul cerc apropiat și, mai ales, din tragediile celor din jur, fără să se gândească la consecințele pe care acest lucru le poate avea asupra celor implicați. În paralel, îl urmărim pe Raúl, un scenarist

și regizor aflat într-o perioadă de blocaj creativ. Descoperim treptat că scenariul la care lucrează e, de fapt, povestea Elsei. Cele două planuri se suprapun până când Elsa devine alter ego-ul lui Raúl, iar ceea ce părea ficțiune se dovedește strâns legat de propria lui viață. La fel ca Elsa, Raúl își transformă în material artistic nu doar amintirile, ci și poveștile oamenilor cei mai apropiați: iubitul său, Santi, și asistenta Mónica. De aici se nasc întrebările esențiale ale filmului: unde se termină libertatea artistului și unde începe dreptul celorlalți de a nu-și vedea suferința transformată în artă? Răspunsul îi aparține fiecărui spectator, începând cu 30 octombrie, când Crăciun amar ajunge în cinematografe. PAGINA 51

SCANEAZA PENTRU DETALII & TRAILER

POINT OF VIEW

TEXT DE ŞTEFAN IANCU

OASIS: DON'T LOOK BACK IN ANGER Nu te supăra, frate...

asis e trupa mea preferată. Pornim de la ideea asta. Când frații Gallagher au anunțat că reunesc formația după 15 ani în care nu şi-au vorbit şi că urmează să facă un turneu internațional, miam zis că nu am cum sub nici o formă să ratez asta. Cum, necum, am reuşit anul trecut, prin toamnă, să ajung la unul dintre concertele de pe Wembley şi am plecat de acolo cu sentimentul că de pe lista mea de lucruri pe care vreau să le fac până mor tocmai se mai bifase ceva. A fost, ca să-l citez chiar pe Liam... „biblical”.

Fast forward un an şi Oasis tocmai au anunțat încă un turneu pentru 2027, care va include şi câteva țări din Europa (România, însă, nu). În paralel, în sălile de cinema tocmai s-a lansat documentarul Oasis: Don't Look Back in Anger şi pare că ne-am întors în timp, undeva pe la finalul anilor '90, când Oasismania era la apogeu şi nu aveai cum să treci strada fără să auzi de pe undeva Wonderwall sau Live Forever. Pentru bilete m-am înregistrat, aşa că nu mi-a mai rămas nimic altceva de făcut decât să merg şi la film. Steven Knight, regizorul documentarului, (creatorul Peaky Blinders) îi aduce pentru prima dată după mai bine de un deceniu şi jumătate pe frații Gallagher împreună la aceeaşi masă şi îi intervievează cu privire la experiența care urma să fie revenirea trupei și întoarcerea celor doi pe scenă. E un sentiment foarte plăcut să îi vezi acolo, unul lângă altul, după atât de mult timp în care cei doi n-au apărut mai nicăieri. De regulă, când un artist muzical urmează să aibă un turneu, se promovează intens: face turul www.zilesinopti.ro

emisiunilor, al podcast-urilor, dă interviuri pentru toate revistele. Ei bine, Liam şi Noel au fost la polul opus: apăreau doar pe scenă şi atât. În rest nu au fost nicăieri şi singurul mod în care puteai să îi vezi era la concert. Terminau de cântat şi mai apăreau abia la următorul. Şi toate astea cu arenele pline. Pe lângă „iertarea” despre care vorbesc cei doi, Knight se concentrează pe impactul pe care îl are trupa, în special pentru oamenii din clasa de mijloc care au crescut cu Oasis, din diferite părți ale globului. Că e Scoția, Brazilia sau Japonia, toți oamenii care apar în documentar vorbesc despre legătura specială pe care o au cu trupa, care nu ține cont de granițe. E ceva delicat şi foarte special să vezi o doamnă în vârstă din Dublin şi un bărbat de 40 de ani din Argentina că plâng pe aceeaşi piesă, din diferite colțuri ale lumii. Pentru că, în esență, despre asta e Oasis. O trupă formată de nişte băieți simpli din Manchester ale căror versuri trec mai departe de vârstă, sex sau religie şi se duc direct la suflet, care e la fel peste tot. Abia aştept să îi revăd la anul! Sper. PAGINA 53

TEXT DE TEODORA BRATU

OctOmbrie 2026

Un deceniu fără reguli The 90s: Art and Fashion

maginile, culorile și texturile anilor ’90 sunt ușor de recunoscut. Treceai prin paginile de la i-D sau The Face și erai bombardat de blugi rupți, pantofi cu platformă și țesături metalizate, culori neutre în contrast cu nuanțe electrice și strălucirea neon a culturii de club. Kate Moss era fotografiată de Corinne Day, Alexander McQueen transforma podiumul într-o scenă de teatru și o nouă generație creativă demola granițele care separau în mod tradițional disciplinele artistice. Ieșind dintr-o perioadă de recesiune și tulburări sociale, Marea Britanie intra într-un deceniu în care majoritatea manifestărilor artistice aveau aceeași atitudine rebelă. Muzeul londonez Tate Britain surprinde acest moment prin expoziția The 90s: Art and Fashion, care se deschide pe 8 octombrie şi reuneşte unii dintre artiștii, designerii și creatorii care au definit această perioadă.

Expoziția începe cu interesul underground, documentând underground pentru imperfecțiune și ascensiunea genurilor acid house, autenticitate. Fotografi precum jungle, hip-hop și drum and Nigel Shafran și Juergen Teller bass, precum și cultura queer. contribuiau la conturarea De la Haçienda din Manchester esteticii realiste și anti-modă, în până la Bagley’s din Londra, timp ce artiști precum Tracey aceste spații erau ateliere pentru Flesh at the Hacienda Emin, Sarah Lucas și Jenny sunete, stiluri și identități noi. Jon Shard Foto Saville contestau convențiile Mai departe, sunt analizate mișcările British Culture Archive legate de identitate, clasă socială și conceptuale ale acestui deceniu, de frumusețe. Totuși, în spatele optimismului „Cool la horrorul corporal opulent și macabru până Britannia” se ascundea o cultură complexă. la minimalismul rafinat și straniu. Hamad Butt Creatorii de modă Steve McQueen și Chris reacționa la impactul continuu al crizei SIDA, iar Ofili ridicau problema reprezentării în noua Helen Chadwick, Jake și Dinos Chapman și Cathy imagine națională, în timp ce designerii de de Monchaux explorau, într-o manieră gotică, culoare, printre care Ozwald Boateng și Joe tema decăderii și a repulsiei. Casely-Hayford, și-au adus propriile perspective În încheiere, sunt surprinse perspectivele într-un deceniu definit din ce în ce legate de viitor, pentru care artiști și mai mult de diversitatea culturală. designeri, precum Yinka Shonibare, Le Rodeur, Energia tinerilor din anii ’90 Vivienne Westwood și John Lubaina Himid Foto, Tate devine vizibilă după lăsarea Galliano, au preluat și reinterpretat întunericului. În toată Marea elemente din istoria artei, din Britanie, fotografii și cineaștii lumea modei și din diverse culturi și-au îndreptat atenția către prin prisma noțiunilor de identitate cluburi, petreceri rave și scenele națională, clasă socială și stil. www.zilesinopti.ro

PAGINA 55

ARTĂ SCENOGRAFICĂ

W.O.R.K.

TEXT DE IRINA MOSCU

Women. Oppression. Resistance. Knowledge.

ienala de Scenografie București este un spațiu dedicat scenografiei contemporane și, în același timp, un context de întâlnire între artiști, practici și idei care depășesc granițele convenționale ale scenei. Pentru ediția din 2026, care se va desfăşura în perioada 16-25 octombrie, am ales să construim Bienala în jurul unui cuvânt aparent simplu: WORK. Munca. Ceea ce facem, ceea ce producem, ceea ce rămâne adesea invizibil în spatele unei imagini, al unui spectacol sau al unei cariere artistice.

Dar W.O.R.K. este, în această ediție, și un acronim: Women. Oppression. Resistance. Knowledge. Patru cuvinte care nu definesc patru teme separate, ci trasează un teritoriu comun de reflecție. Tema apare într-un moment în care certitudini pe care le credeam câștigate devin din nou fragile. Discursurile autoritare și antifeministe revin în spațiul public, polarizarea se adâncește, adevărul se fracturează în bule digitale, iar radicalizarea se produce tot mai mult algoritmic, prin mecanisme care transformă frustrarea și resentimentul în forme de identitate. În Europa, războiul nu mai este o abstracțiune istorică, ci o proximitate reală. În acest climat, devine necesar să ne întrebăm din nou cine are acces la libertate și cât de

Oana Micu – „E doar sfârșitul lumii” foto © Volker Vornehm PAGINA 56

Ana Ienașcu – „White Room” foto © Albert Dobrin

ireversibile sunt, de fapt, drepturile pe care le considerăm câștigate. Punctul de plecare este femeia și locul ei în mecanismele de producție culturală. Nu pentru a construi o ediție exclusiv despre femei și nici pentru a separa experiențele artistice în categorii de gen, ci pentru a privi mai atent un domeniu în care femeile sunt numeroase și extrem de vizibile în practica profesională, fără ca această prezență să însemne întotdeauna o distribuție egală a autorității, recunoașterii sau puterii. Istoria artei păstrează urmele acestei contradicții: femeile au fost prezente în școli și ateliere, dar mult mai puțin în muzee, colecții, marile selecții și pozițiile de autoritate. Guerrilla Girls au transformat această discrepanță într-o imagine emblematică a activismului artistic, întrebând, în 1989, dacă femeile trebuie să fie goale pentru a intra în Metropolitan Museum. Scenografia nu a fost nici ea în afara acestor dezechilibre. Astăzi însă, în România, asistăm la o schimbare importantă, chiar dacă fragilă: scenografele nu mai sunt excepții sau prezențe periferice, ci o forță vizibilă și articulată în definirea limbajelor vizuale contemporane. www.zilesinopti.ro

Octombrie 2026

POP CULTURE MAGAZINE

Andreea Săndulescu – „Întoarcerea acasă” foto © Ștefan Macedon Gheorghiță

Velica Panduru – „Orașul nostru” foto © Andrei Ceobanu

De aici apare Oppression: nu doar în formele sale explicite, politice sau sociale, ci și în mecanismele mai puțin vizibile care determină cine vorbește, cine decide, cine este văzut și cine rămâne în afara cadrului. În teatru, asemenea mecanisme sunt cu atât mai interesante cu cât arta pe care o producem este profund colectivă, dar sistemele în care o producem continuă să funcționeze prin ierarhii. Resistance nu este, pentru mine, numai opoziție. Poate fi capacitatea de a continua să lucrezi, de a construi un limbaj propriu, de a refuza formulele care ți-au fost atribuite sau de a inventa alte moduri de a exista profesional. Uneori rezistența este vizibilă și radicală. Alteori este discretă și se petrece chiar în interiorul procesului artistic. Iar Knowledge închide și, în același timp, redeschide cercul. Cunoașterea se transmite prin școli și instituții, dar și direct, între artiști, între generații, între practici și culturi diferite. Bienala devine astfel și un spațiu al schimbului de experiență și al dialogului, în care cunoașterea nu este doar expusă, ci transmisă și construită împreună. În diferitele sale declinări, ediția W.O.R.K. aduce împreună artiști din România și din afara ei, experiențe și generații diferite, practici scenografice, performative și interdisciplinare. Conceptul traversează expozițiile, instalațiile, conferințele și workshopurile, de la reflecții asupra corpului, identității, memoriei și mecanismelor de putere până la cercetarea procesului artistic: cum lucrăm, în ce sisteme lucrăm, de la cine am învățat și ce transmitem mai departe.

Mi se pare important ca o bienală de scenografie să nu fie doar o succesiune de imagini spectaculoase și obiecte desprinse din spectacole. Scenografia nu este decorarea unei lumi deja construite. Este una dintre modalitățile prin care acea lume poate fi imaginată, pusă sub semnul întrebării și, uneori, reconstruită. De aceea, WORK rămâne și în sensul său cel mai direct: munca. În spatele fiecărui spațiu, costum, obiect sau imagine există cercetare, îndoială, negociere, eșec, repetiție și foarte multă muncă invizibilă. A o face vizibilă înseamnă și a vorbi despre condițiile în care arta este produsă și despre oamenii care o produc. W.O.R.K. nu își propune să ofere o concluzie. Mai degrabă deschide un spațiu în care putem privi scenografia nu numai prin ceea ce vedem pe scenă, ci prin relațiile, sistemele și formele de cunoaștere care fac posibilă apariția ei. Cine construiește imaginea? În ce condiții? Cu ce libertate? Și cine are, în cele din urmă, puterea de a defini lumea pe care o construim?

www.zilesinopti.ro

IRINA MOSCU este artistă interdisciplinară, scenografă și regizoare, cu o practică la intersecția dintre teatru, arhitectură și arte vizuale. Este director artistic al Bienalei de Scenografie București 2026. PAGINA 57

ARTĂ FOTOGRAFICĂ

INTERVIU DE IOAN BIG

„Prin fotografie, caut să văd lumea cu ochii minții și nu a tehnologiei”

JUSTIN QUINNELL

Me and obscura

rintre invitaţii apreciatului festival internaţional de fotografie Bucharest Photofest (9-18 octombrie) se numără Justin Quinnell, unul dintre cei mai importanţi artişti vizuali britanici, expert recunoscut la nivel global în tehnicile de captare a imaginii low-tech, mai ales în camere obscure şi fotografia pinhole, alternativă radicală la fotografia convențională, care explorează o lume situată dincolo de limitele ochiului și redescoperă hazardul, uimirea și încântarea prin intermediul experimentului, calități tot mai absente din practica fotografiei contemporane. Pionier al fotografiei experimentale încă de la începutul anilor ’90, JUSTIN QUINNELL a devenit celebru prin radicala lui serie Mouthpiece, pentru care a dezvoltat o cameră pinhole ţinută în gură, dar şi datorită solarigrafiilor cu expuneri de până la şase luni, realizate cu ajutorul unor camere improvizate din cutii de conservă. Fondator al comunităţii Real Photography, Justin desfăşoară în paralel cu practica lui artistică absolut unică o intensă activitate de educare a publicului de toate vârstele, prin intermediul unor volume precum Discovering Light sau Build Your Own Pinhole Camera şi a sute de workshopuri susţinute în întreaga lume. Justin, de aproape patru decenii, eşti cunoscut pentru abordarea neconvențională a fotografiei ca mijloc de exprimare şi, mai mult, ai un rol esenţial în organizarea Experimental Photography Festival din Barcelona încă de la înfiinţare. Din perspectiva ta, cum se poate defini fotografia experimentală? Cred că ar trebui definit mai degrabă ce înseamnă fotografia în prezent, dar, mai ales, ce va fi în viitor, pentru că lumea fotografiei a devenit extraordinar de vastă şi aproape deloc experimentală, fiind strâns legată deopotrivă de rețelele sociale și de publicitate, de interesele comerciale ale marilor companii. Toate acestea distrag atenția privitorului într-o mare măsură, astfel încât, într-un anume sens, fotografia alternativă devine tot mai relevantă PAGINA 58

prin faptul că se constituie într-un soi de reacție împotriva puzderiei de imagini convenționale digitale de genul „pisoiaşi drăguți într-un coșuleț” din social media. Cred că, în acest context, în care totul se schimbă într-un ritm ameţitor, ceea ce face fotografia experimentală este să te ducă într-o lume în care nu știi ce se va întâmpla în continuare, care te surprinde mereu. Este adevărat că fiecare aplicație și fiecare cameră digitală oferă un control mai bun fotografului, dar eu consider că marea problemă o reprezintă ecranele în sine... cred că ecranele dispozitivelor ce intermediază fotografia constituie o barieră aproape completă împotriva interacțiunii sociale şi a vieţii tale ca individualitate în această lume. Uite, chiar zilele trecute am susținut o prezentare în fața a câteva sute de persoane, iar experiența a fost extrem de interactivă, iar asta e ce mi s-a fixat în memorie, www.zilesinopti.ro

Octombrie 2026

pentru că, în fond, asta înseamnă să trăiești cu adevărat, nu să te uiți mereu la ce e în jurul tău prin intermediul unui ecran. Cu alte cuvinte, în ce mă priveşte, „alternativa experimentală” se defineşte în primul rând prin introducerea necunoscutului în fotografie, atât prin tehnici istorice, cât și contemporane, astfel încât să pot ajunge la un mix... adică nu fug de tehnicile moderne, nu evit digitalul, dar mă asigur că explorez constant în trecut. În al doilea rând, interacțiunea socială din procesul de fotografiere este vitală pentru mine, nu doar la nivelul stării mele de spirit, dar și pentru ce au de spus lucrările în sine, fiindcă fotografia ca mediu poate fi incredibil de antisocială și de îndepărtată de oameni. De asta, aparatele foto pinhole pe care le folosesc de obicei nu au vizor, ceea ce-mi permite să văd lumea din mintea mea, nu cea pe care mi-o indică Nikon sau Canon ca fiind aia de văzut. În acest fel, poţi vedea cu adevărat lumea în care trăieşti... cu ochii minţii şi nu a tehnologiei. Referitor la dimensiunea socială a fotografiei, am o observaţie: interacţiunea face parte dintr-o experienţă trăită pe viu, iar percepţia comună este că fotografia surprinde sau fixează asemenea experienţe, nu le oferă. Cum te raportezi la asta din perspectiva propriei practici? Asocierea fotografiei cu ideea de interacţiune vine din descoperirile pe care le faci în contact cu aceste alternative experimentale de captare a imaginii, iar fotografia pinhole, pe care o practic în mod curent, este doar una dintre ele. O imagine realizată cu o www.zilesinopti.ro

Cocktails

cameră obscură - aşa cum iese ea, ușor neclară și cu susul în jos - face pe oricine să se minuneze, indiferent de vârstă, iar camera obscură, ca dispozitiv şi imagine captată deopotrivă, fascinează oamenii tocmai fiindcă reprezintă o experiență, nu fotografie. Acesta e un aspect pe care rețelele sociale nu îl pot promova... social media poate marketa imagini fotografiate, care sugerează o experiență potențială, dar nu poate crea, efectiv, experiența în sine. Alternativele experimentale acoperă un domeniu vast și o perioadă imensă de timp. Nu pierdem nimic din vechile tehnologii, ci doar construim pe baza lor și acumulăm din ele diferite experiențe, așa că voi încerca şi în cadrul Photofest să fac pe cât mai mulți oameni să experimenteze această bucurie. [...]

Bridge nuts

Citiţi interviul complet cu JUSTIN QUINNELL pe www.zilesinopti.ro PAGINA 59

fotografii © Courtesy of Justin Quinnell

Capercaille and cig

POP CULTURE MAGAZINE

FESTIVAL

CE ȘI DE CE SĂ VEDEȚI LA FNT36

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

10 propuneri de spectacole din cadrul Festivalului Național de Teatru pe care să nu le ratați în București, în perioada 16-25 octombrie

in perspectiva omului din public, marea calitate a Festivalului Național de Teatru, dincolo de posibilitatea de a urmări în capitala României cele mai bune spectacole din țară ale stagiunii 2025/2026, este că poate deveni el însuși selecționer. Sigur, în siajul unei preselecții deja făcute de curatorii festivalului, care s-au oprit la 36 de puneri în scenă din peste 150 urmărite. Dar care să fie criteriile spectatorului simplu, evident, diferite de cele ale profesioniștilor, în speță critici de teatru, care s-au ocupat de alegerea celor mai relevante cronici vii ale timpurilor noastre trecute, prezente și viitoare, bastioane ale libertății de creație din România? Să aleagă spectacole în funcție de cât îl lasă buzunarul? De cât îi permite timpul? De posibilitatea de a urmări într-un singur oraș spectacole pentru care, dacă nu exista un festival național, era nevoit să bată toată țara? De a urmări pe viu montarea unor texte de Ionesco și Caragiale, Vișniec și Kafka? Sunt spectatori care se vor mulțumi, ba chiar se vor considera norocoși, cu un singur spectacol. Unii vor încerca să vadă cât mai multe. Alții poate își vor pune în cap să verifice măsura în care spectacolele selectate de criticii Raluca Cîrciumaru, Alina Epîngeac și Sebastian-Vlad Popa corespund nu doar propriilor gusturi, ci și resortului de agregare prezentat în „Argumentul și selecția spectacolelor din cadrul Festivalului Național de Teatru, ediţia 36”: „Propunerea pe care echipa curatorială o lansează prin selecția de spectacole pentru FNT36 plasează ca centru de greutate al ediției trăsătura cea mai vulnerabilă a umanității: (im)perfecțiunea drept calitate și defect ale acestui spirit etern uman”. Sau poate publicul va alege să urmărească spectacolele de la FNT prin filtrul celor mai importanți creatori de teatru ai stagiunii 2025/26: regizorii. E ceea ce vă propune această selecție, (im)perfect umană, la rândul ei, care încearcă să răspundă și la ce, și la de ce să vedeți spectacolele menționate. Propunerea PAGINA 60

de față pur și simplu enumeră, în ordine alfabetică, spectacole realizate de floarea regiei din sezonul trecut. Îi înșiruim, tot ca într-un catalog de școală, pe Afrim Radu, Bocsárdi László, Dabija Alexandru, Horváth Hunor, Kordonsky Yuri, Măjeri Andrei, Măniuțiu Mihai, Nagy Botond, Pricop Bobi, Purcărete Silviu. În acoperirea geografică a spectacolelor din aceste propuneri, sunt puncte nodale ale teatrului din România: București, Constanța, Iași, Satu Mare, Sibiu, Târgu Mureș, Timișoara. Veți observa însă că din această listă lipsesc comentariile. Motivul? Ca și selecțiile personale, acestea vă aparțin în totalitate.

Cântăreața cheală (foto © TNTM) www.zilesinopti.ro

Octombrie 2026

Cântăreața cheală de Eugène Ionesco, traducerea Vlad Russo și Vlad Zografi, regia Mihai Măniuțiu, decorul Adrian Damian, costumele Luiza Enescu, muzica Mihai Dobre, Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Timișoara. Familia Tót de Örkény István, dramaturgia Orbán Enikő, regia Hunor Horváth, decorul Golicza Előd, costumele Andreea Săndulescu, coregrafia Matilde J. Ciria, Baczó Tünde, muzica Cári Tibor, Kolozsi Tamás, mișcarea scenică Melles Endre, Ádám Julcsi, lighting designul Nichita Teodorescu, video designul și mapping Dan Basu, Ilinca Popescu, regia film Laura Brumă, soundscapes DJ K-Lu, sound designul Kupán Zsolt, Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” Timișoara.

POP CULTURE MAGAZINE

Livada de vișini de A.P. Cehov, traducerea și adaptarea Raluca Rădulescu, regia și ilustrația muzicală Andrei Măjeri, scenografia Oana Micu, coregrafia Andrea Gavriliu, sound designul Claudiu Urse, lighting designul Sabina Reus, Teatrul de Stat Constanța. Metamorfoza de Franz Kafka, traducere colectivă, regia și adaptarea Yuri Kordonsky, scenografia Oana Micu lighting designul Cristian Șimon, Victor Pâslari, sound designul Andrei Doboș, Teatrul Excelsior București. Neasemuita poveste a lui Abul Hossein Yemenitul și a fugii lui în pustie (după 1001 de nopți), regia Silviu Purcărete, scenografia Dragoş Buhagiar, muzica originală Vasile Şirli, Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu. Nora de Sivan Ben Yishai, traducerea Ciprian Marinescu, regia Bobi Pricop, decorul Raul Cioabă, ilustrația muzicală Eduard Gabia, coregrafia și mișcarea scenică Filip Stoica, Teatrul Național Târgu Mureș – Compania „Liviu Rebreanu”.

Femeia – câmp de luptă (Foto - TNIS)

Femeia – câmp de luptă de Matei Vișniec, dramaturgia Diana Nechit, regia Botond Nagy, decorul Raul Cioabă, costumele Ioana Ungureanu, lighting designul Cristian Niculescu, scenografia sonoră Claudiu Urse, coregrafia Alice Veliche, Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași.

Livada de vișini (foto © TSCT) www.zilesinopti.ro

O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, regia Alexandru Dabija, costumele Maria Miu, Teatrul ACT București Sopro – Șoapte din umbră de Tiago Rodrigues, traducerea Réka Dálnoky și Szabolcs Király, dramaturgia Réka Dálnoky, scenariul László Bocsárdi și Réka Dálnoky, regia László Bocsárdi, scenografia József Bartha, costumele Zsuzsi Szőke, coregrafia Franciska Szabó, lighting designul Tamás Bányai, măștile Szilárd Szabó János, proiecțiile video Alfonz Geng, sunetul István Geszti, Teatrul de Nord Satu Mare – Trupa „Harag György”. Zborul de la cuib de Pavel Dan, regia, dramatizarea și universul sonor Radu Afrim, scenografia Irina Moscu, lighting designul Trucza Samu, video designul Andrei Botnaru, Teatrul Național Târgu Mureș – Compania „Liviu Rebreanu”. PAGINA 61

PERFORMING ARTS

TEXT DE TEODORA BRATU

FESTIVALUL SONORO 21

O EDIȚIE INSPIRATĂ DE RICHARD WAGNER

estivalul Internațional de muzică de cameră SoNoRo ajunge la 21 de ani de existență și propune publicului o ediție intitulată Melodia infinită, în perioada 30 octombrie - 15 noiembrie, în București și Cluj-Napoca. Această ediție va cuprinde 18 concerte, două SoNoRo Talk și 28 de artiști de renume internațional, care performează cu regularitate pe cele mai importante scene ale lumii. Tema din 2026 a Festivalului SoNoRo este inspirată de viața și opera lui Richard Wagner – un compozitor adorat și contestat în egală măsură, un titan care a revoluționat opera și viața muzicală a timpului pe care l-a traversat, lăsând o moștenire de necontestat.

„Când mi-am imaginat posibila temă a Festivalului SoNoRo din 2026, un compozitor mi-a invadat gândurile și visele (deși, în cazul meu, având în vedere că am crescut în lumea operei, el a fost mereu prezent acolo, într-un fel sau altul). A fost o provocare să construim un program pentru un festival de muzică de cameră în jurul acestei figuri extraordinare? Cu siguranță, dar a fost și cea mai palpitantă aventură. Anul acesta vi-l prezentăm pe Richard Wagner – «influencerul» original din istoria muzicii clasice și a artelor – de la arhitectură la pictură, literatură, filosofie și film. Ne aflăm aici, în acest an, pentru a demonta câteva stereotipuri și pentru a-l privi pe Wagner ca pe un om retras, care ne vorbește în șoaptă despre lucrurile care contează pentru noi toți – iubirea, moartea, acceptarea destinului, numeroasele călătorii în căutarea unui adevăr individual”, a precizat Diana Ketler, co-fondatoarea și directoarea artistică a festivalului. Festivalul va începe cu un Concert de Deschidere – Lord of the Strings – vineri, 30 PAGINA 62

octombrie, în splendida Sufragerie Regală din cadrul Muzeului Național de Artă al României –, cu un program care include lucrări de Richard Wagner, Ernst Chausson, Erich Wolfgang Korngold și William Walton. Sâmbătă, 31 octombrie, publicul este invitat la Palatul Bragadiru din Bucureşti, la concertul COLOURS: Jazz in Motion, susținut de Ksenia Parkhatskaya și band-ul ei. Ksenia este o adevărată forță a naturii – dansatoare, coregrafă, cântăreață și actriță – care transformă fiecare moment artistic într-o sărbătoare. Sufrageria Regală

www.zilesinopti.ro

Octombrie 2026

Duminică, 1 noiembrie, sunt programate trei concerte: de la ora 11:00, Luceafărul de dimineață, la Centrul Național de Artă „Tinerimea română”; ora 16:00, Fugarul, la ARCUB – Hanul Gabroveni, Sala Mare și de la ora 21:00, Față în față, la Clubul Control. A doua zi, festivalul continuă cu un concert intitulat Ponte dei barcaroli: Love and Death in Venice, la Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București, iar marți, 3 noiembrie, publicul este invitat din nou în Sufrageria Regală de la MNAR, unde va avea loc concertul Wunderreich der Nacht /Minunatul regat al nopții. Miercuri, 4 noiembrie, va avea loc primul concert de la Ateneul Român, intitulat Războiul romanticilor, iar joi, festivalul revine în Sufrageria Regală a Muzeului Național de Artă al României pentru concertul Iubire interzisă. În ultimele zile din București, în această ediție a festivalului, sunt programate următoarele concerte: vineri, 6 noiembrie – The Quest / Căutarea, la Biserica Anglicană; sâmbătă, 7 noiembrie – Cosmic Chord, la Ateneul Român, iar ziua de duminică, 8 noiembrie, oferă Ateneul Roman

www.zilesinopti.ro

Universitatea Babeș-Bolyai

publicului concertul SoNoRo Interferențe – 20 de ani de excelență la Institutul Cultural Român și întâlnirea SoNoRo Talk: La petite phrase: Proust, un wagnerian?, la ARCUB – Hanul Gabroveni. De marți, 10 noiembrie, festivalul se mută în Cluj-Napoca, unde publicul local este invitat la Casino – Centrul de Cultură Urbană, la Concertul de Deschidere: Alte Weise / Străvechea melodie. Miercuri, 11 noiembrie, Silentium! la Biserica Evanghelică Luterană, iar joi, 12 noiembrie, Wanderer / Călătorul la Biserica Franciscanilor din Cluj-Napoca, în Sala Refectorium. În ultima parte a festivalului – vineri, 13 noiembrie, Children! Make Something New! la Casa Boema; sâmbătă, 14 noiembrie, SoNoRo Talk : La petite phrase: Proust, un wagnerian? la Clubul Oberjin și concertul The Daydream la Casa NUMAÀ. Duminică, 15 noiembrie, această ediție a Festivalului SoNoRo se va încheia cu concertul Melodia infinită, la Universitatea Babeș-Bolyai, în Sala Auditorium Maximum. Artiștii invitați la această ediție a Festivalului SoNoRo sunt, ca întotdeauna, nume importante ale scenelor internaționale, dintre care enumerăm câteva: violoniștii Anna-Liisa Bezrodny, Boris Brovtsyn, Mihaela Martin, Erik Schumann și Mi-Sa Yang; violiștii Răzvan Popovici și Sarah MacElravy; violonceliștii Justus Grimm și Valentin Răduțiu, pianiștii Diana Ketler și Louis Lortie, clarinetistul Thorsten Johanns, mezzosoprana Roxana Constantinescu și bas-baritonul Pauls Putnins. Mai multe detalii despre Festivalul SoNoRo 21 sunt disponibile pe festival.sonoro.org. PAGINA 63

fotografii © Șerban Mestecăneanu

Camera de Comerț

POP CULTURE MAGAZINE

TEATRU

TEXT DE ADINA CHIRVASĂ

„Săptămâna Comediei” Un festival pentru care merită să ajungi la Brașov în noiembrie

ntre 2 și 8 noiembrie, Brașovul oferă un motiv în plus pentru a fi trecut pe lista escapadelor de toamnă: a XIII-a ediție a Festivalului Săptămâna Comediei, în cadrul căruia vor performa importante teatre din țară, pentru care merită să fii în sala Teatrului Sică Alexandrescu. Festivalul se deschide cu Comedia Erorilor (Teatrul Nottara), o montare savuroasă a unui text clasic adus la viață cu inspirație de Sânziana Stoican. Shakespeare, gemeni, identități încurcate și o distribuție din care îi amintim pe Adrian Nicolae, Tudor Cucu Dumitrescu și Laura Vasiliu ne aduc în prim-plan siguranța cu care putem greși convinși fiind că avem dreptate. În următoarea seară, pe scenă ajunge Lirda (Teatrul de Comedie), cel mai reușit text al Letei Popescu, regizoare şi dramaturgă cu multiple nominalizări la Premiile UNITER, în care cinci actrițe - Andreea Samson, Laura Creț, Gloria Găitan, Mirela Zeța și Smaranda Caragea - ne provoacă să ne privim și poate să reconsiderăm rolurile pe care ni le distribuim în fiecare zi. În 4 noiembrie, Muzici și faze (Teatrul Excelsior) ne transportă direct în anul 1978, la o vârstă la care viața se înțelege mai bine pe casetă, iubirea începe cu o brichetă dăruită pe ascuns, iar fiecare zi e o fază nouă. Spectacolul lui Cristian Ban, după romanul-cult al lui Ovidiu Verdeș, are șapte actori care joacă o mulțime de personaje și, bonus, muzică live din anii ’70. În următoarea seară avem parte de o comedie de moravuri regizată de Gelu Colceag, în Ulciorul sfărâmat (Teatrul Stela Popescu), în care îl regăsim în rolul judecătorului pe Şerban Pavlu,

www.zilesinopti.ro

unul dintre cei mai valoroși actori de teatru, film şi televiziune din prezent. O farsă despre adevăr, autoritate și o justiție care are propriile probleme cu integritatea. În 6 noiembrie, Regina nopții (Teatrul Dramatic Fani Tardini Galați) aduce pe scenă satul copilăriei și 17 personaje într-o lume cu bunici, nepoți, iubiri și nostalgie. Scris și regizat de Leta Popescu, spectacolul a primit și patru nominalizări la UNITER 2025, iar Oana Mogoș a câștigat premiul pentru Cea mai bună actriță în rol principal. Sâmbătă, Mai e vreun candidat? (Teatrul Național București) propune o întâlnire imposibil de refuzat cu geniul lui Caragiale din O scrisoare pierdută, piesă adaptată într-un spectacol-concert sub semnătura inconfundabilei Ada Milea. Un spectacol care ne reamintește cât de relevant a rămas Caragiale și în ziua de azi. Așadar, Săptămâna Comediei oferă suficiente motive pentru o escapadă la Brașov în noiembrie (și) pentru teatru, nu (doar) pentru munte. PAGINA 65

BODY ART

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

PrALeA DANi „La 14 ani am făcut primul meu tatuaj”

ralea Dani are 39 de ani și este din București. Este artist tatuator full-time, iar în momentul de față tatuajul îi ocupă cea mai mare parte din timp. Este un domeniu în care simte că are foarte mult loc de explorat și în care încă descoperă lucruri noi.

Cum a început povestea ta cu arta tatuajelor? A fost o alegere spontană sau ceva planificat în timp? Nu a fost ceva plănuit. Mi-a plăcut desenul dintotdeauna și am fost atras de partea asta creativă încă de când eram copil. La 14 ani am făcut primul meu tatuaj, iar de acolo lucrurile au început să se lege treptat. Nu pot spune că atunci știam că voi ajunge să fac asta profesional, însă a fost primul contact cu lumea tatuajelor și, în timp, pasiunea s-a transformat într-o meserie. Ai o formare clasică sau ai învățat totul din practică? În ce mod ți-ai defini stilul personal ca tattoo artist? Am învățat în principal din practică. Am experimentat foarte mult, am încercat din nou și am căutat constant să mă îmbunătățesc. Cred că experiența acumulată în timp contează enorm în meseria asta. Chiar și acum experimentez și PAGINA 66

înseamnă mai mult decât o execuție bună, din punct de vedere tehnic. Atunci când ideea clientului și creativitatea mea se întâlnesc și reușim să obținem ceva care ne reprezintă pe amândoi, atunci, consider că rezultatul este cu adevărat bun. Sigur că partea tehnică este foarte importantă, dar un tatuaj poate fi impecabil executat și, totuși, să nu transmită nimic. Îmi place atunci când există și o poveste, o emoție sau un sens în spatele lucrării. încerc lucruri noi, pentru că nu cred că ajungi vreodată într-un punct în care să spui că nu mai ai nimic de învățat. Dacă ar fi să-mi definesc stilul, mă regăsesc cel mai mult în zona realismului și a suprarealismului, două direcții care îmi oferă foarte multă libertate creativă. Ce înseamnă pentru tine un „tatuaj reușit”? Doar tehnic sau și emoțional? Pentru mine, un tatuaj reușit

Cum reușești să transformi o idee vagă a clientului într-o operă de artă personală? Cred că partea aceasta este una dintre cele mai importante etape ale procesului. Totul începe cu o discuție cât mai clară cu clientul, pentru a înțelege ce își dorește și, mai ales, ce vrea să transmită prin acel tatuaj. După discuție, caut și propun imagini care să reprezinte ideea principală. Odată ce avem aceste repere, începe partea www.zilesinopti.ro

Octombrie 2026

în care pot interveni creativ și pot transforma elementele respective într-un design coerent, care să arate bine nu doar ca imagine, ci și pe corp. Ai vreo poveste de client care ți-a rămas în minte și pe care o porți cu tine? Nu pot spune că am o singură poveste care să-mi fi rămas în mod special în minte. De-a lungul timpului am întâlnit foarte mulți oameni și fiecare a venit cu povestea lui, cu motivele și experiențele lui. Poate că tocmai diversitatea asta este una dintre părțile interesante ale meseriei. Fiecare client vine cu o perspectivă diferită, iar uneori și discuțiile din jurul unui tatuaj sunt la fel de interesante ca lucrarea în sine. Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări? Fiecare lucrare vine cu propriul ei set de provocări și cred că asta face meseria interesantă. Nu există două proiecte identice, chiar dacă uneori

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

pot părea asemănătoare, la prima vedere. Cea mai mare provocare apare însă atunci când clientul este foarte rigid și nu lasă suficient spațiu pentru partea artistică. Uneori, cea mai dificilă parte nu este execuția tatuajului, ci să-l conving pe client că anumite modificări sau propuneri sunt necesare pentru ca rezultatul final să fie unul cât mai bun. Până la urmă, scopul este același: să plece cu un tatuaj de care să fie mulțumit și peste ani. Care este partea preferată a procesului: schițarea, tatuarea propriu-zisă, reacția clientului? Îmi place tot procesul, de la prima idee și schiță până la tatuarea propriu-zisă. Fiecare etapă are farmecul ei și contribuie la rezultatul final. Totuși, momentul culminant este, fără îndoială, finalul. Atunci când mă uit la lucrarea terminată și văd că tot timpul și tot efortul depus au prins contur, iar clientul este mulțumit, ai sentimentul că toate etapele au meritat.

Ce sfaturi ai pentru cineva care își face primul tatuaj? Nu te grăbi! Deciziile luate în grabă duc, de multe ori, la rezultate mai puțin bune și permanente. Studiază bine portofoliile artiștilor pentru a găsi artistul cel mai potrivit cu care să colaborezi. Ce obstacole ai întâmpinat în parcursul tău ca tattoo artist și cum le-ai depășit? A trebuit să lupt cu părerile celor apropiați, care nu vedeau în asta un job serios. La început, căutarea de clienți care să mă lase să-mi fac arta pe ei a fost dificilă, dar, cu încredere și perseverență, am început să lucrez din ce în ce mai bine, iar lipsa clienților nu a mai fost o problemă. Obstacolele sunt multe de zi cu zi, dar, cu răbdare, reușesc să depășesc toate provocările pe care le presupune acest proces. Cum vezi evoluția industriei de tatuaje în România? Ce s-a schimbat în ultimii ani? Cred că industria evoluează într-o direcție foarte bună. În ultimii ani, mentalitatea oamenilor s-a schimbat destul de mult și tatuajul nu mai este privit atât de mult ca o etichetă sau ceva negativ, ci din ce în ce mai mult ca o formă de artă și de exprimare personală. A crescut și nivelul artiștilor, au apărut oameni noi, cu stiluri și viziuni diferite, iar accesul la informație și la ceea ce se întâmplă în industria internațională este mult mai ușor. PAGINA 67

TEXT DE TEODORA BRATU

Capitolul Muzică este susținut de

DiALOGUri FĂrĂ NOte

SIMON BOSWELL: „Prin muzică, mă scufund în explorarea subconștientului”

ELECTRO MURES

Electromures

POP CULTURE MAGAZINE

ANiVerSAre

Lennon... la 86 de ani

mUZicĂ NOUĂ

Ce ascultăm în luna octombrie

NINIGRA, un fel de Sarmalele Reci la feminin La începutul anilor ’90, saxofonistul Mihai Iordache și textierul Florin Dumitrescu adunaseră o mulțime de idei muzicale inedite, dar refuzate de Timpuri Noi, cei pe lângă care debutaseră ca tineri colaboratori. „Hai să facem altă trupă, cu prieteni muzicieni din generația noastră”, s-au gândit ei. Și astfel au apărut, în 1993, Sarmalele Reci. Peste decenii, cei doi aveau să refacă tandemul, la îndemnul lui Andrei Gheorghe. Fan al Sarmalelor Reci, regretatul jurnalist și om de radio i-a provocat să compună din nou împreună. Ca saxofonist, Mihai se împărțea între grupul său de jazz, Iordache și trupa Kumm, iar Florin își extinsese portofoliul de textier cu Direcția 5 și Pasărea Rock. Noile compoziții reînviau spiritul Sarmalelor Reci, amestecul de inovație muzicală și îndrăzneala versurilor prindea din nou viață, cu un plus de maturitate. Verva creativă ia o pauză bruscă în 2018, când moartea lui Andrei Gheorghe vine pe neașteptate. Cei doi se gândesc să renunțe, dar aleg să meargă mai departe, convinși că Andrei și-ar fi dorit ca muzica lor să ajungă la oameni. Aveau însă să descoperă că, la maturitate, nu e deloc ușor să-ți faci trupă. Prima formulă Ninigra era compusă din AnaCristina Leonte (voce) și Tavi Scurtu (producție muzicală), care au lansat piesa synthpop Vreau să am prieteni. Dar trupa avea nevoie de o adevărată divă, cu personalitate puternică și versatilă, experimentată în sunetele jazz-ului. Toate aceste cerințe erau îndeplinite cu brio de Raluca Stoica: www.zilesinopti.ro

interpretă de jazz, membră a corului Preludiu, a grupului The Fifties și a ansamblului vocal Jazzappella. Întrupa de minune caracterul felincapricios al Ninigrei, protagonista îndrăgitei povești în versuri a Ninei Cassian. De la fata răzgâiată cu o viață-surogat din În Nuntă la McDonald’s la consumatoarea frenetică din Bun venit la supermarket, în iarna anului trecut, Raluca aducea grupului o recunoaștere semnificativă: patru săptămâni pe locul 1 în Guerrilla Top 40 cu O furnică pe tavan, un cântec care tratează subiecte sensibile, precum depresia și tendințele suicidare. În vară, Tomaselli Blues Band, cu Raluca Stoica la voce, câștigă European Blues Challenge la Brezoi. Încununați de victorie, Raluca Stoica și Alex Tomaselli revin în studio, unde înregistrează alături de Iordache cântecul feminist-contestatar Femeie. În toamna aceasta sunt planificate primele evoluții live. Cine va urca pe scenă alături de Iordache, Raluca Stoica și Alex Tomaselli? Va aluneca synthpop-ul lor din studio spre un stil mai jazzistic? Până să aflăm răspunsurile, le putem asculta muzica pe canalul de Youtube Ninigra și pe platformele de streaming. PAGINA 69

OctOmbrie 2026

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

ELECTROMUREȘ, UN AN DE LA REVENIRE: CÂND UN BRAND VECHI

ÎNCEPE SĂ SPUNĂ POVEȘTI NOI

nele branduri dispar. Altele rămân undeva în memoria colectivă, așteptând momentul potrivit pentru a fi redescoperite. Electromureș face parte din a doua categorie. După decenii în care numele a rămas mai degrabă o amintire pentru cei care au crescut cu produsele sale, brandul a revenit pe piață cu aceeași idee care l-a făcut cunoscut: sunetul. Doar că, de această dată, sunetul vine cu Bluetooth, USB-C, căști wireless, boxe portabile și pick-up-uri cu funționalități noi. Pe 3 octombrie, Electromureș marchează un an de la relansarea oficială. Un prim an în care nostalgia a fost doar punctul de plecare, iar gama s-a extins treptat dincolo de radiourile și radiocasetofoanele cu Bluetooth cu care a început această nouă etapă.

Un nume pe care unii îl țin minte, iar alții abia îl descoperă Istoria Electromureș începe în 1949, iar pentru mai multe generații de români, numele a fost asociat cu aparatura audio și cu obiectele care făceau parte din viața de zi cu zi. Relansarea brandului a pornit tocmai de aici: nu din dorința de a reproduce pur și simplu trecutul, ci din ideea că un brand cu o asemenea încărcătură poate avea o viață nouă. Într-un interviu acordat anterior pentru Zile și Nopți, Tiberius Toader, CEO ZASS România, vorbea despre Electromureș ca despre un brand care trebuia readus în prezent fără să-și piardă identitatea. Designul retro a rămas important, însă tehnologia a fost adaptată felului în care ascultăm muzică astăzi: Bluetooth, USB, baterii reîncărcabile și conectivitate wireless. A fost, într-un fel, o întâlnire între două generații. PAGINA 70

Pentru cei care își amintesc aparatele Electromureș din casă, revenirea are o doză evidentă de nostalgie. Pentru cei mai tineri, însă, povestea începe altfel: prin design, prin viniluri, prin obiecte care arată diferit de electronicele perfect minimaliste care ne înconjoară. Iar după primul an, se vede că povestea nu s-a oprit la nostalgie. La început au fost radiourile retro și radiocasetofoanele cu Bluetooth. Apoi au apărut pick-up-urile, accesoriile pentru zona de vinil, căștile și boxele, inclusiv modele portabile. Așa se face că astăzi, portofoliul Electromureș cuprinde o varietate mult mai mare de produse: de la pick-up-uri în mai multe formate și finisaje la boxe active și portabile, căști wireless și alte dispozitive dedicate ascultării muzicii. Extinderea spune ceva interesant despre felul în care s-a schimbat relația noastră cu muzica. Nu mai există un singur mod de a asculta. Uneori punem un vinil și lăsăm albumul să curgă de la început până la sfârșit. Alteori ascultăm un playlist de pe telefon, cu căștile în www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

urechi. Într-o seară putem avea nevoie de o boxă portabilă, iar într-o după-amiază liniștită, de un pick-up care să devină parte din decor. Electromureș încearcă să ocupe toate aceste momente fără să renunțe la elementul care le leagă: plăcerea de a asculta.

Pick-up-ul care poate deveni un cadou, nu doar un obiect Dintre produsele apărute în această nouă etapă, există unul care duce ideea de obiect audio personal un pas mai departe: EM 1020 HBE – Happy Birthday Edition. La prima vedere, este un pick-up cu aspect retro, dar construit pentru utilizarea de azi. Redă discuri de 7, 10 și 12 inch la 33, 45 și 78 RPM, are ac din safir, Bluetooth 5.4, mufă de căști și difuzoare stereo integrate. Are, de asemenea, funcție de pauză și oprire automată. Dar partea interesantă nu este neapărat lista de specificații. Este ceea ce se întâmplă când un astfel de produs este oferit cadou. Happy Birthday Edition vine cu mesajul „La Mulți Ani! / Happy Birthday!” în mai multe limbi europene, iar în cutie se află și o felicitare. Mai mult, pachetul include autocolante care pot fi personalizate cu numele persoanei sărbătorite și aplicate pe pick-up. E o idee care pare simplă, dar care schimbă felul în care privești produsul: un cadou nu trebuie neapărat să fie ceva ce deschizi, fotografiezi și apoi uiți într-un sertar. Unele cadouri pot deveni parte din ritualurile unei persoane. Un pick-up este, prin natura lui, un obiect care cere timp. Alegi un disc. Îl scoți din copertă. Îl așezi. Cobori acul. Și apoi asculți. În cazul versiunii Happy Birthday Edition, gestul de a-l dărui poate rămâne legat de toate momentele care urmează după aniversare. Majoritatea cadourilor trăiesc o zi, apoi devin obiecte. Acesta funcționează aproape invers: pare un obiect, dar devine experiență de fiecare dată când este folosit. www.zilesinopti.ro

Nu spune doar „La mulți ani!” ani!”. Spune, într-un fel mai personal: „Uite ceva care poate rămâne cu tine”. tine”

Un an mai târziu, Electromureș nu mai este doar o amintire Un brand readus la viață poate fi tentat să trăiască exclusiv din nostalgie. Să repete ceea ce oamenii își amintesc. Să vândă trecutul sub forma unui obiect nou. Electromureș pare să meargă într-o altă direcție. Radiourile păstrează forme și detalii care trimit la alte decenii. Pick-up-urile readuc în casă ritualul vinilului. Căștile și boxele vorbesc însă despre prezent, iar conectivitatea Bluetooth face ca aceste lumi să poată coexista fără efort. În fond, asta înseamnă să readuci un brand la viață: nu să-l pui înapoi în vitrină, ci să-i găsești un loc în viața oamenilor de azi. Pe 3 octombrie, Electromureș împlinește un an de la revenire. Un an nu este foarte mult pentru un brand cu o istorie care începe în 1949. Dar este suficient pentru ca o revenire să devină mai mult decât o promisiune. Iar dacă primul an a fost despre repornirea sunetului, următorii ani ar putea fi despre toate poveștile care se vor auzi prin el. PAGINA 71

MUZICĂ NOUĂ

TEXT DE ALEX MUŞAT

Ce ascultăm în luna octombrie Luna aceasta ascultăm surprinzătoarea revenire a unui poet în postura de solist vocal, ne delectăm cu interpretările live ale unui duo pop mereu surprinzător și ne aducem aminte de universul Muppets.

Bernie Taupin The Sea Has No Mercy

În 1967, managerul Ray Williams publica un anunț în revista New Musical Express, căutând compozitori pentru casa de discuri Liberty. Printre cei care au trimis răspunsuri la mica reclamă s-au numărat Reginald Kenneth Dwight, un tânăr pianist londonez, și Bernie Taupin, un adolescent ce își petrecuse ultimii ani lucrând în cadrul unor multiple crescătorii de pui. După ce Williams a creat parteneriatul Dwight-Taupin, Reginald își schimbă numele în Elton John, dând naștere celui mai de succes duo componistic din muzica pop, după Lennon și McCartney. După aproape 60 de ani în care Bernie i-a scris constant versurile lui Elton și o pauză discografică solo de 40 de ani, iată că Taupin revine cu un material în care îl putem asculta în inedita poziție de solist vocal, îmbrățișând cu entuziasm estetica muzicii country americane.

Sparks Sparks Live on the Moon

Despre duo-ul american Sparks se pot spune multe, însă ,,plictisitor” este un cuvânt pe care nu-l putem folosi pentru a defini magnificul parcurs discografic al fraților Ron și Russell Mael. Debutând în zona glam rock-ului din anii ’70, scânteia inspirației îi poartă pe cei doi către art rock, synth pop, disco, spoken word și avangardă, iar cel de-al doilea material live din carieră ni-i prezintă în concert pe parcursul lui 2025, interpretând cântecele care au șocat, scandalizat și distrat loiala bază de fani. Rareori găsim septuagenari și octogenari atât de prolifici, căci în loc să-și ude grădinile, frații Mael cutreieră planeta, experimentează cu genuri muzicale și tehnici noi de producție și ne oferă o rară incursiune discografică în universul lor live.

Seth MacFarlane Seth MacFarlane Sings the Muppets

Creatorul fenomenului Family Guy revine cu un nou material discografic oldschool, interpretând cântece făcute faimoase de-a lungul istoriei de The Muppets în filme precum The Muppets Take Manhattan (1984), The Great Mupper Caper (1981) sau The Muppet Movie (1979). Ce-i drept, aplecarea lui MacFarlane către jazz și big band nu ar trebui să ne surprindă, căci pe parcursul carierei sale, acesta a scos multiple albume de Crăciun, a îmbrățișat esteticile lejere ale unor figuri legendare precum Frank Sinatra și ne-a dăruit interpretări originale ale standardelor de jazz americane compuse de Henry Mancini, Rodgers & Hammerstein și Cole Porter. De fapt, acest cosplay muzical al lui Seth nu face decât să ne demonstreze dragostea sa față de o Americă de mult uitată, oferindu-ne cântece cu un binemeritat update în interpretare și producție. www.zilesinopti.ro

PAGINA 73

SIMON BOSWELL „Prin muzică, mă scufund în explorarea subconștientului”

POP CULTURE MAGAZINE

foto © Lg White

DIALOGURI FĂRĂ NOTE

elebrul compozitor, muzician şi producător britanic SIMON BOSWELL (n. 1956), nominalizat pentru OST-urile sale la premiile Academiei americane de SF, Fantasy & Horror (Santa Sangre), dar şi în Europa la BAFTA (The Lakes) şi Goya (Perdita Durango), cu peste 120 de titluri de producţii pe ale căror generice apare ca autor de coloane sonore, va fi omagiat la Braşov, în cadrul Dracula Film Festival (15-18 octombrie), prin acordarea titlului onorific de Conte Dracula şi proiecţia specială a celui mai nou documentar despre impactul muzicii sale asupra cinematografiei, The Dark Fantastic. În aparenţă, poate da impresia unui vajnic cavaler în slujba culturii consumeriste, însă nu e cazul, deoarece SIMON BOSWELL nu doar că a optat în mod voit să rămână în spaţiul transfrontalier, independent şi inclasificabil, dintre arta cultă şi Pop culture, dar a investit constant şi fără ezitare creativitate, timp şi bani în proiecte artistice non-comerciale în care a crezut cu tărie din faza lor embrionară. Sigur că sunt de notorietate colaborările sale cu importanţi regizori italieni din zona Horror (Dario

PAGINA 74

Argento Lamberto Bava, Michele Argento, Soavi), cu cineaşti-cult precum Jodorowsky, Richard Alejandro Jodorowsky Stanley sau Álex de la Iglesia, dar ca muzician şi producător, dincolo de proiectele personale, Simon Boswell a colaborat cu o varietate uluitoare de artişti şi performeri, de la The Sex Pistols, Marianne Faithful sau Blur... la Elton John, Tony Esposito, Orbital şi Echo And The Bunnymen. Simon era încă elev de liceu când a semnat primul său contract cu o casă de discuri, iar prima trupă, Advertising, a fondat-o în anul de vârf al fenomenului Punk insular, astfel încât am plecat de aici într-un dialog menit să ne conducă spre instalaţiile sale audiovizuale şi modul în care s-a nuanţat raportul său cu muzica de film din perspectiva schimbărilor aduse de secolul XXI.

www.zilesinopti.ro

INTERVIU OctOmbrie 2026 DE IOAN BIG

că sunt un om mai priceput la cuvinte decât la muzică. Am fost întotdeauna interesat de poezie, influenţat puternic în primii ani de adolescenţă de către William Blake, ce mi s-a părut revoluţionar venind cu ideile sale cu 100 de ani înainte de Freud, susţinând că pentru a înţelege mai bine mintea omului trebuie să trecem dincolo de raţional. Am fost foarte inspirat de ideea lui că suntem animaţi doar 10% de raţiune şi 90% de un haos inconştient... şi astfel am înţeles de foarte timpuriu că pentru a fi un artist trebuie să ai capacitatea să comunici şi să poţi da o oarecare formă simţămintelor tale haotice, indiferent că aceasta e o pictură, un poem sau o compoziţie muzicală. [...]

că au practicat întreaga lor viaţă doar o singură profesie, după care... au murit. Poate că, în zilele noastre, trăind într-o anume stare de nerăbdare continuă şi o nelinişte legată de faptul că vom rămâne aceiaşi pentru vecie - dar asta face parte cumva din dezvoltarea democratică a omului -, poate că ar trebui să îmi pun şi eu în mod conştient întrebarea ‘Unde mă situez?’ şi de ce, de exemplu, nu sunt o vedetă pop(ulară). Muzica Pop este, evident, un concept foarte atractiv, iar pentru un compozitor oferă cel mai confortabil mod de viaţă pe care acesta şi l-ar dori, adică e ca şi cum ai deveni un faraon sau un prinţ-moştenitor, cu o viaţă în care se aruncă în tine cu tinereţe, sex, bani, droguri... este un ego driven go. Nu vreau asta. Nu vreau să fiu ăsta! Într-un fel, simt că sunt acum un norocos deoarece nu m-am simţit vreodată capabil să compun piese suficient de simpliste pe care oamenii să le poată fredona. [...]

Prin această poziţionare greu de catalogat, unde simti că îţi e locul în arta contemporană? Unde mă aflu eu? Cred că sunt prins într-o confuzie generală, foarte la modă acum, care nu e caracteristică doar artiştilor. Nu contează că oamenii sunt brutari sau măcelari sau fierari, ci faptul

Citiţi interviul complet cu SIMON BOSWELL pe www.zilesinopti.ro www.zilesinopti.ro

foto © Ioan Big

Simon, ai renunţat în adolescenţă la studiul literaturii la Universitatea din Cambridge în favoarea chitarei şi a muzicii PopPunk. Ce te-a determinat să te dedici muzicii în anii ‘70? Mi se pare că John Lennon este cel care a spus că “Life is what happens to you while you’re busy making other plans”, iar eu cred că asta e valabil pentru aproape oricare dintre noi, adică nu aveam vreo intenţie să ajung să fac asta, deşi luam lecţii de pian încă de când eram mic copil. A deveni muzician s-a dovedit însă a fi o cale neaşteptat de uşoară, întrucât pot spune că am fost precoce... de la pian, am trecut la chitară pe la 12 ani, simţindu-mă mai inspirat când îl ascultam pe Jimi Hendrix, de exemplu, decât pe Brahms. Familia a avut un rol esenţial în formarea mea. Bunicul meu, un idealist care cânta la pian şi la vioară, a făcut parte în anii ’30 din mişcarea intelectuală The Bloomsbury Group, iar fratele său era prieten cu D.H. Lawrence şi Aldous Huxley, deci ambii aparţineau elitei culturale a vremii, mai ales că părinţii lor deveniseră prieteni cu Brahms în periplul lor de migranţi evrei dinspre Polonia spre Anglia, când, datorită ascendentei atitudini antisemite, au fost nevoiţi să îşi schimbe numele de familie din Busvala in Boswell... dar asta s-a întâmplat cam cu o sută de ani în urmă. Cât despre raportul dintre influenţa familiei şi educaţia mea în şcoli... chiar şi acum consider

POP CULTURE OctOmbrie MAGAZINE 2026

PAGINA 75

ANIVERSARE

e 9 octombrie 1940, în plin Război Mondial, familia Lennon îl primește cu brațele deschise pe John, într-o liniște spulberată jumătate de oră mai târziu de un nou atac aerian german asupra Liverpoolului. 30 de ani mai târziu, Lennon avea să-și deschidă legendarul album John Lennon/ Plastic Ono Band cu versul „Mother, you had me, but I never had you”, trimițând ascultătorul direct în seara din iulie 1958, când Julia Lennon a fost lovită mortal în timp ce traversa bulevardul din fața casei. De fapt, pierderea timpurie a mamelor a fost unul dintre motivele care au cimentat prietenia dintre Lennon și McCartney, deși echilibrul familial al lui Paul contrasta puternic cu răzvrătirea, haosul și crizele spirituale care l-au însoțit pe John până la moarte.

Lennon...

la 86 de ani PAGINA 76

TEXT DE ALEX MUŞAT

Luna octombrie a anului 2026 aduce vești fabuloase pentru fanii lui Lennon, căci aflăm că John a devenit bunic pentru prima oară, Beatles relansează influentul LP Rubber Soul (1965) într-o formă complet remixată, iar acesta este însoțit și de un demo necunoscut și nelansat până acum al lui Lennon, Little Girl. Așadar, omniprezența în cultura Pop a unui individ care s-a retras din industria muzicală la 35 de ani nu poate decât să ne fascineze, iar metamorfoza lui Lennon dintr-un tânăr supărat într-un cvasiguru al păcii și muzicii rock nu face decât să ne creioneze portretul unui artist torturat, aflat mereu la granița fină dintre nihilism, ateism, predare în fața universului, consumerism și avangardă. În cadrul aceluiași John Lennon/Plastic Ono Band, Lennon se destăinuie în cântecul God, oferindu-ne o listă cu lucruri în care nu crede. Acestea includ cărți de tarot, magie, mantre, dar și personalități precum Hitler, Elvis, Bob Dylan, sau... The Beatles. Piesa culminează cu o remarcă în care acesta ne spune că are încredere doar în el însuși și în Yoko Ono, amintindu-ne, totodată, că „visul s-a sfârșit” și că trebuie cu toții să mergem mai departe. De altfel, pe tot parcursul scurtei sale cariere, John a îmbrățișat zeci de roluri epuizante, fie că ne gândim la adolescentul poet, fascinat de creația cuvintelor noi, la starul rock cu tunsoare feminină, la luptătorul pentru pace hipiot, ascuns în cearșafurile camerelor unor hoteluri de cinci stele sau la potențialul agitator filat de oamenii lui Nixon. „Sunt dovada vie a contradicțiilor vieții”, vieții” cânta colegul său, George Harrison, iar John nu face excepție, militând pentru eliminarea averilor din confortul apartamentului său din legendarul bloc newyorkez, The Dakota, în timp ce Yoko Ono, cu care John a avut o relație demnă de teoriile lui Freud, îi investea averea în ferme de vaci. De altfel, cu cinci ore înainte de asasinarea sa din decembrie 1980, fotograful Annie Leibovitz îl capta pe Lennon dezbrăcat, în poziție fetală, încolăcit în jurul lui Yoko, în timp ce cu 12 ani înainte, piesa Julia împreuna în mod psihedelic personajul mamei sale cu cel al lui Ono. www.zilesinopti.ro

Octombrie 2026

În prezent, mașinăria Beatles continuă seria relansărilor remixate sub bagheta producătorului Giles Martin, acesta promițându-ne un Rubber Soul proaspăt și plin de energie. Spre deosebire de obiceiul caselor de discuri de a relansa albume legendare fără vreun update consistent, Paul și Ringo își scot pe piață legendarele materiale discografice în formate complet noi, unde fiecare instrument este izolat și pus din nou alături de celelalte. Începută cu Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band în 2017, seria reîmpachetărilor elimină zgomotul casetei și imperfecțiunile din studio, ne ridică volumul setului de tobe și al bass-ului lui McCartney și ne transformă fiecare audiție Beatles într-o călătorie în care estetica audio a prezentului se îmbină perfect cu moștenirea celor patru fantastici din Liverpool. Cât despre Lennon, acesta trăiește în fiecare rockstar cu opinii politice și în fiecare gest al lui Liam Gallagher, devenind arhetipul incontestabil al vedetei rock supărate, gata să se ia la trântă cu așteptările societății și să ridice un deget mijlociu în fața așa-zisului sistem. Deși rebeliunea unor figuri pop precum Elvis Presley www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

sau James Dean era adesea croită și ținută în frâu de manageri și case de producție, Lennon și-a transformat identitatea cameleonică într-un război intelectual, politic și psihologic, intrând în controverse cu lideri politici și case de discuri, îmbrățișând avangarda pe plan artistic, schimbând vulnerabilitatea compozitorilor în versurile muzicii pop și devenind, în mod ironic, atât o figură antirăzboi, cât și un exemplu perfect de branding al capitalismului târziu, printat pe tricouri și magneți de frigider și ridicat în slăvi de agloritmii Spotify. Într-o lună în care John ar fi împlinit 86 de ani, ne aducem aminte de unii dintre marii muzicieni rock rebeli și de figura controversată ale cărei alegeri practice și spirituale se poziționau adesea la polul opus față de mesajul propriilor versuri. Mai mult, în timp ce muzica merge pe inevitabilul drum al schimbărilor constante, Beatles rămân surprinzător de actuali și proaspeți, ajutați și de talentul lui Giles Martin de a le remixa și remasteriza legendarele materiale discografice. În octombrie, nouă nu ne rămâne decât să dăm „play” noului Rubber Soul și să experimentăm unul dintre cele mai influente albume ale secolului trecut.

PAGINA 77

INDIE STAR

TEXT DE IOAN BIG

LILY SEABIRD

nceputul acestei toamne a fost marcat de lansarea celui de-al treilea album, Lightspheres on the Way, al tinerei absolvente de Ştiinţe Politice de la Universitatea din Vermont, Lily Seward, care a decis în timpul pandemiei să se dedice muzicii şi s-a făcut remarcată atunci prin EP-ul Beside Myself, sub pseudonimul Lily Seabird. Din 2023, cantautoarea pare a fi într-o perpetuă mișcare, petrecându-şi timpul în turnee în care interpretează propriile piese și altele unde se mulţumeşte să acompanieze la bas muzicieni precum Greg Freeman sau Liz Cooper, iar albumul ei de debut din 2024, Alas, a făcut imediat valuri pe scena Indie Rock, relevându-se ca o explozie de simţăminte şi emoţii de o simplitate revigorantă, în care fiecare piesă pare o formă de purificare intimă pentru Seabird, a cărei voce amintește de timbrul lui Karly Hartzman (Wednesday) și al Adriannei Lenker (Big Thief).

foto © James Birtwhistle

foto © Rick Soszynski

A înțelege lumea prin muzică

Dacă Alas explora în mod fluid sinele, corpul și lumea înconjurătoare, următorul album, Trash Mountain (2025), are o altă conotaţie, dar tot de natură personală, fiind asociat cu ideea de ‘acasă’, care înseamnă pentru Lily o căsuţă roz numită „Trash Mountain”, situată pe locul unei foste gropi de gunoi de la marginea cartierului populat de artiști Old North End din Burlington, Vermont. Pentru muziciană, aceasta rămâne un simbol al tranziției și stabilității PAGINA 78

- ceva ce evoluează și crește constant, dar fără a-și pierde sufletul -, iar albumul reflectă calitățile locului prin intermediul pieselor de FolkRock ce ne vorbesc despre suferinţe nedorite și viitoruri incerte, dar care, în miezul lor, poartă reziliență și speranță. În timp ce discurile anterioare ale artistei au fost compuse fiecare pe parcursul a câte unui an, Trash Mountain s-a născut aproape spontan, în doar trei luni, iar acest interval de timp concentrat i-a permis să conștientizeze cât de diferită e viața ei după ce a trecut nu doar prin schimbări în relații, dar și prin tranziția, uneori disconfortabilă, de la a face muzică fără presiune, alături de prieteni, la transformarea artei sale într-o carieră, tranziție care a necesitat o profundă introspecție. „Pentru mine, compunerea muzicii este o formă de meditație”, spune Lily Seabird, „este modul meu de a procesa lucrurile și de a înțelege lumea”. Din această perspectivă Lightspheres on the Way (2026) reprezintă în mod cert un pas important în maturizarea ei creativă, odată ce a realizat că tinde să privească în jur mereu prin caleidoscopul vastei rețele de asocieri ce definește o existență sau, după cum le-a numit ea... sfere de lumină. Descoperirea artistei prin intermediul acestora se arată a fi o incitantă călătorie într-un timp şi spaţiu ce ţine în egală măsură de memoria personală şi colectivă, călătorie care dă de gândit, aşa că merită a fi parcursă. www.zilesinopti.ro

TEXT DE BERTI BARBERA

OMUL CU DISCURILE

Duetul chitară-contrabas are o istorie nobilă în jazz, începând cu Jim Hall și Charlie Haden sau Pat Metheny/Charlie Haden, până la această reușită de anul trecut, mai exact întâlnirea dintre John Scofield și Dave Holland. Cei doi acumulează cam un secol de experiențe muzicale combinate, au cântat cu toți și au creat repere solide, de la be bop încoace. Scofield și Holland au trecut prin trupa lui Miles Davis, au cântat împreună în proiectele lui Herbie Hancock, însă „Memories of Home” este primul lor album de duet, o reflectare intimă a două vieți muzicale care împart decenii de referințe muzicale comune. Diferențele și similitudinile fac din această întâlnire mai mult decât o colecție de piese - un punct de corolar al unei întregi generații. „Memories of Home” surprinde doi

Descoperă noul site sunetelive.ro

foto © Roberto Cifarelli

John Scofield & Dave Holland „Memories of Home”

muzicieni în plină inspirație, procesând un bogat trecut muzical, precum și perspectiva unui limbaj fără limite. Ei sunt printre puținii care pot alcătui atâta bogăție cu o structură minimalistă.

The Rolling Stones, o poveste de 60 de ani

Disponibil exclusiv pe magazin.sunetelive.ro www.zilesinopti.ro

PAGINA 79

Gustul Sergiana e Gustul Braşovului şi atunci e firesc să susţinem în Zile şi Nopţi secţiunea Eat & Drink.

sergiana.ro

TEXT DE ŞTEFAN CHIRIŢESCU

GUrmAND

Capitolul Eat & Drink este susținut de

HORIA GHIBUȚIU | Scene dintr-o degustare

OctOmbrie 2026

Pe GUStUL NOStrU

COSMIN DRAGOMIR | Michelin local

CRAME CARE AU FURAT SCENA

Locuri în care vinul pare să fi primit rol principal

xistă crame în care mergi să bei vin. Și există crame în care, înainte să comanzi, te uiți în jur și te întrebi când începe filmul. Unele au ajuns efectiv pe ecran. Altele sunt atât de spectaculoase încât probabil doar n-au găsit încă regizorul potrivit.

ARTESA, NAPA

Un pahar de vin și o comedie despre viață În Wine Country, comedia Netflix din 2019, un grup de prietene pleacă în Napa pentru un weekend cu vin și relaxare. Cum se întâmplă de obicei în astfel de filme, relaxarea durează puțin, iar vinul devine pretext pentru discuții despre prietenie, relații și crizele vârstei adulte. Printre locurile de filmare s-a aflat Artesa Vineyard & Winery. Și e ușor de înțeles de ce: vii pe dealuri, arhitectură contemporană și o panoramă care face camera de filmat să pară aproape inutilă.  De încercat: Albariño Artesa.  De făcut: Problemele personale se discută după primul pahar.

QUINTESSA, NAPA

Cabernet, dealuri și puțin mister Tot în Wine Country apare Quintessa, un domeniu care pare să fi fost proiectat pentru un film despre o familie bogată, un secret vechi și o sticlă foarte scumpă. Crama este integrată în deal, iar spațiile sale subterane dau locului exact doza necesară de mister. Numai că aici, secretul este mai puțin spectaculos: se face vin foarte bun.  De încercat: Quintessa, blendul pe roșu al casei.  De făcut: o degustare și o plimbare prin domeniu. Fără grabă. Napa are alte priorități. www.zilesinopti.ro

SESTI, TOSCANA

Când Toscana își joacă propriul rol În You, Me & Tuscany, lansat în 2026, domeniul Sesti din Val d'Orcia devine una dintre locațiile importante ale poveștii. Greu de găsit un casting mai potrivit: vii, măslini, clădiri istorice și dealurile toscane care arată ca și cum cineva a dat lumea pe „cinematic”. Sesti este unul dintre acele locuri în care nu trebuie să cauți unghiul bun pentru fotografie. Unghiul bun te caută pe tine.  De încercat: un Sangiovese, desigur.  De făcut: o plimbare prin domeniu. Dacă apare și un italian misterios, nu strica scenariul.

CHÂTEAU CHEVAL BLANC

Când sticla devine actor Uneori, nu crama ajunge în film. Ajunge vinul. În Sideways, celebrul film al lui Alexander Payne, un Château Cheval Blanc 1961 are propriul său moment de glorie. Iar vinul a mai apărut și în Never Say Never Again, cu Sean Connery.  De încercat: Cheval Blanc, dacă portofelul nu protestează.  De făcut: dacă protestează, măcar să știi ce ai văzut. Poate că vinul și filmul se potrivesc atât de bine pentru că amândouă spun povești. Un vin poartă în el un loc, un an, o familie, o recoltă și timp. Un film face cam același lucru, doar că în două ore. Iar o cramă spectaculoasă le pune pe toate în același cadru. Așa că dacă ajungeți vreodată într-un asemenea loc, nu vă grăbiți să întrebați ce soi este în pahar. Uitați-vă întâi în jur. Uneori, cel mai bun vin vine cu un decor pe măsură. Iar unele crame nu au nevoie de Hollywood. Au deja povestea. PAGINA 81

GURMAND

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

Scene dintr-o degustare Am testat combinația KFC x Doritos Loaded, lansată în 27 de piețe europene incluzând România, iar verdictul e simplu: e combinație! Luna trecută, s-a lansat la noi, ca parte a unei inițiative desfășurate în 27 de piețe europene, KFC x Doritos Loaded. E ceea ce se numește o platformă de meniu, e disponibilă pentru o perioadă limitată, până pe 7 octombrie, și cuprinde două variante, Doritos Loaded Spicy și Doritos Loaded Non-Spicy, care combină Doritos Nacho Cheese cu Crispy Strips de la KFC și toppinguri precum guacamole, sos cu brânză, jalapeños, roșii sau porumb. Produsul e preparat pe loc, la comandă, și servit într-o pungă Doritos special adaptată, care se deschide pe orizontală și se transformă într-o tavă practică pentru servire, indiferent dacă e consumat în restaurant, on the go sau comandat prin livrare. Ceea ce ați citit până acum e prezentarea oficială. Urmează o prezentare personală, în care voi încerca să vă ofer o perspectivă subiectivă, a unui degustător care are în cap de mulți ani dorința de a furniza cât mai multe detalii despre ceva cuiva care nu știe nimic despre acel ceva. Cum am scris în volumul #ÎnTimpCeTuDormeai, „mă preocupă, nici preaprea, nici foarte-foarte, dar recurent, cum i-ai descrie o pară cuiva care n-a gustat, n-a mirosit, n-a cântărit în palmă și nici n-a măsurat din ochi acest fruct. Sigur, în literatură e ușor, a reușit clasicul contemporan Yann Martel pe multe pagini (nu știu câte, că am citit «Beatrice și Virgil» pe Kindle). Cartea aceasta neasemuit de frumoasă conține cel mai suculent dialog din istoria literaturii despre o pară. Discuția se poartă între Beatrice și Virgil, personajele PAGINA 82

dantești care sunt, aici, un maimuțoi și o măgăriță. Dar în viața reală, această palidă copie a literaturii, cum să descrii o pară fără să omiți ceva din minunata ei întrupare?”. În cazul de față, para e Doritos Loaded Spicy, unde Doritos Nacho Cheese face cunoștință cu doi Crispy Strips, sos cu brânză, sos salsa, guacamole și jalapeños. La început, desfac punga - ați reținut că are altă variantă de deschidere, mai practică. Întâi și întâi, mănânc cu nasul, adulmecând mixul de arome, dar verificând și prospețimea unui produs făcut pe loc. Apoi, cu ochii - explorând cromatica sosurilor, rumeniul bucățelelor de pui, galbenul din nachos, verdele din guacamole și din jalapeño. În sfârșit, cu gura, unde introduc bucatele luate din pungă cu mâna. Statul împreună le-a priit, căci ingredientele și-au împrumutat din arome și chiar din gust. Texturile sunt complementare și am grijă să cuplez la fiecare îmbucătură ceva moale cu ceva tare: niciun nacho sau vreo bucățică de pui fără sos ori guacamole. Caut din ochi feliuțele de ardei iute, testez una de la început ca să îi pot evalua nivelul de performanță pe scara picanteriei, îmi las și pentru final, că n-o fi foc. Și premiez pe loc preferatele: bucățelele de nachos care și-au păstrat textura pe jumătate, cealaltă fiind înmuiată de sos sau de guacamole. Mă grăbesc să concluzionez că e combinație. Grăbiți-vă și voi, mai găsiți în prima săptămână a lui octombrie! www.zilesinopti.ro

TOP

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

6 restaurante pentru prima cină serioasă de toamnă Toamna vine cu poftă de mese mai consistente, seri mai lungi petrecute la interior și preparate care ne fac să redescoperim plăcerea de a mânca pe îndelete. De la reinterpretări de comfort food românesc până la hanuri cu aer de altădată și restaurante în care tradiția rămâne în centrul farfuriei, am ales șase locuri din țară pentru prima cină serioasă a sezonului. București

bucătăria.localfood

 Ion Slătineanu 30  0755.019.605

Dacă există un moment potrivit pentru comfort food, acela este începutul toamnei. Iar la bucătăria.localfood, comfort food-ul românesc primește o interpretare actuală, fără să-și piardă legătura cu gusturile copilăriei. Conceptul pornește de la ingrediente locale și de la nostalgia bucătăriei „oldschool”, transformate în preparate cu o abordare contemporană.

Brașov Stâna Turistică  Păstorului 5  0726 366 147

Prima cină serioasă de toamnă cere, uneori, ceva mai mult decât o masă bună: cere un decor care să intre în poveste. În Poiana Brașov, Stâna Turistică Sergiana face exact asta, transformând o masă într-o experiență cu aer de munte și tradiție românească. Restaurantul este construit în jurul ideii de stână și de popas, într-un cadru rustic și primitor.

Cluj Restaurant Roata  Alexandru Ciurea nr. 6,  0755 592 022

Pentru cei care caută gustul bucătăriei românești într-un cadru relaxat, Restaurant Roata este unul dintre locurile clasice ale Clujului. Atmosfera rustică se potrivește foarte bine cu ideea unei cine de toamnă fără grabă. Este locul în care poți comanda preparate familiare, de la feluri principale consistente până la deserturi, și unde masa are mai degrabă ritmul unei întâlniri în familie decât pe cel al unei opriri rapide în oraș. www.zilesinopti.ro

Timișoara Casa Bunicii  Eugeniu de Savoya 7  0749.434.537

Numele spune aproape totul, Casa Bunicii este construită în jurul ideii de mâncare gătită cu gust familiar, inspirată din bucătăria de acasă. Conceptul Casei Bunicii este, de fapt, tocmai această combinație între gusturile familiare și o abordare mai relaxată, potrivită pentru ieșirile în oraș. Pentru o cină de toamnă, este genul de loc care funcționează fără prea multă filozofie: alegi ceva care îți amintește de acasă, îl savurezi în centrul orașului și te bucuri de atmosfera de seară din Piața Unirii.

Iași Hanu’ Sărărie 1896  Sărărie 144  0734 004 004

Restaurantul funcționează într-un conac cu poveste, în zona Copou, și propune exact genul de experiență potrivită pentru o cină în care nu vrei să te grăbești nicăieri: preparate românești, porții generoase, vin și un decor cald. Spațiul are mai multe saloane și o terasă generoasă, iar atmosfera este una dintre componentele importante ale experienței.

Constanța Dafin  Aurel Vlaicu 325C  0341 630 267

În Constanța, Dafin propune exact genul de bucătărie care se potrivește sezonului: preparate românești consistente, ingrediente atent alese și rețete tradiționale reinterpretate într-o manieră contemporană. Restaurantul face parte din complexul AviGarden și pune accent atât pe mâncare, cât și pe atmosfera în care este servită. PAGINA 83

POP CULTURE MAGAZINE

TEXT DE LIVIU MEREUȚĂ

Pentru toți, cu mic, cu mare, Sergiana-i Sărbătoare!

ctombrie, pentru noi, nu poate să-nceapă decât sărbătorind Ziua Naţională a Gastronomiei şi a Vinului Românesc. Iar pentru asta, ca în fiecare an, vom avea oferte speciale în toate restaurantele, nu doar o zi, ci trei, în primul weekend din Octombrie!

Veţi afla totul, inclusiv mâncărurile româneşti care vă vor servi desertul gratis - urmărind paginile noastre de Facebook, sau Instagram şi site-ul www.sergiana.ro. Nu e cazul să vă întrebaţi dacă vom avea concursuri, bineînţeles că vor fi. Nu 2, nici 3, ci 7! Sau poate 8?! Urmăriţi-ne şi veţi afla. Dar capul de afiş al lunii va fi Aniversarea Sergiana AFI. Iar în acest an vom recidiva: aniversarea va fi din nou o campanie ce va ţine o lună întreagă, reunind evenimente şi concursuri. Cel mai spectaculos concurs se va adresa oaspeţilor din restaurant şi va avea ca premiu Voucherul 2 X NOTA DE PLATĂ.

Concursul va începe la 1 Octombrie, iar desemnarea câştigătorului, prin tragere la sorţi, va fi pe 1 Noiembrie. Înscrierea se face prin completarea numărului notei de plată într-un formular electronic. Premiul va dubla valoarea notei de plată! Aşa cum v-am obişnuit, Facebookul şi Instagramul vor deveni, la rândul şi la vremea lor, arene pentru tombole dedicate Vouă. În acelaşi timp, nu vom părăsi restaurantul pentru că Mesele şi Orele Voastre Norocoase revin în AFI, la Sergiana! PAGINA 84

www.zilesinopti.ro

OctOmbrie 2026

SERGIANA & ZILE ȘI NOPȚI

Vor fi zile în care 6 Mese vor fi NOROCOASE şi generoase. Asta înseamnă că ocupanţii locurilor respective vor primi cadouri – surpriză, în sau pe lângă nota de plată. Vă mai spun că finalul va fi dedicat puştanilor şi picilor. Sergiana nu renunţă şi, dacă toţi împrumută haloweenul, noi îl românizăm şi îi poftim pe puştani la Hallovrig! Vom fi din nou pregătiţi să primim cum se cuvine cetele care vor veni să ne sperie. Din nou vom avea pentru colindătorii spăimoşi de la sfârşit de Octombrie Bunătăţuri de la Brutăria noastră din Poiana Mărului: colaci, plăcinţi şi COVRIGI!

În Octombrie îl sărbătorim pe Sfântul Dumitru. Or, în calendar se suprapun sărbătoarea religioasă şi datini străvechi, precreştine, specifice zonelor cu crescători de animale. Cu siguranţă că la Stâna Turistică vom lumina noaptea cu Focul lui Sumedru, iar toţi bucătarii noştri vă vor ademeni cu mâncăruri din oaie, miel şi berbec.

La Sergiana, Octombrie va fi Pentru Toţi, cu Mic, cu Mare, o Sărbătoare! www.zilesinopti.ro

PAGINA 85

TEXT DE COSMIN DRAGOMIR

PE GUSTUL NOSTRU

Mai întâi la tavernă, apoi la Michelin

rintre primele lucruri pe care le fac atunci când ajung într-o altă țară e să îmi cumpăr o carte despre bucătăria locală, fie națională, fie regională, fie ambele. Le răsfoiesc pe îndelete a doua zi dimineață la cafea. Astfel îmi completez research-ul culinar digital început încă de acasă. Gastronomic, o țară este interesantă în primul rând prin mâncărurile sale tradiționale. Apoi prin cele modernizate și ulterior prin alte atracții culinare. Logic, vorbesc din punctul meu de vedere. Sunt un gastro-maratonist cu fixuri. Aș dori să și explic acest podium palatabil.

Viața e prea scurtă, iar eu prea sărac ca să descopăr atât de multe mâncăruri pe cât mi-aș dori și indiferent de câte experiențe etnicgustative aș avea, să spunem, la București, știu că majoritatea covârșitoare sunt alterate și adaptate, diferite de gustul originar. Există și la noi, de exemplu, multe locante cu mâncăruri italienești cu chefi italieni sau bucătari care au experiență relevantă în acest tip de gastronomie, cu ingrediente importate de la nona lor, dar, oricât de bine le-ar ieși, parcă nu se compară cu bucatele în buza Vaticanului. Bine, nu chiar în buză, că acolo sunt multe locuri mult prea turistice, dar ați prins ideea. Îmi limitez argumentația la un exemplu cât se poate de relevant, fără să invoc genul de experiență precum gustatul caracatiței crude în piața de pește din Bari, un test pe care orice pugliez trebuie să îl facă pentru a deveni bărbat. Bucătăria locală spune mai multe despre oamenii de acolo decât multe dintre muzee, clădiri sau grafitti-uri. Iar când locurile în care mănânci sunt alese cu grijă, „localul” nu e doar o manevră de marketing. Atenție, vorbesc strict de alimentație publică, nu de alta, dar nici în țară nu dau buzna în bucătăriile www.zilesinopti.ro

gospodinelor să le iau cu asalt oalele și tigăile. Abia după ce am aprofundat cărțile de bucate și gustat cât mai multe mâncăruri clasice mă încumet să vizitez stabilimente în care se servesc dishuri modernizate. Și nu pentru că nu mă dau în vânt și după sofisticăreli papilare (că mă dau!), dar pentru că, altfel, aș înțelege fix nimic din acele farfurii. În lipsa poveștii și în baza doar a informațiilor de pe meniu și gustului din furculiță, totul devine impersonal, distant, matematic. Ingredientul x + tehnica y multiplicate în combinări infinite. Cumva, mâncarea aia, oricât de gustoasă și revoluționară ar fi e lipsită de suflet și pentru a evita interpretări eronate: mă interesează să pui sare cât trebuie, nu suflet în mâncare. Aici, sufletul se referă fix la cohorta de senzații conexe care întregesc acel fel de mâncare. Bronzul campionatului culinar revine unor restaurante cu specific nealogen și pe care le bifez rar. Oricât de lungă e vacanța, nu reușesc să acopăr substanțial primele două opțiuni. Există unele locuri remarcabile, mai ales dacă nu te duci direct la sursă: mâncare asiatică în cartierul chinezesc din Praga, africană în Köln, evreiască în Budapesta și tot așa. PAGINA 87

CULINARE

TEXT DE IULIANA CIOCÎRLAN

Ce mai putem pune în paste?

CombinaTii , (ne)obiSnuite ,

acă ne gândim la paste, probabil că primul lucru care ne vine în minte este un sos de roșii, un sos pesto sau, pentru cei care preferă variantele mai cremoase, celebrele carbonara. Ceva mai greu ne-am imagina aceeași farfurie în combinație cu stafide, banane sau ciocolată. Și totuși, astfel de combinații există. Unele fac parte din rețete vechi, în timp ce altele au apărut din dorința de a experimenta. Deși aceste preparate pot părea surprinzătoare la prima vedere, sunt combinații care merită descoperite, mai ales dacă vrem să ieșim puțin din zona rețetelor clasice.

Un exemplu care arată cât de bine pot funcționa împreună gusturile dulci și sărate este pasta con le sarde, un preparat tradițional din Sicilia. Aici, pastele sunt combinate cu sardine, fenicul, muguri de pin și stafide, iar unele variante includ și șofran. Stafidele aduc o notă dulce, care echilibrează gustul sărat al sardinelor, în timp ce mugurii de pin completează preparatul cu o textură crocantă. Poate cel mai interesant lucru legat de acest preparat este faptul că, tradițional, se poate prepara doar în perioada martie-septembrie, întrucât atunci este sezonul sardinelor în piețele din Sicilia, dar și pentru că atunci este cel mai bun moment de a găsi fenicul sălbatic.

Dacă ni se pare deja neobișnuit să punem stafide într-o farfurie de paste, nociata merge și mai departe. Preparatul este întâlnit în regiunile Umbria și Lazio din Italia și combină pastele cu nuci, zahăr, coajă de lămâie și scorțișoară. Rezultatul este o combinație dulce-acrișoară, foarte diferită de pastele cu sosuri pe care le asociem de obicei cu bucătăria italiană. Nociata este pregătită în mod tradițional de Crăciun, în special în Ajun, iar cei care au încercat acest preparat au menționat că se aseamănă cu mucenicii muntenești.

Tot în Italia găsim și pastele cu pere și gorgonzola,, o combinație care poate părea mai degrabă potrivită pentru un platou de brânzeturi. În acest caz, perele dulci sunt puse într-o tigaie alături de gorgonzola, iar sosul rezultat este suficient de cremos pentru a acoperi pastele. Combinația dintre fruct și brânză este populară în nordul Italiei, în special în zone precum Lombardia și Piemont, unde gustul dulce al fructelor este folosit pentru a echilibra brânzeturile mai sărate și mai puternice. În unele rețete se adaugă și nuci, pentru un plus de textură. PAGINA 88

www.zilesinopti.ro

OctOmbrie 2026

POP CULTURE MAGAZINE

O combinație și mai neașteptată vine tot din Italia, sub forma unor spaghetti aglio, olio, peperoncino e banana. banana Preparatul a fost creat de chef Stefano Parrella de la Caffè Aragonese din Mugnano del Cardinale, în apropiere de Napoli, inițial mai degrabă ca o glumă între prieteni. Banana este adăugată peste combinația clasică de usturoi, ulei de măsline și ardei iute, oferind o notă dulce unui preparat cunoscut pentru aromele sale simple și picante. Chef-ul a explicat că ideea a pornit de la dorința de a crea spaghete dulci, care să poată fi servite chiar înainte de desert.

Dacă Italia ne-a obișnuit cu pastele sărate, cei din Filipine au decis să ducă lucrurile într-o direcție și ceva mai dulce. Filipino spaghetti este preparat cu sos de roșii îndulcit cu zahăr și, în multe variante, cu ketchup de banane. Apoi se adaugă carne tocată, felii de crenvurști și brânză rasă, iar acest preparat este foarte popular la aniversări și alte ocazii speciale. Pentru cine este obișnuit cu sosul italian de roșii, gustul dulce al acestei variante poate fi o surpriză.

Poate una dintre cele mai neobișnuite utilizări ale pastelor se găsește în Emilia-Romagna, în preparatul torta di tagliatelle, cunoscută și sub numele de torta ricciolina. Acest desert are la bază un strat de aluat fraged, peste care se așază un amestec de migdale, zahăr, unt și fructe confiate, iar deasupra sunt puse fâșii foarte fine de paste cu ou. În cuptor, acestea devin aurii și crocante, în timp ce umplutura rămâne moale și aromată. Desertul are mai multe variante și este asociat în special cu mesele de sărbătoare, fiind pregătit în unele zone de Crăciun sau de Paște.

Dincolo de rețetele pe care le știm deja, pastele au o mulțime de forme și combinații pe care merită să le descoperim. Unele dintre ele pot părea surprinzătoare, însă tocmai aceste asocieri ne arată cât de diferit poate fi interpretat același ingredient. Pe 25 octombrie sărbătorim Ziua Mondială a Pastelor și poate fi momentul potrivit să alegem o rețetă mai puțin obișnuită și să vedem cum se potrivesc ingredientele pe care, în mod normal, nu le-am asocia cu acest preparat, pentru că, uneori, merită să ieșim puțin din rețetele pe care le știm deja. www.zilesinopti.ro

PAGINA 89

BISCUIT.RO

Despre prăjituri, orașe, prestigiu și comerț

u aș fi crezut, dar chiar așa s-a întâmplat. Nu am găsit deloc ușor și pe toate drumurile Boston cream pie în Boston, Massachusetts! În cinci zile de căutare am văzut doar trei astfel de prăjituri și am mâncat numai una, și anume, pe cea clasică. Mbine, acum nici cea originală nu era chiar cum o știam de pe net, adică o felie de tort triunghiulară din două blaturi galbene cu cremă de vanilie între și glazură de ciocolată deasupra. Cum însă am mâncat-o la barul hotelului Omni Parker House, unde se zice că ar fi inventat-o un francez acum 100+ ani, îi cred pe cuvânt. PAGINA 90

TEXT DE ADRIANA SOHODOLEANU

Boston cream pie a fost inițial un item de pe lista mea de „to do” la această nouă rundă nord-americană, alături de mai familiarul New England chowder și misteriosul lobster roll (în a cărui ecuație x, necunoscuta, era chifla, nu crustaceul). După ce pe cele două le-am rezolvat satisfăcător pe Martha’s Vineyard, o insulă ce te păcălește a fi de pescari, dar cică e de milionari, bifarea desertului a fost mai dificilă, în ciuda faptului că a fost ales desertul oficial al statului Massachusetts încă din 1996. De ce nu e în mai multe meniuri și vitrine nu aș putea să spun, dar m-a pus pe gânduri (pentru că mâncarea asta face, pentru cei ca mine, actori în câmpul simplu numit food studies). România încă dezbate aprig orice propunere de mâncare națională (a se asculta episodul podcastului cu Anita Huzum, realizat de Cosmin Dragomir pentru G4Food) și nici embleme culinare locale și oficiale nu avem. Sicilia, în schimb, are cassata la fiecare pas, Parisul e populat de madlene dolofane pentru toate gusturile și buzunarele, iar în Viena, kaiserschmarrn-ul se vinde la nenumărate ferestruici sau pe trotuar, din cărucioare retro imperiale. Sigur, ca motivație poate fi suspectat potențialul comercial - consumerismul exploatează filonul identitar cu succes și frenezie în ultimii ani. La noi această tendință e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire, nu că nu s-ar fi încercat - Brașovul, prin Breasla Cârciumarilor, a pus o vreme în meniuri ișlerul; trendul a avut viabilitate și amploare, ba chiar chef Andrei Chelaru a trecut granița registrului dulce făcând, în București, un ișler sărat cu păstrăv afumat. În prezent însă în meniurile brașovene e mai rar. Ideea merită extinsă, mai ales că ar avea de câștigat și localitățile care se mândresc cu un preparat culinar cu tradiție, nu doar cârciumile care-l vând. Hai să facem împreună un exercițiu - ce prăjituri ați propune ca simbol pentru orașul vostru sau regiunea voastră? Eu aș vota cu amandina pentru Capitală, deși, la Iași și Cluj am găsit prăjitura București (vezi foto). Pentru Constanța probabil baclava sau poate nalangate? Poale-n brâu pentru Moldova și orez cu lapte în Muntenia? www.zilesinopti.ro

TOP

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

6 baruri pentru un date night Un date night reușit nu are nevoie neapărat de un plan complicat. Uneori, tot ce trebuie sunt două locuri la masă, o atmosferă care te face să mai stai puțin și un pahar de ceva bun. Am ales șase locuri din țară care transformă o simplă ieșire la un drink într-o experiență în doi. București Fix Me a Drink  Ion Brezoianu 23-25  0771.707.869 Pentru un date night în care vrei să impresionezi cu un cocktail deosebit, Fix Me a Drink este unul din locurile de pus pe listă. Cocktail barul din centrul Bucureștiului pune accent pe mixologie și pe ingrediente locale, cu o atenție specială acordată botanicelor și aromelor inspirate din Europa de Est. Meniul se schimbă frecvent, așa că experiența poate fi diferită de la o vizită la alta. Brașov

Terroirs Boutique du Vin

 Postăvarului 2  0733 539 586 Dacă pentru voi un date night înseamnă mai degrabă vin bun și conversație lungă, Terroirs Boutique du Vin este ce trebuie. Situat în centrul Brașovului, locul are o selecție generoasă, cu sute de etichete din diverse regiuni, iar vinurile pot fi însoțite de gustări și preparate potrivite pentru o seară relaxată. Cluj Yolka  Piața Unirii 21  0730 963 802 În inima Clujului, Yolka propune un date night cu o doză bună de personalitate. Spațiul are o atmosferă caldă și neconvențională, undeva între sufrageria bunicii și un bar urban, iar meniul aduce împreună cocktailuri, beri internaționale și preparate potrivite de împărțit. În plus, programul de evenimente – de la seri de quiz și karaoke până la jam sessions, vinyl fairs și petreceri de weekend – poate transforma un simplu drink într-o ieșire cu ceva mai multă poveste. www.zilesinopti.ro

Timișoara AETHERNATIV  Mărășești 14  0724012364 Pentru un date night cu muzică, atmosferă relaxată și un vibe alternativ, Aethernativ rămâne una dintre adresele interesante din Timișoara. Amplasat într-o clădire cu personalitate din zona Cetate, locul funcționează ca o cafenea-pub-bar și este cunoscut pentru combinația de socializare, muzică și evenimente. Aici, date-ul poate începe cu o cafea sau un drink și poate continua cu muzică și oameni, fără să fie nevoie să schimbi locul după primele două ore. Iași Yuzu  14 Decembrie 1989  0730 739 467 Yuzu este genul de loc în care poți începe cu un cocktail, continua cu ceva de împărțit și, dacă atmosfera este bună, să prelungești seara fără să simți că trebuie să pleci în altă parte. Pentru un date, combinația de bar, restaurant și muzică îl face o opțiune ușor de transformat într-o seară completă. Constanța Hypso 25  Piața Ovidiu 11  0722 500 692 În Constanța, un date night poate începe chiar din centrul istoric, la Hypso25. Situat în Piața Ovidiu, locul are un aer de cocktail bar potrivit pentru cei care preferă o atmosferă urbană mai steampunk, în locul unui cocktail bar clasic. În plus, Cazinoul este la doi pași, pentru o plimbare romantică pe faleză. PAGINA 91

MIXOLOGY

TEXT DE CEZAR DELI-IORGA

În ton cu octombrie:

Cocktailuri pe bază de whisky și bourbon

ctombrie schimbă ritmul orașului. Diminețile devin mai reci, serile se lungesc, iar aerul capătă o răcoare plăcută. Odată cu temperaturile mai scăzute, băuturile ușoare lasă treptat loc unor combinații mai intense, aromate și catifelate. Whisky-ul și bourbonul se potrivesc perfect acestui moment al anului, datorită notelor de vanilie, caramel, lemn și condimente pe care le aduc în pahar. Dacă sunteți în căutarea unor astfel de combinații, cele cinci cocktailuri de mai jos pornesc de la personalitatea whisky-ului și a bourbonului și o duc în direcții diferite, de la arome fructate și elegante până la mixuri mai îndrăznețe, perfecte pentru o seară de octombrie.

OLD FASHiONeD

Un cocktail cu o eleganță aparte, Old Fashioned pune whiskyul în centrul atenției și îi lasă aromele să se dezvăluie treptat. Bourbonul sau rye whiskey-ul se combină cu zahăr și bitter aromatic, în timp ce coaja de portocală aduce o notă citrică discretă și parfumată. Servit peste un cub mare de gheață, cocktailul are un gust bogat, cu note de caramel, vanilie și lemn. Originile sale se leagă de perioada de început a culturii cocktailurilor americane, iar Old Fashioned a devenit între timp unul dintre cele mai cunoscute mixuri pe bază de whisky. Este o alegere potrivită pentru serile de octombrie în care căutați o băutură simplă, savurată fără grabă.

WHiSKeY SOUr

Whiskey Sour este alegerea potrivită pentru cei care își doresc un cocktail în care intensitatea bourbonului să fie echilibrată de prospețimea citricelor. Sucul de lămâie și siropul de zahăr creează un contrast plăcut între acrișor și dulce, în timp ce bourbonul adaugă note de vanilie și caramel. Pentru un rezultat mai fin, se poate adăuga și albuș de ou, care formează o spumă delicată la suprafața băuturii. Servit rece, cu câteva picături de Angostura bitters sau o felie de lămâie, Whiskey Sour aduce o notă fresh într-o perioadă în care băuturile devin treptat mai intense. PAGINA 92

www.zilesinopti.ro

OctOmbrie 2026

POP CULTURE MAGAZINE

GOLD rUSH

Mierea și lămâia schimbă complet personalitatea bourbonului în Gold Rush, un cocktail simplu, dar surprinzător de aromat. Dulceața fină a mierii se întâlnește cu aciditatea sucului proaspăt de lămâie, în timp ce bourbonul aduce în fundal note de caramel dulce și vanilie. Apărut în New York, în anii 2000, Gold Rush este o interpretare modernă a cocktailurilor Sour și a devenit apreciat tocmai prin naturalețea combinației sale. Aroma mierii îi oferă în final o senzație caldă și catifelată, în timp ce lămâia păstrează băutura proaspătă, făcând-o potrivită pentru o seară liniștită de octombrie.

bOULeVArDier

Cu o culoare intensă și un gust mai pronunțat, Boulevardier este cocktailul care aduce împreună bourbonul, Campari și vermutul roșu dulce. Whisky-ul oferă note calde și lemnoase, vermutul completează compoziția cu accente dulci și condimentate, iar Campari aduce binecunoscuta sa amăreală. Cocktailul este asociat cu Harry McElhone și cu atmosfera barurilor europene din perioada interbelică. Înrudit cu celebrul Negroni, Boulevardier înlocuiește ginul cu whisky, obținând astfel Negroni un gust mai catifelat. Este genul de băutură care se potrivește unei seri în care vreți ceva cu personalitate și un aer sofisticat.

mANHAttAN

Manhattan este unul dintre cocktailurile care au transformat whisky-ul într-un ingredient sinonim cu eleganța. Rye whiskey-ul se combină cu vermutul roșu dulce și bitter-ul aromatic, rezultând o băutură bogată, ușor condimentată cu note fructate. Amestecat cu gheață și servit într-un pahar răcit, cocktailul este completat de o cireașă, care îi adaugă o notă discretă de dulceață. Originile Manhattan-ului -ului sunt plasate în America secolului al XIX-lea, iar în prezent, combinația dintre whisky, vermut și bitter a rămas una dintre formulele definitorii ale cocktailurilor clasice. Cu aromele sale profunde și aspectul elegant, Manhattan încheie perfect o selecție dedicată serilor de octombrie.

Fie că preferați ceva clasic, fructat sau cu un gust mai intens, whisky-ul și bourbonul se potrivesc perfect cu serile de octombrie. Alegeți-vă paharul preferat și lăsați toamna să-și spună povestea. www.zilesinopti.ro

PAGINA 93

Povești de succes SIPIT Povestea primului suc cu prebiotice produs în România

n suc care vine cu ceva în plus: prebiotice. Într-un moment în care tot mai mulți consumatori sunt atenți nu doar la gust, ci și la ingredientele și beneficiile produselor pe care le aleg, Alex Drăgan și Sever Neacșu au transformat această tendință într-o idee de business: Sipit, primul suc cu prebiotice produs în România. Cum a apărut, ce presupune să lansezi un astfel de produs și, mai ales, încotro vor să ducă acest brand, aflăm de la cei doi fondatori Sipit.

Cum a apărut Sipit? Sever: Dintr-un amestec foarte sincer de nevoie personală, curiozitate și oportunitate de piață. În urma unui test genetic, am aflat că am o predispoziție ridicată la cancer de colon, iar recomandarea medicului a fost foarte concretă: mai multe fibre și mai multă grijă pentru microbiom. Am început să citesc, să testez produse din SUA și Europa și să mă uit serios la o categorie care creștea puternic în afară, dar care în România încă nu exista. Alex: Pentru mine, ideea a făcut click imediat. M-am confruntat ani la rând cu gastrita și ajunsesem să evit aproape toate băuturile carbogazoase. Nu găseam nimic care să fie și bun la gust, și ușor, și fără zahăr adăugat. Suntem prieteni de peste zece ani și venim cu experiențe foarte diferite, dar complementare: Sever din tech, PAGINA 94

business development și vânzări, eu din operațiuni și transformarea proceselor complexe. La un moment dat, într-o drumeție prin Piatra Craiului, am decis că, dacă produsul pe care îl căutăm nu există, merită să încercăm să-l construim noi. Ce înseamnă, concret, „suc prebiotic”? Sever: Prebioticele sunt fibre care hrănesc bacteriile benefice din intestin. Sipit conține un complex de fibre din porumb, topinambur și acacia, iar o doză oferă 6 grame de fibre, aproximativ 20% din necesarul zilnic al unui adult. Diferența e că am pus aceste fibre într-un suc care chiar are gust de suc-suc. Sipit are 20% suc de fructe, zero zahăr adăugat și 14 kcal la 100 ml. Nu are textura unui supliment și nu îți cere să te convingi că îți place doar pentru că scrie ceva sănătos pe etichetă. www.zilesinopti.ro

Interviu de Gruia Dragomir

Alex: Față de kombucha, Sipit nu e fermentat și nu conține culturi vii. Gustul e stabil și predictibil, produsul poate fi păstrat la raft și se integrează ușor în viața de zi cu zi. Față de un suc obișnuit, diferența centrală e aportul de fibre și profilul nutrițional. E suc, dar cu fibre. Destul de simplu, până încerci să-l produci. Cât de dificil a fost să transformați ideea întrun produs care să ajungă pe rafturi? Alex: Prima reacție primită de la specialiștii în dezvoltare a fost, în esență: „Hotărâți-vă dacă vreți apă sau suc, pentru că ceea ce cereți nu se poate face”. Noi voiam 20% suc de fructe, fibre, zero zahăr adăugat, puține calorii și un gust delicios. Brief-ul arăta puțin ca lista de dorințe a cuiva care nu înțelege industria. Ceea ce, tehnic, eram. Am lucrat cu chimiști alimentari și cu un mixolog, am pornit de la șase rețete și am trecut prin multe degustări blind, ajustări și teste. Aromele au fost una dintre cele mai lungi etape. Regula a rămas aceeași: dacă prima înghițitură nu te face să mai vrei una, rețeta nu e gata. Sever: Produsul e fabricat în România, printrun partener de producție. Am ales să nu construim o fabrică înainte să validăm piața, ca să putem investi resursele în produs, distribuție și brand. A fost o decizie mai disciplinată și mult mai puțin spectaculoasă decât „ne-am deschis propria fabrică”. Din fericire, cash-flow-ul nu se hrănește cu spectaculos. Care a fost cea mai mare provocare de până acum? Sever: Cea mai mare provocare a fost să construim într-o piață dominată de jucători foarte mari, după ce ni s-a spus de mai multe ori că nu avem nicio șansă. Și, sincer, argumentele lor nu erau absurde: nu veneam din industria băuturilor, încercam să deschidem o categorie nouă și aveam www.zilesinopti.ro

un produs mai greu de explicat decât un suc obișnuit. Am depășit asta prin multă disciplină și prin validări succesive. Am strâns suficiente dovezi încât răspunsul pieței să devină mai relevant decât scepticismul inițial. Alex: Primul lot s-a terminat mai repede decât estimasem, ceea ce a fost cea mai plăcută problemă pe care am avut-o. Care e impactul pe care v-ați dori să-l aibă Sipit? Alex: Ne-ar plăcea să facem alegerile mai bune puțin mai ușoare. Wellness-ul a ajuns uneori să semene cu o religie cu prea multe porunci: dormi perfect, mănâncă perfect, antreneazăte perfect și, dacă se poate, optimizează-te până nu mai rămâne nimic spontan în tine. Sipit propune o pauză de la presiunea asta. Poți să alegi ceva gustos, cu beneficii reale, fără să transformi momentul într-un proiect de autoperfecționare. Sever: Dacă reușim să facem mai mulți oameni curioși despre fibre și microbiom, fără să le ținem o lecție de biologie, e deja un impact important. Ce urmează pentru Sipit? Sever: După primul an, Sipit e prezent în peste 800 de locații și în trei piețe: România, Bulgaria și Polonia. Următoarea etapă e să consolidăm distribuția din România, să creștem prezența în retail și HoReCa și să transformăm încercarea produsului într-un obicei de consum. Alex: În paralel, vom continua dezvoltarea regională, vom testa noi canale și vom lucra la următoarele produse și arome. Turneul național Sipit Good ne-a ajutat să ieșim din logica simplă de sampling și să construim contexte în care oamenii descoperă produsul prin sport, cocktailuri, muzică și comunități locale. Vrem să ducem mai departe exact direcția asta. PAGINA 95

TEXT DE ALIN GĂLĂŢESCU

DeSiGN

O viziune curatorială a opt designeri de la Romanian Jewelry Week 2026

POP CULTURE MAGAZINE

FASHiON

Privind spre viitor... prin trecut Foto-Editorial Fashion

ArHitectUrĂ

Acordul dintre gastronomie și anvelopa istorică a orașului – Omlett, Brașov

Octombrie, luna marilor evenimente în modă

arcă niciodată până acum nu s-au strâns atâtea evenimente mari de fashion - atât interne, cât şi internaţionale - într-o singură lună a anului, ca în acest octombrie cu totul special.

Luna începe cu PARIS FASHION WEEK, între 1 şi 6 octombrie, cu cele mai importante show-uri ale noului sezon: Primăvară – Vară 2027. Până acum, sezoanele deja disputate au anunţat un an fantastic de creativ şi de complex, cu multe certitudini, dar şi cu o mulţime de nume noi, deoarece continuă sarabanda schimbărilor la nivelul directorilor de creaţie ale marilor case de modă din întreaga lume. Urmează imediat după aceea, pe 7 şi 8 octombrie, ROMANIAN FASHION WEEK, care îşi prezintă selecţia de designeri români – câte 12 branduri / designeri pe seară - în cadrul Romanian Creative Week, pe platourile Televiziunii Române, devenite “podiumul” de toamnă al echipei coordonate de Irina Schrotter. Pe 12 octombrie va avea loc marea aniversare de 20 de ani a singularului SOIREES DE LA MODE, cel mai longeviv eveniment multibrand de modă din România, creat fără întrerupere timp de două decenii. Tema acestei ediţii speciale este “FASHION IS ART”, un concept esenţial pentru care eu militez încă de la început, consacrat între timp prin acceptarea creaţiilor vestimentare în muzee şi recunoaşterea acestuia inclusiv de www.zilesinopti.ro

către Met Gala 2026, cel mai important eveniment de fashion şi lifestyle din lume. La foarte scurt timp după această magnifică seară, care se va petrece în acelaşi salon Le Diplomate din InterContinental Athénée Palace gazda noastră de peste 17 ani -, începe noua ediţie a Mercedes Benz – BUCHAREST FASHION WEEEK 2027 (13-16 octombrie) în spectaculosul Palat Regal, dar şi în unele locaţii atipice, păstrând nivelul celui mai recunoscut internaţional set de show-uri organizat la noi cu designeri români şi străini. Tot în Bucureşti, pe 15 octombrie, în Palatul Parlamentului, cu peste 1000 de oaspeţi speciali, se va desfăşura cel mai important eveniment de gală cu caracter umanitar şi de premiere din ţară, Gala „NU EXISTĂ NU SE POATE”, creată de binecunoscuta Andreea Marin, unde vor fi şi câteva momente de modă, dintre care se evidenţiază clar „ROMANIAN COUTURE – BEST OF SOIREES DE LA MODE 40”, unde cele mai interesante creaţii din seara aniversară vor fi reinterpretate stilistic şi adaptate Galei. O să trăim împreună o lună de poveste pentru iubitorii de frumos şi creativitate. Ţinem aproape! PAGINA 97

DESIGN

TEXT DE ALEXANDRA BUJENIŢĂ

O viziune curatorială a opt designeri de la Romanian Jewelry Week 2026

e poate deveni bijuteria atunci când este eliberată de definiția sa convențională de obiect decorativ? Poate deveni memorie, ritual, arhivă, teritoriu de explorare, manifest, microarhitectură sau chiar instrument de reflecție asupra felului în care ne raportăm la tehnologie și la propria noastră identitate. În această zonă de graniță dintre obiect, corp și idee se construiește discursul Romanian Jewelry Week 2026, cel mai amplu eveniment de bijuterie din România, deschis publicului până pe 4 octombrie, la Biblioteca Națională a României. David Sandu, curator și fondator ROJW, propune o perspectivă curatorială a opt colecții de bijuterie de autor care construiesc împreună o hartă a preocupărilor contemporane din bijuteria de autor.

Fangjing Hu brooch_Breathing 2019 silver, enamel

Fangjing Hu

Pentru artista Fangjing Hu, bijuteria, natura și corpul uman alcătuiesc un ecosistem al emoțiilor și al experiențelor senzoriale intense. Cele trei ingrediente sunt permanent într-o stare de interdependență care produce o sărbătoare cromatică deodată cu experiența tactilă și emoțională.

Rose Luke

Nu sunt mulți designerii care au forță interioară și luciditatea de a dialoga prin intermediul lucrărilor personale cu istoria artei. Dialogul cu arta și cu cultura le este rezervat de obicei celor care pot face în mod natural alegeri care să le reprezinte foarte fidel principiile și viziunea. Rose Luke, o artistă călătoare, are această capacitate de a privi propriul experiment creativ din afară, în timp ce este implicată emoțional să îl și realizeze.

Vanessa Ree

Rose Luke-Infinity Series 2025 Cuff in Silver PAGINA 98

Lumea bijuteriilor Vanessei Ree este una a explorării și a călătoriei în idee. Sensul lumilor interioare pe care le cercetează este amplificat de impactul actului descoperirii răspunsurilor la întrebări pe care le adresează cu curaj nedisimulat. Artista îşi asumă provocarea și riscul pe care artiștii și exploratorii aventurieri îl cunosc pe deplin, ceea ce ne conduce la observația că are propria ei cale prin lume, câștigată prin explorarea în interiorul ideilor și formelor propriilor bijuterii. Vanessa Ree Sunburst U ring

www.zilesinopti.ro

Octombrie 2026

POP CULTURE MAGAZINE

Yier Lu

Privind la lucrările lui Yier Lu, prima senzație este că ne aflăm în fața unui autor care a înțeles la timp cât de important este să studiezi și să Yier Lu brooch emotions 2026 aprofundezi studiul. Lucrările ei de copper bijuterie reflectă pe deplin ideea de conținut dens, cu detalii echilibrate, într-un spațiu de idei și concepte puternice și consistente, capabil să susțină construcția compozițională și deopotrivă ideatică. Spațiul care se naște în jurul bijuteriilor lui Yier Lu este unul organizat pe criteriile principiale ale unei microarhitecturi.

Alina Ionescu - Atelier Mascari

Intenția de a te întoarce într-un timp primordial presupune atât forță interioară, cât și timp petrecut în cercetare, documentare și meditație. Regăsim în lucrările Atelier Mascari preocuparea pentru temele arhaice ale ritualilor precreștine un spațiu al figurilor fricii și al magiei, valori păstrate simultan cu lumea religioasă actuală și în ciuda diferențelor ideologice uriașe între păgânism și creștinism. Imaginea înfricoșătoare a demonilor reprezentată de măștile populare se regăsește pretutindeni în Europa.

Chuhan Xiao: Bangle Kept, but Faded 2025 Sterling silver Quartz

www.zilesinopti.ro

Prezervarea trecutului și structurarea memoriei sunt poate unele dintre cele mai vechi preocupări ale culturii umane. Valoarea precedentului și a criteriilor de memorare construiesc sistem cognitiv și structura aceasta a păstrării informațiilor care ne face să fim ceea ce suntem are o importanță crucială pentru noi, ca indivizi și ca societăți. Începând cu primele proto-scrieri și până la limbaje informatice avansate, consemnarea faptelor trecutului rămâne o formă de identitate colectivă identitară și de structurare pentru viitor.

Jingya Yang

Alina Ionescu

The Vāult: Three Creators

(Elena Dobrovolsky, Alex Dalevich și Alexey Serbinov) Opera de artă colectivă se bazează de cele mai multe ori pe complementaritatea grupului care creează într-o manieră în care regulile au întotdeauna o dinamică specială, deciziile și cauzalitatea nemaifiind cu siguranță aceeași ca într-un proiect individual. Cu siguranță, și în acest caz, legătura clasică dintre concept, formă și conținut se menține în aceeași idee. Paradoxul din proiectul celor trei stă tocmai în provocarea pe care o lansează: identitate, apartenență, mitologie, memorie.

Chuhan Xiao

The Vāult

Ridicarea tradiției la un nivel superior poate fi considerat cel mai înalt gest de curaj creativ pentru cineva care provine dintr-o lungă genealogie de șlefuitori de pietre. Această tradiție a șlefuirii pietrelor vine după sine cu reguli legate de structuri și proceduri tehnice predefinite, cu teme clasice și provocări tehnice care se învață în ani și pe nivele și care țin uneori de structuri de inițiere de tip religios sau militar. Tradiția aduce după sine istoria ca pe o prezență aproape fizică, întrupată în regulile meseriei și ale familiei. Târgul de bijuterie Romanian Jewelry Week VII își va dezvălui întreaga amploare în zilele de 3 și 4 octombrie, la Biblioteca Națională a României din Bucureşti.

Jingya Yang Her Silent Migration

PAGINA 99

PAGINA 100

FASHION

Text de ALIN GĂLĂŢESCU

Privind spre viitor... prin trecut

PAGINA 101

Moda este o modalitate perfectă de a înţelege şi a reflecta vremurile pe care societatea le traversează. Artistic, putem să facem însă excelente reprezentări ale perspectivelor, speculaţii asupra a ceea ce urmează din punct de vedere estetic, folosindu-ne de mijloacele şi legacy-ul trecutului. O asfel de inserţie şi cercetare în redefinirea grafică a ţinutelor de mâine este şi acest editorial explorator, în care, folosind elemente victoriene şi romantice, se definesc cumva noul dandy şi noua muză creativă de secol XXI.

PAGINA 102

PAGINA 103

Creaţii: Stela Lupu câștigătoarea ediției din 2025 a „Art East Fashion Festival” / Foto: Alexandru Saru / Modele: Alexandra Verlan, Carina Antal, Matteo Atanasof, Alex Prodan, Dragoș Ursanu – „Academia Models” (Iaşi) / Make Up: Iulia Lungeanu / Locație: Pallas Iaşi.

ANIVERSARE

TEXT DE ANDRADA DINCĂ

Little Black Dress – un etern simbol Chanel

n brandul Chanel, actul creativ surprinde și inovează prin simplitatea, funcționalitatea și rafinamentul discret pe care fondatoarea acestuia, Gabrielle Bonheur „Coco” Chanel le propune publicului. Coerența creativă trece drept fundamentul excelenței și al rezilienței brandului, permițând reinterpretarea constantă a elementelor consacrate, fără pierderea identității. Personalitatea brandului se

În octombrie 1926, Vogue face publică imaginea unei rochii negre creată de Coco Chanel. O piesă simplă, scurtă, iar ornamentele sau detaliile care puteau să răpească atenția privitorului pierdeau acum în detrimentul simplității. Nu doar această simplitate a impresionat, ci și alegerea culorii – negrul,, pe care Chanel l-a îmbrățișat ca favorit încă de la începutul secolului XX, îndepărtându-l de asocierile cu doliul sau cu uniformele de serviciu. Rochia a devenit emblematică, o piesă-cheie în garderobă, fiind numită „Ford of Fashion” – o trimitere la modelul T al mărcii Ford. La 100 de ani de la punerea în scenă a piesei, micuța rochie neagră continuă să își păstreze PAGINA 104

construiește printr-un set recognoscibil la scară largă de coduri estetice și simboluri, ce funcționează ca un limbaj vizual coerent, un atribut al casei de modă. Totuși, pentru azi nu ne propunem o analiză a întregului univers creat de nonconformista Gabrielle Chanel, ci ne vom îndrepta și concentra atenția către unul dintre elemente consacrate ale casei de modă: the little black dress.

locul printre piesele vestimentare considerate esențiale în garderoba oricărei femei. Pentru Chanel, luxul se îndepărta de lumea corsetelor, a broderiilor și a abundenței. Pentru ea, luxul se găsea în croieli atent realizate, materiale calitative și în haine care îți permiteau să trăiești cu adevărat. Atât în perioada sa de debut, cât și în contemporaneitate, little black dress concentrează acest univers al „luxului lui Coco” într-o singură piesă. Tocmai simplitatea însăși i-a oferit flexibilitatea de care avea nevoie pentru a transcende patina timpului, căci rochia poate fi transformată prin adăugarea accesoriilor, iar negrul devine modern, versatil, privit adesea ca un canvas pentru personalitate.

Colecția Little Black Dress. 1925-1968 expusă la MoMA / Foto: moma.org

www.zilesinopti.ro

Octombrie 2026

POP CULTURE MAGAZINE

Momente cheie ale LBD Cinematografia a transformat micuța rochie neagră într-un mit. În 1961, Audrey Hepburn cucerea publicul în creația lui Hubert de Givenchy, în Mic dejun la Tiffany’s. Apariția sa este una dintre cele mai recognoscibile imagini din istoria modei, iar micuța rochie neagră depășește statutul de piesă vestimentară și devine un limbaj vizual. Pentru Audrey Hepburn, rochia neagră a trecut drept o asociere dintre eleganță și mister. Peste ani prințesa Diana va demonstra că aceeași rochie și aceeași simplitate pot deveni o declarație publică.

Audrey Hepburn și George Peppard în Breakfast at Tiffany's (1961)

valoare. Garderoba capsulă propune piese de bază ce pot fi purtate în diverse modalități. Little Black Dress funcționează ca o bază, un canvas al ideilor, oferindu-i celei care o poartă libertatea de exprimare. Piesa o invită pe purtătoarea sa să spună o poveste.

Audrey Hepburn și George Peppard în Breakfast at Tiffany's (1961)

În 1994, când prințul Charles își recunoștea infidelitatea față de Prințesa Inimilor, Lady Diana a ales să apară în fața publicului purtând o rochie neagră, ce avea să devină și un simbol al puterii și rezilienței. Rochia, ulterior denumită „Revenge Dress”, a intrat instantaneu în cultura Pop. Astfel, creația Christina Stambolian a apărut într-un moment de maximă tensiune și a devenit un „accesoriu” al comunicării, al redefinirii propriei imagini, o modalitate de exhibare a sinelui. În prezent, versatilitatea se remarcă drept

Elizabeth Debicki în rolul prințesei Diana în serialul Netflix The Crown / Foto: netflix.com

www.zilesinopti.ro

Așa cum am menționat la început, la momentul apariției, rochia a fost comparată, într-un mod aproape amuzant, ne-am gândi, cu modelul T al brandului Ford. Totuși, comparația este una precisă – rochia nu este doar o piesă frumoasă, ci una care poate deveni universală, o formă de democratizare a designului. Astfel, o piesă simplă, elegantă, versatilă a fost capabilă să traverseze timpul, fără să se supună sau să depindă de o anumită tendință. În 1926, little black dress era propunerea unei femei puternice pentru femeia modernă. În 1961, Givenchy și Audrey Hepburn o transformă într-o emblemă cinematografică. Anii ’90 o folosesc drept formă de exprimare a minimalismului, a sexualității și a puterii. În prezent, designerii continuă să o lungească sau să o scurteze, să îi modifice croiala, dar păstrează esența – o piesă simplă, recognoscibilă, ce are de fiecare dată puterea să surprindă. PAGINA 105

AWARDS

TEXT DE ALIN GĂLĂŢESCU

Parfumul lunii OCTOMBRIE:

ENCENS ROI

by „Histoires De Parfumes”, prin ELYSEE PERFUMERY

arfumul este un joc în care fumul dulce alternează cu cel rece; o cale a plăcerii şi o cale a iluminării; răşina zeilor şi a prinţeselor. ENCENS ROI adună toate poveştile omenirii care nu a încetat niciodată să creadă în ele, ca parte din Histoires de Parfums, cea mai amplă serie de parfumuri moderne, de o originalitate absolută şi foarte apreciată în întreaga lume. Acest parfum unisex, condimentatlemnos, uneşte în mod original olibanumul şi şofranul, divinul şi profanul, abrahamicul şi babilonianul, fiecare interpretând un cântec despre notele întunecate, mistice şi extatice de oud, dar şi căldura balsamică a notelor de cistus... în dialog cu accentele decadente de cacao albă şi vanilie în exces, regresive, pline de personalitate şi foarte gurmande. Povestea ne duce în lumea dunelor sclipitoare, învăluite în căldura din mijlocul deşertului, un tribut adus celei mai importante răşini dintre toate... cea „Regală”. ENCENS ROI este astfel o odă adusă celei mai vechi şi celei mai parfumate ofrande - o şoaptă misterioasă aflată între NOTE Note de bază: cacao albă, oud, citrice, vanilie Note de mijloc: şofran, ienibahar, lemn de cedru Atlas Note de top: olibanum, muşeţel roman, piper peruvian PAGINA 106

puritatea sacră a tămâii şi căldura mistică a balsamurilor preţioase. Sub razele fructate şi ierboase ale muşeţelului găsim sclipirea minerală şi plină de energie a olibanumului, ce întâlneşte notele lemnoase, de o prospeţime aproape sărată, ale piperului peruvian, împreună aducând aminte de scoarţa copacului de tămâie şi a răşinii sale, care emană cu lentoare arome în vânturile arzătoare. Atras de notele înălţătoare, dar carnale, de lemn de cedru Atlas, şofranul îşi dezvăluie bogăţia acordurilor sale de piele şi tabac, dar şi strălucirea şi temperamentul. ENCENS ROI ne ţine într-o vară eternă, coborâtă parcă din poveştile celor „1001 de Nopţi”, recreată pentru omul secolului XXI. O bijuterie olfactivă.

TEXT DE IOANA ALDEA

DESIGN/ ARHITECTURĂ

Acordul dintre gastronomie și anvelopa istorică a orașului – Omlett, Brașov

upravieţuirea clădirilor vechi nu a depins niciodată doar de tratate de restaurare sau de admiraţia pasivă a celor care trec pe stradă. Oricât de mult ne-am dori să privim patrimoniul exclusiv prin lentila frumuseţii de altădată, realitatea administrării unui imobil istoric este adesea copleşitoare. Proprietarul unui asemenea spaţiu se loveşte rapid de un dezechilibru financiar greu de susţinut. Lucrările de consolidare cer bugete uriaşe, meşterii capabili să refacă stucaturi sau tâmplării originale sunt puţini şi scumpi, iar cerinţele moderne de confort şi izolaţie se bat cap în cap cu avizele stricte impuse de lege. Fără un randament economic real şi sufocată de reparaţii permanente, o casă veche privată ajunge aproape inevitabil în paragină dacă rămâne o simplă piesă de decor. www.zilesinopti.ro

PAGINA 107

Octombrie 2026

Salvarea practică a acestor spații apare doar atunci când arhitectura valoroasă se întâlnește cu o activitate comercială capabilă să producă bani lună de lună. În această zonă, restaurantele, bistrourile și cafenelele de specialitate bine gândite au devenit forța principală care ține centrul viu. Noile clădiri din sticlă și beton pot oferi suprafețe generoase, dar sunt sterile și interschimbabile. O casă istorică, în schimb, oferă o atmosferă pe care niciun șantier nou nu o poate cumpăra. Zidăria veche din cărămidă, scările din piatră tocită de pași sau tavanele înalte nu sunt simple amintiri, ci atuuri comerciale concrete. O poziție centrală aduce fluxul de oameni, însă farmecul clădirii este cel care transformă un simplu trecător într-un client fidel, dispus să plătească pentru o experiență care are greutate și caracter. Modelul cu adevărat rezistent nu se oprește însă la parterul comercial. Marea capcană a multor centre vechi este transformarea lor într-un decor pur turistic, golit de viață reală după miezul nopții. Aici intervine rolul vital al mixului funcțional vertical. În timp ce parterul și demisolul boltit găzduiesc o braserie artizanală, o brutărie de PAGINA 108

POP CULTURE MAGAZINE

cartier, o ceainărie intimă sau un restaurant cu bucătărie regională reinterpretată, etajele trebuie să își păstreze neapărat funcțiunea de locuire. Prezența comunității rezidențiale este pulsul autentic al oricărui cartier istoric. Locuitorii permanenți sunt cei care cumpără pâine dimineața, care salută vecinii pe casa scării, care aduc copiii de la școală și care țin cartierul ancorat în realitate. O zonă centrală din care locuitorii sunt alungați de chiriile speculative devine rapid un parc tematic zgomotos și străin. Dimpotrivă, o clădire care îmbină o afacere gastronomică la stradă cu apartamente locuite la etaj oferă echilibrul ideal între energie publică și viață privată liniștită. Rolul arhitectului devine aici decisiv pentru a nu cădea în capcana decorurilor ieftine sau a atmosferei artificiale de decor de teatru. O amenajare reușită nu încearcă să falsifice trecutul, ci acționează cu bun-simț și respect pentru structura inițială. În acord cu principiile solide de restaurare, orice intervenție nouă trebuie gândită astfel încât să poată fi demontată fără să distrugă zidurile vechi. Bucătăriile profesionale, traseele de ventilație silențioase și echipamentele www.zilesinopti.ro

Octombrie 2026

tehnice necesare unui local actual sunt introduse atent, ca niște piese independente, fără să ciopârțească structura originală și fără să deranjeze confortul fonic al celor care locuiesc deasupra. Dialogul dintre tencuiala patinată de timp și materialele contemporane curate dă naștere unui spațiu cu o energie aparte. O lumină așezată unde trebuie pune în valoare detaliile lucrate manual în urmă cu un veac, fluxul de lucru rămâne eficient, iar omul așezat la masă simte că se află într-un loc cu identitate proprie. Efectul unei asemenea alegeri trece dincolo de pereții localului. O afacere care merge bine îi dă chiriașului puterea să plătească o chirie corectă, iar proprietarul primește resursele indispensabile pentru a îngriji clădirea pe termen lung, de la acoperiș până la fațadă. Locuitorii de la etaj beneficiază direct de o clădire consolidată, curată și bine întreținută. La nivelul orașului, parterele deschise aduc forfotă plăcută pe trotuare, fac străzile mai sigure prin simpla prezență a oamenilor și leagă comunitatea locală de vizitatori prin ritualul simplu al mesei luate împreună. Clădirile istorice nu pot fi salvate dacă le tratăm ca pe niște exponate prăfuite de muzeu, închise cu lacătul. Ele rezistă în timp doar dacă rămân folositoare, căutate și integrate firesc în viața de zi cu zi a orașului.

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

Un exemplu elocvent pentru această abordare se regăsește chiar în inima Brașovului, pe strada Mureșenilor, la bistroul Omelett. Proiectul semnat de biroul Team Built, prin arhitecții Sînziana și Pierre Bortnowski, ilustrează perfect felul în care un spațiu istoric poate fi readus la viață fără agresivitate, așa cum chiar ei povestesc:

„Când am vizitat pentru prima oară spațiul ce urma să devină Omelett împreună cu prietenii și clienții noștri, Cătălina și Valentin, am intuit potențialul locului, ascuns în spatele pereților din gips-carton. Ce a urmat a fost un proiect de punere în valoare a acestui spațiu boltit și pictat, la origine, și transformarea lui într-un loc de mic-dejun/brunch/lunch cald, luminos, ca un răsărit de soare. Gresie și faianță pictate manual în nuanțe de albastrudeschis, galben, portocaliu. Mobilier din lemn cu forme rotunjite, mese și bar din compozit. Ficuși care străjuiesc pilaștrii și te poartă cu gândul la Mediterană. Vitraliu în culorile răsăritului și lumini care schimbă atmosfera în funcție de momentele din zi. Toate aceste elemente conturează un tablou inedit în peisajul străzii Mureșenilor, care nu ar fi fost posibil fără colaborarea strânsă între toți cei implicați în proiect.” Credite foto: Mircea Struțeanu

PAGINA 109

FASHION EVENT

Text de ALIN GĂLĂŢESCU

„ART EAST FASHION FESTIVAL” 2026

PAGINA 110

La începutul acestei toamne, între 10 şi 12 septembrie, în minunatul cadru oferit de Turnul cu ceas al Palatului Culturii din Iaşi, în Grădina Palas, a avut loc ediţia XI a unuia dintre cele mai interesante festivaluri dedicate noilor generaţii de designeri şi modele din România: „ART EAST FASHION FESTIVAL” 2026. În eveniment au fost invitaţi să-şi prezinte cele mai recente creaţii tinerii designeri reprezentând Universităţile şi Cultură ale Studenţilor din Bucureşti, Cluj, Braşov, Iaşi şi Chişinău, care au avut astfel un spațiu în care să își facă vocea auzită și să intre în contact cu publicul, cu profesioniștii din industrie și iubitorii de modă. La densitatea maximă a festivalului s-a ajuns printr-un concurs interesant de „New Faces” în modeling şi, mai ales, două show-uri de excepţie ale invitaţilor speciali.

PAGINA 111

Primul a fost marca SIMONA SEMEN, care a prezentat o colecţie autentică, una care a reinventat varianta autohtonă de SpiritualSport-Casual. Aceasta a reprezentat revenirea remarcabilului designer pe un podium de modă după mulţi ani şi lansarea – în premieră absolută – a noului său brand, „SS-EE by SIMONA SEMEN”, bazat pe o intensă şi profundă analiză a tradiţiilor şi semnificaţiilor simbolice româneşti, traduse exemplar în look-uri originale, urbane şi de o modernitate absolută. Statement-ul video din deschiderea showului a reprezentat, de asemenea, un moment special în moda contemporană autohtonă.

PAGINA 112

Celălalt invitat a fost „STELLIUM” by STELIANA MACSIMOV, cu o dezvoltare de colecţie din capsula care i-a adus Premiul „AVANPREMIERERăzvan Ciobanu” la ediţia a 38-a a SOIREES DE LA MODE, o colecţie densă, all-black, cu influenţe victoriene remarcabile, translatate într-un modernism darkromantic foarte actual.

PAGINA 113

Dintre colecţiile tinerilor designeri am remarcat-o în mod deosebit pe cea a VALENTINEI BĂLAŞA ARIO, reprezentând Casa de Cultură a Studenţilor din Bucureşti, care a primit „Premiul AVANPREMIERE pentru cel mai promiţător designer”. De altfel, Valentina a cucerit şi Premiul 1 al revistei Fashion Premium Magazin, iar în concursul festivalului s-a poziţionat la final pe locul 2. De asemenea, s-au mai distins o parte dintre cele nouă colecţii de la Chişinău, clujeanca Kinga Reka Bartha - câştigătoare a Marelui Premiu al festivalului -, Bianca Bucă din Braşov şi Rareș Ştefan Andrei din Iaşi.

PAGINA 114

Remarcabilă la această ediţie a „ART EAST FASHION FESTIVAL”, probabil cea mai reuşită de până acum, a fost calitatea colecţiilor invitate în ansamblul lor, echilibrul calitativ la nivel înalt al tuturor creaţiilor prezente pe podium, precum şi modelele din colectivul „Academia Models”, dintre care new face-urile au demonstrat că modelingul românesc are, la fel ca moda autohtonă, un viitor cert. FELICITĂRI ALINEI COSOI, dar şi Caselor de Cultură ale Studenţilor, invitaţilor şi tuturor celorlalţi oameni care şi-au adus contribuția la succesul acestui eveniment de excepţie!

Octombrie 2026

POP CULTURE MAGAZINE

BucurEȘTI aLIVE

CLIN D’OEIL:

ANDREI MĂJERI pag. 104

www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 115

Art Expo  CLIN D’OEIL  Teatru-Premiere  Opera  Performing Arts  ArtăCultură  Jurnal de bucureștean  Povești din București  Sunetele Orașului  Pentru cei mici  Festival  Drink  HoReCa  La Șosea  FitBucurEști  Concerte KIMARO

OctOmbrie 2026

POP CULTURE MAGAZINE

Salut, bucurești! Ioan BIG, publisher

Octombrie, luna când Bucureştiul devine capitala artei şi designului

una de toamnă în care se atinge apogeul festivalier în Capitală în mod tradiţional rămâne octombrie, chiar şi în acest an marcat de crize profunde şi austeritate pe toate palierele. Pentru a ne face să uităm de problemele curente, practic nu există vreo zi din cele 31 în care, indiferent de stilul de viaţă şi de preferinţele de going out ale fiecăruia, să nu se consume experienţe inedite şi variate. Fără a ne propune să facem aici ierarhizări sau recomandări specifice, vom încerca să schiţăm un desen de ansamblu, menit a sublinia caracterul singular al manifestărilor autumnale şi, pentru asta, o duzină de exemple e suficientă. Încă din primul final de săptămână avem parte, la Biblioteca Naţională, de Romanian Jewelry Week, plus că tot atunci iau startul Animest, Archy Fest şi Romanian Creative Week. Dacă de ROJW ştim deja că atrage publicul larg prin expoziții şi lansări de colecții atractive de bijuterie contemporană, Festivalul de Arhitectură ARCHY FEST (3-4 octombrie) va face din strada Edgar Quinet, de această dată în cadrul programului Străzi Deschise, un spațiu de explorare și experimentare a arhitecturii, prin ateliere, expoziții, muzică, food & drinks și multe altele. Consacratul festival de animaţie Animest (2-11 octombrie) propune la Cinema Muzeul Țăranului, Cinemateca Eforie, Cinema Elvire Popesco, CINETic și Institutul Cervantes un maraton de cinema de autor, premiere internaționale, explorări în RA, retrospective și o secțiune-pilot de jocuri video autohtone. Ca alternativă sau complement, între 10 şi 18 octombrie, cei mici pot opta pentru KINOdiseea, cel mai mare festival de film pentru www.zilesinopti.ro

copii din partea noastră a Europei, care se va desfăşura, la fel ca în anii trecuţi, la MŢR şi la Cinema Gloria. Revenind la design, am amintit deja Romanian Creative Week, festivalul dedicat industriilor creative din România care a anunţat o ediţie specială, RCW x Bucharest, în perioada 2-8 octombrie, incluzând new media, arte vizuale și performative, prezentate în varii spaţii, galerii şi cluburi din oraş, dar pe radarul nostru apare, cu toate că e încă neconfirmat ca program, şi Spotlight – Festivalul Internațional al Luminii, de la care ne aşteptăm, din nou, la instalații de light art și mapări video impresionante. În partea a doua a lunii, întreg oraşul va respira teatru, pentru că, în afara premierelor programate în stagiunea curentă, între 16 şi 25 octombrie se desfăşoară Festivalul Naţional de Teatru / FNT, dar şi spectaculoasa Bienală de Scenografie. În schimb, finalul acesteia este marcat de startul Festivalului Internațional de Muzică de Cameră SoNoRo, care, din 30 octombrie până pe 8 noiembrie, propune publicului o ediție inspirată de viața și opera lui Wagner, intitulată Melodia infinită, alcătuită din 12 concerte susţinute de zeci de artiști de renume internațional. Dacă nu vă tentează muzica cultă şi vreţi să vă distraţi în acel weekend într-un fel mai... “de groază”, v-ar putea face cu ochiul West Side Hallo Fest, cel mai mare festival de Halloween din ţară. De aici încolo, alegerile vă aparţin, însă e cert că, luna aceasta, Bucureştiul îşi justifică din plin statutul de capitală a artelor, designului şi experienţelor de lifestyle.

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 117

ART EXPO

TEXT DE ELENA STANCIU

PERFORA FRAGILE.

xpoziția Perfora Fragile are loc în perioada 15-25 octombrie, la Rezidența 9, și lansează invitația de a întâlni, întrun mod și într-un context diferit, fenomenul violenței de gen în societate și în artele spectacolului. În România, maniera în care se vorbește despre violența de gen trece de la discursul senzaționalist al știrilor la un registru neutru-polițienesc, în care ființele umane ajung simple cifre în rapoarte anuale: 66 de femicide în 2025. Prin expunerea repetată la acest discurs și prin desensibilizarea privirii în fața imaginilor violente, misoginismul, sexismul și homofobia continuă să fie norme tolerate de climatul public. Perfora Fragile propune un alt mod de a privi fenomenul și de a ne raporta la acesta. Peste 20 de artiste și artiști, printre care Maria Brudașcă, Iulia Enkelana, Paulina Mitek și Monica Stoica, au acceptat să transpună în lucrări confruntări cu propria vulnerabilitate, în plan personal, familial, profesional. Vizita începe cu gestul de a călca în picioare covorul scris de mână, literă cu literă, plasat chiar www.zilesinopti.ro

la intrare, înainte de cele șase spații expoziționale. Urmează un parcurs printre povești, urme și mărturii spuse prin carton și hârtie tăiată, sticlă spartă, incizii și arderi pe fotografie analogă, obiecte proprii inventariate și vidate, slow animation, selfies, microscop, diapozitive, televizor comunist, retroproiector

analog, arhive teatrale și teatru radiofonic, scânduri și plăcuțe gravate cu sloganuri și o instalație sonoră cu șase difuzoare, unde vă puteți imagina ce se auzea înainte de naștere. Expoziția creează un cadru sigur, în care ritmul receptării este cel impus de vizitatori, iar vulnerabilitatea poate fi observată înainte de a fi consumată vizual și emoțional. Data vernisajului, 15 octombrie, marchează cinci ani de existență a Teatrului Postnațional Interfonic, un colectiv artistic sub umbrela unui teatru on-line independent cu producții trilingve, inițiatorul și organizatorul expoziției, care are convingerea că, în zilele pe care le trăim, ARTA se întâmplă în NOI. Invitația la expoziție este dublată de cea de a răspunde cu empatie la fragilitatea cu care fiecare dintre noi, actori în propria viață, ne performăm existența zilnică, supusă constant perforațiilor cu impacte mai mici sau mai mari. Perfora Fragile este un proiect co-finanțat de AFCN, cu sprijinul Institutului Polonez. Expoziția este însoțită de un program de mediere, de discuții și ateliere conexe. Mai multe, pe @interfonic.ro. ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 119

Artwork: Maria Brudaşcă

O expoziție despre violența de gen ca fenomen sistemic și transgenerațional

CLIN D’OEIL

INTERVIU DE IOAN BIG

Andrei Majeri la repetiții

ANDREI MĂJERI

unerea în scenă de către Andrei Măjeri a celebrului roman al Virginiei Woolf, Orlando, a cărui dramatizare este semnată de Mihaela Michailov, reprezintă unul dintre cele mai incitante evenimente teatrale ale toamnei din perspectiva modului în care un text literar vechi de aproape 100 de ani poate fi reinterpretat, deopotrivă ca scriere, regie și parametri performativi, astfel încât să dobândească sau să își menţină relevanţa pentru publicul actual. Plecând de aici, ideea unui dialog cu apreciatul regizor ANDREI MĂJERI despre concepţia și procesul de lucru la Orlando. O cameră doar a ei a venit firesc, mai ales că acest nou spectacol, cu premiera la început de octombrie, marchează revenirea sa la Teatrul Metropolis, unde a montat hit-ul Cine l-a ucis pe tata?, care i-a adus Premiul UNITER

în 2024. Mai mult, luna aceasta, pasionaţii de teatru vor avea șansa să vadă în cadrul FNT cele mai recente spectacole regizate de Andrei Măjeri în afara Bucureștiului, Livada de vişini, de la Teatrul de Stat Constanţa, și Oameni şi zei, de la Naţionalul din Târgu-Mureș, cel din urmă reprezentând și o nouă validare a talentului său de dramaturg. Natural, discuţia noastră a alunecat spre trecut, dar și spre viitor, fiindcă ANDREI MĂJERI este implicat actualmente în pregătirea a trei proiecte de factură radical diferită - spectacolul de teatru radiofonic Raiul pe pământ, un performance la graniţa dintre teatru și sport, patinoar.2.final, precum și un demers teatral dedicat lui Eminescu, Oberdöbling -, dar punctul de plecare l-a reprezentat Orlando. O cameră doar a ei și aspectele specifice din romanul Virginiei Woolf care l-au motivat să îl transpună scenic.

“În procesul meu de lucru, logica și delirul sunt la fel de importante”

120 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

OctOmbrie 2026

ei dr

na Mo ise

I ul i a

ac nd Gî

Oli mi p

nd Gî

www.zilesinopti.ro

i re

materialul dramatizării. Cumva, înspre construcția Andrei, indiferent de sursa de inspiraţie, spectacolului, toate aceste lucruri au mers în paralel... povestea lui Orlando înglobează o sumedenie unele le știam înainte să începem repetițiile, iar altele de teme ofertante pentru declinări artistice, au fost descoperite pe parcurs. de la călătorie, transformare sau migraţie până la fluiditate şi evoluţia ideii r l O a ( ndo) f l oo / fo aW to ini de identitate în timp. Din g © Vorbim de un personaj care a fost creat r An Vi a d în 1516 de Ariosto, care a trecut perspectiva ta, ce a fost c de atunci prin varii tratamente mai interesant? și reprezentări, de la Italo Cred că cel mai mult m-a Calvino până la Borges atras ideea transformărilor și Rushdie. De ce tocmai perpetue prin care trece versiunea lui Virginia Woolf? acest personaj, care Nu m-au interesat atât de transgresează două sexe mult celelalte reprezentări. şi tranzitează 300 de ani Desigur, le-am discutat cu de existență, dar care, în actorii, iar partea asta de research paralel, ne-o arată cumva și a fost extrem de importantă, pe Virginia Woolf, ca într-un dar, cumva, din perspectiva cojilor soi de autobiografie ascunsă. acestor eroi ai literaturii europene, M-au interesat toate aceste layere chiar și din Chanson de Roland - toate şi, drept urmare, împreună cu Mihaela rămășițele astea care, după cum spune Harold Bloom Michailov, am optat din roman pentru anumite în Canonul occidental, constituie uneori un soi de scene în detrimentul altora. Fiind un roman anxietate a precedentului față de cei care au scris aproape fără dialog, deci destul de greu de pe tema respectivă -, mie mi se pare că Orlando al dramatizat, ne-am tot întâlnit vreun an jumate Virginiei Woolf este și un roman al deriziunii. Ea ia având cartea cu noi, iar ea râde şi acum de acest erou masculin, despre al cărui sex nu există mine cum îi tot trimiteam mesaje cu fotografii a (Orlando rland ) / f nicio îndoială, cum spune chiar în prima cu degețelele mele delimitând câte O oto ca te © pagină, şi merge o vreme cu el, după un paragraf, în care îi spuneam: in l An e M care eu cred că îl abandonează și ‘Neapărat ăsta mă interesează!’ îl transformă, aducându-l mai sau ‘Transformă-l în ceva!’. aproape de ea, într-o ipostază Ea a propus o formulă care feminină. Asta m-a interesat, o multiplică pe Virginia această trecere fără șoc, această Woolf în patru ipostaze și, trecere absolut normală, calmă, cumva, de acolo desfacem către o existență într-un alt romanul. De ce patru? corp... acolo mi se pare că e Poate pentru cele patru plusvaloarea și originalitatea ei. încercări de suicid ale ei sau Mă gândesc tot la Harold Bloom, cele patru existențe feminine care o plasează alături de Don în care se perspectivează în o Quijote al lui Cervantes ca fiind două cameră doar a ei... este un număr opere care au schimbat cu totul modul în care se regăseşte în literatura sa și am care ne raportăm la literatură, deși ea nu punea simțit că va funcționa în descifrarea acestui roman total atipic, chiar și pentru Virginia Woolf. Orlando printre operele ei majore. Cu toate astea, se bucură de succes și a intrigat foarte mult, dovadă Așadar, este o formulă corală, aparent, prin care că are potențial scenic şi au fost făcute foarte multe noi descifrăm acest roman de flux al conștiinței, adaptări în teatru, film şi operă, adică interesează şi dar, pe de altă parte, am încercat foarte mult invită la descifrare. [...] să fim atenți la cast-ul extrem de divers pe care l-am selectat și împreună cu performerii Citiţi interviul complet cu ANDREI MĂJERI să distribuim sau să redistribuim bucăți din pe www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 121

PREMIERA

Octombrie 2026

Stagiunea la ONB se deschide cu „Tannhäuser”, de Richard Wagner La începutul lunii octombrie, Opera Națională București deschide noua stagiune cu premiera operei Tannhäuser, de Richard Wagner, sub conducerea muzicală a maestrului Cristian Mandeal, una dintre personalitățile de referință ale vieții muzicale românești. Considerat unul dintre cele mai importante titluri ale repertoriului wagnerian, Tannhäuser descrie o societate rigidă, în care asceza amoroasă exacerbată într-o poezie trancendentă (sau ipocrită?) nu este egalată decât de brutalitatea, misticismul şi machismul personajului principal. Mai mult decât Tannhäuser, nemulţumit perpetuu, dar revoltat veleitar, personajul Elisabeth relfectă o adevărată natură tragică. Opera urmărește conflictul interior

122 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

al personajului principal, care își mărturisește public rătăcirea, provocând scandal și condamnare. Drumul său devine astfel unul al vinovăției, al căinței și al căutării iertării, într-o operă în care Wagner transformă drama personală într-o amplă meditație despre iubire, mântuire și forța transformatoare a sacrificiului. Punerea în scenă a spectacolului de la ONB poartă semnătura regizorului german Alexander von Pfeil, iar scenografia, pe cea a reputatului set designer român Dragoș Buhagiar. Premiera Tannhäuser propune publicului întâlnirea cu un univers sonor și scenic de mare densitate, în care tensiunea dintre dorință, credință, judecată și iertare capătă dimensiunea unei drame colective.

www.zilesinopti.ro

PERFORMING ARTS

TEXT DE ANCA TRUŢESKOV

Mișcări emergente, gramatici noi – FOCUS pe șase avanpremiere la CNDB 13.10 Threshold Concept și coregrafie: Iulia Andro Performance: Ada Anghel, Ilinca Budeanu, Iustin Danalache Wow! You’re a dancer?! Can you show me a split? Concept, coregrafie și performance: Sofia Sitaru-Onofrei 14.10 Belonging Bodies Concept, coregrafie, text, performance: Teodora Tudose ICSPRES IORSELF One-woman show: Daiana Sargan 17.10 Desynchronosis A.K.A. Jet Lag* Concept, coregrafie, performance: Cristina Tudor TESERACT Concept, coregrafie, creație sonoră și performance: Iustin Danalache

Ce devin experiențele atunci când sunt trecute prin corp și transformate în mișcare? Ce rămâne în corp după ce un moment a trecut și cum poate dansul să facă vizibile aceste urme? Între 13 și 17 octombrie, Centrul Național al Dansului București propune trei seri de avanpremiere reunite sub titlul Mișcări emergente, gramatici noi.

Pe 14 octombrie este prezentat Belonging Bodies (concept, coregrafie, text și performance: Teodora Tudose). Lucrarea pornește de la senzația de familiaritate pe care un spațiu necunoscut o poate produce și investighează felul în care memoria și percepția contribuie la construirea unui sentiment de apartenență. Urmează, Daiana Sargan cu ICSPRES IORSELF, un one-woman show ce pleacă de la întrebarea ce mai înseamnă exprimarea autentică într-o epocă în care identitatea este permanent expusă, mediatizată și transformată în produs. Cristina Tudor, Desynchronosis a.k.a. Jet Lag

Iulia Andro, Treshold

Pe 13 octombrie, programul începe cu Threshold (concept și coregrafie: Iulia Andro, interpretare: Ada Anghel, Ilinca Budeanu și Iustin Danalache). Performance-ul cercetează felul în care corpul poate trece de la suprastimulare și reacție automată la senzație, observare și relație. Seara continuă cu Wow! You’re a dancer?! Can you show me a split?, un solo conceput, coregrafiat și interpretat de Sofia Sitaru-Onofrei. Pornind de la propriul parcurs în dans, artista tratează corpul ca pe o arhivă vie, în care se înscriu experiențele, emoțiile și transformările acumulate de-a lungul anilor. www.zilesinopti.ro

Pe 17 octombrie, programul continuă cu Desynchronosis A.K.A. Jet Lag*, concept, coregrafie și performance de Cristina Tudor, bazat pe decalajul produs atunci când corpul traversează mai multe fusuri orare și rămâne, pentru o vreme, în urmă, pentru ca metafora să devină una a memoriei și a experienței personale. Ultimul spectacol este TESERACT, de Iustin Danalache, care semnează conceptul, coregrafia, creația sonoră și performance-ul, cu texte proprii și inserturi din Mircea Cărtărescu. Performanceul autoficțional explorează relația cu figura paternă și urmele afective și psihice pe care aceasta le lasă asupra identității. Dincolo de prezentarea spectacolelor, Mișcări emergente, gramatici noi a oferit un cadru profesionist pentru experiment, cercetare și dezvoltarea unor lucrări originale, susținând tinerii artiști, selectați din cadrul Laboratoarelor Academiei de Dans și Performance a CNDB, în procesul de articulare a propriilor direcții de creație. Informaţii disponibile pe cndb.ro. ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 123

ARTĂ & CULTURĂ

TEXT DE ALEXANDRA BUJENIŢĂ

Cella Delavrancea, redescoperită prin muzică, literatură și patrimoniu 8-18 octombrie, București

Muzică la Ateneul Român Unul dintre momentele centrale ale festivalului este recitalul Sub vraja Cellei, programat pe 13 octombrie, la Ateneul Român. Pianista Alexandra Silocea, stabilită la Viena și prezentă pe scene și în instituții culturale europene de prestigiu, va urca pe scenă alături de violonistul austriac Johannes Fleischmann. Programul aduce în prim-plan universul muzical apropiat de Cella Delavrancea și marchează, totodată, 270 de ani de la nașterea lui Wolfgang Amadeus Mozart. O călătorie prin amintirile Cellei Festivalul propune și un dialog între muzică și literatură. În recitalul În voiaj cu Cella Delavrancea, tânăra pianistă Anastasia Maria Barbu, finalistă în 2026 la BBC Radio Scotland Young Classical Musician of the Year și studentă la Royal Academy of Music din Londra, va interpreta lucrări care vor alterna cu fragmente din amintirile Cellei Delavrancea, în lectura actriței Natalia Cebanu. 124 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

Bucureștiul Cellei Delavrancea Două tururi ghidate susținute de Ana Rubeli invită publicul să descopere locurile legate de viața și personalitatea Cellei Delavrancea. Traseele pornesc de la Muzeul Național al Literaturii Române, respectiv Palatul Suțu, și transformă orașul într-o arhivă vie, în care biografia personalității se întâlnește cu istoria Bucureștiului. Patrimoniu, arhive și memorie Programul festivalului include vernisajul și colocviul Opera de artă, cea mai înălțătoare mărturie a vieții, o expoziție dedicată universului Cellei Delavrancea, precum și instalația de realitate augmentată semnată de Ioana Nicoară și Sergiu Negulici. Un moment dedicat publicului tânăr va avea loc la Galeria Madrigal, unde copiii din cadrul programului național Cantus Mundi vor susține recitalul Programul complet este „Ecouri pentru Cella”. disponibil pe aiciastat.ro Festivalul se încheie cu o serată culturală la Muzeul Theodor Aman, în atmosfera unui salon muzical interbelic, și cu cel de-al doilea tur ghidat pe urmele Cellei Delavrancea. www.zilesinopti.ro

Recital Alexandra Silocea

Timp de zece zile, Bucureștiul redescoperă una dintre personalitățile emblematice ale culturii române din secolul XX. Cea de-a doua ediție a Festivalului AICI A STAT este dedicată Cellei Delavrancea, pianistă, scriitoare, memorialistă, pedagog și cronicar muzical și propune o incursiune în universul său artistic și intelectual prin muzică, documente de arhivă, lecturi, expoziții și dialog interdisciplinar. Ediția din acest an marchează două repere importante: 80 de ani de la debutul literar al Cellei Delavrancea, prin volumul de nuvele Vraja, și 35 de ani de la trecerea sa în eternitate.

JURNAL DE BUCUREȘTEAN

Reporter de război și pace

„

Cronica unei expoziții din noul sezon Art Safari New Museum

Nu scriu despre război, ci despre oamenii aflați în război. Nu scriu istoria unui război, ci istoria sentimentelor. Sunt un istoric al sufletului”. Vorbele jurnalistei bieloruso-ucrainene Svetlana Aleksievici, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură 2015 „pentru scrierile ei polifonice, memorial al suferinței și curajului în epoca noastră”, mă urmăresc cu fidelitatea unor umbre în timp ce cobor treptele spre vernisajul Art Safari New Museum, într-o seară de vară indiană a toamnei bucureștene. La primul contact cu cele opt expoziții noi întinse pe 5.000 de metri pătrați de artă, o voi alege pe cea care are drept autor tot un jurnalist la bază: Dragoș Vărșăndan, aflat la debutul său curatorial cu Război și pace, expoziție ce poate fi vizitată până pe 20 decembrie. La conferința de presă ce a precedat vernisajul, Dragoș Vărșăndan a participat alături de Ioana Ciocan, Managing Partner Art Safari New Museum, Doina Lemny, curatoarea expoziției Brâncuși și muzele sale, prof. univ. dr. Florin Ștefan, rector al Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca, foto © Marius Sabău Alexandre Eram, curatorul expoziției Pop Art. Lumea în culori, Cristian Mungiu, autorul expoziției Fjord, fotografii și Anca Savin, președinte al Fundației OMNIASIG. Și a explicat: „Expoziția s-a născut din această neliniște pe care o avem de câțiva ani, cu un război care e foarte aproape de noi și pe care îl simțim din ce în ce mai aproape”. Sigur că proaspătul autor de expoziții, în viața de zi cu

www.zilesinopti.ro

zi director de marketing la Artmark Holding și fondator al platformei PropagArta, avea destule alte neliniști înaintea vernisajului: cum ilustrezi pacea? Și cum aduci publicul feminin la o expoziție doldora de bărbați în uniformă? Răspunsul la aceste întrebări se găsește în esența expoziției Război și pace: un parcurs multisenzorial, vizual și sonor, realizat ca urmare a unei documentări demne de un jurnalist ‚old school’, relatând despre conflictele și pacea de la noi în mai bine de 200 de lucrări. Acestea provin din colecțiile unor instituții partenere, de la Muzeul Național de Istorie a României și Muzeul Național de Artă a României până la Biblioteca Academiei Române, precum și din alte muzee și colecții private. Într-o alăturare care arcuiește sprâncene, portretul Reginei Maria în uniformă de soră de caritate și tablourile care preamăresc neuitatele versuri „Ceaușescu-n tot ce face, face numai pentru pace” sunt, în acest context, tot atâtea știri din istoria artei românești pe care ni le dă jurnalistulcurator. Sub genericul tolstoian Război și pace, veți descoperi un impecabil reportaj multimedia despre cele mai recente două milenii reflectate de istoria artei de pe aceste meleaguri. De la imaginidocument și portrete emblematice la caricaturi de presă și la inedite evocări sonore, expoziția se constituie într-un pertinent editorial despre prezența trecutului în România. De urmărit, de ținut minte, de revizitat. ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 125

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

TEXT DE MARCELA DOROBĂNŢESCU

ARTĂ & CULTURĂ

Concert Regal Caritabil

o seară de gală pentru destinele tinerilor artiști

Baritonul Mihai Damian, solist al Operei Naționale Române Cluj-Napoca, laureat în anul 2025 al Concursului Internațional de Canto Operalia, prezidat de Plácido Domingo, unde a cucerit tripla victorie: Premiul Rolex - Premiul Publicului, Premiul Special al Ministerului Culturii din Bulgaria, precum și aprecierea unanimă a criticii. Soprana Georgiana Dumitru, solistă a Operei Naționale București, a evoluat pe scene prestigioase din țară și din străinătate și este laureată în anul 2026 a premiului „Generația Mileniului III” (UCIMR). Georgiana Dumitru revine pe scenă ca un exemplu de succes al Fundației, fiind bursieră a programului Tinere Talente în perioada 2018 – 2020. Concertul este susținut de Camerata Regală, o orchestră definită de prospețime, fantezie și versatilitate și este dirijat de către unul dintre cei mai apreciați dirijori români, maestrul Tiberiu Soare, mentor și membru în juriul de selecție al bursierilor programului Tinere Talente. Concertul Regal Caritabil nu este doar un reper cultural, ci un gest de susținere pentru valorile artistice autentice și a unei noi generații culturale. Fondurile strânse din vânzarea biletelor, sponsorizări ale companiilor și din donații individuale sunt dedicate burselor Tinere Talente, ediția 2027. www.zilesinopti.ro

oncertul Regal Caritabil, organizat de Fundația Regală Margareta a României, revine la Ateneul Român pe 25 octombrie. Evenimentul de înaltă ținută se desfășoară în prezența Familiei Regale a României și reunește personalități din mediul de afaceri, diplomatic, cultural și media, într-o seară dedicată susținerii tinerilor artiști, prin acte de generozitate și implicare socială. Ediția a XVII-a aduce pe scena Ateneului Român magia operei, emoția muzicii clasice și energia unei noi generații de artiști. Din 2009 până în prezent, programul a acordat 506 burse, mentorat și promovare și a investit peste 2,2 milioane de euro în viitorul cultural, transformând destinele unor tineri talentați la muzică clasică sau arte vizuale din România care, altfel, nu ar fi avut resursele necesare pentru a-și continua visul artistic. Începând cu anul 2026, prin generozitatea donatorilor individuali, programul și-a extins misiunea, oferind sprijin și tinerilor artiști din Republica Moldova (cu vârste între 18 și 24 de ani). Astăzi, publicul și companiile au ocazia de a contribui direct la susținerea programului Tinere Talente care, de aproape două decenii, demonstrează că investiția în educație artistică înseamnă investiție în viitorul artei și culturii. România are nevoie de artă, iar tinerii artiști talentați au nevoie de noi. Biletele la Concertul Regal pot fi achiziționate pe www. eventim.ro. ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 127

POVEȘTI DIN BUCUREȘTI

°isopatrusute

Un loc pentru fotografia pe film și comunitatea din jurul ei Matei Dumitru e fondatorul °isopatrusute, un laborator independent dedicat fotografiei pe film. Cu o pregătire în cinematografie, Matei caută să creeze o punte între creativitate și tehnică, oferind fotografilor instrumentele și spațiul necesar pentru a-și transforma ideile în proiecte concrete. Pasiunea pentru fotografie a început încă din adolescență, când a fost fotograf la festivalul Super și a participat la atelierul de film din 2017. În liceu, alături de colegii săi, a construit o cameră obscură din echipamente recuperate și recondiționate - un proiect care, după absolvire, avea să devină °isopatrusute. 128 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

Cum a apărut °isopatrusute și ce ați observat în București, astfel încât să credeți că există loc pentru un astfel de spațiu? Noi spunem mereu că laboratorul °iso a apărut din întâmplare. La început am fost un colectiv de oameni cu o pasiune comună pentru fotografia pe film. Când a venit momentul să închiriem un spațiu în care să putem lucra, ne-am hotărât să developăm filme și pentru alți oameni, în primul rând ca să acoperim o parte din cheltuieli. Așa am descoperit că în comunitatea din care făceam parte existau foarte mulți oameni care căutau același lucru ca noi: un laborator de developare în care să aibă încredere și în jurul căruia să se poată forma o comunitate. Oamenii aceștia neau susținut de la început și ne-au permis să ne transformăm hobby-ul într-o meserie. Care a fost cel mai neașteptat lucru pe care l-ați descoperit după ce ați deschis spațiul și ați început să interacționați cu clienții? Probabil cel mai neașteptat lucru a fost să descoperim că putem, de fapt, să existăm și să trăim din ceea ce facem. În 2020 suna destul de fantezist să deschizi un magazin și un laborator dedicat exclusiv fotografiei pe film. Cred că ne-a luat câțiva ani să realizăm că °iso nu mai e doar experimentul nostru de la început și că acum știm că aici vom rămâne. Fotografia pe film e mai lentă, mai scumpă și mai puțin predictibilă decât fotografia făcută cu telefonul. De ce credeți că tocmai aceste „dezavantaje” au devenit astăzi parte din farmecul ei? Credem că tocmai limitările filmului sunt cele care îl fac interesant astăzi. Cu telefonul avem practic www.zilesinopti.ro

Octombrie 2026

POP CULTURE MAGAZINE

un număr nelimitat de fotografii la dispoziție și am ajuns să fotografiem absolut tot. Fotografia a devenit atât de accesibilă, încât uneori nici nu mai presupune o decizie. O rolă de film face exact opusul. Ai 36 de cadre, fiecare cadru costă ceva și nu îl poți șterge ca să încerci din nou. Inevitabil, te uiți puțin mai mult înainte să fotografiezi și începi să observi altfel oamenii și lucrurile din jurul tău. Mai există faptul că nu vezi fotografia imediat. Între momentul în care apeși declanșatorul și momentul în care primești imaginile poate trece o săptămână sau chiar mai mult. Dispare impulsul de a verifica imediat dacă fotografia „a ieșit” și, într-un fel, rămâi mai mult în momentul pe care îl trăiești. Nu credem însă că filmul e în mod automat

din ceea ce se întâmplă în spatele cortinei sunt echipamentele pe care le folosim. Ca să putem face ceea ce facem la scara la care lucrăm astăzi, folosim utilaje industriale mari, adunate de peste tot din lume și recondiționate de noi. Majoritatea sunt mai bătrâne decât oricare dintre membrii echipei. Sunt echipamente construite într-o perioadă în care filmul era metoda principală de a fotografia. Între timp, filmul a devenit o industrie de nișă, iar utilajele profesionale noi nu se mai fabrică. Mulți dintre producătorii originali nu mai există, piesele de schimb nu se mai găsesc, iar service-ul oficial a dispărut de mult. Deci, a trebuit să învățăm să fim și tehnicieni de service, electroniști, mecanici și uneori producători de piese de schimb.

mai profund sau mai valoros decât fotografia digitală. Sunt pur și simplu medii diferite. Filmul are însă o materialitate și un ritual al lui. Cumperi rola, o încarci în aparat, folosești cele 36 de cadre, o aduci la laborator și abia apoi îți vezi imaginile. Iar negativul există fizic, imaginea pe care ai făcut-o ocupă efectiv un loc pe clișeul acela de film.

Ați simțit că °isopatrusute a devenit mai mult decât un magazin/laborator, un loc în care se întâlnesc oameni pasionați de fotografie? Ne dorim foarte mult ca °iso să fie un loc de întâlnire pentru oamenii care sunt la fel de pasionați de fotografie ca noi, dar și un spațiu deschis și ospitalier pentru cei care abia acum descoperă fotografia pe film. Încercăm să organizăm cât mai multe evenimente care aduc oamenii împreună și le provoacă curiozitatea, dar și să susținem artiști emergenți care aleg să lucreze cu mijloace analogice. Facem parte dintr-o mișcare mai largă de întoarcere către offline. Tot mai mulți oameni caută experiențe reale și comunități de care să aparțină. Așa a apărut și Bucharest Analog Weekend, festivalul pe care l-am organizat pentru prima oară vara aceasta. Am adus împreună expoziții de fotografie semnate de trei artiste emergente, workshopuri, concerte și activități din alte comunități creative pe care ne-am dorit să le punem în dialog.

Care e partea din business pe care clientul nu o vede, dar care consumă cel mai mult timp, bani sau energie? Desigur, ca în orice afacere, există o parte administrativă nevăzută care trebuie să țină toate lucrurile în mișcare. Nu ne-am imaginat la început cât de complicată poate deveni. Niciunul dintre noi nu are cunoștințe sau experiență în administrarea unei afaceri. Suntem niște oameni care vor să facă ceea ce le place. Dar poate cea mai interesantă parte www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 129

SUNETELE ORAŞULUI

TEXT DE DELIA MITRACHE

Premiere, albume noi și reveniri pe scenele de club În cluburile bucureștene, luna octombrie aduce un program variat de concerte, cu artiști români și internaționali. Printre concertele lunii, se disting câteva seri construite în jurul unui reper aparte, o premieră pentru publicul local, lansarea unui album nou sau întâlnirea cu un artist care revine în atenția scenei live.

HOLY FUCK Club Control, 10 octombrie Formația canadiană Holy Fuck aduce o perspectivă diferită asupra muzicii electronice construită în jurul interpretării live. Grupul din Toronto folosește echipamente analogice și instrumente electronice pentru a obține un sound care păstrează caracterul organic al unei formații, chiar și atunci când materialul pornește din zona electronică. Concertul reprezintă prima apariție a trupei în București, într-un moment în care muzica lor continuă să circule și dincolo de zona alternativă. Piesa Tom Tom a primit o nouă expunere după includerea într-o scenă din serialul Invincible, iar Lost Cool a apărut pe coloana sonoră a filmului The Substance.

www.zilesinopti.ro

OMUL CU ȘOBOLANI Quantic, 14 octombrie OCS lansează un nou album, DISTOPIA (Povești de adormit părinți), un material care privește prezentul prin teme precum anxietatea, maturizarea și schimbările prin care trec generațiile. Titlul pornește de la ideea unei distopii care nu mai aparține unui viitor imaginar, ci unei realități devenite tot mai greu de separat de scenariile pe care le asociam cândva cu ficțiunea. După aproape trei decenii de activitate, Omul cu Șobolani își continuă parcursul în zona rock-ului alternativ, iar noul album adaugă o perspectivă actuală unei discografii construite în timp.

TENDER Expirat, 16 octombrie Duo-ul britanic TENDER, format din James Cullen și Dan Cobb, a lansat cel de-al patrulea album de studio, Where the Waves Break. Discul urmărește, în diferite forme, contrastul dintre

momentele luminoase și cele mai dificile ale experienței personale. În muzica lor, regăsim elemente de electronică, pop și alternative. Noul album continuă această direcție prin piese precum All About Me, Gravity/Infinity, Strong Enough și Snake Oil, construind un repertoriu care va ocupa un loc central în concertele din actualul turneu european.

ROB TOGNONI The Pub Universității, 17 octombrie Australianul Rob Tognoni ajunge în premieră în fața publicului bucureștean, în cadrul seriei Transilvania Blues Nights. Originar din Tasmania, chitaristul are peste patru decenii de activitate în zona blues, bluesrock și classic rock. Supranumit „The Tasmanian Devil”, stilul interpretativ al lui Tognoni este asociat adesea cu Cream și Jimi Hendrix, dar cu influențe din tradiția blues-rock australiană. De-a lungul carierei a lansat peste 25 de albume și a cântat alături de artiști precum Sting, ZZ Top, Peter Green și Bo Diddley. ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 131

PENTRU CEI MICI

TEXT DE ANCA HROMADNIK

Stare de festival, la TIC: pe 8 octombrie, începe FITC #16 Toamna, la Teatrul Ion Creangă, se numără poveștile. Povești din țară și din afara ei, povești alese cu grijă și drag de întâmplări care să ne inspire. Să ne poarte în universuri și printre idei noi. Să ne arate că a privi lumea cu ochii unui copil înseamnă a găsi mereu ceva diferit în ceea ce știm deja.

Începe FITC, evenimentul situat încă din anul creării lui (2005) sub steaua copilăriei și-a varietății de expresii artistice, călătoriei în lumi imaginare și tot atâtea trăiri reale. Festivalul Internațional de Teatru pentru Copii „100, 1.000, 1.000.000 de povești” (FITC) a ajuns la cea de-a XVI-a ediție și are loc, anul acesta, între 8 și 11 octombrie, la Sala Mare din str. Piața Amzei nr. 13. Spectacole din Spania, Italia, Lituania și România sunt gata să „urce” pe scena TIC, să dea valoare timpului și să împlinească estetic spațiul pentru a-i ține pe cei mici aproape. Și nu doar pe ei, deoarece conținutul FITC este conceput astfel încât să îi atragă și pe cei mai mari – părinți sau alți adulți însoțitori. „Am ales, împreună cu Mihaela Michailov (dramaturg) și Octavian Szalad (critic de teatru), spectacole care să fie relevante și inspirate atât pentru cei mici, cât și pentru cei care îi însoțesc, ca în aceeași sală, copilul și adultul să trăiască experiențe despre care să vorbească apoi împreună”, ne-a spus Bobi Pricop, regizor și membru al Comisiei de selecție FITC #16. Fiecare titlu din program va fi o experiență: „Povestea Regelui Lear” (6+ ani, Teatrul pentru Copii și Tineret „Gong”, Sibiu), prin modul în care este explorată cunoscuta piesă a lui William 132 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

Shakespeare, „Antipozi” (7+ ani, Compania „Dromosofista”, Italia), prin irezistibila idee de a aborda tensiunea creatoare dintre contrarii – aproape / departe, realitate / ficțiune –, „Baby Esferic” (6 luni-6 ani, Teatrul Aboon, Spania), prin transformările neașteptate pe care le ia o formă rotundă ca să ne poarte în cele mai neașteptate ținuturi, „Micuțele lumi” (10-24 luni, Teatrul de Păpuși de Stat, Lituania), prin jocul de culori, obiecte și mișcări, iar „Harap Alb” (6+ ani, Teatrul Ion Creangă, București), prin complexitatea universului imaginat și forța mesajului transmis: prietenia, ca element esențial în depășirea obstacolelor și recâștigarea (auto)încrederii. Experiențe sunt, desigur, și activitățile conexe din program, adresate la rândul lor atât copiilor, cât și adulților însoțitori, dar și profesioniștilor din domeniul dramaturgiei. Creează un context al descoperirii, învățării și creșterii, al cultivării speranței că arta este una dintre căile prin care putem înțelege mai profund lumea și, în același timp, pe noi înșine. Detalii complete despre spectacole și activitățile din Festival găsiți pe www.teatrulioncreanga.ro! www.zilesinopti.ro

Imagine din „Micuțele Lumi” (Teatrul de Păpuși de Stat, Lituania)

Imagine din „Antipozi” (Compania Dromosofista, Italia)

TEXT DE ADINA IACOB

Octombrie 2026

„Lacul lebedelor”

O poveste de dragoste, pe înțelesul celor mici

opiii de 3 ani au un fel al lor de a asculta muzică: cu tot corpul. Bat din picior, se ridică în scaun, întorc capul după lumina care se mișcă pe scenă. Tocmai de aceea, vârsta aceasta este momentul ideal pentru vizionarea primului spectacol de balet, iar „Lacul lebedelor” de la Opera Comică pentru Copii a fost gândit cap-coadă pentru copii.

Versiunea semnată regizoral și coregrafic de Andreea Soare adună cele patru acte clasice ale lui Ceaikovski într-un singur act cu patru tablouri, de aproximativ 75 de minute. Povestea însă rămâne întreagă: cu prințul Siegfried care descoperă lacul, Odette prinsă în blestemul vrăjitorului Rothbart, Odile care încearcă să-l amăgească la balul regal, finalul luminos, în care iubirea învinge vraja. Durata este calibrată pe atenția unui preșcolar, iar recomandarea pornește de la 3 ani. Scenografia lucrează în favoarea celor mici. Rothbart își construiește iluziile printr-un sistem de oglinzi, rar întâlnit într-un spectacol de balet, care dă publicului șansa să vadă din unghiuri surprinzătoare formațiile făcute de balerini pe scenă. Iar prințul Siegfried are voce – o idee care ajută copilul să urmărească firul poveștii fără traducere din partea părintelui – rolul vorbit aparținându-i lui Marius Manole. Ce câștigă, de fapt, un copil adus în sală de la 3 ani? Mai întâi, muzica. Ceaikovski ajunge direct, fără intermediari: dansul lebedelor mici, valsul, pas de deux-ul dintre Odette și Siegfried www.zilesinopti.ro

sunt pagini pe care le va recunoaște toată viața, învățate aici fără nicio lecție. Apoi, răbdarea și bucuria de a sta într-un spațiu comun, alături de alte sute de copii care se miră în același timp. Nu în ultimul rând, un vocabular al emoțiilor: teama, mila, curajul, împăcarea apar pe scenă în forme pe care un copil de grădiniță le poate numi singur, apoi discuta cu părintele pe drumul spre casă. Merită adăugat și un beneficiu care se vede mai târziu. Un copil care a văzut lebedele traversând scena în lumina albastră a lacului intră la următorul spectacol cu o așteptare bună. Sala de teatru devine pentru el, un loc prietenos, iar opera și baletul rămân ceva familiar la 10 sau la 20 de ani.

Începând cu 9 octombrie, „Lacul lebedelor” revine pe scena Sălii Mari a Operei Comice pentru Copii. Biletele se găsesc la casa de bilete a instituției și pe operacomica.ro. Locurile se epuizează rapid, așa că merită rezervate din timp. ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 133

FESTIVAL

TEXT DE LAURA DUCU

Animest.21: Natura preia controlul marilor ecrane din București Între 2 și 11 octombrie, Festivalul Internațional de Film de Animație Animest revine în cinematografele bucureștene (Cinema Muzeul Țăranului, Cinemateca Eforie, Cinema Elvire Popesco, CINETic și Institutul Cervantes) cu a 21-a ediție. După două decenii în care a transformat Capitala într-un pol european al cinema-ului desenat, festivalul își întoarce privirea către NATURĂ și relația noastră cu mediul. De la ritmurile hipnotice ale ecosistemelor la confruntarea omului cu mediul înconjurător, Animest.21 propune un maraton de cinema de autor, premiere internaționale, explorări în realitatea virtuală, retrospective dedicate școlii cehe FAMU sau studioului lituanian ART SHOT și o secțiunepilot de jocuri video autohtone. Capodopere pe ecran mare: De la clasicul Pom Poko la Viva Carmen! și Tangles Deschiderea oficială aduce o reinterpretare proaspătă a celebrei partituri semnate de Georges Bizet: Viva Carmen!, cel mai nou lungmetraj semnat de Sébastien Laudenbach. Inspirat din opera originală, filmul mută acțiunea în Sevilla anului 1845, unde o gașcă eclectică de copii ai străzii încearcă să sfideze soarta implacabilă și să o salveze pe fascinanta Carmen. O aventură vibrantă despre pasiune și libertate, salutată de criticii publicației Variety drept o lucrare pictată manual încântătoare vizual. Secțiunea tematică aduce pe marele ecran un titlu de referință: Pom Poko (1994, Japonia), semnat de Isao Takahata la Studio Ghibli. Satira socială despre bursucii mitologici (tanuki) care încearcă, prin magie și umor, să își salveze căminul din calea expansiunii orașului Tokyo a fost propunerea Japoniei la Oscar și reprezintă o ocazie rară de a fi trăită în cinema. PAGINA 134

Un alt reper al programului este lungmetrajul Tangles (r. Leah Nelson), o sensibilă adaptare a romanului grafic omonim semnat de Sarah Leavitt, bazat pe propria experiență de viață. Aplaudat la scenă deschisă la premiera de la Cannes și proiectat la Annecy, filmul surprinde inversarea rolurilor de familie, când copiii adulți devin îngrijitorii propriilor părinți, într-o călătorie profundă prin labirintul memoriei. Pe drumul spre Oscar: Competiția Internațională și Competiția Românească Singurul festival din țară cu statut de calificare la Premiile Oscar® pentru două secțiuni, Animest reunește în competiția oficială 89 de producții internaționale. Dintre acestea, 49 de scurtmetraje concurează pentru Trofeul Animest, aducând titluri remarcate la Cannes, Annecy sau Berlinale, alături de premiera Motherhood, cel mai nou scurtmetraj semnat de Anca Damian. În paralel, Competiția Românească reunește 10 scurtmetraje proiectate în premieră pe 7 octombrie, la Cinema Muzeul Țăranului. De la www.zilesinopti.ro

OctOmbrie 2026

New entry în program: showcase de jocuri video românești Marea noutate a ediției este explorarea universului interactiv printr-o secțiune-pilot necompetițională. La CINETic, publicul va putea testa gratuit 7 jocuri autohtone: titluri independente consacrate precum Unbound: Worlds Apart (Alien Pixel Studios), Near-Mage (Stuck in the Attic) și horror-ul rural Gospodar’s Tales, prototipuri create de studenții masteratului „Art of Game Design” de la UNATC (Buba’s Place, The Fall of PNEUMA, Haunted Vlogs) și proiectul 3D Seeds for the Road, semnat de 13 liceeni din The Animation Incubator. Dincolo de ecran: Universul VR și nopți albe de festival Tot la CINETic, fanii pot experimenta cele 9 producții din Competiția VR, printre care A Long Goodbye (laureat la Veneția, despre o pianistă cu demență), Less Than 5gr of Saﬀron (Marele Premiu Special al Juriului la Veneția, despre trauma migrației) www.zilesinopti.ro

și Fallax (primul VR islandez, filmat cu acrobați de circ). Nu vor lipsi din program evenimentele-cult ale festivalului: proiecțiile avangardiste de la Trippy Animation Night, universul bizar de la Creepy Animation Night, fanteziile nocturne de la Erotica și fuziunea electrizantă dintre sunet și imagine de la AniMusic Night. Foto © Larisa Baltă

Minimest: Aventură și educație pentru întreaga familie În weekendurile 3–4 și 10–11 octombrie, familiile sunt așteptate la Minimest. Secțiunea include 20 de scurtmetraje jurizate exclusiv de copii, proiecții speciale ale unor lungmetraje selecționate la Cannes și Annecy (Misterul lui Lucy Lost, Fata din nori, Brave Cat), opt ateliere creative de animație și bandă desenată, precum și Kids Corner la Cinema Muzeul Țăranului.

activism civic prin documentarul colectiv Aici a fost un Parc (născut împotriva defrișărilor și incendiilor din parcul bucureștean IOR) până la drame psihologice, explorări de folclor și comedii absurde, secțiunea oferă o radiografie la zi a animației autohtone, câștigătorul intrând pe lista pentru Oscar.

POP CULTURE MAGAZINE

Dacă jungla de beton a devenit prea zgomotoasă, Animest.21 oferă cel mai potrivit refugiu urban. Timp de 10 zile, natura preia controlul pe ecrane, oferind un prilej de a ne reconecta prin umor, diversitate și artă vizuală. La început de octombrie, lăsăm asfaltul în urmă și schimbăm decorul în cinema, gata să explorăm tot ce are animația mai curajos, bizar și memorabil. Programul complet și biletele sunt disponibile pe animest.ro și Eventbook. PAGINA 135

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

DRINK

Matcha cea mai cea și încă ceva

5 locuri din București în care să bei matcha și să citești

ată câteva locuri speciale unde am stat la măsuță, am băut matcha și am citit. În afară de matcha, elementul comun al acestor spații, trecute în ordine aleatorie, e că sunt „cozy”. În traducere personală: plăcute, prietenoase, intime, confortabile și instagramabile.

Iced Blue Chai Latte @ Sahar (Joseph Lister 19). Un pahar răcoritor, savurat în timp ce stăteam la o măsuță din cocheta curticică descoperită recent prin Cotrocenii în care ador să mă plimb. Am acompaniat matcha cu pagini din „Un roman natural” de Gheorghi Gospodinov. Chiar aveam nevoie de ceva bun și revigorant citind: „Cum e posibil romanul astăzi, când tragicul ne e refuzat? Cum e posibilă ideea de roman, când noblețea lipsește? Când există numai cotidianul - în întreaga lui previzibilitate (...)”. Organic Matcha Latte @ Nood (Bulevardul Aviatorilor 8A). Revin cu entuziasm aici, în vecinătatea străzii Paris, care în Micul Paris e frumoasă ca una din adevăratul Paris, și îmi iau matcha de fiecare dată (am băut și tonic, interesant!). Ce-mi place la Nood, în afară de faptul că produsele sunt sănătoase, interiorul de premiu arhitectural și proprietarii niște tipi calzi, e că pot citi în mijlocul orașului nestigherit. De pildă, „Viața 3.0. Omul în epoca inteligenței artificiale” de Max Tegmark, tocmai mi-a recomandat-o Berti Barbera. Matcha Latte @ Mingle - Vintage & Coﬀee Shop (Eremia Grigorescu 5). În exterior sunt doar câteva măsuțe, trebuie www.zilesinopti.ro

să le pândești, sunt foarte râvnite. În interior sunt splendide antichități, care mi se pare că au contrastat foarte bine cu „The Work That Remains”, scrisă de Daniel Dines cu ChatGPT de la OpenAI și Claude de la Anthropic. Se poate descărca gratuit de pe siteul UiPath. Cartea asta mi-a recomandat-o David Popovici. Bine, mie și altor 441k de urmăritori. Mingle e printre cele 158 de locuri unde Bucureștiul bea cafea de specialitate, conform jurnalistului Marius Comper. Matcha latte @ NINE BAR Coﬀee Shop (Bulevardul Eroilor 24). Și acest loc e menționat în inedita hartă a cafelei întocmită de Marius Comper. Zăbovesc cu plăcere aici, afară, unde mă mir de fiecare dată că nu se aud decibelii bulevardului. Poate că sunt eu prea absorbit de matcha. Și de cărți groase, ca „4 3 2 1” a domnului nostru Paul Auster - presupun că dă bine să fii văzut cu astfel de cărți, dar nu de aia o car după mine. Chai matcha @ Cafeneaua nației (Lascăr Catargiu 7). Alt loc a cărui terasă e lângă un bulevard mare și zgomotos, însă asta nu-ți perturbă statul, sorbitul, cititul. De pildă, eseuri de Italo Calvino, „Provocarea labirintului”, unde stă scris negru pe alb: „nu cred în nimic ce este ușor, rapid, spontan, improvizat, aproximativ. Cred în forța a ceea ce e lent, calm, obstinat, fără fanatisme și fără entuziasme”. Subscriu! ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 137

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

HORECA

Locuri nou deschise în București Bucureștiul își îmbogățește constant harta locurilor nou deschise, așa că nu o să rămânem prea curând fără material pentru această rubrică. De la cafenele de specialitate și spații cu grădină până la concepte neobișnuite de entertainment și restaurante care readuc în atenție clădiri cu istorie, iată câteva dintre locurile nou apărute în oraș. NAN  Popa Nan 144 NAN este o cafenea de specialitate recent deschisă, cu o terasă generoasă și o atmosferă relaxată, potrivită atât pentru o ieșire la cafea, cât și pentru câteva ore de lucru în oraș. Este, de altfel, un loc care pare să fi fost gândit pentru ritmul mai lent al unui cartier: cafea bună, spațiu exterior și o atmosferă prietenoasă cu animalele de companie. the Pit  Calea Victoriei 12C  0764 503 197 Cum ar fi să ieși la masă și, în loc să privești traficul din București, să te trezești în mijlocul unui șantier? Se întâmplă și asta destul de des în București, dar The Pit transformă această idee într-un concept de restaurant și entertainment în care utilajele de construcții de jucărie fac parte din decor, iar experiența este completată de mâncare, băuturi și activități interactive. Vizitatorii pot controla utilaje de construcții în mini-șantierul amenajat aici. tiNP  Benjamin Franklin 10 În zona centrală, TINP vine cu un concept orientat către muzică, socializare și seri care se prelungesc www.zilesinopti.ro

inevitabil. Spațiul de pe Benjamin Franklin 10 a început deja să intre în circuitul evenimentelor muzicale din București, găzduind inclusiv seri dedicate R&B-ului și hip-hop-ului. Evenimentele cu DJ și seri tematice îl pun clar pe harta de clubbing și nightlife din oraș. beans and Dots mântuleasa  Mântuleasa 22 Beans and Dots își extinde povestea în zona Mântuleasa, într-un cartier care a devenit tot mai interesant pentru cafenele, restaurante și mici proiecte independente. Noua locație păstrează direcția de specialitate a brandului, dar aduce cafeaua într-un spațiu care este mai mult galerie de artă decât cafenea. Palace Vernescu  Calea Victoriei 133  0753 200 030 Una dintre cele mai spectaculoase apariții de pe Calea Victoriei nu este neapărat o clădire nouă, ci o adresă istorică ce primește o nouă viață. Palace Vernescu readuce în circuitul gastronomic și de leisure Casa Vernescu, una dintre clădirile-emblemă ale Bucureștiului, într-o formulă care combină restaurantul, vinul, cocktailurile și cafeaua de specialitate. ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 139

LA ŞOSEA

O escapadă în Orient... la masă

neori, cea mai simplă evadare începe cu o masă bună. Un hummus cremos, carne fragedă și bine condimentată, lipii calde, sosuri aromate, deserturi cu fistic sau mirodenii care schimbă complet ritmul unei seri. Bucureștiul are tot mai multe locuri în care bucătăriile Orientului Mijlociu, turcești, libaneze sau persane își găsesc propria voce, iar o cină aici poate fi o mică incursiune în alte culturi, gusturi și ritualuri. Ce-i cert e că e cea mai rapidă călătorie până acolo. Am ales câteva adrese care merită trecute pe lista de explorat atunci când ai chef să schimbi meniul obișnuit și să lași aromele să conducă seara. De la preparate cunoscute, reinterpretate în cheie modernă, până la rețete care te scot din zona de confort, fiecare dintre aceste restaurante vine cu propriul său fel de a spune povestea Orientului... prin farfurie și atmosferă.

140 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

Mezeya

Calea Floreasca 91-111

În Floreasca, Mezeya aduce bucătăria libaneză într-o zonă mai fresh, cu influențe contemporane și un decor care te face să vrei să rămâi la masă. Interiorul e cald și cochet, în tonuri pământii și pastelate, iar terasa generoasă completează atmosfera relaxată. Conceptul restaurantului pornește de la ideea de sharing, așa că masa devine un mic ritual de explorare: mai multe farfurii pe masă, fiecare cu altă textură și aromă, din care iei câte puțin și construiești combinația care îți place. Meniul merge de la hummus, muhammara, moutabal, tabbouleh și

fattoush până la preparate calde cu carne, vinete, năut și condimente orientale, reinterpretate într-o cheie modernă. Printre farfuriile care ies în evidență se numără combinațiile cu kafta de miel și vită, preparatele pe bază de vinete și specialitățile de vită, iar pentru final există și câteva variante dulci care duc experiența într-o zonă mai indulgentă. www.zilesinopti.ro

TEXT DE MĂDĂLINA LEFTER

POP CULTURE MAGAZINE

Amoom

Murad

Strada Panait Istrati 101

La Murad, Orientul Mijlociu ajunge în farfurie într-o formulă simplă, generoasă și deloc pretențioasă. Accentul cade pe mâncare: hummus proaspăt, falafel, kebab, tabbouleh sau cotlete de miel, porții consistente și gusturi care păstrează specificul bucătăriei libaneze. Ai și opțiuni vegetariene, vegane și Halal, iar printre micile atenții apreciate se numără lipia făcută în casă, murăturile, ceaiul și deserturile tradiționale, precum baclavaua sau budinca de trandafir. Dincolo de farfurie, atmofera relaxată de acolo te face să lași telefonul deoparte și să mai stai puțin (mai mult) la povești. Decorul este simplu, fără încercări de a transforma locul într-un restaurant sofisticat, iar experiența rămâne una autentică și fără prea multă ceremonie.

www.zilesinopti.ro

Amoom aduce în București o combinație tasty de influențe libaneze și marocane, inspirată din atmosfera Levantului și din bucătăriile pline de mirodenii ale nordului Africii. Brandul are mai multe restaurante în oraș, fiecare cu propria atmosferă, de la locația cochetă din zona Victoriei, cu terasă perfectă pentru a privi orașul, până la cea din Unirii, unde experiența poate fi completată cu deserturile lor orientale. Există și o variantă în nord, la One Herăstrău Plaza, iar vara povestea se mută chiar lângă piscină, la Pescariu. Indiferent de adresă, direcția rămâne aceeași: spații elegante, primitoare și o experiență potrivită atât pentru un prânz lejer, cât și pentru o cină mai tihnită. În farfurie, Amoom se joacă cu rețete orientale și ingrediente aromate, de la tajine și frigărui de vită până la preparate de inspirație libaneză și marocană. Merită lăsat loc și pentru desert, pentru că zona dulce este una dintre atracțiile restaurantului, iar dacă preferi o ieșire mai relaxată, meniul de brunch aduce cafea la ibric cu cardamom, shakshuka și ouă turcești. Ți s-a făcut pofta deja, nu?

Ali Baba

Șoseaua Mihai Bravu 213 La Ali Baba, experiența începe chiar din decor. Restaurantul transformă interiorul într-un mic univers oriental, cu pereți sculptați și pictați manual, obiecte de artizanat și detalii care trimit direct la povestea lui Ali Baba și la celebra peșteră cu comori. Nu este genul de loc în care decorul trece în plan secund: aici face parte din poveste și creează senzația unei escapade într-un alt colț de lume, chiar înainte să ajungă mâncarea pe masă. Iar meniul continuă aceeași călătorie, reunind influențe din mai multe bucătării ale Orientului. Găsești preparate libaneze, turcești, siriene și irakiene, pregătite într-o manieră care pune în valoare specificul acestor gastronomii. Ali Baba e, astfel, o alegere perfectă pentru atunci când vrei să dai un twist serii alegând un loc cu personalitate, cu o energie aparte și cu suficientă diversitate culinară cât să poți descoperi mai multe gusturi orientale la aceeași masă.

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 141

FitBucurEști

Octombrie 2026

De ce ai ales acest domeniu și prin ce alte joburi ai trecut până să ajungi antrenor de fitness? Am fost întotdeauna atrasă de sport și mi-am dorit să fac performanță, însă nu am avut susținerea părinților în această direcție. Imediat după terminarea liceului, mi-am găsit un loc de muncă și am început să lucrez ca instructor într-un salon de XBody. Cu banii câștigați acolo am reușit să strâng pentru următoarele cursuri, care au reprezentat începutul carierei mele de instructor. În 2017 am lucrat pentru prima dată într-o sală de fitness și de atunci am continuat să antrenez constant. Am avut și o experiență profesională într-o clinică, pe partea de nutriție, însă cea mai mare parte a activității mele a rămas legată de sport și wellness. Chiar înainte să obțin certificările, țineam deja clase de fitness ca înlocuitor, ceea ce mi-a permis să acumulez experiență practică încă de la început.

ANDRA MAMELE: „Un antrenor trebuie să fie responsabil, serios și atent”

Spune-ne un lucru pe care foarte puțini oameni îl știu despre jobul de antrenor de fitness. Antrenoratul nu înseamnă doar să faci un antrenament la aparatele din sală sau să numeri repetări. Un antrenor

Andra Mamele are 28 de ani și este antrenor personal la Downtown Fitness, formator la Școala Fitness Scandinavia, precum și kinetoterapeut și nutriționist în cadrul Prevent Institute. Activează în domeniul wellness din 2016, când și-a început formarea ca instructor de aerobic și fitness, iar în 2022 și-a completat pregătirea cu diploma de kinetoterapeut. De-a lungul anilor, și-a dezvoltat constant cunoștințele prin cursuri și workshopuri în fitness, recuperare și nutriție. Astăzi, combină experiența acumulată în aceste domenii pentru a-i ajuta pe oameni să își îmbunătățească stilul de viață și să privească sportul dincolo de obiectivele estetice, ca pe un element esențial pentru sănătate. 142 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

www.zilesinopti.ro

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

POP CULTURE MAGAZINE

personal poate contribui la schimbarea direcției de viață a unui om, a obiceiurilor sale și chiar a modului în care acesta se raportează la mișcare și la propriul corp. Care este cea mai importantă calitate pe care un antrenor de fitness trebuie să o aibă? Cea mai importantă calitate a unui antrenor de fitness este perseverența. Aceasta nu se referă doar la munca din sala de fitness, ci mai ales la perseverența în procesul de învățare și dezvoltare profesională. Un antrenor trebuie să își dorească permanent să acumuleze noi cunoștințe, să devină mai bun și să fie din ce în ce mai înțelegător și empatic, pentru a se putea conecta cât mai bine la nevoile oamenilor cu care lucrează. În plus, consider că un antrenor trebuie să fie responsabil, serios și atent. Care sunt cele mai mari greșeli pe care le fac românii atunci când vorbim despre sport / mișcare? Observ că una dintre principalele probleme este tendința de a considera că fitnessul este un domeniu simplu și că nu este nevoie de îndrumarea unui specialist. Românii sunt, de multe ori, foarte siguri pe propriile cunoștințe și nu acceptă cu ușurință sfaturi sau direcții din partea persoanelor specializate. Un abonament la sală și câteva exerciții nu sunt întotdeauna suficiente. Biomecanica este o știință complexă, iar la început este importantă îndrumarea unui specialist, atât pentru evitarea accidentărilor, cât și pentru obținerea unui progres corect. O altă greșeală este concentrarea exclusivă pe antrenament, fără acordarea unei atenții suficiente alimentației. Pentru rezultate și, mai ales, pentru sănătate, cele două componente trebuie privite împreună. Care ar fi cel mai important sfat pe care l-ai da cuiva care-și dorește să se facă antrenor de fitness? Cel mai important sfat pe care îl ofer celor aflați la început de drum este că procesul de învățare nu se termină niciodată. Cu cât acumulezi mai multe cunoștințe, cu atât îți dai seama că mai ai foarte multe de învățat. Consider că practica în sala de fitness este extrem de importantă, însă trebuie completată de o bază teoretică solidă. Pentru a deveni un antrenor profesionist, este esențial ca viitorii instructori să acorde la fel de multă atenție studiului și dezvoltării continue. www.zilesinopti.ro

Te antrenezi și în aer liber, atunci când vremea permite? Dacă da, ne poți spune câteva locuri unde îți place să faci acest lucru și pe care le recomanzi? Îmi place foarte mult să mă antrenez în aer liber. Cel mai des aleg alergarea și prefer locuri precum Parcul Crângași, Parcul Herăstrău sau stadionul Iolanda Balaș. Pentru alergare, aș alege în primul rând o suprafață special destinată acestui tip de activitate. În același timp, consider că în aer liber pot fi făcute și antrenamente funcționale, folosind accesorii sau chiar propria greutate corporală, dar și sesiuni de pilates sau stretching. Practic, orice parc sau spațiu verde unde există puțin aer curat poate deveni un loc potrivit pentru mișcare. Când vine vorba de sport, ce-i caracterizează cel mai mult pe români, din experiența ta? România a făcut progrese importante în ceea ce privește sportul și activitatea fizică. Numărul sălilor de fitness a crescut, la fel și cantitatea de conținut online dedicat fitnessului, ceea ce arată că există tot mai mult interes pentru acest domeniu. Consider că românii sunt pe drumul cel bun, însă miaș dori ca sportul să fie privit ca o necesitate, nu doar ca o opțiune. În opinia mea, ar trebui acordată mai multă atenție orelor de sport încă din școală și, mai ales, beneficiilor reale pe care mișcarea le aduce sănătății, nu doar efectelor sale asupra aspectului fizic. ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 143

INTERVIU

Octombrie 2026

Edward Maya aduce „HYPERBOREA” la Sala Palatului, pe 18 noiembrie: „Un spațiu în care să încetinești și să fii prezent” Singurul artist român premiat cu Billboard reunește muzica simfonică, ritmurile electronice și instrumentele străvechi într-o experiență sonoră imersivă. După succesul din cadrul „Simfonii de Toamnă” de la Suceava, proiectul „HYPERBOREA” ajunge pe 18 noiembrie, la Sala Palatului din București. Producția KIMARO Entertainment, susținută de Kiss FM, propune o fuziune ambițioasă între muzica electronică, orchestrația simfonică și sunetele străvechi. Într-un interviu acordat în exclusivitate, Edward Maya vorbește despre acustica noii locații, provocarea de a uni trei genuri muzicale și deconectarea de la ritmul alert al vieții cotidiene. După concertul din cadrul „Simfonii de Toamnă” de la Suceava, proiectul ajunge pe 18 noiembrie, la Sala Palatului din București. Cum se schimbă energia spectacolului când treci de la libertatea cerului liber pe o esplanadă la acustica și solemnitatea unei săli de concert emblematice? Edward Maya: Fiecare spațiu schimbă povestea spectacolului. La Suceava, în aer liber, am simțit foarte multă libertate, muzica se întâlnea cu cerul, cu energia oamenilor și cu spațiul din jur. La Sala Palatului va fi o experiență diferită, mai intimă și mai profundă. Acustica unei săli de concert îți permite să auzi și să simți fiecare detaliu, fiecare instrument, fiecare nuanță. Pentru mine, Hyperborea nu este un spectacol care trebuie să fie identic de fiecare dată. Îmi place să se adapteze locului și oamenilor. La București cred că vom putea duce publicul și mai mult în interiorul acestei lumi pe care am construit-o. În Hyperborea ai întrunit artiști desăvârșiți care ți-au adus la viață viziunea. Cum ai găsit oamenii potriviți pentru acest proiect complex www.zilesinopti.ro

și ce apreciezi la ei cel mai mult ca artiști? Edward Maya: Am căutat, înainte de toate, oameni care să înțeleagă că Hyperborea nu este doar despre a cânta foarte bine. Este despre a transmite o stare și despre a construi împreună o experiență. Fiecare artist din proiect are propria personalitate, propriul limbaj și propria energie, iar tocmai aceste diferențe fac lucrurile interesante. Apreciez enorm la ei pasiunea, disciplina și disponibilitatea de a ieși din zona lor obișnuită pentru a construi ceva nou. Pentru mine, colaborarea adevărată apare atunci când nu mai încerci să demonstrezi nimic și începi să asculți. Iar în Hyperborea, fiecare artist ascultă și se conectează cu ceilalți. Cât efort a fost necesar pentru a crea atâta armonie între trei elemente atât de proeminente - muzica clasică, electronică și instrumentele străvechi? Care a fost cea mai mare provocare a Hyperboreei? A fost foarte multă muncă, pentru că fiecare dintre aceste lumi are propriile reguli, propriul ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 145

Octombrie 2026

POP CULTURE MAGAZINE

își propune exact opusul: să îți ofere un spațiu în care să încetinești și să fii prezent. Nu vreau ca oamenii să vină și să simtă că trebuie să înțeleagă ceva anume. Vreau să se lase purtați de muzică. Dacă, la un moment dat, uită de telefon și nu mai simt cum trece timpul, atunci înseamnă că am creat acea conexiune pe care mi-o doresc.

ritm și propria identitate. Dar nu mi-am dorit să le pun pur și simplu una lângă alta. Am vrut să găsim punctul în care ele pot deveni un singur organism. Cea mai mare provocare a fost probabil să păstrăm autenticitatea fiecărui element și, în același timp, să obținem o unitate. Muzica electronică poate avea foarte multă forță, muzica simfonică poate avea o profunzime extraordinară, iar instrumentele străvechi aduc o dimensiune aproape ancestrală. A fost nevoie de multă atenție la detalii, repetiții și, poate cel mai important, de răbdare. Hyperborea s-a construit în timp. Nu cred că un astfel de proiect poate fi făcut în grabă.

Ai un mesaj pentru publicul care va fi alături de tine la Sala Palatului? Edward Maya: Să vină cu sufletul deschis și fără așteptări. Hyperborea este o experiență pe care fiecare o va percepe diferit. Eu pot să creez muzica și atmosfera, dar ceea ce simte fiecare om îi aparține. Mi-aș dori ca, pentru câteva ore, să lăsăm deoparte zgomotul de zi cu zi și să fim pur și simplu prezenți. Să ascultăm, să simțim și să ne bucurăm de moment. Iar dacă la final fiecare pleacă acasă cu o emoție, o amintire sau o stare pe care nu o avea înainte de spectacol, atunci pentru mine, Hyperborea și-a îndeplinit scopul.

Consumăm muzică foarte rapid în zilele noastre, iar tu dorești să induci o stare de transă pe scenă. Cum convingi un ascultător modern — obișnuit să dea swipe la fiecare câteva secunde — să încetinească, să-și lase telefonul din mână și să intre într-o experiență simfonică de lungă durată? Edward Maya: Nu cred că trebuie să-l conving. Cred că muzica trebuie să facă asta singură. Trăim într-o lume în care totul se întâmplă foarte repede și suntem obișnuiți să trecem imediat de la un stimul la altul. Hyperborea 146 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI