Issuu

Iulie 2026 | zilesinopti.ro

Sunet sculptat în 7 difuzoare premium. Simți muzica, nu doar o asculți

BOXA ACTIVĂ EM 1030

7 difuzoare premium

IulIe 2026

editorial

POP CULTURE MAGAZINE

Cu ochii pe scenele festivalurilor din iulie Ioan BIG, publisher

ntraţi în iulie, pentru cei obişnuiţi să-şi petreacă serile în sălile de spectacol din oraş, propunerile de experienţe incitante în proximitate se reduc semnificativ, din păcate, pe de-o parte datorită încheierii stagiunii, iar pe de altă parte din cauza austerităţii şi incertitudinii perpetuate de această criză politică care nu dă semne că s-ar putea rezolva într-un mod raţional şi care a generat inclusiv diminuarea drastică a susţinerii de către autorităţi a evenimentelor culturale din comunităţile de care ar trebui să aibă grijă. Drept urmare, planurile de going out ale multora dintre noi tind să prindă contur în jurul unor destinaţii din afara urbei în care locuim, în care să avem parte de întâlniri inedite, de cât mai mult aer curat şi cât mai puţin stres. În aceste condiţii, firesc, festivalurile reprezintă cele mai atractive opţiuni prin potenţialul de memorabilitate a experienţelor pe care le promit, însă, dată fiind marea lor varietate, e dificil să facem o mapare generică. Totusi, este limpede că oferta s-a decantat datorită contextului dificil, deopotrivă cantitativ şi calitativ, şi, de asemenea, că expertiza şi know-how-ul acumulate în ediţiile anterioare rămân esenţiale, atâta vreme cât de referinţă continuă să fie brandurile festivaliere consacrate, mai ales cele de muzică, ce au reuşit să-şi conserve credibilitatea găsind soluţii pentru obstacolele apărute conjunctural în aceeaşi măsură ca publicul lor, indiferent că am avea în vedere ARTmania, Rock la Mureş, SoNoRo Musikland, Rockstadt Extreme Fest, Open air Blues Festival Brezoi, Méra World Music Festival, Gărâna Jazz Festival sau Electric Castle. www.zilesinopti.ro

Un aspect interesant este şi acela că a crescut ponderea festivalurilor în care well-being-ul participanţilor pare a devansa ca prioritate componenta culturală sau de entertainment în constructul experienţial, iar noi privim deja cu un interes parcă mai mare ca în verile trecute ce ne propun festivalurile care combină muzica, artele şi sportul cu activităţile în natură şi destinderea în forme nonintruzive, precum Mutat la Ţară Fest, Printre Măguri, Baba Festival, Festivalul Munţilor Făgăraş sau 3 Smoked Olives Festival. De asemenea, este de remarcat evitarea canibalizării prin programarea succesivă şi nu la intervale mici de timp a unora dintre evenimentele destinate aceluiaşi public, pentru că iubitorii de Folk, de exemplu, ar putea fi interesaţi nu doar de o singură opţiune în cazul Brezoi Folk Festival (3-5 iulie), Folk pe Deal de la Fagaras (10-11 iulie) şi Festivalul Naţional “Folk La Malul Mării” de la Neptun (17-18 iulie). Apropo de mare, este evident că litoralul deţine cea mai bogată “plajă” experienţială, întrucât acoperă pe întreaga durată a verii majoritatea tipurilor de preferinţe, indiferent de segmentul de vârstă. În afara celor trei mari platforme de la Constanţa, Eforie Sud şi Costineşti - SEAS (Stagiunea Estivală a Artelor Spectacolului), cu spectacole invitate din toată ţara, Eforie Colorat, cu un mix atent curatoriat de filme, vernisaje, ateliere şi concerte, şi Nibiru, care organizează un maraton impresionant de festivaluri şi cântări -, la Venus va avea loc KPop Experience Festival, la Năvodari e anunţat CoastFest, cu show-uri auto şi muzică live, iar la 2 Mai se întâmplă ŞI festival, care oferă scena noilor generaţii de artişti români. În concluzie, există suficiente pretexte cool de a ieşi... din oraş în iulie, doar timp, resurse şi chef să avem!

PAGINA 7

IulIe 2026

www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/zilesinopti

Autori & contributori

ZILE ȘI NOPȚI - POP CULTURE MAGAZINE ISSN 2559-172X Apare gratuit, lunar. Nr. 7 (597) - Iulie 2026 Tiraj: 10.000 exemplare, Bucuresti, Brasov + prin abonament la nivel național pe shop.zilesinopti.ro

Ioan Big este jurnalist și analist Pop Culture.

IOAN BIG

PuBlISHeR

Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro

GRuIA DRAGOMIR

Gruia este jurnalist. A absolvit Facultatea de Litere, cu o lucrare de licență despre influența culturii americane asupra literaturii române.

HORIA GHIBuȚIu

E ziarist din 1990, a lucrat de la presa cotidiană (Tineretul liber, Evenimentul zilei, ProSport, Adevărul) până la ghiduri TV și reviste lucioase...

ClAuDIA AlDeA

Studentă a Facultății de Litere din București, Claudia este pasionată de povești și de cum sunt ele trăite prin literatură și muzică.

MĂDĂlINA leFTeR

Mădălina este activă în domeniul marketingului și este pasionată de citit, scris și de câte puțin din tot ce înseamnă artă.

Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro Director Vânzări: Simona Stoichici, simona@simone-advertising.ro Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro

SeNIOR eDITOR

Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro Contabilitate: Mihaela Stoica, contabilitate@zilesinopti.ro Dezvoltare online: Radu Ganea, radu.ganea@zilesinopti.ro Coordonator calendar evenimente naționale, zilesinopti.ro/evenimente-romania/ tibi.oprita@zilesinopti.ro Redacție Print/Online/Social Media: Anastase Ștefania-Antonia, stefania.anastase@zilesinopti.ro Tibi Oprița, tibi.oprita@zilesinopti.ro site@zilesinopti.ro EDIȚIA DE BUCUREȘTI: Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro Online: Anastase Ștefania-Antonia, bucuresti@zilesinopti.ro Distribuție: Dan Budoi EDIȚIA DE BRAȘOV: Redactor: Adina Chirvasă site@zilesinopti.ro Distribuție: Andrei Paul, paul.andrei@zilesinopti.ro

Din 2019 este Director al Dracula Film Festival și Director artistic al Brașov Jazz & Blues Festival.

ReDACTOR

AleX MuȘAT

Alex Mușat este toboșar și absolvent al secției de Jazz & Muzică Ușoară din cadrul U.N.M.B. Alex scrie articole despre muzică.

ReDACTOR

DelIA MITRACHe ReDACTOR

TeODORA BRATu

Delia este jurnalistă și face selecția de evenimente culturale pentru rubricile de recomandări. Realizează reportaje și interviuri din spațiul teatral și festivalier.

Teodora este jurnalistă și scrie analize referitoare la teatru, fi lm și artele performative.

ReDACTOR

IulIANA CIOCÎRlAN ReDACTOR

La început de carieră în marketing, Iuliana adoră muzica electronică și mâncarea (ne)obișnuită. Scrie texte pe subiecte de eat & drink și „pop-up” stories.

Contributori

Tipărit la tipografia Conphys. www.conphys.ro ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată. Editor: City Guide Media SRL. Brașov, str. Octavian Goga nr. 9A

N-ai prins revista în oraș? O aducem noi la tine! Detalii pe shop.zilesinopti.ro 

SeNIOR eDITOR

Iulie 2026 | zilesinopti.ro

Francize ZILE ȘI NOPȚI: Sibiu, Oradea.

ABONEAZĂ-TE LA ZILE ȘI NOPȚI

AlIN GĂlĂȚeSCu

Alin este analist de Modă și LifeStyle / Creator de Evenimente/ Consilier de Imagine și de Brand / Creator de Proiecte Speciale de Film și Fotografie Arty.

Iulie 2026 | zilesinopti.ro

Ioana Aldea Alexandra Bujeniță Ștefan Iancu Laura Ivăncioiu Răzvan Sădean Cosmin Dragomir Laura Cozmîncă Bianca Roiu Berti Barbera Adriana Sohodoleanu Ruxandra Păduraru Ștefan Chirițescu Liviu Mereuță Cezar Deli-Iorga Alexandra Lupu

IulIe 2026

POP-UP STORiEs: SUSȚINUT DE

PAGINA 13 Cultura Pop, o “Ţară a Minunilor” pentru Alice Capitolul FILM PAGINA 17 IOAN BIG: Poveşti spectaculoase de vară pe marile ecrane PAGINA 18-19 Premierele lunii PAGINA 21 ORFAN: Un studiu despre inocenţă şi traume istorice PAGINA 23 Cartea morţilor: Focul din iad PAGINA 26-27 VAIANA: The Rock își joacă propriul remake PAGINA 29 FRANZ: Pe urmele lui Kafka PAGINA 32-33 ODISEEA: Mitologia greacă în format de blockbuster hollywoodian PAGINA 35 HER PRIVATE HELL: Răzbunarea poartă piele PAGINA 36-37 SPIDER-MAN O nouă zi: Cum să fii supererou când nimeni nu-ți mai știe numele PAGINA 39 POINT OF VIEW: „Devil May Cry” (Sezonul 2) Povești de succes SUSȚINUT DE

PAGINA 74-75 Michael Artisan Bakery Tradiție, familie și pâine cu maia 100% naturală

PAGINA 10

Sumar Capitolul ARTĂ PAGINA 41 TEODORA BRATU: Pământul, corpul și exilul Anei Mendieta PAGINA 42-43 ARTE VIZUALE: LIA PERJOVSCHI: “Fac o artă cu intenţie, prin care vreau să contribui la schimbarea în bine” PAGINA 44-45 FESTIVAL: SoNoRo Musikland PAGINA 46-47 PERFORMING ARTS: PALI CHANDRA PAGINA 48-49 ART (Hi)STORIES: Peggy Guggenheim PAGINA 50-51 BODY ART: Cătălin Berneanu, aka Bunny Capitolul MUZICĂ SUSȚINUT DE

ELECTRO MURES

Electromures

PAGINA 53 IOAN BIG: Tribut adus unui an Punk prin intermediul Ramones PAGINA 54 RECOMANDĂRI: Trupe cu un sound fresh pe care să le pui în playlist vara aceasta PAGINA 55 MUZICĂ NOUĂ: Ce ascultăm în luna iulie PAGINA 56-57 DIALOGURI FĂRĂ NOTE: ZAC HARMON PAGINA 59 ANIVERSARE: THE CLASH PAGINA 60-61 FESTIVALURI: Festivaluri din România în iulie...o hartă a muzicii live PAGINA 62 INDIE STAR: SLAYYYTER PAGINA 63 OMUL CU DISCURILE: Aaron Parks -„By All Means”

POP CULTURE MAGAZINE

Capitolul EAT & DRINK SUSȚINUT DE

PAGINA 65 ŞTEFAN CHIRIŢESCU: Vinul își schimbă hainele. Cocktailurile exotice care ar putea cuceri vara Generației Z PAGINA 66 GURMAND: Pe placul lui Naruto PAGINA 67 TOP: 6 terase din țară cu grătar bun PAGINA 68-69 SERGIANA, la munte ți la mare PAGINA 71 PE GUSTUL NOSTRU: ICR-ul, sarmalele și politicienii PAGINA 72-73 CULINARE: Nu tot ce conține ciocolată e dulce? PAGINA 76 DRINK: Mondialul berii PAGINA 77 TOP: 6 cafenele din țară unde să bei un Cold Brew Tonic vara aceasta PAGINA 78-79 MIXOLOGY: Citrice și gheață: selecția verii în pahare Capitolul LIFESTYLE PAGINA 81 ALIN GĂLĂŢESCU: Iulie, între moda de vacanţă şi cea de înaltă clasă PAGINA 82 DESIGN: Interviu ALIS LALU PAGINA 84-87 FASHION: „BRÂNCUŞI 150”- BEST OF PAGINA 88-89 REMEMBER: 80 de veri în două piese PAGINA 90 AWARDs: Parfumul lunii IULIE DOR” de Essence de Roumanie PAGINA 91-93 DESIGN/ ARHITECTURĂ: Arhitectura curată într-o lume fără resurse PAGINA 94-98 FASHION EVENT: Vara, moda românească are mult SOARE... RALUCA SOARE

www.zilesinopti.ro

AM DESCHIS

POP-uP STORies Cultura Pop, o “Țară a Minunilor” pentru Alice

u 75 de ani în urmă, pe 26 iulie 1951, a avut premiera Alice in Wonderland, animaţia Disney inspirată de celebrele cărţi pentru copii ale lui Lewis Carroll, Alice în Ţara Minunilor (1865) şi Alice în Ţara Oglinzilor (1871), primită cu răceală de fanii textelor-sursă, care au acuzat, printre altele, absenţa unor episoade şi personaje-cheie în definirea lumilor fantastice - precum Jabberwocky sau Broasca Ţestoasă Falsă -, la care scenariştii renunţaseră odată cu abandonul intenţiei de a include secvenţe live-action. Pentru că Alice ar fi trebuit să reprezinte chiar primul film al lui Walt Disney, care făcuse un scurtmetraj încă din 1923, Alice’s Wonderland, iar în anii ‘30 a cochetat cu ideea de hibrid cinematografic, fiindcă Mary Pickford, supervedetă din era filmului mut, se oferise să o joace pe Alice în interacţiune cu personajele desenate de el, astfel încât, ca un soi de warm-up, a creat o scurtă variaţiune animată cu Mickey Mouse pe tema asta, Thru the Mirror, în 1936. Un an mai târziu, Disney avea să realizeze însă Alba ca Zăpada, dar asta e o altă poveste, iar noi avem treabă cu lumea lui Lewis Carroll, fiindcă poveştile concepute de autorul britanic plecând de la o fetiţă pe care o simpatiza, Alice Liddell, au fost traduse în aproape 200 de limbi şi au inspirat mii de declinări în variile forme de expresie culturală. În literatura modernă, referinţe sau influenţe din Alice în Ţara Minunilor sau a Oglinzilor se regăsesc în textele unor autori reputaţi, răspândite ca publicare pe parcursul a aproape 100 de ani, indiferent că am avea în vedere romanul Finnegans Wake (1939), al lui James Joyce, traducerile în rusă ale lui Vladimir www.zilesinopti.ro

Nabokov sau culegerea de paradoxuri cuprinsă în Logica sensului (1969), a filosofului Gilles Deleuze, şi, mai aproape de noi, prima parte a ‘trilogiei newyorkeze’ a lui Paul PAGINA 13

Yayoi Kusama (Alice’s Adventures in Wonderland, 1999

POP CULTURE MAGAZINE

TEXT DE IOAN BIG

POP-UP STORiEs Auster, City of Glass (1985), faimoasa serie SF Lumea fluviului, a lui Philip Jose Farmer sau White Rabbit Chronicles (2012-2019), cărţile Genei Showalter, în care lumea personajului Alice Bell este populată de... zombies. Dincolo de romane, la fel de captivante rămân pentru noile generaţii dezvoltările grafice în comics-uri şi manga, de la The Simpsons sau multiversul Batman, care include personaje ca Mad Hatter şi Tweeledum & Tweedledee, până la The League of Extraordinary Gentlemen, în care Alan Moore include o referire la Alice în secţiunea The New Traveller’s Almanac. Acestea au avut ca “oglindire” extrem-orientală seriile unor populare artiste nipone, precum Jun Mochizuki (Pandora Hearts), Setona Mizushiro (Black Rose Alice) sau Kaori Yuki (Alice in Murderland). Mergând mai departe pe terenul definit de artele vizuale, trebuie să ne amintim de ce a spus Marcel Duchamp în prelegerea de la Philadelphia Museum College of Art, din 1961, când s-a referit la artiştii emergenţi, care “precum Alice în Țara Minunilor… vor fi conduși să treacă prin ‘oglinda’ retinei, pentru a ajunge la o expresie mai profundă”. Viziunea lui Duchamp s-a concretizat opt ani mai târziu, când un editor de la Random House l-a însărcinat pe Salvador Dalí să ilustreze cartea lui Carroll pentru o ediție limitată, iar acesta a creat douăsprezece heliogravuri - un frontispiciu, pe care l-a semnat în fiecare exemplar, și câte o ilustrație pentru fiecare capitol. Printre artiştii cu mare notorietate care au fost tentaţi să o reprezinte grafic s-au mai numărat Peter Newell, pioner american al ilustraţiei de carte (Alice’s Adventures in Wonderland, 1901), suprarealistul pictor Max Ernst (Alice in 1941, 1941), Ralph Steadman, companionul PAGINA 14

ZILE ȘI NOPȚI

Ralph Steadman, „Alice in Wonderland”, 1967

Max Ernst (Alice in 1941)

grafician al lui Hunter S. Thompson (Alice in Wonderland, 1967), premiata cu Medalia H.C. Andersen Lisbeth Zwerger (Alice in Wonderland, 1999) şi artista conceptuală Yayoi Kusama (Alice’s Adventures in Wonderland, 1999).

Alice in Wonderland, 1951 (Walt Disney)

Chiar dacă a existat un predecesor, Betty in Blunderland (1934), realizat de studiourile Fleischer, după cum punctam la început, trecerea lui Alice de la desenul de tip ilustraţie la cel animat s-a făcut datorită lui Walt Disney, al cărui film din 1951, considerat acum iconic, a reprezentat baza de plecare pentru introducerea de referinţe inclusiv în lungmetraje live-action produse de Disney, precum Who Framed Roger Rabbit (1988) sau Flubber (1997). Ca într-o reacţie în lanţ, acesta a alimentat apoi deopotrivă creativitatea unor cineaşti de calibrul lui Terry Gilliam (Jabberwocky, 1977) sau Tim Burton (Alice in Wonderland, 2010 & Alice Through the Looking Glass, 2016) şi cinema-ul de tip fast-food,

Alice in Wonderland, 2010 (Tim Burton)

Iulie 2026

POP CULTURE MAGAZINE

din care cel mai cunoscut ul de discuri al trupei Annihilator, Alice in Hell şi exemplu rămâne seria Never, Neverland. Resident Evil (2002O figură aparte face Tom Waits cu albumul 2026), având la bază Alice (2002), care conţine compoziţii create franciza de jocuri video pentru opera pusă în scenă de către celebrul lansată de Capcom în Bob Wilson la Hamburg, în 1993, iar asta ne 1996. Domeniul VGmută în spaţiul artelor performative. Primul Videogame urilor nu avea cum să spectacol cu public din istoria lui Alice a fost un Alice Madness Return fie imun la potenţialul musical compus de Walter Slaughter, ce a avut personajelor create de premiera la Londra în... 1886, deci cu mult timp Carroll, aşa că, începând din anii ’80, acestea au înainte ca Disney să îşi condenseze cântecele de fost incluse în numeroase role-playing games, în pe OST-ul animaţiei din 1951 într-o versiune mare parte catalogabile ca Dark Fantasy/Horror, de scenică. Până atunci, nu mai puţin de trei piese la Paranoia (1984) pană la Alice: Madness Returns de teatru, toate cu titlul Alice in Wonderland, (2011) sau Project Rabbit (2026). avuseseră deja premiera în Statele În asociere cu imaginea, vine Unite, dintre care doar cea lansată şi muzica, dacă ne gândim fie la pe Broadway în 1932 avea să prezenţa pe OST-urile filmelor lui beneficieze de un revival, la finele Tim Burton a unor artişti precum anilor ’80. Bineînţeles, au urmat Avril Lavigne, fie la utilizarea şi destule altele, doar că viziuni elementelor din poveste în artistice mai puţin inspirate videoclipuri ca Don't Come Around le-au limitat în general durata Lady Gaga 2020 video Here No More, al lui Tom Petty, de viaţă, cu excepţia notabilă a dar merită un tratatament separat, musical-ului Wonderland: A New fiindcă avem aici de la single-ul Alice (2011) şi a două lucrări de Alice In Wonderland al lui Neil operă, ambele create la Antipozi, Sedaka, intrat în Top 50 în 1963, Through the Looking Glass, scrisă până la hit-urile superstarurilor de australianul Andrew Upton în contemporane Jewel (albumul baza cărţii lui Lewis Carroll despre Musical Goodbye Alice in Wonderland viaţa lui Alice Liddell, şi Alice in Alice in Wonderland 1993 din 2006), Taylor Swift (piesa Wonderland, a compozitoarei (r Robert Wilson), Foto: Felix Grunschlos Wonderland de pe LP-ul 1989, coreene Unsuk Chin, care a avut din 2014) şi Lady Gaga (Alice, parte de o transpunere scenică Alice in Wonderland 2015 (r Netia Jones), Foto: The Arts Desk inclusă pe Chromatica, 2020). semnată de inovatoarea artistă Între acestea, un “playlist Alice” video şi regizoare Netia Jones. ar acoperi întreg spectrul stilistic, Până la urmă, această serie de deoarece mai poate include exemple este menită a susţine Rock psihedelic, prin piesele din perenitatea atracţiei pentru ’67 ale lui Jefferson Airplane aventurile lui Alice în Ţara (White Rabbit) şi The Beatles (I Minunilor & Oglinzii şi nu să o Am the Walrus, Lucy in the Sky explice, aceasta putând fi eventual Wonderland, Broadway 2011 with Diamonds), Jazz, datorită căutată, ţinând cont de anomaliile albumului lui Chick Corea, The care abundă în lumea reală, în Mad Hatter (1978), Classic-Rock, semnificaţia observaţiei făcute de fiindcă, de la Aerosmith, avem Pisica de Cheshire: “We’re all mad Sunshine de pe LP-ul Just Push here”. Important e mai degrabă Play (2001), ba chiar şi Thrash să păstrăm în minte vorbele lui Metal, dacă ne gândim la comboAlice... “Curiouser and curiouser!” www.zilesinopti.ro

PAGINA 15

CU FIECARE BILET SAU PRODUS CUMPĂRAT

AICI

VACANȚĂ

PremiileVerii.cinemacity.ro

AIRFRYER

PERIUȚĂ

USCĂTOR

ESPRESSOR

SNACK BAR

Vezi termene și condiții.

IulIe 2026

TEXT DE IOAN BIG

Povești spectaculoase de vară pe marile ecrane

parcurgere sumară a rezultatelor din boxoﬃce pentru prima jumătate a anului 2026 aduce după sine concluzia că, în condiţiile unei inflaţii de premiere pe marile ecrane, în realitate, foarte puţine lungmetraje de ficţiune au reuşit să atragă publicul la nivel de masă, deopotrivă la nivel global şi în România, acestea putându-se efectiv număra pe degetele de la mâini: The Devil Wears Prada 2, Project Hail Mary, Wuthering Heights, Backrooms, Michael, Star Wars: The Mandalorian and Grogu, şi, bineînţeles, animaţii precum Super Mario Galaxy Movie, GOAT, Toy Story 5 şi Hoppers. Din fericire, sezonul estival pare considerabil mai promiţător ca potenţial al noilor filme de a ne aduna, cu mic, cu mare, în sălile de proiecţie, fie şi dacă am judeca plecând din vârf, mai concret de la faptul că vara e dominată de trei dintre regizorii iconici din cinematografia modernă: Steven Spielberg, ce a lansat Ziua adevărului în iunie, Christopher Nolan, a cărui Odisee intră luna aceasta pe ecrane, şi Ridley Scott, care ne va transporta în Constelaţia Câinelui ceva mai târziu, în august. Iar dacă Spielberg a confirmat deja prin a sa continuare strălucită a explorării umanităţii dintr-o perspectivă SF, jalonată pe parcursul a 50 de ani de clasicele Întâlnire de gradul trei şi E.T., aşteptările nu sunt deloc mai mici în privinţa adaptării de către Sir Ridley, creatorul lui Alien, a romanului

Odiseea www.zilesinopti.ro

post-apocaliptic al lui Peter Heller (publicat la noi de RAO) despre o lume depopulată de molimă, publicat în 2012, deci mult înainte de pandemia reală, şi, de asemenea, în ceea ce priveşte Odiseea, ambiţioasa fantezie epică al lui Nolan, care, în pofida fidelităţii pentru scrierea lui Homer, va reuşi cu siguranţă să ne surprindă prin felul în care se raportează la războiul troian, dragostea lui Calypso (Charlize Theron) pentru Odiseu (Matt Damon) sau relaţia dintre junele Telemah (Tom Holland) şi puternica zeiţă chitită să aibă grijă de el, Atena (Zendaya).

Spider-Man

Referitor la Tom şi Zendaya, care formează, mai nou, un cuplu şi în realitate, publicul va avea parte de ei nu doar în vremuri antice, fiindcă în calendarul lunii iulie este trecută “o nouă zi” cu Spider-Man, super-erou care, după cum unii îşi amintesc, a fost şters din memoria colectivă în No Way Home, iar acum este decis să-şi reseteze complet viaţa. Altfel, dincolo de Spidey, pe parcursul verii, nu vom fi lipsiţi de reîntâlniri cu personaje sau universuri familiare, de la noul Evil Dead, al şaselea film din franciza creată de către Sam Raimi, până la Vaiana, versiune live-action a animaţiei din 2016, care, datorită prezenţei lui The Rock (Maui), se anuntă deopotrivă hazlie şi spectaculoasă. În fine, după cum arată programul de lansări, vara asta sunt şanse foarte mari să ne vedem cu toţii... la cinema! PAGINA 17

IulIe 2026

POP CULTURE MAGAZINE

ORFAN PREMIERA 3 IULIE

CARTEA MORȚILOR: FOCUL DIN IAD PREMIERA 10 IULIE

TO Orphan  László Nemes  Andrea Waskovics, Grégory Gadebois, Hermina Fátyol,  Biografic, Dramă, Istoric  132 de minute  Independența Film  3 iulie 2026

TO Evil Dead Burn  Sébastien Vanicek  Luciane Buchanan, Hunter Doohan, Souheila Yacoub  Fantastic, Horror, Mister  120 de minute  InterComFilm Distribution  10 iulie 2026

VAIANA PREMIERA 10 IULIE

ODISEEA PREMIERA 17 IULIE

TO Moana  Thomas Kail  Dwayne Johnson, Frankie Adams, Rena Owen, John Tui,  Aventuri, Comedie, Familie, Fantastic, Muzical  115 minute  Forum Film România  10 iulie 2026

TO The Odyssey  Christopher Nolan  Robert Pattinson, Anne Hathaway, Jon Bernthal, Matt Damon, Tom Holland, Charlize Theron, Zendaya  Acțiune, Aventuri, Fantastic, Istoric  172 de minute  Ro Image 2000  17 iulie 2026

PAGINA 18

Dolby 3D 2D Atmos TO - titlu original, - regia,  - cu,  - gen,  - durata, - distribuit de,  - premiera in Romania.

www.zilesinopti.ro

PREMIERE

IulIe 2026

FRANZ PREMIERA 17 IULIE

HER PRIVATE HELL PREMIERA 24 IULIE

TO Franz  Agnieszka Holland  Idan Weiss, Peter Kurth, Jenovéfa Boková, Ivan Trojan  Biografic, Dramă, Istoric  127 de minute  Independența Film  17 iulie 2026

TO      

Her Private Hell Regia Nicolas Winding Refn Cu Charles Melton, Sophie Thatcher, Havana Rose Liu, Dougray Scott Crimă, Dramă, SF, Thriller 109 minute Bad Unicorn 24 iulie 2026

POVESTEA JUCĂRIILOR 5 PREMIERA 31 IULIE TO Spider-Man: Brand New Day  Destin Cretton  Tom Holland, Zendaya, Sadie Sink, Jacob Batalon, Jon Bernthal, Mark Ruffalo  Acțiune, Aventuri, Fantastic, SF  150 de minute  InterComFilm Distribution  31 iulie 2026

www.zilesinopti.ro

mai multe pe .RO

Dolby 3D 2D Atmos TO - titlu original, - regia,  - cu,  - gen,  - durata, - distribuit de,  - premiera in Romania.

PAGINA 19

PREMIERĂ

TEXT DE LAURA COZMÎNCĂ

ORFAN

Un studiu despre inocență și traume istorice

Cât de bine crezi că îți cunoști părinții și secretele care le-au modelat supraviețuirea? Orfan (Árva), cel mai nou lungmetraj semnat de aclamatul regizor László Nemes, te aruncă direct în praful și trauma unei epoci apuse. După succesul peliculei Fiul lui Saul, premiată cu Oscar, această dramă istorică tulburătoare alunecă direct într-o Europă de Est care încearcă să-și găsească reperele într-o lume în plină schimbare de regim. O producție cu nuanțe semi-autobiografice despre propria familie, filmul păstrează aceeași focalizare aproape obsesivă pe personajul principal, deși de această dată, Nemes alege să extindă universul vizual și dincolo de el. Acțiunea se plasează în Budapesta anului 1957, în umbra grea a represiunii de după Revoluția maghiară. Andor, un băiat evreu de 12 ani, își trăiește copilăria idealizând imaginea unui tată presupus dispărut în lagăre, sperând că acesta mai este încă în viață. Într-o perioadă marcată de o nesiguranță permanentă, băiatul observă că mama sa se întâlnește pe ascuns cu un necunoscut ce apare și dispare pe o motocicletă bizară. Bărbatul misterios se dovedește a fi un măcelar din provincie care i-a ajutat mama în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și care acum apare de nicăieri pretinzând cu violență că este adevăratul său tată biologic. Din acest moment, filmul construiește un thriller psihologic tensionat, bazat pe mister și incertitudine. Imaginea, semnată de Mátyás Erdély, mizează pe cadre foarte strânse și pe o paletă cromatică www.zilesinopti.ro

sepia, devenită deja o marcă înregistrată a echipei. Filmat pe peliculă de 35 mm, filmul amintește de o fotografie veche din Al Doilea Război Mondial, recreând Budapesta postbelică cu o precizie uimitoare, aproape picturală și palpabilă. Interpretările actoricești reflectă o vulnerabilitate dureroasă. Nucleul emoțional al filmului stă tocmai în dinamica dintre Bojtorján Barabás (băiatul) și actorul francez Grégory Gadebois (tatăl), alternând nuanțele de oportunism

brutal cu o vulnerabilitate dureroasă. În esență, Orfan este un studiu profund despre pierderea inocenței, jocurile de putere și modul în care traumele istorice se transmit, ca o boală, de la o generație la alta, iar scenariul reușește să creeze suficient mister cât să te prindă și să te facă să vrei să afli mai multe. Așadar, dacă vrei un film care să te bântuie câteva zile după vizionare, din 3 iulie, Orfan ajunge și în cinematografele din țară.

PAGINA 21

PREMIERĂ

TEXT DE LAURA COZMÎNCĂ

CARTEA MORȚILOR: FOCUL DIN IAD „Evil Dead”, o franciză... nemuritoare

redeai că ai scăpat de Cartea Morților și că aceasta a adunat destul praf, uitată printr-un pod, pe undeva? La aproape cinci decenii de la apariția primului film, franciza Evil Dead continuă să se reinventeze prin Evil Dead Burn (Cartea morţilor: Focul din iad), noul capitol programat pentru lansare luna aceasta. Creat inițial de Sam Raimi, universul „Evil Dead” a devenit una dintre cele mai influente francize horror, remarcându-se prin combinația dintre supranatural, violență exagerată și o atmosferă care oscilează între tensiune pură și grotesc. Fără să fie o continuare directă a precedentului Rise, cel de-al 6-lea film din serie se lansează pe marile ecrane ca o cursă complet sălbatică și independentă în interiorul aceluiași univers blestemat.

Protagonista este Alice, o văduvă măcinată de doliu, care încearcă să-și găsească liniștea și fuge de lume în casa izolată a socrilor ei. Însă o simplă vizită de curtoazie, marcată inițial de tensiuni mocnite, remarci tăioase și suferință, se transformă într-un coșmar după ce aceasta descoperă din greșeală Cartea Morților în podul casei. Forțele demonice se dezlănțuie în interiorul locuinței, iar membrii familiei încep să fie posedați rând pe rând, transformându-se în sadicii Deadites. Reuniunea de familie devine un măcel sângeros în toată regula, în care femeia e obligată să ducă o luptă

www.zilesinopti.ro

disperată pentru supraviețuire împotriva propriilor rude, realizând că jurămintele de loialitate făcute în timpul vieții continuă să o bântuie... chiar și dincolo de mormânt. Accentul pus pe efecte fizice și pe o estetică mai brutală sugerează un film care își propune să continue tradiția seriei, dar și să o ducă într-o direcție nouă. Desprinzânduse de jump scare-urile tipice genului, regizorul Sébastien Vaniček mizează totul pe o atmosferă claustrofobică și un disconfort psihologic continuu. Din punct de vedere vizual și tehnic, filmul se îndepărtează și de CGI-ul modern și se întoarce

la efectele practice, fizice, care au consacrat seria originală. Elementul central aici este focul real, folosit ca sursă organică de lumină, oferind cadrelor o textură instabilă și brută. Tensiunea psihologică este perfect susținută de o distribuție minimalistă, dar care reușește să redea o expresivitate reținută și dureroasă. Dacă treci de elementul gore predominant, în esență, Evil Dead Burn este și o explorare a doliului și a modului în care traumele nerezolvate ne pot devora, la propriu. Dincolo de orice, se pare că răul lovește fără nicio logică morală, iar personajele sunt împinse la limită într-o luptă pentru supraviețuire. Dacă ai stomacul rezistent și îți era dor de un horror oldschool care se simte extrem de fizic și brutal, merită să-i dai o șansă în sălile de cinema, din 10 iulie. PAGINA 23

PREMIERĂ

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

The Rock își joacă propriul remake

xistă trei certitudini în univers. Primele două - moartea și taxele (cum spun americanii). A treia: dacă un film Disney animat a avut succes, mai devreme sau mai târziu va primi și un remake live-action. După ce am văzut lei în „carne și oase CGI” care cântă, sirene care împart internetul în tabere și un Stitch care pare să fi supraviețuit unei coliziuni cu un blender industrial, a venit rândul Vaianei (sau Moanei, dacă nu sunteți de prin Europa) să treacă prin mașina de reciclare premium a studioului din Burbank. Pe 10 iulie, Disney lansează versiunea live-action a poveștii care, în 2016, a cucerit planeta cu oceane vorbitoare, semizei tatuați și un soundtrack imposibil de scos din cap. Și, surpriză, de data aceasta există măcar un argument greu de ignorat: The Rock se întoarce. The Rock îl joacă pe... The Rock cu păr… LUNG.

Lăsând gluma la o parte, puține roluri din cariera lui Dwayne Johnson par atât de naturale precum Maui. În animația originală, actorul a adus personajului exact combinația necesară de ego supradimensionat, șarm și energie de wrestler care tocmai a aflat că trebuie să salveze lumea între două meciuri de lupte în ring. În remake, Johnson își reia rolul și devine probabil primul actor care joacă propria versiune live-action a unui personaj pe care tot el l-a consacrat în animație. Un fel de variantă Disney pentru conceptul de multivers, am putea spune. Întrebarea reală nu este dacă Maui, ca personaj PAGINA 26

live action va funcționa, ci dacă efectele speciale vor reuși să țină pasul cu carisma actorului. Istoria recentă ne spune că acesta este un duel dificil. Ceva mai interesant este că noua Vaiana vine din Australia. Rolul principal îi revine lui Catherine Laga'aia, o actriță aflată la debut cinematografic, aleasă să o interpreteze pe Vaiana. Disney merge astfel pe aceeași strategie care a funcționat și în animația originală: un chip nou pentru un personaj care trebuie să pară autentic și credibil, nu doar un nume celebru pe afiș. Alături de ea îi regăsim pe John Tui, în rolul lui Chief Tui, Frankie Adams, ca Sina, și www.zilesinopti.ro

Iulie 2026

Rena Owen, drept bunica Tala, unul dintre personajele cele mai iubite din animația originală. Un detaliu care merită urmărit este numele regizorului - Thomas Kail, omul asociat cu fenomenul Hamilton. Este primul său lungmetraj pentru cinema, după o carieră solidă în teatru și televiziune. Pentru Disney, alegerea are logică, având în vedere că Vaiana nu este doar aventură fantasy, ci și musical. Iar dacă există cineva care știe să transforme cântecele în spectacol, Kail pare o alegere mai interesantă decât mulți dintre regizorii din industrie folosiți în alte remake-uri. Mark Mancina revine pentru coloană sonoră, iar Lin-Manuel Miranda este din nou implicat în proiect, de această dată și ca producător. Pentru fanii originalului, acesta este probabil cel mai important semn că Disney încearcă să păstreze ADN-ul animației din 2016. Practic, studioul știe foarte bine că poți schimba efectele vizuale, costumele sau chiar unele secvențe, dar dacă strici melodiile, internetul va reacționa cu aceeași delicatețe cu care Maui își folosește cârligul magic. Dar, de ce există acest film live-action, s-ar putea întreba unii? Când Vaiana va ajunge în cinematografe, animația originală va avea doar zece ani. În termeni hollywoodieni, este vârsta aproximativă la care alte francize încă își caută primul reboot. Iar răspunsul, evident, este simplu: publicul iubește personajul, Disney iubește cifrele, iar succesul uriaș al francizei și lansarea proiectului Vaiana 2 au demonstrat că interesul pentru acest univers este încă foarte mare. Primele materiale promoționale sugerează că povestea va urma îndeaproape traseul original: călătoria dincolo de recif, întâlnirea cu Maui, creaturi mitologice, Kakamora, monștri și, www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

desigur, Oceanul care pare să aibă mai multă personalitate decât multe personaje secundare din blockbusterele moderne. Rămâne de văzut cât de mult va îndrăzni Disney să schimbe. Cele mai bune remakeuri live-action au adăugat perspective noi. Cele mai slabe au funcționat ca un fel de karaoke foarte scump al originalelor. Acestea fiind spuse, Vaiana este poate primul remake live-action Disney din ultimii ani care are șanse reale să-și justifice propria existență. Are distribuția potrivită, îl are pe The Rock într-un rol pe care publicul îl asociază deja cu el, păstrează oamenii-cheie din spatele muzicii și vine cu un regizor interesant. Desigur, există și riscul să descoperim că unele povești funcționează mai bine în animație decât în live-action. Dar dacă oceanul a ales-o pe Vaiana, iar Disney l-a ales pe The Rock, probabil că vom afla răspunsul luna aceasta.

PAGINA 27

TEXT DE LAURA COZMÎNCĂ

PREMIERĂ

FRANZ

Pe urmele lui Kafka

nele vieți sunt prea complicate pentru a putea fi povestite liniar, un lucru pe care Agnieszka Holland, regizoare poloneză, l-a înțeles perfect. În cel mai recent lungmetraj al ei, Franz (Franz: Becoming Kafka), aceasta propune o călătorie directă în universul interior al omului care a dat lumii conceptul de absurd. Departe de stilul sec al unui documentar, pelicula este realizată sub forma unui puzzle caleidoscopic care te absoarbe complet în mintea chinuită și fascinantă a legendarului scriitor ceh Franz Kafka. Filmul, care este și propunerea oficială a Poloniei pentru premiile Oscar, abordează o formulă cinematografică excentrică, unde biografia se îmbină cu memoria și fantezia suprarealistă.

Povestea ne poartă prin întreaga lui existență, de la Praga secolului al XIX-lea până la moartea sa prematură din 1924, însă ordinea cronologică este complet fragmentată. Holland se joacă liber cu timpul, alternând flashback-uri din copilăria umbrită de un tată tiranic cu salturi ironice în prezent, unde turiștii vizitează un local bizar numit „Kafka Burger”. Regia devine extrem de îndrăzneață atunci când personajele rup al patrulea perete și privesc direct spre

www.zilesinopti.ro

spectatori. Vizual, filmul pendulează între imagistica suprarealistă, profund kafkiană, și reinterpretări ale operelor sale, totul fiind învăluit într-o atmosferă densă, unde umbrele și viziunile abstracte dictează ritmul scenariului semnat de Marek Epstein. La doar câteva secvențe distanță îl vedem pe Franz spălându-se pe mâini până la sânge, măcinat de paranoia, apoi dezbătând filozofia lui Kierkegaard într-un bordel. Cel care dă viață personajului este debutantul Idan Weiss, care reușește să surprindă perfect privirea blândă, dar plină de anxietate a filozofului. Totodată, Weiss îi oferă personajului un șarm fragil și o stângăcie dureroasă, interpretând excelent crizele psihice, pe care le tratează cu o empatie rară. Rezultatul este portretul intim al unui bărbat pe care nu-l interesează faima sau banii, dar care reacționează cu o sensibilitate acută la sunete, la cuvinte și la tot absurdul din jur. Lungmetrajul a avut un parcurs de excepție în circuitul festivalurilor, adjudecându-și patru trofee la Festivalul de Film de la Gdynia (inclusiv pentru cel mai bun film) și bucurându-se de recunoaștere la Premiile Leul Ceh. Dar, dincolo de structura sa excentrică, Franz este și o meditație profundă despre alienare, posteritate și povara geniului. Holland ne arată că, înainte de a deveni un gigant literar, Kafka a fost un suflet rătăcit care încerca să evadeze din propria minte. Este un film provocator, abstract și complet diferit de biografiile de Hollywood, care te face să vezi literatura cu alți ochi. Va rula în cinematografele din țară începând cu 17 iulie. PAGINA 29

PREMIERĂ

TEXT DE RĂZVAN SĂDEAN

ODISEEA MITOLOGIA GREACĂ ÎN FORMAT DE BLOCKBUSTER HOLLYWOODIAN

nainte ca publicul să fi văzut măcar un singur cadru complet din film, Odiseea și-a construit deja aura unui fenomen cinematografic. Și nu doar pentru că marchează revenirea lui Christopher Nolan, unul dintre cei mai influenți cineaști contemporani, ale cărui filme au acumulat 49 de nominalizări la Oscar și 18 statuete, sau pentru că reunește o distribuție stelară. Toate informațiile care au ieșit treptat la iveală despre proiect conturează imaginea unei producții de proporții titanice, realizată la o scară rar întâlnită chiar și la Hollywood. Privite împreună, acestea sugerează că Odiseea are toate șansele să devină blockbusterul anului 2026.

După succesul uriaș al lui Oppenheimer, care, deși a rămas în urma fenomenului Barbie la box oﬃce în 2023, i-a adus lui Christopher Nolan primul Oscar pentru regie în anul următor, cineastul se întoarce la una dintre sursele fundamentale ale culturii occidentale: epopeea lui Homer. Fascinat de-a lungul întregii sale cariere de relația dintre timp, istorie și memorie, regizorul găsește în povestea lui Ulise un teren fertil pentru temele care au traversat filme precum Memento, Inception, Interstellar sau Tenet. Pe scurt, filmul urmărește periculoasa călătorie de întoarcere a lui Ulise (Matt Damon) spre insula sa, Itaca, şi spre iubita sa Penelopa (Anne Hathaway). Într-un interviu recent, Nolan a descris Odiseea drept producția care trebuia să depășească tot ceea ce realizase până acum. Iar declarația nu este deloc o exagerare. PAGINA 32

Ambițiile din spatele acestei superproducții sunt confirmate de un buget estimat la aproximativ 250 de milioane de dolari, cel mai mare din cariera lui Christopher Nolan. Odiseea e, de asemenea, primul său film realizat integral cu camere IMAX, un format care a devenit în ultimul deceniu semnătura vizuală a regizorului. Producția a necesitat aproximativ 600 de kilometri de peliculă IMAX, o cifră care sugerează atât amploarea filmărilor, cât și obsesia pentru o experiență cinematografică imersivă, specifică lui Nolan. Filmările s-au desfășurat în șase țări: Maroc, Grecia, Italia, Islanda, Scoția și Statele Unite, într-un demers logistic care a dus echipa în locații îndepărtate, dificil accesibile și alese pentru autenticitatea lor vizuală. Pentru Nolan, acest tip de producție presupune nu doar o provocare logistică, ci și o schimbare de ritm creativ: „Trecerea de la Islanda la Scoţia, apoi la Maroc www.zilesinopti.ro

IulIe 2026

este o adevărată doză de adrenalină pentru toată lumea. Te trezeşte la realitate, spre deosebire de a petrece luni întregi în acelaşi loc şi a filma exact în acelaşi mod”. Din acest punct de vedere, Matt Damon a descris experiența ca fiind una dintre cele mai solicitante din cariera sa: „Fiecare dintre locațiile de filmare ale acestui film a fost cea mai dificilă pe care am întâlnit-o vreodată în cadrul oricărei alte producții, iar acestea s-au succedat una după alta”, a declarat actorul. Tabloul e completat de o distribuție care reunește unele dintre cele mai importante nume ale cinema-ului momentului: Matt Damon, Tom Holland, Anne Hathaway, Robert Pattinson, Zendaya, Lupita Nyong’o, Charlize Theron, Elliot Page și Mia Goth. Mulți dintre actorii din distribuție se află într-un moment de vizibilitate maximă a carierei lor: Zendaya, după succesul celui de-al treilea sezon al serialului Euphoria; Anne Hathaway, după revenirea într-un rol emblematic în Diavolul se îmbracă de la Prada 2, unde reia unul dintre cele mai recognoscibile personaje ale sale; sau Mia Goth, una dintre figurile centrale ale cinema-ului horror contemporan, aflată în plină ascensiune prin proiecte recente precum Frankenstein, în regia lui Guillermo del Toro. Adaptarea lui Nolan urmărește călătoria lui Ulise,

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

care încearcă să ajungă în Itaca și să se întoarcă la Penelopa, după finalul războiului troian. Drumul său este unul al încercărilor continue, marcat de confruntări pe mare, întâlniri cu figuri mitologice și o absență care apasă atât asupra lui, cât și asupra celor rămași acasă. În paralel, fiul său, Telemah, este nevoit să facă față presiunii pretendenților care amenință casa și memoria tatălui dispărut. Între aceste fire narative se construiește o poveste despre așteptare, loialitate și transformare, în care întoarcerea devine mai degrabă un proces decât un simplu drum către destinație. În acest sens, Odiseea se înscrie în zona marilor povești epice despre aventură și mit, dar și în continuitatea preocupărilor lui Nolan pentru timp, așteptare și transformare, teme care traversează întreaga sa filmografie. Odiseea pare să aibă toate premisele unui blockbuster, fără a miza pe formule sigure sau facile. Filmul își asumă o poveste arhetipală, despre răbdare, întoarcere și timp. Actorii implicați au vorbit despre „nebunia” și „grandoarea” producției, descriind o experiență de filmare ieșită din tipare. Rămâne de văzut dacă și publicul va avea aceeași reacție după vizionarea filmului. Odiseea ajunge în cinematografele din România pe 17 iulie.

PAGINA 33

PREMIERĂ

TEXT DE BIANCA ROIU

HER PRIVATE HELL Răzbunarea poartă piele

„

Nu de ceață trebuie să te îngrijorezi, ci de ceea ce aduce ea.” După zece ani de la ultimul său film, vizionarul Nicolas Winding Refn revine pe marile ecrane cu Her Private Hell, un thriller scăldat în neon și opulență. Din 24 iulie, ești invitat de regizorul danez și distribuitorul Bad Unicorn să pătrunzi în acest univers inundat de lumină și ceață și să privești dincolo de aparențe. Her Private Hell este un film ce unește două fire narative: un viitor futuristic, unde o urmărim pe tânăra Elle (interpretată de Sophie Thatcher), care încearcă să se reconecteze cu tatăl ei și să se împace cu mama ei vitregă, Dominique (Havana Rose Liu); și un trecut întunecat, unde îl întâlnim pe soldatul K (Charles Melton) în căutarea fiicei sale dispărute. Astfel, trecutul și viitorul se contopesc într-o căutare înfierbântată a personajelor, care își doresc să regăsească ce au pierdut. Nicolas Winding Refn a devenit cunoscut pentru filmele sale stilizate, cu un ritm hipnotic și o violență extremă, câștigându-și astfel reputația de a fi unul dintre cei mai importanți www.zilesinopti.ro

regizori europeni ai ultimelor decenii. Cariera sa este împărțită în linii mari în două perioade artistice distincte, începând cu thrillere polițiste dure - trilogia Pusher (1996-2005), Valhalla Rising (2009) și Drive (2011) și evoluând către filme de artă abstracte, definite de lumini neon și bogăție vizuală - Only God Forgives (2013) și The Neon Demon (2016). Pentru cel mai nou proiect al său, i-a adus pe actorii Sophie Thatcher (Heretic, Companion), Charles Melton (Riverdale, American Horror Stories) și Havana Rose Liu (Bottoms, Tuner) pentru a spune

o poveste complexă despre oameni, relațiile complicate pe care le avem și lucrurile care ne pot bântui. Într-un interviu pentru revista Deadline, Refn a dezvăluit importanța alegerii actorilor potriviți pentru poveste: „Când vine vorba de persoanele cu care colaborez, actorii sunt cei mai importanți pentru că ei sunt o extensie a persoanei tale. [...] N-am găsit oamenii potriviți decât la final. Pe Sophie Thatcher am întâlnit-o foarte târziu, după șapte sau opt luni, și ea strălucește pe cameră. Are acest lucru care, atunci când camerele încep să filmeze, atrage toată atenția asupra ei. Și era perfectă pentru rolul lui Elle”. Așa că vara aceasta, lasăte înviorat de filmul Her Private Hell, întoarcerea spectaculoasă a celebrului regizor danez! Din 24 iulie, înfruntă ceața și pericolul pe care îl aduce! PAGINA 35

PREMIERĂ

O NOUĂ ZI

Cum să fii supererou când nimeni nu-ți mai știe numele Sunt două lucruri cu care se luptă Peter Parker în majoritatea benzilor desenate (deci, și în majoritatea filmelor), cu răufăcători care vor să distrugă lumea și problemele financiare. Din ce știm până acum, Spider-Man: Brand New Day (Omul-Păianjen: O nouă zi) pare să le combine și amplifice pe amândouă. Ceea ce este (probabil) scenariul cu cea mai mare doză de anxietate pentru emotivul nostru supererou. După ce Spider-Man: No Way Home a încheiat trilogia lui Tom Holland cu un gest aproape imposibil pentru un blockbuster modern, noul film îl găsește pe Peter Parker exact acolo unde-l știam de dinainte de toată nebunia cu multiversurile: singur, anonim și complet șters din memoria tuturor. Inclusiv din memoria fetei pentru care a fost dispus să spargă multiversul. Practic, o zi obișnuită în New York pentru Spidey.

rogramat pentru lansare pe 31 iulie, Spider-Man: Brand New Day este regizat de Destin Cretton, omul care a demonstrat cu Shang-Chi and the Legend of the Ten Rings că poate jongla atât cu spectacolul Marvel, cât și cu momentele emoționante care nu par generate de un algoritm. Scenariul este semnat, din nou, de Chris McKenna și Erik Sommers, PAGINA 36

arhitecții întregii ere Holland - SpiderMan (cu siguranță cea mai bună din istoria supereroului). Titlul nu este întâmplător. Pentru fanii benzilor desenate, „Brand New Day” este una dintre cele mai controversate povești Spider-Man din ultimii 20 de ani. În comics, ea venea după evenimentul „One More Day”, când Peter făcea un pact demn de o telenovelă scrisă de Nietzsche după trei shot-uri de tequilla și își reseta viața personală. Rezultatul? Un Spider-Man mai tânăr, mai singur și obligat să o ia de la capăt. Sună cunoscut? www.zilesinopti.ro

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

Marvel și Sony par să folosească exact aceeași filosofie. După ce No Way Home a funcționat ca o petrecere de reuniune pentru toate generațiile de Spider-Man (tot un fel de telenovelă), noul film promite ceva ce fanii cer de ani întregi: un Peter Parker care este, în sfârșit, doar Spider-Man. Atât. Fără Tony Stark, fără vrăjitori supremi, fără crize multiversale care implică trei versiuni diferite ale aceluiași tip în costum de spandex roșu. Doar un băiat, un costum și probabil foarte multe probleme… printre care și financiare. De fapt, acesta este poate cel mai interesant aspect al proiectului. Trilogia anterioară a fost despre cum Peter a devenit Spider-Man. Acum urmează să vedem cum supraviețuiește fiind Spider-Man. Tom Holland revine în rolul principal, iar Zendaya (cu care Holland e căsătorit în viața reală) și Jacob Batalon reapar ca MJ și Ned. Dar ei acum nu-și mai amintesc cine este Peter Parker. Ceea ce creează una dintre cele mai triste situații romantice din istoria Marvel. Imaginează-ți că persoana iubită te privește ca pe un străin. Acum imaginează-ți că ai și responsabilitatea de a opri un supervillain în aceeași zi. Lista actorilor din distribuție aduce și câteva surprize deloc mici. Jon Bernthal intră oficial în film ca Frank Castle, alias Punisher. Michael Mando revine ca Mac Gargan, personaj pe care MCU îl pregătește de aproape un deceniu pentru transformarea completă în Scorpion, iar Mark Ruffalo apare din nou drept Bruce Banner. Dacă asta înseamnă că Hulk și

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

Spider-Man vor împărți ecranul, internetul și-a pregătit deja stocurile de teorii conspiraționiste pentru următorii doi ani. Mai există și misterul rolului lui Sadie Sink (mai știţi Stranger Things?). Marvel păstrează tăcerea oficială în ceea ce o privește, iar asta, în dialectul corporatist Marvel, înseamnă de regulă că toată lumea știe deja pe cine joacă, dar nimeni nu are voie să confirme. Diverse informații din industrie indică faptul că rolul ei ar putea avea implicații majore pentru viitorul MCU. Dacă ai dat un Google Search, știi deja că e vorba de Jean Grey - o versiune a ei mai tânără. Și apoi există marele avantaj al acestui nou început: miza. În ultimii ani, filmele Marvel au avut tendința să salveze universul înainte de pauza de masă. Spider-Man funcționează însă cel mai bine atunci când problemele lui sunt mai mici și, paradoxal, mai importante. Pierderea unui loc de muncă. O relație care nu merge. Chiria. Vinovăția. Responsabilitatea. Anxietatea. Sau, în cazul lui Peter Parker, toate simultan. Sinopsisul oficial sugerează că Peter patrulează New York-ul ca un Spider-Man cu normă întreagă, în timp ce trece printr-o transformare misterioasă care i-ar putea afecta puterile și chiar existența. Dacă sună puțin ca perioada în care Spider-Man dezvolta noi abilități bizare în benzile desenate, probabil nu este o coincidență. Există și o ironie frumoasă aici. După ani întregi în care Holland a fost acuzat de o minoritate vocală de fani că este „Iron Man Jr.”, noul film pare să livreze exact versiunea de Spider-Man pe care aceiași fani au cerut-o obsesiv: independent, anonim, sărac și suficient de stresat încât să aibă nevoie de terapie de trei ori pe săptămână. Cu alte cuvinte, SpiderMan OG. Iar dacă Homecoming a fost liceul, Far From Home excursia europeană și No Way Home testul suprem, atunci Brand New Day ar putea fi primul film despre maturitate în adevăratul sens al cuvântului din aventura lui Tom Holland ca Spider-Man. Momentul în care Peter Parker descoperă că adevărata provocare nu este să salvezi lumea, ci să continui atunci când lumea a uitat că ai făcut-o deja. Ceea ce în sine sună foarte frumos. PAGINA 37

POINT OF VIEW

TEXT DE ŞTEFAN IANCU

„DEVIL MAY CRY” (SEZONUL 2) 2 Good 2 Cry

upă primul sezon am rămas cu sentimentul că Devil May Cry în varianta animată și produsă de Netflix avea tot ce-i trebuie ca să fie ceva foarte bun, dar parcă nu le-a ieșit până la capăt și mai mult m-am întristat. Mi-a semi-plăcut, m-a distrat chiar pe alocuri, dar nu am putut să zic cu mâna pe inimă: „da, în sfârșit adaptarea pe care o așteptam”. Sezonul 2, în schimb, mi-a dat exact senzația asta.

Animația, care oricum era unul dintre punctele forte ale primului sezon, e dusă la nivelul următor. Știam deja că serialul arată bine, dar aici parcă au turat motoarele și mai tare. Bătăile sunt mai rapide, mai fluide și, în general, se vede că nu au făcut rabat de la ele. De mai multe ori m-am trezit că derulez înapoi să mai văd o dată ce se-ntâmplă. Pare că de data asta, echipa care stă în spatele producției și-a dar frâu liber imaginației și a zis: „vreți bătăi? Vă dăm bătăi”. Și asta încă din primul episod, care se deschide cu o luptă uriașă în Iad între demoni și oameni pe piesa celor de la Papa Roach - Getting Away with Murder, unde tânărul de 16 de ani din mine s-a activat și a început să dea din cap prin casă. Și asta mă duce la punctul doi, unde chiar s-a depus efort: muzica. Cine s-a ocupat de soundtrack-ul din sezonul ăsta merită niște bani în plus. Selecția de piese este fantastică și pare făcută de cineva care înțelege perfect energia Devil May Cry. Fiecare melodie intră exact când trebuie și transformă scene care sunt deja spectaculoase în unele memorabile. Momentul lui Vergil pe Let the Bodies Hit the Floor este poate preferatul meu din tot sezonul. E clar www.zilesinopti.ro

că în sfârșit și-au dat seama care e audience-ul lor și s-au axat pe target audience asta. Sunt secvențe care probabil nu ar fi avut același impact fără muzica din fundal și pentru asta primesc un mare plus din partea mea. Povestea mi s-a părut și ea un pas mare înainte. Aici a avut poate cel mai mult de suferit primul sezon, pentru că Dante deja părea că devine personaj secundar în propriul serial, dar lucrurile s-au reglat. Nu vreau să intru în spoilere, dar am simțit că sezonul știe exact ce vrea să facă și nu mai pierde timpul încercând să își găsească direcția. Miza este mai mare, personajele sunt mai interesante și faptul că apare și Vergil, fratele lui Dante, cântărește mult. E mai personal, intim chiar uneori și te face să-ți pese cu adevărat cam de toată lumea, ceea ce e mare lucru. Una peste alta, sezonul 2 e chiar un upgrade. Mai spectaculos, mai sigur pe el, mai bine scris și cu o coloană sonoră absolut excelentă. Dacă primul sezon a pus bazele, al doilea demonstrează că serialul poate fi cu adevărat ceva special, așa cum meritau toți fanii DMC. Și chiar sunt curios ce urmează. PAGINA 39

TEXT DE TEODORA BRATU

IulIe 2026

Pământul, corpul și exilul

Anei Mendieta

iluetele feminine se contopesc cu pământul și stânca, florile par să răsară prin piele, în timp ce focul, sângele și noroiul completează imaginea unui ritual străvechi. Intensă, brută și viscerală, opera Anei Mendieta a fost modelată de întrebări legate de identitate, înstrăinare și apartenență, folosind adesea corpul ca punte între sine și natură. Tensiunea dintre frumusețe și tragedie parcurge întreaga practică artistică, dând naștere unora dintre cele mai puternice imagini din arta contemporană. În perioada 15 iulie 2026 – 17 ianuarie 2027, muzeul londonez Tate Modern găzduiește o expoziție dedicată artistei de origine cubaneză, invitând publicul să privească dincolo de circumstanțele morții sale premature și să-i reconsidere locul printre cei mai influenți artiști ai secolului al XX-lea.

foto © Wikipedia

Și-a făcut un renume cu seria „Siluetas”, ce mai evidente în lucrările sale ulterioare, de debutând în 1973 cu „Imágen de Yágul” și la figurile sculptate în stâncă din „Esculturas continuând până în 1980. Primele lucrări Rupestres” până la reperele despre fertilitate, prezentau corpul real al artistei, transformare și sacru. în timp ce versiunile ulterioare 150 de lucrări ale artistei, printre foloseau contururi sau figuri stilizate care desene rar expuse și filme cu brațe ridicate și contorsionate. restaurate, spun o poveste tematică Folosea materiale efemere, noroi, și biografică ce pune mediul iarbă, nisip, frunze, pietre, crenguțe, înconjurător în centrul atenției. flori și praf de pușcă aprins, Reunind filme, fotografii, sculpturi și documentându-le prin diapozitive, instalații, expoziția oferă una dintre fotografii color și alb-negru sau film. cele mai cuprinzătoare retrospective Practica artistică a lui Mendieta ale carierei lui Mendieta de până a fost influențată și de interesul acum. Pentru prima dată, opera pentru arheologie, culturile care îmbină pământul cu corpul precolumbiene și tradițiile spirituale uman va fi recreată într-o galerie, afro-cubaneze. S-a inspirat din aducând natura în interior. De mituri, ritualuri și simboluri asemenea, vom explora și multiplele foto © Tate Modern antice, raportându-se la artă ca la dimensiuni ale vieții și practicii o modalitate de a restabili legătura cu istoriile și artistice, de la rădăcinile sale cubaneze și anii sistemele de credințe care fuseseră marginalizate petrecuți în Iowa până la implicarea sa în scena sau uitate. Aceste teme au devenit din ce în artistică feministă din New York. www.zilesinopti.ro

PAGINA 41

ARTE VIZUALE

INTERVIU DE IOAN BIG

LIA PERJOVSCHI “Fac o artă cu intenție, prin care vreau să contribui la schimbarea în bine”

foto © ARCUB

n practica ei artistică, LIA PERJOVSCHI integrează medii foarte diverse, de la performance la desen și text, de la instalații site-specific la hărți mentale și cronologii, mereu în căutarea unor forme posibile pentru un transfer vizual de cunoștinţe, iar cei 40 de ani ai săi de activitate, care reprezintă subiectul expoziţiei DRAFT pentru o retrospectivă comună, deschisă publicului până pe 26 iulie, la Hanul Gabroveni (ARCUB) din Bucureşti, în care Lia Perjovschi și Dan Perjovschi și-au reunit lucrările pentru prima dată în România, pot fi rezumaţi ca un parcurs de la corpul ei fizic la cel universal al cunoașterii. De-a lungul timpului, acesta a fost prezentat în varii forme în peste 700 de expoziții, prelegeri şi ateliere în întreaga lume, nu doar în muzee precum MoMA (New York), MACBA (Barcelona), Tate Modern (Londra), Centre Pompidou (Paris) sau MUMOK (Viena), ori în cadrul Bienalelor de la São Paulo, Incheon şi Sydney, dar și în schimburi de opinii sau expoziții în propria locuinţă, la universitate sau prin oraș. Pentru că LIA PERJOVSCHI este fondatoarea și coordonatoarea CAA CAA (Arhiva de Artă Contemporană și Centrul de Analiză a Artei), un work-in-progress organic și a proiectului de cercetare interdisciplinară KM (Muzeul Cunoașterii), care, împreună, îi reflectă preocuparea pentru lucrul cu informaţia și arhivarea de materiale și cunoștinţe, din perspectiva creării unui spaţiu deschis de reflecţie, întâlnire și, nu în ultimul rând, dialog. Precum acesta, care a pornit chiar de la... draft. PAGINA 42

Ideea de expoziţie retrospectivă trimite inerent la două cuvinte-cheie... artă şi timp. Cum vă raportaţi la timp, deopotrivă ca om şi artist? Timpul este un “prezent continuu” în care ne transformăm. Suntem parte dintr-un “univers inteligent” - împrumut aici ideea de la Stanislaw Lem, din Solaris, de mic şi mare în același timp -, în care intervenţia noastră, intenţionată sau neintenţionată, provoacă schimbări. A existat o schimbare radicală de optică în practica dumneavoastră artistică, dinspre sine spre exterior. Care au fost circumstanțele în care s-a produs şi ce v-a făcut să continuaţi apoi pe această direcție? Pentru mine, totul s-a desfășurat organic: am reacționat la urgențele mele existențiale, apoi la schimbările contextuale locale şi, mai recent, la cele globale. Au fost anii dictaturii comuniste, 1980-1990, cei mai grei pentru generaţia mea, când am început cu experimente - termen împrumutat din fizică - şi am creat un atelier experimental în Academia de Artă Bucureşti, unde, din 1987, am propus colegilor mei tot felul de încercări. Am fost pe stradă în Sibiu la Revoluția din 1989, am participat la protestul din Piața Universității în 1990, m-a şocat mineriada violentă din iunie 1990 şi am continuat apoi cu toate marşurile şi protestele ce au urmat şi la care încă mai particip. Din 1990, am început să călătoresc în afara țării, cu expoziţii de grup, personale, rezidenţe artistice, iar în 1992, la Kassel, am văzut Documenta 9, www.zilesinopti.ro

Iulie 2026

POP CULTURE MAGAZINE

foto © ARCUB

foto © Ioan Big

la mișcarea DADA din 1916, de ani de experiență. Tot ce fac cea mai importantă expoziție niște “realişti” revoltați din internațională de artă, după care, este artă, o artă a supraviețuirii timpul Primului Război Mondial şi a încercării să fac sens în în 1993, Bienala de la Veneția. (1914-1918), unii veniți de pe zgomotul în care m-am trezit, o Întâlnirea din 1992 cu Kristine front, alții cu rude mutilate artă cu intenţie, prin care vreau Stiles, istoric de artă, curator sau omorâte în război, a venit să contribui la schimbarea în şi profesor la Duke University “anti-arta”, la care Hans Richter bine a ceea ce este de schimbat. NC/US, a fost pentru mine se referă ca fiind “arta care nu esenţială, fiindcă a identificat în este doar estetică” în cartea experimentele mele performance Istoric vorbind, în percepția sa Dada: Art and Anti-Art. publicului, arta e asociată în art, body art, happening, art Trebuie să adăugăm şi al Doilea principal cu funcţii estetice, therapy, în fine, ne-a explicat Război Mondial (1939-1945), cu arta contemporană pe scurt. Aşa expresive şi existențiale, de Theodor Adorno care susţine că la Benedetto Croce până la am înțeles că nu știam nimic „a scrie poezie după Auschwitz Freud sau Mallarmé. Cum s-a despre arta vizuală din anii nuanțat tabloul acestor funcții este o barbarie” - din eseul 1950-1990, anii “istoriei noastre Critica culturii și societatea în epoca modernă? întrerupte”, şi atunci mi-am (1949) -, şi putem continua Arta s-a schimbat foarte propus să recuperez ce nu am apoi cu bomba atomică, cu mult în acești 100 de ani şi, de știut, astfel încât am construit Hiroshima şi Arhiva de Artă Nagasaki, şi tot ce Contemporană ca a mai făcut oribil platformă teoretică. un om altui om în Ce e arta şi care este secolul 20. Acum, rolul artistului au fost la început de secol întrebări pe care mi 21, eu cred că nu le-am pus constant, se mai poate scrie fiindcă am studiat poezie aşa cum arta din clasa a V-a s-a scris, ci altfel, la Liceul de muzică nu se mai poate şi arte plastice din face artă cum s-a Sibiu, după care au făcut, ci altfel… mai urmat cei șase ani la responsabil. Academia de Artă DRAFT pentru o retrospectivă comună, foto © ARCUB [...] din Bucureşti, plus 40 Citiţi interviul complet cu LIA PERJOVSCHI pe www.zilesinopti.ro www.zilesinopti.ro

PAGINA 43

FESTIVAL

TEXT DE TEODORA BRATU

Festivalul dedicat patrimoniului arhitectural și cultural transilvan

SONORO MUSIKLAND

estivalul SoNoRo Musikland, dedicat tradițiilor și patrimoniului orașelor Sibiu, Sighișoara și satelor de pe Colinele Transilvaniei, ajunge la ediția a VIII-a. Publicul este invitat să participe la 11 zile de festival, cu 14 evenimente – nouă concerte și cinci jam sessions-surpriză, în care vor interpreta 16 artiști renumiți în mediul internațional.

Biblioteca ASTRA

Festivalul va începe în Sibiu cu un Concert de Deschidere – Con Spirito (17 iulie), la Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu, prima bibliotecă publică a românilor din Transilvania (1869), și va continua cu The Infinite Melody (18 iulie), la Biserica Parohială Romano-Catolică „Sf. Treime”, construită de iezuţi între anii 17261733, în spiritul barocului timpuriu vienez, cu un turn care măsoară 47 metri şi adăposteşte trei clopote masive şi un ceas cu două cadrane. Sibienii sunt invitați în prima parte a zilei de 19 iulie la concertul Pastorale, în Sala Oglinzilor de la Forumul Democrat al Germanilor PAGINA 44

din Sibiu, un spațiu care impresionează prin arhitectura sa rafinată, oglinzile mari care dau numele sălii și candelabrele spectaculoase. În seara aceleiași zile va avea loc Jamsession I – Piazzolla’s Dream, la Muzeul de Artă Contemporană din cadrul Muzeului Național Brukenthal, adăpostit de o clădire cu valoare arhitectonică şi istorică, datată 1901, care în prezent se redefinește treptat ca o secţiune exclusiv destinată artei contemporane. În 20 iulie, festivalul va călători în Avrig, la Somarest, cu un concert intitulat Summertime, iar în ziua următoare (21 iulie) va ajunge pentru prima dată în Porumbacu de Sus, o localitate de la poalele Munților Făgăraș, cu o panoramă superbă a munților și o zonă traversată de râul Porumbacu. Aici este programat atât concertul The Fiddler on the Roof, la Porumbacu 216 – o casă de oaspeți renovată complet, cu o curte mare și o grădină superbă –, cât și Jamsession II – Closer to the Moon, la A lu’ Escana – un hub cultural dedicat localnicilor și turiștilor. În 22 iulie, pentru concertul Invențiuni, pe harta locurilor din festival se va afla Biserica fortificată din Copșa Mare, un sat menționat pentru prima dată într-un document în 1283. Biserica a fost construită în secolul al XIVwww.zilesinopti.ro

Iulie 2026

lea ca o bazilică romană cu trei nave, fără turn, iar mai târziu a fost transformată într-o biserică gotică timpurie cu clopotniță. Ulterior, în secolul al XVIlea, biserica a fost fortificată. Următoarea oprire (23 iulie) va fi în Sala de Festivități a Municipiului Sighișoara, cu un concert numit Eastern Promises. Primăria Sighișoarei a fost edificată între anii 1886-1888, pe amplasamentul unei vechi mănăstiri dominicane. Clădirea impunătoare, care a avut de la bun început un scop administrativ - fiind numită Palatul Comitatului Târnava Mare, este construită în stil neorenascentist. Din 24 iulie, SoNoRo Musikland se mută în satele de pe Colinele Transilvaniei. Concertul Alla Corda va avea loc la Biserica fortificată din Meșendorf, realizată în stil gotic timpuriu, în secolul al XIV-lea, cu turn vestic şi cor poligonal. Fortificată în 1495, biserica are un interior dominat de tribuna pe stâlpi de lemn, dezvoltată pe trei laturi şi decorată cu picturi baroce, şi de altarul triptic din 1693, deasupra căruia este amplasată orga construită în anul 1914. Mai târziu, în aceeași zi, publicul este așteptat la Jamsession III – Dreams, la Meșendorf Gasthaus – un ansamblu de case de oaspeți cu Meșendorf Gasthaus

www.zilesinopti.ro

o arhitectură elevată –, iar în a doua zi (25 iulie) va avea loc Jamsession IV - Lieder ohne Worte/ Cântece fără cuvinte, la Critz Cross – o veche casă săsească din satul Criț, amenajată tradițional, dar și cu elemente moderne. Aventura sonoră în satele de pe Colinele Transilvaniei se va finaliza cu un Concert de Închidere – Viața, o romanță (26 iulie), în șura Pensiunii Viscri 125 – un alt ansamblu superb de case săsești tradiționale, restaurate cu grijă și respect față de istorie. Potrivit Patrimoniului Mondial UNESCO, Viscri este unul dintre puținele vestigii rămase lumii care oferă experiența satului tradițional cu biserici fortificate. În ultima zi a festivalului (27 iulie), organizatorii îi invită pe brașoveni și pe turiști la Swissôtel din Poiana Brașov, la Jamsession V – Closer to the Moon. Swissôtel din Poiana Brașov este un loc în care designul modern și materialele naturale se îmbină armonios cu stilul arhitectural inspirat din chalet-urile elvețiene și pun în valoare căldura tradițiilor locale, prin albastrul autentic transilvănean și ceramica de Viscri.

Pensiunea Viscri 125

Artiștii invitați la această ediție a Festivalului SoNoRo Musikland sunt, ca întotdeauna, nume importante ale scenelor internaționale: violoniștii Nicolas Dautricourt, Abigél Králik, Sebastian Manning, Alissa Margulis și Julia Puskér; violiștii Răzvan Popovici, Mathis Rochat, Emanuel Vots și Ștefana Munteanu; violonceliștii Julian Arp, Radu Nagy și Alexey Stadler; pianiștii Dana Ciocârlie și Josu Okiñena; harpista Miruna Nagy și acordeonistul Radu Rățoi. Informații complete despre programul concertelor SoNoRo Musikland sunt disponibile pe musikland.sonoro.org. PAGINA 45

fotografii © Șerban Mestecăneanu

Biserica din Copșa Mare

POP CULTURE MAGAZINE

PERFORMING ARTS

INTERVIU DE IOAN BIG

PALI “Dincolo de a spune poveste prin dans, CHANDRA oscopul e să fii înțeles”

foto © ARCUB

rimul tratat fundamental din istoria artelor performative, Nātya Shāstra, a fost scris în India cu peste 2000 de ani în urmă și în ale sale 36 de capitole acoperă practic tot, de la compoziţie și structură dramatică până la costume și scenografie, trecând prin variile genuri de interpretare actoricească și tipuri de mișcări corporale asociate acestora. Kathak, una dintre cele opt forme de dans clasic indian, a cărei filosofie artistică este centrată pe storytelling, s-a născut cam în aceeași perioadă (200 î. Hr.), iar coregrafa și educatoarea PALI CHANDRA este una dintre cele mai valoroase promotoare ale sale, prin modul în care a reușit să-i facă expresivitatea inteligibilă și atractivă deopotrivă pentru performeri și spectatori din întreaga lume, apelând la încrucișarea cu varii forme culturale, inclusiv dans contemporan, balet și flamenco. Indiferent că ne raportăm la show-ul conceput de Pali Chandra pentru inaugurarea Millennium Dome din Londra sau la Swiss International Kathak Festival pe care l-a fondat, la interpretarea ei de la Westminster Abbey în faţa Reginei Angliei ori la studioul gurukul pe care l-a deschis în Dubai, nu puteam rata prezenţa sa recentă în România, ca invitată în Festivalul Namaste India de la București, pentru a purta un dialog despre originile, evoluţia și relevanţa acestui dans milenar, mai ales că Pali l-a studiat extrem de profund, inclusiv din perspectivă spirituală, iar zilele trecute și-a lansat volumul The Complete Works of Kathak. PAGINA 46

Pali, ai început să iei lecţii de dans încă din copilărie şi, treptat, ai devenit atât de pasionată, încât ai dedicat ani buni studiului acestuia, ceea ce e un pic ciudat, fiindcă nu orice iubitor de mişcare face masteratul în antropologie. Dansul ar fi putut rămâne o formă de expresie artistică, dar pentru tine a devenit şi subiect de research... Ai dreptate, însă eu am avut întotdeauna dorința de a înțelege lucrurile la nivel fundamental, așa că atunci când am început să explorez dansul clasic și rădăcinile acestuia ca performer, am constatat că fiecare mișcare de dans provine din cultura populară şi, prin urmare, ca să pot înțelege ce a existat înainte de aceste rădăcini, a trebuit să abordez subiectul ca antropoloagă, nu ca dansatoare. Așadar, am www.zilesinopti.ro

Iulie 2026

POP CULTURE MAGAZINE

pornit de la nevoia de a-mi face o idee despre modul în care dansul și muzica au luat naștere până să ajungă în temple sau alte locuri unde se aflau cărturarii care se pricepeau la asta și cum s-au transformat poveștile dintr-unele locale, săteşti - cum erau cele despre cultivarea orezului -, în Mahabharata și Ramayana, deci înainte ca dansatorii să fie duși la Curţile Regale Mogule [Imperiul Mogul acoperă istoric perioada 1526-1858 - n.r.], unde dansul era numai o formă de divertisment. Și după aceea, în timpul Rajului Britanic [1858-1947], ce s-a întâmplat? De ce dansului nu i s-a mai acordat statutul cultural pe care îl avea iniţial în temple? Acum, toate acestea ar putea dispărea pe nesimţite dacă, pentru a deveni dansator, te-ai mulţumi să înveți doar tehnica acelui fel de dans, dar pe mine, istoria și procesul evolutiv m-au fascinat dintotdeauna şi de aceea am adoptat o abordare antropologică pentru a le înțelege. Referitor la cum am intrat eu însă în această lume, voi fi sinceră: când eram copil, nu voiam să practic dansul clasic [indian], fiindcă mi se părea repetitiv și plictisitor. Mi-aș fi dorit să mă distrez peafară ca celelalte fete și băieți, dar eu exersam zi de zi şi asta era cam frustrant. Totul s-a schimbat odată ce am început să dansez pe scenă, iar reacția de

numai la ce mare artistă pot deveni, am început să cultiv rădăcinile formei de dans pe care o practicam, am început inclusiv să scriu despre asta, să vorbesc despre asta...

apreciere pe care am avut-o din partea publicului m-a făcut să cred în mine însămi, să-mi spun că dacă altcuiva îi place efortul pe care îl făceam fără prea multă convingere, înseamnă că o implicare mai mare din partea mea ar putea face ca această formă de artă să aibă de câștigat. Atunci, în loc să mă gândesc

Până la a împărtăşi altora, a fost însă cu siguranţă o etapă în care, în paralel cu deprinderea tehnicii de dans, a trebuit ca tu însăţi să fii cea care acumulează cunoaştere. Cum s-a făcut, de fapt, trecerea de la intenţie la faptă? Asta o datorez mentorilor mei, dintre care mulți erau extrem de cultivați, dar în cazul lor a intervenit o altă frustrare, aceea că, după ce vor trece în neființă, după ce vor părăsi această lume, toată cunoaşterea şi experiențele lor despre artă se vor pierde, pentru că nu au fost arhivate. De exemplu, unul dintre foștii mei guru a suferit un atac de paralizie și, cu toate că şi-ar dorit să mă învețe şi după aceea, fizic nu mai avea cum, iar eu puteam să văd cât suferă din cauza asta și mă gândeam că, dacă aș fi fost un pic mai isteaţă, l-aș fi înregistrat cumva mai înainte, mai ales că aveam şi mintea și resursele necesare pentru a face asta.. dar era prea târziu. [...]

Citiţi interviul complet cu PALI CHANDRA pe www.zilesinopti.ro www.zilesinopti.ro

PAGINA 47

ART (Hi)STORIES

Peggy Guggenheim și apariția colecționarului modern

C Peggy Guggenheim la Bienala de la Veneția, 1948 foto © PG Collection Venice

Dar cu mult înainte de acest moment, Peggy încerca să iasă din umbra numelui Guggenheim. Născută întruna dintre cele mai influente familii din America, a avut o moștenire atât financiară, cât și socială, un nume sinonim cu bogăția industrială și privilegiile. Tatăl ei, Benjamin Guggenheim, își pierde viața la bordul Titanicului în 1912, tragedie care avea să devină un detaliu definitoriu în aproape orice relatare despre viața sa. Cu toate acestea, Peggy și-a petrecut o mare parte din tinerețe încercând să scape de așteptările legate atât de numele de familie, cât și de averea acesteia. Spre deosebire de rudele care se implicau în afaceri, Peggy era atrasă de cercurile artistice și intelectuale din Europa. PAGINA 48

um poți să influențezi istoria artei moderne fără să fii creat propriile opere? Răspunsul e simplu, trebuie să fii Peggy Guggenheim. Colecționară autodidactă și susținătoare neobosită a avangardei, intuia valoarea artiștilor înainte ca aceștia să devină nume consacrate, contribuția ei lansând cariere care au schimbat arta secolului XX. În 1948 și-a prezentat colecția la Bienala de la Veneția, familiarizând publicul european cu artiști precum Jackson Pollock și contribuind la afirmarea artei moderne americane pe scena internațională. La aproape optzeci de ani distanță, Veneția revine asupra unui capitol al vieții sale cu expoziția „Peggy Guggenheim în Londra: The Making of a Collector”, explorând perioada din 1938–1939 în care deschide prima galerie, Guggenheim Jeune, care a transformat-o dintr-o admiratoare a artei moderne întruna dintre cele mai influente colecționare ale acesteia.

Se mută la Paris în 1920, unde cunoaște o lume a scriitorilor, artiștilor și gânditorilor de avangardă, începând o căutare de-a lungul întregii vieți a unei identități care să-i aparțină în totalitate. Deși nu avea nicio idee despre artă, îi plăcea să fie înconjurată de artiști, începând întâi de toate cu o colecție de experiențe idei și relații. Parisul

Peggy Guggenheim la Paris, 1940 foto © Rogi André (Guggenheim Venice Twitter)

Peggy Guggenheim cu artiști în exil, New York, 1942 © The Collector

devine și scena vieții personale tumultoase. Datorită soțului ei, scriitorul și artistul american Laurence Vail, cu care a avut doi copii, descoperă cercurile boeme pariziene și comunitățile expatriaților americani, și se împrietenește cu personalități precum Marcel Duchamp, Constantin Brâncuși, Djuna Barnes și Man Ray. Legătura ei cu sculptorul român a depășit admirația artistică, transformându-se într-o scurtă relație amoroasă, care estompa granițele dintre profesie, iubire și www.zilesinopti.ro

TEXT DE TEODORA BRATU

artă în avangarda pariziană. Ani mai târziu, Guggenheim urma să contribuie la conservarea moștenirii lui Brâncuși, protejând lucrările din atelierul său în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Astăzi, două dintre sculpturile sale se numără printre piesele de rezistență ale Colecției Peggy Guggenheim din Veneția. În 1938 schimbă scena și ajunge la Londra, nu doar cu ambiție și curiozitate, dar de data aceasta și cu un bagaj de cunoștințe. Sub încurajările lui Samuel Beckett, care îi spunea să se concentreze pe arta contemporană deoarece este „o entitate vie”, și îndrumată de Marcel Duchamp, care i-a explicat diferența dintre suprarealiști și expresioniștii abstracți, Guggenheim își descoperă talentul de a recunoaște inovația artistică înainte ca aceasta să fie validată de critici, instituții sau public. Deschide galeria Guggenheim Jeune și în doar Peggy Guggenheim cu Pasărea măiastră (Brâncuși) foto © Rogi André (ArtForum)

POP CULTURE MAGAZINE Peggy Guggenheim, Veneția foto © Guggenheim.org

18 luni organizează expoziții revoluționare, inclusiv prima expoziție personală a lui Wassily Kandinsky în Marea Britanie. În aceeași perioadă, achiziționează prima operă de artă, o sculptură de Jean Arp și începe să pună bazele unui muzeu dedicat artei moderne. Izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial o obligă pe Peggy să renunțe la ideea de a deschide un muzeu în Londra. Revine la Paris în 1939 cu un obiectiv ambițios, acela de a cumpăra un tablou pe zi, achiziționând lucrări ale unor artiști precum Georges Braque, Salvador Dalí, Piet Mondrian și Fernand Léger, chiar și pe măsură ce conflictele din Europa se intensifică. În 1941, fuge la New York alături de copii și Max Ernst, viitorul partener de viață. Acolo, deschide galeriamuzeu Art of This Century, care

Peggy Guggenheim & Max Ernst foto © Huffi ngtonpost.com

www.zilesinopti.ro

devine rapid unul dintre cele mai influente spații din oraș. Promovează o nouă generație de artiști americani, printre care Jackson Pollock, Mark Rothko și Robert Motherwell, contribuind în lansarea a ceea ce avea să devină expresionismul abstract. „Nu sunt o colecționară. Sunt un muzeu”, nu a fost doar o replică plină de umor, dar și intenția de a genera un context în care arta rămâne admirată și înțeleasă de-a lungul anilor. Întoarcerea în Europa are ca destinație Veneția și Bienala din 1948, unde face cunoscuți publicului european numeroși artiști care aveau să definească arta postbelică, în timp ce palatul pe care l-a achiziționat ulterior pe Canal Grande s-a transformat într-o casă, un loc de expoziție și un punct de întâlnire culturală.

Peggy Guggenheim Collection, Veneția foto © Venice Art Tour PAGINA 49

BODY ART

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

Cătălin Berneanu, aka Bunny: „Tatuajul m-a ajutat să depășesc anxietatea socială”

ătălin Berneanu, cunoscut și sub numele de Bunny, are 26 de ani și este tatuator în Timișoara. În prezent, aceasta este principala sa ocupație, însă își petrece timpul liber și prin pictură sau desen, activități care îi completează parcursul artistic. Bunny a copilărit în Craiova, unde a absolvit Liceul de Arte „Marin Sorescu”, la secțiunea Ceramică. Ulterior, a urmat Facultatea de Arte și Design din Timișoara, pe care a finalizat-o în anul 2022.

Cum a început povestea ta cu arta tatuajelor? În lumea tatuajelor am intrat prin anul 2022, în ultimul an de facultate, dar dorința de a începe să tatuez a venit încă din perioada liceului. Atunci, discutam cu un coleg despre această pasiune, dar era doar un subiect amuzant și doar o idee care ne provoca entuziasm. Nu a fost o decizie spontană, ci mai degrabă o idee care s-a conturat treptat în timp, pe măsură ce interesul și dorința de a transforma această pasiune în ceva real au crescut. Salonul la care lucrez în prezent a organizat un workshop în cadrul facultății, care a prezentat lumea tatuajelor și a încurajat tinerii pasionați de acest domeniu să se implice și să descopere mai mult PAGINA 50

despre arta tatuajului. Atunci am simțit un „click” puternic în mine și am avut siguranța că asta va fi calea mea de acum înainte. Ai o formare clasică sau ai învățat totul din practică? Am învățat în mare parte prin practica de ucenic, care a fost undeva la doi ani, pot spune că mâna mi-am format-o prin orele de tatuat de-a lungul timpului, feedback-ul mentorilor și provocările proiectelor tot mai complexe. Stilul meu e realist interpretativ cu foarte mari tente spre tradițional sau neotradițional și suprarealism: urmăresc detaliul tehnic și contraste puternice, dar gândesc fiecare compoziție în funcție de anatomia și ideile clientului. Pun accent pe durabilitate vizuală, www.zilesinopti.ro

Iulie 2026

POP CULTURE MAGAZINE

ca tatuajul să arate bine atunci, dar și peste ani - și comunic mult pentru a transforma ideea clientului într-o piesă personală. Ce înseamnă pentru tine un „tatuaj reușit”? Doar tehnic sau și emoțional? Pentru mine, un tatuaj reușit combină un design bine realizat cu o semnificație personală, astfel încât să fie o artă pe care o porți cu mândrie. Cum reușești să transformi o idee vagă a clientului într-o operă de artă personală? Comunicarea cu clientul este cheia pentru a transforma o simplă idee a lui într-un tatuaj cu personalitate. Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări? Foarte multe persoane vin să-și facă primul tatuaj, iar tu, ca artist, trebuie să știi că deții controlul în acel moment. Tu poți să calmezi persoana, să îi creezi o experiență memorabilă pe care o va păstra toată viața și de care își va aminti de fiecare dată când privește tatuajul. Încă îmi amintesc că printre primele tatuaje care mi-au ridicat cele mai mari provocări au fost două statui realiste. Acestea erau total diferite de ce obișnuiam să lucrez atunci, atât ca dimensiune, cât și din cauza complexității detaliilor. Care este partea preferată a procesului: schițarea, tatuarea propriu-zisă, reacția clientului? Partea mea preferată este www.zilesinopti.ro

schițarea, pentru că acolo ia naștere ideea, iar creativitatea prinde formă. Îmi place să văd cum o simplă idee prinde viață și apoi să o transform în ceva personal și special pentru client. Reacția lor este însă și ea foarte importantă pentru mine, confirmând că am reușit să creez ceva cu adevărat memorabil. Ce sfaturi ai pentru cineva care își face primul tatuaj? Pentru cineva care își face primul tatuaj recomand să aleagă cu grijă artistul și să comunice deschis despre ideile și așteptările lor. Să fie răbdători în proces și să aibă încredere că artistul îi va ghida. De asemenea, să acorde atenție îngrijirii după tatuare pentru a păstra calitatea și sănătatea pielii. Cel mai important, să-și aleagă un design care îi va face să se simtă bine pe termen lung. Ce obstacole ai întâmpinat în parcursul tău ca tattoo artist și cum le-ai depășit? De-a lungul timpului, am întâmpinat și eu o mulțime de

obstacole, momente în care am simțit că mă pierd și că nu pot continua. Chiar încă din perioada de ucenicie, care a fost destul de grea, a trebuit să-mi sacrific mult din timpul personal pentru a excela cât mai mult în lumea tatuajelor. Am pierdut prieteni, iar unele relații s-au stins treptat de la sine. Uneori mă simt copleșit de multitudinea de sarcini pe care le am de făcut, dar încerc să mă redresez și să mă gândesc că acest parcurs mă va face o persoană mai puternică, mai autodidactă și mai responsabilă. Tatuajul m-a ajutat să depășesc anxietatea socială prin faptul că mi-a oferit un spațiu în care să comunic și să mă exprim. Relația cu clienții și procesul creativ mi-au construit treptat încrederea în mine și m-au învățat să fiu prezent și deschis în fața oamenilor. Astfel, am transformat teama în motivație și am găsit în tatuaj o cale de a mă conecta cu ceilalți. Cum vezi evoluția industriei de tatuaje în România? Ce s-a schimbat în ultimii ani? Industria tatuajelor în România a evoluat foarte mult în ultimii ani. Tatuajele au devenit mult mai acceptate social, oamenii sunt tot mai deschiși să se tatueze. Calitatea muncii a crescut, iar artiștii investesc mai mult în tehnică, echipamente și perfecționare. Până și stilurile s-au diversificat, iar comunitatea de tatuatori este tot mai bine conectată și susținută. Din ce am observat până acum, fenomenul începe să fie tot mai mult acceptat la nivel de artă. PAGINA 51

TEXT DE IOAN BIG

Capitolul Muzică este susținut de

DIAlOGuRI FĂRĂ NOTe

ZAC HARMON: “În Mississippi, Blues-ul este ca aerul... dacă respiri, e în tine.”

ELECTRO MURES

Electromures

POP CULTURE MAGAZINE

ANIVeRSARe

THE CLASH: Rebeliune și Punk ambalat

Tribut adus unui an Punk prin intermediul Ramones

The Ramones au făcut parte din primul val de trupe Punk din N.Y. care au atras atenţia publicului larg şi mass-media asupra acestei revolte artistice împotriva “sistemului”, în primul rând fiindcă au făcut Punk-ul accesibil deopotrivă sonor şi vizual, iar faptul că nu au ajuns să cunoască vreodată succesul comercial rămâne o ironie a sorţii. Asta s-a datorat însă, probabil, faptului că entuziasmul şi naivitatea specifice tinereţii i-au ţinut prizonieri, dar asta a fost, după cum s-a confirmat cu trecerea timpului, în beneficiul melomanilor. În 1976, The Ramones, cu muzica lor simplă - faimoasele trei acorduri - şi ţoalele nesofisticate, de adolescenţi teribilişti, au făcut Punk-ul să germineze în creierele noii generaţii de fani ai muzicii Rock şi poate că nici o altă muzică din vremea aceea - cu excepţia Blondie sau The New York Dolls - nu a amintit mai bine de inocenţa şi puritatea Rock-ului. Sound-ul Ramones are forţă şi claritate tocmai www.zilesinopti.ro

datorită acestei simplităţi, dar asta s-a dovedit atunci a fi şi una dintre problemele trupei: puţini i-au luat în serios... reprezentau ceva cu adevărat nou şi proaspăt sau erau numai o efemeră reîntrupare a spiritului Rock? Ca trupă, newyorkezii au creat imaginea adolescentului perpetuu, însă nu au reuşit niciodată să treacă dincolo de ea, nici măcar după ce s-au maturizat, şi la fel ca The Sex Pistols în Marea Britanie, unde turneul Ramones din iulie ’76 a adus ‘virusul’ Punk, aveau să stagneze într-un timp foarte scurt, dar impactul ambelor trupe a fost atât de puternic, serios şi de dur, încât o evoluţie ar fi implicat automat o îmblânzire, dacă nu o anulare completă a energiei Punk. Ceea ce, privind retrospectiv, nu ne-am fi dorit, aşa că, într-un playlist estival dedicat revizitării genului, de la Adam Ant la Z.O.B., n-ar trebui să lipsească Ramones cu Blitzkrieg Bop sau Havana Aﬀair la aniversarea lor de jumătate de secol. PAGINA 53

Session 'Rock Scene' Magazine, 1976 © Jonny Ramone FB

eschiderea în luna iulie a expoziţiei dedicată trupei Ramones de la The Punk Rock Museum din Las Vegas, menită a celebra 50 de ani de la lansarea albumului de debut, ne reaminteşte faptul că, după 1956, anul revoluţiei Rock’n’Roll, şi 1966, când genul Psychedelic a cunoscut consacrarea, 1976 este asociat, la rândul său, cu un jalon esenţial în povestea Rockului, explozia fenomenului Punk, reacţie artistică anti-establishment alimentată din rămăşiţele subculturilor din underground-ul newyorkez, pe o cale deschisă în cluburile CBGB’s, Mercer Arts Center şi Max’s Kansas City de către Patti Smith, Velvet Undeground, New York Dolls şi Modern Lovers, într-un context în care materialismul şi conformismul înlocuiseră în mare parte idealismul şi efervescenţa creativă a curentelor Hippie sau Glam pe fondul stagflaţiei şi a crizei energetice globale.

RECOMANDĂRI

Trupe cu un sound fresh pe care să le pui în playlist vara aceasta

acă ai ajuns și tu în punctul în care ai senzația că asculți aceleași trei piese pe repeat, de muzica de la radio nici nu vrei să mai auzi și nimic din playlist-ul tău nu te mai inspiră, poate că e cazul să dai puțin refresh. Iată câteva trupe cu un sound revigorant pe care să le asculți vara aceasta. Ai grijă, te-ai putea îndrăgosti!

Wet Leg „On the chaise longue, on the chaise longue, all day long, on the chaise longue” este, cu siguranță, imnul perfect pentru vara aceasta. De altfel, este chiar melodia care le-a transformat pe fetele de la Wet Leg în superstaruri internaționale ale scenei indie. Fetele nu se iau deloc în serios, iar stilul lor eclectic îmbină elemente de postpunk revival, alt-rock-ul anilor '90, dream pop și punk satiric. Per ansamblu, muzica lor are un soi de „orange cat energy”. Un haos controlat plin de sarcasm și umor deadpan, care contrastează cu rochiile lor cottagecore.

Almost Mondays Dawson, Cole și Luke sunt definiția unei zile perfecte de surf în San Diego (California). Dacă rezonezi cu sound-ul luminos și ritmat, acești băieți sunt cu siguranță un must-listen. Muzica lor e antidepresivul perfect, extrem de catchy și accesibilă, cu o doză de optimism contagios care te face să vezi mereu jumătatea plină a paharului. Fiecare piesă este scrisă astfel încât să sune a drum spre mare ascultată în mașină, cu volumul la maximum (în special Sunburn sau Sun keeps on shining). Încă de la prima ascultare simți instant vibe-ul acela de escapism pur construit pe linii de bas super bouncy și funky, combinate cu un disco vibe modern și sintetizatoare retro din anii '80. PAGINA 54

TEXT DE LAURA COZMÎNCĂ

The VANNS Dacă ești fan Kings of Leon, The Black Keys sau Catfish s-ar putea să-ți placă și The VANNS. Originari din New South Wales, băieții sunt o adevărată forță în rock-and-roll-ul australian modern, unde și-au clădit o comunitate uriașă de fani. Ei readuc în scenă energia de guitar-rock brut care lipsește din atât de multă muzică indie din ziua de azi. Piese precum „Keep My Cool” sau „Feels Good Out” au exact acel vibe de festival și îți dau o stare de libertate totală sub cerul liber.

Balu Brigada S-ar putea să fie următoarea ta obsesie muzicală de vară. Comparați cu trupele indie populare prin 2000 precum Gorillaz, cei doi frați veniți tocmai din Noua Zeelandă au reușit să-și creeze propriul stil. Un soi de groove-pop irezistibil. Albumul de debut din 2025, „Portal”, le-a adus un succes neașteptat, probabil tocmai pentru că îmbină perfect indie-rock-ul analog cu pop-ul electronic. Fiecare piesă e ancorată de liniile de bas fluide și pline de funk, sunt super dansabile și, totuși, muzica lor pare făcută fără efort. Totul transmite un vibe total de laidback cool. www.zilesinopti.ro

MUZICĂ NOUĂ

TEXT DE ALEX MUŞAT

Ce ascultăm în luna iulie Luna aceasta ne aduce lansări proaspete, atât din sfera modernă a muzicii electronice, cât și din zona veteranilor ,,oldschool”. Deep Purple SPLAT!

The Rolling Stones Foreign Tongues

După o pauză discografică de trei ani, neobosiții britanici revin cu cel de-al 25-lea material de studio, produs și de această dată de „copilul teribil” al rock-ului modern, Andrew Watt. După ce și-a petrecut ultima perioadă în studio alături de Elton John și Paul McCartney, producândule albume de mare succes critic și comercial, iată că Watt revine la cârma creativă Stones, insuflând materialul discografic cu sonorități proaspete, riﬀ-uri de chitară moderne și producții actuale. În plus, noul album prezintă o listă imbatabilă de invitați, printre care se numără Sir Paul, Steve Winwood, Robert Smith (The Cure), dar și bateristul Chad Smith (The Red Hot Chili Peppers). Plini de entuziasm aparent fără sfârșit, cei trei Stones ne demonstrează (din nou) că rock and roll-ul și curiozitatea creativă nu țin cont de vârstă, sfidând convențiile cu aceeași naturalețe ca acum șase decenii. www.zilesinopti.ro

Nu doar The Rolling Stones revin în atenția publicului, ci și britanicii de la Deep Purple, care lansează luna aceasta materialul de studio cu numărul 23. Astfel, cea de-a șasea colaborare cu legendarul producător Bob Ezrin ni-i aduce în prim-plan pe Paice, Gillan, Glover, Airey și McBride, cu o energie care i-ar face invidioși până și pe Jagger, Richards și Wood. Fără a renunța la giumbușlucurile componistice și interpretative care îi caracterizează încă din anii ’60, SPLAT! este proaspăt, crud și plin de virtuozitate, mai ales dacă luăm în considerare ritmurile lui Paice sau solo-urile amețitoare de chitară ale nou sositului Simon McBride. Amintindu-ne de viteza și violența unor albume precum Machine Head sau Burn, noul LP este o adăugire binevenită în legendarul catalog Purple.

Charli XCX Music, Fashion, Film

Coperta noului album al cântăreței britanice Charli XCX fură imediat privirile oricărui pasionat de cultură pop, căci fotografia îi înfățișează pe muzicianul John Cale (The Velvet Underground), designerul Marc Jacobs și regizorul Martin Scorsese drept figuri aproape arhetipale ale celor planuri creative. Produs de A. G. Cook și Finn Keane, materialul discografic apare după Brat Summer, curentul și fenomenul cultural din 2024, caracterizat de Charli XCX prin estetica traiului de zi cu zi fără griji, preluat imediat pe platfomele de social media de Generația Z. Îmbinând pop-ul cu rock și muzica electronică, Music, Fashion, Film pare un autentic omagiu retro, fără a-și pierde identitatea puternic influențată de cultura pop a lui 2026. Nu ne rămâne decât să avem și noi un nou Brat Summer, pe ritmuri molipsitore, însoțite de drum machines și sintetizatoare. PAGINA 55

INTERVIU DE IOAN BIG

foto © Florin Ghioca

DIALOGURI FĂRĂ NOTE

ZAC HARMON

“În Mississippi, Blues-ul este ca aerul... dacă respiri, e în tine”

oul album al lui Zac Harmon, înregistrat live cu trupa sa The Drive şi lansat cu puţine zile în urmă, ne-a reamintit de extraordinara energie şi poftă de viaţă pe care valorosul bluesman le-a manifestat anul trecut în concertul susţinut, în premieră în România, în cadrul Braşov Jazz & Blues Festival, a cărui ediţie din 2026 va avea loc în perioada 14-16 august. Dialogul nostru cu multiplul câştigător de Blues Music Awards pentru LP-uri ale sale ca The Blues According to Zacariah (2005) sau Long As I Got My Guitar (2021), dar şi nominalizat la Grammy ca producător pentru formaţia Black Uhuru (Mystical Truth), s-a dovedit a fi nu mai puţin memorabil, dată fiind povestea aparte a lui ZAC HARMON, născut în acelaşi cartier din Jackson cu Elmore James şi încurajat din copilărie de un PAGINA 56

tată cântăreţ la muzicuţă, care se ştia bine cu B.B. şi Albert King, precum şi cu Ike & Tina Turner, într-o vecinătate populată de prieteni ai lui Duke Ellington şi Harry Belafonte şi colaboratori ai etnomuzicologului Alan Lomax. În acest context, afirmarea talentatului chitarist şi compozitor american s-a petrecut organic, din Mississippi-ul natal spre L.A. şi apoi San Francisco, incluzând deopotrivă colaborări creative în varii zone muzicale, precum cele cu echipa lui Michael Jackson sau piesele scrise pentru Evelyn foto © Flo King, dar şi propriile proiecte de rin Gh ioc Blues, care i-au adus consacrarea a la nivel global, din Memphis în Mumbai şi, de-a lungul anilor, din Irak - unde a cântat pentru trupele americane până în Scoţia, Italia sau România, în festivaluri reputate de Jazz & Blues. www.zilesinopti.ro

Zac, consacrarea ca artist şi producător ţi-ai dobândit-o într-un spectru muzical foarte larg, de la Reggae până la R&B. Ce te-a făcut să renunţi în urmă cu 25 de ani la glamul lumii Pop(ulare) pentru a te dedica exclusiv Blues-ului? Ştii, cu Blues-ul nu ai cum să te joci de-a cântatul. Ceea ce încerc eu să le spun mereu tinerilor este că nu poți judeca răgetul unui leu, pentru că, acesta fiind leu, face asta în mod natural, aşa se exprimă... bineînţeles, răgetul său s-ar putea schimba odată cu trecerea timpului, dar el rămâne tot un leu. Ideea este - așa cum spunea Willie Dixon, cu ani în urmă - că ‘Blues-ul este rădăcina, orice altceva reprezintă fructul.’. Nu există niciun gen muzical în Statele Unite care să nu-și aibă originea în Blues, niciunul! De aceea, toți marii artiști din mainstream trebuie întotdeauna să se întoarcă la rădăcini și să înregistreze un album de Blues, pentru că îl au în fibra lor interioară încă de la bun început. Trupe de felul The Rolling Stones sau Def Leppard trebuie să-i aducă un omagiu cumva, pentru că, înăuntrul

lor, asta şi-au dorit să facă tot timpul. Managerul lui John Mayer l-a întrebat pe acesta, la un moment dat: ‘Ai ajuns o super-vedetă, câștigi o grămadă de bani, ești cel mai mare artist de muzică Pop din lume, de ce vrei să faci un album de Blues?’, iar Mayer i-a răspuns: ‘Pentru că asta simt în sufletul meu.’. Așa se face că, la rândul meu, m-am lăsat arestat de “poliția” Blues-ului nu o dată pentru faptul că am intrat pe acest teritoriu. Adevărul este că ai început să cochetezi cu Blues-ul încă din liceu, când acompaniai cu chitara vocalişti precum Sam Myers sau Dorothy Moore. De fapt, care au fost circumstanțele în care ai ales să urmezi calea muzicii? Ai dreptate, pasiunea pentru muzică a apărut foarte devreme... mai devreme chiar decât ai putea crede, pentru că, de fapt, am început să cânt la vârsta de 6 ani, mai întâi la orgă şi apoi am trecut la vioară. După aceea, treptat, am ajuns la pian, chitară, bas și tobe, iar asta s-a întâmplat datorită faptului că părinții mei și-au dat seama de timpuriu că era ceva special la băiatul lor în ceea ce priveşte muzica, dar, desigur, ai mei cântau, adică mama [Floreada] era pianistă, iar tata cânta la muzicuţă, el fiind născut în Delta Mississippi-ului. Chiar îmi povestea tot soiul de chestii din anii în care a crescut în deltă, unde copiii făceau, în principal, doar două lucruri... jucau baseball și cântau la

muzicuţă, fiindcă era un instrument ieftin şi comod, adică îl puteai aveai mereu cu tine în buzunar. Prin urmare, încă de la început, părinții miau propus un soi de înțelegere: erau de acord să mă lase să cânt şi, într-adevăr, m-au susținut apoi cât au putut şi mi-au cumpărat instrumente, cu condiția să-mi văd treabă la școală şi să demonstrez că sunt un elev silitor. Ceea ce s-a și întâmplat, adică am avut note excelente până când am terminat facultatea de Business [la Jackson State University - n.r.], deci am rezistat ceva timp, nu-i așa? În cele din urmă, tatăl meu [primul farmacist de culoare autorizat să profeseze în Jackson, Mississippi - n.r.] m-a întrebat: ‘Bine, și ce ai de gând să faci acum?’. I-am răspuns: ‘O să cânt.’. A cântărit un pic situaţia şi a sfârşit prin a-mi da niște bani, cu îndemnul ăsta... ‘În regulă, atunci la revedere! Nu o să faci muzică aici, în Mississippi, fiindcă aici nu se întâmplă mare lucru la nivel profesional, aşa că, dacă vrei cu adevărat să pătrunzi în industria muzicală, trebuie să te duci la New York sau la Los Angeles, în California.’. Ei bine, i-am urmat sfatul şi exact asta am făcut. [...]

Citiţi interviul complet cu ZAC HARMON pe www.zilesinopti.ro

www.zilesinopti.ro

foto © Zac Harmon facebook

foto © Darren Carroll

Iulie 2026

PAGINA 57

TEXT DE ALEX MUŞAT

ANIVERSARE

n iulie 1976, Marea Britanie se afla în mijlocul uneia dintre cele mai toride veri ale secolului XX, în timp ce artiști precum Queen sau Paul McCartney se izolau în atmosfera interbelică a țării în cântece precum Seaside Rendezvous sau You Gave Me The Answer. De altfel, e posibil ca acest refugiu să fi fost o metodă eficientă de autoprotecție în fața unui viitor incert, căci dezastrul economic al lui ’76 nu avea decât să prevestească haosul finalului de deceniu: inflație, greve masive și lipsa constantă a locurilor de muncă. La 10 ani după ce imnul hippie All You Need Is Love caracteriza perfect universul lipsit de griji al tinerilor britanici, sfârșitul anilor ’70 poate fi reprezentat prin legendarul vers al formației The Clash, prezent în piesa London Calling, din 1979: „Falsa Beatlemania a murit”. Prin această remarcă, noul val de punkiști supărați ridica un deget mijlociu la adresa trupelor „de carton”, țipatul isteric în fața lui Paul McCartney devenind un act absurd în contextul prăbușirii economice a fostului imperiu.

Pe 4 iulie 1976, The Clash urcau pentru prima oară pe scenă, la pub-ul The Black Swan din Sheﬃeld. Cântând un set de doar 20 de minute, cei cinci și-au deschis oficial porțile unei cariere influente, după ce au petrecut tot drumul de la Londra înghesuiți într-o dubă neîncăpătoare. De altfel, situația la fața locului nu a fost deloc ideală: membrii trupei și-au petrecut o bună parte din concert încercând să-și acordeze instrumentele, iar amatorismul specific punkului atingea cote imense. Fără doar și poate, îmbrățișând estetica anti-sistem a punk-ului, formația avea să reprezinte un colac de salvare pentru tinerii care nu mai vedeau un viitor în Marea Britanie, iar împreună cu The Sex Pistols și mesajele lor anti-monarhie („God Save the Queen / The fascist regime”), au dat naștere unei scene punk imprevizibile și complet haotice din punct de vedere muzical. www.zilesinopti.ro

Desigur, așa cum se întâmplă de multe ori, industria muzicală a „înghițit” fenomenul, a folosit rebeliunea ca metodă excelentă de a face profit și i-a transformat pe The Clash într-una dintre formațiile bine împachetate și promovate ale anilor ’80. Nu de alta, dar poate punk-ul să fie lansat din limuzine? Poate John Lennon să ne cânte despre lipsa de posesii materiale din apartamentul său situat �vis-à-vis� de Central Park? Până la urmă, noul succes mainstream a dus la neînțelegeri interne și dezbinarea trupei în 1986, într-o perioadă în care sintetizatoarele și MTV-ul începeau să domine topurile muzicale. Astăzi, The Clash rămân un simbol al rezistenței anti-sistem, dar și victime ale unei industrii muzicale cu care s-au luptat încă de la începuturi, într-o perioadă în care punk-ul creiona perfect lipsa de speranță a tinerilor britanici. PAGINA 59

FESTIVAL

TEXT DE DELIA MITRACHE

. .. e li iu în ia n â m o R in d ri Festivalu o hartă a muzicii live

melomani, România se transformă untem deja în plină vară, iar pentru pot satisface aproape orice gust într-un spaţiu al festivalurilor care e urbane nu mai oferă aceeași densitat muzical. Într-un an în care scenele a afar în ă ile experiențe muzicale se mut de evenimente live ca în trecut, mar rice. Traseul în curți de castele sau în orașe isto rii, natu l ocu acestora: pe litoral, în mijl pați, trecând prin Car și nia silva Tran prin re și continuă festivalier începe pe malul Mării Neg blues, rock alternativ ică, trap și hip-hop, jazz, indie, electron universuri sonore complet diferite: e eveniment vine ecar fi iar val, fi construită în jurul unui festi și metal. Practic, o vacanță poate ășește simplul dep care ță rien expe o și atmosferă specifică cu propria identitate: public diferit, concept de concert.

Beach, Please! (Costinești, 8-12 iulie)

Pe litoral, vara începe cu unul dintre cele mai mari fenomene recente ale scenei muzicale românești: Beach, Please!. Festivalul de la NIBIRU Costinești a crescut spectaculos într-un timp foarte scurt, transformând cultura urbană — hip-hop, trap, rap, R&B— într-un eveniment de amploare. Specificul Beach, Please! este legat de noua generație de consumatori: artiști descoperiți pe platforme de streaming, comunități formate online și o cultură vizuală apropiată de marile festivaluri urbane americane. Nu este un festival construit în jurul nostalgiei, ci în jurul prezentului — al trendurilor și viralului de moment. Lineup-ul din 2026 include nume precum Playboi Carti, Future, Don Toliver, Quavo, Tyla, Yeat, BIA, Ski Mask The Slump God și Nemzzz, alături de artiști români precum Alex Velea, B.U.G. Mafia, Deliric, Erika Isac sau Killa Fonic. Playboi Cart i PAGINA 60

ØKSE

Gărâna Jazz Festival (Gărâna / Caraș-Severin, 9-12 iulie)

La o distanță complet opusă ca atmosferă se află Gărâna Jazz Festival, desfășurat în Poiana Lupului și în zona Văliug, eveniment definit de combinația dintre muzică de elită și peisaj natural. Gărâna nu funcționează după logica marilor festivaluri comerciale. Publicul vine aici pentru relaxare și pentru a descoperi artiștii care explorează limitele jazz-ului contemporan. Programul combină proiecte internaționale, improvizație, fusion și experimente sonore. Ediția 2026 aduce artiști și proiecte precum Pete Roth Trio feat Bill Bruford, Mammal Hands, Oz Noy Trio, Søren Bebe Trio, Zaharenco sau ØKSE, alături de numeroși artiști români și europeni. www.zilesinopti.ro

IulIe 2026

POP CULTURE MAGAZINE

ARTmania (Sibiu, 24-25 iulie)

The Cure

Electric Castle (Bonțida / Cluj, 16-19 iulie)

Electric Castle rămâne unul dintre cele mai complexe festivaluri românești. Desfășurat la Castelul Bánﬀ y, evenimentul combină patrimoniul istoric cu scene mari, instalații, artă digitală, experiențe interactive și muzică. Muzical, Electric Castle este probabil cel mai eclectic festival din România. Nu există o singură direcție dominantă: rock, indie, electronică, hip-hop, pop și alternative se întâlnesc în același program. Ediția 2026 îi are ca headlineri pe The Cure și Twenty One Pilots, două nume care acoperă generații diferite de public. Punctul forte al Electric Castle este tocmai senzația de „oraș temporar”. Festivalierii nu vin doar pentru un concert anume, ci pentru câteva zile întrun univers paralel, construit în jurul muzicii, creativității și explorării.

Open Air Blues Festival Brezoi (Brezoi / Vâlcea, 20-26 iulie)

Brezoi este una dintre cele mai frumoase povești ale festivalurilor românești recente. În doar câțiva ani, localitatea din Valea Lotrului a devenit un punct important pe harta europeană a bluesului, atrăgând public din România și din străinătate. Ediția 2026 are ziua de deschidere dedicată European Blues Challenge România, iar festivalul propriu-zis include șase zile de concerte pe trei scene - Main Stage, Forest Stage și Night Stage, pentru care sunt confirmate nume precum: Kenny Wayne Shepherd, Eric Gales, Coco Montoya, Sugaray Rayford, Taj Farrant, Vanessa Collier, Blood Brothers sau Gary Moore Legacy. www.zilesinopti.ro

În centrul Sibiului, în Piața Mare, ARTmania continuă tradiția unuia dintre cele mai importante festivaluri dedicate rockului alternativ, progresiv și metalului. Față de festivalurile de tip camping, ARTmania are o particularitate: orașul devine parte din experiență. Concertele au loc într-un decor medieval, iar publicul poate combina muzica cu atmosfera unuia dintre cele mai spectaculoase centre istorice din România. Festivalul rămâne o destinație importantă pentru fanii trupelor cu identitate puternică și concerte construite în jurul unei comunități.

Rockstadt Extreme Fest (Ghimbav / Brașov, 27-31 iulie)

Finalul lunii aparține celei mai intense zone muzicale... metalul. Rockstadt Extreme Fest, care are loc anul acesta la Ghimbav, într-un nou spațiu, a devenit una dintre cele mai importante întâlniri metal din Europa de Est, reunind sub aceeași umbrelă subgenuri precum heavy metal, death metal, metalcore, black metal sau hardcore. Lineup-ul ediției 2026 este unul masiv, cu nume precum The Prodigy, Sabaton, Marilyn Manson, Lamb of God, Godsmack, Helloween, Accept, In Flames, Arch Enemy, Soulfly, Satyricon, Carcass și multe alte trupe internaționale. Rockstadt este festivalul unde energia publicului este parte din spectacol: circle pit-uri, crowdsurfing, riﬀ-uri grele și o comunitate extrem de fidelă. The Prodigy

PAGINA 61

foto © Maya Hawke FB

INDIE STAR

SLAYYYTER

Cea mai rea fată din spațiul Hyperpop

upă titlul noului ei album, Worst Girl in America, dar şi al pseudonimului cantautoarei americane Catherine Grace Garner, născută în 1996 într-o suburbie a St. Louis, s-ar putea crede că avem de-a face cu o promotoare a unei forme extreme de Rock, însă ar fi o eroare ce merită corectată, întrucât creativitatea sa are o fundaţie cu totul aparte, inclusiv de natură biografică, ţinând cont de experienţele de cam girl după abandonul studiilor universitare, interacţiunile anarhice cu diversele sub-culturi, pasiunea pentru filmele lui David Lynch sau modul în care şi-a format un fanbase datorită SoundCloud.

De fapt, Slayyyter, nume inspirat de cel al personajului Ron Slater din filmul-cult cu liceeni al lui Richard Linklater, Dazed and Confused, a fost ales în urmă cu un deceniu de către tânăra Grace, crescută în casă pe melodiile lui Michael Jackson, Elton John sau Beatles, din simplul motiv că l-a putut folosi ca username pe toate platformele de social media, în cadrul comunităţilor de tip Stan Twitter, unde a început să-şi promoveze de una singură compoziţiile, care reflectau deopotrivă apartenenţa ei la cultura stoner din Midwest şi apetitul pentru zona Pop. Worst Girl in America, al treilea LP lansat de Slayyyter după Troubled Paradise (2021) şi Starfucker (2023), reprezintă un bun punct de plecare în a descoperi o artistă Hyperpop care, PAGINA 62

TEXT DE IOAN BIG

vizual, se plasează în “era MySpace” şi, muzical, se raportează la Britney Spears, Lady Gaga sau Beyoncé, dar, în fapt, sună şi se îmbracă mult mai Y2K decât acestea, deoarece înglobează cu naturaleţe în sound-ul ei influenţe ce baleiază mai multe decenii de muzică Pop, de la Synthwave-ul opzecist la tuşe contemporane de EDM, Neo-Punk şi Hiphop, iar apariţiile “trashy” din turneele cu Charli XCX sau Kesha trimit mai degrabă la rebeliunea împotriva educaţiei catolice primite în familie decât la potpuriurile vestimentare kitschy de tip Paris Hilton. Worst Girl in America, primul pas în mainstream (a apărut la Columbia Records, după ce precedentele au fost scoase de label-ul independent Fader), ne întoarce la rădăcinile din Midwest ale lui Grace, fiind construit pe frânturi de amintiri adolescentine foarte personale, menite a închide un cerc retro- şi introspectiv în al cărui centru se află de mulţi ani frustrarea aparentei eternizări a statutului de “tânără speranţă” a muzicii Indie. Spre deosebire de Starfucker, în care perspectiva era una exterioară, prin portretizarea satirică a Hollywood-ului, aici Slayyyter se priveşte pe sine, în încercarea de a găsi în interiorul său resursele pentru a depăşi faza de up-andcomer. Iar faptul că, primăvara aceasta, Worst Girl in America a devenit No. 1 în Billboard Top Dance Albums arată că... a reuşit. www.zilesinopti.ro

TEXT DE BERTI BARBERA

OMUL CU DISCURILE

La începutul secolului XXI, Aaron Parks îşi câștigase deja reputația de muzician care extinde teritorii estetice, aplicându-și formarea jazzistică pentru o muzică fără denumire de catalog. Un bun exemplu este seria de albume înregistrate sub numele „Little Big”. Dar dincolo de experimente, Aaron Parks rămâne un muzician de jazz care iubește melodia și se bazează pe o secție ritmică bine legată, pe un alt instrument solist, complementar și pe spațiile intime, care țin artistul aproape de public. „By All Means” este un album minunat care amintește afecțiunea autorului față de swing și evocă jazz-ul secolului trecut. Nimic nou, doar un set de piese bune aduse la viață de muzicienii ideali. Nimic nostalgic, doar plăcerea de a fi activ într-

Descoperă noul site sunetelive.ro

foto © Isaac Namias

Aaron Parks „By All Means”

un fenomen în plină extindere, o fermă aprobare a perenității lui, satisfacția de a cânta cu cine-ți place, improvizând pe forma unei piese. Parks transmite un mesaj de mulțumire către influențe, familie și colegi, către jazz în mod direct.

The Rolling Stones, o poveste de 60 de ani

Disponibil exclusiv pe magazin.sunetelive.ro www.zilesinopti.ro

PAGINA 63

Gustul Sergiana e Gustul Braşovului şi atunci e firesc să susţinem în Zile şi Nopţi secţiunea eat & Drink.

sergiana.ro

TEXT DE ŞTEFAN CHIRIŢESCU

GuRMAND

Capitolul Eat & Drink este susținut de

HORIA GHIBUȚIU | Pe placul lui Naruto

IulIe 2026

Pe GuSTul NOSTRu

COSMIN DRAGOMIR | ICR-ul, sarmalele și politicienii

Vinul își schimbă hainele. Cocktailurile exotice care ar putea cuceri vara Generației Z

ult timp, industria vinului a încercat să convingă tinerii să intre în lumea degustărilor, a terroirului și a ritualurilor sofisticate. Între timp, Generația Z și-a construit propriile reguli. Mai puțin interesată de etichete și mai atrasă de experiențe, această generație nu caută neapărat un vin bun, ci o băutură care spune o poveste, arată spectaculos și poate fi consumată într-un context social relaxat.

Paradoxal, tocmai cocktailurile ar putea deveni noua poartă de intrare către cultura vinului. În marile orașe europene, de la Barcelona și Lisabona până la Berlin sau Copenhaga, mixologii experimentează tot mai des cu vinuri aromate, spumante și naturale, transformându-le în ingrediente principale pentru băuturi care par desprinse dintr-o vacanță exotică. Unul dintre cele mai interesante exemple este Jasmine Spritz, un cocktail care combină vin spumant cu ceai verde infuzat cu flori de iasomie. Rezultatul este surprinzător: aromele florale se întâlnesc cu aciditatea vinului într-o băutură delicată, parfumată și extrem de fotogenică. Este genul de cocktail care pare creat special pentru generația care își alege destinațiile de vacanță după culorile feed-ului de Instagram. La polul opus, dar la fel de spectaculos, se află Lychee Rosé Cooler. Inspirat din aromele Asiei de Sud-Est, acesta combină vin rosé cu fruct de lychee, suc de lime și apă minerală. Gustul este exotic fără a deveni excesiv de dulce, iar profilul aromatic amintește mai degrabă de un cocktail tropical decât de un pahar clasic de vin. O altă tendință care câștigă teren este utilizarea ingredientelor botanice. Cucumber & Yuzu Sparkler, un cocktail inspirat din Japonia, aduce împreună vin alb sec, castravete proaspăt și yuzu, citricul japonez cu aromă aflată undeva între lămâie, mandarină și www.zilesinopti.ro

grapefruit. Este probabil una dintre cele mai rafinate băuturi ale verii și un exemplu perfect al modului în care vinul poate deveni relevant pentru consumatorii tineri fără să își piardă identitatea. Poate cea mai neașteptată apariție vine însă din zona Caraibelor. Pineapple Wine Punch folosește vin alb aromatic, ananas proaspăt, apă de cocos și câteva frunze de mentă. Cocktailul pare construit pentru plajă, festivaluri și seri lungi petrecute pe terase urbane. Are suficientă personalitate pentru a fi memorabil, dar rămâne suficient de lejer pentru a fi consumat într-un context social relaxat. În spatele acestor tendințe se află o schimbare importantă de mentalitate. Generația Z nu respinge vinul. În schimb, respinge ideea că vinul trebuie consumat într-un anumit fel. Pentru tinerii de astăzi, autenticitatea contează mai mult decât tradiția, iar experimentul este adesea mai atractiv decât convenția. Vara aceasta, succesul vinului s-ar putea măsura mai puțin în pahare clasice și mai mult în combinații neașteptate cu yuzu, lychee, iasomie sau apă de cocos. Iar pentru Generația Z, aceasta pare să fie exact direcția potrivită. PAGINA 65

GURMAND

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

Pe placul lui Naruto Am fost la primul restaurant pop-up anime din România și am degustat preparatele din universul celebrului personaj

m fost pe Calea Victoriei la deschiderea primului restaurant tematic Naruto Shippuden din România realizat cu licență oficială și n-am mâncat doar cu ochii, așa cum se spune, ci și cu gura. Am început cu trei bucăți de Pork Gyoza, câte intră în meniul Combo 1, pe care le-am stins cu Naruto Hokeage’s Dream, adică - iată că substanțialele mele experiențe de gurmand și degustător m-au făcut să pot traduce și un vis - un pahar de limonadă cu piure de mango, suc de lămâie, apă minerală și felii de lămâie. Era să uit să vă spun ce înseamnă Pork Gyoza: colțunași japonezi, umpluți cu un amestec de carne de porc tocată, varză, ghimbir și usturoi - gătiți la abur și serviți cu sos gyoza. Le puteți încerca și voi, și dacă sunteți fani ai faimoșilor în întreaga lume Naruto, Sakura, Sasuke, Kakashi sau Gaara, și dacă nu (dar veți deveni, grație atmosferei din celebrul serial japonez, recreată în centrul Bucureștiului și bazată pe osmoza dintre cultura pop și bucătăria autentic japoneză). Vreme de o lună, de la inaugurare până pe 19 iulie, vă tot puteți specializa în materie de Naruto și în lumea inspirată de acest anime. Veți găsi în restaurantul pop-up cu servire în acest spațiu sau la pachet și un bar care reproduce atmosfera celebrului serial, și sentimentul de apartenență pe care îl avea protagonistul când poposea la restaurantul Ichiraku Ramen. Pentru această perioadă, a fost creat și un meniu special, disponibil în variante cu porc sau pui: The Hokage’s Hearty Bowl, un combo cu ramen Naruto, gyoza și băutură. De gyoza v-am zis, se cuvine să menționez și onigiri, orezul modelat manual cu diferite umpluturi, precum și mochi, desertul tradițional japonez din orez glutinos, cu diverse arome. PAGINA 66

„E primul spațiu din România cu licență oficială Naruto Shippuden aprobat de deținătorii francizei, nu inspirat, nu tematic în sens vag. Oficial. Asta face diferența enormă față de orice altceva există pe piață”, declară Kana Hashimoto, cofondatoare Japanos și Kanpai, stabilită de mai bine de două decenii în România. Kana e din Tokyo și a adus aici „mâncarea japoneză populară atunci când foarte puține persoane știau ce înseamnă un ramen. Ramenul e mâncarea pe care japonezii o apreciază și o consumă la fel de mult cum românul mănâncă o supă tradițională de casă”. Mi-am încheiat degustarea cu un triunghi onigiri somon și am știut că voi reveni la Japanos Athenaeum pentru o experiență niponă veritabilă, chiar dacă, sub raportul vârstei, poate că nu sunt în publicul-țintă. Dar plăcerea de a înghiți ceva bun e aici punct ochit, punct lovit. www.zilesinopti.ro

TOP

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

6 terase din țară unde mănânci un grătar bun

ulie este luna în care românii se împart în două categorii: cei care fac grătar și cei care se duc să mănânce grătar făcut de alții. Dacă faci parte din a doua tabără, felicitări pentru alegerea înțeleaptă. Nu trebuie să cari saci de cărbuni, să păzești micii ca pe niște acțiuni la bursă sau să pleci acasă mirosind ca o afumătoare ambulantă. Am adunat șase terase din țară unde focul este deja aprins, carnea sfârâie cum trebuie, iar singura ta responsabilitate este să alegi ce comanzi. București

Modelier

 Duzilor 12  031.631.0737 În București există multe păreri despre burgeri și aproape la fel de multe locuri cu burgeri. Modelier este unul dintre locurile care au rezistat tuturor trendurilor și continuă să fie recomandat ori de câte ori cineva întreabă: „Bun, dar unde mănânc un burger cu adevărat bun?”. Carnea este vedeta, grillul este tratat cu respect, iar terasa devine rapid neîncăpătoare în serile călduroase de vară. Brașov

Stâna Turistică

 Str. Păstorului, nr. 5, Poiana Braşov,  0726.366.147 Dacă ideea ta de masă perfectă implică munți, aer curat și porții care te fac să regreți că ai spus „da” la desert, atunci Stâna Turistică este locul potrivit. Aici, grătarul vine la pachet cu priveliști de Poiana Brașov și cu genul de atmosferă care te convinge că viața la oraș a fost o greșeală. Pastrama, cârnații și celelalte bunătăți pregătite pe jar sunt exact ce îți dorești după o drumeție. Sau în locul unei drumeții. Nu judecăm. Cluj

Roata Făget

 Drumul Sfântul Ioan 128  0743.555.935 Ascunsă la marginea pădurii, terasa aceasta este refugiul perfect pentru zilele toride de iulie. În meniu găsești preparate ardelenești serioase, fără experimente și fără porții pe care să le cauți cu lupa. Carnea de vânat și preparatele la grătar sunt specialitatea casei, iar aerul din Făget face ca totul să pară cu 20% mai gustos. www.zilesinopti.ro

Timișoara

Grătarul cu Ștaif

 Matei Corvin 4  0752.277.427 Uneori nu ai nevoie de concepte sofisticate. Uneori ai nevoie doar de cineva care știe să facă un grătar cum trebuie. Grătarul cu Ștaif este exact genul de loc care nu încearcă să te impresioneze cu descrieri kilometrice ale preparatelor. În schimb, îți pune în față burgeri suculenți, coaste care se desprind de pe os și suficient BBQ cât să uiți că aveai alte planuri după masă. Iași

Tribeca - Pub & Charcoal Grill

 Palas 7  0731.700.757 Tribeca este genul de loc care te face să spui „merg doar la un burger” și apoi să pleci după coaste, cartofi, desert și două ore petrecute pe terasă. Conceptul este simplu: carne gătită pe cărbune și inspirație americană cât cuprinde. Burgerii sunt vedetele, dar steak-urile își fac treaba fără să ceară aplauze. Constanța

RozMarine

 Vasile Canarache 4  774.430.163 La mare există două tipuri de oameni: cei care mănâncă șaorma pe faleză și cei care își rezervă o masă la RozMarine. Restaurantul profită din plin de apropierea de mare, dar nu se rezumă doar la pește și fructe de mare. Preparatele la grătar sunt executate cu aceeași atenție, iar terasa are exact acel vibe de vacanță care te face să comanzi încă un pahar și să mai rămâi „doar zece minute”. Știi și tu cât durează acele zece minute. PAGINA 67

Sergiana, la Munte și la Mare

TEXT DE LIVIU MEREUȚĂ

Pentru Vacanța Ta! La Neptun, odată cu redeschiderea restaurantului Calul Bălan, ultimele zile din Iunie au schimbat gustul vacanţelor. Asta înseamnă că Sergiana şi Bunătăţurile au ajuns la mare, iar inconfundabilele accente ale bucătăriei ardeleneşti se împletesc din nou cu irezistibile savori dobrogene şi reţete contemporane internaţionale. Rezultatul este o invitaţie irezistibilă. Faceţi un exerciţiu de imaginaţie şi îmi veţi da dreptate! Închipuiţivă că în lista de bucate vă-ntâmpină jumări cu pită şi ceapă roşie, alături de Pomana Porcului, Muşchiuleţul Haiducesc, Ciolanu’ cu Varză Călită,... astea fiind doar câteva dintre mâncărurile cu gust ardelenesc, lângă care Ciolanu’ de Miel, Pastrama de Berbecuţ şi peşti de Marea Neagră şi Dunăre vin să cinstească priceperea păstorilor şi cea a pescarilor dobrogeni. Tot aici veţi găsi şi reţete cu statut de delicatese internaţionale. Aşa sunt Curcanul cu Sos de Mango, ori Pulpa de Raţă Confit, sau Burrata cu Sos de Ananas. Dar vorbele n-au gust şi doar stârnesc pofte pe care nu le pot astâmpăra, aşa că ne oprim aici cu poveştile despre meniu. PAGINA 68

În schimb vă anunţăm că vom continua programul Vinurile Verii, iar asta va deveni cu siguranţă una dintre atracţiile sezonului. Nici nu ar putea fi altfel atât timp cât, până la sfârşitul lui August, sunt programate mai bine de 15 întâlniri cu vinuri de la Domeniile Caraman, Caii de la Letea, Domeniile Davidescu, Licorna, Cotnari şi Strunga Winery. Însă urmărind acest QR cod veţi descoperi la timp tot ce urmează să se întâmple la Calul Bălan. În fiecare vară, Calul Bălan e acea gazdă bună care vă pofteşte la Bunătăţuri şi vinuri de soi, într-o atmosferă de poveste. Iar magia care se ţese aici devine bucurii de vacanţă.

SERGIANA & ZILE ȘI NOPȚI În Poiana Braşov, Sergiana vă pofteşte la Stâna Turistică, loc de ospeţe şi plăcut popas. Aici vă puteţi bucura de soare şi priveliştea munţilor, la mesele din grădină, sau veţi împărtăşi experienţa unei mese bogate într-o ambianţă rustică, plină de pitoresc şi de bun gust. În cartea de bucate, veţi găsi mâncăruri tomnite după Legea Sergiana, aşa cum v-a obişnuit restaurantul nostru din Centrul Vechi al Braşovului, dar veţi descoperi şi feluri care doar la Stână se gătesc. Unele dintre acestea sunt culese de pe cărările ce nu au graniţe şi sunt bătute de păstori prin Carpaţi şi Balcani, chiar până-n Pindu’ armânesc. Baciu nost’, care-i mai mare peste Stână, minteni pune-n ceaun bucăţi faine de berbecuţ, să le năduşească bine ş-apoi le dă gust cu mirodenii, iară Băciţa vă va răsfăţa cu rotocoale din porcşor sub coperiş din pară cu brânză. Aşa că, haidaţi la Stână, c-aci tot timpu-i masa-ntinsă cu Bunătăţuri pentru oaspeţi! La Râşnov, restaurantul Sub Cetate este locul care deschide porţile unei călătorii în timp, spre vremurile cu domniţe, cavaleri şi turniruri. Pentru că apropierea de cetatea care străjuieşte oraşul dă o culoare istorică deosebită împrejurimilor. Însă în apropiere veţi găsi un fragment dintr-o eră şi mai îndepărtată, din timpurile în care dinozaurii stăpâneau planeta. Dino Parc este o atracţie entuziasmantă pentru toţi prichindeii, aşa că traseele de vacanţă ale familiilor cu copii includ negreşit şi acest ţinut fantastic. Iar într-o vecinătate atât de ofertantă, restaurantul nu e nicio clipă mai prejos! Aici plita-i veselă, cuptorul e încins, ceaunu-i fierbinte, în timp ce grătarul sfârâie cu jarul aprins. Pentru că la Sub Cetate, întotdeauna e Vremea Bunătăţurilor.

De la Mare, la Munte v-am purtat alături de Sergiana într-o lume a Bunătăţurilor. Însă mai avem o surpriză, în premieră! E o campanie care se desfăşoară la pas, pe aleile din Neptun, unde dacă o întâlniţi pe Andreea - o veţi recunoaşte uşor după traista cu Calul Bălan! – e de ajuns să răspundeţi corect la întrebarea ei şi câştigaţi un voucher pentru unul din rstasurantele noastre din Braşov, Râşnov sau Poiana Braşov. Pentru că la Munte şi la Mare, Sergiana e Pentru Vacanţa Ta! PAGINA 69

TEXT DE COSMIN DRAGOMIR

PE GUSTUL NOSTRU

ICR-ul, sarmalele și politicienii

m remarcat un schimb de replici de la audierile parlamentare pentru membrii Consiliului ICR. O doamnă nu a primit votul comisiei (politic), iar reprezentantul partidului suveranist i-a imputat că viziunea culturală a candidatei era văduvită de prezența sarmalelor, argument care a legitimat votul împotrivă (repet, tot politic). Ulterior, am citit pe Facebook și poziția celei în cauză, care a nuanțat că niciodată nu ar gira o strategie care să includă și sarmalele. Asta așa, pe scurt, un rezumat sarmalologic al schimbului de replici. Săracele sarmalele, oare cu ce au greșit de au ajuns târâte în discursuri acuzatoare și revanșarde? Aș face o petiție prin care aș cere interzicerea unor astfel de practici, dar petițiile sunt majoritar inutile.

Pe de o parte, sarmalele au devenit exemplul pentru un anumit tip de promovare a culturii, cea exclusiv cu dansuri populare, bucate și poezie patriotică, adică cea desuetă, clasică și, indubitabil, fără efect. O strategie pășunistă care ne-ar trimite cu vreo 30 de ani înapoi ca imagine de țară (nu spun că ele nu ar trebui să fie parte integrantă din promovarea noastră, dar e clar că nu ne mai putem limita la festivalurile de la diferite case de cultură populară). De partea cealaltă, sarmalele sunt exemplu de „așa nu, așa niciodată!” și sunt extirpate din corpul cultural național. Cumva, am simțit un fel de scârbă față de tot ce pot reprezenta ele (vezi mai sus), nu doar lehamitea față de vechi și demodate obiceiuri culturale. În acest caz, sarmaua reprezenta răul ultranaționalismului înțeles prost și aplicat câș. În ambele cazuri, sarmaua devine limitativă, exponent al unor convingeri diferite, portstindard sau statuie ce trebuie dărâmată. E și culture și cancel-culture deopotrivă, n-are abilități progresiste, nici măcar contemporane. În gura unuia, sarmaua e aur și mult bla-bla care să placă urechilor alegătorilor, care, între două proteste împotriva blugilor și bananelor, se opresc la burgeri și șaorma, iar în gura oponentului e câh!, subiect de lustrație culturală și gastronomică. Dar ce vină are sarmaua (care, culmea, nu e ciolan)? www.zilesinopti.ro

Cum oare, ca în cazul ei, discuția să nu fie despre gust, ci despre ceea ce reprezintă (și reprezintă diferit pentru persoane diferite). Sarmaua, așa cum ne dovedesc ambele istorii (adică și cea foarte recentă) e și-n blid, și-n dish-ul de fine dining, tocmai că este versatilă și poate funcționa și la ștrand, și la spa. Să înțelegeți că nu militez pentru un brand gastronomic de țară mezeliform, dar nici nu am cum să le ignor întrun platouaș național. Zic că e mai sănătos să nu vă luați de sarmale, ci să vă înjurați de mame, dar fără să vă jigniți, nu de alta, dar la parastasul culturii române sigur se vor servi sarmale. PAGINA 71

CULINARE

TEXT DE IULIANA CIOCÎRLAN

Nu tot ce conține ciocolată e dulce?

entru mulți dintre noi, ciocolata poate înseamna o simplă tabletă savurată într-o pauză sau ingredientul principal al deserturilor care dispar primele de pe masă. În ultimii ani însă, ciocolata a început să își facă loc în preparate sărate sau chiar cocktailuri. Bucătari din întreaga lume au descoperit că aromele complexe ale boabelor de cacao pot adăuga acel „ceva” (ne)obișnuit preparatelor, iar decizia de a face ciocolata vedeta unui preparat sărat nu poate decât să ne stimuleze curiozitatea.

Unul dintre cele mai cunoscute exemple vine din bucătăria mexicană, unde sosul mole poblano este preparat de secole folosind cacao sau ciocolată neîndulcită. Departe de imaginea unui sos dulce, mole combină ardei iuți uscați, un mix de condimente în care regăsim scorțișoară, piper negru și chimion, semințe de susan și cacao și este servit adesea alături de carne de pui sau curcan.

Un preparat care câștigă tot mai mult teren în restaurantele contemporane este pieptul de rață servit cu sos de ciocolată neagră și fructe de pădure.. Deși combinația poate părea atipică, aromele se completează surprinzător de bine. Gustul bogat al cărnii de rață este echilibrat de notele amărui ale ciocolatei și de gustul acrișor al zmeurei, murelor sau cireșelor negre. Sosul nu este dulce, ci construit astfel încât să evidențieze carnea, iar rezultatul este un fel de mâncare care explorează influențe franțuzești și gastronomia modernă europeană.

Printre cele mai surprinzătoare preparate care folosesc ciocolata se numără tagliatelle al cacao, o specialitate întâlnită în anumite regiuni ale Italiei. Aluatul pastelor este preparat cu pudră de cacao neîndulcită, care le oferă o culoare închisă și o aromă discretă, fără a le transforma într-un desert. Aceste paste sunt servite adesea cu sosuri pe bază de unt, ciuperci, vânat, nuci sau brânzeturi maturate, combinația dintre aromele sărate și notele subtile de cacao fiind una surprinzător de echilibrată.

Printre preparatele vegetariene care folosesc ciocolata într-un mod neașteptat se numără carpaccio-ul de sfeclă roșie cu dressing de cacao. Feliile subțiri de sfeclă coaptă sunt asezonate cu un sos făcut din cacao, oțet balsamic și ulei de măsline, rezultând un preparat în care aromele ușor dulci ale sfeclei sunt puse în valoare de intensitatea pudrei de cacao. În unele variante, delicatesa este completat cu brânză de capră și alune prăjite. PAGINA 72

www.zilesinopti.ro

IulIe 2026

POP CULTURE MAGAZINE

Dacă în farfurie ciocolata surprinde, în pahar reușește să fie și mai spectaculoasă. Unul dintre cele mai populare cocktailuri din această categorie este Chocolate Old Fashioned. Inspirat din rețeta clasică a celebrului Old Fashioned, acesta combină whiskey-ul cu bitter de cacao și sirop de portocală. Rezultatul este un cocktail mult mai puțin dulce decât ne-am imagina. La polul opus se află Chocolate Espresso Martini,, o reinterpretare a băuturii care a cucerit barurile din întreaga lume. Cafeaua intensă, vodka și ciocolata neagră creează împreună un amestec perfect pentru serile lungi de vară.

Pentru cei care preferă milkshake-urile, una dintre cele mai interesante opțiuni este Bushwacker, un cocktail originar din Caraibe care a devenit extrem de popular în Statele Bushwacker Unite. Băutura combină rom, lichior de cafea, cremă de cacao, lapte sau cremă de cocos și gheață, rezultând un mix cremos , similar unui milkshake. Bushwacker este tipul de cocktail care are nevoie, pe lângă amestecarea în shaker cu gheață a tuturor ingredientelor, de gheață pisată în paharul în care se servește, pentru a avea un gust și mai răcoritor. O altă băutură care pune ciocolata în centrul atenției este Brandy Alexander, un cocktail clasic apărut la începutul secolului XX. Preparat din coniac, cremă de cacao și smântână lichidă, acesta este servit rece și, de regulă, cu un praf fin de nucșoară drept decor.

Cei care apreciază ciocolata cu mentă, cu siguranță vor comanda și un Grasshopper. Băutura combină lichiorul de mentă și cel de ciocolată albă cu frișca lichidă și nucșoara rasă. Unul dintre cele mai spectaculoase lucruri la acest cocktail este (poate) culoarea, un verde-mentă care cu siguranță va atrage privirile curioșilor. O altă versiune de Grasshopper se numește Pink Squirrel,, iar în loc de lichior de mentă, pentru preparare, se folosește lichior de căpșune.

Desigur, ciocolata rămâne regina deserturilor, însă reinterpretările moderne merg mult dincolo de combinațiile clasice. Un exemplu tot mai prezent în patiserii este tarta cu ciocolată neagră și ulei extravirgin, unde un blat fraged de cacao este umplut de măsline extravirgin cu un ganache de ciocolată și finisat cu un strat subțire de ulei de măsline în care au stat fructe de pădure, iar la final se adaugă fulgi de sare de mare. În unele variante, desertul este completat cu piper roz zdrobit sau frunze proaspete de busuioc, care adaugă arome neașteptate și intensifică gustul ciocolatei. Dincolo de popularitatea sa, ciocolata continuă să demonstreze că gastronomia nu are limite atunci când vine vorba despre combinații de arome. Iar dacă avem nevoie de un motiv oficial pentru a explora preparate și băuturi pe bază de caco, merită să știm că pe 7 iulie este sărbătorită Ziua Mondială a Ciocolatei. www.zilesinopti.ro

PAGINA 73

Povești de succes Michael Artisan Bakery

Tradiție, familie și pâine cu maia 100% naturală

ichael Artisan Bakery este o afacere de familie 100% românească, dezvoltată din pasiune pentru pâinea autentică și naturală. Începând din 2015, brandul a crescut constant, având la bază rețete simple, ingrediente curate și respect pentru tradiția pâinii cu maia. Dintr-o idee născută în familie, a devenit astăzi unul dintre cei mai importanți producători de pâine artizanală din România, prezent atât în marile rețele de retail, cât și prin livrări la nivel național. La întrebările noastre ne-a răspuns Mihai Caracuda-Păunescu (Michael), fiul proprietarilor și cel de la care vine numele companiei, responsabil de prezența digitală a brandului: site, ads, social media și comunicare.

Cum a apărut Michael Artisan Bakery? Cine sunt oamenii din spatele acestui business și cum ați ajuns la acest concept? Povestea noastră a început în 2015, dintr-o întâmplare simplă, dar plină de pasiune: două pâini făcute în casă de mama mea. Aveam doar 12 ani pe atunci, dar am realizat cu toții rapid că un produs atât de gustos nu trebuia păstrat doar pentru noi. Ne-am dorit să îl aducem în magazine, astfel încât și alți oameni să se poată bucura de o pâine cu adevărat gustoasă și sănătoasă. Sufletul acestui business sunt părinții mei. Eu am început să mă implic oficial de la 17 ani, PAGINA 74

preluând inițial sarcini ușoare, iar astăzi gestionăm afacerea în echipă, toți trei, fiecare având un rol bine definit în bunul mers al lucrurilor. Spuneți-ne un lucru mai puțin știut despre Michael Artisan Bakery. O preconcepție des întâlnită este aceea că Michael Artisan Bakery ar fi investiția unui mare grup străin care și-a deschis fabrici în România. În realitate, lucrurile stau exact invers. Suntem o afacere de familie 100% românească, dezvoltată pas cu pas, prin forțe proprii. Faptul că am ajuns pe mesele a atât de mulți

români se datorează exclusiv seriozității, muncii asidue și implicării noastre totale în fiecare etapă a producției. Povestiți-ne un pic despre produsele voastre și prin ce se deosebesc ele de altele similare de pe piață. Ne mândrim cu faptul că, în prezent, suntem cel mai mare producător de pâine cu maia 100% naturală din România. Ceea ce ne diferențiază fundamental este angajamentul nostru față de calitatea ingredientelor: nu folosim absolut deloc drojdie comercială și nici conservanți. Credem cu tărie în simplitate și www.zilesinopti.ro

Interviu de Gruia Dragomir

în reînvierea artei tradiționale a pâinii cu maia, preparată cu răbdare, exact așa cum se făcea odinioară. Cât de greu a fost să ajungeți în magazinele din țară? Nu aș spune că doar începutul a fost dificil, deoarece întregul parcurs al unui business de producție este o provocare continuă. Intrarea în marile lanțuri de retail din România a necesitat mult efort, iar adevărata dificultate nu este să intri, ci să te menții pe raft. Tocmai de aceea, avem un obiectiv nenegociabil: CALITATEA. Am convingerea că, atâta timp cât oferim constant un produs premium la un preț corect, este imposibil să dăm greș. Care a fost cea mai mare provocare de care v-ați lovit în perioada de activitate? Menținerea standardelor stricte de calitate pe care ni le-am impus reprezintă o provocare zilnică. Din dorința de a susține economia locală, folosim exclusiv făină românească. Însă, dacă loturile de făină nu prezintă parametri optimi de panificație, ne confruntăm imediat cu o dificultate majoră. Acela este momentul în care trebuie să fim proactivi, să ajustăm procesele și să remediem problema rapid, pentru ca pâinea care ajunge la client să rămână impecabilă. Aveți și comenzi din afara țării? Doriți să intrați și pe piețele de afară? În acest moment ne concentrăm atenția pe piața din România. Fizic, produsele noastre sunt prezente în marile rețele www.zilesinopti.ro

de retail din zona de sud a țării, inclusiv în București și Craiova. În paralel, pentru restul țării, am dezvoltat partea de e-commerce, oferind posibilitatea de livrare rapidă, a doua zi, oriunde în România. Piața externă este cu siguranță o perspectivă, dar prioritatea curentă este consolidarea acoperirii noastre naționale. Care este impactul pe care v-ați dori să-l aibă afacerea voastră? Impactul pe care ni-l dorim este unul de educare a consumatorului. Vrem să ajutăm oamenii să înțeleagă importanța unei alimentații naturale, fără aditivi artificiali, și beneficiile reale ale acesteia asupra sănătății. Misiunea noastră este să demonstrăm că te poți bucura de un produs cu un gust cu totul special, care să îți hrănească și corpul în mod sănătos. Care e cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o din perioada în care ați dezvoltat acest brand?

La nivel personal, dezvoltarea Michael Artisan Bakery a fost, de departe, cea mai complexă școală prin care puteam trece. M-a forțat să învăț aplicat din toate domeniile esențiale unui business: logistică, managementul resurselor umane, negociere, marketing digital, contabilitate și e-commerce. Am ajuns în punctul în care cursurile universitare de management au venit doar să teoretizeze concepte și situații practice pe care eu deja le întâlnisem și le rezolvasem în viața reală, în cadrul afacerii de familie. Ce planuri aveți pentru restul anului? Obiectivul nostru principal este extinderea și scalarea operațiunilor. Avem în plan să creștem semnificativ capacitatea de producție, pentru a putea onora cererea tot mai mare și a ajunge pe mesele a cât mai multor români. Pentru a susține această dezvoltare, ne concentrăm pe tranziția către un nou spațiu de producție, mai generos, menținând cu strictețe calitatea și rigurozitatea procesului nostru artizanal. PAGINA 75

DRINK

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

Mondialul berii Cu mult înaintea încheierii turneului final, vă prezentăm campionii lumii!

șa cum e evident pentru oricine se uită la meciurile Campionatului Mondial, la fotbal încep să se priceapă tot mai mulți după extinderea lacomă a FIFA, adică inclusiv jucători din Curaçao ori Capul Verde, participanți nu doar exotici la competiția elitei globale. Dar berea, care intră în ADNul fiecărui spectator de fotbal, are alte reguli. Prin urmare, campionii pot fi desemnați înainte de finala turneului desfășurat în SUA, Canada și Mexic. Vi-i prezentăm cu mândrie de consumatori responsabili în repriza a doua a acestui articol, dezvăluind, în deschiderea meciului, doar detaliul că acești campioni mondiali la bere poartă fuste.

Arabia Saudită sau Qatar, a procurat băuturi fără alcool din malț. Pe scurt, englezul e cel mai bun colecționar de bere mondială din lume. Dar performanța sa, chiar dacă toate țările lumii ar participa la Cupa Mondială, nu se poate compara cu cele ale veritabililor lideri globali ai berii: fanii scoțieni care și-au încurajat echipa națională la acest turneu final. Băutorii de Tennent's lager din țara unde și bărbații poartă fuste au avut un comportament de legende încă înainte de a ateriza în SUA, pe Aeroportul Internațional Logan: au băut toată rezerva de bere a unui zbor în drum spre Boston pentru participarea la Cupă Mondială. Pur și simplu, avionul n-a făcut față setei fanilor scoțieni, care s-au gândit inclusiv la dezvoltarea unui sistem de Ca la fotbal, la Mondialul berii sunt mulți realimentare în aer cum are armata, căci berea pretendenți la titlul suprem. Iată, bunăoară, un e combustibilul vital al oricărui microbist cu englez cu totul respectabil: Gus Hully, fanul fustă. Iar când au coborât pe tărâm american, Angliei care a colecționat bere de la fiecare au secătuit un oraș întreg, lăsând un Boston, națiune participantă la Campionatul Mondial. Gus unde echipa Scoției a avut programate două a fost inspirat de un pasionat care a încercat meciuri, sleit, fără pic de spumă și plin să strângă fiecare bere reprezentativă de capace. a participantelor de la Campionatul „Suntem aici de peste 30 de ani Mondial din 2010. Însă acela a ratat și nu am mai văzut așa ceva”, a titlul, cam ca naționala Țărilor de declarat presei Noelle Somers, Jos în trei finale mondiale. În schimb, director operațional al Hennessy din Gus - care susține și o echipă obscură, Boston. Iar Federal Wine & Spirits Cheltenham Town - a triumfat. A din districtul financiar al metropolei strâns toate berile. Cu noroc - a se citi Gus Hully a anunțat că a epuizat într-o seară berile bulan - a găsit în Florida o sticlă de la fabrica Budweiser și Corona, precum și că ușa unuia de bere artizanală panameză Casa Bruja. Bere dintre frigidere s-a rupt de la deschiderea și irakiană a reușit să ia de la un tip din Polonia, închiderea de atâtea ori. Glorie fanilor scoțieni! căruia i-a cumpărat-o cu 30 de lire sterline. Din Hai, încă una rece, în cinstea campionilor berii! țările în care nu se consumă îndeobște bere, ca PAGINA 76

www.zilesinopti.ro

TOP

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

6 cafenele din țară unde să bei un Cold Brew Tonic vara aceasta

vară, așa că poate e momentul să renunți la cafeaua fierbinte și să încerci combinația care salvează verile iubitorilor de cafea: cold brew rece ca o dimineață la munte și tonic suficient de efervescent cât să te convingă că viața are sens și după prima ședință a zilei. Pentru dimineți leneșe, după-amiezi toropite sau sesiuni de „lucrez două ore și mă uit pe geam încă una”, am ales șase cafenele din țară unde merită să comanzi un Cold Brew Tonic vara aceasta. București Artichoke  Calea Victoriei nr. 45  0771.707.869

Pe lângă cafeaua de specialitate foarte bine executată, marele atu al locului rămâne terasa de sub porticurile de pe Calea Victoriei. Într-o dimineață de iulie, cu un Cold Brew Tonic în față și orașul trecând încet prin fața ta, aproape că te simți într-un city break pe care nu l-ai plătit. Dacă ai de scris, de citit sau doar de privit lumea, acesta este unul dintre cele mai bune locuri din Capitală pentru toate trei.

Brașov BO coffee shop  Apollonia Hirscher 10  0722.660.808

BO Coﬀee Shop e un mic refugiu pentru iubitorii de cafea de specialitate din Brașov. Cu un design minimalist și prietenos, locul îmbină gustul intens al cafelei cu liniștea unei dimineți în centrul istoric. Este genul de cafenea unde fiecare ceașcă te invită să mai rămâi câteva minute în tihnă, mai ales că priveliștea spre Tâmpa e minunată de aici

Cluj Cofeels  Gheorghe Șincai 9  0749.883.350

La Cofeels, fiecare cafea comandată susține integrarea profesională a persoanelor cu dizabilități de vedere, iar asta transformă fiecare vizită într-un gest care contează. Dincolo de misiunea socială, cafeaua este excelentă, iar Cold Brew Tonic-ul este exact ce îți trebuie într-o zi toridă de iulie. Este genul de loc care demonstrează că o cafea bună poate face mai mult decât să te trezească. www.zilesinopti.ro

Iași Gist  Cuza Vodă 4  0748.808.019

În aceeași zi poți veni aici pentru o cafea de specialitate, să rămâi pentru brunch, să revii seara pentru un cocktail și să nimerești, între timp, la un concert sau un eveniment cultural. Cu alte cuvinte, dacă îți place să-ți petreci timpul în locuri care au mereu ceva de oferit, ai găsit adresa potrivită. Totuși, înainte de toate acestea, începe cu un Cold Brew Tonic. Pentru că orice plan bun începe cu o cafea bună.

Timișoara Brewno  Gheorghe Lazăr 6  0731.936.426

Brewno este una dintre cafenelele care au contribuit serios la cultura de specialty coﬀee din Timișoara. Este locul unde intri pentru o cafea și ieși cu încă trei recomandări despre origini, metode de preparare și boabe pe care trebuie neapărat să le încerci. Vara însă există un singur răspuns corect: Cold Brew Tonic.

Constanța Lighthouse Cafe  Constantin Brătescu 50  0770.990.87

La mare, hidratarea este importantă. Cafeaua este și ea importantă. Din fericire, Cold Brew Tonic-ul rezolvă elegant ambele probleme. Lighthouse Cafe este unul dintre locurile preferate de iubitorii de specialty coﬀee din Constanța și genul de cafenea care pare făcută special pentru diminețile de vacanță. PAGINA 77

MIXOLOGY

POP CULTURE MAGAZINE

Citrice și gheață: selecția verii în pahare Dacă planurile de vacanță sunt încă deschise și destinația verii pare greu de ales, există și o altă metodă de a intra în atmosfera sezonului: prin gust. Uneori, câteva ingrediente bine alese reușesc să spună povestea unui loc la fel de bine ca o fotografie sau un bilet de avion. Iar vara, citricele sunt cele care dau tonul — proaspete, intense și imposibil de ignorat. De la note de lime și lămâie până la accente de portocală sau grepfrut, cocktailurile cu iz citric aduc instant senzația de vacanță și energia serilor lungi de vară. Mai jos am selectat cinci cocktailuri cu arome speciale care merită să își găsească locul în paharele voastre în noul sezon estival.

SEA BREEZE

Aceasta nu este doar o simplă băutură, ci mai degrabă o experiență senzorială care te duce cu gândul la o briză răcoroasă de ocean, la apus, într-o destinație unde aerul sărat se amestecă cu lumina caldă a verii. La baza băuturii stă vodka fiind completată de sucul de merișoare, care aduce o aciditate plăcută, și de sucul de grapefruit, ce oferă un gust ușor amărui și citric, echilibrând perfect dulceața fructată. Pentru un efect cât mai atrăgător, se poate decora cu o felie de grapefruit sau lime și va fi perfect de degustat într-o zi de vară, la o terasă, când veți dori un cocktail lejer și răcoritor, care să vă ducă cu gândul la vacanță și la libertatea verii.

SEX ON THE BEACH

Un cocktail atrăgător și intens fructat - perfect pentru serile de vară în care vrei o băutură jucăușă, dulce și ușor exotică - este Sex on the Beach, un clasic modern asociat cu vibe-ul relaxat al plajelor însorite și al petrecerilor estivale. Combinația sa este una vibrantă, fiind alcătuit din vodka, lichior de piersici, suc de portocale și suc de merișoare. Vodka oferă o bază neutră, lichiorul de piersici aduce o aromă catifelată și aromată, sucul de portocale adaugă prospețime citrică, iar merișoarele completează totul cu o notă ușor acrișoară. Pentru un garnish atrăgător, se pot adăuga felii de portocală sau o cireașă maraschino, dar și pentru a da un efect vizual cât mai fresh și estival.

PAGINA 78

www.zilesinopti.ro

TEXT DE CEZAR DELI-IORGA

POP CULTURE MAGAZINE

LIMONCELLO SPRITZ

Acest cocktail este foarte cunoscut în sudul Italiei, cu precădere pe coasta amalfitană, datorită aromelor sale luminoase și citrice oferite de lichiorul tradițional Limoncello, care, combinat cu prosecco și apă minerală carbogazoasă, creează o băutură răcoritoare, numai bună pentru zilele călduroase de vară. Gustul său este proaspăt, ușor dulce și citric, amintind de atmosfera veselă a teraselor italiene și de serile lungi petrecute pe malul mării. Decorul este în ton cu peisajele mediteraneene, și anume cu felii subțiri de lămâie și frunze proaspete de mentă, care oferă un aspect elegant și solar. Este varianta cea mai bună de savurat atunci când stați la o terasă animată, privind marea Mediterană la apus cu cei dragi vouă.

CAMPARI ORANGE

Campari Orange este un alt cocktail emblematic al aperitivo-ului italian, asociat cu atmosfera rafinată a teraselor din Milano și cu eleganța verilor mediteraneene. Deși are o rețetă minimalistă, băutura s-a remarcat prin echilibrul dintre notele amărui și cele fructate, devenind una dintre cele mai apreciate combinații pe bază de Campari. Caracterul său intens și gustul dulce-amărui sunt date de amestecul dintre lichiorul italian Campari și sucul proaspăt de portocale. Aroma distinctă și ușor bitter a lichiorului este îmblânzită de prospețimea și dulceața naturală a portocalelor, rezultând o băutură răcoritoare, echilibrată și elegantă. Poate fi ornat cu felii proaspete de portocală pentru un aspect cât mai atrăgător, iar dintr-o simplă înghițitură puteți fi purtați spre atmosfera însorită a Italiei, unde timpul pare să curgă mai lent.

WHITE LADY

Pentru finalul recomandărilor nu puteam să nu amintesc de celebrul White Lady, unul dintre marile cocktailuri clasice ale secolului XX, popularizat de barmanul Harry MacElhone la Harry’s New York Bar din Paris. Acesta vă va încânta cu gustul său proaspăt și echilibrat, cu note citrice rezultate din combinația de gin, triplu sec și suc proaspăt de lămâie. Împreună creează un amestec delicat între aromele botanice și prospețimea citrică, transformând cocktailul într-o băutură elegantă și răcoritoare. Pentru un aspect sofisticat se poate adăuga o coajă subțire de lămâie și veți avea impresia că sunteți într-un bar parizian, atunci când îl veți savura. Un cocktail clasic, numai bun de testat în această vară! www.zilesinopti.ro

PAGINA 79

TEXT DE ALIN GĂLĂŢESCU

DeSIGN

Interviu cu ALIS LALU: „Bijuteria m-a ales pe mine”

POP CULTURE MAGAZINE

DeSIGN/ ARHITeCTuRĂ

Arhitectura curată într-o lume fără resurse

FASHION

ALIN GĂLĂȚESCU | „BRÂNCUȘI 150”BEST OF

Iulie, între moda de vacanță și cea de înaltă clasă

una iulie, prima dintre cele două „oficiale” de vacanţă, nu este una de inactivitate în domeniul fashion. În primul rând, este de remarcat munca titanică a tuturor atelierelor de creaţie pentru nunţi, care funcţionează fără oprire în sezonul estival, deseori, câte 10 ore pe zi, asigurând astfel producţia pentru aproape întregul an.

Dialogul important din perspectiva publicului e însă altul, cel dintre colecţiile de Cruise - o continuare a startului din luna iunie - şi sezonul de Haute Couture de la Paris. Astfel, cele mai relaxate colecţii ale anului se intersectează în aceste săptămâni într-un mix inedit cu cele mai complexe, rafinate şi artistice creaţii vestimentare ale maeştrilor modei... moda abordată ca artă! Astfel, în perioada 6-9 iulie, vom asista la coagularea celor mai sofisticaţi şi reprezentativi artişti ai modei. În România, luna începe în forţă prin cel mai important şi amplu eveniment dedicat creaţiilor de Cruise: „POOL FASHION SHOW” 2026, ajuns la ediţia a treia. Acest show anual face parte din ciclul DIALOGURILOR, urmând după „Modă vs. Spiritualitate – MIRCEA ELIADE”, „Modă vs. Poezie – NICHITA STĂNESCU” şi „Modă vs. Sculptură – DALÍ”, şi urmează se desfăşoare chiar pe 1 iulie, la excelenta piscină Diamond din Bucureşti, sub tema: „Modă vs. Dans – CARIBBEAN QUEEN”. www.zilesinopti.ro

Dacă în primul sezon am explorat Route 66 - zona de Americana -, iar anul trecut, show-ul a fost centrat pe universul Siciliei, deci pe spaţiul italian, acum inspiraţia e dată de universul sonor şi cromatic, de personaje şi stiluri din Cuba, Jamaica şi Porto Rico. Va fi un nou eveniment autentic, proaspăt şi plin de surprize al modei româneşti, definitoriu pentru sezonul intermediar de CRUISE de la noi, însă racordat la sistemul internaţional, aşa că iulie se anunţă o lună interesantă pentru lumea fashion-ului. Ţinem aproape!

PAGINA 81

DESIGN

INTERVIU DE ALEXANDRA BUJENIŢĂ

Alis, care este prima amintire pe care o ai legată de bijuterii? Îți amintești o piesă care te-a fascinat în copilărie sau pe care ai admirat-o ani la rând? Prima mea amintire legată de bijuterii este din copilărie, când am ieșit la joacă purtând un colier al mamei. Era un colier cu o perlă naturală. În timpul jocului am pierdut perla, iar regretul m-a urmărit multă vreme. Mama a păstrat colierul și a înlocuit perla cu o mărgeluță. Ani mai târziu, după ce am început să creez bijuterii, am putut să îi redau piesei forma inițială, înlocuind perla pierdută. Mama poartă colierul și astăzi, iar pentru mine are o valoare emoțională aparte.

ALIS LALU: „Bijuteria m-a ales pe mine” Pentru ediția 2026 a Romanian Jewelry Week, ALIS LALU pregătește Strata – Beauty in the Fracture, o colecție inspirată de forțele tectonice și de momentul în care presiunea se transformă în creație. În bijuteriile sale, argintul și abanosul sunt traversate de falii simbolice care evocă fragilitatea, transformarea și forța ascunsă din spatele aparențelor. Am stat de vorbă cu artista despre primele sale amintiri legate de bijuterii, despre întâlnirile care i-au modelat parcursul creativ și despre felul în care o ruptură poate deveni începutul unei noi forme de frumusețe. PAGINA 82

Când ai realizat că bijuteriile înseamnă pentru tine mai mult decât un simplu accesoriu și pot deveni o formă de expresie? Am realizat că bijuteria poate fi mai mult decât un simplu accesoriu atunci când am început să creez primele mele piese. În acel moment am înțeles că ea poate exprima atât personalitatea și povestea celui care o poartă, cât și sensibilitatea și universul celui care o creează. Pentru mine, întâlnirea cu bijuteria a venit într-o perioadă în care eram pregătită să îmi schimb viața și să caut o formă de expresie care să mă reprezinte cu adevărat. Privind în urmă, simt că a apărut exact la timpul potrivit și că, într-un fel, bijuteria m-a ales pe mine, nu eu pe ea. Există o moștenire de familie în materie de bijuterii? O piesă, o poveste sau o persoană care ți-a influențat relația cu acest univers? Nu există în familia mea o tradiție a bijuteriei în sens profesional, însă, cum ziceam mai sus, bijuteriile mamei au fost prima mea legătură cu acest univers. Ele mi-au trezit, încă din copilărie, www.zilesinopti.ro

Iulie 2026

curiozitatea și fascinația pentru obiectele cu valoare afectivă și pentru poveștile pe care acestea le poartă. Mai târziu, când mi-am dorit să învăț efectiv meșteșugul, am căutat multă vreme pe cineva dispus să își împărtășească experiența, însă am descoperit o breaslă destul de închisă. Întâlnirea decisivă a avut loc în ianuarie 2011, când am urmat cursurile Școlii de Bijuterie Contemporană Assamblage, sub îndrumarea designerului și mentorului David Sandu. Consider că am avut mult noroc, pentru că, alături de profesorul meu, am descoperit mai mult decât bijuteria convențională: am descoperit bijuteria de autor. Am înțeles că aceasta nu trebuie să urmeze reguli sau direcții rigide și că, în calitate de creator, îmi pot construi propriul limbaj și îmi pot stabili propriile reguli. Ai lăsat în urmă o carieră în corporație pentru a urma o pasiune. Ce a cântărit cel mai mult în această decizie? Cel mai mult a cântărit emoția pe care am simțit-o atunci când am realizat primul meu inel. A fost un moment atât de puternic, încât m-a determinat să îmi amenajez rapid propriul atelier, câștigând astfel independența tehnică de care aveam nevoie pentru a explora și a crea în ritmul meu. Înconjurată de argint, pietre prețioase și semiprețioase și de toate uneltele necesare, am început să dau formă primelor mele idei. După ce am finalizat zece bijuterii, mi-am adunat www.zilesinopti.ro

Iulie 2026

curajul și m-am înscris la prima expoziție de bijuterie contemporană. Nu aveam alte așteptări decât să primesc un feedback sincer. Reacțiile celor care mi-au descoperit piesele la târg mi-au dat încrederea de a privi bijuteria nu doar ca pe o pasiune, ci ca pe un posibil drum profesional. Din acel moment, decizia a venit firesc: la scurt timp am lăsat în urmă cariera din mediul corporativ și m-am dedicat în întregime bijuteriei. De unde îți iei energia creativă? Există ritualuri, locuri, cărți, expoziții sau oameni care te reconectează cu tine însăți? Energia creativă vine, pentru mine, din tot ceea ce trăiesc și observ. Poate apărea dintr-un detaliu văzut întâmplător, dintr-un om pe care îl întâlnesc, dintr-o conversație, dintr-o emoție sau chiar dintr-o anumită perioadă a vieții mele. De multe ori, inspirația se ivește în cele mai neașteptate momente. Cel mai adesea, însă, mă găsește în atelier, lucrând la masa de bijutier. Acolo mă reconectez cu mine însămi, prin gesturi repetitive, prin contactul cu materialele și prin procesul de a transforma o idee întrun obiect. Nu am neapărat un ritual fix, însă munca în sine este ritualul meu. Picasso spunea că „inspirația există, dar trebuie să te găsească muncind”, iar în acest gând mă regăsesc foarte bine. [...] Citiţi interviul complet cu ALIS LALU pe www.zilesinopti.ro PAGINA 83

PAGINA 84

FASHION

Text de ALIN GĂLĂŢESCU

„BRÂNCUŞI 150” - BEST OF

PAGINA 85

După succesul remarcabil cu „evenimentul anului” în moda românească, ediţia XX a seriei de show-uri FASHION MOMENTS cu tema „BRĂNCUŞI 150”, a urmat editorialul dedicat acestui „moment” cu o parte dintre cele mai interesante creaţii din prezentare. Shooting-ul a pus în raport spaţiul inedit şi futurist de la YUNITY Park, unde a avut loc show-ul, cu reprezentările şi interpretările creative, de consistenţă, ale designerilor pe această temă atât de generoasă. Rezultatul a fost intrarea într-o lume inedită, în care spiritul şi simplitatea, conceptualismul şi atemporalul inspiraţiei brâncuşiene sunt aduse în contemporan, într-un prezent continuu în care marele artist român îşi are locul în eternitate.

PAGINA 86

Creaţii: Alexandra Catrangiu / Alexandra Sandu – „Maam with Love” / Beatrice Lianda Dinu / Carmen Roată / Denis Predescu / Raluca Soare / Steliana Macsimov – „Stellium” / Emilia Tudoran şi Iulia Ghenea – „Zestal”. Foto: Tiberiu Arsene / Asistent: Eduard Scarlat / Modele: Andreea Moldovan şi Ariadna - Etoiles Models / Make-up: Roxana Guzu / Art Director: Alin Gălăţescu / Locaţie: Yunity Park.

PAGINA 87

REMEMBER

TEXT DE TEODORA BRATU

80 de veri în două piese

n simbol al libertății și al modei, bikiniul are o istorie recentă, dar plină de schimbări și controverse. Începând cu 1946, o simplă piesă vestimentară confecționată din atât de puțin material a reușit să fie condamnată de liderii religioși, interzisă pe plaje, preluată de vedete și transformată întrunul dintre cele mai recunoscute simboluri care a revoluționat normele sociale. A fost nevoie de o nouă generație de celebrități, de la Brigitte Bardot pe Coasta de Azur și până la Raquel Welch pe marele ecran, pentru a transforma sursa de indignare într-un icon global. Optzeci de veri mai târziu, povestea sa rămâne strâns legată de istoria popular culture.

Diana Vreeland, fashion editor la Harper's Bazaar și redactor-șef al revistei Vogue, a descris bikiniul drept „cel mai important lucru de la descoperirea bombei atomice încoace”. Ceea ce e de înțeles, pentru Louis Réard că însăși numele este inspirat dintr-un eveniment exploziv. publicul larg. În 1951, Eric Louis Réard, inginerul Morley organizează concursul francez devenit designer de Festival Bikini, ulterior modă, inspirat de femeile cunoscut sub numele de Miss care își suflecau costumele World, iar prima ediție este de baie pentru a se bronza câștigată de Kiki Hakansson cât mai uniform, realizează din Suedia, fiind încoronată un costum de plajă din două purtând un costum de baie piese care lăsa abdomenul din două piese. Acest moment complet descoperit. Îl prezintă a stârnit reacții din partea publicului pe 5 iulie 1946 și Irlandei și Spaniei, care Girl Bikini Festival (Miss World), 1951 împrumută în mod deliberat amenințau că se vor retrage foto © Midcentury Fashion numele de la Atolul Bikini, din competiții, în timp ce Papa locul unde avuseseră loc recent teste nucleare Pius al XII-lea critica aspru modelul, catalogând americane în Pacific, sperând că invenția sa va costumul de baie drept „păcătos”. Ulterior, avea un impact la fel de puternic. bikini-ul începe să fie interzis la concursurile de frumusețe din întreaga lume, iar țări precum Bikini-ul devine popular în rândul femeilor din Belgia, Italia, Portugalia și Spania încep să aplice clasa înaltă europeană, dar rămâne respins de aceste interdicții chiar și pe plaje. PAGINA 88

www.zilesinopti.ro

IulIe 2026

Brigitte Bardot

Drumul către cultura mainstream nu a trecut prin revistele de modă, ci prin imaginea actriței Brigitte Bardot. Când tânăra franțuzoaică a apărut pe plajele din Cannes în 1953, un nou ideal al feminității a luat naștere: liberă, independentă și modernă, fără remușcări. Reputația scandaloasă a bikini-ului dispare și se transformă într-un simbol al tinereții, al plăcerii și al unei lumi în rapidă schimbare, dornică să lase în urmă reținerile din perioada postbelică. Până la sfârșitul anilor ’60 deja nu mai vorbim doar despre un costum de baie, ci și de-o parte din istoria Hollywoodului. În Dr. No (1962), o scenă care durează doar câteva clipe consolidează legătura dintre bikini, glamour și fantezia cinematografică: Ursula Andress iese din Marea Caraibelor purtând un bikini alb. Câțiva ani mai târziu, Raquel Welch, în One Million Years B.C. (1966), apare într-un bikini din blană care a devenit una dintre imaginile definitorii ale deceniului. Filmele au reușit să aducă bikini-ul unui public mult mai larg decât cel de pe Coasta de Azur, transformându-se dintr-un articol vestimentar controversat într-un simbol puternic de popular culture.

POP CULTURE MAGAZINE

În scurt timp, nu mai vorbim de un subiect tabu. În anii ’80, bikini-ul reprezenta 20% din vânzările de costume de baie, mai mult decât orice alt model din SUA, și încep să fie popularizate diferite variante, precum „tankini” și „camikini”, care aveau Karl Lagerfeld, Chanel topuri lungi ce acopereau abdomenul și se terminau la nivelul șoldurilor. Apare și „microkini”, care punea în evidență și mai multă piele, Karl Lagerfeld venind cu propria versiune în cadrul prezentării de modă Chanel din primăvara lui 1996. În același an, bikini-ul devine ținuta oficială a jucătoarelor de volei pe plajă de la Jocurile Olimpice din 1996, iar la scurt timp, concursul Miss America renunță la interdicții, permițând concurentelor să poarte costume de baie din două piese în timpul competiției.

Ursula Andress

Astăzi, discuțiile din jurul bikini-ului se concentrează din ce în ce mai mult pe diversitate, reprezentare și atitudine pozitivă față de propriul corp, iar brandurile tinere adoră să-l reinterpreteze la nesfârșit: deconstruit la Emily Watson, dotat cu un filtru SPF 50 la Talia Collins, decupat la Louisa Ballou, asemănător unei bijuterii la Dolla sau creat din plase de pescuit reciclate la Fish Swim. Celebrități precum Rihanna, Lady Gaga sau Nicki Minaj au folosit bikini-ul ca pe un instrument de autoexprimare, în timp ce și fenomene culturale precum Barbie au revizuit și reinterpretat simbolistica pentru noile generații. De-a lungul deceniilor, bikiniul a reprezentat un scandal, un simbol al eliberării, un mit de la Hollywood, un element indispensabil al garderobei vedetelor, dar mai presus de toate, a reflectat societatea care îl poartă, adaptându-se constant la atitudinile în schimbare față de corp, feminitate și identitate.

www.zilesinopti.ro

PAGINA 89

AWARDS

TEXT DE ALIN GĂLĂŢESCU

Parfumul lunii IULIE:

„DOR” de Essence de Roumanie by Cristina Balan prin ELYSEE PERFUMERY Vara aceasta are ca arome simbolice colecţia magnifică semnată de singurul parfumier oficial din România: CRISTINA BALAN, prin Elysee: „ESSENCE DE ROUMANIE”. Aceasta a primit de curând un nou look, dar şi o reformulare / reinventare a creaţiilor originale conţinute. Pentru luna iulie am ales ca fiind cel mai reprezentativ parfumul unisex „DOR”, din Essence de Roumanie.

„Dorul este cântecul inimii, melodia suavă a iubirii ce străbate timpul și distanța doar pentru a-ți aminti că sufletul tău dansează mereu în ritmul prezenței celui iubit.” Timpul a șters mirosul pașilor grăbiți spre un nou început. Închizi ochii și îți șoptește. Te cheamă cu vorbe tandre pentru că amintirea ta cea mai de preț este mereu acolo, în sufletul tău, pentru totdeauna. O sorbi, o simți, o trăiești, o seduci în fiecare clipă, cu fiecare respirație. Nu va exista uitare pentru că porți în tine un DOR nesfârșit. Marea artă este să traduci aceste trăiri complexe în arome. Să cuprinzi necunoscutul subiectiv, dar atât de prezent în fiecare, printr-o sumă de creaţii olfactive, universale, cuprinse în viziunea Cristinei Bălan, intitulată simplu... „DOR”. Fiecare iubire își are … DORUL ei păzitor! Ingrediente: note marine, piper, ghimbir, cardamon, lavandă, boabe tonka, piele și note animalice, mușchi de stejar, cedru, patchouli PAGINA 90

„Dorul este un organ de cunoaștere a infinitului.”

Lucian Blaga www.zilesinopti.ro

TEXT DE IOANA ALDEA

DESIGN/ ARHITECTURĂ

Arhitectura curată într-o lume fără resurse Trăim într-un moment de cotitură, în care criza resurselor și presiunile climatice ne obligă să regândim complet spațiul pe care îl numim acasă. Locuința urbană nu mai poate fi doar un exercițiu de estetică pură sau o demonstrație de opulență. Ea devine, dintr-o necesitate profundă, un spațiu al rezistenței inteligente și al adaptării. O casă modernă nu mai are voie să risipească, iar această realitate naște o nouă filosofie în design: o estetică curată și discretă, unde frumusețea se naște direct din eficiență și moderație.

entru a înţelege cu adevărat această transformare, eficienţa trebuie privită dincolo de abordarea clasică a izolării termice sau a reducerii imediate a costurilor de exploatare. Noua viziune globală impune o integrare profundă între clădire şi ecosistemul său. Locuinţele contemporane mizează pe strategii bioclimatice pasive, unde geometria şi orientarea cardinală devin instrumente principale pentru optimizarea aportului solar pe timp de iarnă şi pentru implementarea unor sisteme dinamice de umbrire vara, www.zilesinopti.ro

diminuând considerabil dependenţa de climatizarea artificială. În plus, această formă de eficienţă implică o rigurozitate structurală extremă, tradusă prin optimizarea consumului de materiale, configurarea unor spaţii polivalente capabile să răspundă nevoilor în schimbare ale locatarilor şi integrarea unor sisteme avansate de economie circulară, precum colectarea şi reutilizarea resurselor de apă sau generarea de energie regenerabilă direct prin elementele de faţadă.

PAGINA 91

Iulie 2026

POP CULTURE MAGAZINE

În paralel, asistăm la o revoluție tăcută în structura profundă a construcțiilor, prin înlocuirea materialelor tradiționale grele, mari consumatoare de energie în procesul de fabricație, cu alternative care nu lasă urme în atmosferă. Lemnul stratificat de înaltă tehnologie devine noul aliat al arhitecturii urbane, capabil să susțină clădiri impresionante în timp ce stochează dioxidul de carbon pe întreaga sa durată de viață. În același timp, structurile din beton ecologic și izolatorii extrași din surse complet naturale, cum ar fi fibrele vegetale sau culturile biologice degradabile, demonstrează că putem construi durabil fără a epuiza pământul.

Această renaștere culturală și ecologică este ghidată în prezent de mișcarea Noului Bauhaus European, o inițiativă care demonstrează că o clădire extrem de sustenabilă nu trebuie să arate ca un laborator industrial rigid sau rece. Din contră, adevărata inovație constă în a îmbina grija față de planetă cu o calitate superioară a vieții de zi cu zi. Această abordare elimină zgomotul vizual, ornamentele inutile și risipa, readucând în prim-plan spațiile aerisite care ne reconectează cu comunitatea și cu ritmul natural al lumii. Este o arhitectură curățată de excese, care pune omul și echilibrul ecologic în centrul existenței sale.

PAGINA 92

www.zilesinopti.ro

Iulie 2026

POP CULTURE MAGAZINE

La final, realizăm că atunci când resursele devin limitate, excesul nu mai reprezintă un indicator al succesului, ci o formă de agresiune vizuală și ecologică. O arhitectură curată, bazată pe linii simple și o prezență discretă care se integrează armonios în peisajul dinamic al orașului sau respectă liniștea zonei rurale devine idealul vremurilor noastre. Această discreție nu înseamnă monotonie sau lipsă de imaginație, ci o maturitate remarcabilă a designului. O fațadă simplă și elegantă ascunde de multe ori o inteligență constructivă superioară, concepută să reziste testului timpului și să reducă la minimum eforturile de întreținere. Indiferent de cadru, o astfel de locuință devine o adevărată oază de liniște, demonstrând că o viață împlinită se sprijină pe echilibru, simplitate și un respect profund față de viitor.

O aplicare practică a acestor principii se regăsește într-o locuință realizată de arhitecții DÉNES Péter și LŐRINCZ Barna, de la DPDAstudio, într-o zonă suburbană din apropierea orașului Miercurea-Ciuc. Deși amplasată într-un spațiu cu o dezvoltare eterogenă, clădirea mizează pe o arhitectură discretă formată dintr-un număr minim de elemente și pe deschideri generoase orientate direct spre panorama orașului. Credite: Autori arh. DÉNES Péter, arh. LŐRINCZ Barna DPDAstudio

www.zilesinopti.ro

PAGINA 93

FASHION EVENT

Text de ALIN GĂLĂŢESCU

Vara, moda românească are mult

PAGINA 94

SOARE... RALUCA SOARE

Dacă putem remarca un designer prolific în această vară, ea e o persoană îndrăgostită de culoare... RALUCA SOARE. Niciodată un creativ din România nu a reuşit performanţa să participe cu ale sale colecţii unice la trei evenimente distincte, în decurs de numai o săptămână şi în oraşe diferite. Ei bine, Raluca Lupulescu Soare a concretizat acest triptic de oportunităţi, toate finalizate cu succese remarcabile. Astfel, totul a început cu Palatul Bragadiru, unde o amplă selecţie dintre creaţiile ei de primăvară-vară 2026 a fost prezentată la o importantă Gală, în faţa a 200 de invitaţi speciali.

Două zile mai târziu o regăsim pe Raluca la Cluj, în lansarea unui festival mare stradal şi cea a unui prototip al unui important brand auto – în prezenţa a peste 400 de personae – cu o amplă colecţie, absolut inedită. Turul de forţă a luat sfârşit după alte trei zile cu o mare prezentare a colecţiei sale de Cruise 2026, de această dată pe tema: „DOLCE FAR NIENTE”, iar asta pentru că a fost invitatul special al redeschiderii Pieţei Italiene, chiar de Rusalii şi de Ziua Italiei. Rezultatul s-a dovedit a fi realmente spectaculos.

PAGINA 95

PAGINA 96

PAGINA 97

Regăsim în această pleiadă de creaţii cele mai importante şi reprezentative trenduri ale verii 2026 şi ale vacanţelor acestui anotimp de poveste. Culori intense, calde, solare, alături de imprimeuri tropicale sau de inspiraţie siciliană – cu fructe mari, în amestecuri cool - ori acvatice sau pescăreşti, sau cu misterioase decupaje grafice ale coastei amalfitane. Accesorii mari şi ultra-color, multe flori, naturale, purtate în genţi imense de promenadă – totul agrementat, în cazul Italiei, cu renumita „Vespa”, simbolul libertăţii mediteraneene. A fost o serie de poveşti fresh, pline de viaţă şi de bucurie în faţa vieții. Mă înclin!

PAGINA 98

Iulie 2026

POP CULTURE MAGAZINE

BucurEȘTI aLIVE

 Jurnal de bucureștean  CLIN D’OEIL  Teatru  Premiere  Performing Arts  Pentru cei mici  Art Expo  Musical  Sunetele Orașului  Cozerie cu Ruxandra  La șosea  Povești din București  FitBucurEști  Biscuit.ro  Festivaluri

CLIN D’OEIL:

VLAD GORNEANU pag. 104

www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 99

IulIe 2026

POP CULTURE MAGAZINE

Salut, București! Ioan BIG, publisher

Noutăţi teatrale la final de stagiune

entru bucureştenii amatori de experienţe teatrale, în general, luna iulie înseamnă limitarea opţiunilor pe care le au la dispoziţie, datorită încheierii stagiunii şi a transferului de atenţie către locaţii asociate destinaţiilor de vacanţă, în special de pe litoral, dacă avem în vedere ŞI festival de la 2 Mai ori SEAS de la Constanţa. În realitate, penuria nu e chiar atât de acută, ţinând cont că, în mare parte, colectivele din spaţiul independent îşi continuă activitatea, că în prima jumătate a lunii avem parte de unele (avan)premiere cu adevărat incitante, iar apoi de un festival, InLight Theater Festival, a cărei ediţie aniversară, a X-a, propune la Teatrul Actorilor, unteatru, Teatrul Amzei, Teatrul Elisabeta şi Centrul de Creatie InLight peste 20 de spectacole, în perioada 13-26 iulie. Să trecem însă în revistă câteva dintre propunerile teatrale inedite care merită avute în vedere în acest final de sezon, pentru că, implicit, oferă unele indicii despre cum se va configura din toamnă viitoarea stagiune. În primele zile ale lunii iulie, la Teatrul Odeon se joacă Lysistrata, savuroasa comedie scrisă de Aristofan cu peste două milenii în urmă, dar care îşi conservă relevanţa prin faptul că războiul, din nefericire, este mereu un subiect de actualitate. Rămâne de văzut cheia personală pe care o va utiliza reputatul regizor Alexandru Dabija în interpretarea poveştii femeilor revoltate ce se unesc pentru a forţa încheierea păcii, însă distribuţia (Mădălina Ciotea, Ioana Bugarin, Elvira Deatcu, Nicoleta Lefter, Alina Berzunţeanu, Meda Victor, Antoaneta Zaharia) pune din start spectacolul pe lista de must-see-uri. Unde, fără îndoială, trebuie inclusă şi Bent, piesa lui Martin Sherman despre persecuţia persoanelor gay în Germania nazistă în perioada epurărilor ce au

www.zilesinopti.ro

urmat Nopţii Cuţitelor Lungi, pusă în scenă de către Eugen Jebeleanu cu o echipă ultra-talentată, printre care se regăsesc tinerii performeri Theodor Şoptelea, Niko Becker şi Vlad Crudu. Cu reprezentaţii programate la unteatru pe 7 şi 27 iulie, spectacolul pune foarte serios pe gânduri în contextul ascensiunii explozive a extremei drepte şi a erodării libertăţii de asumare şi de expresie la nivelul întregii societăţi. De fapt, avem parte de un combo la unteatru, deoarece, pe 18 şi 19 iulie, îi putem vedea pe Corina Moise, Vlad Ionuț Popescu, Florina Gleznea și Alexandru Pavel în thrillerul psihologic Bug, în regia lui Vlad Bălan, o poveste scrisă de Tracy Letts (Ţinutul din miezul verii) despre alienare, frică şi paranoia într-o lume în care linia dintre real şi imaginar devine tot mai greu perceptibilă. Încheiem acest soi de „top 5” al noutăţilor cu două spectacole realizate după piese binecunoscute, avându-i ca autori pe Henrik Ibsen şi, respectiv, Neil Simon. Cel dintâi, Constructorul Solness, în regia lui Mihai Brătilă, va fi prezentat publicului la Teatrul Bulandra pe 11 și 12 iulie, iar rolul faimosului arhitect, a cărui viaţă se schimbă odată cu apariţia unei misterioase tinere, este interpretat de Şerban Pavlu, în timp ce avanpremiera comediei despre universul populat de femei al unui scriitor de succes, Jake şi femeile lui, pusă în scenă de Vlad Zamfirescu, va închide stagiunea Teatrului Nottara pe 15 şi 16 iulie. Una peste alta, există în continuare destule prilejuri atractive pentru a ieşi în oraş, astfel încât se pare că ne vedem şi luna aceasta... la teatru.

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 101

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

JURNAL DE BUCUREȘTEAN

Regal „Vanya” la POINT Dincolo de briliantul act teatral, publicul a primit cadou și întâlnirile autorului Simon Stephens cu actorul și regizorul Sorin Miron „Ce «Vanya»! Ce victorie! Cehov!” Așa am exclamat, după ce am văzut „Vanya” de Simon Stephens (cu Sorin Miron, care semnează regia, adaptarea și universul sonor, scenografia Ariana Miron Presan, o producție POINT). Reiau și aprecierea că acest spectacol cu opt personaje cehoviene interpretate cu cap și har de un actor face ca toate celelalte one-man-show-uri ale stagiunii, nu-s puține, nici de lepădat, să pară pistoale cu apă. După reprezentație, am avut șansa de a asista la un scurt dialog între dramaturgul britanico-irlandez Simon Stephens și actorul Sorin Miron, dar și la răspunsurile lor la întrebări venite din sală. A doua zi, înainte ca Stephens să se întoarcă în Insulă, cei doi au avut noi dialoguri, între ei și cu publicul, despre „Vanya”. Aș elogia aceste prilejuri la fel de mult ca spectacolul în sine - un masterclass de actorie din partea lui Sorin Miron: de câte ori putem să asistăm la ce discută un dramaturg cunoscut în întreaga lume cu un actor din România, pe scena unui teatru bucureștean? Și seara, și dimineața am vrut să aflu destule de la cei doi (mai multe de la oaspete, din motive evidente, legate de accesibilitate). Le mulțumesc pentru modul degajat în care au răspuns, precum și pentru că sunt genul de artiști care ascultă cu adevărat întrebările, nu expediază mecanic solicitările cu platitudini sau cu amabilități, te sancționează fin dacă vorbești un sfert de oră uitând ce voiai să întrebi, gândesc cu capetele lor. www.zilesinopti.ro

Și au mult umor. Așa am aflat, de pildă, motivul pentru care cineva râdea cu poftă în sală când actorul trecea uluitor de rapid pe scenă de la un personaj la altul. Era dramaturgul, dar nu se amuza de jocul în sine: „Râd mereu la propriile mele glume. Există o adevărată dezbatere în teatru despre dacă atunci când dramaturgii râd în teatru, râd doar de propriile glume și cât de amuzanți sunt ei înșiși. Dar când nu poți înțelege limbajul, atunci, evident că nu asta faci. Cred că ceea ce m-a încântat - și încântarea mea s-a manifestat prin râs - a fost o combinație de lucruri. O amintire a propriilor mele glume, cu siguranță. Dar și bucuria de a vedea un artist interpretândule cu atâta claritate. E un lucru cu adevărat magic. Cineva mi-a spus odată că diferența dintre a scrie comedie și a scrie tragedie este că pentru a scrie tragedie, trebuie doar să simți ceva. Dar pentru a scrie comedie, trebuie să o înțelegi și să o înțelegi complet. Acea scriere de comedie, și cred că este valabilă și pentru comedia actoricească, vine dintr-o perspectivă diferită de înțelegere. Și cred că de ce râdeam era că priveam grația înțelegerii lui Sorin despre ceea ce primeam de la Cehov”, a spus Stephens. Iar Sorin Miron și-a probat umorul răspunzând la întrebarea legată de relația cu inteligența artificială și anunțând că va rămâne să joace teatru și când se va scufunda lumea, precum instrumentiștii din „Titanic”. Ce regal! ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 103

CLIN D’OEIL

INTERVIU DE IOAN BIG

VLAD GORNEANU

ncă nu s-au sedimentat impresiile de pe urma recentului concert ZOB, care, prin lansarea albumului Greatest Tits, a marcat aniversarea a 30 de ani de la debutul discografic al formaţiei - Parodisiac, apărut doar pe casetă în 1996 -, că Vlad Gorneanu, cunoscut melomanilor ca VLASE, va urca din nou pe scena de la Quantic pentru un tribut Beatles susţinut împreună cu Oigăn pe 9 iulie. Între Punk-Rock-ul debordând de energie, spiritul protestatar şi umorul acid care l-au propulsat pe VLAD GORNEANU în anii ’90 în atenţia publicului din underground-ul bucureştean alături de Moşu & Co, până la melodiile ultra-fredonabile şi populare ale Fab Four este o distanţă considerabilă, iar asta ne-a făcut să ne întrebăm dacă în apreciatul basist şi vocalist nu se manifestă ceva din Dr. Jekyll & Mr Hyde. Faptul că la această pendulare muzicală putem adăuga şi postura de cârciumar veteran din Centrul Vechi, întrucât Vlase a co-fondat barul 1974 Nişte domni şi fiii în 2007, şi, mai mult, ne amintim că, înainte de a face muzică, a început de copil prin a scrie versuri, a reprezentat un motiv suficient de puternic pentru a porni de la aniversarea ZOB într-o incursiune personală, printre motoare, pisici şi exmatriculări, în spaţiul şi timpii lui Vlase... câţi or fi aceştia.

În căutarea lui Vlase prin viață și muzică

Care a fost sentimentul tău când te-ai uitat în oglindă în dimineața de după concertul ZOB cu retrospectiva Greatest Tits? Ai simţit melancolia standard ‘Uite cum a trecut timpul’ sau o mulţumire de genul ‘Sunt ani pe care i-am câștigat de la viață!’? Sincer, m-am simțit ca după o petrecere extraordinară din care n-am înțeles nimic. Fix așa. Mă uitam și nu înțelegeam cum de mi se întâmplă asemenea chestii mișto, adică a fost aproape aceeași senzație pe care am avut-o la cel de 25 de ani [25 Weird Rounds Reunion, din 2018, susţinut de ZOB tot la Quantic

- n.r.], care a fost primul nostru show mai mare. M-am întrebat în sinea mea dacă asta chiar s-a întâmplat în realitate, pentru că au fost atâţia oameni şi cu toţii au zâmbit, adică n-am văzut o încruntătură pe toată perioada spectacolului... bine, nici nu puteam să văd foarte bine, cămi băteau luminile în ochi, dar, simțindu-i cumva, eu așa am avut impresia. Altfel, am tot timpul din lume, este al meu, doar că se rulează carcasa şi, în oglindă, unde ieri vedeam un golănaș drăguțel, acum parcă văd un contabil sau ceva de genul ăsta, știi? Glumesc. Pe mine chiar nu mă deranjează trecerea

Artwork - Costin Chioreanu

104 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

POP CULTURE MAGAZINE

Iulie 2026

timpului, cu excepţia faptului că nu prea văd venind lucruri bune din spate, care să ia locul a ce se întâmplă acum, deci să îmbunătăţească peisajul într-un fel sau altul. Pe de altă parte, poate și eu sunt de vină că nu mă învârt în cercurile potrivite, fiindcă nici în vremea tinereţii mele nu toți erau rockeri, adică eram numai o mână de oameni şi eu cu ăia stăteam, mă înțelegeam și trăiam, iar ce era în afara bulei noastre, pur şi simplu, nu ne interesa... aşa că, probabil, sunt și acum foarte multe grupuri și grupulețe de felul ăsta, dar nu pot fi chiar toți bătuți în cap, asta sub nicio formă. Dincolo de asta, îmi place unde mă aflu acum, mai ales că nu mă așteptam să ajung la 52 de ani... credeam că pe la 30 și ceva o să crăp, cum ar fi fost și normal la cât am băut. Acum, mi se pare că sunt din ce în ce mai aproape să mă găsesc pe mine, pentru că despre asta a fost cam toată viața mea... am încercat să mă găsesc pe mine însumi. [...]

să încerc să nu mai fac rău celor din jur, pentru că am făcut și eu, la rândul meu, o grămadă. Asta e valabil şi pentru muzică, adică sunt personaje diferite indiferent de ce anume aș cânta în clipa în care sunt pe scenă. Vlase care cântă Beatles o face pentru că e fan Beatles din copilărie, iar Vlase de la ZOB e ăla de la ZOB, un pic mai cumințel acum, fiindcă nu-l mai țin bojocii... plus că ar fi și ciudat să stric pacea pe care de-abia am făcut-o cu spectatorii. Îţi aduci şi tu aminte că, în concertele noastre, dacă numi plăcea ceva, dădeam cu mine în ei, dar s-a schimbat treaba asta şi acum încerc să mă bucur de cântările în sine, să mă bucur de oameni și nu mai am pretenția să schimb lumea. Îl rog în acest caz pe beatlemaniacul Vlase să-mi spună cum s-a găsit cu Oigăn. Care este, de fapt, povestea acestui duo inedit? M-am găsit pe la începutul anilor ’90, când el cânta la Thalita Qumi, dacă nu mă înșel, înainte de a face Kumm, dar am început să ne vedem mai des pe la chefuri după ’95-’96, având destui prieteni comuni. Ne-am descoperit pasiunea comună pentru Beatles, plus că, la petrecerile unde ajungeam cu chitările, cântam împreună şi astfel am observat că avem o chimie foarte bună unul cu altul. [...] Vlase & Oigan foto © Quantic FB

La doar câteva zile de la concertul cu ZOB revii în Quantic, alături de Oigăn, să cânţi publicului piese Beatles. Se manifestă în tine a anume dualitate, poate... doi Vlase? Cred că dualitate e puțin spus. Serios, cred că sunt vreo șase sau șapte personaje undeva prin creier și mă simt foarte mulțumit că am reușit să le țin pe-alea rele la fund și nu prea mai încearcă să scoată capul, adică am reușit să am comunicarea cu mine de așa natură încât Citiţi interviul complet cu VLASE pe www.zilesinopti.ro ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 105

PREMIERA

Iulie 2026

„Lakmé”, în regia lui Andrei Șerban, pe scena ONB Opera Națională București prezintă pe 2 și 3 iulie, premiera spectacolului de operă Lakmé de Léo Delibes, în regia lui Andrei Șerban și sub conducerea muzicală a maestrului Tiberiu Soare. Andrei Șerban extinde semnificația operei, plasând-o în galeria marilor iubiri imposibile, alături de capodopere precum Romeo și Julieta, Aida sau Madama Butterfly, iar din această perspectivă, povestea din India colonială devine o parabolă universală despre modul în care granițele politice și fanatismul distrug destine umane. Cheia de boltă în descifrarea acestei tragedii rămâne însă muzica. La fel ca tinerii din Verona, prinși în războiul absurd dintre familiile Capulet și Montague, Lakmé

106 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

și Gérald sunt victimele colaterale ale unui război cultural și politic. Ei nu se văd ca „un cotropitor britanic” și „o rebelă indiană”, ci pur și simplu ca doi oameni. Societatea din jur este cea care îi forțează să devină inamici. Muzica lui Delibes, în special celebrele Duetul florilor și Aria clopoțelului, funcționează ca un teritoriu al reconcilierii absolute. Ea coboară dincolo de măștile coloniale sau religioase, reflectând o umanitate pură, nealterată, care ne aparține tuturor, indiferent de timp sau spațiu geografic. În repertoriul ONB, Andrei Șerban semnează şi regia spectacolelor Don Giovanni, de Mozart, și Lucia di Lammermoor, de Gaetano Donizetti.

www.zilesinopti.ro

TEXT DE TEODORA CONSTANTINESCU

Festivalul Artpulse: Vara în ritm de artă Concediu în Capitală? Da, ai citit bine! Poate că o vacanță în Maldive sună mult mai bine, poate că deja te visezi pe o plajă cu nisip auriu, savurând cocktailuri și lăsându-te pradă soarelui arzător, dar asta poate face oricine, nu?

Dă-mi voie să-ți propun ceva inedit, la îndemâna oricui și care te va lăsa, surprinzător, și mai îndrăgostit de artă și de București decât erai deja. Sper că te-am făcut cel puțin curios. În inima Bucureștiului, pe o stradă ultratranzitată, care vara devine toiul promenadei de lume bună la orice oră din zi și din noapte, într-o casă veche, cu o curte umbroasă pe lângă care e posibil să fi trecut de foarte multe ori fără să-i acorzi atenția cuvenită, va avea loc un eveniment cultural deosebit. Este vorba despre Festivalul Artpulse, ajuns anul acesta la ediția cu numărul 3, care se desfășoară în perioada 10-12 iulie, la Casa Filipescu-Cesianu de pe Calea Victoriei. Vei putea asista la recitaluri tematice, www.zilesinopti.ro

catchy, care cu siguranță îți vor alina dorul de mare și te vor face să vrei să auzi și să vezi mai mult. Prima zi de festival este dedicată ansamblului ArtpulseVox – un proiect artistic vibrant care aduce în prim-plan energia muzicii contemporane printr-o abordare inovatoare a expresiei vocale. Ce vei asculta mai exact? Un grup vocal exclusiv feminin care te va purta printr-o călătorie sonoră captivantă,

PERFORMING ARTS de la sonorități tribale și piese aparținând folclorului lumii până la fragmente din musical-uri și evergreen-uri care au ținut primul loc în Billboard săptămâni la rând. Bonus? Vei putea asculta numeroase efecte de body percussion și instrumente de percuție fascinante. În cea de-a doua zi a festivalului vei putea lua parte la tragica poveste a surorii Angelica din opera Suor Angelica semnată de Giacomo Puccini. Dar nu-ți face griji! Muzica lui Puccini este atât de frumoasă încât te va fermeca întru totul, indiferent de subiectul abordat. Iar dacă nu ai mai fost până acum la o operă, cred că acesta e semnalul pe care îl așteptai! Gândită pentru soliști și orchestră de cameră, versiunea Artpulse a acestei partituri nu durează mai mult de o oră și cu siguranță te va lăsa fără cuvinte. Duminică, la final de festival, te invit la o gală de operă! Da, da, știu, sună pompos, dar nu-ți face griji, singurele accesorii pe care trebuie să le porți pe toată durata evenimentului sunt curiozitatea și buna dispoziție. Tu vino cu prima, pentru că de cea de-a doua ne vom ocupa noi. Soliștii Artpulse sunt gata să aducă la viață cele mai iubite pagini de operă, într-o versiune tinerească și fresh, cu iz de vacanță, în stilul Artpulse. Meet us there!

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 107

TEATRU

TEXT DE LAURA IVĂNCIOIU

Ne (re)vedem la Estivalul de teatru!

Nu vindem bilete, ci creăm legături. Estivalul ă zicem că ai auzit de Mergem la de teatru (11 iulie – 30 august) înseamnă, de teatru. Dacă nu, îți spun eu – este un fapt, întâlniri, discuții cu artiști de teatru grup de facebook numit chiar (actori, regizori, scenografi, coregrafi așa, Mergem la teatru, unde etc.). Anii anteriori au fost invitați sunt acum peste 80.000 oameni. Să Oana Pellea, Maia Morgenstern, zicem și că ai auzit de Estivalul de Tudor Chirilă, Marius Manole, teatru. Dacă nu, încerc să explic Florin Piersic Jr., Șerban Pavlu, pe scurt, pentru că Estivalul Ofelia Popii, Andrei Măjeri, Vlad de teatru nu este un festival de Logigan, Alexandru Potocean, teatru. Festivalurile promovează Richard Bovnoczki, Andrei Huțuleac, spectacole, iar Estivalul promovează Mimi Brănescu – că să enumăr doar apartenența. La Estival nu ești Oana Pellea câțiva. Accesul publicului este gratuit, dar spectator, ești parte din comunitate. Noi se face pe bază de înscriere. nu organizăm spectacole, ci întâlniri.

estivalul de teatRu 2026

Silvana Negruțiu & Vlad Udrescu - 11 iulie, Teatrul Bulandra | Adrian Damian - 12 iulie, Grivița 53 | Denisa Nicolae & Mihaela Velicu - 23 iulie, unteatru | Ada Milea - 29 iulie, ARCUB | Bobi Pricop & Doru Vatavului - 5 august, Teatrul Metropolis | Andrei Șerban - 20 august, TNB | Marius Turdeanu - 23 august, Teatrul Excelsior | Leta Popescu – 30 august, Cuibul Artistilor.

108 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

www.zilesinopti.ro

Iulie 2026

Uite aici 10 motive pentru care merită să vii în vara asta la Estivalul de teatru: Ai ocazia să te întâlnești cu artistul tău preferat, să îi pui întrebări, să afli cum își construiește rolurile / spectacolele / scenografiile, să faci fotografii cu el, dacă vrei. Anul acesta, invitați sunt Andrei Șerban, Ada Milea, Marius Turdeanu, Silvana Negruțiu, Vlad Udrescu, Andrei Serban Leta Popescu, Bobi Pricop, Doru Vatavului, Denisa Nicolae, Mihaela Velicu, Adrian Damian. 1. Vei petrece o seară frumoasă și relaxată alături de alți oameni cu care împărtășești aceeași pasiune. Estivalul este locul unde comunitatea Mergem la teatru se adună și devine vizibilă. 2. Ai voie să pui orice Vlad Udrescu întrebare vrei, nimeni nu te judecă, nicio întrebare nu este considerată stupidă. 3. O să simți că distanța dintre tine și artiști se scurtează și asta fără să scadă din magie. 4. O să dai ocazia artiștilor să simtă cât sunt de iubiți. Nu li se întâmplă suficient de des. 5. Pentru că accesul este gratuit. Singurul lucru pe care îl cerem este să urmărești postările de pe grup ca să nu ratezi înscrierile. Fiecare întânire are un event creat în grup, iar în event există un formular de înscriere cu toate detaliile. 6. Bei un pahar de vin (sau apă, dacă ești cu mașina), mănânci brânzeturi, produse de patiserie senzaționale și înghețată. Gratis toate. 7. Participi la tombolă și poate câștigi și altceva în afară de o experiență frumoasă. 8. Ai șanse mari să îți faci prieteni. Iar în ziua de azi, când singurătatea e aproape o epidemie, asta nu e puțin lucru! 9. O să râzi și poate uneori o să ai un nod în gât, dar o să fii recunoscător pentru asta. 10. Gazdele noastre din acest an sunt Teatrul Național București, ARCUB, Teatrul Metropolis, Teatrul Bulandra, Teatrul Excelsior, Cuibul Artiștilor, unteatru și Grivița 53. www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

Revin la comunitate Până să organizez primul Estival, mi-era greu să înțeleg ce înseamnă, cu adevărat, o comunitate. Îmi aminteam doar de copilărie, când în satul bunicilor oamenii făceau clacă și se ajutau unii pe alții. În rest, întâlneam cuvântul mai ales în comunicate de presă, unde mi se părea folosit prea ușor, chiar abuziv, ca o promisiune goală, umflată, ca o pălărie prea mare. Acum doi ani, când am organizat prima ediție din Estivalul de teatru, au sărit atât de mulți oameni în ajutor și au dat din timpul lor, din priceperea lor și, uneori, chiar din banii lor, încât am rămas fără cuvinte. Chiar și acum mă emoționez când vorbesc despre asta. E nevoie să dăm cu mopul pe scenă? Dăm! Să stăm la intrare cu listele de participanți? Stăm! Să tipărim din banii noștri niște afișe? Câte? Să aducem o vază de acasă să punem flori pe scenă? Ce culoare să fie? Turnăm vin în pahare, facem fotografii, filmăm, edităm, mutăm scaune. Fiecare pune umărul cu ce știe și cu ce poate. Iar energia acestor întâlniri din cadrul Estivalului de teatru, bucuria oamenilor, îmbrățișările, zâmbetele, emoția cu care oamenii pleacă acasă... sunt greu de descris. Sunt dintre acele lucruri pe care trebuie să le trăiești ca să le înțelegi. Cunosc personal zeci de oameni care s-au împrietenit datorită grupului Mergem la teatru și Estivalului. Și sigur sunt mulți alții de care nu știu! Și cred că unul dintre cele mai mari merite acestui grup este că nu permite hate-ul. Oamenii au învățat în timp că aici este un spațiu sigur și pozitiv. Și mai este ceva ce îmi place enorm: la Estival, spectatorii au voce. Întrebările adresate invitaților nu sunt doar cele pregătite de moderator și nici nu urmăresc să demonstreze cât de multe știm despre teatru. Sunt întrebările oamenilor din sală. Întrebări născute din curiozitate, din admirație, din dorința sinceră de a înțelege cum gândește un actor, un regizor sau un scenograf. Ținem departe elitismul cultural și limbajul profesional. Suntem iubitori de teatru și asta se simte. Ne vedem la Estival! ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 109

PENTRU CEI MICI

TEXT DE ANCA HROMADNIK

O vară de neuitat: FITC sub lumina reflectoarelor

tagiunea 2025-2026 s-a încheiat, personajele TIC au plecat în vacanță, dar dorința noastră de a spune povești care fac parte din identitatea Teatrului Ion Creangă ține în continuare „cortina” trasă. Din 7 iulie până pe 13 august, vă așteptăm pe Facebook și Instagram, pentru a călători împreună în culisele unuia dintre festivalurile cele mai importante inițiate de TIC: FITC sau Festivalul Internațional de Teatru pentru Copii „100, 1.000, 1.000.000 de povești”. Intitulat „O vară de neuitat: FITC sub lumina reflectoarelor”, programul online dedicat istoriei acestui eveniment aduce în atenție informații esențiale din timpul celor 15 ediții de până acum. Pentru că în octombrie urmează o nouă ediție, vom răsfoi virtual, în iulie-august, „albumul” momentelor-cheie din devenirea lui. Un festival creat cu și în numele bucuriei, gândit cu scopul de a construi un context universal al descoperirii, al învățării și al creșterii, dar mai ales pentru a cultiva curiozitatea, atât de specifică vârstei copilăriei, sensibilitatea și încrederea că arta este unul dintre cele mai frumoase moduri de a înțelege lumea și de a ne conecta unii cu alții. Un festival care înseamnă:  accesul la cultura lumii (prin diversitatea 110 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

stilistică a reprezentațiilor din fiecare ediție, susținute de invitați – țări din Europa sau alte continente ori orașe din România);  punți între moduri de a gândi și a crea, aduse în prim-plan (și) prin întâlnirile cu profesioniști, organizate cu scopul de a răspunde, prin actul performativ, cât mai bine personalității fiecărei etape din perioada copilăriei;  posibilitatea de a vedea povești spuse în „100, 1.000, 1.000.000” de feluri, ca să parafrazăm chiar titlul festivalului (minimaliste ori mai bogate vizual, non-verbale sau susținute prin dialoguri, clasice ori experimentale, interactive sau mai înclinate spre contemplare – toate accesibile copiilor și concepute cu intenția de a transforma întâlnirea lor cu teatrul într-o experiență semnificativă). De la primele ediții la cele mai recente, de la oamenii din spatele lui la noutățile ediției din octombrie 2026, fiecare mic capitol din program promite să aducă FITC (și) mai aproape de public. Festivalul din toamna aceasta, de exemplu, se bucură de sprijinul și expertiza unei Comisii de selecție a titlurilor din program, alcătuită din: regizorul Bobi Pricop, cu o activitate constantă în domeniul spectacolelor destinate publicului tânăr; dramaturgul Mihaela Michailov, cu o experiență profesională relevantă în dramaturgia contemporană și teatrul pentru copii și tineret; criticul de teatru Octavian Szalad, specializat în analiza și evaluarea fenomenului teatral contemporan. Vă așteptăm cu drag de teatru și povești, între 7 iulie și 13 august, pe Facebook și Instagram, să facem din această vară una de neuitat! www.zilesinopti.ro

TEXT DE ADINA IACOB

ZILE ȘI NOPȚI

Copiii, din spectatori, exploratori

Școala de Vară OCC

upă un an școlar încărcat cu teme, meditații și activități extracurriculare, întrebarea vine firesc: de ce să mai trimit copilul încă două săptămâni „la școală”, chiar și în vacanță? Răspunsul depinde, de fapt, de ce înțelegem prin „școală”, căci un program de tip școală de vară nu are aproape nimic în comun cu anul școlar, de la care toată lumea vrea o pauză atunci când începe vara. Diferența esențială este că într-o școală de vară nu există note, teme sau evaluare. Copiii nu vin să recupereze materie sau să exerseze ce au învățat deja, ci să facă lucruri pe care programa școlară nu are timp sau spațiu să le acopere: să cânte, să danseze, să creeze, să vadă cum se face un spectacol din interior. E timp structurat, dar nu e timp „de lucru”, iar copiii sunt primii care simt această diferență. Cu un istoric de câteva ediții deja la activ, Școala de Vară OCC mizează exact pe acest tip de timp liber organizat: jocuri sociale, dans, ateliere de creație, audiții muzicale și activități în aer liber, toate adaptate pe grupe de vârstă, pentru copii între 4 și 12 ani. Activitățile se desfășoară la sediul Operei Comice pentru Copii (OCC) din Calea Giulești nr. 16, sector 6, de luni până vineri, între 8:30 și 16:30, în trei serii de câte două săptămâni: 29 iunie - 10 iulie, 13 - 24 iulie și 27 iulie - 7 august. Taxa de participare include mesele zilnice, materialele pentru ateliere și asistența medicală pe durata programului. Înscrierea se face online, pe site-ul instituției, operacomica.ro. Mai e un aspect pe care doar o instituție de spectacole îl poate oferi: schimbarea de rol. În timpul stagiunii, copiii vin la OCC ca spectatori: stau în sală, urmăresc acțiunea de pe scenă, aplaudă la final. Vara, rolul

www.zilesinopti.ro

se inversează: explorează culisele, spațiile de repetiție, locurile în care de obicei nu au acces. Astfel, observă cum se construiește magia pe care o experimentează de obicei doar din fotoliu. Iar când stagiunea se reia, copiii nu mai sunt simpli spectatori într-o clădire necunoscută, ci „cunoscători” care au o relație personală cu locul – ceea ce schimbă complet felul în care experimentează spectacolele la care vor merge apoi. Dincolo de aceste argumente, există o grijă care nu ține doar de vacanța de vară, ci e constantă pentru orice părinte: starea emoțională și mentală a copiilor lor. Un program precum cel de la Opera Comică pentru Copii e menit să construiască spațiul în care copiii se exprimă liber, prin artă, joc și interacțiune cu alți copii, fără presiunea performanței școlare. Această îmbinare între siguranță, structură blândă și libertate de exprimare contribuie direct la echilibrul emoțional al celor mici, indiferent de sezon.

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 111

SUNETELE ORAŞULUI

TEXT DE DELIA MITRACHE

Jazz, reggae, electronică și pop live în luna iulie Dacă iunie a stat sub semnul vocilor feminine și al concertelor cu aer intim, iulie schimbă complet registrul și transformă Bucureștiul într-un mic ecosistem de festival urban. Este luna în care orașul încearcă să compenseze exodul către marile evenimente din afara lui - de la Beach, Please! și ARTmania Festival până la Electric Castle sau Gărâna Jazz Festival - și răspunde cu o ofertă concertistică extrem de variată.

BILAL 7 iulie Club Control Bilal este unul dintre acei artiști care nu pot fi ușor încorsetați într-o singură etichetă, deși punctul său de plecare rămâne jazz-ul contemporan și neosoul-ul experimental. De la începutul anilor 2000, Bilal a devenit o figură centrală a scenei alternative R&B americane, colaborând cu nume precum Kendrick Lamar, Common sau Erykah Badu, contribuind la redefinirea granițelor dintre jazz, soul și hip-hop. Setlistul este, de regulă, fluid... Bilal preferă reinterpretările, improvizația și momentele în care piesele se transformă în jam sessions. THE WAILERS 14 iulie Club Quantic The Wailers aduc la București spiritul reggae autentic, ducând mai departe moștenirea lui www.zilesinopti.ro

Bob Marley și energia unei muzici devenite universală. Concertul marchează 50 de ani de la Rastaman Vibration, album esențial al anilor ’70. Live, accentul nu cade pe nostalgie pură, ci pe continuitate: aceleași mesaje sociale, aceeași energie caldă și hipnotică. Turneul aniversar readuce în prim-plan piese emblematice, precum Positive Vibration, Roots, și War, alături de repertoriul clasic al trupei.

KRAFTWERK 22 iulie Arenele Romane Kraftwerk sunt pionierii muzicii electronice, arhitecții conceptului de muzică digitală modernă. Au influențat muzica electronică și techno, dar și estetica vizuală minimală care a inspirat generații întregi de artiști, contribuția lor depășește cu mult zona muzicală. Kraftwerk transformă scena într-un laborator

audiovizual. Piese precum The Robots, Computer Love sau Autobahn sunt reconstruite ca instalații multimedia, în care sunetul, imaginea și conceptul funcționează ca un tot unitar: o meditație asupra relației dintre om și tehnologie, dintre corp și algoritm, dintre analog și digital.

RITA ORA 30 iulie Arenele Romane Finalul lunii ne duce în zona popului global contemporan, cu Rita Ora, una dintre figurile versatile ale industriei muzicale britanice din ultimul deceniu. Artista a construit o carieră bazată pe hituri radio-friendly, colaborări internaționale și o prezență scenică orientată spre energie, coregrafie și spectacol. Cu piese precum Anywhere, Let You Love Me sau Your Song, Rita Ora navighează între pop, dance și influențe R&B ușor mainstream, într-o formulă gândită pentru public larg și show-uri de festival. ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 113

POVEȘTI DIN BUCUREȘTI

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

Cum a apărut Bazar de Muzică? Cine sunt oamenii din spatele acestui business și cum ați ajuns la acest concept? Bazar de Muzică a apărut din nevoia de a evada din lumea corporate, unde mă simțeam sufocat și lipsit de creativitate. Conceptul a fost inspirat de un eveniment la care am participat, numit Bazar de Cotroceni – un fel de yard sale cu un puternic accent pe comunitate și coeziune socială. Mi-a plăcut foarte mult energia acelui loc și ideea de a aduce oamenii împreună prin pasiuni comune. La început, în spatele acestui business s-a aflat o singură persoană: eu, Vasile Constantin. În prezent, proiectul a crescut și suntem cinci persoane implicate activ în dezvoltarea lui: patru angajați full-time și eu.

BAZAR DE MUZICĂ

Locul unde Bucureștiul redescoperă farmecul muzicii în format fizic

Care a fost investiția inițială și în cât timp preconizezi că o să ți-o amortizezi? Investiția inițială a fost relativ mică, aproximativ 4.000 de euro. Am pornit treptat, concentrându-mă pe construirea unei comunități și pe dezvoltarea unui concept autentic. Estimez că investiția se va amortiza în termen de unu până la doi ani, în funcție de evoluția vânzărilor și de ritmul de creștere a businessului.

Bazar de Muzică este mai mult decât un simplu magazin de discuri - este un spațiu dedicat pasionaților de muzică, dar și colecționarilor, și celor care încă apreciază farmecul formatelor fizice. Pornit din dorința de a construi o comunitate autentică și din pasiunea pentru muzică, proiectul a crescut organic și a devenit un punct de întâlnire pentru oameni cu gusturi și povești diferite, așa cum se vede și pe pagina lor de Instagram. Am stat de vorbă cu Vasile Constantin, fondatorul Bazar de Muzică, despre începuturile businessului, provocările întâlnite pe parcurs, relația cu Bucureștiul și planurile de viitor ale unui proiect care contribuie la revitalizarea culturii muzicale locale. 114 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

www.zilesinopti.ro

Iulie 2026

POP CULTURE MAGAZINE

Spune-ne un lucru mai puțin știut despre magazinul tău. Un lucru mai puțin știut este că avem și un magazin online, Bazar de Muzică. În plus, facem schimburi și achiziționăm marfă direct de la persoane fizice, fapt ce ne permite să adăugăm titluri noi în rafturi de mai multe ori pe zi. Astfel, selecția este într-o continuă schimbare, iar oamenii pot descoperi mereu ceva nou atunci când ne vizitează. Cum selectați discurile / casetele / CD-urile pe care le vinzi în magazinul tău? Ne ghidăm atât după cererea, cât și după oferta din piață, însă nu ne orientăm către zona de mainstream. Ne dorim ca oamenii să descopere muzică nouă atunci când intră în magazinul nostru, nu doar titluri pe care le pot găsi oriunde, inclusiv în magazinele din malluri. Punem accent pe diversitate, pe albume speciale și pe artiști care merită redescoperiți. Care a fost cea mai mare provocare de care te-ai lovit până acum? Cea mai mare provocare este să reușim să mulțumim pe toată lumea. Fiecare client are gusturi și preferințe diferite, iar acest lucru face ca selecția muzicală și alegerea stocului să fie uneori dificile. Încercăm constant să păstrăm un echilibru între ceea ce se caută și ceea ce considerăm că merită promovat. Care este impactul pe care ți-ai dori să-l aibă magazinul tău asupra orașului sau asupra zonei în care l-ai deschis? Credem că avem deja un impact asupra orașului, contribuind la revitalizarea scenei muzicale și la creșterea interesului pentru muzica în format fizic. Ne dorim ca Bazar de Muzică să fie nu doar un magazin, ci și un spațiu în care oamenii să descopere artiști, să socializeze și să construiască o comunitate în jurul muzicii. Ce vă place/ ce nu vă place la București? Și care ar fi muzica ce definește cel mai bine acest oraș? Iubesc Bucureștiul pentru energia și diversitatea lui, însă cred că ar putea fi un oraș mai curat și mai bine organizat. Tocmai www.zilesinopti.ro

datorită eclectismului său, nu cred că Bucureștiul poate fi definit printr-un singur gen muzical. Pentru mine, orașul seamănă cu muzica de la un after party, unde se amestecă natural manelele cu house, rock și pop. Haosul acesta face parte din farmecul lui. Care este cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o din perioada de activitate? Cea mai importantă lecție pe care am învățat-o este că, uneori, trebuie să știm să spunem „nu” și să avem încredere în instinctul nostru. În timp, am realizat că autenticitatea și consecvența sunt mai importante decât încercarea de a mulțumi pe toată lumea. Ce planuri ai pentru Bazar de Muzică pentru restul anului? Ne dorim să devenim mai structurați și mai organizați, atât în ceea ce privește activitatea magazinului fizic, cât și partea online. Unul dintre obiectivele principale este să ajungem la 30.000 de produse listate pe website. În acest moment avem aproximativ 20.000, iar extinderea catalogului este o prioritate pentru noi în perioada următoare. ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 115

TEXT DE RUXANDRA PĂDURARU

Surpriza întâmplării

unt consumatoare de evenimente culturale în București. Adesea, însă, mă simt depășită de panoplia de opțiuni, iar succesiunea de alegeri și renunțări mă lasă cu teama că rămân fără timp pentru a le experimenta pe toate. Tensiunea între dubitativ si opțional devine o stare, o activitate în sine – să ne hotărâm pentru ce ne facem vreme azi. Însă luna iulie are un farmec aparte - are această calitate a fi in-between. Pentru mine, cea mai frumoasă lună din an. Nu e început sau sfârșit (și prin urmare, nu e o lună marcată de diferite nuanțe de trebuie), cerul încă nu capătă tonurile alburii de august care anunță finalul verii, zilele par că se dilată sau poate doar lumea se mișcă mai molcom. Iulie își poartă zilele lungi. Oricât de haotic arată restul anului, iulie îmi aduce timp. Și răbdarea navigării prin alegeri. Este timp pentru tot și toate. Poate cu atât mai mult, edițiile Cozerie cu Ruxandra din iulie le gândesc în această notă. În luna iulie, propun două întâlniri speciale. Pe 2 iulie, în curte la Popa Tatu 68. Pe 21 iulie, mă reîntorc în spațiul în care am început Cozeria cu Ruxandra, la J’ai Bistrot, Calea Griviței 55, în grădină. Prin evenimentele Cozerie cu Ruxandra, vă invit să ne petrecem o seară în tihnă în prezența unor persoane pe care le cunoaștem într-o mai mare sau mai mică măsură. Pornim de la sunete care le-au însoțit, un dialog de o oră, cutreierând universurile lor. Un format plăcut, dar care nu ajunge ulterior în online. După dialog, rămânem la un pahar de vorbă.

www.zilesinopti.ro

LIFESTYLE

În aceste seri lungi ale lui iulie, companioni de seamă. Pe 2 iulie, Cristiana Oprea, pilot de raliu, jurnalist auto și fondatoarea platformei Femei în Motorsport, un proiect unic care promovează femeile din automobilismul și motociclismul românesc. În 2015 a trecut de la arhitectură la motorsport, cu certitudinea că la volan va putea schimba lumea în bine, iar în 2022 a devenit prima româncă pilot care a concurat în Campionatul Mondial de Raliuri.

Pe 21 iulie, tovarăș de causerie este Vlad Popescu. Dacă Bucureștiul ar fi lovit mâine de un cutremur major, una dintre echipele care ar intra printre dărâmături să caute supraviețuitori ar putea fi formată din oamenii și câinii pe care îi antrenează de ani de zile. Fondator al Clubului Câinilor Utilitari, Vlad pregătește echipe de căutare și salvare, coordonează voluntari și lucrează în proiecte de terapie asistată de animale și educație canină. Dacă restul anului ne pune adesea în fața unor alegeri grăbite, iulie ne amintește că există și alt ritm. Dincolo de toate calculele și alegerile pe care le facem zilnic, cele mai frumoase seri rămân adesea cele pe care nu le putem anticipa pe deplin. Cele în care apare surpriza întâmplării. Ne vedem în iulie. La Cozerie cu Ruxandra. ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 117

VIAŢA ORAŞULUI

Dincolo de ieșitul la terasă: evenimente care animă Bucureștiul Bucureștiul nu mai este de mult doar un oraș al cafenelelor, teraselor și ieșirilor clasice de weekend. În ultimii ani, tot mai multe comunități, colective și proiecte independente au început să transforme timpul liber într-o experiență cu sens, construind contexte în care oamenii se întâlnesc în jurul unor pasiuni, idei sau simple curiozități. De la seri de storytelling și poezie până la ateliere creative, cluburi de lectură, cine comunitare sau concepte hibride care sfidează orice etichetă, orașul a devenit un teren fertil pentru inițiative care pun accent pe conexiune autentică.

Poate că tocmai asta caută tot mai mulți oameni astăzi: nu doar un loc unde să iasă, ci un motiv pentru a ieși. O experiență care să aducă la aceeași masă necunoscuți, să deschidă conversații neașteptate sau să ofere ocazia de a descoperi perspective noi. Dincolo de agenda culturală clasică, există o întreagă rețea de comunități și concepte care animă Bucureștiul într-un mod discret, dar extrem de viu. Iar dacă simți că ai epuizat lista obișnuită de restaurante, baruri și evenimente, s-ar putea ca tocmai aici să găsești următoarea ta activitate preferată.

Who’s On Stage?

Într-un oraș în care weekendurile sunt full de activități, apare tot mai clar un nou tip de curiozitate: nu doar ce vezi, ci și în jurul cui trăiești experiența. „Who’s On Stage?” se încadrează exact în această zonă a necunoscutului asumat, unde evenimentul nu mai este doar o destinație, ci o mică aventură construită din mister, anticipare și descoperire. În loc de afișe și lineup-uri clare, ai indicii, așteptare și un traseu care se dezvăluie abia pe parcurs, transformând simpla ieșire într-un exercițiu de încredere în surpriză, căci locația și invitații vor fi descoperiți chiar în ziua evenimentului. Conceptul mizează pe ideea de apropiere între public și artiști, dar și pe reîntoarcerea la emoția autentică a descoperirii live, fără filtrele obișnuite ale selecției sau algoritmilor. Fie că vorbim de muzică, performance, teatru, literatură 118 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

sau forme hibride de artă, fiecare ediție devine o întâlnire efemeră între oameni care nu știu exact unde merg, dar știu că vor fi parte din ceva irepetabil. În esență, „Who’s On Stage?” nu vinde doar un line-up, ci o stare: aceea în care curiozitatea devine singurul ghid real. www.zilesinopti.ro

TEXT DE MĂDĂLINA LEFTER

POP CULTURE MAGAZINE

Date me, maybe?

Într-o perioadă în care dating-ul s-a mutat aproape complet în spațiul digital, iar conversațiile încep și se sting între notificări, apar tot mai des inițiative care încearcă să readucă întâlnirea dintre oameni în forma ei directă, imperfectă și sinceră. „Date me, maybe?” este unul dintre aceste concepte: un eveniment lunar de dating & socializare, construit în jurul ideii că prietenii te pot prezenta uneori mai bine decât orice profil atent curatoriat. Formatul este simplu, dar surprinzător de eficient. Într-un spațiu cozy, participanții vin

însoțiți de prieteni, iar aceștia din urmă devin, pentru câteva minute, „ambasadori” ai lor în fața publicului. Prin prezentări creative, uneori funny, alteori emoționante și stânjenitoare, aceștia conturează personalitatea cuiva pe care îl cunosc bine, iar publicul are ocazia să descopere oameni noi într-un cadru relaxat, fără presiunea clasică a unui first date. Dincolo de joc și spectacol, rămâne însă esența: dorința de a forma conexiuni, într-un mod cât mai uman posibil.

Vin și pictez

Există seri în care nu cauți doar un loc unde să ieși, ci o experiență care să te scoată puțin din ritmul obișnuit al orașului. „Vin și pictez” se așază exact în această zonă: între social, creativ și relaxare, într-un format care îți permite să lași controlul deoparte și să te bucuri de proces, nu de rezultat. Nu contează dacă ai mai pictat sau nu, aici ideea nu e perfecțiunea, ci joaca. Pe parcursul celor două ore, atmosfera se construiește natural în jurul culorilor, muzicii și interacțiunii dintre oameni. Un artist ghidează pașii, dar lasă suficient spațiu pentru improvizație, în timp ce fiecare participant își creează propria lucrare, paharul de prosecco devenind aproape un detaliu al ritualului, nu elementul principal. E genul de activitate care funcționează la fel de bine pentru o ieșire cu prietenii, o seară diferită în doi sau pur și simplu un moment pentru tine, într-un cadru relaxat și fără presiune.

lipici Q sclipici

„lipici Q sclipici” e genul de proiect care demonstrează că joaca nu are limită de vârstă. În jurul unor ateliere creative relaxate, comunitatea adună oameni care vor să facă ceva cu mâinile lor, să experimenteze, să cunoască oameni noi și să plece acasă cu un obiect personalizat. De la păpuși create de la zero după propria imagine până la cravate transformate în piese unicat, fiecare întâlnire funcționează ca o mică evadare din rutina cotidiană și din obsesia pentru productivitate. Atmosfera este una lipsită de presiune și perfecționism. Nu contează dacă ai talent la lucru manual sau dacă ultima dată când ai pus mâna pe lipici a fost în școala generală. Primești toate materialele necesare, îndrumare pe parcurs și suficientă libertate cât să-ți pui amprenta personală pe creație. Rezultatul? Câteva ore petrecute într-un cadru relaxat, multă creativitate spontană și un suvenir care spune ceva despre tine, fără să fie cumpărat de pe un raft. www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 119

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

HORECA

5 locuri nou deschise în București Nu există lună în care să nu descoperim locuri nou deschise în oraș, ceea ce spune multe despre ritmul în care se schimbă și mișcă orașul ăsta. Cele cinci deschideri de mai jos conturează bine această diversitate: fiecare vine cu propria atmosferă, poziționare în oraș și tip de experiență, fie că vorbim de o cafea liniștită în zone rezidențiale, fie de un brunch animat în inima orașului sau o oprire elegantă pe Calea Victoriei.

Art Deco Cafe  Polonă 19 Situată pe Polonă, într-o zonă cu un mix de clădiri interbelice și ritm urban liniștit, Art Deco Cafe se integrează perfect cu estetica acestei străzi. Locul mizează pe un design art deco (cum spune și numele) și pe ideea de refugiu urban pentru cei care caută o pauză de la agitația din centru. Are o grădină de vară superbă și sigur va deveni un punct de atracție pentru zona de going out în această vară. PAVlOV  Ivan Petrovici Pavlov 92 PAVLOV apare într-o zonă mai puțin „turistică”, dar foarte interesantă prin mixul de locuințe și mici spații independente. Noul gastrobar se potrivește acestui context mai degrabă local, cu un aer relaxat și cu accent pus pe vecinătate, gândit pentru comunitatea din jur, dar și pentru cei care caută locuri noi în afara traseelor clasice.

Double Coffee  Popa Petre 27  0723.004.500 Pe Popa Petre, într-o zonă de tranziție între cartiere rezidențiale și fluxul central, a apărut de curând Double Coﬀee. Aici, accentul cade pe rutina zilnică a cafelei bune, dar și pe ideea de întâlnire rapidă sau work-friendly spot. MoMo Brunch  Piața Romană 2  031.229.5077 Amplasat în Piața Romană, MoMo Brunch profită de una dintre cele mai dinamice intersecții ale orașului. Este un spațiu gândit clar pentru brunch și socializare, mai ales datorită fluxului constant de oameni din zonă. Conceptul se potrivește perfect cu ritmul zonei: rapid, cosmopolit și orientat către experiențe casual.

Grand Cafe de Bucarest  Calea Victoriei 115  0741.200.020 Pe Calea Victoriei, Grand Cafe de Bucarest intră într-un context cu totul diferit: unul istoric, elegant și intens frecventat de publicul care caută experiențe urbane cu un plus de rafinament. Spațiul se leagă de prestigiul bulevardului și al clădirii Monteoru și propune o atmosferă mai sofisticată, potrivită atât pentru întâlniri de zi, cât și pentru seri în oraș. www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 121

TEXT DE ADRIANA SOHODOLEANU

BISCUIT.RO

De la greșeli cu mere la reinterpretări cu... [insert fruct]

ademoiselle Stéphanie este grăbită. Are de pregătit cina pentru oaspeții hotelului și se plânge că nu are ajutor. Când e grăbită rulează r-urile cu putere, ca și cum ar râșni piper lung de Indonezia. Pentru seară a anunțat supa rrrece de cartofi și prrraz sotat în unt, fripturrra de rrață la cuptor cu purrre pufos și prăjiturra cu merre. Este trecut de patru după-amiază și abia a reușit să tranșeze rața și să curețe mormanul de cartofi. O ajută un băiat, însă acela mai mult se zgâiește la fustele slujnicei. La ora cinci și jumătate friptura e condimentată în cuptor, iar prazul se desface leneș în tigaie, sfârâind ușor în unt. Cina se servește la ora nouăsprezece și mai sunt atâtea de făcut. Ah, dacă Carroline, sora ei întru sânge, singurătate și hotelărie nu ar fi stat azi la palavrrre cu vânzătorrrul de lapte. Ca domnișoare respectabile ce țin un hotel în Lamotte-Beuvron, la nici 160 de kilometri de Paris, Stéphanie și Caroline Tatin fac piața, gătesc și servesc oaspeții singure, primind ajutor doar la menaj și grădinărit. Nu se face ca niște domnișoare, chiar dacă au împletit cosița dalbă, să se ocupe de lenjeria cavalerilor ce poposesc la hotelul lor. Stéphanie a curățat merele și le-a pus la foc moale, scăldate în unt și zahăr. Verifică apoi rața în cuptor și decide că îi mai trebuie puțină untură. Pasărea aceasta n-a fost îndopată bine, www.zilesinopti.ro

o să îi transmită ea fermierului Philippe. Pe când căuta untura rămasă de la rața de săptămâna trecută, nasul ei lung de fată bătrână îi spune că untul s-a caramelizat. Aleargă într-un suflet la mașina de gătit și strigă încă înainte de a ajunge: „Mon Dieu! Am arrrs merrrele!” Are dreptate, dar numai pe jumătate; merele s-au răscopt și-s rumenite și lipicioase în tigaie, bolborosind nervoase în suc propriu, îngroșat de unt și zahăr. Ce să facă? E trecut de șase și jumătate, nu mai are nici timp, nici mere să refacă prăjitura. Acoperă dezastrul cu o păturică de aluat foietaj, lasă la cuptor și jumătate de oră mai târziu răstoarnă prăjitura pe un platou. Feliile de mere se cuibăresc cuminte în sosul ce se întărește ușor, păstrându-le în formă; nu este un dezastru, dar Stéphanie continuă să o bombăne pe Caroline cea flecară. Cu inima cât un purice, domnișoara Stéphanie se înfățișează oaspeților ținând în mână platoul rotund și îi servește cu gura strânsă, aruncând săgeți verzi din ochi către mademoiselle Caroline, ce tocmai a intrat în vorbă cu un domn care a cerut a doua porție de desert! Se întâmpla pe la 1890, în Franța, iar de atunci lumea gătește tarta cu piersici, caise, căpșune, prune, pere etc. Dacă te întrebi cum poți să greșești și tu o tartă Tatin, e simplu: iei ce fructe ai la îndemână (cca. 500 g), le pui cu unt (două linguri) și zahăr (2-4 linguri) într-o tigaie care merge și la cuptor și le gătești bine, până la caramelizarea siropului rezultat, după care le acoperi cu aluat foietaj preferabil cu unt (300-400 g). Vara, gustul bun e simplu. ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 123

FitBucurEști

LAURA TUDORAN, antrenor personal: „Un antrenor trebuie să înțeleagă omul din fața lui”

Laura Tudoran, în vârstă de 36 de ani, este antrenor personal și tehnician nutriționist din București, cu șase ani de experiență în domeniul fitnessului. După o carieră de nouă ani în corporație și absolvirea Facultății de Finanțe la ASE București, și-a urmat pasiunea pentru sport, obținând certificări în fitness și nutriție. În prezent, lucrează atât în sala de fitness, cât și online, ajutând în special femeile să își îmbunătățească relația cu mișcarea, alimentația și propriul corp. Este activă și pe Instagram, unde oferă conținut educativ și motivațional, la @lauratudoran. 124 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

IulIe 2026

De ce ai ales acest domeniu și prin ce alte joburi ai trecut până să ajungi antrenor de fitness? Îmi place să spun că fitnessul mi-a schimbat viața, nu doar corpul. Inițial, nu am pornit la drum cu gândul că voi deveni antrenor. Am lucrat nouă ani într-o corporație, un job de birou solicitant, cu multe ore peste program, stres și foarte puțin timp pentru mine. La 27 de ani am intrat pentru prima dată într-o sală de fitness. Eram foarte nesigură, îmi era rușine, nu știam ce fac și nici nu îmi permiteam un antrenor personal. Mergeam la 6 dimineața, sperând că sala va fi cât mai goală, tocmai ca să nu simt că mă vede sau mă judecă cineva. La vremea aceea aveam 50 de kilograme, mă simțeam slabă, fără forme și fără încredere. La început voiam doar să arăt mai bine. Dar, în timp, am primit mult mai mult decât atât. Am descoperit că ora aceea de antrenament era spațiul meu de liniște. Plecam din sală cu energie, cu o stare foarte bună și cu sentimentul că fac, în sfârșit, ceva pentru mine. Corpul meu s-a schimbat, forța mea a crescut, dar cel mai important, am redescoperit o resursă pe care o pierdusem: încrederea în mine. Iar rutina de la sală s-a transformat în disciplină, care s-a reflectat în toate aspectele vieții mele. Spune-ne un lucru pe care foarte puțini oameni îl știu despre jobul de antrenor de fitness. Cred că foarte puțini oameni știu cât de multă parte emoțională există în acest job. Din exterior, pare că un antrenor doar arată exerciții, numără repetări și face planuri de antrenament. În realitate, lucrezi cu fricile oamenilor, cu rușinea lor, cu neîncrederea, cu relația lor cu propriul corp. Mai ales atunci când lucrezi cu femei, îți dai seama că www.zilesinopti.ro

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

POP CULTURE MAGAZINE

dar uite că pot”. Îmi place să văd cum o persoană care la început era timidă, nesigură, speriată de sală sau de propriul corp ajunge să își asume spațiul, să își schimbe postura, atitudinea și energia. Satisfacția vine și din faptul că știu cât de mult poate conta sprijinul potrivit la momentul potrivit. Eu am avut nevoie de mult timp să-mi dau seama ce funcționează pentru mine. Dacă pot scurta drumul unei femei, dacă o pot ajuta să nu se mai simtă singură și pierdută, pentru mine, asta înseamnă enorm.

multe dintre ele nu vin doar pentru „slăbit” sau „tonifiere”. Vin pentru că s-au pus ani de zile pe ultimul loc și astfel își recuperează un pic de spațiu în propria lor viață. Un antrenor trebuie să vadă dincolo de exerciții. Să știe când să împingă și când să încurajeze, dar și să înțeleagă că uneori problema nu este lipsa de voință. E nevoie să ofere un cadru sigur, în care omul să simtă că nu o să fie judecat. Care este cea mai importantă calitate pe care un antrenor de fitness trebuie să o aibă? Empatia. Sigur că ai nevoie de cunoștințe, de experiență, de atenție la execuție și de capacitatea de a construi programe eficiente. Dar fără empatie, toate acestea devin reci. Un antrenor trebuie să înțeleagă omul din fața lui. Să vadă nivelul lui și să-l ajute să progreseze fără să îl facă să se simtă rușinat, incapabil sau insuficient. Cred foarte mult în fermitate blândă. Adică să oferi direcție și structură, dar fără o presiune inutilă. Oamenii au nevoie să simtă că pot avea încredere în tine și că nu sunt judecați atunci când greșesc, când obosesc sau când au o perioadă mai dificilă. Care sunt cele mai mari satisfacții pe care ți le oferă acest job? Pentru mine, cele mai emoționante momente sunt atunci când o femeie îmi spune: „Am început să am din nou încredere în mine” sau „Nu credeam că pot, www.zilesinopti.ro

Te antrenezi și în aer liber? Îmi place foarte mult mișcarea în aer liber, mai ales în perioadele în care simt nevoia de mai multă relaxare și conectare cu natura. Uneori, o plimbare lungă, o alergare sau un circuit simplu în aer liber pot avea un efect extraordinar asupra stării de spirit. În București, îmi plac parcurile mari, unde ai spațiu și multă verdeață, iar preferatul meu este parcul IOR. Antrenamentul în aer liber este o variantă excelentă. Când vine vorba de sport, ce-i caracterizează cel mai mult pe români, din experiența ta? Din experiența mea, cred că românii sunt încă destul de oscilanți în relația cu sportul. Avem perioade în care devenim foarte motivați, de obicei, la început de an, înainte de vară sau după o perioadă în care simțim că „am exagerat”. Dar această motivație nu este întotdeauna susținută de o rutină realistă. Mulți oameni pornesc cu așteptări foarte mari și vor rezultate rapide, iar dacă nu văd schimbări imediat, se descurajează. Cred că avem nevoie să normalizăm mai mult ideea de progres lent, dar sigur. În același timp, observ și o schimbare frumoasă. Tot mai mulți oameni încep să înțeleagă că sportul este și despre cum te simți, despre longevitate, postură, sănătate mentală, energie și încredere. Cred că direcția este bună, doar că avem nevoie de mai multă educație. Sportul ar trebui să fie o parte firească din viață, nu o soluție disperată de moment. ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 125

PRIN ORAŞ

POP CULTURE MAGAZINE

Iulie în hamac prin parcurile bucureștene

n biciclist stă singur cu boxa lui în hamacul albastru închis de la Decathlon, un cuplu în hamacul mare portocaliu se leagănă la cinci copaci distanță, o familie cu doi copii, o bunică și un cățel au așezat cu grijă hamace în „L” între copaci și încă o pătură de picnic la intersecția lor, pe iarbă. Un fenomen din ce în ce mai răspândit în parcurile bucureștene poate fi observat încă din prima zi călduță de primăvară și până la ultima zi plăcută de toamnă. Și poate cea mai intensă perioadă a acestui relativ tânăr și fascinant fenomen este chiar la mijlocul verii, atunci când aerul condiționat de acasă, după rundele prelungite de aer condiționat de la muncă, nu e chiar cea mai sănătoasă alegere, atunci când costul pornirii lui depășește bugetul deja alocat pe

alimentele scumpite la raft sau atunci când pur și simplu aerul condiționat de acasă nu ține piept căldurii de iulie-august. Atunci apar semnele fenomenului: petice cu petice de culoare, pânză cu pânză întinsă, dintrun copac în altul. Dacă în urmă cu un an-doi, întinderea unui hamac în parc nu era un fenomen atât de răspândit, fiind mai degrabă un gest păstrat în intimitatea propriei curți sau separat pentru drumeții, iar hamacul catalogat drept obiect destinat unui public sportiv sau hippie, acum pare că și-a extins considerabil publicul, ajungând ca parcurile bucureștene să fie aproape împânzite de hamace. Tocmai grație răspândirii acestui fenomen, cred oportun să identificăm și cele mai potrivite locuri de întins un hamac în București și ce ar putea aduce în plus fiecare loc în parte, așa că iată sugestiile mele:

Parcul Tineretului - Orășelul copiilor - lângă Calisthenics și Plaja ecologică Nu de mult am descoperit că poți face plajă într-un parc din București ca și când ai merge la iarbă verde, fără ca gestul de a rămâne doar în costum de baie să vină la pachet cu o oarecare rușine din cauză că te afli într-un loc public, în oraș. Ei bine, la câțiva metri de această zonă, dar la umbra binemeritată a copacilor înalți, se găsește Calisthenics, o zonă de antrenament cu bare, inele și traverse, unde vezi o altă categorie de corpuri etalate la soare, de cele mai multe ori (dar nu întotdeauna), mai tonifiate decât cele întinse pe iarbă. Câțiva metri mai departe, se află pe o bucată generoasă de parc o porțiune ideală de întins 126 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

hamacul, datorită copacilor înalți, apropiați unul de altul, dar suficient de răsfirați încât lumina blândă a orelor prielnice de dimineață și după-amiază să treacă printre crengile copacilor. Aici obișnuiesc să întindă și amatorii de slackline banda lor elastică, ca mai apoi să ofere un adevărat spectacol de eleganță, echilibru și disciplină în parcurgerea benzii de la un capăt la altul. Nu te sfii dacă vrei să încerci și tu, sunt extrem de deschiși în a te ghida în această practică. Tot printr-o întâmplare fericită am încercat și eu prima dată sportul de echilibru chiar în parc, coborând din hamac. www.zilesinopti.ro

TEXT DE ALEXANDRA LUPU

POP CULTURE MAGAZINE

Parcul Tineretului - Lumea Copiilor, lângă zona leagănelor cu plasă Tot recent, am dat peste o zonă cu leagăne mari, tip pânză de păianjen, care mi-au amintit de rarele parcuri din copilăria mea ce aveau un astfel de balansoar și care mi se păreau ceva ieșit din comun și atât de râvnit (ele și leagănele tip bărcuță, care acum probabil că ar fi inamicul suprem pentru părinții foarte grijulii). Ei, bine, acum pare că nu mai sunt chiar atât de căutate, având în vedere și numărul lor generos. Poate

doar cuplurile tinere mai găsesc motiv de îmbrățișare și gesturi de tandrețe, odată întinși în ele. Între acest spațiu cu leagăne și fostul ștrand Văcărești este o zonă prielnică de întins un hamac, având în imediata apropiere și rondul mare cu tarabe de dulciuri, băuturi răcoritoare, snacksuri și alte de-ale gurii pentru amatorii de ronțăit în parc.

IOR - în apropierea mallului ParkLake sau pe malul lacului Parcul IOR aduce avantajul unui ecosistem gândit în jurul petrecerii timpului liber, mall-ul ParkLake din imediata apropiere deschizându-se generos către parc, aproape îmbrățișându-se unul pe altul și contopinduși ușor platformele spre lac. Există mai multe locuri potrivite pentru întinderea unui hamac aici, de la zonele de pe malul lacului, care îți oferă o priveliște directă către caiacele ieșite la antrenamente și până la micile poienițe din apropierea mall-ului, acolo unde se adună grupuri cu pasiuni diferite. Cine știe, poate dai și peste o repetiție a unei trupe instalată confortabil tot în hamace.

Parcul Drumul Taberei Dacă multe dintre locurile de hamac din București își câștigă farmecul printr-o doză de sălbăticie sau prin proximitatea față de lacuri și păduri urbane, Parcul Drumul Taberei impresionează tocmai prin opusul lor: senzația că totul a fost proiectat pentru petrecerea timpului liber. După reamenajarea sa, parcul a devenit unul dintre cele mai prietenoase spații verzi ale orașului. Este genul de loc în care poți citi două capitole dintr-o carte, poți adormi douăzeci de minute și te poți trezi fără să ai senzația că ai pierdut ceva important. Viața continuă să curgă în jurul tău, doar că într-un ritm ceva mai blând. www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 127

IulIe 2026

ZILE ȘI NOPȚI

Akcent, Vama și Cargo – trei trupe românești, trei stiluri diferite, trei seri musai de văzut!

De la pop nostalgic și rock de legendă până la nopți magice de vară – ghidul tău pentru trei dintre cele mai tari concerte ale anului în București. VAMA – Aniversare de 20 de ani la Arenele Romane Vara nu este completă fără VAMA. Pe 25 iulie 2026, una dintre cele mai iubite trupe din România revine pe scena în aer liber pentru un concert devenit deja tradiție și punct de reper al verii bucureștene. Fanii sunt așteptați la un show intens, plin de energie, libertate și hituri care au marcat generații. Va fi o seară de vară autentică, dedicată reconectării și bucuriei de a cânta la unison piese care ne-au colorat viețile.

www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 129

Iulie 2026

POP CULTURE MAGAZINE

Cargo revine la Arenele Romane cu concertul „Te Chem” Trupa Cargo revine în fața fanilor din Capitală cu un concert special, intitulat „Te Chem”, programat pe 18 septembrie 2026. Evenimentul promite o producție de amploare, ce va include piesele care au definit generații de rockeri și au șlefuit genul muzical în România. Concertul vine după show-ul memorabil din 2025, când trupa a sărbătorit patru decenii

de activitate. Membrii Cargo au transmis că, după atmosfera incredibilă de anul trecut, îi cheamă din nou pe fani la o mare revedere, unde să cânte împreună, să se elibereze de necazuri și să se bucure de muzică.

Akcent – „N-am bani de bilet” la Sala Palatului O nouă producție specială Akcent va cuprinde scena Sălii Palatului, una gândită special pentru cei care au ținut aproape de unul dintre cele mai mari proiecte muzicale pop din România. „N-am bani de bilet” va avea loc pe 24 octombrie și va include hit-uri care au dominat topurile internaționale. Evenimentul aduce pe scenă piese cunoscute din repertoriul Akcent, alături de invitați speciali și o producție adaptată sălii - show-uri spectaculoase de lumini și sunet clar-cristal special-gândite pentru a evidenția atmosfera de nostalgie și deopotrivă prospețimea aranjamentelor muzicale.

Biletele sunt disponibile pe get-in.ro 130 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI