Issuu

Septembrie 2026 | zilesinopti.ro

23 SEPTEMBRIE

Septembrie 2026

editorial

POP CULTURE MAGAZINE

Începem toamna cam îngânduraţi Ioan BIG, publisher

venit deja luna septembrie. S-au cam terminat vacanţele şi ne-am întors pe la casele noastre, în oraşul nostru, la treaba noastră. Repede a mai trecut şi vara. Ar fi putut să ţină mai mult, fiindcă am putut revedea pe viu prieteni de care ne îndepărtasem, ne-am relaxat cum şi cât am putut pe munte sau prin deltă, în metropole mustind de viaţă sau în cătune uitate de timp, prin livada bunicilor sau în airbnb-uri, în fine, pentru că am mai scos nasul din urbea devenită apăsătoare prin monotonia traseului serviciusupermarket-locuinţă, parcurs zilnic sub povara gândurilor legate de sumedenia de crize pe care le traversăm. Faptul că am putut hoinări vara asta ca să ascultăm muzici în festivaluri la Bonţida, Gărâna sau Braşov, să mergem la teatru la FITS, la Sibiu, sau la SEAS în Constanţa, să vedem filme la TIFF la Cluj sau în cadrul SFR la Iaşi, ne face să credem că a fost o vară în care ne-am regăsit câte ceva din starea de bine, chiar în condiţiile persistenţei senzaţiei de totală impredictibilitate şi a puseurilor de caniculă pe care nici măcar briza mării sau vântul de pe creste nu le-a potolit. Acum însă, în septembrie, acest film nostalgic al experienţelor noastre estivale se apropie de final, iar în continuare depinde doar de noi cu cât stoicism, curaj sau determinare vom înfrunta problemele curente folosindu-ne de energia interioară acumulată peste vară. Mai ales că, pentru cei care caută în cultură zilele acestea pretexte de going out incitante, septembrie nu se arată a fi o lună deosebit de bogată, puţinii „boboci” din acest început de toamnă putându-se număra repede... cam prea repede, dacă ţinem cont că începe o nouă stagiune,

www.zilesinopti.ro

iar premierele anunţate de opere sau instituţii teatrale din ţară se numără, în total, pe degetele de la mâini, dacă facem abstracţie de noutăţile propuse în festivalurile internaţionale de teatru şi arte performative de la Oradea, Constanţa, Ploieşti şi Brăila. Această scădere în volum nu înseamnă neapărat o lipsă de evenimente cu un caracter aparte, fiindcă, de exemplu, la Bucureşti, Vlad Cristache finalizează Amadeus (Teatrul Nottara) şi Andrei Huţuleac Marile speranţe (Teatrul Excelsior), la Iaşi, Opera Naţională va prezenta Il trovatore, la Teatrul National Radu Stanca Sibiu va avea premiera Şcoala nevestelor, în regia lui Cristi Juncu, iar la Sfântu Gheorghe este programată prima reprezentaţie a co-producţiei dintre Teatrul Figura Stúdió din Gheorgheni și Teatrul Tamási Áron, Rinocerii, pusă în scenă de Bocsárdi László, doar că, fiind extrem de puţine la scară naţională, dau dimensiunea gravităţii situaţiei în care se află artele spectacolului şi cultura, în general, într-o Românie afectată de o evidentă criză de leadership. În aceste condiţii, am face bine să profităm la maxim de fiecare sursă potenţial memorabilă de interacţiuni culturale şi de entertainment pe care ni le oferă oraşul în care ne ducem viaţa şi asta indiferent că suntem clujeni şi mergem în septembrie la Discoteca ’80 ori la Transilvania Fashion Festival, bucureşteni la Concursul Enescu sau la RADAR, braşoveni la NOD sau la Alpin Film Festival, timişoreni la premiera musical-ului Aladdin sau la Timişoara Music Festival. Să ne folosim de impredictibilitatea contextului pentru a nuanţa modul în care gustăm experienţele de goingout în sensul de a le privi ca prilejuri singulare de a ne bucura de viaţă. Cred că avem nevoie de o astfel de resetare şi merită să încercăm. PAGINA 3

Sunet sculptat în 7 difuzoare premium. Simți muzica, nu doar o asculți

BOXA ACTIVĂ EM 1030

7 difuzoare premium

Septembrie 2026

www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/zilesinopti

Autori & contributori

ZILE ȘI NOPȚI - POP CULTURE MAGAZINE ISSN 2559-172X Apare gratuit, lunar. Nr. 89(599) - Septembrie 2026 Tiraj: 10.000 exemplare, Bucuresti, Brasov + prin abonament la nivel național pe shop.zilesinopti.ro

Ioan Big este jurnalist şi analist Pop Culture.

iOAN biG

pUbLiSHer

Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro

GrUiA DrAGOmir

Gruia este jurnalist. A absolvit Facultatea de Litere, cu o lucrare de licență despre influența culturii americane asupra literaturii române.

HOriA GHibUȚiU

E ziarist din 1990, a lucrat de la presa cotidiană (Tineretul liber, Evenimentul zilei, ProSport, Adevărul) până la ghiduri TV şi reviste lucioase...

CLAUDiA ALDeA

Studentă a Facultății de Litere din Bucureşti, Claudia este pasionată de poveşti şi de cum sunt ele trăite prin literatură şi muzică.

mĂDĂLiNA LeFter

Mădălina este activă în domeniul marketingului şi este pasionată de citit, scris şi de câte puțin din tot ce înseamnă artă.

Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro Director Vânzări: Simona Stoichici, simona@simone-advertising.ro Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro

SeNiOr eDitOr

Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro Contabilitate: Mihaela Stoica, contabilitate@zilesinopti.ro Dezvoltare online: Radu Ganea, radu.ganea@zilesinopti.ro Coordonator calendar evenimente naționale, zilesinopti.ro/evenimente-romania/ tibi.oprita@zilesinopti.ro Redacție Print/Online/Social Media: Anastase Ștefania-Antonia, stefania.anastase@zilesinopti.ro Tibi Oprița, tibi.oprita@zilesinopti.ro site@zilesinopti.ro EDIȚIA DE BUCUREȘTI: Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro Online: Anastase Ștefania-Antonia, bucuresti@zilesinopti.ro Distribuție: Dan Budoi EDIȚIA DE BRAȘOV: Redactor: Adina Chirvasă site@zilesinopti.ro Distribuție: Andrei Paul, paul.andrei@zilesinopti.ro Francize ZILE ȘI NOPȚI: Sibiu, Oradea. Tipărit la tipografia Conphys. www.conphys.ro ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată. Editor: City Guide Media SRL. Brașov, str. Octavian Goga nr. 9A ABONEAZĂ-TE LA ZILE ȘI NOPȚI N-ai prins revista în oraș? O aducem noi la tine! Detalii pe shop.zilesinopti.ro 

Din 2019 este Director al Dracula Film Festival şi Director artistic al Braşov Jazz & Blues Festival.

reDACtOr

ALiN GĂLĂȚeSCU

SeNiOr eDitOr

ALeX mUȘAt

Alin este analist de Modă şi LifeStyle / Creator de Evenimente/ Consilier de Imagine şi de Brand / Creator de Proiecte Speciale de Film şi Fotografie Arty.

Alex Muşat este toboşar şi absolvent al secției de Jazz & Muzică Uşoară din cadrul U.N.M.B. Alex scrie articole despre muzică.

reDACtOr

DeLiA mitrACHe reDACtOr

teODOrA brAtU

Delia este jurnalistă şi face selecția de evenimente culturale pentru rubricile de recomandări. Realizează reportaje şi interviuri din spațiul teatral şi festivalier.

Teodora este jurnalistă şi scrie analize referitoare la teatru, fi lm şi artele performative.

reDACtOr

iULiANA CiOCÎrLAN reDACtOr

La început de carieră în marketing, Iuliana adoră muzica electronică şi mâncarea (ne)obişnuită. Scrie texte pe subiecte de eat & drink şi „pop-up” stories.

Contributori Ioana Aldea Alexandra Bujeniță Ștefan Iancu Ana Rubeli Răzvan Sădean Cosmin Dragomir Laura Cozmîncă Andrada Dincă Berti Barbera Adriana Sohodoleanu Bianca Roiu Ștefan Chirițescu Liviu Mereuță Cezar Deli-Iorga Denisa Nicolae

Septembrie 2026

POP-UP STORiEs: PAGINA 11 TOULOUSE-LAUTREC Un pionier al artei Pop în La Belle Époque Capitolul FILM PAGINA 15 IOAN BIG: Legendarul compozitor SIMON BOSWELL, celebrat la Dracula Film Festival PAGINA 17-19 Premierele lunii PAGINA 20-21 COYOTE VS ACME - Când arta imită viața, iar viața o imită înapoi PAGINA 23 DON'T LOOK BACK IN ANGER – Povestea reunirii grupului Oasis PAGINA 25 CRIMA DE LA ETAJUL 3 PAGINA 27 3 ZILE ÎN SEPTEMBRIE PAGINA 29 RESIDENT EVIL PAGINA 31 DUMINICILE PAGINA 33 CURIERUL PAGINA 35 ÎN INIMA SĂLBĂTICIEI PAGINA 36-37 Exclusiv interviu MICHAEL BERRYMAN PAGINA 39 POINT OF VIEW: „LANTERNS” Povești de succes SUSȚINUT DE

PAGINA 92-93

DRIPLY- Brandul românesc care transformă hidratarea într-un obicei, nu într-o obligație

PAGINA 8

Sumar Capitolul ARTĂ PAGINA 41 TEODORA BRATU: Ecourile lui RYUICHI SAKAMOTO PAGINA 42-43 TEATRU: SIMON STEPHENS: “A fi dramaturg înseamnă a trăi cu o conștiință constantă a timpului care trece” PAGINA 44-45 ARTE VIZUALE: Centenarul lui WILLIAM KLEIN PAGINA 46-47 ARTĂ SCENOGRAFICĂ: Interviu cu SEAN CROWLEY PAGINA 48-49 ANIVERSARE: Vraja Cellei Delavranceaa PAGINA 50-51 BODY ART: DARIA STOICA Capitolul MUZICĂ SUSȚINUT DE

ELECTRO MURES

Electromures

PAGINA 53 LAURA COZMÎNCĂ: Cum e să mergi solo la un festival mare ca Electric Castle PAGINA 55 MUZICĂ NOUĂ: Ce ascultăm în luna septembrie PAGINA 56-57 CENTENAR: JOHN COLTRANE - O viață în căutarea sunetului PAGINA 58-59 DIALOGURI FĂRĂ NOTE: CHARLOTTE COLACE: “„Am simțit că muzica Soul se potrivea cu personalitatea mea” PAGINA 60-61 ANIVERSARE: AC DC arta de a nu te schimba niciodată PAGINA 62 INDIE STAR: IAN SWEET PAGINA 63 OMUL CU DISCURILE: Rachael & Vilray -West of Broadway

POP CULTURE MAGAZINE

Capitolul EAT & DRINK SUSȚINUT DE

PAGINA 65 ŞTEFAN CHIRIŢESCU: La cules PAGINA 66 GURMAND: Hai să mănânci la piață! PAGINA 67 TOP: 6 restaurante perfecte pentru o cină romantică de toamnă PAGINA 68-69 SERGIANA: Septembrie, Tradiţii şi Invitaţii Gustoase! PAGINA 71 PE GUSTUL NOSTRU: Scurt ghid de recenzat pe net PAGINA 72-73 CULINARE: Baconul în combinații (ne)obișnuite PAGINA 74 DRINK: Băuturi vegane la botul calului PAGINA 75 TOP: 6 rooftop-uri de încercat înainte de închiderea sezonului PAGINA 76-77 MIXOLOGY: Recolta în pahar: cocktailuri cu struguri pentru serile de septembrie Capitolul LIFESTYLE PAGINA 79 ALIN GĂLĂŢESCU: SEPTEMBRIE... „THE ONE”t PAGINA 80-81 TRENDS: „It's oﬃcially fall” - Trenduri de toamnă PAGINA 82-85 FASHION: „BEST OF SUMMER” 2026 PAGINA 87 CITY BREAK: „Sunetul muzicii” Istorie şi cinema la Salzburg PAGINA 88 AWARDs: „AMBRE ROYAL” de la Ormonde Jayne PAGINA 90-93 DESIGN/ ARHITECTURĂ: TXT PAGINA 94-98 FASHION EVENT: POOL FASHION SHOW 2026

www.zilesinopti.ro

AM DESCHIS

SEPTEMBRIE 2026

TEXT DE IOAN BIG

pOp-Up StOries

TOULOUSE-LAUTREC Un pionier al artei Pop în La Belle Époque

ntr-o mare măsură, rădăcinile culturii Pop contemporane se pot identifica în Parisul de acum 150 de ani, unde conceptele de advertising şi marketing au început să-şi găsească tot mai frecvent declinări concrete în varii forme de expresie incitante pentru publicul larg. La finele secolului XIX, metropola, aflată într-o creştere rapidă de populaţie datorită industrializării, devenise epicentrul creativităţii şi spiritului inovativ, deopotrivă în artă, design, tehnologie şi comerţ. În acea „belle époque”, în paralel cu prima expoziţie a Impresioniştilor, deschiderea celor dintâi cinematografe cu filmele lui Lumière sau premiera operei Carmen, au avut loc, de asemenea, faimoasele Expoziţii Universale, oamenii au putut vizita în premieră Turnul Eiﬀel, dar şi Galeriile Lafayette, s-a introdus obligativitatea utilizării pubelelor şi marile bulevarde au fost iluminate electric, bărbaţii au avut parte de primele curse oficiale auto-moto, iar femeile au fost acceptate, în sfârşit, la Şcoala Naţională de Arte Frumoase. dramatic în culise. Unul dintre aceştia era Henri de ToulouseLautrec (1864-1901), de la a cărui moarte, pe 9 septembrie, se împlinesc 125 de ani, artist post-Impresionist neaparţinând vreunei şcoli anume, care, prin tehnicile şi mediile pop(ulare) folosite şi, de asemenea, prin diversitatea faunei umane pe care a reprezentat-o în lucrările sale, de la dansatoare în vogă la dandy cu aer boem, poate fi considerat unul dintre cei mai importanţi pionieri Pop culture, plasat

Bucuria de a trăi ce a caracterizat La Belle Époque, cel puţin până în 1900, s-a reflectat în peisajul social efervescent, al cărui simbol a devenit cartierul Montmartre, cu ale sale cafenele, bordeluri şi cabarete (primul, Le Chat Noir, s-a deschis în 1881), devenit o sursă constantă de interes şi inspiraţie pentru artiştii din avangardă, datorită mixului deseori repulsiv, dar fascinant, dintre strălucirea creată de luminile scenei şi vieţile care se consumau www.zilesinopti.ro

Henri de Toulouse-Lautrec, 1894 foto - Paul Sescau

PAGINA 11

POP-UP STORiEs temporal cu ale sale celebre afişe pentru Moulin Rouge, din 1889, între Édouard Manet şi al său Un bar aux Folies Bergère (1881/82) şi Alphonse Mucha, ce avea să facă senzaţie cu posterul Sarah Bernhardt abia în ianuarie 1895. Înainte de Belle Époque (1871-1914), tendinţa în Europa era aceea de a crea artă pentru un public nobil și, ca atare, o mare parte din aceasta era inaccesibilă claselor inferioare, deopotrivă în sens economic și pragmatic, numai că înmulţirea „oamenilor muncii” a generat nevoia de o nouă formă de exprimare populară creativă, ce avea să fie satisfăcută de extinderea în Montmartre a entertainment-ului destinat lor. Această schimbare defineşte esenţa operei lui Toulouse-Lautrec, a cărui artă se adresa unui nou tip de receptor, deşi el s-a născut aristocrat şi, dacă i-ar fi supravieţuit părintelui său, ar fi moştenit titlul de conte. La fel de interesant e faptul că, tânărul cu aspect diform (ajuns la înălţimea de 1,52, picioarele au încetat să-i mai crească) a făcut cunoştinţă cu avangarda artistică grație studiilor în tradiţie academică, sub îndrumarea pictorilor Léon Bonnat și Fernand Cormon. Studioul primului, fiind situat în Montmartre, i-a facilitat pătrunderea încă de la 18 ani în mediul în care avea să trăiască și să lucreze mare parte a carierei sale, iar Cormon și-a încurajat studenții să exploreze împrejurimile în căutare de teme, astfel încât, în acea perioadă, Lautrec a început să picteze viața de cafenea și bordel, cea dintâi reprezentare a unei prostituate semnând-o în 1882, la numai 18 ani.

PAGINA 12

ZILE ȘI NOPȚI

Au Moulin Rouge

Toulouse-Lautrec a început să expună cu regularitate din 1885, iar primul spaţiu a fost cabaretul cântărețului și compozitorului Aristide Bruant, inventatorul stilului chanson réaliste (făcut celebru de Edith Piaf ), care i-a servit şi de model, la fel ca iubita sa vremelnică, pictoriţa Suzanne Valadon (interpretată în Biopic-ul Lautrec, din 1998, de către Elsa Zylberstein), care tocmai se despărţise de compozitorul Erik Satie. De altfel, în decursul anilor ce vor urma, portretizările artiștilor din Montmartre realizate de Lautrec i-au transformat pe mulţi dintre „subiecţii” săi în vedete internaționale și, pentru prima dată, au ridicat mediul publicitar la rang de artă. Artista de cabaret Yvette Guilbert, dansatoarele Jane Avril şi Louise Weber (La Goulue), imortalizate în arta posterelor lui Lautrec, au dobândit un plus considerabil de notorietate datorită acestora, iar inserarea în

www.zilesinopti.ro

Septembrie 2026

programul Théâtre de l’Œuvre şi în afişul Le Danse mauresque al portretului bunului său prieten, Oscar Wilde, a reprezentat un gest de revoltă notabil faţă de cenzura la care era supus scriitorul în Anglia. Înțelegerea instinctivă a conceptului de celebritate și estomparea graniţei dintre creaţia comercială și arta plastică prefigurează mișcarea Pop Art și, în special, opera lui Andy Warhol, mai ales că, tot pe la mijlocul anilor 1880, artistul se apucă inclusiv de realizat ilustraţii pentru publicaţia Le rire. Pentru a înţelege această cimentare a relaţiei dintre artist şi publicul de masă, trebuie să ne reamintim că venirea lui Lautrec la Paris a coincis cu una dintre cele mai interesante perioade din istoria gravurii occidentale, Jules Cherét, „părintele poster-ului”, revoluționând modul de utilizare a culorii în acest mediu prin aducerea în oraş a primelor prese de tipărit litografice de mari dimensiuni. Artiștii avangardiști au adoptat rapid noua tehnologie, declanșând un boom al colecționării de artă pe acest tip de suport, plus că, în același timp, relaxarea legislaţiei ce restricționa afișarea materialelor de promovare a permis noii generații de manageri de localuri să transforme această formă de expresie într-un vehicul publicitar, convertind străzile într-o adevărată galerie de artă. Practic, în 1891, primul afiș ieșit din comun al lui Toulouse-Lautrec, Moulin Rouge: La Goulue, distribuit într-o mie de exemplare, a declanșat o veritabilă frenezie, iar expozițiile de postere, Jose Ferrer (Toulouse-Lautrec) în Moulin Rouge, 1952

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

revistele și comercianții au proliferat. De exemplu, editorul parizian Sagot avea listate în catalogul său 2200 de postere diferite! Dincolo însă de pictură, Lautrec - memorabil întrupat de John Leguizamo John Leguizamo în Moulin (Toulouse-Lautrec) Rouge!, în Moulin Rouge, 2001 musical-ul din 2001 al inconoclastului Baz Luhrmann - rămâne în istoria Pop culture şi ca un spirit inovator în arta gătitului, fiindcă aceste componente se împleteau frecvent în petreceri memorabile (precum cea de la Natansons, din februarie 1895), pentru care concepea meniul, inclusiv ca formulă grafică de prezentare, gătea şi crea cocktailuri. De altfel, alcoolicul artist, care, din cauza handicapului fizic, era mereu însoţit de un baston... umplut în interior cu băutură, la propriu, este creatorul faimosului cocktail Tremblement de terre (Cutremurul), alcătuit din jumătate absint şi jumătate coniac. Postum, în 1930, colecţia artistului de reţete a fost publicată de criticul culinar şi executorul testamentar al lui Lautrec, Maurice Joyant, în volumul La Cuisine de Monsieur Momo, célibataire, considerată a fi prima carte de gătit având un artist ca autor. Cu mult timp înainte ca Pop Art şi Poster Art sau mixologia şi artele culinare să intre în vocabularul creativ curent, Toulouse-Lautrec a intuit că vedetele pe care le promova prin arta sa, din proprie dorinţă sau la comandă, puteau fi folosite, la rândul lor, pentru a spori popularitatea altor produse sau servicii şi - la fel ca multitudinea de parteneriate de brand ce par acum banale - a conştientizat că publicul larg va fi influențat de alegerile acestora. De la Belle Époque a lui Lautrec avea să treacă mai bine de jumătate de secol până la revoluţia adusă de televiziune, cu vârful Pop reprezentat de Warhol & Co. şi apoi încă pe atât, până la cea digitală asociată „democraţiei” artistice de tip Tik Tok... dar astea sunt alte file din povestea Pop culture. PAGINA 13

Septembrie 2026

TEXT DE IOAN BIG

Legendarul compozitor SIMON BOSWELL, celebrat la Dracula Film Festival

Recompensat cu distincții la Fangoria, Kosmorama şi la Paris Film Festival pentru muzica scrisă pentru lungmetraje sau seriale de televiziune, cu peste 120 de titluri de producții pe ale căror generice apare ca autor al OST-urilor, Simon Boswell a colaborat de-a lungul celor patru decenii de activitate intensă cu importanţi regizori italieni din zona Horror (Dario Argento, Lamberto Bava, Michele Soavi) şi cu cineaşticult precum Alejandro Jodorowsky, Richard Stanley sau Álex de la Iglesia, dar, de exemplu, a compus şi coloana sonoră a debutului în cinema al lui Danny Boyle (Shallow Grave), iar ca muzician şi producător, în afară de proiectele personale, a interacționat creativ cu o varietate uluitoare de artişti şi performeri, de la The Sex Pistols, Marianne Faithful sau Blur până la Elton John, Orbital şi Echo And The Bunnymen. www.zilesinopti.ro

foto © Simon Boswell FB

devenit deja o tradiție acordarea în cadrul fiecărei ediții a Dracula Film Festival a titlului onorific de Conte Dracula, ca omagiu adus unor personalități ce au marcat istoria filmului fantastic prin realizări memorabile, iar printre laureații trofeului se numără regizorii Lamberto Bava, Enzo G. Castellari, Xavier Gens şi Ruggero Deodato, actriţa Debbie Rochon, producătorul şi DoP-ul Vlad Păunescu, maestrul efectelor speciale Sergio Stivaletti şi actori precum Armand Assante, Gabriel Spahiu sau Michael Berryman. În 2026, Conte Dracula va fi desemnat la Braşov muzicianul, creatorul de instalaţii de artă, producătorul şi compozitorul britanic SIMON BOSWELL, nominalizat pentru muzică la premiile Academiei americane de SF, Fantasy & Horror (Santa Sangre), dar şi în Europa la BAFTA (The Lakes) şi Goya (Perdita Durango). Simon Boswell nu doar că a optat în mod voit să rămână, independent şi inclasificabil, în spaţiul transfrontalier dintre arta cultă şi Pop culture, dar în mod constant a investit fără ezitare creativitate, timp şi chiar bani în proiecte artistice non-comerciale în care a crezut cu tărie încă din faza lor embrionară. Dincolo însă de experimente, reperele fundamentale care îi jalonează parcursul sunt asociate cu basmele cinematografice destinate publicului matur, indiferent că ne gândim la Phenomena al lui Argento, Santa Sangre al lui Jodorowsky, The Crying Game al lui Neil Jordan sau Hardware-ul lui Richard Stanley, astfel încât omagierea sa în cadrul Dracula Film Festival (1518 octombrie) este una pe delin meritată, mai ales că polivalentul muzician va împlini luna viitoare rotunda vârstă de 75 de ani. PAGINA 15

PREMIERE

Septembrie 2026

CUM SĂ DEVII SUPEREROU: MASCA ROȘIE PREMIERA 4 SEPTEMBRIE

SACRIFICIUL PREMIERA 4 SEPTEMBRIE

TO Handbook for Superheroes / Handbok för superhjältar  Anoo Bhagavan, Patrik Forsberg  Malte Gårdinger, Robert Gustafsson, Suzanne Reuter, Gizem Erdogan  Animație, Aventuri, Familie  91 de minute  Ro Image 2000  4 septembrie 2026

TO Sacrifice  Romain Gavras  Chris Evans, Anya Taylor-Joy, Salma Hayek, John Malkovich, Vincent Cassel  Acțiune, Aventuri, Comedie  103 minute  Ro Image 2000, Prorom  4 Septembrie 2026

SEPTEMBRIE

COYOTE VS. ACME PREMIERA 11 SEPTEMBRIE

OASIS: DON’L LOOK BACK IN ANGER PREMIERA 11 SEPTEMBRIE

TO Coyote vs. Acme  Dave Green  John Cena, Lana Condor, Will Forte, P.J. Byrne  Animație, Aventuri, Comedie, Familie, Fantastic  98 de minute  Bad Unicorn, Prorom  11 Septembrie 2026

TO Don't Look Back in Anger  Will Lovelace, Dylan Southern  Oasis, Liam Gallagher, Noel Gallagher  Documentar, Muzică  122 de minute  Forum Film România  11 septembrie 2026

SEPTEMBRIE

CU ORICE PREȚ PREMIERA 11 SEPTEMBRIE

CRIMA DE LA ETAJUL 3 PREMIERA 11 SEPTEMBRIE

TO By Any Means  Elegance Bratton  Yahya Abdul-Mateen II, Mark Wahlberg, Nicole Beharie, Josh Lucas  Acțiune, Crimă, Thriller  107 minute  Ro Image 2000  11 Septembrie 2026 SEPTEMBRIE

TO Le crime du 3e étage  Rémi Bezançon  Gilles Lellouche, Laetitia Casta  Comedie, Crimă  104 minute  Independența Film  11 septembrie 2026

3 ZILE ÎN SEPTEMBRIE PREMIERA 18 SEPTEMBRIE

RESIDENT EVIL PREMIERA 18 SEPTEMBRIE

TO 3 zile în septembrie  Tudor Giurgiu  Andreea Vasile, Emilian Oprea, Conrad Mericoffer, Mirela Zeța, Emilia Popescu  77 de minute  Comedie, Dramă  Transilvania Film  18 Septembrie 2026

TO Resident Evil  Zach Cregger  Austin Abrams  Horror, Mister  90 de minute  Intercom Film  18 septembrie 2026

SEPTEMBRIE

www.zilesinopti.ro

SEPTEMBRIE

Dolby 3D 2D Atmos TO - titlu original, - regia,  - cu,  - gen,  - durata, - distribuit de,  - premiera in Romania.

PAGINA 17

PREMIERE

Septembrie 2026

ULTIMUL REFUGIU PREMIERA 18 SEPTEMBRIE

AVENGERS ENDGAME: ENCORE PREMIERA 25 SEPTEMBRIE

TO Redoubt  John Skoog  Denis Lavant, Agnieszka Podsiadlik, Livia Millhagen, Aron Skoog  Dramă  85 de minute  CAY Films  18 septembrie 2026

TO Avengers: Endgame  Anthony Russo, Joe Russo  Brie Larson, Karen Gillan, Scarlett Johansson, Bradley Cooper, Tom Holland  Acțiune, Aventuri, Fantastic, SF  182 de minute  Forum Film România  25 septembrie 2026

SEPTEMBRIE

CURIERUL PREMIERA 25 SEPTEMBRIE

ÎN INIMA SĂLBĂTICIEI PREMIERA 25 SEPTEMBRIE

TO Runner  Scott Waugh  Alan Ritchson, Owen Wilson, Leila George, Rodrigo Santoro, Peta Sergeant  Acțiune, Thriller  97 de minute  Ro Image 2000  25 septembrie 2026 SEPTEMBRIE

TO Heart of the Beast  David Ayer  Brad Pitt, J.K. Simmons, Anna Lambe  Acțiune, Aventuri, Dramă, Thriller  101 minute  Ro Image 2000  25 septembrie 2026

DUMINICILE PREMIERA 25 SEPTEMBRIE

ATLASUL UNIVERSULUI PREMIERA 25 SEPTEMBRIE

TO Los domingos  Alauda Ruiz de Azúa  Blanca Soroa, Patricia López Arnaiz, Miguel Garcés, Juan Minujin, Mabel Rivera,  Dramă, Thriller  117 minute  Independența Film  25 septembrie 2026 SEPTEMBRIE

TO Atlasul Universului  Paul Negoescu  Matei Donciu, Marin Grigore, Andreea Grămoșteanu, Andrei Mateiu  Familie  85 de minute  TRIBE Films  25 septembrie 2026 SEPTEMBRIE

FATA DIN NORI PREMIERA 2 OCTOMBRIE

GENTLE MONSTER PREMIERA 2 OCTOMBRIE

TO Girl in the Clouds  Philippe Riche  Jamel Debbouze, Louane Emera, Grégoire Ludig  Animație  88 de minute  CAY Films  2 octombrie 2026

TO Gentle Monster  Marie Kreutzer  Léa Seydoux, Catherine Deneuve, Jella Haase, Laurence Rupp, Sylvester Groth  Dramă, Thriller  114 minute  Bad Unicorn  2 octombrie 2026

OCTOMBRIE

www.zilesinopti.ro

SEPTEMBRIE

OCTOMBRIE

Dolby 3D 2D Atmos TO - titlu original, - regia,  - cu,  - gen,  - durata, - distribuit de,  - premiera in Romania.

PAGINA 19

PREMIERĂ

TEXT DE BIANCA ROIU

COYOTE VS ACME

CÂND ARTA IMITĂ VIAȚA, IAR VIAȚA O IMITĂ ÎNAPOI

oyote vs. ACME este mai mult decât o comedie ce readuce pe marile ecrane personajele îndrăgite ale universului Looney Tunes. Filmul a devenit, datorită călătoriei sale tumultoase de la finalizarea producției până la lansarea în cinematografe, o dovadă a perseverenței și puterii pe care o au oamenii în fața agresiunii. Iar Wile E. Coyote, cunoscut în general pentru eforturile sale eșuate de a-l captura pe Road Runner, s-a transformat în acest erou neobișnuit care a reușit să-și depășească propria condiție și să înfrunte toate obstacolele, indiferent cât de multe i se ivesc în cale.

Distribuit de Bad Unicorn și Prorom Distribution, Coyote vs. ACME ajunge în cinematografele din România pe 11 septembrie. Filmul îmbină animația cu cinematografia clasică pentru a spune o poveste comică despre un caz legal. După ce produsele ACME îl dezamăgesc încă o dată în încercarea sa neobosită de a-l prinde pe Road Runner, Wile E. Coyote decide să angajeze un avocat de

PAGINA 20

duzină (interpretat de Will Forte) pentru a da în judecată Corporația ACME. Probabil că regizorul, Dave Green, nu s-a gândit niciodată că filmul său umoristic, care parodiază lăcomia mega corporațiilor, va suferi o soartă asemănătoare. Totul a început atunci când studioul Warner Brothers a anunțat în 2023 că filmul Coyote vs. ACME nu va mai fi lansat în cinematografe. A fost unul dintre cele trei proiecte scoase din portofoliul studioului pentru o deducere fiscală (tax ride-oﬀ) semnificativă. A fost o veste năucitoare pentru Green și echipa sa, care au lucrat încă din 2020 la proiect. Decizia părea să fi pecetluit soarta filmului: El nu va mai fi distribuit, iar publicul nu va mai avea șansa să-l vizioneze, cu toate că era deja finalizat și avea reacții pozitive de la primele proiecții private. Atunci a început lupta lui Dave Green pentru lansarea filmului sub orice formă. N-a vrut să www.zilesinopti.ro

Septembrie 2026

se lase descurajat de această decizie, pentru că știa cel mai bine cât de mult au lucrat oamenii din echipa creativă în realizarea acestui film. Iar proiectul merita să fie distribuit în cinematografe, nu să devină un material uitat și „aruncat la gunoi” de un studio indiferent, credea el. „A fost o perioadă foarte grea, dar sprijinul pe care l-am primit a fost foarte apreciat. (Will) Forte și atât de mulți prieteni de-ai mei și apoi toți acești oameni din social media ne-au susținut și au creat o comunitate adevărată. Au luat atitudine pentru film, așa că nu am simțit niciodată că sunt singur în acest proces”, a explicat Green, într-un interviu pentru revista Movie Maker. Will Forte, care joacă rolul avocatului Kevin Avery în film, a fost foarte vocal cu dezamăgirea și frustrarea pe care le-a simțit când s-a anulat lansarea filmului: „Inițial, am crezut: dacă filmul e anulat, înseamnă că a ieșit slab. Dar după ce l-am văzut, a fost exact ce mi-am închipuit că va fi. Era cu adevărat special, ceea ce m-a făcut să mă simt și mai frustrat, iar decizia să mi se pară și mai devastatoare. Eram și mai confuz și supărat decât eram înainte. Nu mai înțelegeam nimic. Ce se întâmplă aici?”, a mărturisit actorul, într-un interviu pentru APNews. Dar Forte și Green n-au fost singurele persoane care și-au exprimat supărarea. Odată ce anularea lansării a fost confirmată pe internet, foarte multe persoane, atât din industria filmului, cât și fani și cinefili, s-au adunat pe rețelele de socializare să susțină lungmetrajul, să-și exprime dorința de a-l viziona și dezamăgirea profundă că un alt proiect

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

ambițios și inedit este anulat de o companie în favoarea banilor și a profitului. Timp de doi ani, filmul s-a aflat într-o stare de limbo, așteptând o schimbare în decizia mega studioului american sau un sprijin din partea altei companii sau distribuitor. Iar în 2025, Ketchup Entertainment a reușit să cumpere drepturile producției de la Warner Brothers cu 50 de mii de dolari. Vestea a fost sărbătorită de toată lumea. „Nu-mi venea să cred”, a mărturisit Dave Green jurnalistului de la The Guardian, la scurt timp după achiziție. „Am sperat toți acești ani și nu-mi vine să cred că filmul chiar se va lansa. Sunt atât de multe asemănări. Filmul este despre un erou defavorizat care luptă împotriva nedreptăților cauzate de o mega corporație, numai ca proiectul în sine să sufere aceeași soartă. Sincer, am ajuns astăzi aici pentru că toată lumea ne-a susținut și a vorbit pentru lansarea filmului. Se simte ca un miracol.” Și chiar poate fi considerat un adevărat miracol. Dar și o dovadă reală că publicul încă tânjește după filme noi, cu povești inedite, iar că oamenii vor face orice pentru a face dreptate. Așa că este o mare bucurie să vedem lansarea în cinematografe a acestui proiect plin de suflet și pasiune, cu unul dintre cei mai surprinzători protagoniști și cu o poveste la fel de uimitoare. Iar din 11 septembrie, Coyote vs.ACME, filmul care a reușit să înfrunte toate obstacolele și să-și facă dreptate, se va vedea cinematografele din țară! PAGINA 21

PREMIERĂ

TEXT DE LAURA COZMÎNCĂ

DON'T LOOK BACK IN ANGER Povestea reunirii grupului Oasis

n anii ’90, cinci băieți simpli din Manchester, care nu aveau decât un vis și mult talent, au ajuns de la spectacole mici în pub-urile locale la concerte pe marile scene ale lumii. Oasis, căci despre această trupă este vorba, a devenit în doar câțiva ani unul dintre numele importante ale rockului britanic. Cu albume precum Definitely Maybe (1994) și, mai ales, (What’s the Story) Morning Glory? (1995), frații Liam și Noel Gallagher au pus pe harta muzicală a unei întregi generații piese precum Wonderwall, Champagne Supernova, Some Might Say și Don’t Look Back in Anger.

În timp ce muzica lor îi apropia de public, relația dintre cei doi frați devenea din ce în ce mai complicată. Certurile, replicile acide transformate în scandaluri de presă și conflictele din turnee au devenit parte din povestea Oasis aproape la fel de mult ca piesele lor, motiv pentru care, în 2009, după o nouă ceartă între Liam și Noel, acesta din urmă a părăsit trupa, iar Oasis s-a destrămat. Au trecut 16 ani până când cei doi au ajuns din nou pe aceeași scenă. În 2025, Oasis s-a reunit pentru turneul Oasis Live ’25, iar documentarul Oasis: Don’t Look Back in Anger (premiera: 11 septembrie) urmărește tocmai această revenire. Regizat de Dylan Southern și Will Lovelace, producția merge dincolo de concerte, intrând în culisele turneului și după cortină, în sesiunile de repetiții. Totodată, îi aduce pe Liam și Noel în același cadru, în primul lor interviu comun după mai bine de două decenii. Să-i pui pe Liam și Noel Gallagher în aceeași încăpere, la o masă, fără să se lase cu scandal, părea un scenariu imposibil. Departe de a fi un simplu omagiu sau o www.zilesinopti.ro

retrospectivă nostalgică, filmul surprinde o stare de vulnerabilitate neașteptată. Unul dintre cadrele reprezentative ale acestui documentar îi surprinde pe Liam și Noel cum se măsoară din priviri în sala de repetiții, în timp ce pe fundal răsună aceeași întrebare care a stat pe buzele tuturor: „Oare se va destrăma din nou?”. Din primul show la Cardiﬀ și până la momentele de euforie de pe marile stadioane, pentru membrii trupei, turneul devine o desprindere de trecut. Liam vede în această reunire o șansă de a-și alunga demonii și de a rescrie finalul Oasis, în timp ce Noel rămâne mască în fața energiei din public: „Piesele sunt una, dar uitasem ce înseamnă el pentru oameni. Nu eram pregătit pentru un asemenea val de emoție”. Pentru fanii care au așteptat ani întregi să-i vadă din nou împreună, filmul este continuarea unei povești pe care o cunosc deja. Pentru cei care au descoperit Oasis mai târziu, e o ocazie de a înțelege de ce revenirea acestei trupe a fost atât de importantă și ce anume i-a făcut pe oameni să aștepte 16 ani pentru încă un concert. PAGINA 23

PREMIERĂ

TEXT DE IOAN BIG

CRIMA DE LA ETAJUL 3

O comedie inspirată de Hitchcock

rima de la etajul 3, noul film al lui Rémi Bezançon (Ziua care mi-a schimbat viaţa, Un eveniment fericit) este, în mod cert, o comedie şi încă una foarte simpatică, doar că putem avea niscaiva dificultăţi în a o eticheta... ceea ce e de bine, din moment ce se relevă a fi deopotrivă un tribut adus celei de-a șaptea-a arte, apoi un thriller care, încă de la genericul à la Saul Bass, îşi extrage seva în mod asumat din Rear Window, clasicul lui Hitchcock şi, nu în ultimul rând, un Rom-Com conjugal.

Collette, profesoară la Sorbona și expertă în cinema-ul lui Alfred Hitchcock, s-a săturat să-l vadă învârtindu-se toată ziua în pijamale prin apartament pe François, partenerul ei, un romancier mizantrop a cărui viață este indiscutabil mai puțin palpitantă decât popularele aventuri pe care şi le imaginează în scris, și își dorește emoția filmelor clasice pe care le vede cu studenții ei. Asta până când, într-o zi, femeia începe să suspecteze că vecinul de vizavi și-a ucis soția şi îşi târăşte consortul într-o investigaţie detectivistică pentru a scoate la iveală adevărul. Povestea, simplă şi amuzant de urmărit, se construieşte pe alchimia dintre interpreţii cuplului aflat în pierdere de viteză, Laetitia Casta (Cruciada copiilor, Un om fidel) şi Gilles Lellouche (Asterix şi Obelix, Kompromat), care jonglează abil între notele realiste şi referinţele meta, astfel încât nu ne prindem, de fapt, când se iau în serios şi când se transformă în vehicule pentru clin d’oeil-uri la adresa maestrului suspansului, a cărui siluetă o vedem ieşind la un moment dat dintr-un hotel. Altfel, dincolo de www.zilesinopti.ro

trimiterile la Rear Window (pusul în balanţă al Laetitiei Casta cu Grace Kelly va fi inevitabil pentru cinefili), avem parte şi de perdeaua de duş din Psycho, dar şi de efectul Vertigo. Orice film cu pretenţii de policier, fie acesta şi comedie, are nevoie de un personaj negativ care să impresioneze... într-un fel sau altul. În Crima de la etajul 3, Guillaume Gallienne (Confesiunea unui copil al secolului) interpretează rolul vecinului suspect, care de profesie este actor, iar asta furnizează unele dintre cele mai reuşite gaguri din lungmetrajul lui Bezançon. Mereu au existat tentative de a construi narative pe fundaţii deja validate, însă, în acest caz, avem parte de frumoasa surpriză ca, în loc să încerce să ascundă influenţele, Crima de la etajul 3 le exhibă cu mândrie, pentru a transmite un mesaj limpede că vrea să ofere publicului o poveste cu un anume aer de prospeţime, fără a copia sau a parodia. Altfel spus, nu trebuie să fii un fan al lui Hitchcock pentru a te relaxa văzând această comedie, care va avea premiera la noi pe 11 septembrie. PAGINA 25

PREMIERĂ

TEXT DE RĂZVAN SĂDEAN

3 ZILE ÎN SEPTEMBRIE Încotro te îndrepți?

femeie aleargă printr-o stațiune de la malul mării, într-o noapte de septembrie, după ce o veste îi schimbă brusc viața, iar haosul unei nopți scoate la iveală adevăruri greu de numit. „Încotro te îndrepți?” a fost întrebarea care l-a urmărit pe Tudor Giurgiu pe tot parcursul filmărilor la 3 zile în septembrie. La 20 de ani de la debutul regizorului în lungmetraj, cu Legături bolnăvicioase (2006), noul său film va avea premiera în cinematografe pe 18 septembrie, după premiera mondială de la Festivalul Internațional de Film de la Rotterdam și proiecția specială din cadrul Galei de deschidere a ediției aniversare TIFF.25.

După ce își vede petrecerea de nuntă sabotată de apariția intempestivă a amantei logodnicului ei, Bianca (Andreea Vasile) se lansează într-o odisee fără o destinație clară. Urmărită aproape în timp real, într-un plan-secvență, Bianca rătăcește prin Eforie Sud, o stațiune aflată la final de sezon, din care se decupează hoteluri uitate, nunți, autobuze www.zilesinopti.ro

transformate în spații de cazare, oameni care par veniți dintr-un alt timp. Pe măsură ce noaptea de rebeliune înaintează, fuga Biancăi devine o călătorie eliberatoare pe un teritoriu straniu, în care fiecare întâlnire scoate la iveală noi fragmente din povestea ei. Geografia locului devine o componentă esențială a filmului, Giurgiu fiind atras de particularitățile și

șarmul stațiunii, prezentată într-un registru cu totul diferit de imaginile turistice convenționale. Planul-secvență, una dintre provocările centrale ale producției, are ca reper Sábado (2003), filmul regizat de Matías Bize, construit în jurul unei zile de nuntă care ia o turnură neașteptată în urma unui accident. Giurgiu a fost atras de această formulă cinematografică în care povestea se desfășoară în timp real, fără posibilitatea de a interveni prin montaj, iar tensiunea se naște din ceea ce apare pe parcurs. În 3 zile în septembrie, camera rămâne alături de Bianca, transformând fuga ei într-o experiență imprevizibilă atât pentru ea, cât și pentru spectator. 3 zile în septembrie aduce o schimbare în modul de lucru al lui Tudor Giurgiu. Inspirat de practica lui Radu Jude, care reușește să realizeze filme într-un ritm accelerat, cu bugete mai mici și perioade de producție mai scurte, regizorul a ales un regim de lucru diferit față de proiectele sale anterioare. „Nu am făcut filmul în sistem clasic, tradițional, cu finanțare de la CNC. A fost o experiență nouă și neașteptată pentru noi”, a declarat regizorul despre acest film realizat în doar șapte zile. PAGINA 27

PREMIERĂ

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

RESIDENT EVIL

Un curier în Raccoon City

niversul Resident Evil revine pe marele ecran în 2026, însă de această dată cu o abordare care promite să fie mult mai apropiată de atmosfera jocurilor video. Noul film, intitulat simplu Resident Evil (ca să ne bage în ceață și mai mult), este regizat de Zach Cregger - cunoscut pentru horror-ul Barbarian sau mai recentul Weapons - și reprezintă o nouă relansare cinematografică a celebrei francize Capcom.

Ca să fie cât mai clar, noul Resident Evil (premiera: 18 septembrie) nu continuă seria de filme cu Milla Jovovich și nici nu e o continuare directă a filmului Resident Evil: Welcome to Raccoon City din 2021. E, practic, un nou început pentru franciză. Compania Constantin Film a început dezvoltarea unui nou reboot după rezultatele dezamăgitoare ale producțiilor anterioare. Proiectul a atras ulterior atenția mai multor studiouri importante, iar Sony Pictures a câștigat drepturile de distribuție în urma unei competiții intense. Unul dintre cele mai interesante aspecte este implicarea lui Zach Cregger, care a declarat că își dorește să realizeze filmul Resident Evil pe care și-ar fi dorit să îl vadă el însuși, încercând să reproducă pe ecran senzația de survival horror specifică jocurilor video. Acțiunea are loc în timpul evenimentelor asociate cu www.zilesinopti.ro

VG-ul Resident Evil 2, în celebrul Raccoon City afectat de epidemia virală. Protagonistul nu este însă Leon S. Kennedy sau Chris Redfield. Personajul principal este Bryan, interpretat de Austin Abrams, un curier medical care ajunge implicat într-o situație extrem de periculoasă. O simplă livrare se transformă într-o luptă pentru supraviețuire atunci când orașul este cuprins de haos și apar creaturile infectate. De fapt, această alegere poate fi una dintre cele mai

importante diferențe față de filmele precedente. În locul unui protagonist deja pregătit să lupte cu zombi și monștri, publicul va urmări un om obișnuit aruncat într-o situație imposibilă. Așa că rezultatul ar putea fi un film mai apropiat de filosofia clasică a seriei: resurse limitate, pericol permanent, explorare și sentimentul că personajul principal nu controlează deloc situația, ci doar încearcă să supraviețuiască. Pe lângă Austin Abrams, din distribuție mai fac parte Zach Cherry, Kali Reis și Paul Walter Hauser. Însă Sony a păstrat încă multe dintre detaliile despre personaje la secret. Un aspect care a atras atenția fanilor este lipsa, cel puțin din informațiile oficiale disponibile până acum, a unor personaje emblematice precum Leon Kennedy, Chris Redfield sau Jill Valentine. PAGINA 29

PREMIERĂ

TEXT DE LAURA COZMÎNCĂ

DUMINICILE

Familia, între intoleranță şi îndoctrinare

unt alegeri pe care cei de lângă noi nu le vor înțelege niciodată, oricât am încerca să le explicăm. În jurul unui astfel de moment se construiește și drama spaniolă Duminicile (Los domingos), un film care explorează cu multă delicatețe o decizie de viață neașteptată și teme precum toleranța, îndoctrinarea, conformismul și libertatea.

Ainara este o adolescentă de 17 ani, cu note excelente la școală, prieteni și o familie aparent normală, așa că toată lumea se așteaptă de la ea să-și continue studiile la o facultate bună și apoi să aibă o carieră de succes. Doar că în timp ce prietenii de vârsta ei ies în oraș, se îndrăgostesc și se bucură de adolescență, Ainara simte că își dorește cu totul altceva, simțind chemarea către o viață religioasă. Așa că decide să devină călugăriță într-o mănăstire. Decizia ei dă peste cap toată familia și scoate la iveală probleme vechi, ascunse sub preș, precum durerea pierderii mamei sale biologice, un tată care n-a prea fost prezent în viața ei și lucruri dureroase despre care nimeni n-a vorbit vreodată. În plus, apare întrebarea inevitabilă dacă aceasta este o dorință sinceră și o înclinație pe care Ainaira chiar o simte sau doar rezultatul influenței de la școala religioasă unde învață? Scris și regizat de Alauda Ruiz de Azúa (renumită pentru debutul Cinco lobitos), Duminicile este o radiografie meticuloasă a dinamicii familiale, dar în aceeași măsură explorează și zona gri dintre credință, îndoctrinare și libertate personală. Un aspect pozitiv observat de critici este faptul că producția spaniolă evită www.zilesinopti.ro

inteligent clișeele și certitudinile, nu există vinovați și nici personaje bune și personaje rele. Filmul a generat dezbateri intense după premiera din Spania tocmai pentru că lansează întrebări, în loc să ofere răspunsuri categorice. Biserica Catolică nu este zugrăvită ca o instituție opresivă, iar familia nu reprezintă automat vocea rațiunii. Fiecare personaj își poartă propriul adevăr, iar tensiunea se acumulează treptat, din priviri, tăceri apăsătoare și dialoguri purtate la mesele de duminică desfășurate uneori din pură obligație. Câștigător al Marelui Premiu la Festivalul de la San Sebastián și laureat al cinci premii Goya, lungmetrajul construiește un spectacol intim, în care camera rămâne aproape de chipuri, surprinzând dramele interioare. Totodată, tensiunea nu vine din scandaluri sau răsturnări spectaculoase de situație, ci din conversațiile de zi cu zi, regizoarea preferând să lase lucrurile să se strângă treptat, fără să transforme fiecare neînțelegere într-o dramă ieșită din comun. Duminicile (premiera: 25 septembrie) este o operă cinematografică inteligentă și profund umană, care confirmă talentul uneia dintre cele mai puternice voci din cinematografia spaniolă contemporană. PAGINA 31

PREMIERĂ

TEXT DE RĂZVAN SĂDEAN

CURIERUL Când mafia pune ochii pe un transport medical urgent

n curier medical are la dispoziție doar trei ore pentru a livra un organ destinat unui copil bolnav, însă misiunea sa se transformă într-o cursă contracronometru atunci când devine ținta unei rețele criminale care vrea să pună mâna pe transport. Aceasta este premisa celui mai nou film regizat de Scott Waugh, cineast cunoscut pentru producții de acțiune precum Act of Valor (2012), Need for Speed: Începuturi (2014) sau Expend4bles (2023). Filmul Curierul îi aduce în prim-plan pe Alan Ritchson și Owen Wilson și are premiera pe 25 septembrie.

Hank Malone (Alan Ritchson) este un curier medical specializat în transporturi urgente, obișnuit să livreze pachete al căror conținut poate face diferența între viață și moarte. Când primește misiunea de a transporta un organ vital pentru un transplant, are la dispoziție doar trei ore pentru a ajunge de la Brisbane la Gold Coast. Ceea ce pare o cursă obișnuită devine o luptă pentru supraviețuire atunci când descoperă că transportul său a atras atenția unei rețele criminale hotărâte să pună mâna

www.zilesinopti.ro

pe organ pentru a-l valorifica pe piața neagră, unde prețul lui atinge o sumă cu șase zerouri. Prins între responsabilitatea de a salva viața unei fete care are nevoie urgentă de un transplant de ficat și amenințările care îl urmăresc la fiecare pas, Hank trebuie să străbată un traseu plin de pericole, unde fiecare secundă contează. Alături de Ben Bishop (Owen Wilson), el face tot ce îi stă în putință pentru a supraviețui valului de atacuri și pentru a duce misiunea la capăt, în ciuda perdelei de gloanțe care se îndreaptă spre ei. Dinamica dintre Hank și Ben devine unul dintre punctele centrale ale poveștii, contrastul dintre eroul experimentat și omul obișnuit prins întrun coșmar oferind filmului o dimensiune dincolo de

adrenalina confruntărilor. Dacă Alan Ritchson aduce forța fizică și energia unui protagonist de acțiune, Owen Wilson completează această ecuație prin vulnerabilitate și momente de umor într-o situație dusă la extrem. Scott Waugh a subliniat că această chimie dintre cei doi actori a fost un bonus, însă intenția sa nu a fost de a realiza doar un alt thriller construit pe efecte spectaculoase și scene de urmărire și confruntare, ci o poveste în care spectatorii să simtă permanent miza din spatele misiunii. În centrul acestei curse se află viața unei fetițe de 7 ani, pentru care fiecare minut pierdut poate însemna diferența dintre viață și moarte, iar singura ei șansă este ca organul să ajungă la spital înainte de expirarea timpului. PAGINA 33

PREMIERĂ

TEXT DE RĂZVAN SĂDEAN

ÎN INIMA SĂLBĂTICIEI Un „love story” despre loialitate și legătura dintre om și câine

egătura de neînfrânt dintre un om și cel mai bun prieten al său necuvântător, peisajele spectaculoase care servesc drept decor pentru ultima misiune a celor doi camarazi de nedespărțit și noua colaborare dintre actorul Brad Pitt și regizorul David Ayer, după succesul Furia: Eroi anonimi (2014), sunt doar câteva dintre promisiunile care fac din În inima sălbăticiei un film ce merită văzut începând cu 25 septembrie, când va avea premiera în România. În inima sălbăticiei spune povestea lui James (Brad Pitt), un fost ofițer al Forțelor Speciale al cărui avion se prăbușește într-o zonă izolată din Alaska. Însoțitorul său canin e Odin, care îl salvează pe James după prăbușire și pornește alături de el într-o călătorie de supraviețuire în sălbăticie. Regiunea în care au nimerit este o pacoste, iar cei doi vor afla asta pe pielea lor, într-o ultimă misiune pe care o vor îndeplini împreună. Deși povestea e plasată în sălbăticia din Alaska, filmările au avut loc în Noua Zeelandă. Unele dintre locațiile montane au fost atât de greu accesibile, încât echipa a avut nevoie de elicoptere pentru a ajunge la ele. Filmul este centrat pe relația dintre James și Odin, pe care www.zilesinopti.ro

regizorul o descrie chiar ca pe un „love story” între un fost militar și câinele său de serviciu. Cei doi au trecut împreună prin experiențele dure ale vieții militare, iar după prăbușirea avionului ajung să depindă unul de celălalt pentru a supraviețui. Ayer a insistat ca Odin să nu fie doar un companion al personajului interpretat de Brad Pitt, ci un personaj în sine, cu personalitate și cu o istorie proprie alături de James. Pentru rol a fost ales Uber, un câine cu experiență în operațiuni de salvare montană, pe care echipa l-a pregătit special pentru film. Chiar și Brad Pitt, un megastar cu două premii Oscar și zeci de roluri memorabile în filme precum Fight Club,

Se7en sau Once Upon a Time... in Hollywood, a declarat că frumusețea filmului constă în primul rând în relația dintre James și Odin, dar și în felul în care cei doi lucrează împreună și ajung să depindă unul de celălalt. Actorul a insistat, de asemenea, asupra importanței lui Odin în poveste, descriindu-l drept „cea mai importantă piesă a acestei povești” și spunând că lucrul alături de partenerul său canin „a fost o experiență surprinzător de specială”. Și pentru că toată lumea iubește câinii, probabil unul dintre puținele lucruri asupra cărora oamenii din întreaga lume pot fi de acord, membrii echipei de producție nu s-au sfiit să dezvăluie un spoiler: câinele supraviețuiește. PAGINA 35

EXCLUSIV

MICHAEL BERRYMAN „Îmi plac poveștile din spatele intenției artistice”

ctorul cu un chip inconfundabil datorită bolii sale genetice, Michael Berryman, un veritabil star al cinematografiei Horror şi Fantasy, împlineşte vârsta de 78 de ani pe 4 septembrie, însă nu dă semne de oboseală sau lene, fiindcă are trei noi lungmetraje în post-producţie, care vor îmbogăţi o filmografie personală ce numără deja peste 100 de titluri, printre care ‘clasice’ precum Zbor deasupra unui cuib de cuci, The Crow şi, evident, The Hills Have Eyes, sau filme-cult ca hit-ul optzecist Weird Science, The Barbarians, al lui Ruggero Deodato, şi The Lords of Salem de Rob Zombie. Anul trecut, Michael Berryman a primit trofeul şi titlul onorific de „Conte Dracula” în cadrul apreciatului eveniment dedicat filmului fantastic de la Braşov, Dracula Film Festival, astfel încât ne-am propus să prefaţăm ediţia 2026 a DFF, din octombrie, printr-un dialog retrospectiv cu interpretul unora dintre cele mai neobişnuite personaje din istoria genului, indiferent că ne gândim la iconicul Pluto din filmul lui Wes Craven, la apariţia din videoclipul Smokin’ in the Boys Room al trupei Mötley Crüe sau la cele din serialele TV Z Nation şi X-Files.

PAGINA 36

Zbor deasupra unui cuib de cuci (1975)

Michael, după ce ai devenit sexagenar, ai mai realizat încă vreo 50 de filme și nu te oprești. Ce te motivează pentru a continua să fii atât de activ? Pe scurt, îmi place cu adevărat procesul creativ şi tot ce se referă la condiția umană, iar tocmai în asta eu găsesc mereu frumusețea ocupaţiei mele. De exemplu, îmi aduc aminte că jucam în Zbor deasupra unui cuib de cuci când Miloš Forman ne-a proiectat într-o seară Balul pompierilor, care era un film foarte drăguț, dar guvernul a considerat că își bătea joc de o instituție guvernamentală, așa că l-au interzis. Prin urmare, le sunt recunoscător celor care au avut ocazia să vadă unele dintre filmele pe care le-am făcut şi să le aprecieze. Revenind la întrebarea ta, ca să dezvolt un pic, atunci când am mers la Universitatea din California, tânăr fiind, eu voiam să devin www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

INTERVIU DE IOAN BIG

medic veterinar, dar partea științifică s-a dovedit a fi nițel peste puterile mele… la propriu, deoarece am înțeles mare parte din materie, însă problema venea de la vârfurile degetelor mele, articulațiile de-acolo, pe care nu le am, deci nu puteam face anumite operații și, prin urmare, nu eram capabil să ajut prea bine un animal. În plus de asta, ca să fiu sincer, la un moment dat, pur și simplu am rămas fără bani ca să mai stau la facultate. Știind că nu aveam dexteritatea necesară în mâini ca să devin medic veterinar și având în vedere inclusiv incapacitatea mea de a suporta căldura din timpul verii, mă aflam în impas şi nu aveam absolut nicio idee ce urma să fac în continuare. În 1972, am părăsit facultatea și m-am întors acasă, iar aventura a început într-o direcție complet diferită, deoarece faptul că am ajutat un amic să-și reconstruiască casa ce arsese mi-a adus un mic credit, ca să zic așa, de la șeful de sus, adică o slujbă la un magazin din Santa Monica, unde l-am cunoscut pe George Pal. Dezorientat, eu mă gândeam pe-atunci să mă relochez în Alaska, dar el mi-a oferit un loc de muncă. ‘Vrei să lucrezi o singură zi și să câștigi câteva sute de dolari?’ Bineînţeles că voiam! [Doc Savage: The Man of Bronze din 1975 avea să fie ultimul film dus la bun sfârşit de către pionierul cinematografiei SF, producătorul George Pal - n.r.] Ei bine, următoarea slujbă a apărut chiar a doua zi, tot datorită lui, adică am ajuns în Zbor deasupra unui cuib de cuci, unde am lucrat timp de 127 de zile. www.zilesinopti.ro

Michael Berryman & Nikki Sixx (Mötley Crüe) Foto © Wiliiam Hames

Deseori mă gândesc că, poate, Dumnezeu mi-a făcut atunci un semn cu ochiul și mi-a zis: ‘Uite, ai o şansă, tu încearcă și dă tot ce poți’, iar de-atunci, atâta timp cât mă pot da jos din pat și îmi pot face treaba, o să continui să lucrez. O să fiu sincer, eu nu sunt milionar. Dacă aș fi, aș face mai multă muncă caritabilă - fac însă tot ce pot în această direcție -, dar pentru mine, întregul concept al motivului pentru care ne aflăm aici, pe pământ, este să facem lumea un loc mai bun pentru viitorul copiilor care vor moșteni deciziile noastre, fie că acestea sunt bine gândite sau, dimpotrivă, haotice și nu prea utile. Desigur, îmi place să mă distrez, ca oricine altcineva, dar ideea principală este că suntem aici, pe planeta asta, în această viață ca să păstrăm o atitudine pozitivă… cel puţin asta cred eu.

În afara medicinei veterinare, la universitate ai urmat și cursuri de istoria artei. Ce forme de expresie artistică te interesau în tinereţe? Mi-au plăcut dintotdeauna artele. La universitate, cu excepția sculpturii sau instalaţiilor, am studiat cam de toate, însă m-am concentrat mai mult pe pictură și poezie. Îmi plac multe şi mulţi... Jackson Pollock, Van Gogh, Paul Klee, Gauguin, în fine, lista continuă la nesfârșit, dar cred că mai relevant e faptul că îmi plac poveștile din spatele intenției. Să ne amintim că multe opere de artă celebre au fost comandate de oameni bogați, din motive diverse, şi, din când în când, artistul introducea câte un mic simbol sau semn, poate un făcut din ochi sau o anume poziţie a capului, pe care nimeni nu-l remarca. Așadar, pe de o parte, este o relație simbiotică între un creator care își comercializează opera și își mulțumește sponsorii, ca să zicem așa, și, pe de altă parte, cu integritatea sa artistică. [...] One Please (2014)

Citiţi interviul complet cu MICHAEL BERRYMAN pe www.zilesinopti.ro PAGINA 37

BRIO FILMS PREZINTĂ

ata F din nori Un film de

SELECȚIE OFICIAL Ă

Philippe Riche

Tot ce scrie devine realitate! directed by PHILIPPE RICHE produced by LUC BOSSI screenplay by PHILIPPE RICHE & LUC BOSSI, from a story by PHILIPPE RICHE, LUC BOSSI & ROMAIN PUÉRTOLAS, inspired by the novel THE LITTLE GIRL WHO SWALLOWED A CLOUD AS BIG AS THE EIFFEL TOWER, by ROMAIN PUÉRTOLAS. artistic director FRÉDÉRICK ALVES-CUNHA animation director COLINE VEITH original music EVE-MARIE BODET & BENJAMIN FARLEY character design AXEL DE LAFFOREST & PHILIPPE RICHE editor CÉDRIC CHAUVEAU storyboard artist CHARLES SCHNECK sound editor JÉRÉMY HASSID re-recording mixer PHILIPPE CHARBONNEL production manager MARION MATHIOT production coordinator LOUISE MALLOT coproduced by LHOUSSAÏNE ZAMMAT executive producers VALÉRIE LEROUX, JON GOLDMAN, FÉLIX FERRAND, JORDAN SOLER, JULIEN BAGNOL-ROY, SIMON CROWE coproducers JULIEN SEUL, SAWSAN ASFARI, AUDREY ABIVEN, GENEVIÈVE LEMAL, NICOLAS COROUGE, LUC HARDY associate producers GRÉGOIRE

A BRIO FILMS / PANAMA PRODUCTIONS HARD BOILED, SAGAX

SCANEAZĂ PENTRU DETALII & TRAILER

LASSALLE, PASCAL LAIK, ELISABETH BYKOFF, NATHAN JACTEL SCOPE PICTURES, AUVERGNE-RHÔNE-ALPES CINÉMA, SC FILMS INTERNATIONAL, STIM STUDIO, SUPAMONKS, BIEN SÛR PRODUCTIONS, COCOON FILMS, 126 FILMS, THE CNC, OF REGION AUVERGNE-RHÔNE-ALPES, CINÉMAGE 19, CINEAXE 6, COFINOVA 21, INDÉFILMS 13, LBPI 18

din 2 octombrie în cinematografe

POINT OF VIEW

TEXT DE ŞTEFAN IANCU

LANTERNS Un pic… altceva?

h, universul DC! Acest verișor mai supărat și întunecat al lui Marvel, care încearcă din răsputeri să fie diferit, dar inevitabil suferă mereu prin comparație și pare că găsește din ce în ce mai rar formula de succes.

Pentru cine nu știe, universul filmelor care au la bază personajele din benzile desenate DC a suferit un întreg reboot după o serie de eșecuri colosale și în fruntea noului proiect a fost pus nimeni altul decât James Gunn, omul din spatele succesului Guardians of the Galaxy. Gunn a dat undă verde mai multor producții, atât animate, cât și live action, iar alegerile sale au ridicat deja câteva semne de întrebare. Superman (2025) a fost primul film din acest nou capitol, regizat chiar de el, și deși nu a rupt gura târgului la box-oﬃce, lumea a fost destul de mulțumită. Supergirl (2026) a fost una dintre cele mai mari ratări, ieșind din cinema cu încasări de doar 126 de milioane de dolari, raportate la un buget de aproximativ 180 de milioane, și nici serialele Peacemaker (2025) sau Creature Commandos (2025) nu au impresionat prea tare. Astfel că încrederea mea în acest „nou” DC a scăzut considerabil (chiar dacă am preferat mereu personajele lor decât pe cele de la Marvel) și cu foarte mare reticență am aruncat un ochi la noul serial de pe HBO, Lanterns. Pentru cine nu știe, serialul (care, la momentul la care scriu aceste rânduri, are un singur episod apărut) are la bază povestea lui Hal Jordan și a lui John Stewart, cunoscuți drept și Green www.zilesinopti.ro

Lantern, unul dintre cele mai populare personaje ale universului DC. Hal este un fost pilot de vânătoare, care a devenit Green Lantern atunci când un extraterestru a murit pe pământ și i-a dat inelul său, astfel devenind protectorul pământului. Problema lui e că deja a îmbătrânit, e cinic, nu mai are răbdare și deși e un fel de superstar printre oamenii de rând, nu e chiar cel mai simpatizat de către forțele de ordine. Hal îl pregătește pe John Stewart să devină noul Green Lantern și să preia responsabilitățile sale, dar de mai multe ori, pe parcursul primului episod vedem că cei doi nu au chiar cea mai bună relație, iar Hal nu e încă pregătit să facă pasul spre retragere. Ce m-a surprins încă de la început e tonul complet diferit, mult mai matur, pe care îl propune Gunn cu acest serial. Dacă Superman (2025) e ceva mai apropiat de un film pentru copii, Lanterns sigur e pentru adulți. De la limbaj la culori și chiar prin lipsa de elemente fantastice, Lanterns e mai degrabă apropiat de un detective-duo similar cu True Detective. Și asta îmi place. Atât Kyle Chandler, cât și Aaron Pierre sunt aleși foarte bine, parcă scoși direct din paginile benzilor desenate. Pot spune că în sfârșit există viață în acest nou univers DC! PAGINA 39

SCANEAZĂ PENTRU PROGRAM & TRAILER

DE LA CREATORII WALLACE & GROMIT

DIN 9 OCTOMBRIE 2026 DOAR ÎN CINEMATOGRAFE © AARDMAN / SKY UK LTD / STUDIOCANAL 2026

TEXT DE TEODORA BRATU

Septembrie 2026

Ecourile lui RYUICHI SAKAMOTO

www.zilesinopti.ro

foto © Visit Berlin

Sakamoto era convins că tehnologia poate aprofunda înțelegerea noastră asupra realității, în loc să ne îndepărteze de ea. Și într-o perioadă în care peisajul artistic este din ce în ce mai mult influențat de noile tehnologii, e important să ne amintim de perspectiva lui. Nu e nici un truc superficial, dar nici spectacolul în sine, ci un instrument de extindere al expresiei artistice. Deși a fost un pionier al muzicii electronice și synth-pop, Sakamoto era mai interesat de erorile și distorsiunile mașinilor, decât de sunetele rigide și perfecte. Pentru el, intuiția umană era adevăratul motor al artei, iar inovația era determinată nu de algoritmi, ci de curiozitate, sensibilitate și deschiderea către neprevăzut. Ryuichi Sakamoto: seeing sound, hearing time se concentrează asupra practicii spațiale și audiovizuale din perioada târzie a lui Sakamoto, în special asupra mediilor sonore tridimensionale pe care le-a dezvoltat începând cu anii 2000, alături de colaboratori precum Shiro Takatani, Carsten Nicolai și Apichatpong Weerasethakul. Printre lucrările centrale se numără Is Your Time (2017), creată împreună cu Takatani, în care un pian avariat de tsunami-

foto © Time Out

uțini artiști au modelat relația dintre artă și tehnologie precum Ryuichi Sakamoto (19522023). Încă de la sfârșitul anilor ’70, compozitorul și artistul japonez a redefinit granițele dintre muzică, film, performance și artă vizuală, devenind una dintre cele mai influente voci ale generației sale. Prin experimentele electronice ale formației Yellow Magic Orchestra și coloanele sonore de film premiate cu Oscar și Grammy, Sakamoto a abordat sunetul ca pe un mediu capabil să transforme modul în care percepem lumea. Această moștenire este explorată la Hamburger Bahnhof - Nationalgalerie der Gegenwart Berlin, în perioada 11 septembrie 2026 - 20 iunie 2027, prin Ryuichi Sakamoto: seeing sound, hearing time, prima mare retrospectivă europeană dedicată artistului.

ul din 2011 devine un obiect acustic, bazat pe date seismologice din întreaga lume, convertite digital în timp real. Alte instalații își au originea în async, albumul lui Sakamoto caracterizat de fragilitate și degradare, în timp ce două filme realizate de Carsten Nicolai utilizează muzica din 12, jurnalul sonor înregistrat de Sakamoto între 2021 și 2022. Retrospectiva ajunge la Berlin ca parte a programului dedicat celei de-a 30-a aniversări a Hamburger Bahnhof, un muzeu a cărui istorie a fost mult timp marcată de tensiunile dintre arta contemporană, sunet, performance și media extinsă. PAGINA 41

TEATRU

Septembrie 2026

foto © Kevin Cummins

SIMON STEPHENS “A fi dramaturg înseamnă a trăi cu o conștiință constantă a timpului care trece”

anya, memorabilul one-man show creat anul acesta la Point Hub din Bucureşti de către actorul Sorin Miron, pentru care acesta, dincolo de interpretarea cu mult har şi spirit ludic a opt personaje cehoviene, semnează regia, adaptarea şi universul sonor, l-a determinat să viziteze România pe autorul piesei, unul dintre cei mai apreciaţi dramaturgi contemporani, SIMON STEPHENS. Britanicul, multiplu nominalizat şi premiat la Olivier Awards, se bucură şi la noi de o notorietate semnificativă datorită unor montări precum Punk Rock (Teatrul Excelsior, 2023, r: Vlad Cristache), Harper Regan (Teatrul Maria Filotti Brăila, 2022, r: Vlad Massaci), Cântec de departe (Teatrul Maghiar de Stat Cluj, 2017, István Szabó), O Din perspectiva autorului piesei, care sunt elementele-cheie ale interpretării textului de către Sorin Miron ce fac din montarea de la Bucureşti una distinctă de celelalte pe care le-ai văzut? Personal, am mai văzut doar o singură altă montare, când piesa a fost prezentată în premieră mondială, în regia

PAGINA 42

întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii (TNB, 2016, r: Bobi Pricop & Teatrul Anton Pann Râmnicu Vâlcea, 2014, r: Vlad Massaci) sau Port (Studioul Casandra, 2007, r: Mihaela Sîrbu). Mai mult, în regia lui Andrei şi Andreea Grosu, Cântec de departe a beneficiat recent de o nouă versiune scenică, la Unteatru, premiată la New Wave Theatre Festival 2026 (Reşiţa). Am stat de vorbă cu SIMON STEPHENS despre experienţa trăită cu Vanya lui Sorin Miron, dar şi despre cea cu Andrew Scott, despre trecutul său de punk rocker în trupa-cult Country Teasers, pasiunea pentru Cehov, de cum reimaginează teatrul la New York în The Ark, mixed reality show-ul său cu Ian McKellen, şi, în general, ce îl inspiră atunci când scrie pentru scenă.

Andrew Scott în Vanya (National Theatre Live) Foto - Marc Brenner

lui Sam Yates, în colaborare cu Andrew Scott, şi cred că diferența este una foarte simplă, dar izbitoare: intimitatea scenei. Cu Andrew, am realizat spectacolul la Duke Of York’s Theatre din Londra, un teatru cu prosceniu și aproape 800 de locuri, apoi l-am mutat într-unul mai mic din New York www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

INTERVIU DE IOAN BIG

[Lucille Lortel Theatre, OﬀBroadway - n.r.], dar care avea şi acela, totuşi, 400 de locuri. Ei bine, la Point, ai senzația absolută că te afli în aceeași încăpere cu Vanya şi cred că, în această producție, devine mult mai evident faptul că, privindu-l, ne raportăm la Vanya nu doar ca la un povestitor, ci retrăim efectiv traumele personajelor... personal, am simțit că asta e mult mai limpede. Realmente m-a bântuit după ce-am văzut starea eternă de incertitudine în care Sorin l-a plasat pe Vanya și ale sale nesfârșite reîntrupări, iar momentul dinspre finalul piesei, când își dezvăluie îmbătrânirea, mi s-a părut de-a dreptul obsedant. Sorin este un actor comic înnăscut și interpretează componenta de comedie a piesei cu un şarm autentic, la fel ca Andrew, despre care, de asemenea, cred că este un mare actor comic, iar eu am credinţa că e absolut esențial ca, atunci când joci orice piesă de Cehov, să fii capabil să descoperi acolo comedia... şi mai ales în cazul

Sorin Miron & Simon Stephens Foto - Arhiva personală Sorin Miron

Sorin Miron în Vanya (Point) Foto- Anastasia Atanasoska

acestei abordări neobișnuite a Unchiului Vania, unde, transpunând totul într-un singur personaj, se elimină cumva de la sine gestul de a privi ceva real. Adaptarea mea obligă spectatorul, într-o anumită măsură, să recunoască prezența propriei sale imaginații, adică, privind actorul într-un personaj, trebuie să ți le imaginezi în mod inevitabil pe celelalte, să îți imaginezi scenele de sex și să-ți imaginezi violența, iar pentru a face asta ai nevoie, ca performer, de o ușurință și o finețe a interpretării pe care Sorin le are cu certitudine. Pentru premiera Vanya de la Londra ai lucrat cu actorul Andrew Scott, cu regizorul Simon Yates, cu scenografa Rosanna Vize, deci cu întreaga echipă creativă, pe când în România ai mers doar pe mâna lui Sorin Miron. În general, cât de preocupat eşti de minimizarea riscului unor puneri în scenă care să se îndepărteze de intențiile tale ca dramaturg? Nu am niciun interes să minimizez acest risc, fiindcă, pentru mine, asta pare a fi esența teatrului... așa că îmbrățișez riscul, îl invit cu o încredere deplină. Știi, dacă te uiți la textele mele, indicațiile mele pentru transpunerea în scenă tind să fie minimale, din punct de vedere formal, unele dintre piese fiind o invitație totală la interpretarea acestora. Cea despre care se vorbește cel mai adesea este Pornography, ce are ca indicație scenică: „Această piesă poate fi jucată în orice ordine, folosind orice număr de personaje”, deci orice număr de actori, nu de personaje. Sau textul Nuclear War, unde menţionez că: „Toate aceste cuvinte pot fi rostite de actori, dar niciunul dintre ele nu trebuie să fie rostit în mod obligatoriu”. Știi, astfel de provocări transformă sala de repetiții într-un spațiu de investigare, de explorare și dezvoltare a imaginației, iar eu prețuiesc enorm acest lucru, mi se pare cu adevărat esențial. Așadar, ultimul lucru pe care mi-aș dori să-l fac vreodată, cu oricare dintre piesele mele, este să sugerez că aş avea o versiune imaginată din perspectiva autorului a modului în care piesa ar putea prinde viață şi să impun acea viziune vreunui colaborator. Realmente, nu mă interesează asta. [...] Citiţi interviul complet cu SIMON STEPHENS pe www.zilesinopti.ro

www.zilesinopti.ro

PAGINA 43

ARTE VIZUALE

TEXT DE TEODORA BRATU

Centenarul lui WILLIAM KLEIN Orașul, moda și imaginea imperfectă

rta nu are reguli, dar există o teorie despre culori, forme, compoziție și felul în care construiesc o imagine, iar fotografia și-a dezvoltat, la rândul ei, propriile convenții despre ceea ce face ca o imagine să fie bună. Blurul, granulația, cadrele strâmbe, contrastul violent și imaginile supraexpuse erau lucruri pe care o fotografie reușită trebuia să le evite. Artistul francez William Klein (1926-2022) le-a transformat într-un limbaj. „Am venit din exterior, regulile fotografiei nu mă interesau”, spunea Klein, care și-a câștigat locul în istoria fotografiei în 1956, când a publicat prima sa carte, Life Is Good & Good for You in New York: Trance Witness Revels. Realizat pe străzile orașului său natal, albumul reflecta o viziune explozivă, care includea fotografii deliberat neclare, distorsionate și supraexpuse. Nu toți artiștii reușesc să influențeze disciplina pe care o practică, cu atât mai puțin reușesc să se facă remarcați în mai multe domenii, tocmai de aceea, William Klein este amintit ca un fel de geniu creativ. Cu ocazia centenarului nașterii sale, expoziția This Way to Heaven, din cadrul Les Rencontres de la photographie d'Arles de anul acesta, a pus în valoare angajamentul artistului, combinând fotografii, picturi, filme și desene. Dar, înainte de Klein fotograful, a fost William Klein, pictorul. Născut într-o familie evreiască, la marginea cartierului Harlem, își petrecerea copilăria cutreierând muzeele din New York. După război, a petrecut doi ani în Germania alături de armata americană, în timp ce visa cu disperare să ajungă la Paris. Ocazia apare atunci

PAGINA 44

când pictorul Fernand Léger acceptă studenți și începe să studieze arta, dezvoltând propriul stil abstract. Apar și primele cereri, printre care un paravan format din panouri rotative cu desene grafice. În timp ce își fotografia panourile, începe să le rotească, fascinat de efectul de estompare creat de expunerile lungi. Experimentul continuă în camera obscură, unde a realizat sute de compoziții abstracte folosind lumina direct pe hârtie. Lucrările au atras atenția lui Alexander Liberman, directorul artistic al revistei Vogue, care îl invită pe Klein să se alăture echipei din New York. Întors în orașul natal, cariera sa avea să o ia pe două drumuri, aparent opuse: fotografia de modă și fotografia de stradă. Pentru William Klein, secretul creativității era o viziune dublă, „un ochi aproape parizian, celălalt un newyorkez înrăit și șmecher”. Avea o detașare specifică unui străin, combinată cu energia brută, provocatoare și sarcastică a unui american. Această dualitate i-a făcut fotografia să semene cu orașul: haotică, rapidă, murdară și zgomotoasă. Vedea cât de sumbru și obsedat de bani era New York-ul, dar orașul avea și o reputație iluzorie a egalității și www.zilesinopti.ro

fotografii © William Klein FB

POP CULTURE MAGAZINE

succesului pe care trebuia să o contrazică. Cu sute de fotografii, Klein și-a conceput propria carte, dur criticată de editorii americani, dar populară în Paris, Milano și Londra. După New York, își îndreaptă obiectivul către alte metropole. Invitat la Roma de cineastul Federico Fellini pentru a realiza fotografii pentru unul dintre filmele sale, a început să exploreze orașul pe cont propriu, experiență din care se naște Rome, un portret în care grandoarea ruinelor și farmecul cinematografic coexistă cu energia vieții cotidiene. Au urmat Moscova și Tokyo, unde Klein prefera să scape de supravegherea guvernului și să descopere străzile și oamenii fără intermediari. Cele patru volume au transformat ideea de oraș ca decor într-un organism viu, contradictoriu și profund uman. Aceeași viziune sfidătoare și experimentală se regăsește și în fotografia de modă. Într-o perioadă în care Irving Penn și Richard Avedon defineau genul, William Klein contesta convențiile, scoțând modelele din studio și ducându-le pe străzi, unde improviza poziții care păreau adesea să parodieze editorialele glamour. Talentul de a transforma www.zilesinopti.ro

chiar și cele mai banale sau improbabile subiecte în imagini impresionante a devenit una dintre trăsăturile distinctive ale operei sale. La începutul anilor '60, stilul lui Klein începe să influențeze fotografia de modă la scară largă, înlocuind eleganța controlată cu mișcare, spontaneitate și un sentiment deliberat de imperfecțiune. Filmul era o altă modalitate prin care putea să surprindă viața, fără a se supune regulilor, estompând granițele dintre documentar, satiră și critică socială. De la Who Are You, Polly Maggoo? (1996), parodia industriei de modă, până la filme care explorau personalități precum Muhammad Ali, Klein a folosit cinematografia pentru a pune sub semnul întrebării celebritatea, consumismul, politica și puterea mass-mediei. William Klein a încălcat o viață întreagă regulile imaginii, transformând ceea ce alții considerau greșeli într-un nou limbaj vizual. A fost pictor, fotograf de stradă, fotograf de modă, designer și cineast. E aproape imposibil să îl pui într-o singură categorie și poate tocmai de aceea este amintit ca unul dintre cei mai importanți artiști vizuali ai secolului al XX-lea. PAGINA 45

ARTĂ SCENOGRAFICĂ

POP CULTURE MAGAZINE

foto © Kelemen Kinga / IPS

SEAN CROWLEY

nul dintre mentorii celei de-a cincea ediții a International Program in Scenography (IPS), singura rezidență artistică internațională din România dedicată scenografiei și instalațiilor site-specific - care, sub tema „Bird in Space”, se desfăşoară pe faleza lacului Siutghiol și în situl arheologic al Castrului Roman din Ovidiu până pe 5 septembrie, când se va încheia cu o experiență imersivă destinată publicului larg, ce va include vernisajul lucrărilor, momente performative, live art și parade artistice -, este reputatul scenograf SEAN CROWLEY, șeful catedrei de design și directorul departamentului de teatru la The Royal Welsh College of Music & Drama. Câștigător al premiului Inspire Wales Arts and Culture, Sean Crowley a lucrat în diverse domenii ale scenografiei, inclusiv film, operă, teatru și televiziune, realizând peste 200 de producții pentru companii din Țara Galilor, Marea Britanie și Europa, pe parcursul unei cariere de 40 de ani, inclusiv din postura de lider de proiect și codesigner pentru Scenofest în 2007 la Prague Quadrennial și pentru World Stage Design în 2013. Prin urmare, Sean este atât practician, cât și educator, iar ambele activități se potențează reciproc, astfel încât a fost un partener ideal de dialog pentru a afla detalii despre întâlnirea cu tinerii artiști emergenți veniţi din întreaga lume să creeze în cadrul International Program in Scenography.

Sean, din perspectiva unui mentor veteran al programului, deja cu trei ediţii la activ, cum evaluezi importanța sau relevanța IPS? IPS este unul dintre acele evenimente extrem de rare care aduc împreună nu studenți, ci tineri profesioniști din varii domenii [scenografi şi designeri de costume, arhitecți, coregrafi, regizori, performeri, light & sound designeri - n.r.], pentru a explora în principal diferențele culturale și artistice dintre ei, dar mai ales pentru a conlucra în vederea atingerii unui obiectiv comun, în condiții de spațiu și timp limitat. În fond, scopul este acela de a crea împreună artă și performance-uri întrun cadru experienţial de maximă intensitate şi, pentru a-l atinge, relaţiile pe care tinerii le dezvoltă cu mentorii prezenţi aici sunt foarte importante, întrucât faptul că au ocazia să îl cunoască, de exemplu, pe Jean-Guy Lecat sau că lucrează sub îndrumarea lui Dragoş Buhagiar sau Charles Chemin le oferă oportunităţi imense. Pot sta la masă cu ei şi pot purta conversaţii simple şi directe, iar asta e ceva nepreţuit, poate mai important chiar decât workshop-urile la care asistă, fiindcă astfel se deschid nişte portiţe prin care noi, ca mentori, începem să-i cunoaştem, putem afla

„Ca artă, scenografia nu există fără meşteşug”

PAGINA 46

www.zilesinopti.ro

INTERVIU DE IOAN BIG

mai multe despre ei, despre ideile lor, despre felul în care abordează diferitele proiecte şi, prin continuarea dialogului cu ei, îi putem cumva sprijini. În niciun caz nu încercăm să-i influențăm în sensul de a-și schimba ideile de design, dar îi putem aduce în punctul în care îşi pun ei înşişi întrebările esenţiale şi astfel pot descoperi alte soluţii posibile într-un caz sau altul. Sigur că sunt şi momente de dezacord între noi, dar acestea sunt inerente procesului creativ, fie că vorbim de creaţia individuală sau de cea în grup. [...] În privinţa lucrului cu generaţiile tinere ai o experienţă vastă, fiindcă a trecut o perioadă considerabilă de timp de când, în paralel cu practica ta de scenograf, te-ai dedicat carierei pedagogice. Ai spus la un moment dat că, la începutul acestui drum, ai fost motivat de dorinţa de a introduce etosul profesional în școlile de arte ale spectacolului. Poţi fi un pic mai explicit? De fapt, sunt două aspecte: insuflarea etosului profesional în cursurile de design din cadrul unei școli de artă dramatică şi, pe de altă parte, transpunerea concretă a etosului în mediul unei astfel de școli. Eu însumi am fost pregătit la o

Septembrie 2026

asemenea școală, ceea ce a fost fantastic pentru a gândi conceptual sau a teoretiza despre design, a chestiona creativitatea și a dobândi unele abilități de realizare a machetelor, dar, de fapt, cunoștințele mele despre munca practică, despre punerea efectivă în scenă a unei piese de teatru împreună cu alte departamente – de la partea tehnică la regia de scenă şi la actori – erau extrem de limitate. Ne concepeam performance-urile întrun ambient dinamic şi stimulativ pentru creaţie, dar, pe de altă parte, contactul cu mediul din școala de artă dramatică ne-a adus şi un element de practicalitate ce s-a dovedit a fi util, în sensul că cerinţele pentru realizarea scenografiei erau extrem de simple, iar consecinţa pe care am observat-o era că se amplifica în felul acesta presiunea pe celelalte departamente, inclusiv la nivel de regie şi design. Asta mi-a întărit crezul că actorii, regizorii de scenă și scenografii trebuie să lucreze împreună şi să se provoace constant unii pe alţii, fiindcă scânteile care ies din conflictele dintre ei sunt cele care dau naştere marilor idei. În general, ceea ce-mi doresc eu din punct de vedere al atitudinii colaboratorilor mei este să fie profesionişti şi în afara locului de muncă, adică aş vrea să depăşim mentalitatea pe care am văzut-o în multe academii din lume, aceea a profesorilor care nu au în portofoliul lor altceva decât ce realizează pentru cursurile pe care le predau, nu fac nimic în afară de spectacoleşcoală. [...] Citiţi interviul complet cu SEAN CROWLEY pe www.zilesinopti.ro

www.zilesinopti.ro

PAGINA 47

ANIVERSARE

TEXT DE ANA RUBELI

Vraja Cellei Delavrancea

iografia pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea a traversat mai bine de un secol: ea s-a născut la București, în 1887, pe vremea când orașul își construia marile bulevarde și își căuta identitatea între Orient și Occident, și a plecat dintre noi în 1991, la 103 ani. A cunoscut Bucureștii Belle Époque, două războaie mondiale, România interbelică, instaurarea comunismului și Revoluția din 1989.

foto © RADOR

Muzica, literatura și cultura

Cella scrie așa cum cântă: prin ritm, nuanță, memorie și atmosferă, cu „ghirlande de metafore”, așa cum a fost elogiată la propriul său centenar, unde a și interpretat cu vioiciune la pian. Cella Delavrancea a fost atât eseistă, cât și critic muzical, un cronicar al vremurilor, cât și un profesor exemplar pentru generații de elevi, unii dintre ei absolut străluciți, precum Dan Grigore, Radu Lupu, Liana Șerbescu. Ea a trăit în mijlocul câtorva dintre marile nume ale culturii române. George

Enescu i-a fost partener de scenă, Ion Luca Caragiale a cunoscut-o încă din tinerețe și se spune că s-a îndrăgostit de ea, Constantin Brâncuși i-a deschis atelierul său parizian, iar dintre cei pe care i-a întâlnit sau evocat în scrierile sale fac parte personalități care astăzi aparțin istoriei culturale europene: Arthur Rubinstein,

Universul artistic al Cellei Delavrancea / Ilustraţie de Ioana Nicoară

PAGINA 48

Paul Valéry, Dinu Lipatti, Gheorghe Zamfir, Pablo Casals, Monsieur Hautecoeur, membru al Academiei și conservator al Muzeului Luvru. Privită astfel, viața Cellei seamănă cu o punte între lumea pe care o numim astăzi Belle Époque și România ultimelor decenii ale secolului trecut. Muzica a intrat foarte devreme în viața Cellei. Primele lecții de pian le-a primit în familie, de la mama sa, la 3-4 ani, apoi studiul a continuat la Conservatorul din București. A plecat apoi într-un stagiu de perfecționare la Conservatorul din Paris. Vorbea fluent franceză și germană. La vârsta de 14 ani, la Viena, i-a cântat un vals de Chopin lui I.L. Caragiale, copleșindu-l pe marele dramaturg prin talentul www.zilesinopti.ro

său ieșit din comun. Cariera ei de pianistă s-a desfășurat în România și pe scene europene, însă două dintre capitolele care îi definesc cel mai bine destinul artistic sunt concertul alături de Nadia Boulanger (profesoara pariziană a lui Enescu) şi un bariton, la Catedrala NotreDame din Reims, distrusă de bombardamentele germane, rămasă fără acoperiş, dar și legătura cu George Enescu. Cei doi au susținut împreună recitaluri de sonate, iar documentele de epocă îi surprind deja concertând împreună înaintea Primului Război Mondial. În decembrie 1914, de pildă, presa bucureșteană anunța un concert al lui Enescu alături de Cella Delavrancea. www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

Cella îl privea pe Enescu cu o admirație aproape fără rezerve și îl considera unul dintre marile genii muzicale pe care le cunoscuse. Iar despre concertul de la Reims, ani mai târziu, a spus de ce nu a revenit niciodată acolo: „În viaţa mea, am trăit cu intensitate clipa şi nu i-am întărit întotdeauna valoarea prin prelungirea cuvenită unei dezvoltări”. Este remarcabil cum, pe 9 decembrie 1987, la împlinirea vârstei de 100 de ani, Cella era încă în fața publicului. O sală plină, personalități care i-au elogiat talentul, intelectul și sufletul: Șerban Cioculescu, Iosif Sava, Zoe DumitrescuBușulenga, Dan Grigore, corul Madrigal care i-a cântat „La mulți ani”. Și pianul la care a interpretat la 4 mâini alături de Dan Grigore. Momente pe care le-am evocat alături de un public numeros în data de 13 august 2026, urmărind înregistrarea Centenarului său prezentat de jurnalista Marilena Rotaru, în curtea Muzeului Național al Literaturii Române, un preludiu la Festivalul AICI A STAT, care va fi dedicat anul acesta chiar Cellei Delavrancea.

foto © Maria Nastase

foto © Alex Damian

foto © Anca Arambasa

Septembrie 2026

În 2026 se împlinesc 35 de ani de la dispariția Cellei Delavrancea și 80 de ani de la debutul său editorial, cu volumul de nuvele Vraja. Așa că am găsit momentul potrivit să ne întrebăm ce anume putem transmite din povestea ei unei generații aflate la mai bine de un secol distanță de lumea în care s-a format. Despre toate aceste lucruri vom povesti timp de 10 zile la Festivalul Aici a stat – ediția ‘Cella Delavrancea’: în muzee, clădiri de patrimoniu, la Ateneul Român, pe străzile din București care apar în paginile cărților sale. Vom descoperi muzicieni remarcabili, vom povesti despre continuitatea școlii pianistice românești, vom simți lumea elegantă de odinioară, vom asculta pianul, vioara, un cvartet, un cor de copii „acasă” la Madrigal, și vom interpreta povești în cheie contemporană. Aceasta este adevărata ei „vrajă”: Cella Delavrancea ne-a lăsat o invitație. Să ascultăm, să citim, să privim mai atent și să-i păstrăm poveștile.

Ana Rubeli, fondatoare a Festivalului Aici a stat, dedică a doua ediție Cellei Delavrancea (8-18 octombrie) cu ocazia a 80 de ani de la debutul editorial al acesteia și 35 de ani de la trecerea sa în eternitate. Festivalul propune șapte evenimente – recitaluri, serate culturale, colocvii și tururi ghidate – desfășurate în cinci dintre cele mai valoroase spații de patrimoniu ale Capitalei. PAGINA 49

BODY ART

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

DAriA StOiCA „Iubesc să tatuez cu roșu și să integrez elemente care duc cu gândul la iubire”

aria Stoica are 24 de ani și e născută și crescută în București. A absolvit în 2023 Facultatea de Comunicare și Relații Publice din cadrul SNSPA, programul de studii în limba engleză (CEM), însă arta a fost întotdeauna domeniul în care a simțit că îi e locul. Anul acesta și-a deschis, împreună cu una dintre cele mai bune prietene ale sale, salonul de tatuaje Love on Skin, proiect care îi ocupă aproape tot timpul. Iar atunci când nu e îngropată în acte și programări, cel mai probabil o vei găsi cu un roman polițist în mână sau făcând poze pe film.

Cum a început povestea ta cu arta tatuajelor? În ultimul an de facultate am fost copywriter timp de trei luni, într-un internship plătit, într-o agenție mare de publicitate din București. Îmi plăcea să scriu, dar privirea îmi fugea constant către colegii mei din departamentul de Art, către

partea vizuală. Mă fascinau de fiecare dată când îi vedeam lucrând și transformând ideile clienților în realitate. Mi-am dat seama că asta vreau să fac și eu, însă mai puțin axat pe a vinde și mai mult pe a crea. A rămas însă întrebarea: „Cum pot să mă întrețin din asta?”, pentru că în România e greu să te susții ca

artist independent. Aveam deja tatuaje de la 16 ani (pe atunci se putea cu acordul părinților), așa că m-am gândit: de ce să nu încerc să văd dacă îmi place și de cealaltă parte a acului? Am așteptat să-mi termin studiile, iar apoi am făcut o scurtă ucenicie într-un salon. Ulterior, în 2023, am urmat și cursul acreditat de tatuator. Am avut și alte joburi înainte să devin artist tatuator - am fost librar și trainer pentru copii - însă, în momentul în care am pus pentru prima dată mâna pe aparatul de tatuat, în mintea mea a început să cânte versul din piesa Margaret, de Lana Del Rey: „When you know, you know.” Cum ți-ai defini stilul personal ca tattoo artist? În afară de cursul acreditat

PAGINA 50

www.zilesinopti.ro

Septembrie 2026

de tatuator, nu am urmat o școală sau alt curs de arte. Sunt self-taught, cum se spune în domeniul nostru, și am „furat meserie” de la colegii mei, observându-i cum lucrează. Am fost susținută de mama mea încă din copilărie să îmi dezvolt latura artistică și acest lucru a contat enorm. Cu ea mă uitam la Ink Master, o emisiune pe care o urmăresc de peste zece ani și care sunt sigură că a contribuit la pasiunea și admirația mea pentru lumea tatuajelor. Nu știu dacă mi-am găsit încă stilul. Consider că, în primii ani, accentul cade mai degrabă pe tehnică și pe corectitudinea execuției decât pe stilul personal. Cu toate acestea, iubesc să tatuez cu roșu și să integrez inimi sau elemente care duc cu gândul la iubire, pentru că simt că tot ceea ce ne înconjoară e legat de ea. Încerc, de asemenea, să îmi transpun pasiunea pentru artă și admirația pentru clasicii acestui domeniu alegând adesea picturi sau sculpturi celebre pe care le reproduc, ca un omagiu adus artiștilor originali. Ce înseamnă pentru tine un „tatuaj reușit”? Cel mai important aspect pentru mine, după terminarea unui tatuaj, e reacția clientului. Un tatuaj reușit e acela în urma căruia clientul simte că pleacă cu ceva și mai frumos decât și-a imaginat inițial. Uneori e aproape copleșitoare bucuria pe care o simt la finalul unei ședințe, când știu că munca mea pleacă mai departe cu oamenii și devine parte din ei. Îmi oferă www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

îmbunătățește, clienții continuă să te aleagă, iar realitatea demontează scenariile negative pe care mintea le creează pentru a te sabota.

un sentiment profund de sens, pentru că las o bucățică din munca mea - și implicit din mine - în viața lor și contribui la o amintire permanentă. Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări? Sunt o persoană foarte perfecționistă, iar asta e puțin both a blessing and a curse în meseria noastră. E un lucru bun, pentru că înseamnă că îmi voi dori mereu mai mult de la mine, iar autocritica mă ajută să progresez și să devin constant o versiune mai bună. Pe de altă parte, m-am confruntat mult timp cu senzația că îmi urăsc toate tatuajele, că niciunul nu e suficient de bun pentru a fi postat. Acea voce critică mi-a răpit mult din capacitatea de a mă bucura de rezultatele muncii mele și de a-mi vedea progresul. Discutând cu alți artiști din industrie, am realizat că vocea aceea nu dispare niciodată, însă devine mai liniștită pe măsură ce trece timpul, tehnica se

Care e partea preferată a procesului de tatuare? Procesul propriu-zis de tatuare e cea mai satisfăcătoare și relaxantă parte pentru mine. Am ADHD, iar de-a lungul vieții am observat că singurele momente în care creierul meu decide să ia o pauză de la mulțimea de gânduri și planuri sunt cele în care desenez sau tatuez. Îmi place foarte mult să interacționez cu clientul, să povestim și să construim o relație bazată pe încredere. Ce sfaturi ai pentru cineva care își face primul tatuaj? Să facă un research foarte bun. Aș recomanda să meargă pe recomandarea cuiva care s-a tatuat deja la artistul sau în salonul respectiv. Din social media nu îți poți da seama întotdeauna dacă un tatuator respectă normele de igienă. Aici ar trebui să fie adevăratul focus. E mult mai grav să pleci cu o infecție sau cu o boală transmisibilă decât cu un tatuaj nereușit. De asemenea, aș spune să nu lase prețul să fie criteriul principal de alegere. Vorba aceea: „Cheap tattoos aren't good and good tattoos aren't cheap”. Există șanse să plătești mai mult dacă vei ajunge să-ți scoți tatuajul cu laser sau să îl acoperi. E perfect normal și chiar recomandat să ai un buget și să îl discuți deschis cu artistul. PAGINA 51

TEXT DE LAURA COZMÎNCĂ

Capitolul Muzică este susținut de

CeNteNAr

JOHN COLTRANE: O viață în căutarea sunetului

ELECTRO MURES

Electromures

POP CULTURE MAGAZINE

DiALOGUri FĂrĂ NOte

Charlotte Colace: „Am simțit că muzica Soul se potrivea cu personalitatea mea”

Cum e să mergi solo la un festival mare ca Electric Castle

estivalurile sunt concepute adesea pentru găști gălăgioase ori cupluri. Sau cel puțin așa se văd în imagini. De câțiva ani, însă, experimentez mersul solo la marile festivaluri, iar ediția Electric Castle de anul acesta mi-a confirmat că este cea mai bună decizie pe care o poți lua dacă alternativa este să rămâi acasă. Înveți că nu trebuie să-ți refuzi o bucurie doar pentru că oamenii dragi din viața ta nu pot sau nu vor să te însoțească în acel moment.

Am început să fac asta prin 2021, când voiam neapărat să-mi văd trupa preferată, Nothing But Thieves, dar nu aveam cu cine să merg. La fel și în anii următori: în 2023 la Electric Castle, din nou la Summer Well, în 2024 și, recent, din nou la Bonțida (evident, pentru aceeași trupă). Ca jurnalist de evenimente, am obținut acreditarea de presă, dar pentru prietenii mei nu era o prioritate sau, pur și simplu, nu se alinia programul. Singurul loc în care nimeni nu te judecă Mersul solo oriunde e un soi de terapie de șoc pentru anxietatea socială. La un festival mare, însă, mulțimile devin atât de omogene, încât nu mai distingi grupurile. Eu, care țin enorm la spațiul personal, a trebuit să învăț pur și simplu să fiu cot la cot cu oameni complet străini, fără să mai simt nevoia de defensivă. Așa că, dacă ești la fel ca mine, înveți să te dizolvi în mulțime și să accepți apropierea celorlalți ca pe ceva firesc. Așa ieși din zona de confort fără să-ți dai seama. Apoi, cu cât festivalul e mai mare, cu atât e mai ușor să devii invizibil(ă), dar într-un sens bun. Realizezi rapid că fiecare își dorește doar să se exprime autentic, fie printr-o ținută extravagantă, fie dansând liber în ploaie, și că nimănui nu-i pasă www.zilesinopti.ro

ce faci. Iar asta îți oferă o senzație incredibilă de libertate. Iar când te pierzi printre zecile de mii de oameni adunați la main stage, așteptând cu sufletul la gură artistul preferat, te simți dintr-odată parte din același corp comun. Se creează automat acea stare pură de apartenență și poți să țipi cât te țin plămânii, fără să-ți pese cine te vede sau te aude. Cine o să te judece? Autonomie și timp pentru tine Mersul solo la un festival înseamnă și că îți faci propriul program: mergi în festival când simți, te retragi atunci când nu mai poți fără să te scuzi sau să îți explici oboseala, migrezi de la o scenă la alta luând decizii spontane și ajungi să descoperi trupe noi sau aterizezi la un concert pop-up surpriză fără să tragi de nimeni. Un vers de la Luna Amară spunea că e „timp pentru noi”. Eu zic că e timp pentru tine. Iar partea cea mai frumoasă este că lumea chiar e mică. De fiecare dată am sfârșit prin a mă întâlni trecător cu oameni cunoscuți, împărțind o bere și o poveste, înainte de a-mi relua drumul în propriul meu ritm. PAGINA 53

MUZICĂ NOUĂ

TEXT DE ALEX MUŞAT

Ce ascultăm în luna septembrie Luna aceasta ascultăm revenirea discografică a bateristului Queen, ne delectăm cu un imens boxset al americanilor de la Grateful Dead și pășim în universul glam al suedezilor de la Europe.

Grateful Dead Summer Magic 1985

Roger Taylor Violence Insane in a Beautiful World

După o pauză discografică de cinci ani, legendarul baterist Queen revine cu un nou material discografic, iar dacă ne luăm după single-ul Come On Summer, cu ale sale accente africane și ritmuri ce ne aduc aminte de experimentele lui Paul Simon din anii ’80, s-ar putea ca albumul să fie plin de energie și cât se poate de eclectic. În plus, n-ar fi rău să avem în vedere faptul că Roger ar fi putut îmbrățișa fără probleme rolul de solist rock genial, asta dacă nu ar fi împărțit trupa cu una dintre cele mai mari voci ale secolului XX. Deși LP-ul probabil că nu își va surprinde fanii die hard, rămâne încă o creație demnă de ascultat, mai ales că Roger nu se avântă în terenuri necunoscute, ci împreunează tematici de dragoste cu mesaje politice, ritmuri agresive și refrene ușor de memorat. www.zilesinopti.ro

Imensul boxset lansat de Grateful Dead conține nu mai puțin de 20 de CD-uri ce ne prezintă șapte concerte înregistrate în perioada 14 iunie – 1 iulie 1985, în California, New York, Pennsylvania și Maryland. De altfel, formația americană este binecunoscută nu neapărat datorită albumelor de studio, ci datorită show-urilor live spectaculoase, pline de neprevăzut și improvizații muzicale interminabile. Lansat într-o lună în care liderul Jerry Garcia ar fi împlinit 84 de ani, Summer Magic 1985 ne prezintă o trupă care și-a petrecut cariera străbătând în lung și lat teritoriul Statelor Unite, îndemnându-și fanii să înregistreze „ilegal” concertele cu ajutorul reportofoanelor. Așadar, nu ne rămâne decât să ne scufundăm și noi în magia live a uneia dintre cele mai influente trupe rock americane.

Europe Come This Madness

La un an după ce Grateful Dead realizau concertele din vara lui ’85, suedezii de la Europe făceau furori cu hit-ul The Final Countdown. Desigur, piesa s-a cam transformat într-o memă cvasi-kitschoasă, dar adevărul este că formația încă se ține pe picioare, lansând în această lună materialul cu numărul 12. Înregistrat în Stockholm și produs de Tom Dagelty (Pixies, Ghost, Royal Blood), LP-ul ne prezintă o formație care îmbrățișează producția prezentului, fără a-și abandona stilurile glam și heavy. Alături de livrările vocale ale solistului Joey Tempest, Europe se plasează în mod interesant la granița dintre prospețime și nostalgie față de vremurile în care rock-ul însemna păr lung, pantaloni strâmți și multe sintetizatoare. PAGINA 55

CENTENAR

TEXT DE DELIA MITRACHE

JOHN COLTRANE O viață în căutarea sunetului

n mai puțin de douăzeci de ani de carieră, John Coltrane a trecut de la Hard Bop la Jazz modal, apoi la forme tot mai libere de improvizație și la o muzică profund legată de spiritualitate. A lucrat cu Miles Davis și Thelonious Monk, a înregistrat Giant Steps, My Favorite Things și A Love Supreme și a influențat în acest timp felul în care putea fi folosit saxofonul într-o improvizație. Coltrane s-a născut la 23 septembrie 1926, în Hamlet, Carolina de Nord, și a crescut în High Point. Tatăl său cânta la mai multe instrumente, iar mama sa era implicată în viața bisericii metodiste. Muzica și religia au fost prezente în copilăria sa, iar ambele aveau să reapară mai târziu în creația sa. A studiat inițial clarinetul și saxofonul alto, iar în adolescență a descoperit Bebop-ul lui Charlie Parker și Dizzy Gillespie. Viața lui John Coltrane a fost marcată devreme de pierderi. Tatăl său a murit când avea 12 ani, iar în anii următori au murit și bunicii, și unchiul care contribuiau la creșterea lui. În 1943, mama sa s-a mutat la Philadelphia, iar Coltrane a urmat-o. Orașul i-a oferit acces la o scenă muzicală importantă și la școli unde putea studia la cel mai înalt nivel. A urmat cursuri la Ornstein School of Music și Granoﬀ School of Music, timp în care cânta în formații locale. PAGINA 56

În 1945, Coltrane a intrat în Marina Statelor Unite în formația militară. După revenirea la viața civilă, și-a reluat treptat cariera muzicală și a lucrat cu Dizzy Gillespie, Johnny Hodges și Earl Bostic. Aceste colaborări i-au oferit experiența necesară pentru a-și construi propriul stil. Până la mijlocul anilor 1950 era deja un saxofonist respectat, însă consacrarea avea să vină odată Davis. cu întâlnirea cu Miles Davis În 1955, Miles Davis își forma un nou cvintet și l-a invitat pe Coltrane să i se alăture. În grupul din care mai făceau parte Red Garland, Paul Chambers și Philly Joe Jones, saxofonistul și-a dezvoltat treptat propriul limbaj. A participat la înregistrări precum Round About Midnight și Milestones, iar în 1959 a cântat pe Kind of Blue, unul dintre albumele fundamentale ale Jazz-ului modern. În același timp, însă, se confrunta cu dependența de heroină și alcool. Davis l-a îndepărtat vremelnic din formație în 1957, iar Coltrane a renunțat www.zilesinopti.ro

Septembrie 2026

în același an la droguri. A considerat această experiență o transformare spirituală, iar religia a început să ocupe un loc tot mai important în gândirea și muzica sa. Anii care au urmat au fost cei mai productivi ai carierei sale. Coltrane a revenit pentru scurt timp în formația lui Davis, a colaborat cu Thelonious Monk și și-a format propriile grupuri. Giant Steps, înregistrat în 1959 și lansat în 1960, a devenit un reper pentru complexitatea sa armonică. Piesa care dă titlul albumului folosește o succesiune rapidă de acorduri și schimbări de tonalitate care au transformat-o într-o adevărată probă de virtuozitate pentru saxofoniști. Coltrane folosea această dificultate pentru a găsi noi soluții de improvizație și pentru a extinde limbajul armonic al Jazz-ului. În același an, My Favorite Things a dat o altă direcție muzicii sale. Coltrane a preluat melodia din Musical-ul The Sound of Music și a transformat-o într-o amplă piesă de Jazz modal cântată la saxofonul soprano, mult mai liberă decât versiunea originală. Alegerea unei melodii cunoscute și transformarea ei într-o improvizație de lungă durată arată una dintre calitățile sale esențiale. În 1961, Coltrane a început să cânte alături de McCoy Tyner, Jimmy Garrison și Elvin Jones, formație cunoscută ulterior drept Classic Quartet. Cei patru au creat un tip de interacțiune în care fiecare instrument avea un rol activ în dezvoltarea improvizației. Rezultatul cel mai important al acestei perioade a fost A Love Supreme, înregistrat în decembrie 1964. Coltrane a conceput albumul ca pe o declarație de credință și recunoștință, iar lucrarea este împărțită în patru părți: Acknowledgement, Resolution, Pursuance și Psalm. Coltrane a continuat însă să-și schimbe direcția. După 1965, a introdus în formațiile sale muzicieni precum Pharoah Sanders, Rashied Ali și Alice Coltrane. A explorat Free jazz-ul, improvizația colectivă și influențele venite din alte tradiții muzicale și spirituale. Ascension, Meditations și Interstellar Space aparțin acestei perioade. Unele dintre aceste înregistrări au fost primite cu rezerve la momentul apariției, dar www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

au influențat decisiv dezvoltarea Jazz-ului de avangardă. Coltrane a colaborat cu mulți muzicieni importanți, precum Duke Ellington, Dizzy Gillespie, Johnny Hartman și Eric Dolphy, iar cu Hartman și Ellington a produs două înregistrări remarcabile în 1963: John Coltrane and Johnny Hartman și Duke Ellington & John Coltrane. Primul album dezvăluie o latură mai calmă și mai melodică a saxofonistului, în timp ce al doilea pune față în față două generații și două concepții diferite despre Jazz. Muzicianul era cunoscut pentru disciplina cu care își studia instrumentul. Exersa ore întregi, relua aceleași pasaje și căuta permanent noi soluții de frazare. Pentru el, muzica devenise treptat și o formă de explorare interioară. John Coltrane a murit la 17 iulie 1967, la doar 40 de ani, o carieră scurtă și tumultoasă, dar cu o influență uriașă asupra Jazz-ului. Muzica sa a rămas deschisă interpretării pentru generațiile următoare tocmai pentru că nu oferea răspunsuri definitive. La Coltrane, căutarea însăși a devenit o formă de artă. PAGINA 57

DIALOGURI FĂRĂ NOTE

Charlotte Colace

fotografii © Florin Ghioca / Brașov Jazz & Blues Festival

evelaţia ediţiei din această vară a Braşov Jazz & Blues Festival, care a beneficiat de un line-up stelar, din care au făcut parte artişti precum Janiva Magness, Walter Trout şi Afredo Rodríguez, a reprezentat-o însă, fără îndoială, tânăra artistă de Neo-Soul CHARLOTTE COLACE (n. 2000), care a captivat publicul printr-o capacitate uimitoare de a transmite emoţie profundă şi autentică. Crescută în Cuba, o țară în care povestirile și cântecul au făcut parte, la propriu, din viața ei de zi cu zi, pentru că tatăl ei i-a interpretat melodii din toate genurile, iar mama, actriță de profesie, a dus-o la o sumedenie de piese de teatru, performance-uri de dans și concerte, Charlotte Colace nu cântă doar Soul, ci întruchipează spiritul acestei muzici. Prin poveștile sale de dragoste, suferință și reziliență, te face să simți acel „soul” profund și autentic, iar asta se simte nu numai pe scenă, dar şi pe EP-ul său de debut, No Way But Through, conceput cu experimentatul producător Tremendous Aron şi lansat nu cu foarte mult timp în urmă. Ascensiunea ei

în muzică a început odată cu relocarea în Germania, unde a câştigat în 2025 premiul „Listen to Berlin Artist”, dar, până atunci, Charlotte colaborase deja cu muzicieni cubanezi apreciaţi, ca Interactivo, Cimafunk, Telmary, Alexis Bosch, Elaín Morales sau Nube Roja. Adoptată încă din 2018 de vibranta scenă de Soul și Jazz berlineză, carisma și calităţile ei vocale aparte au dus la colaborări și spectacole alături de artiști cu notorietate internațională (Omah Lay, Nick Hakim, Noah Slee), dar şi la cooptarea în proiecte de fuziune, precum Sorvina - colectiv ce creează la răscrucea dintre Jazz, Rap, Neo-Soul, Gospel și Hip-hop -, care i-au oferit mai multă cunoaştere, dar și încredere, ambele necesare pentru a-și crea treptat propriul univers artistic. Deopotrivă pentru melomanii care au avut şansa să o asculte deja live şi pentru cei care o vor descoperi prin intermediul înregistrărilor, ne-am propus să aflăm mai multe detalii despre acest început de parcurs artistic cu totul ieşit din comun.

„Am simțit că muzica Soul se potrivea cu personalitatea mea”

PAGINA 58

www.zilesinopti.ro

INTERVIU DE IOAN BIG

Charlotte, te-ai născut în Franţa, dar ai rădăcini cubaneze şi de câţiva ani locuiești şi cânţi în Berlin, aşa că suntem curioşi cum s-a modelat personalitatea ta ca artistă. Cum ar arăta autoportretul tău realizat din cuvinte? Aș pleca, foarte pe scurt, chiar de la remarca ta, că eu sunt jumătate-jumătate, adică tatăl meu e francez, iar mama este cubaneză, cu menţiunea că eu am ajuns în Cuba la doar două luni după ce m-am născut. Practic, acolo am crescut şi astfel am absorbit o mare parte a culturii cubaneze într-un mod direct, fiindcă am fost înconjurată de muzică întreaga viață pe care am petrecut-o acolo. M-am mutat însă la Berlin în 2018 pentru a urma un program de licență de trei ani în canto la o universitate numită BIMM, adică British and Irish Institute of Modern Music, iar aici, încă din timpul studiilor, am avut câteva angajamente ici-colo în domeniul muzical. Dacă le punem pe astea cap la cap, ca să mă descriu ca artistă, aș spune că sunt o persoană căreia îi place să fie în muzică așa cum sunt în viața mea de zi cu zi, adică sinceră şi autentică, fără să încerc să perfecționez sau să înfrumuseţez fiecare lucru pe care îl fac, pentru că vreau să scot la iveală emoția reală din spatele cântecului meu. Nu orice emoție este frumoasă, iar eu insist mereu să arăt asta şi îmi place să le reamintesc oamenilor că este ok să nu fii mereu fericit. În

Septembrie 2026

ceea ce privește compoziţiile, aș spune că cea mai mare parte a influențelor mele muzicale provine din Soul-ul anilor ’60, fiind inspirată de artiste precum Aretha Franklin şi, mai ales, Etta James, care pe mine m-a marcat cu adevărat. Desigur, lista e mult mai lungă, de la Sam Cooke până la Alicia Keys şi, de asemenea, Amy Winehouse, artista pe care am ascultat-o cel mai mult în timp ce creșteam şi care încă este idolul meu cel mai mare... deci cam asta e zona surselor mele de inspirație. Crescând în Cuba, ai descoperit muzica, doar că nu toţi copiii îndrăgostiţi de ritm sau melodie ajung să facă din muzică o profesie. Cum de ai ales această cale - nu lipsită de riscuri? Sinceră să fiu, în Cuba trăiam într-un mod extrem de intens,

mereu la limită, mereu pe muchie şi nu mă refer doar din punct de vedere financiar. Simt că semenii mei cubanezi sunt obişnuiţi să își asume întotdeauna riscuri şi cred că de aceea, la rândul meu, deşi, într-adevăr, este un risc să devii muzician, nu mi-am pus problema de a lua o decizie conştientă în sensul acesta într-un anume moment şi, pur și simplu, s-a întâmplat cumva natural, deoarece făceam asta de când eram o copilă. Mama spune că de pe la vârsta de 5 ani cântam prin casă, dar, de asemenea, aveam înclinaţie spre multe alte lucruri, fiindcă ea mă înscrisese la toate sporturile posibile, la cursuri de dans, la tobe, la bongo, la canto, în fine, a încercat cu adevărat să vadă ce-mi place implicându-mă în tot soiul de activități extracurriculare pentru a vedea ce se prinde de mine. Mama mea este actriță, așa că, în cele din urmă, cred că a fost foarte fericită că am ales să fac ceva legat de artă. Cu alte cuvinte, am fost încurajată încă de când eram mică să fiu o persoană creativă. [...]

Citiţi interviul complet cu CHARLOTTE COLACE pe www.zilesinopti.ro

www.zilesinopti.ro

PAGINA 59

ANIVERSARE

TEXT DE ALEX MUŞAT

ARTA DE A NU TE SCHIMBA NICIODATĂ

n septembrie 1976, AC/DC își lansau cel de-al treilea material discografic, Dirty Deeds Done Dirt Cheap, în formula Bon Scott, Angus Young, Malcom Young, Mark Evans și Phil Rudd. Extinzând seria subiectelor demne de masculi alfa, femei, mașini și, în cazul piesei ce oferă titlul albumului, răufăcători care îți pot omorî directorul liceului sau partenerul romantic contra unei sume modice, materialul discografic cimentează estetica ce va caracteriza formația în următoarea jumătate de secol.

Desigur, de-a lungul anilor, epopeea subiectelor continuă: femei supraponderale cu sex appeal, petreceri infuzate cu alcool, boli cu transmitere sexuală și evadări din închisoare, tematici ce pun bazele unui stil cvasi-repetitiv, similar cu filmele lui Woody Allen sau Wes Anderson. De altfel, cât de multe personaje nevrotice și decoruri asimetrice poți consuma până când îți dai seama că privești variațiuni ale aceleiași creații? Fanilor AC/DC nu le prea pasă de acest fapt, dovadă fiind și seria copleșitoare de mega succes a autorului american Stephen King, începută cu The Stand (1978) și continuată cu IT (1986), ambele cărți fiind scrise cu AC/DC urlând în boxe, filmul PAGINA 60

Maximum Overdrive (1986), prima și singura încercare a autorului în postura de regizor, primind și el un binemeritat soundtrack scris de australieni. Așadar, dacă ne este frică de ciume apocaliptice, clovni care se adăpostesc în canalizări și camioane care o iau razna, le putem mulțumi și celor de la AC/DC pentru o coloană sonoră ce l-a însoțit pe King în nopțile ultra-creative, bineînțeles, alături de alcool și cocaină. În 1980, după moartea subită a solistului Bon Scott (imortalizată în spațiul autohton de Iris și Mike Godoroja în piesa Ultimul mic dejun al lui Bon), membrii trupei îl primesc în trupă pe Brian Johnson, un solist în vârstă de 32 de ani, fost mecanic în nord vestul www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

Angliei și interpret de musicaluri și cabaret. De altfel, o scurtă vizită pe YouTube ne relevă o apariție TV a lui Johnson alături de formația Geordie, în 1975, unde acesta cântă „normal” (după spusele utilizatorilor), fără răgușeala ce l-a făcut cunoscut odată cu cooptarea în AC/ DC. Nu de alta, dar cum ajunge un solist de cabaret și glam rock să devină co-frontmanul uneia dintre cele mai mari trupe din istorie, atârnând de clopotele uriașe pe scene imense și cântându-ne despre iad, moarte și mașini? Demnă de cărțile de istorie rock and roll, moartea lui Bon Scott își împarte estetica cu decesele unor alte figuri legendare, precum John Bonham (Led Zeppelin), Keith Moon (The Who), Janis Joplin sau Cass Elliot (The Mamas and the Papas). Fie că vorbim despre camere de hotel sau dormitoare izolate, excesul de droguri și alcool al perioadei post-hippie a făcut ravagii în peisajul muzical britanicoamerican, iar Scott nu reprezintă vreo excepție. Găsit fără suflare într-un Renault 5 parcat pe o stradă londoneză, acesta lasă în urmă o moștenire greu de urmat și o trupă în derivă, pregătită să își ia adio de la parcursul în industria muzicală. Odată cu cooptarea lui Johnson, însă, AC/DC lansează magnum opusul Back in Black (1980), un material discografic care îmbină cu tact și inspirație violența rock-ului cu fredonabilitatea pieselor pop. Fie că vorbim despre You Shook Me All Night Long, Back in Black sau Shoot to Thrill, LP-ul cimentează reputația accesibilă a formației, devenind al doilea cel mai bine vândut album din istorie. În momentul de față, într-o formulă fragmentată ce îi păstrează doar pe Brian și Angus în rolurile principale (însoțiți de chitaristul Stevie Young, basistul Chris Chaney www.zilesinopti.ro

Septembrie 2026

de la formația americană Jane’s Addiction și bateristul Matt Laug), AC/DC concertează de-a lungul Statelor Unite, terminând un turneu ce a debutat în 2024 și care a vizitat cu casa închisă Europa, Australia și America de Sud. Dacă stăm să ne gândim la faptul că Chaney și Laug aveau 10, respectiv 12 ani la momentul lansării LP-ului Back in Black, pare că formația se află la granița dintre autenticitatea de neclintit a idolilor Johnson & Young și aspectul contrafăcut al unei trupe de coveruri. Desigur, așa cum am menționat mai sus, acest fapt nu îi împiedică pe fanii formației să umple stadioane și să cânte la unison Highway to Hell. De altfel, la fel ca și în cazul unor trupe precum Metallica sau Guns N’ Roses, fix această îmbrățișare a rock-ului cu pop-ul face ca aceste proiecte să străbată continente și generații, fără a-și pierde lipiciul la publicul de toate vârstele. „Este acesta ultimul turneu?”, întreabă un utilizator al platformei Reddit. Deși aceste zvonuri erau prezente inclusiv la momentul vizitiei AC/ DC de la București din 2010, se pare că veteranii muzicilor supărate încă mai au lucruri de spus, chiar și după pierderile de auz ale lui Brian Johnson (care au declanșat bizara colaborare dintre AC/DC și Axl Rose în 2016, unde Rose a cântat pe un scaun, în urma fracturării unui picior) sau duckwalk-ul greoi al lui Young. La 50 de ani de la lansarea Dirty Deeds Done Dirt Cheap, nu avem decât să luăm exemplul lui Stephen King, să dăm boxele la maximum și să ne bucurăm de violența, energia și fredonabilitatea uneia dintre cele mai de succes trupe din istorie. PAGINA 61

fotografii © Wrenne Evan

INDIE STAR

TEXT DE IOAN BIG

Declarația de independență a lui Jilian Medford

IAN SWEET

u al cincilea său album de studio semnat sub pseudonimul Ian Sweet, Shiverstruck, lansat sub egida label-ului independent Polyvinyl în această vară, tânăra cantautoare americană Jilian Medford se desparte finalmente de eticheta de „cea mai tristă fată din lume”, care a definit-o muzical timp de un deceniu, odată cu remarcabilul ei debut în spaţiul Indie Pop, Shapeshifter (2016). Dacă veţi da căutare pe Spotify după sad girl music, e aproape imposibil ca în playlist să nu fie incluse şi piese de Ian Sweet, mai ales că Sucker (2023), scos tot la Polyvinyl, a fost caracterizat la vremea sa drept „an album of glorious sad girl Synth Pop”, iar Medford n-a protestat, poate datorită faptului că această mască i-a oferit un anume confort emoţional, protejându-i trăirile interioare... numai că, atunci când proiectezi în exterior imaginea unei fiinţe mereu nefericite, oamenii care s-au simţit atraşi de ceea ce faci tind să nu-şi dorească să te vadă într-o altă lumină.

De trei ani a avut nevoie artista pentru a se examina pe sine şi a explora demarcaţia devenită mult prea neclară dintre persoana Jilian Medford şi persona Ian Sweet, iar rezultatul este Shiverstruck, la care a început să lucreze neştiind însă că își va compune... drumul spre ieșirea dintr-o relație. Nu există nicio melodie PAGINA 62

de despărțire pe album, nicio dovadă evidentă, doar „mici detalii” pe care le poate interpreta din perspectiva celor anterioare, care evoluaseră dintr-un Dream Pop lucrat cu trupa spre accentele Indie-Rock solo de pe Show Me How You Disappear şi Sucker. Dintre toate aceste albume, există vreunul mai „Ian Sweet” decât celălalt? O definesc realmente pe cantautoare tânguirile ei Pop sau este, de fapt, o rockeriță în adâncul sufletului? Shiverstruck ne arată că nu e nimic din toate astea, pentru că avem parte de o muzică mai mult „Jilian Medford” decât am auzit până acum... ba chiar există și o melodie care îi poartă numele. Un alt aspect care subliniază caracterul personal al albumului este reprezentat de teme, întrucât referirile la carieră şi la industria muzicală se insinuează constant. Anul trecut, una dintre melodiile ei a fost folosită într-un trailer de film fără permisiune sau plată, iar când a contactat compania de producție, aceasta i-a spus că ar trebui să fie „fericită cu expunerea” şi, cam tot atunci, pe platformele de streaming au început să apară sonorităţi similare cu Ian Sweet, generate de AI, lansând muzică falsă sub numele ei. Cu alte cuvinte, persona pe care Jilian şi-a creat-o a fost preluată de altcineva sau... altceva. Din fericire, putem fi siguri că pe Shiverstruck o ascultăm pe reala Jilian Medford. www.zilesinopti.ro

rachael & Vilray West of Broadway

achael & Vilray, un duet care a început să producă frumusețe muzicală după mulți ani de la prima întâlnire, au ajuns în 2025 la al treilea album, West of Broadway. Rachael Price este una dintre cele mai bune voci din muzica pop, fără îndoială, o puteți asculta pe albumele grupului Lake Street

Descoperă noul site sunetelive.ro

OMUL CU DISCURILE Dive. Vilray Bolles un este autor și chitarist din New York, cu o sensibilitate pentru jazz-ul clasic. Cei doi există la intersecția dintre jazz, pop și cantautor și absorb tradiția predecesorilor, luând ce e mai bun din trecut cu intenția de a crea ceva nou. Vilray a scris aproape toate piesele, cu o singură excepție și a transmis sugestiile de bază aranjorului Jacob Zimmerman. Duetul excelează în privința combinațiilor reușite, iar pe acest disc, jazz-ul de pe coasta de vest se întâlnește cu musicalul de pe Broadway prin vervă muzicală și personajele care populează piesele. Ironia este preferată, chiar dacă e vorba de despărțiri, iar solo-urile balansează părțile vocale frumos armonizate. Din nou, producția pune accent pe sound-ul curat, analogic, specific albumelor de jazz din anii ’60, înregistrate de Rudy VanGelder. West of Broadway este un album impecabil, care oferă clasă, umor și deplină delectare.

The Rolling Stones, o poveste de 60 de ani

Disponibil exclusiv pe magazin.sunetelive.ro www.zilesinopti.ro

PAGINA 63

foto © Shervin Lainez

TEXT DE BERTI BARBERA

Gustul Sergiana e Gustul Braşovului şi atunci e firesc să susţinem în Zile şi Nopţi secţiunea Eat & Drink.

sergiana.ro

TEXT DE ŞTEFAN CHIRIŢESCU

GUrmAND

Capitolul Eat & Drink este susținut de

HORIA GHIBUȚIU | Hai să mănânci la piață!

La cules

oamna are multe feluri de a ne chema afară. Uneori o face prin frunze galbene, alteori prin mirosul de fum care începe să apară prin sate. Dar există un moment al toamnei care le bate pe toate: culesul viei. Via nu e doar locul de unde vine vinul Pentru cei mai mulți dintre noi, relația cu vinul începe destul de târziu în poveste. Deschidem sticla, turnăm în pahar, poate ne uităm puțin la etichetă și ne prefacem că știm ce înseamnă „note de fructe negre și condimente”. Dar înainte să ajungă în sticlă, vinul este, de fapt, un ciorchine care stă în bătaia soarelui, pe un deal. Și, dacă ai norocul să ajungi într-o vie în perioada recoltei, înțelegi brusc de ce oamenii care fac vin devin atât de pasionați când vorbesc despre el. Recoltarea nu seamănă cu o fabrică. Seamănă mai degrabă cu un mic festival rural. Se vorbește mult, se râde, se compară strugurii, se discută dacă anul a fost bun și, inevitabil, apare cineva care spune că „pe vremea lui se făcea vin adevărat”. În România, partea bună este că nu trebuie să mergi până în Toscana ca să trăiești experiența asta. Dealu Mare: un drum al vinului Dacă locuiești în București, una dintre cele mai simple evadări este spre Dealu Mare. Zona dintre Prahova și Buzău are unele dintre cele mai frumoase peisaje viticole din țară: dealuri după dealuri, rânduri perfecte de viță și sate în care toamna miroase a struguri copți. E genul de loc în care poți să începi ziua printre vii și să o termini la o cramă, cu un pahar de vin și senzația foarte plăcută că ai www.zilesinopti.ro

Septembrie 2026

pe GUStUL NOStrU

COSMIN DRAGOMIR | Scurt ghid de recenzat pe net

făcut ceva pentru cultură. Chiar dacă „ceva”-ul a însemnat să tai două găleți de struguri și apoi să te așezi la masă. Miniș și Recaș: vestul are și el toamna lui cu vin Pentru cei din vestul țării, zona Miniș-Măderat este o adevărată surpriză. Dealurile viticole din apropierea Aradului au o istorie lungă și un peisaj care, în perioada recoltei, devine aproape cinematografic. Mai spre Timișoara, zona Recașului oferă aceeași combinație fericită de vie, drum de weekend și vin. Toamna este, probabil, cel mai bun moment să vezi locurile acestea: lumina este mai blândă, aerul este mai respirabil și toată lumea pare să aibă o scuză perfectă pentru a mai bea un pahar. Dobrogea: via cu vedere spre mare Iar dacă vrei să combini două lucruri care nu par să aibă foarte mult în comun - plaja și culesul viei Dobrogea este locul potrivit. Toamna, când litoralul se golește, zona Murfatlarului și podgoriile dobrogene capătă o altă viață. E mai liniște, e mai puțină aglomerație și poți să înțelegi mai bine de ce vinul făcut aici are atât de multă personalitate: soare, vânt și un pământ care a văzut destule cât să nu se lase impresionat de orice. Culesul viei e, de fapt, despre a încetini Nu poți grăbi un strugure să se coacă doar pentru că ai o ședință luni dimineață. Și poate tocmai de aceea merită să mergem măcar o dată la cules. Să vedem ce înseamnă, de fapt, munca din spatele unui pahar de vin. Să ne murdărim puțin pe mâini. Să gustăm must direct din poveste, înainte să devină vin. Unele tradiții sunt mai frumoase atunci când le lași pe mâna celor care chiar știu ce fac. Tu doar du-te în vie. PAGINA 65

GURMAND

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

Cum se apropie gastronomic Bucureștiul de Barcelona sau de Lisabona

Hai să mănânci la piață!

n fiecare an, prietenii mei din Olanda vin în România, iar Oborul e o destinație fără de care nu se poate concepe vreo vizită a lor în București. Dăm câte un tur, căscăm ochii la tarabe, ne umplem de mirosuri, arome, culori și frânturi de conversație, luăm ce ne trebuie și plecăm. Pentru ei, e de la sine înțeles - în Utrecht nu găsesc nici ceea ce înțelegem noi prin piață, nici gustul autentic al brânzei vechi de capră sau de oaie, disponibilă în magazinele de la etaj ale halei noi. Anul ăsta, turul oborean a fost diferit, deoarece între timp, de la sfârșitul toamnei trecute, a apărut primul food court în aer liber adiacent pieței tradiționale: Gust Obor. Ne-am plimbat cu nesaț printre mesele de aici și ne-am dat seama că Bucureștiul a făcut, prin această lansare, un pas important sub aspect gastro-turistic. În sfârșit, PAGINA 66

avem și noi un loc de luat masa într-o piață, așa cum sunt, de pildă, în Barcelona sau în Lisabona. Sigur, micii au rămas la mare prețuire - generează cozi la fel de lungi de când au fost relocați câțiva metri, măcar acum poți aștepta la umbră. Dar apariția unui spațiu special în care să mănânci și altceva decât mititei și unde să ai ce face și seara, când sunt concerte, e fără precedent. Gust Obor poate deveni un magnet turistic, așa cum e, pentru mine și pentru milioane de oameni, La Boqueria Mercat din Barcelona. Evident, zona Ziduri Moși nu e Rambla și nici stația de metrou Obor nu e chiar Liceu, după cum nici preparatele din food court-ul de la noi n-au chiar savoarea celor cu care te poți înfrupta în piața de pe meleaguri catalane - îmi lasă gura apă de fiecare dată când îmi amintesc de rulourile de la standul Organic. Sau, dacă vreți, Gust Obor poate fi asemănat cu alt loc dintr-o piață care nu se lasă povestită, ci e musai să fie experimentată: Time Out Market Lisboa. Dacă ai gustat în această piață lisaboneză crochete de cod pește care se bucură de o atenție specială și în Boqueria - ori nigiri de ton, vei purta tot spațiul iberic cu tine ca pe o amintire dragă. Mă rog, dacă dai o raită prin hala de pește oboreană pe căldurile cele mari, nu sunt convins că ți-ai dori să ai și-n farfuria de pe masă la Gust Obor marfa care-ți mută nasul pe tarabe. Totuși, în food court-ul în aer liber ai cam de toate pentru toți. Și ciorbărie, și atelier de merdenele, și cărnăraie preparată tradițional, și bere artizanală, și produse din bucătăria chinezească. E un loc decent, cât se poate de curat, cu mobilier care face uitate scaunele și mesele din plastic atât de specifice zonei, și cu opțiuni culinare diverse. Sper să afle de Gust Obor cât mai mulți turiști, ca să le spună și altora „hai să mâncăm în piață!”, căci informația transmisă pe cale orală e mai credibilă decât orice reclamă mai mult sau mai puțin mascată din social media. www.zilesinopti.ro

TOP

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

6 restaurante perfecte pentru o cină romantică de toamnă Toamna vine cu seri mai lungi, temperaturi numai bune pentru o ieșire în oraș și pofta de a transforma o cină obișnuită într-un moment special. Dacă ai în plan o întâlnire în doi, am ales șase restaurante din țară care merită luate în calcul pentru o seară romantică. București Noeme  Anton Pann 29  0721 490 270 Într-o zonă centrală, pe Anton Pann, Noeme este o opțiune potrivită pentru o cină în doi atunci când cauți un loc cu personalitate. Atmosfera și atenția acordată detaliilor fac din acest restaurant un loc de luat în calcul pentru o seară în care vrei să stai la povești, să descoperi preparatele din meniu și să te bucuri de compania persoanei de lângă tine. Brașov One Soul  Apollonia Hirscher 12  0731.043.330 Dacă o cină romantică înseamnă, pentru tine, preparate atent lucrate și ingrediente mai puțin obișnuite, One Soul merită pus pe listă. Restaurantul din Brașov include în meniu preparate din pește și fructe de mare, alături de opțiuni pentru iubitorii de carne, printre care și Wagyu. Este clar genul de loc în care experiența gastronomică devine partea centrală a unei seri petrecute în doi. Cluj Madrugada  Horea 9 Madrugada este o alegere bună pentru cei care preferă o atmosferă relaxată, dar atent construită, și preparate care pun accent pe ingrediente și combinații bine gândite. Aici, meniul completează un spațiu în care poți transforma ieșirea în doi într-o experiență fără grabă. www.zilesinopti.ro

Iași Toujours  Gându 2  0232.708.811 În centrul Iașiului, Toujours propune o experiență cu aer elegant, dar fără atmosfera rigidă a unei mese prea ceremonioase. Este un loc potrivit pentru o ieșire în doi în care mâncarea, decorul și timpul petrecut împreună să facă parte din aceeași experiență. Dacă vrei să alegi un restaurant care să se simtă puțin diferit de o ieșire obișnuită la masă, Toujours poate fi o variantă inspirată. Timișoara Vinto  Florimund Mercy 4  0770.670.409 Vinto Wine Bar & Restaurant își construiește meniul în jurul sezonalității și al influențelor gastronomice din regiunile viticole. Conceptul de „gastro socializare” pune accent pe preparate potrivite pentru a fi împărțite, ceea ce îl face cu atât mai potrivit pentru o cină în doi. Constanța Osteria Gioia  Aleea Universității 6  0731.700.600 Pentru o seară romantică la malul mării, Osteria Gioia este o adresă de luat în calcul. Renumit pentru gastronomia italiană, restaurantul se laudă că promovează povestea Italiei prin detalii care contează: gust, ritm, atmosferă. Așadar, în sezonul de toamnă, când Constanța devine mai liniștită după aglomerația verii, o masă în doi poate părea aici ca o mică escapadă italiană. PAGINA 67

TEXT DE LIVIU MEREUȚĂ

POP CULTURE MAGAZINE

Septembrie, tradiții și invitații Gustoase! În aşezările de sub munte, Septembrie e luna care aduce turmele şi păstorii acasă. Urma Răvăşitul Oilor, prilej pentru târguri şi maialuri: se negustoreau de toate,... brânze, păstrămuri şi câte şi mai câte. Se bea şi se mânca, lăutarii cântau şi lumea petrecea.

Şi azi sunt sate care păstrează câte ceva din tradiţiile de Răvăşit, iar maialurile atrag mulţimi de oameni, unii chiar şi de la sute de kilometri. Dacă nu ajungeţi la soroc în vreun astfel de loc, vă poftim la Stâna Turistică, în Poiana Braşov. Iar la noi, dacă nu în fiecare zi, cu siguranţă, la sfârşit de săptămână găsiţi destule care să v-amintească de Răvăşit şi de obiceiuri. Bunătăţurile v-aşteaptă, de la bulzuri şi ceaune cu tocănuri de berbecuţ, până grătare bogate. Nu lipsesc jumările, brânzeturile de tot felul, de oaie, de vacă, proaspete, maturate, din cele păstrate-n scoarţă de brad. Muzicanţi de soi dau tonul petrecerii, iar prin butoaiele şi damigenele din chimniţă sigur găsim băuturile cele mai nimerite pentru aşa ospeţe. Să nu credeţi că trebuie să mergeţi în alt loc ca să târguiţi ceva Bunătăţuri pentru acasă. Cum intraţi în Tindă, veţi descoperi galantarul din care puteţi alege cărnuri şi brânzeturi tradiţionale, carne maturată de Angus şi cu siguranţă vă vor tenta şi unele dintre borcanele pântecoase de pe rafturi. PAGINA 68

Septembrie 2026

SERGIANA & ZILE ȘI NOPȚI

Ce-i drept, Stâna Turistică e cea care vă transportă în atmosfera petrecerilor încinse la maialuri, dar în fiecare restaurant Sergiana Horeca din Braşov găsiţi Bunătăţuri care vă vor aminti gustul tradiţiilor ce v-au încântat altădată. Până şi în mall-uri - în Coresi şi AFI – în Restaurantele Sergiana veţi descoperi o fabuloasă Pastramă de Berbec cu Mămăliguţă, în timp ce la Casa Tudor veţi afla de ce Cotletetele de Berbecuţ sunt o delicatesă specială, dar de fiecare zi, nu doar caracteristică a unui anumit sezon. La Ceasu’ Rău, nu o să vă pomenesc Tochitura ori Pomana Porcului, ci doar Bulzul Ciobănesc, înghesuit de brânze si cârnaciori afumaţi.

În fiecare din aceste locuri veţi descoperi în lista de bucate şi alte tentaţii – nu am pomenit nicio vorbă despre MUST! - pe care să le armonizaţi cu un Septembrie pe care vi-l dorim cât mai generos. Nu vom încheia însă fără a lansa invitaţia noastră pentru începutul lui Octombrie.

În primul weekend, în toate restaurantele noastre vă poftim la Bunătăţuri ca să sărbătorim împreună Ziua Națională a Gastronomiei și a Vinului Românesc.

Scanaţi codul şi alegeţi un restaurant pe gustul vostru!

PAGINA 69

PE GUSTUL NOSTRU

TEXT DE COSMIN DRAGOMIR

Scurt ghid de recenzat pe net

m fost în restaurante unde aproape că mi-au refuzat bacșișul în schimbul unei recenzii, altele îți oferă discount sau un pahar cu vin pentru cinci stele pe google sau tripadvisor. Ratingul unei locante a devenit unul dintre principalele criterii de selecție în special când bâjbâi înfometat pe maps prin orașe necunoscute. O notă de 4+ din câteva sute sau mii de recenzii îți dă încredere să încerci acel loc și, de multe ori, nu greșești.

E bine, totuşi, să le citești un pic mai atent, în special pe cele una sau două stele, unde probabil o să vezi răzbunări gratuite sau imbecilitate în stare pură. Știți că și piramidele egiptene au recenzii de o stea pentru că e prea mult praf, sunt prea vechi, e doar renumele de ele? Abia ce m-am întors dintr-o vacanță din Italia, unde am avut de a face mult cu acest instrument. Am reușit și să las o droaie de bani pe chestii de nemâncat într-un tourist trap submediocru cu recenzii „belea”, am citit și că e prea mult branding de firmă în Muzeul Cafelei Lavazza și că, la final, cafeaua din partea casei se bea în picioare. Asta ca dovadă că prostia circulă mult, iar internetul a democratizat-o și a lăsat-o să zburde în văzul tuturor. Am lucrat pentru diferite cârciumi, ba chiar am fost și antreprenor în această industrie. Am primit o serie de recenzii de o stea (se vedea cu ochiul liber că e o acțiune concertată) de la vegani pentru că aveam carne în meniu. Am citit recenzie de o stea dată pentru că ciorba a venit foarte repede, „deci clar nu a fost făcută pe loc/ nu era www.zilesinopti.ro

proaspătă” am văzut mesaje proaspătă”, vindicative tot de o stea pentru că, deși aveau programul afișat, restaurantul nu era deschis lunea. Și tot așa. Știu că această industrie e departe de a fi perfectă și că e imposibil să mulțumească pe toată lumea, însă atunci când recenzați o afacere încercați să priviți un pic mai de sus (nu să vă uitați de sus la ei), să vedeți în ansamblu. Recenziile la cald sau chiar fierbinte sunt, de cele mai multe ori, arma prostului. Am primit o recenzie de trei stele în care scria că totul a fost excelent. Când am întrebat de ce trei stele, mi s-a răspuns că e doar un restaurant de cartier și că dacă mie îmi

dau cinci, restaurantele lui Chef Hadad câte merită? Păi nu funcționează așa, pentru că recenzia e valabilă pe categorie, dacă dai trei stele unui restaurant căruia nu ai ce să îi reproșezi, dar care se poziționează mai jos, îi faci doar rău, în loc să îl ajuți. Dacă ospătarul ți-a încurcat o ciorbă, gândește-te câte greșeli ai făcut și tu la muncă, dacă nu ți-a zâmbit azi e poate că e în pragul divorțului sau dimineață a fost la o înmormântare. E o diferență enormă între a încerca să te fure, a servi mâncăruri de nemâncat sau a-ți provoca o toxiinfecție alimentară și mici nereguli inerente ale unui business mult mai greu decât îți poți imagina. PAGINA 71

CULINARE

TEXT DE IULIANA CIOCÎRLAN

Baconul în combinații (ne)obișnuite

xistă ingrediente care nu au nevoie de o prezentare amănunțită, le recunoaștem imediat după miros și știm exact ce gust au atunci cand sunt gătite. Baconul face parte din această categorie. Chiar dacă, mulțumită serialelor și filmelor americane, îl asociem în primul rând cu binecunoscuta combinație de ouă și bacon, acesta are mult mai multe de oferit. În bucătăriile moderne, baconul apare în combinații dulci-sărate, în aperitive, paste, deserturi și chiar cocktailuri, iar unele dintre aceste combinații sunt atât de (ne)obișnuite, încât cu greu ne putem da seama de faptul că acesta este chiar vedeta preparatului. Un bun punct de plecare este bacon jam,, un preparat care transformă baconul într-un gem sărat și dulce în același timp. Baconul este prăjit, apoi gătit lent împreună cu ceapa, zahărul brun sau siropul de arțar, cafeaua și oțetul balsamic. După ce ingredientele se caramelizează, amestecul este mărunțit până capătă o textură tartinabilă. Poate fi pus pe pâine prăjită, servit lângă o selecție de brânzeturi sau folosit pentru a transforma un burger clasic într-unul ceva mai interesant. Pentru o gustare care combină mai multe texturi și arome, merită încercate curmalele umplute cu brânză și învelite în bacon. Curmalele sunt umplute cu brânză de capră, cremă de brânză sau gorgonzola, apoi sunt învelite în bacon și coapte până când acesta devine crocant. Dulceața curmalelor, textura cremoasă a brânzei și gustul sărat al baconului creează un contrast surprinzător, dar foarte bine echilibrat. Rezultatul este genul de aperitiv care pare sofisticat fără să fie complicat și care dispare, de obicei, mult mai rapid decât ne-am aștepta de la orice masă ar fi servit. Un alt preparat în care baconul poate fi adus în lumina reflectoarelor este cartoful copt umplut. Cartofii sunt copți până când coaja devine crocantă, apoi miezul este scos și amestecat cu bacon prăjit, cheddar, smântână de gătit și ceapă verde. Umplutura este pusă din nou în coaja cartofului și totul se pune la cuptor până când brânza se topește și formează o crustă aurie. Baconul poate schimba modul în care privim un preparat asociat de obicei cu desertul. Gofrele, de obicei un preparat dulce, pot fi preparate și în varianta sărată, cu bacon și cheddar. În aluat se adaugă bacon crocant și brânză cheddar răzuită, iar gofrele rezultate pot fi servite cu ouă, avocado sau, pentru cei care iubesc combinațiile dulce-sărat, cu un strop de sirop de arțar și, de ce nu, chiar cu gemul de bacon.

PAGINA 72

www.zilesinopti.ro

Septembrie 2026

POP CULTURE MAGAZINE

Pentru cei care nu se tem să încerce arome interesante de înghețată, aflați că există înghețata cu sirop de arțar și bacon. Baconul este prăjit până când devine crocant, apoi mărunțit și adăugat într-o bază de înghețată de vanilie și sirop de arțar, iar cei îndeajuns de curajoși să încerce această combinație chiar au menționat că a devenit aroma lor de înghețată preferată. Iubitorii de ciocolată pot încerca inclusiv fâșii de bacon învelite în ciocolată.. Baconul este prăjit până ce devine crocant, apoi este acoperit de un strat de ciocolată topită. Opţional, se pot adăuga deasupra fistic, fulgi de sare, alune sau fulgi de cocos. Și dacă baconul poate ajunge în desert, nu este nicio surpriză că și-a făcut loc și în lumea cocktailurilor. Bacon Old Fashioned este o reinterpretare a cocktailului clasic pe bază de whiskey, în care băutura este aromatizată cu bacon și apoi combinată cu bitter și puțin sirop de zahăr. O altă combinație interesantă este Maple Bacon Bloody Mary. Mary. Pornind de la rețeta clasică, băutura combină vodcă infuzată cu bacon, suc de roșii, sos Worcestershire și suc de lămâie, la care se adaugă puțin sirop de arțar. Pentru decor, în locul țelinei, este folosită o fâșie de bacon crocant. Cei care nu sunt fani suc de roșii, pot încerca Bacon Martini, Martini, cunoscut și sub denumirea de Bacontini. Vodca este infuzată cu bacon prăjit și apoi combinată cu vermut sec, rezultând o băutură ușor sărată. În cazul în care ne dorim să facem această băutură ceva mai dulce, putem adăuga inclusiv lichior de piersici. Acest cocktail se servește rece și se decorează cu o fâșie de bacon prăjit. Indiferent dacă îl preferăm crocant, caramelizat, alături de ceva dulce sau într-o combinație complet neașteptată, baconul rămâne unul dintre ingredientelele pe care îl avem la îndemână și îl putem folosi într-o mulțime de preparate, de la cele mai simple până la combinații ceva mai curajoase. Iar dacă tot este Ziua Internațională a Baconului, pe 5 septembrie, avem un motiv în plus să deschidem frigiderul, să scoatem pachetul de bacon și să încercăm ceva diferit de data aceasta. www.zilesinopti.ro

PAGINA 73

DRINK

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

Băuturi vegane la botul calului Ceaiul spumant danez sau berea australiană de ghimbir fără alcool fac deliciul veganilor de la noi

igur, puteți face glume pe seama veganilor, chit că le-au auzit pe toate - și pe aia cu migdalele care n-au ugere, și pe aia cu cireada de caju care se întoarce de la pășunat. Dar nu-i întrebați de proteine, fiindcă nici ei nu vă întreabă de colesterol. Mai bine întrebați-i de unde își iau băuturile vegane, gustoase, sănătoase, cremoase, inofensive, alternative, smoothie-uri sau mocktailuri. Dacă sunt ca mine, și le vin cumpărăturile acasă, au numeroase opțiuni, cum ar fi un supermarket online, parte a unui grup continental important de e-grocery din Europa - de aia le-am zis și la botul calului: le pot consuma rapid, datorită livrării prompte.

Să luăm, bunăoară - folosesc în scris termeni vechi, drept chezășie că textul n-a fost conceput sintetic de un bot, ci ca urmare a gândirii naturale, umane - un ceai spumant ecologic de la Sparkling Tea. Această băutură alcoolică bio și vegană, originară din Danemarca, având o cantitate de 0,75 l și o concentrație de alcool de 5%, revigorează și seduce. În plus, poți să te dai mare cunoscător, dacă-i evidențiezi aromele proaspete de iarbă de lămâie și citrice, precum și notele fine de mere verzi și ghimbir. Iar dacă inviți pe cineva la ceai spumant, realizezi un arc peste timp, făcând aluzie la perioada vintage în care ceaiul era dansant, ai și subiect de PAGINA 74

conversație, și ce să ciocnești, și ce să dai pe gât. Sau uite o propunere exotică, ideală pentru un rooftop party bucureștean în septembrie, când vara indiană îți provoacă setea: berea de ghimbir Bundaberg, importată direct din Australia. E răcoritoare, energizantă și n-are alcool, nici coloranți sau arome artificiale. E obținută natural din rădăcină de ghimbir de calitate și are acea trăsătură care a devenit atât de prețuită azi - versatilitatea. Adică o poți bea și goală, cum ar veni, și ca ingredient diferențiator în cocktailuri. Vă spun, veganii ăștia știu să bea, nu se încurcă. Vor să prelungească vara cu vedeta sezonului estival? Își prepară un aﬀogato vegan, combinația contrastantă dintre înghețată și cafea fierbinte, atâta doar că nicio vietate n-a fost mulsă pentru deliciul din ceașcă sau din pahar. Unii duc aﬀogato-ul vegan la un alt nivel, adăugând, după poftă, o linguriță sau două de caramel vâscos din unt de arahide, ba și bucăți de ciocolată neagră, ca să le plouă în gură comesenilor. Alții vor să fie în tendințe, că tot e kombucha pe buzele tuturor. De ce nu un clondir de Vigo ECO Kombucha Original? Asta e o băutură bio răcoritoare ce vine mai de aproape, din Polonia, și e un antioxidant natural preparat dintr-un amestec de ceai alb și negru. Nu zic să devenim toți vegani, dar să intrăm uneori în papucii lor și să aflăm ce le place să consume nu-i deloc o idee rea. www.zilesinopti.ro

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

TOP

6 rooftop-uri de încercat înainte de închiderea sezonului Vara nu pleacă dintr-odată. Mai avem câteva săptămâni bune în care putem profita de serile calde, de apusuri și, mai ales, de terasele aflate la înălțime. Dacă încă nu ți-ai făcut plinul de cocktailuri cu vedere sau cine în aer liber, am strâns șase rooftop-uri din țară care merită trecute pe listă. București

Mirador Rooftop

 Constantin Mille 18  0749.380.380 De sus, panorama acestui local se deschide către centrul Bucureștiului și, în special, către Palatul Parlamentului. Mirador este ideal pentru o cină, cât și pentru o seară în care vrei să stai la povești și să urmărești cum se schimbă orașul odată cu lăsarea întunericului. Brașov

Etheris Sky Bar & Rooftop

 Bld. Eroilor 23  0721.228.797 Terasa se află deasupra hotelului Radisson Blu. Seara, priveliștea asupra orașului devine unul dintre principalele motive pentru care merită să urci până aici. În meniu se găsesc burgeri artizanali, preparate de tip finger food, salate și deserturi, alături de o selecție de băuturi. Este un loc potrivit atât pentru o după-amiază de vară, cât și pentru o ieșire la apus. Cluj

C'est la vie Rooftop Restaurant

 Constantin Brâncuși 48-54  0791.072.981 C’est la Vie este mai mult decât un loc de băut un cocktail cu vedere: este un restaurant rooftop construit în jurul experienței culinare și al social dining-ului. Restaurantul propune o combinație contemporană de influențe mediteraneene și japoneze, iar bucătăria open kitchen îi lasă pe clienți să vadă parte din procesul de preparare. www.zilesinopti.ro

Timișoara Sky Rooftop  Coriolan Brediceanu 10  0770.422.816 La etajul 6 al clădirii A din AFI Park, Sky Rooftop este unul dintre locurile din Timișoara unde poți lua masa la înălțime. Restaurantul are o ofertă internațională și mediteraneană, iar terasa este potrivită atât pentru prânz și cină, cât și pentru o ieșire la băuturi. Iași Biutiful  Strada Palas 5D  0758.771.111 La Palas, Biutiful Rooftop este o alegere pentru cei care vor ca ieșirea la terasă să aibă și puțină energie de party. Locația funcționează ca restaurant, dar programul și evenimentele organizate aici duc experiența dincolo de o simplă cină. În ultimele luni, rooftop-ul a găzduit seri cu DJ, muzică live, cocktailuri și concepte tematice, inclusiv evenimente construite în jurul apusului. Constanța Sky View Bar  Regina Elisabeta 2A  0770.117.777 Dacă în cazul celorlalte rooftop-uri, panorama înseamnă oraș, la Sky View Bar, priveliștea este dominată de mare. Barul se află în cadrul Hotelului Parc din Mamaia, iar terasa este amplasată la etajul 15, la aproximativ 50 de metri înălțime. Aici, motivul principal pentru o vizită este, evident, perspectiva asupra Mării Negre și a stațiunii, mai ales la apus. PAGINA 75

MIXOLOGY

TEXT DE CEZAR DELI-IORGA

Recolta în pahar: cocktailuri cu struguri pentru serile de septembrie

eptembrie vine cu un farmec aparte: zile încă luminoase și seri care capătă treptat răcoarea toamnei. Este perioada în care vara începe să facă loc noului anotimp, iar natura ne oferă unele dintre cele mai aromate roade ale sale. Printre ele, strugurii ocupă un loc aparte, devenind un simbol al începutului de toamnă și al recoltelor de sezon. Iar dacă strugurii sunt nelipsiți din această perioadă, de ce să nu-i descoperim într-o formă mai surprinzătoare? Proaspeți, dulci și parfumați, aceștia pot oferi unui cocktail o notă sofisticată și acea savoare ce nu o veți putea uita. Descoperiți mai jos cinci băuturi care transformă gustul recoltei într-un adevărat ritual de început de toamnă.

GrApe beLLiNi

O reinterpretare fructată a celebrului Bellini, este apreciat pentru gustul său delicat, aromat și aspectul elegant. Preparat din prosecco și piure de struguri, acest cocktail îmbină efervescența vinului spumant cu dulceața strugurilor, fiind o alegere potrivită pentru serile de septembrie. Originile Belliniului sunt asociate cu Veneția, unde cocktailul a fost creat în anii 1940, de Giuseppe Cipriani, fondatorul celebrului Harry's Bar. Varianta prezentată aduce însă o notă sezonieră rețetei originale, transformând acest cocktail într-o băutură elegantă și aromată, perfectă pentru a celebra începutul toamnei.

PAGINA 76

GrApe SpritZ

Grape Spritz este varianta mai fructată a clasicului Spritz, ideală pentru această lună. La baza acestuia stau prosecco, sucul de struguri și apa minerală, ingrediente care se completează și oferă un gust ușor dulce și efervescent. Pentru un plus de prospețime, poate fi servit cu gheață și câțiva struguri proaspeți, care îi vor accentua aroma. Atunci când vreți să vă bucurați de o seară relaxantă alături de prieteni, acesta va fi alegerea potrivită pentru o întâlnire în aer liber. Inspirat de celebrul Aperol Spritz, acest cocktail aduce gustul strugurilor în prim-plan și transformă un aperitiv clasic într-o băutură perfectă pentru atmosfera de septembrie.

www.zilesinopti.ro

Septembrie 2026

GrApe mOJitO

Acest cocktail se prepară prin mixul romului alb cu struguri, lime, mentă, zahăr și apă minerală, rezultând un gust fresh, aromat și ușor dulceag. Strugurii adaugă o notă parfumată, în timp ce lime-ul și menta îi oferă prospețimea specifică unui Mojito, fiind potrivit pentru serile de început de toamnă, atunci când zilele păstrează încă puțin din căldura verii. Inspirat de celebrul Mojito cubanez, Grape Mojito aduce o reinterpretare sezonieră a cocktailului clasic, transformând aroma strugurilor într-un ingredient vedetă pentru luna septembrie.

POP CULTURE MAGAZINE

GrApe GiN FiZZ

Un cocktail simplu, dar surprinzător prin combinația sa de arome, este și Grape Gin Fizz. Preparat din gin, struguri proaspeți, suc de lămâie, zahăr și apă minerală, acesta oferă un gust fresh și ușor acidulat. Strugurii îi conferă o dulceață discretă și o aromă specifică începutului de sezon, în timp ce lămâia și apa minerală echilibrează perfect compoziția. Servit rece, Grape Gin Fizz este numai bun pentru serile de septembrie petrecute alături de cei dragi. În final, acest cocktail aduce o notă nouă rețetei clasice și transformă gustul strugurilor într-o experiență chic, potrivită pentru începutul toamnei.

GrApe SmASH

Un ultim cocktail aromat și plin de savoare luna aceasta este Grape Smash, care aduce împreună bourbonul sau ginul cu struguri proaspeți, lămâie și mentă. Strugurii zdrobiți își eliberează aroma dulce și parfumată, completând notele intense ale alcoolului, în timp ce lămâia și menta adaugă un contrast fresh și echilibrează gustul. Rezultatul este o băutură răcoritoare, sofisticată, potrivită pentru zilele în care vara începe să lase loc toamnei. Servit cu gheață și câțiva struguri proaspeți, Grape Smash este alegerea ideală pentru o seară relaxantă alături de prieteni, fie pe o terasă, fie acasă, într-o atmosferă cozy. Inspirat de familia de cocktailuri Smash, cunoscută pentru combinația dintre alcool, fructe și ierburi aromatice, acesta transformă strugurii de sezon într-un ingredient spectaculos.

Septembrie ne amintește că tranziția dintre vară și toamnă poate fi savurată în cele mai simple și aromate moduri. Iar cu strugurii în rol principal, fiecare pahar poate deveni un mic ritual de început de sezon. Alegeți-vă cocktailul preferat, adunați-vă prietenii și bucurați-vă de gustul toamnei, într-o formă nouă și elegantă! www.zilesinopti.ro

PAGINA 77

TEXT DE ALIN GĂLĂŢESCU

treNDS

„It's officially fall”: Trenduri de toamnă

POP CULTURE MAGAZINE

FASHiON

„BEST OF SUMMER” 2026: o sinteză estetică a sezonului

CitYbreAK

„Sunetul muzicii” Istorie și cinema la Salzburg

SEPTEMBRIE... „THE ONE” Niciodată în calendarul de modă al unui an nu există o lună mai densă în evenimente, festivaluri, happening-uri, în fine, tot ce ţine de manifestările exterioare ale creaţiei vestimentare, precum luna SEPTEMBRIE şi, de aceea, este considerată de către specialişti şi creativi a fi... „THE ONE”. Totul începe pe plan internaţional cu Săptămâna Modei de la New York, între 10 şi 15 septembrie, unde se anunţă cel mai mare număr de show-uri de după pandemie, evenimentul din Big Apple încercând cumva să renască. Imediat după aceea, în perioada 17 – 21 septembrie, avem London Fashion Week, care face în continuare eforturi disperate să supravieţuiască. A mărit numărul de zile, precum şi pe cel de designeri şi de evenimente, dar financiarul şi latura de interes mediu în acest maraton de Săptămâni ale Modei încă o ţin în coada clasamentului neoficial al acestora. Milano Fashion Week străluceşte însă şi, între 22 şi 28 septembrie, oraşul comercialului Arty şi al târgurilor de profil reuneşte tot ceea ce are mai bun moda europeană - chiar dacă nu e încă în sfera Parisului -, mai ales marile case tradiţionale de fashion consecvente Italiei, într-o autentică sărbătoare a artei vestimentare. Parisul încheie www.zilesinopti.ro

glorios în fruntea tuturor Săptămânilor Modei, cu numeroasele sale case prestigioase, aşteptate cu nesaţ de jurnalişti şi de publicul larg, cu schimbările de designeri, într-un nou sezon nebun PRIMĂVARĂ-VARĂ 2027, care se anunţă deja teribil de special. Asta la finalul unei luni fantastice, în perioada 28 septembrie – 6 octombrie. În România, luna septembrie începe chiar mai abrupt, cu „Bloom Fashion Festival” de la Ploieşti, care creşte cu fiecare ediţie. Urmează o nedorită suprapunere de date între „Transilvania Fashion Festival” de la Cluj şi „Art East Fashion Festival” de la Iaşi, care se desfăşoară în aceleaşi zile, 10 - 12 septembrie. În Bucureşti se lucrează intens la celebrarea printr-un mare eveniment – în jurul datei de 20 septembrie – a 90 de ani de la naşterea marelui YVES SAINT LAURENT, iar acesta e doar vârful icebergului creativ, imens, al lunii septembrie. O să fie realmente... Wow! PAGINA 79

TRENDS

TEXT DE ANDRADA DINCĂ

„It's officially fall” Trenduri de toamnă

acă am urma un fir al Ariadnei care presupune romantizarea absolută a anotimpului toamnă, atunci ne-am bucura de debutul sezonului (mai) rece, așa cum ni-l imaginăm în compuneri: cu acel covor de frunze ce se așterne, cu ciocolată caldă, jazz și pături pufoase. Emblematică pentru sezon rămâne replica din serialul Gossip Girl, „It's oﬃcially fall”,”, ce a reușit să transforme venirea toamnei într-un eveniment cultural. Toamna, cu al său atuu intrinsec de natură teatrală, aduce în atenție, pe lângă numeroase referințe culturale, și o garderobă ușor recognoscibilă: paltoane, cizme, pulovere, fuste sau denim. Toamna anului 2026 se dorește a fi un sezon al dualității, o metamorfoză cu note sofisticate: feminitatea ladylike este reinterpretată, stilul Art Deco defilează pe podiumuri cu franjuri și detalii decorative, stilul gotic se îmbină cu dantele și cu siluete romantice, în timp ce denimul, pielea și tweed-ul se bucură de noi proporții. Pentru astăzi, ne propunem să urmărim câteva direcții ale fanteziei și ale reinterpretărilor pe care noul sezon le aduce în atenția publicului.

Ladylike cu suflu nou Stilul Ladylike revine, dar fără tradiționala rigiditate care tindea să îi fie atribuită. Sacoul, ce are o talie bine definită, costumul și fusta midi păstrează și înnobilează eleganța siluetelor clasice, însă într-o manieră ce poate fi ușor de transpus în universul cotidian. La Dior, celebra Bar jacket este purtată cu denim, în timp ce Chanel propune croieli relaxate și cămăși lungi. PAGINA 80

Ah, Art Deco! În moda contemporană, anii '20 ai secolului trecut continuă și să se mențină ca o remarcabilă și seducătoare sursă de inspirație. Stilul Art Deco revine prin rochii cu broderii din mărgele, bijuterii geometrice sau franjuri. O rochie cu finisaje ornamentale, o geantă statement sau o bijuterie spectaculoasă reprezintă doar câteva dintre piesele care, deși asociate unui glamour ce funcționează mai ales seara, pot fi integrate cu ușurință și în garderoba de zi. www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI

Gotic cu dantelă Influențele gotice se prind într-un tango fashionistic cu dantela, corsetele și broderiile bogate, într-un registru ce șochează, impresionează și place. Stilul propriu-zis punk îmbrățișează detaliile romantice, iar case de modă precum McQueen sau Givenchy au reușit să aducă în atenția publicului o contopire armonioasă între zona întunecată și cea feminină, unde textura și silueta sunt personajele principale ale esteticii.

Toamna în nuanțe de albastru Asociem, dintr-o obișnuință culturală, toamna cu nuanțe de maro, burgundy și crem. Paleta tomnatică din 2026 împrumută de la Zâna Iarnă culoarea sa caracteristică, albastrul, și o integrează printre nuanțele sale de maro. Albastrul apare pe trench-uri, sacouri structurate sau pantaloni voluminoși. O ținută construită în jurul maroului sau al albului poate fi complimentată cu nuanțe de albastru, oferindu-i un suflu nou.

Tweed-ul şi personalitatea sa puternică Inevitabil asociat și profund ancorat în universul Chanel, tweed-ul refuză imaginea perfect lustruită pe care și-a însușit-o până acum. Apare destrămat, cu texturi surprinzătoare, cu franjuri și o tentă ce se îndreaptă ușor spre zona punk. Sacourilor clasice din tweed li se alătură în colecție jachete cu fermoar din același material sau fuse mini - o abordare care păstrează rafinamentul caracteristic al țesăturii, conferindu-i, totodată, un aer mai puțin convențional. Revin în atenția caselor de modă și franjurii, care adaugă textură și personalitate pieselor minimaliste, dar și pielea, pe care o regăsim îndeosebi la nivelul accesoriilor: genți de umăr, curele, pantofi. Poate grație caracterului său dual, teatral și artistic, toamna rămâne un anotimp cinematografic, iar hainele consacrate primesc noi roluri. O rochie cu mărgele ne poartă în fotografiile din anii 20, în timp ce un palton trimite mintea către filmele noir.

Dualitatea sezonului acesta ne invită să contopim realitatea cu fantezia - este unul al libertății de exprimare, în care denimul se întâlnește cu tweed-ul, iar feminitatea clasică este reinterpretată prin croieli contemporane. www.zilesinopti.ro

PAGINA 81

PAGINA 82

FASHION

Text de ALIN GĂLĂŢESCU

„BEST OF SUMMER” 2026

PAGINA 83

La finalul unui sezon este normal să facem o sinteză estetică a acestuia. Noi am reuşit asta la piscina Daimon Jr., cu o echipă de excepţie. Imaginile editorialului lunii septembrie au fost Miruna şi Emilia - cele mai recente revelaţii din modelingul românesc / Foto: Bogdan Matei şi Eliza Matei Țuțurigă / Makeup: Roxana Guzu / Creaţii: Raluca Soare, Carmen Roata, Aleha Toncea şi 'STELLIUM' by Steliana Macsimov

PAGINA 84

TXT

Viziunea are două capitole, unul „intimist”, plecând de la imagini iconice din istoria fotografiei de modă, reinterpretate în registrul soft-senzual contemporan, iar al doilea bazându-se pe raportul direct cu piscina, cu evadarea în valuri.

Toamna se anunţă astfel o continuare a câtorva dintre aceste accente, rafinată şi plină de creativitate. EU CRED ÎN MODA ROMÂNEASCĂ!

PAGINA 85

Regăsim în primplan transparenţele, imprimeurile complexe, în culori intense; ponchouri şi pareo exotice, dar şi elemente din lumea baletului sau cea militară; pantalonii sunt extrem de largi acum sau foarte mici, rochiile sunt fie foarte lungi şi vaporoase, fie scurte, cu croieli urbane, iar surpriza este dată de trench-ul transparent şi de revenirea negrului în top... chiar şi vara.

CITY BREAK

TEXT DE IOAN BIG

„Sunetul muzicii” Istorie şi cinema la Salzburg

Sound of Music Salzburg, situat pe terenul istoric al Palatului Hellbrunn, își deschide porțile pe 20 septembrie şi este un nou muzeu multimedia, care aduce împreună ficţiunea cinematografică realizată la Hollywood cu istoria fascinantă și autentică a familiei austriece Trapp. Plasat chiar lângă foișorul emblematic din film, muzeul propune publicului larg elemente de expunere captivante, afișaje interactive și perspective originale asupra realizării lungmetrajului lui Robert Wise, precum și a rolului orașului Salzburg ca decor real al poveștii. Combinând expoziții multimedia de ultimă generație, perspective istorice și locații de filmare memorabile, muzeul conferă astfel o nouă viață unei capodopere atemporale. Dacă ar fi să ne limităm doar la un exemplu, Sound of Music Salzburg oferă vizitatorilor în premieră mondială singura experiență senzorială multimedia 360°... de www.zilesinopti.ro

u 60 de ani în urmă, The Sound of Music a câştigat premiul Oscar pentru cel mai bun film, iar povestea tinerei novice iubitoare de muzică Maria (Julie Andrews) şi a celor şapte copii ai căpitanului austriac Georg von Trapp (Christopher Plummer), lansată iniţial pe Broadway, a dobândit rapid o popularitate uriaşă în întreaga lume. Încă de atunci, pentru fani, Salzburg a devenit o destinaţie turistică must-see, iar tururile ghidate prin locurile în care s-a filmat celebrul Musical, de la grădinile Mirabell, unde copiii dansau cu Maria, până la castelul Leopoldskron, reşedinţa din film a familiei, rămân până în ziua de azi esenţiale în agenda de vizitare a oraşului lui Mozart. Începând de luna aceasta, o experienţă de factură diferită, de secol XXI, se adaugă pe agenda de călătorie: Muzeul Sunetul muzicii din Hellbrunn. foișor, pentru că niciun pasionat nu poate rata faimosul pavilion din sticlă şi, în timp ce gazeboul istoric original rămâne un reper îndrăgit în apropiere, în parcul Hellbrunn, muzeul prezintă o replică la scară reală în care se poate păși, iar în interiorul acesteia o proiecție cinematografică de 360 de grade ne transportă într-o recreare 3D a scenei Sixteen Going on Seventeen. Din această toamnă, o vizită la Palatul Hellbrunn, dincolo de ale sale fântâni jucăuşe şi de uimitorul teatru mecanic care-l fac atât de atractiv pentru turişti, promite prin această experiență muzeală multimedia interactivă un mod foarte incitant de a descoperi cum memoriile Mariei von Trapp au inspirat legendarul Musical şi ce anume stă la temelia impactului global al filmului Sunetul muzicii asupra culturii Pop. Prin urmare, Salzburg merită cu siguranţă a deveni o destinaţie de city break în acest sezon. PAGINA 87

AWARDS

TEXT DE ALIN GĂLĂŢESCU

Parfumul lunii SEPTEMBRIE:

AMBRE ROYAL

de la Ormonde Jayne, prin ELYSEE PERFUMERY

ntotdeauna parfumurile casei britanice Ormonde Jayne au fost surprize olfactive remarcate de public, dar şi de specialişti. „AMBRE ROYAL” nu face excepţie. Numele derivă din cel mai renumit tip de ambră ‘nobilă’, descoperit şi considerat vârful de valoare al spectrului acestei răşini speciale – pe lângă celelalte șase culori mai puţin rare – Ambre Translucide Citron / Jeune Cognac / Noir Cérise / Vert / Bleu / Rouge. Ambre Royal by Ormonde Jayne este un parfum oriental, unisex, de secol XXI. Acest concoct bogat și elegant combină elementele clasice ale parfumurilor orientale cu accente moderne, printr-un mix excelent balansat între acordurile de ambră şi cele florale și lemnoase... la care se adaugă o stare de graţie „pudrată”, pentru a oferi o experiență de neuitat și atemporală iubitorilor de parfumuri rafinate. Aroma aceasta unică este perfectă pentru trecerea dintre libertatea şi visarea verii şi a vacanţelor spre toamnă, spre reîntoarcerea la rutinele anului, la viaţa socială în tumultul ei cotidian, păstrând însă o notă de mister şi de nostalgie pozitivă, perfectă pentru un septembrie superb. NOTE Note de bază: lemn de cedru, ambroxan, bob de tonka, patchouli, mosc Note de mijloc: iasomie, osmanthus, ulei de trandafir, ambră, rădăcină de iris, ulei de orhidee Note de vârf: tonuri verzi, portocală, bergamotă PAGINA 88

TEXT DE IOANA ALDEA

DESIGN/ ARHITECTURĂ

Identitate, comunitate și peisaj la Bienala arhitectura.6 Trecem frecvent pe lângă ele fără a le acorda o privire atentă. Le numim generic stații, gări sau stații de cablu. În peisajul urban și montan, clădirile destinate infrastructurii turistice au fost, pentru o lungă perioadă, marile invizibile ale arhitecturii, adică structuri din beton, oțel și sticlă, strict funcționale, concepute ca anexe tehnice menite să adăpostească motoare, cabluri și fluxuri de pasageri.

Aşezările pe care le locuim nu funcţionează ca simple decoruri ale activităţilor cotidiene, ci condensează în structura lor materială opţiunile culturale, sociale şi civice ale unei comunităţi. Într-o perioadă marcată de presiuni urbanistice, schimbări rapide şi nevoia acută de adaptare climatică, calitatea spaţiului construit devine o temă de interes public major. În această realitate, Bienala arhitectura.6 îşi deschide o nouă ediţie sub genericul Identitate, Autenticitate, Peisaj. Conceput www.zilesinopti.ro

ca un demers integrat al filialelor teritoriale ale Ordinului Arhitecţilor din România (BraşovCovasna-Harghita, Mureş şi Sibiu-Vâlcea), proiectul îşi propune să depăşească formula rigidă a unei simple expoziţii de breaslă, transformându-se într-o veritabilă platformă de dezbatere critică şi mediere culturală între practicieni, administraţie şi corpul civic. Promovarea excelenţei în proiectare nu reprezintă un exerciţiu formal sau un lux ornamental, ci o condiţie directă pentru sănătatea spaţiului public, coeziunea socială şi calitatea locuirii. Pentru a atinge aceste PAGINA 89

Septembrie 2026

standarde, concursul de arhitectură rămâne instrumentul cel mai onest, transparent și eficient de selecție profesională. Prin competiția deschisă de idei, concursul obligă la inovație, elimină soluțiile pur speculative și garantează că deciziile privitoare la patrimoniul colectiv se bazează pe criterii de responsabilitate, raportare corectă la scară și respect pentru contextul existent. Expoziția bienalei funcționează ca un instrument deschis, permițând publicului să decodifice rațiunile din spatele unui proiect reușit și să înțeleagă de ce un mediu construit armonios este o responsabilitate comună. Tema acestei ediții propune o reflecție nuanțată asupra modului în care memoria istorică și cerințele contemporane de sustenabilitate pot coexista fără a anula specificul local. Autenticitatea nu este privită ca o formă de nostalgie pasivă sau ca o reproducere facilă a unor motive tradiționale, ci ca o capacitate critică de a reinterpreta meșteșugul, materialitatea și proporțiile în acord cu exigențele prezentului. Dialogul propus între arhitecți, urbaniști, restauratori și peisagiști urmărește să arate felul în care proiectarea riguroasă poate genera PAGINA 90

POP CULTURE MAGAZINE

comunități reziliente, capabile să își cultive identitatea fără a refuza modernitatea. Pentru a aduce aceste discuții direct în mijlocul locuitorilor, bienala debutează pe 9 octombrie, la Târgu Mureș, și își desfășoară parcursul itinerant pe durata a nouă săptămâni, până în luna decembrie, ajungând succesiv în Reghin, Brașov, Sfântu Gheorghe, Miercurea Ciuc, Odorheiu Secuiesc, Gheorgheni, Sibiu și Râmnicu Vâlcea. Această mobilitate regională transformă expoziția într-un spațiu deschis de întâlnire între comunități cu particularități istorice și geografice distincte. Modul în care aceste mize teoretice răspund realităților din teren este ilustrat direct de o serie de proiecte înscrise în bienală, care abordează zonele fragile ale peisajului periurban, acolo unde presiunea dezvoltării imobiliare tinde adesea să dizolve specificul așezărilor tradiționale. Un caz reprezentativ este noua Clinică HBO Medical din satul Hărman, semnată de biroul JB Arhitectura prin autorii Ioana Bârsan, Johannes Bertleff și Sabina Nechita, o dotare de medicină avansată specializată în terapie www.zilesinopti.ro

Septembrie 2026

hiperbară. Situat în imediata apropiere a Brașovului, Hărmanul își bazează identitatea pe rigoarea nucleului săsesc istoric, dezvoltat în jurul bisericii evanghelice fortificate prin gospodării compacte, fațade aliniate la stradă și șuri transversale ce deschid parcelele spre grădini agricole. În contrast cu această structură coerentă, periferia vestică în care se inserează clinica poartă amprenta extinderilor recente, cu o parcelare eterogenă și clădiri rezidențiale de facturi și scări diferite. În acest mediu lipsit de repere clare, prezența unei funcțiuni medicale specializate își asumă un rol de stabilizare comunitară, amintind de ponderea pe care o aveau în satul tradițional dispensarul, școala sau magazinul sătesc ca noduri de interacțiune socială. În loc să recurgă la o monumentalitate rigidă, proiectul semnat de echipa JB Arhitectura alege o retragere calculată de la aliniamentul străzii. Această distanțare generează o zonă tampon

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

generoasă între domeniul public și spațiul medical, o curte deschisă de tranziție care atenuează impactul volumetriei și invită comunitatea la dialog. Gabaritul construcției respectă proporțiile și înălțimile locuințelor vecine, articulându-se în două registre distincte. Nivelul parterului este tratat într-o manieră sobră, cu o tencuială riflată ce orientează circulațiile spre accesul principal, în timp ce etajul și mansarda sunt reunite sub o anvelopă continuă gri antracit. Masa acoperișului este fragmentată ritmat prin lucarne și decupaje de lumină, iar un luminator poziționat ca accent devine elementul recognoscibil al întregului ansamblu în peisajul local. La interior, schema funcțională separă strict circuitele tehnice și terapeutice de zonele de primire ale pacienților, demonstrând cum o tehnologie medicală de vârf poate genera ordine urbană și claritate spațială într-un țesut periurban în căutare de identitate.

PAGINA 91

Povești de succes DRIPLY

Brandul românesc care transformă hidratarea într-un obicei, nu într-o obligație

RIPLY a început cu o întrebare simplă: de ce nu e suficient să bei multă apă pentru a fi cu adevărat hidratat? Din această curiozitate s-a născut un brand românesc care își propune să schimbe modul în care privim hidratarea de zi cu zi. Alina Vladislav ne vorbește despre parcursul din spatele DRIPLY, provocările construirii unui produs de la zero, lecțiile antreprenoriatului și ambiția de a transforma un business local într-un nume de referință în industria health & wellbeing.

Cum a apărut DRIPLY? DRIPLY a apărut, în primul rând, dintr-o nevoie personală. Vara trecută am trecut prin mai multe episoade de deshidratare, deși beam constant doi-trei litri de apă pe zi. Atunci am înțeles cu adevărat legătura dintre apă și electroliți și faptul că hidratarea nu ține doar de cantitatea de apă pe care o consumăm. Am început să testez mai multe produse cu electroliți existente pe piață, dar nu am găsit unul pe care să îmi doresc să îl consum zilnic. Unele erau prea dulci sau prea sărate, iar altele conțineau mult zahăr, îndulcitori artificiali ori liste foarte lungi de ingrediente. De aici a apărut întrebarea: ce ar însemna să construim un brand de electroliți în România? Am știut de la PAGINA 92

început că ne dorim un produs eficient, cu o rețetă curată și un gust pe care să îl bei cu plăcere. În spatele brandului suntem eu, Alina Vladislav, și soțul meu, Radu Vladislav. Împreună am creat conceptul, identitatea brandului și direcția în care vrem să îl dezvoltăm. Un rol important l-a avut și producătorul nostru din România, care ne-a oferit multă susținere în dezvoltarea produsului. Spuneți-ne un lucru mai puțin știut despre brandul vostru. Un lucru mai puțin știut e cât de mult am lucrat la gust și la formulă. Întregul proces de dezvoltare a durat șapte luni. Pentru noi a fost un detaliu www.zilesinopti.ro

Interviu de Gruia Dragomir

esențial. Ne-am dorit ca DRIPLY să nu fie un produs pe care îl consumi pentru că „trebuie”, ci unul pe care să îl bei cu plăcere și să îți dorești să-l integrezi în rutina ta. Doar pentru aroma Orange & Lime am testat cinci variante diferite, înainte să ajungem la formula actuală. Am ajustat de mai multe ori echilibrul dintre dulce, acrișor și sărat, am renunțat la îndulcitorii artificiali în favoarea steviei și am modificat rețeta până când am găsit echilibrul potrivit între gust și compoziție. Cred că tocmai această atenție aproape obsesivă pentru detalii a contribuit mult la reacțiile bune pe care le primim acum. Povestiți-ne despre produsele voastre și prin ce se deosebesc de celelalte de pe piață. În acest moment, produsul nostru principal e mixul de electroliți DRIPLY Orange & Lime, ambalat în plicuri individuale unidoză, ușor de luat la birou, la sală, la alergare sau în călătorii. Formula conține electroliți esențiali, sodiu, potasiu și magneziu, într-un raport optim, alături de vitamina C și inulină. Are zero zahăr adăugat, e îndulcit cu stevia și are doar o calorie per porție. Produsul e fabricat în România, într-o unitate specializată și certificată pentru producția de suplimente alimentare. Principala diferență e că am construit DRIPLY pentru consumul de zi cu zi, nu doar pentru sportivii de performanță sau pentru situații extreme. Am acordat foarte multă atenție formulei, gustului, designului și experienței de consum. Multe produse din această categorie sunt percepute fie ca fiind „medicale”, fie ca fiind destinate exclusiv sportului. Noi ne dorim ca DRIPLY să fie acel upgrade simplu pe care îl poți aduce apei tale dimineața, înainte de cafea, într-o zi călduroasă, în timpul sau după antrenament, într-o zi lungă la birou sau ori de câte ori ai nevoie de un plus pentru hidratarea ta. Aveți deja clienți fideli? Cât de greu e să ajungeți la clienți noi? Da, iar faptul că oamenii revin e probabil cel mai valoros semnal pe care îl putem primi în această etapă. Ne arată că DRIPLY www.zilesinopti.ro

începe să devină parte din rutina clienților, nu rămâne doar un produs cumpărat din curiozitate. Principala provocare în atragerea clienților noi este nevoia de educare în această categorie. Mulți oameni asociază electroliții exclusiv cu sportul de performanță, cu perioadele de boală sau cu produsele din farmacie. Noi încercăm să explicăm că electroliții pot completa o rutină obișnuită de hidratare, mai ales în zilele călduroase, în perioadele active, în zilele solicitante sau după efort fizic. Care e impactul pe care v-ați dori să îl aibă afacerea voastră? Ne dorim să construim cel mai iubit brand românesc de hidratare și vrem să ajungem să concurăm cu branduri internaționale mari. La nivelul consumatorului, ne-ar plăcea ca DRIPLY să schimbe felul în care oamenii percep hidratarea. Să nu se gândească la ea doar atunci când le e foarte sete sau când fac sport intens, ci să o privească drept o componentă firească a stării lor de bine. Pe termen lung, vrem să demonstrăm că și în România pot fi construite produse foarte bune din zona de health și wellbeing, cu identitate, standarde ridicate și potențial de a ajunge și pe alte piețe. Ce urmează pentru DRIPLY? Urmează o etapă de consolidare și extindere. Pregătim noi arome, dezvoltăm distribuția prin listări selective în retail și colaborări din zona de sport, fitness și wellbeing, alături de parteneri care împărtășesc viziunea noastră. Pe termen lung, ne dorim ca DRIPLY să devină un brand românesc complet de hidratare, cu potențial de extindere și pe piețele internaționale. PAGINA 93

FASHION EVENT

Text de ALIN GĂLĂŢESCU

Summer Fashion Gala

„Glamoratti Market”

PAGINA 94

Moda românească a fost celebrată într-o nouă ediție a „Summer Fashion Gala” 2026 – Glamoratti Market, eveniment desfășurat la Veranda Mall, care a reunit designeri, branduri românești, artiști, profesioniști din industria fashion & beauty, parteneri și iubitori ai modei. Organizată de Manifesto Events & PR Agency, alături de Alin Gălățescu, curatorul artistic al galei și una dintre vocile importante ale modei românești, ediția din acest an a pus în primplan creativitatea, originalitatea și diversitatea universului fashion autohton. Pe parcursul serii, publicul a descoperit colecții și momente speciale semnate de Raluca Soare, Belher, „I Unique” by Ioana Gata cu accesorii Laura Olaru, „Lara Wear” by Alexandra Calafeteanu, Cupio și „Stellium” by Steliana Macsimov.

PAGINA 95

Fiecare prezentare a adus pe podium o perspectivă diferită asupra modei și frumuseții. De la romantismul și feminitatea propuse de Raluca Soare la universul beauty & hair al Belher, de la întâlnirea dintre fashionul urban intens și accesorii rafinate în prezentarea „I Unique” by Ioana Gata x Laura Olaru până la eleganța discretă a ineditei colecții de tricotaje moderne „Lara Wear” by Alexandra Calafeteanu, seara a demonstrat încă o dată varietatea și creativitatea scenei românești arty. Colecția „Stellium” by Steliana Macsimov a încheiat seria principală de prezentări într-o atmosferă în care moda s-a întâlnit cu muzica live. Colecţia a făcut trecerea perfectă între anotimpuri, pregătind deja publicul pentru o toamnă foarte sofisticată şi interesantă.

PAGINA 96

Artistul Cezar Guna a susținut un moment muzical special, completând universul creat de colecția designerului. A prezentat evenimentul Ameri Nasrin. În cadrul serii au mai avut momente artistice Celia & ADEN şi Gabriel MG x ANTTITUDE.

PAGINA 97

„Moda este una dintre formele prin care o societate își exprimă creativitatea, iar astfel de evenimente sunt importante pentru că aduc împreună oameni, idei și branduri care contribuie la evoluția industriei românești. Summer Fashion Gala este, înainte de toate, o celebrare a celor care au curajul să creeze și să își transforme viziunea în realitate”, a declarat Alin Gălățescu, curatorul artistic al evenimentului. Summer Fashion Gala continuă să creeze astfel un spațiu de întâlnire între creatorii români, industria de fashion și beauty, artiști, branduri și public.

PAGINA 98

Prin fiecare ediție, evenimentul își propune să susțină și să aducă în atenția publicului talentul și inițiativele din industria creativă locală.

FeStiVAL

HOreCA

FiLm

- TRANSILVANIA BLUES FESTIVAL Ediția a VIII-a - NOD Festival 2026

O felie de tort și povestea unui bistro din centrul Brașovului

În octombrie la Brașov: Dracula Film Festival și Dracula Fantasy Con

brașov

Septembrie 2026

Salut, Brașov! Adina CHIRVASĂ

Redactor-șef Zile și Nopți Brașov

Stagiuni, spectacole și… semne de întrebare

ara s-a terminat oficial, iar prima lună de toamnă înseamnă, ca peste tot în țară, revenirea în sălile de spectacole, odată cu deschiderea noilor stagiuni în instituțiile culturale. Însă, anul acesta, Brașovul vrea să aibă ceva aparte, nu neapărat în sensul cel mai bun al cuvântului. Și-i cam iese, pentru că, da, agenda de evenimente se conturează ușor-ușor, dar nu toate instituțiile se aliniază la start. De exemplu, Teatrul „Sică Alexandrescu” nu are nici măcar un anunț referitor la noua stagiune. Spectacole de teatru însă vom avea, căci Centrul Cultural Reduta devine gazdă pentru producții realizate în afara instituției (de regulă, cele din Capitală, care sunt purtate în turneu prin țară), însă exemple sunt și din oraș. De exemplu, Teatrul Particular deschide stagiunea în 9 septembrie, cu „Doamna Gugăl”, un onewoman show cu Dorina Roman, actriță care va reveni la Reduta și în „Două surori mortale”, în 20 septembrie. Dincolo de asta, dintre celelalte instituții de cultură din oraș, prima care deschide seria concertelor este Filarmonica, în 10 septembrie, cu o avanpremieră ce stă sub bagheta lui Cristian Mandeal, în vreme ce Elisabeth Leonskaja este solistă, într-un program alcătuit cu opere din Schubert, Mozart și Beethoven. Este, în fapt, prefața pentru deschiderea oficială a stagiunii cu numărul 149, care va fi în 24 septembrie, într-un concert cu pianistul Mikhail Pletnev, dirijorul David Molard Soriano și Orchestra Filarmonicii Brașov. Două evenimente ce deschid, în fapt, drumul pentru viitoarea aniversare a celor 150 de ani de activitate. www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

Următoarea care își redeschide porțile pentru public este Opera Brașov în 12 septembrie, cu „Bărbierul din Sevilla”, asta după ce artiștii vor fi susținut cele două concerte estivale așteptate de brașoveni… în vară. Astfel, în 5 septembrie, brașovenilor le este propusă o seară de operă cu soliști ai instituției, iar următoarea seară va fi „Dancing Summer”, cu soliștii și corpul de balet. Chiar și așa, toți ochii vor fi pe ce se va întâmpla pe scenă, dar mai ales dincolo de ea, pentru că instituția a încheiat stagiunea trecută cu un puternic conflict între manager și o parte dintre angajați, iar actuala stagiune se deschide fără trei nume importante în colectiv. Pe de altă parte, nici între unii dintre angajați, lucrurile nu sunt foarte calme, căci ocazional au mai ajuns în spațiul public diverse conflicte. Pe final de lună, avem și Transilvania Blues Festival, ce se va desfășura timp de trei zile, în perioada 25-27 septembrie, și care îi va aduce la Bastionul Artiștilor pe Gloria and the Doctors și Chris Rand and the Heavy Echo, iar în ultima seară, festivalul ne va propune un cine-concert, o reinterpretare a filmului expresionist german Nosferatu – Eine Symphonie des Grauens (1922), cu coloană sonoră interpretată live de muzicieni brașoveni. Așadar, evenimente sunt. Unele anunțate la timp, altele care încă așteaptă să iasă din birourile de comunicare, dar până la urmă, din septembrie, luminile se reaprind în sălile de spectacole. Rămâne să vedem și cum vor arăta… stagiunile din spatele lor. ZILE ȘI NOPȚI BRAŞOV 101

TEXT DE VLAD POPESCU

FESTIVAL

TRANSILVANIA BLUES FESTIVAL Ediția a VIII-a  25–27 septembrie 2026  Bastionul Artiștilor (Bastionul Țesătorilor), Brașov  Bilete: iabilet.ro Opt ani de blues. Opt ani de întâlniri memorabile între artiști și public. În 2026, Transilvania Blues Festival deschide un nou capitol prin mutarea festivalului outdoor într-un spațiu emblematic al Brașovului – Bastionul Artiștilor (Bastionul Țesătorilor) – și extinderea programului la trei zile, ultima fiind dedicată producției originale Blüesferatü – Eine Symphonie des Blues. LINE-UP 2026  Vineri, 25 septembrie 19:00-22:00, open doors 18:00  Gloria and the Doctors (Italia) - În PREMIERĂ în România Una dintre cele mai apreciate voci ale scenei blues și soul din Italia, Gloria Turrini revine la esența muzicii de inspirație afro-americană alături de pianistul Simone Scifoni și chitaristul Riccardo Ferrini. Cel mai recent album al trioului, Dat Nola Trip, a fost înregistrat la New Orleans și include colaborări cu muzicieni precum Andy J. Forest și Roberto Luti.  Robbin Kapsalis & Giles Robson Band ( SUA / Marea Britanie) - În PREMIERĂ în România Robbin Kapsalis, una dintre cele mai puternice voci ale noii generații de Chicago Blues, face echipă cu Giles Robson, unul dintre puținii muzicieni europeni distinși cu un Blues Music Award. Împreună aduc la Brașov un concert în care tradiția Chicago Blues întâlnește soul-ul și rhythm & bluesul contemporan.

 Sâmbătă, 26 septembrie 19:00-22:00, open doors 18:00  Chris Rand and the Heavy Echo (Marea Britanie) - În premieră la Brașov Proiect britanic care reunește muzicieni ai noii generații londoneze într-o combinație de blues, jazz, soul și rhythm & blues. Condus de pianistul, saxofonistul și vocalistul Chris Rand, grupul este remarcat pentru spectacolele sale energice și improvizațiile inspirate.  John Németh (SUA) Câștigător al mai multor Blues Music Awards, John Németh este recunoscut pentru vocea sa inconfundabilă și pentru stilul care îmbină blues-ul tradițional cu soul, gospel și rhythm & blues. Considerat unul dintre cei mai apreciați vocaliști și muzicuțiști ai bluesului american contemporan, concertează constant pe cele mai importante scene de blues din lume.  Duminică, 27 septembrie 20:00-22:00, open doors 19:00  Blüesferatü – Eine Symphonie des Blues (România) Cine-concert - Producție originală | Instalații hologramă | Experiență VR Capodopera expresionismului german Nosferatu – Eine Symphonie des Grauens (1922) revine într-o reinterpretare originală printr-o coloană sonoră de blues psihedelic compusă și interpretată live de muzicieni brașoveni. După reprezentațiile de la Castelul Bran și TIFF Timișoara, Blüesferatü revine într-o nouă formulă scenică, completată de instalații holografice, experiențe VR și noi componente vizuale dezvoltate special pentru această ediție a festivalului. Transilvania Blues Festival este un proiect cultural organizat de Asociația Transilvania Arts & Events. B. There & Let There B. Blues! ZILE ȘI NOPȚI BRAŞOV 103

Septembrie 2026

O felie de tort și povestea unui bistro din centrul Brașovului

rimul lucru pe care îl simți este ciocolata cremoasă ce se topește în prospețimea și aroma portocalei și nici măcar nu simți blatul pufos și ușor. Acesta este tortul de ciocolată cu spumă de portocale, unul dintre deserturile din Le Petit Bistro, despre care Cristian Tatu, proprietarul localului, spune că se vinde foarte bine. De fapt, nu e singurul, căci în oferta internațională a micuțului bistro de peste drum de Biserica Neagră și-au făcut loc de puțină vreme peste 10 deserturi pregătite în casă, care se întrec în preferințele clienților. „Deja din ce în ce mai multă lume ne caută și pentru aceste deserturi, de la panna cotta și mille-feuille până la ciocolata de casă cu alune, după o rețetă ca la mama acasă, de pe vremuri, cu gustul ăla cu lapte praf. Avem clienți, inclusiv din alte localități, care vin aici, intră și din ușă ne spun: «Dați-mi zece bucăți, vor copiii»”, detaliază Cristian Tatu, de la Le Petit Bistro.

Deja în al patrulea an de funcționare Toate deserturile păstrează „rețeta” produselor oferite clienților – sunt făcute cu ingrediente proaspete, de calitate. „Noi, de exemplu, nu folosim smântână lichidă vegetală, folosim smântână lichidă naturală. Da, e adevărat, e de aproape trei ori mai scumpă, dar fiind un business de suflet, nu neapărat un business din care să urmărești strict profitul, de aici pleacă și ambiția de a lucra cu produse de calitate”, spune proprietarul. Și nu a făcut rabat de la acest principiu nici când părea că lucrurile nu stau foarte bine. De fapt, bistro-ul din inima orașului a intrat în al patrulea an de funcționare și reușește să mențină și calitatea, și prețurile cam cu 20-25% mai mici față de localurile din Piața Sfatului. După aproximativ un an în care Cristian Tatu spune că a simțit scăderea consumului, afacerea a reînceput să crească. „Asta înseamnă că sunt clienți care revin la noi și apreciază acest format

104 ZILE ȘI NOPȚI BRAŞOV

– produsul de calitate pe care îl găsești în farfurie. Nu e puțin lucru, având în vedere că sunt undeva la aproape 400 de locații din județul Brașov, iar noi suntem în top 10 pe TripAdvisor. Pe sistemul Google de evaluare suntem la 4,8, dar ambiția noastră este să creștem la 4,9”.

Mai mulți turiști străini, un comportament diferit Le Petit Bistro se află chiar peste drum de Biserica Neagră și lângă Biserica Sfânta Treime, iar turiștii fac parte din peisajul de zi cu zi, fie că e vară sau iarnă. Numai că profilul lor s-a modificat în timp, spune Cristian Tatu. Dacă în trecut, 60-70% dintre clienți erau români, anul acesta, ponderea lor a scăzut sub 50%. În schimb, sunt tot mai mulți străini, dar lucrurile sunt mai nuanțate, pentru că, ne spune Cristian Tatu, ei sunt mai atenți la cât cheltuiesc. Unii împart aceeași farfurie, iar consumul nu mai are nivelul de acum câțiva ani. www.zilesinopti.ro

Septembrie 2026

Cultura, un filon neexploatat suficient pentru segmentul HoReCa

POP CULTURE MAGAZINE

Se apropie serata culinară Gargantua „de toamnă” Tot de două ori pe an, în toamnă și în primăvară, în Le Petit Bistro au loc seratele culinare Gargantua, numite după celebrul personaj gurmand creat de Francois Rabelais. „Sunt serate pentru clienții casei, și nu numai, dar pentru care venim cu meniuri speciale, de fine dining, adică am avut de la lobster la Wellington. Însă, dincolo de meniu, este vorba despre plăcerea de a sta la masă”, a mai spus Cristian Tatu. În rest, afacerea înseamnă o echipă de cinci oameni. „Echipa este cea care lucrează direct cu clientul, pregătește produsele și face ca toate lucrurile să se întâmple”, spune proprietarul.

Turiștii, totuși, continuă să vină, mai ales că acum, Brașovul are și aeroport. Va mai avea și o Sală Polivalentă, iar asta nu poate aduce decât plusuri pentru oraș. Însă ar mai avea orașul de câștigat din ceva, crede proprietarul Le Petit Bistro - dincolo de obiective și un centru istoric fermecător: mai exact, din cultură, pentru că evenimentele aduc persoane care caută să și petreacă timp în oraș, nu doar să bifeze obiective. „Observăm că orice În viitor, petreceri private. activitate culturală din centrul Dacă vor fi apreciate MENIU SCHIMBAT orașului înseamnă și un aflux de DE DOUĂ ORI PE AN turiști”, sumarizează Cristian Tatu. Meniul este schimbat de În ultimii ani au existat și oferte de În aceeași linie vede necesară o două ori pe an, în funcție vânzare a afacerii, dar nu au fost extindere a zonei pietonale spre de sezon. La fel sunt și acceptate, spune Cristian Tatu. Nu străzile Mureșenilor și Barițiu, deserturile. Iarna apar mai doar pentru că este vorba despre luată în calcul acum și de autorități. multe băuturi calde în meniu, un „business de suflet”, așa cum Însă, Le Petit Bistro încearcă printre ele limonada caldă cu îl numește, ci și pentru că a avut să nu depindă exclusiv de traficul ghimbir și scorțișoară și Hot ambiția de a construi și menține pietonal. Una dintre direcțiile Apple Toddy, făcut cu suc de un business într-un domeniu pe care s-a construit localul este mere, scorțișoară și stroh. nou pentru el și mai ales într-o meniul, care mizează pe gusturi perioadă în care alți antreprenori internaționale testate chiar de aleg să se retragă. Și a mizat pentru proprietar în diverse călătorii – asta pe calitate, astfel încât clientul „dacă îmi place o rețetă, încerc să să vină, să-i placă și să revină. o aduc și în meniul nostru”. Așa că În viitor, proprietarul ar vrea NU vei găsi în micuțul local ciorbe, să dezvolte și partea de petreceri mici sau sarmale. Dar poți găsi private pentru grupuri de până la 24 de persoane salate reinterpretate sau alte preparate care și-au găsit pe care le poate acomoda localul, cu meniuri deja clienții fideli. „Ne place să credem că oferim un într-un format special cu entertainment și bufet. meniu destul de variat internațional, și mic dejun, și Evident, după ce va trece „proba prânz, și cină. Vreau să vă spun că, de exemplu, la noi publicului”, adică dacă găsești Iberico Secreto”, detaliază proprietarul. Iberico oamenii vin, dacă le place Secreto este o tăietură specială de porc spaniol crescut conceptul și ar vrea să cu ghindă, pe care nu îl întâlnești prea des în oraș. La se întoarcă. fel e ciolanul de miel confiat în untură de rață, servit Dar, până atunci, cu piure de trufe, dar tot aici poți încerca o salată un motiv tot atât de inspirată de aromele din Ljubljana, care combină bun de întoarcere este valeriană, conopidă, ou fiert și sfeclă roșie. Ori paste delicatul și proaspătul carbonara reinterpretate, fără ou, „pentru că nu toată tort de ciocolată cu spumă lumea agreează oul din rețeta originală”. Sau fileu de de portocale… branzino cu garnitură de carciofi cu edamame. www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI BRAŞOV 105

FESTIVAL

Septembrie 2026

În octombrie la Brașov: Dracula Film Festival și Dracula Fantasy Con Luna octombrie bate la ușă și o nouă ediție a Dracula Film Festival are loc la Brașov. Dracula Film Festival revine cu o nouă ediție competițională, pentru filmele de lungmetraj și scurtmetraj, dar și cu câteva specialități care vor condimenta festivalul contelui Dracula.

elecționerii Ioan Big lungmetraje -și Cristian Mărculescu - scurtmetraje - au dificila sarcină de a alege filmele care vor fi prezentate publicului iubitor de horror și fantasy. Filmele vor fi jurizate de trei personalități ale cinematografiei internaționale: Gabriel Spahiu (România), actor; Randal Plunkett (Irlanda), producător, regizor, DoP; Christophe Karabache (Franța/Liban), regizor, monteur, scenarist. Invitatul special al festivalului este compozitorul britanic Simon Boswell, renumit pentru muzica de film și nominalizat la premiile BAFTA. Născut în anul 1956 la Londra, Simon Boswell a compus muzica la aproape 100 de filme, dar este și muzician rock-pop, poliinstrumentist, dirijor, chitarist virtuoz, producător de discuri. Simon Boswell va fi recompensat la festivalul de la Brașov cu un premiu pentru Simon Boswell întreaga carieră, primind trofeul foto © simonboswell.bandcamp. com „Contele Dracula”. Și tot la capitolul celebrări, Steven Spielberg, care în acest an va împlini vârsta de 80 de ani, va fi celebrat la festivalul de la Brașov prin proiecția unei trilogii: Întâlnire de gradul trei (1977), E.T. Extraterestrul (1982) și Disclosure Day (2026).

Ziua Spielberg la Dracula Film Festival va fi prezentată de cunoscutul critic de film, Irina Margareta Nistor. Dracula Fantasy Con revine cu o nouă ediție, care reunește sub același acoperiș artiști, creatori și promotori ai fanteziei în cele mai variate declinări, de la comics-uri și cărți până la jocuri video și Fantasy Art. Dracula Film Festival va avea loc în perioada 15-18 octombrie la Cinema Astra, iar Dracula Fantasy Con va avea loc la Coresi Shopping Resort, zona Piața cu Copaci, în perioada 30 octombrie – 2 noiembrie. draculafilm.ro ZILE ȘI NOPȚI BRAŞOV 107

Septembrie 2026

RECOMANDARE

Tammler Haus - Boutique Suites Pe strada Postăvarului, o stradă liniștită din centrul vechi al Brașovului, la numărul 22, timpul pare că a învățat să meargă mai încet. Aici se află casa unui fost maestru tinichigiu de origine germană, un om al detaliului, al preciziei și al lucrului bine făcut. Construită în secolul al XVIII-lea, în Cetatea Brașovului, această proprietate a traversat veacuri, păstrând în zidurile sale povestea unei epoci în care meșteșugul era onoare, iar casa era moștenire. Renovată recent cu grijă și respect pentru autenticitate, locuința își păstrează structura originală, proporțiile armonioase și farmecul arhitecturii de altădată, integrând discret confortul contemporan.

Atmosfera este caldă, primitoare. Proprietatea este compusă din 4 camere duble elegante și 3 apartamente spațioase. Fiecare unitate este disponibilă pentru închiriere individuală. Situată în centrul istoric, casa oferă acces pietonal imediat la principalele obiective turistice, la restaurante rafinate, cafenele boeme și străduțe pietruite încărcate de farmec. Totul este la câțiva pași, însă suficient de departe pentru a păstra liniștea unei retrageri elegante. Aici nu închiriezi doar o cameră. Alegi să locuiești, fie și pentru câteva zile, într-o poveste. O poveste despre tradiție, despre respect pentru trecut și despre bucuria de a oferi oaspeților un loc în care să se simtă cu adevărat acasă — în inima Brașovului.

Tammler Haus - Boutique Suites Strada Postăvarului, nr. 22, Brașov contact@tammlerhaus.ro tammlerhaus.ro/en

ZILE ȘI NOPȚI BRAŞOV 109

ANIVERSARE

TEXT DE ADINA CHIRVASĂ

Cine mai are nevoie de modele?

150 de ani de la nașterea gemenilor Lapedatu, într-o epocă a fraților Tate Doi sunt frații spre care se uită și… aspiră, în zilele noastre, inclusiv adolescenții din România: Andrew și Tristan Tate. Cu multiple probleme penale la activ, cei doi influenceri pe rețelele sociale au creat un spațiu în care tinerii atrași de bani câștigați ușor, statut și aparențe sclipitoare caută validare în așa zisa manosferă, o comunitate ce se distinge prin ura față de femei, în special, văzute ca sursă a tuturor problemelor.

n urmă cu aproximativ un secol, însă, în România interbelică, tot doi erau frații care-și puneau amprenta asupra dezvoltării țării pe care au slujit-o neabătut și cu credință. Erau gemenii Ion și Alexandru Lapedatu, originari din zona Brașovului, de la nașterea cărora se împlinesc 150 de ani, în 2026. Înalți oameni de stat și academicieni, deși s-au confruntat cu dispute în timpul mandatelor lor, nu le-au fost nicicând contestate înalta educație pe care și-au desăvârșit-o și contribuția generoasă în lumea pe care mai apoi, regimul comunist a întors-o cu susul în jos. La 150 de ani de la nașterea fraților Ion și Alexandru Lapedatu, comparația este inevitabilă: două perechi de frați, două epoci și două feluri foarte diferite de a construi o moștenire spun mai multe despre cum am reușit să ne înțelegem trecutul, să facem (sau nu) pace cu el și să ne alegem valorile pe care să le protejăm pentru generații viitoare. Ion și Alexandru Lapedatu s-au născut în 14 septembrie 1876, în Cernatul Săcelelor, lângă Brașov, într-o familie de intelectuali transilvăneni, pe vremea când această parte din țară era în AustroUngaria. Rămași fără tată de la o vârstă fragedă, drumurile li s-au despărțit după ce mama s-a recăsătorit și a plecat în Moldova, iar granița din interiorul țării - care arăta altfel decât o știm noi azi – dar nu numai a stat între ei, cât timp au fost la studii, la Brașov, Iași ori Budapesta, în funcție de parcursul ales de fiecare. Însă drumurile și carierele li s-au reîntâlnit mai târziu, atunci când au fost parte din elita ce a imprimat un alt traseu țării care devenea România Mare (după Primul Război Mondial).

Alexandru a fost istoric, profesor la Universitatea din Cluj, fondator al Institutului de Istorie Națională și președinte al Comisiei Monumentelor Istorice. A fost ministru al Cultelor și Artelor, președinte al Senatului și membru al Academiei Române. Ion a urmat o carieră în economie și finanțe, a condus instituții bancare și de asigurări, a fost ministru de Finanțe și guvernator al Băncii Naționale a României. După instaurarea comunismului, cei doi au fost eliminați din Academia Română și din viața publică. Alexandru a fost arestat în 1950 și a murit la Sighet, în temnița în care și-a găsit sfârșitul o parte din elita țării, în vremea regimului comunist. Ion, rămas fără mijloace de existență și grav afectat de un accident, a murit în 1951. Iar peste numele și contribuțiile celor doi frați s-a așternut uitarea pentru aproape jumătate de veac. Abia după 1990, memoria lor a început să fie recuperată treptat. Au fost repuși post-mortem în drepturile de membri ai Academiei Române, iar în 2019, la Brașov, a fost dezvelit grupul statuar care îi reprezintă în parcul „Gheorghe Dima”, în fața Colegiului Național „Andrei Șaguna”. Gemenii Lapedatu și-au construit prestigiul în timpul vieții prin educație, cariere și munca lor în instituțiile în care s-au aflat. Arc peste timp, frații Tate și-au construit notorietatea prin bani, imagine, ură care primește like-uri, fiind amândoi implicați în anchete și dosare penale. În final rămâne o întrebare: notorietatea este cea cu un uriaș sistem de vizibilitate online, cu ură și instigare la violență sau școală făcută „pe bune”, muncă în serviciul patriei, credința într-un viitor mai bun? Răspunsul fiecăruia dă seama de cum va arăta poate România de mâine…

ZILE ȘI NOPȚI BRAŞOV 111

Septembrie 2026

Restaurante din grupul Sergiana Restaurant Sergiana Str. Mureșenilor nr. 28 Bucătărie ardelenească. Jumări din partea casei. Tel. rezervări: 0723.294.923 Ceasu' Rău Str. Iuliu Maniu nr. 56 Bucătărie românească. Tel. rezervări: 0723.297.993 Casa Tudor Str. Avram Iancu nr. 58 Bucătărie românească și internațională. Tel. rezervări: 0728.830.340 Stâna Turistică Sergiana Drumul de Poiană Str. Păstorului, nr. 5, Poiana Brașov Specific românesc. Nu-i loc mai bun decât o poiană

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

pentru aşezat o stână. Iară dacă poiana-i Poiana Braşov, stâna nu poate fi alta decât Stâna Turistică, loc de ospeţe şi plăcut popas, căci de-acum, Sergiana vă pofteşte aci la masă. În toată zîua! Tel. rezervări: 0726.366.147 Sub Cetate Sergiana Strada Cetății nr. 34, Râșnov Specific românesc. Preparate gustoase la ceaun, la grătar sau la cuptor. Tel. rezervări: 0721.200.017 Kronburger by Sergiana Food Court AFI Brașov etajul 1 sau la intrarea în food court-ul de la Coresi Shopping Resort (afară). Burgeri gustoşi din vită Angus, porc sau pui, brânză halloumi, veggie.

Restaurant Sergiana Ceasu' Rău

Casa Tudor

Încearcă specialitățile restaurantelor Sergiana și la mall, în Coresi Shopping Resort și AFI Brașov (zona food court).

ZILE ȘI NOPȚI BRAŞOV 113

FESTIVAL

TEXT DE LIV TANE

Jonathan Coe, Maja Lunde și Matt Haig vin la NOD Festival

(Brașov, 24-27 septembrie 2026) NOD Festival revine în ultimul weekend al lunii septembrie cu o nouă ediție dedicată întâlnirii dintre literatură, teatru și film sub umbrela drepturilor de autor. Printre invitații de anul acesta se numără trei dintre cele mai apreciate voci ale momentului: Jonathan Coe, Maja Lunde și Matt Haig, autori care au cucerit milioane de cititori din întreaga lume. Considerat unul dintre cei mai importanți romancieri britanici contemporani, Jonathan Coe a transformat realitatea politică și socială a ultimelor decenii în literatură inteligentă, profund actuală și accesibilă unui public larg. Autor al unor romane devenite repere ale literaturii europene contemporane, Coe este recunoscut pentru amestecul său inconfundabil de umor, ironie și sensibilitate. La NOD 2026, publicul va avea ocazia să participe la o conversație specială între Jonathan Coe și Radu Paraschivescu, scriitorul și traducătorul care îi dă voce în limba română de mai bine de două decenii (duminică, 27 septembrie, de la ora 17, la Aula Universității Transilvania). Scriitoarea Maja Lunde, una dintre cele mai importante voci ale literaturii contemporane europene, vine pentru prima data în România. Cu peste patru milioane de exemplare vândute și traduceri în peste cincizeci de țări, autoarea bestsellerului internațional Istoria albinelor 114 ZILE ȘI NOPȚI BRAŞOV

a devenit o referință globală prin romanele sale dedicate relației dintre om și natură. Universul său literar a depășit granițele cărții, iar romanul Sora de zăpadă a fost adaptat de Netflix în 2024 (sâmbătă, 26 septembrie, de la ora 20, la Aula Universității Transilvania). Line-up-ul internațional este completat de Matt Haig, unul dintre cei mai iubiți și mai influenți autori contemporani. Romanul său Biblioteca de la Miezul Nopții a devenit un fenomen global, cu peste 15 milioane de exemplare vândute și traduceri în 56 de limbi și este în curs de adaptare cinematografică, cu Florence Pugh în rolul principal. Romanul Trenul de la Miezul Nopții, lansat pe 21 mai, domină deja topurile de vânzări din întreaga lume (vineri, 25 septembrie, de la ora 20, la Aula Universității Transilvania). De asemenea, NOD 2026 a anunțat deja prezența unor autori apreciați din România și din străinătate, printre care Miguel Gane, scriitorul de origine română considerat cel mai bine vândut poet contemporan de limbă spaniolă. Publicul îi va

putea întâlni, de asemenea, pe Rene Karabash, autoarea care s-a numărat anul acesta printre finaliștii International Booker Prize cu romanul She Who Remains, aflat în prezent în curs de adaptare cinematografică, pe Iulian Ciocan sau Iris Wolﬀ. Ediția din acest an aduce și o extindere a programului dedicat celor mai tineri cititori. Copiii și familiile vor avea ocazia să participe la întâlniri, lecturi și activități speciale alături de autori îndrăgiți precum Usch Luhn, Alec Blenche, Lavinia Braniște sau Ioana Pârvulescu. De asemenea, iubitorii genului YA vor avea ocazia să-i întâlnească pe Marian Coman, la finalul seriei Haiganu, sau pe norvegianul Aslak Nore, proaspăt intrat cu succes pe piața literară din România. Organizat de Reading is Cool și MATCA, NOD – International Literary Rights Festival își dorește să facă un nod între literatură, teatru și film, domenii pe care le reunește sub umbrela drepturilor de autor, creând astfel o tradiție pentru profesioniști, dar și un loc de întâlnire pentru publicul dornic de experiențe culturale de calitate. Toate informațiile pot fi găsite pe canalele de social media NOD Festival (Facebook, Instagram, LinkedIn), dar și pe site-ul oficial nodfestival.ro.

Cea de-a doua ediție a NOD – International Literary Rights Festival va avea loc în perioada 24–27 septembrie 2026, la Brașov, cu sprijinul partenerilor principali: AQUA Carpatica, Raiﬀeisen Bank România și Radisson Blu Aurum Brașov. www.zilesinopti.ro