

![]()




nu ne
. Anul ăsta am decis să nu mă mai plâng de frig și să mă bucur de toamnă așa cum e ea la Sibiu: cu luminile care se aprind devreme, și se sting de multe ori prea devreme; cu miros de vin ert și mirodenii, și cu o liniște care parcă te obligă să te oprești din zarvă un pic. Toamna la Sibiu e anotimpul în care orașul ia o pauză și se apropie de localnicii săi. Ne place toamna la Sibiu că mergem mai des la lm și la teatru, că e vreme de spectacole și de seri cu povești la gura sobei. Ne place că mâncăm mai sănătos, mai colorat, de sezon și că descoperim tot felul de forme de dovleci în Piața Cibin. Ne place că găsim în farfuriile restaurantelor fel de fel de culori și arome.
Ne place că pictăm dovleci și încă mai avem câteva evenimente outdoor, chiar dacă luăm geaca pe noi, cum ar Ziua la fermă, pe 1 noiembrie, la Clubul Ecvestru din Șelimbăr: un respiro în natură pentru familii, cu ponei, cai și copii fericiți. Ne place că facem sport, că ieșim la alergat, că nu renunțăm la mișcare, chiar dacă e nevoie de un pic de voință în plus. Și da, ne place că avem Astra Film, un eveniment
Ediţia de Sibiu
Apare bilunar - gratuit nr. 18 (519) | 16 - 31 octombrie
Str. General Magheru, nr. 54, Sibiu /zilesinoptiSibiu zilesinopti.ro
Ediţiile Zile și Nopţi în România: 235.000 exemplare lunar. (Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Sibiu, Bacău, Piatra Neamţ, Galaţi, Oradea, Piteşti, Bistriţa, Tg. Mureş, Iaşi, Baia Mare, Satu Mare, Suceava)
Dacă doriţi să semanalţi un eveniment: e-mail sibiu@zilesinopti.ro. Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru modi cările survenite ulterior.
Pentru publicitate în ediţia tipărită sau online sau dacă vrei să primeşti revista Zile şi Nopţi Sibiu te rugăm să contactezi: Distribuție: 0743 56 66 60
pentru minte și su et, și o adevărată oglindă a lumii și a vremurilor în care trăim. An de an, festivalul transformă orașul într-un scenariu de lm, cu povești adevărate, cu oameni și lumi care se întâlnesc și se unesc, și care ne fac să vedem realitatea cu alți ochi. Ce nu ne place însă toamna la Sibiu este că orașul se cam goleşte de evenimente, că e greu să găsești ceva de făcut în weekenduri și că bicicletele intră la iernat prea devreme. Ne lipsesc serile lungi în aer liber, festivalurile, locurile unde să dansăm împreună. Totuși, toamna la Sibiu are farmecul ei. E despre tihnă și reinventare, despre a redescoperi locurile familiare altfel. Și poate e timpul să ne facem noi evenimentele noastre, ecare dintre noi, și să transformăm serile liniștite în hygge, în întâlniri cu prietenii, cu muzica și cu poveștile, pe canapeaua din sufragerie. Așa că, până la vară, hai să ne bucurăm de orașul nostru în culori de galben, roșu și arămiu; să ne bucurăm de castane și de ploi mărunte, de sărit în băltoace și de geci colorate și cool. Și să ne bucurăm de Sibiu cu tot ce ne place sau încă ne mai lipsește, dar cu oamenii care îl fac să e și să se simtă acasă.
Publisher: Marius Dicoiu | marius.dicoiu@zilesinopti.ro | 0744 35 99 10
Vânzări - Distrubuitie: Marius Cătană | marius.catana@zilesinopti.ro | 0743 56 66 60
Administrativ -Vânzări: Denisa Ciocoiu | secretariat.sibiu@zilesinopti.ro | 0751 79 71 39
Redactor: Răzvan Sădean | razvan.sadean@zilesinopti.ro
Redactor colaborator: Monika Tompos
Layout & DTP: Gabriela Hogea

Ce ne place și ce nu ne place toamna la Sibiu? VIAȚA
Cazarma 90
POVEȘTI DIN CULISE
Bucuriile teatrale ale toamnei
LUCRURI PE CARE LE ȘTII DOAR DACĂ EȘTI
knots designer, cu Iulia Lavu
TEATRU
CINCI PERSPECTIVE DIN CULISELE DATFEST – DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ LA EDIȚIA ANIVERSARĂ
PREMIERĂ
Avatar: Calea apei PREMIERĂ
După apocalipsă
PREMIERĂ
Gașca de la drept
PREMIERĂ
Roofman: Hoțul de pe acoperiș
PREMIERĂ

Vinuri ascunse






Anul și băutura
GURMAND
Ce-am mâncat în ultimul veac
Guinness, stridii și dimineți irlandeze









În plină toamnă, viața orașului se menține la cote ridicate! Ediția a 32-a a festivalului Astra Film aduce zeci de documentare pe marile ecrane. TNRS propune o triplă reprezentație a celui mai nou spectacol din repertoriul său, „Take, Ianke și Cadîr”, după succesul premierei. Piano Rocks, ajuns la cea de-a XII-a ediție, propune un concept inedit: repertoriul Metallica reinterpretat simfonic. Stagiunea 2025-2026 a Filarmonicii sibiene debutează cu un concert simfonic pe lucrări de Mozart. Curioși să a ați mai multe?
Astra Film Festival se va desfășura la Sibiu între 17 și
26 octombrie, reunind iubitori de lm documentar din întreaga lume. Ediția din acest an introduce o nouă secțiune competițională dedicată scurtmetrajelor, alături de cele consacrate deja: Voci Emergente ale Documentarului, Europa
Centrală și de Est, România și DocSchool. Programul festivalului include proiecții de lme, secțiuni tematice, programe speciale, întâlniri cu cineaști și evenimente educaționale. Un punct de atracție îl reprezintă programul Astra Film Junior, care se va desfășura între 20 și 24 octombrie și oferă elevilor o selecție de documentare, animații și cțiuni scurte, promovând educația prin lm documentar și gândirea critică. Astfel, festivalul oferă o experiență cinematogra că diversă și captivantă, pentru toate vârstele, pe undele lmului documentar.
coNcert Sim FoNic
Noua stagiune a Filarmonicii sibiene se inaugurează joi, 30 octombrie, de la ora 19:00, cu interpretarea a două lucrări de Mozart de către Orchestra Filarmonicii de Stat Sibiu, soliștii
Csíky Boldizsár, Bonnyai Apolka și Danjel Detoni, sub bagheta dirijorului Tiberiu Dragoș Oprea.
PiANo rocKS
După premiera de la începutul lunii octombrie, spectacolul „Take, Ianke și Cadîr” va jucat din nou pe 16, 17 și 25 octombrie, de la ora 19:00, pe scena Naționalului sibian. Această comedie dulce-amară, cu accente de critică socială, pune publicul față în față cu propriile prejudecăți.
Piano Rocks XII va avea loc pe 26 octombrie, de la 19:00, la Centrul Cultural „Ion Besoiu” și oferă o experiență unică, unde rockul se îmbină cu muzica clasică. Prima parte cuprinde hituri rock internaționale, reinterpretate de Monica Florescu (pian) și cvartetul 4Tune din Brașov. Partea a doua este dedicată repertoriului Metallica, în versiune simfonică, interpretat de formația tribut Metallica MASTERPIECE și Orchestra Piano Rocks, sub bagheta dirijorului Remus Grama.
























dministrația militară a înțeles necesitatea rapidă a unui complex de clădiri în care armata să e cazată. În 1807 este nalizată construcția cazărmii de infanterie. Aceasta este una dintre lucrările impozante a arhitecturii baroc din Sibiu. Încă din 1792, au început a strânși banii necesari pentru construcția acestei clădiri, administrația a adunat acești bani din fondurile vecinătăților. Cheltuielile care au fost ridicate de această clădire au fost de circa 100.000 de guldeni.
Clădirea avea trei etaje și alte patru subterane, acest lucru ind datorat căderii de teren de la nord la sud și faptului că nu este integrată unui țesut urban preexistent. Rolul urbanistic al acestei clădiri era acela de a organiza acest nou spaţiu amenajat la ieșirea din cetate și la crearea unei legături dintre cartierul Jose n cu Orașul de Sus. Odată cu dispariția porții rolul de apărare, folosind un înțeles simbolic, al cetății, a revenit acestei clădiri.



Autoritățile comuniste ale Sibiului decid în anul 1987 demolarea acestei clădiri. O vedeau drept un loc neigienic și nu știau ce să facă cu ea. Clădirea a fost demolată iar apoi, dupa Revoluție, s-a transformat în parcare și ocazional în loc de concerte. În anii 2007 – 2008 aici a fost instalat cortul necesar pentru proiectul Sibiu Capitală Culturală Europeană.




















Dragii noștri spectatori, suntem la început de octombrie, după ce Teatrul Național
„Radu Stanca” a uimit publicul din Chișinău și apoi din Osaka, Takayama, Kanazawa și Tokio. Ne a ăm la capătul unui drum cu adevărat triumfal pe care l-am nalizat cu premiera japoneză a spectacolului „Iona”, după întâlnirea la Expo 2025 Osaka cu publicul din toată lumea alături de „Electra” și Grupul Iza. Acum, în octombrie, ne așteaptă alte provocări: mergem la Iași cu „Electra”, iar apoi la Chișinău, la Teatrul National Satiricus Ion Luca Caragiale, unde vom juca „Necunoscuta cunoscută” în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de Comedie.
După care ne îndreptăm spre Festivalul Național de Teatru, în București!
Ce bucurie să putem participa la FNT atât cu secția Română, cât și cu secția Germană, cu câte 2 spectacole în această toamnă de poveste! Începem în data de 19 octombrie cu două reprezentații ale producției „E doar sfârșitul lumii” într-un spațiu creat special la București pentru acest spectacol pe care l-am prezentat la Promenada Mall. Apoi, în 20 octombrie, vom juca „Nunta însângerată” la Teatrul Bulandra, urmând ca în 21 octombrie să prezentăm, pe Scena Mare a Teatrului Național, „Lungul drum al zilei către noapte”. De asemenea, în 22 octombrie, vom avea două reprezentații din „Iona” la Teatrul Odeon.
Este minunat că putem să aducem atâta recunoaștere Teatrului Național „Radu Stanca” și Sibiului și că vom încununa această lună cu reprezentația cu numărul 300 a spectacolului „Faust”. Tot în perioada respectivă începem repetițiile cu „1001 de nopți”, în regia lui Silviu Purcărete, alături de scenograful Dragoș Buhagiar și compozitorul Vasile Șirli.
Dragi spectatori, sunteți bucuria noastră de zi cu zi!
Sunteți cei cu care împărțim emoția, lacrima, râsul!
Vă așteptăm cu brațele deschise, cu su etul plin de bucurii și de dorință de a dărui în această lună în care am reușit să vă aducem spectacole atât de importante și diferite!
Vă așteptăm acasă la teatru!


E doar sfârșitul lumii foto© TNRS, Andrei Văleanu


Nunta însângerată foto©TNRS, Andrei Văleanu


Lungul drum al zilei către noapte foto©TNRS, Vlad Dumitru
noiembrie

19:00
Fabrica de Cultură
Sala Faust
100/ 25 lei






Cinci perspective din culisele DATfest – de la
până la ediția aniversară
Ediția aniversară DATfest X celebrează 10 ani de teatru, prietenie și formare prin artă, între 31 octombrie și 9 noiembrie 2025. Sub tema #dezeceorinoi, festivalul vorbește despre trecut, prezent și viitor; despre generațiile care au crescut împreună și despre energia creativă care continuă să modeleze comunitatea DATfest.
Deschiderea festivalului va marcată de un vernisaj al tinerilor creatori de artă frumoasă din Sibiu, o expoziție ce reunește lucrări selectate în urma unui call dedicat artiștilor emergenți din oraș. Jumătatea festivalului este marcată de o
expoziție de fotogra e dedicată profesorilor Departamentului de Artă Teatrală, o serie de portrete. Aceste lucrări vor rămâne în departament, ca mărturie a unui deceniu de învățare și transformare. Anul acesta, programul include opt producții teatrale realizate în cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu - Facultatea de Litere și Arte - Departamentul de Artă Teatrală, un spectacol internațional invitat, al Hochschule für Musik, eater und Medien Hannover, din Germania și un spectacol invitat de la Universitatea Hyperion din București. Pe lângă reprezentațiile scenice, secțiunea de ateliere propune o experiență diversi cată: de la
Kontinental '25
Foto © Raluca Munteanu
poezie performativă, mișcare scenică, scenogra e și actorie, până la atelierul de musical, o noutate a acestei ediții. Ediția din acest an se deschide și mai mult către oraș, prin două conferințe dedicate publicului larg, menite să creeze punți între tinerii artiști și spectatori. DATfest X aduce, totodată, lmul mai aproape de studenți, prin seri de proiecții și spectacole-lectură care explorează noi forme de expresie artistică.
DATfest înseamnă o familie mai mare decât cea a studenților și a echipei din culise. În spatele ecărei ediții se a ă oameni, instituții și parteneri care au crezut, an de an, în misiunea festivalului de a forma tineri artiști precum Primăria
Municipiului Sibiu, Consiliul Județean Sibiu, Teatrul Național „Radu Stanca”, sau antreprenori locali. Pentru echipa DATfest, parteneriatele au însemnat mereu mai mult decât sprijin logistic sau nanciar – au însemnat, înainte de toate, încredere.
Această încredere a fost prezentă încă de la început, iar Luminița Bîrsan, managerul proiectului DATfest, care a fost martoră la toate edițiile, oferă prima perspectivă asupra parcursului festivalului: „Au trecut 10 ani de când, împreună cu câțiva studenți entuziaști, am pornit o aventură care avea să devină o tradiție: DATfest. A fost, de la început, mai mult decât un simplu eveniment, a fost o școală de viață și de profesie, un loc unde studenții descoperă cum se construiește un festival din interior, pas cu pas, cu toate provocările, emoțiile și bucuriile lui. Pentru mine, DATfest înseamnă încredere: în tinerii care vin cu idei, cu energie, cu întrebări. Înseamnă curajul de a experimenta, de a greși și de a învăța, de a construi împreună, ca o echipă adevărată. În ecare ediție, îi văd pe studenți transformându-se: din spectatori în creatori, din voluntari în profesioniști, din studenți în colegi. De 10 ani, DATfest unește generații și aduce laolaltă universități, profesori, studenți, artiști, public. E dovada că pasiunea, munca și spiritul comunitar pot construi o poveste frumoasă, una care se scrie an de an prin implicarea celor care cred în puterea educației prin artă. Le mulțumesc tuturor celor care au fost parte din această
poveste: colegi, absolvenți, parteneri, invitați și mai ales studenților care, prin dedicarea lor, fac ca acest festival să rămână viu, tânăr și mereu surprinzător. DATfest nu e doar un festival. Este o familie.”
Privind spre ediția actuală, Iulia Rusu, asistent coordonator DATfest X, subliniază că tema aleasă pentru aniversare re ectă cel mai bine spiritul festivalului și legătura dintre generații: „Au fost multe propuneri pe masă în momentul în care am început să discutăm tema acestei ediții aniversare. Când tinerii devin creativi, ideile curg în toate direcțiile. A fost di cil să alegem doar una, tocmai de aceea, am căutat un echilibru între toate perspectivele și am decis să păstrăm esența care ne-a de nit mereu: echipa. De zece ediții, festivalul înseamnă noi, studenții, indiferent de generație. Cei care au construit, au învățat și au crescut împreună. Hashtagul #dezeceorinoi vorbește despre continuitate și apartenență. E o temă care nu privește doar în urmă, ci și înainte, către noile generații care vor duce mai departe acest festival. Am ales #dezeceorinoi pentru că, indiferent de timp sau generație, am fost mereu împreună. Echipa a fost întotdeauna centrul acestui festival, locul în care ne-am format ca artiști și ca oameni.”
Privind în urmă, am stat de vorbă cu Corina Predescu, una dintre fondatoarele DATfest, care a coordonat primele trei ediții: „Implicarea mea în DATfest a fost, la început, dintr-o oarecare inconștiență, dintr-o dorință prea mare de a văzuți și de a face ceva pentru studenți, dar și
pentru comunitate. Pe atunci nu știam cu adevărat ce înseamnă organizarea unui festival, de la depunerea proiectului pentru obținerea nanțării până la implementarea lui pas cu pas. DATfest m-a învățat cum să o iau de la zero, atât ca om, cât și ca manager, și mi-a arătat că, uneori, viața bate lmul, că ceea ce înveți din cărți nu se aliniază întotdeauna cu realitatea. Nimeni nu îți spune în teorie câtă responsabilitate implică organizarea unui eveniment și câtă muncă, răbdare și adaptare presupune ecare etapă.”
O etapă importantă din evoluția DATfest a fost surprinsă de Violeta Buduleci, care a contribuit la organizarea edițiilor VI, VII și VIII: „A fost o perioadă intensă și frumoasă în care am avut șansa să contribui la deschiderea primei ediții internaționale și la conturarea departamentului de voluntariat. DATfest rămâne pentru mine o experiență de învățare și o con rmare a forței artei de a aduce oamenii împreună.”
Încheiem cu perspectiva Denisei Bar, care a fost parte din echipa de organizare timp de trei ediții: „DATfest a fost o platformă care m-a ajutat să mă dezvolt profesional. A însemnat energie, culoare, multă muncă și, mai ales, descoperire. A fost contextul ideal pentru a învăța, a experimenta și a mă conecta cu oameni care împărtășesc aceeași pasiune. Am reușit să dobândesc experiența practică de care aveam nevoie după perioada de restricții impuse de pandemie. DATfest m-a învățat să mă adaptez la situații neprevăzute și, mai mult decât atât, mi-a oferit curajul de a lua inițiativa.”
c hatGP t în viața noastră: între sprijin și pericol
Ca psiholog vreau să avertizez că ChatGPT este un instrument prin care putem obține rapid informații generale, ajută tinerii la realizarea temelor, ne poate furniza niște avantaje în activitatea noastră profesională, da, este un instrument util, spre exemplu, Universitatea din Oxford l-a pus la dispoziția studenților din această toamnă în mod gratuit, adică nu le-a fost teamă de utilizarea aplicației de către studenți, însă, atenție când e vorba de sănătatea mintală este complet contraindicat să îl folosim. Într-o dimineață fără motivație, ne-ar putea oferi un mesaj cu optimism, o încurajare, o idee, însă dacă ne simțim singuri, triști, deprimați și într-o oarecare suferință psihică, nu vă recomand să apelați. Instrumentul are niște avantaje riscante, pentru că este conceput pentru a fi mereu receptiv, accesibil la orice oră și extrem de flexibil din punct de vedere lingvistic. Rar





ne contrazice, este politicos și amabil, mai ceva ca un prieten bun, ceea ce înseamnă că are unele calități deosebit de atractive. Însă chiar trăsăturile care îl face atrăgător reprezintă surse de risc: imită empatia, nu are discernământ, întărește ideile fără context și nu alertează părinții, terapeuții sau serviciile de urgență atunci când situația o impune. Ce înseamnă acest lucru: Că sunt confidenți fără responsabilitate. Și da, ca orice inteligență artificială este supusă unui șir repetat de erori.
Și noi totuși îl credem pentru că realmente ne putem atașa emoțional, putem deveni dependent.
Nu vă reamintesc de trei cazuri de suicid când tinerii au comunicat sute de ore și au primit validare chiar pentru ideile lor depresive, obsesive sau psihotice.
ChatGPT nu a fost conceput să aibă un rol de terapeut, deși sună ca terapeut, de aceea avem nevoie de serviciile unui profesionist uman.


În ultimele decenii s-au făcut extrem de multe descoperiri despre cel mai misterios și mai complex organ uman: creierul. Aceste descoperiri au avut efecte asupra tuturor domeniilor cunoașterii, de la psihologie și sociologie la economie sau lozo e. Iată 3 cărți din care poți a a cum s-a schimbat felul în care înțelegem cum funcționează creierul nostru și cum ne modelează el viziunea despre existență: David Eagleman- "Incognito. Viețile secrete ale creierului"
Cartea lui David Eagleman te cucerește instant nu doar pentru că e excelent scrisă. Încă din primele pagini ai ocazia să-ți imaginezi cum funcționează creierul tău prin analogie cu agitația unei metropole. Mintea conștientă e comparabilă cu un ziar din orașul creierului tău, în care sunt rezumate câteva din evenimentele zilei.


după H. C. Andersen
Adaptarea scenică și regia OANA LEAHU
Sâmbătă, 25 octombrie, orele 11:00 și 18:00
Duminică, 26 octombrie, ora 11:00
+5 ANI 5 60 min. Bilete online pe www.teatrulgong.ro




Daniel Kahneman- "Gândire rapidă, gândire lentă" În urma cercetărilor sale despre felul în care se naște procesul decizional în creier, Daniel Kahneman a fost distins cu premiul Nobel pentru economie. În "Gândire rapidă, gândire lentă", Kahneman scrie despre sistemul 1 (pilotul automat) și sistemul 2 (mintea conștientă, comodă și leneșă), despre eul experiențial&eul evocator, despre distorsiuni, biasuri și euristici, despre toate modurile în care rațiunea poate da greș.
Dr. Daniel D. Amen- "Schimbă-ți creierul în 365 de zile"
Daniel G. Amen e la curent cu cele mai recente descoperiri neuroștiinți ce și le găsește o nalitate practică. Această carte e un ghid pentru însănătoșirea creierului cu o structură atractivă: ecare zi a anului propune o strategie ușor de pus în practică. Nu doar planul biologic e vizat de intervenție, ci și cel psihologic, social și spiritual.


























































Sâmbăta, 18 octombrie, ora 11:00












Sâmbăta, 18 octombrie, ora 18:00


Duminică, 19 octombrie, ora 11:00
Sâmbăta, 13 decembrie, ora 11:00
Duminică, 14 decembrie, ora 11:00

spectacol de Dan Hândoreanu după Ion Creangă
MUZICA ORIGINALĂ: Constantin Iridon
ÎN DISTRIBUŢIE: Gabriel Muncuș, Mircea Corcoveanu, Daniel Neagu și Dan Hândoreanu







25 de ani de Zile
– 25 de ani de cultură
În octombrie 2025, Zile și Nopți împlinește 25 de ani de existență. Lansată în 2000, ca un ghid de timp liber și cultură urbană, revista a crescut împreună cu publicul său, devenind un reper pentru evenimentele, artiștii și poveștile care au conturat viața culturală a României. În acest sfert de secol, am scris despre mii de concerte, spectacole, târguri şi expoziţii, am prezentat sute de festivaluri și am urmărit pas cu pas cum muzica, filmul și toate celelalte forme de expresie artistică şi culturală s-au transformat.
Pentru a marca aniversarea, am lansat o campanie națională prin care am invitat publicul să își exprime preferințele și să decidă ce a însemnat cel mai mult în acești ani din perspectiva culturii de masă. Timp de trei luni, cititorii Zile și Nopți au votat online în trei dintre cele mai populare categorii – muzică, film și festivaluri – alegând reperele care le-au marcat viețile și care au rămas în memoria colectivă.
Rezultatul este un clasament al celor mai iubite piese românești, filme și festivaluri din ultimii 25 de ani. Mai mult decât niște topuri, aceste liste sunt o oglindă a ultimului sfert de secol cultural, o hartă afectivă a preferințelor publicului și a felului în care am crescut împreună cu artiștii și evenimentele despre care am scris.
Zile și Nopți a fost martor și partener al acestor transformări. De la primele cluburi și concerte alternative la apariția marilor festivaluri și consacrarea filmului românesc pe scena internațională, am documentat și am adus mai aproape de public tot ce a contat. Acum, la aniversarea a 25 de ani, privim înapoi cu bucurie și recunoștință: cultura urbană românească are repere solide, iar publicul alege care sunt poveștile ce rămân și care merită duse mai departe.
Echipa Zile și Nopți


Între 1 iunie și 31 august 2025, campania aniversară Zile și Nopți a colectat și voturile cinefililor. La categoria „Film”, au participat 7.290 de persoane, alegând dintre producțiile care au marcat cinematografia românească după anul 2000. Rezultatul surprinde un mix de titluri premiate la marile festivaluri, drame sociale și povești care au rămas vii în memoria spectatorilor.




Filantropica (2002)







Metronom (2022)
16
Comedia amară regizată de Nae Caranfil rămâne cel mai iubit film românesc post2000, un portret ironic și lucid al tranziției din anii ’90 și începutul de nou mileniu.
Anul nou care n-a fost (2024)
Debutul lui Alexandru Belc, premiat la Cannes, plasează adolescența și dorința de libertate în anii ’70 pe fundalul unui regim opresiv.
Un pas în urma serafimilor (2017)
27
Cel mai recent titlu din top, filmul lui Radu Jude, premiat la festivaluri internaționale, abordează tema memoriei colective și a felului în care trecutul recent continuă să modeleze prezentul.
Moartea domnului Lăzărescu (2005)
Capodopera lui Cristi Puiu, câștigătoare a premiului „Un Certain Regard” la Cannes, a impus Noul Val românesc pe scena mondială și a rămas un reper al realismului dur.
Moromeții 2 / 3 (2018 / 2024)
Continuările semnate de Stere Gulea readuc în prezent puterea literaturii clasice, construind o punte între generații și oferind un portret cinematografic puternic al satului românesc.
4 luni, 3 săptămâni și 2 zile (2007)
Filmul lui Daniel Sandu, inspirat din experiențele proprii, dezvăluie culisele dure și abuzurile dintr-un seminar teologic ortodox.
California Dreamin’ (Nesfârșit) (2007)
3 8 49 5 10
Cu un Palme d’Or la Cannes pentru Cristian Mungiu, filmul a devenit simbol al cinemaului românesc contemporan, tratând frontal un subiect tabu al anilor ’80: avortul ilegal.
Ultimul film al lui Cristian Nemescu, lansat postum, a emoționat publicul și a câștigat Premiul „Un Certain Regard” la Cannes, rămânând un simbol al unei cariere întrerupte prea devreme.
De ce eu? (2015)
Regizat de Tudor Giurgiu, filmul inspirat din cazul procurorului Cristian Panait ridică întrebări incomode despre corupție, justiție și presiuni politice.
Eu când vreau să fluier, fluier (2010)
Debutul lui Florin Șerban, premiat la Berlin, este o poveste intensă despre limitele libertății, spusă din interiorul unui penitenciar.

topul votat de public


Între 1 iunie și 31 august 2025, Zile și Nopți a invitat publicul să voteze piesele românești care au marcat ultimul sfert de secol. 7.582 de persoane au răspuns campaniei, iar rezultatul arată cât de diversă și puternică este scena muzicală autohtonă.






O-Zone – Dragostea din tei (2003)
1
Hitul care a cucerit planeta și a intrat în istoria pop-ului mondial. Refrenul „Numa, numa iei” a transformat o trupă din Republica Moldova într-un fenomen global.
Cargo – Dacă ploaia s-ar opri (2003)




Partizan – Fata mea este model (2002)
6
Un cântec ironic, cu mesaj social și sound alternativ, care a intrat rapid în cultura urbană și rămâne emblematic pentru scena indie românească.
Șuie Paparude – Pentru inimi (2004)
27
Balada rock care a trecut proba timpului. La fiecare concert Cargo, publicul cântă versurile la unison, confirmând statutul piesei de clasic al genului.
Holograf – Să nu-mi iei niciodată
dragostea (2000)
3
Un cântec de dragoste care a dominat începutul de mileniu și a consolidat popularitatea trupei Holograf.
Voltaj – 20 (2001)
Un imn al tinereții începutului de ani 2000. Mesajul direct și energia piesei au făcut din „20” o declarație de libertate.
VUNK feat. Antonia – Pleacă (2011)
Colaborarea cu Antonia a dus trupa VUNK în topurile pop-rock ale anilor 2010 și a dat unul dintre cele mai fredonate refrene ale deceniului.
Piesa care a scos muzica electronică din underground și a dus-o în mainstream. „Pentru inimi” e și azi cartea de vizită a trupei.
Vama – Perfect fără tine (2013)
8
Un single transformat într-un imn cântat de public la fiecare apariție live. Piesa a rămas definită de sinceritatea mesajului și forța emoțională.
Luna Amară – Gri dorian (2004) Reper al rockului alternativ românesc. În 2025, când trupa clujeană împlinește și ea 25 de ani, „Gri dorian” continuă să fie cea mai recognoscibilă piesă din repertoriul său.
49 5 10
B.U.G. Mafia – Cine e cu noi (2002)
Hip-hop autentic, cu mesaj direct și atitudine, piesa a consolidat statutul
B.U.G. Mafia ca voce a străzii și simbol al unei generații.

topul votat de public

Între 1 iunie și 31 august 2025, campania aniversară Zile și Nopți a invitat cititorii să-și aleagă festivalurile preferate. La această categorie au votat 7.143 de persoane, confirmând faptul că România a devenit în ultimul sfert de secol o destinație importantă pe harta marilor evenimente culturale și muzicale.




Untold







Rockstadt Extreme Fest
16
Devenit rapid unul dintre cele mai mari festivaluri din Europa, Untold a transformat Clujul într-o capitală a muzicii electronice și a atras sute de mii de fani din întreaga lume.
FITS – Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu
Cel mai mare festival de metal din Europa de Est, o adevărată comunitate care a crescut an de an și a pus România pe harta circuitului internațional al genului.
Beach, Please
27
Unul dintre cele mai importante festivaluri de artele spectacolului la nivel global, FITS aduce an de an la Sibiu companii de teatru, dans și circ din toată lumea.
TIFF – Transilvania International Film Festival
3
Primul și cel mai mare festival dedicat filmului din România, TIFF a devenit un reper regional pentru cinema-ul de autor și pentru descoperirea de noi voci.
Electric Castle
Cu mixul său unic de muzică și atmosferă, desfășurat pe domeniul Castelului Banffy din Bonțida, festivalul a redefinit experiența live și spiritul liber al generației tinere.
Festivalul George Enescu
Fenomenul festivalier al noii generații. În doar câțiva ani, a devenit cel mai important eveniment de trap și hip-hop din Europa.
Summer Well
8 4 9 5
Cel mai prestigios eveniment de muzică clasică din România și unul dintre cele mai importante la nivel internațional, unind tradiția cu excelența artistică.
Festival boutique cu atmosferă relaxată, Summer Well aduce anual pe Domeniul Știrbey artiști internaționali din zona indie, alternative și electro.
Brașov Jazz & Blues Festival
Un festival urban cu o identitate aparte, care a reunit pe scena sa nume de referință din jazz și blues și a transformat Brașovul întrun reper cultural.
ARTmania
10
Desfășurat la Sibiu, festivalul a devenit sinonim cu cultura rock și metal, dar și cu parteneriate internaționale de anvergură, fiind primul din România inclus în rețeaua European Metal Festival Alliance.

„Filmul documentar nu e un spectacol pasiv, ci o invitație la dialog”
Astra Film Festival revine la Sibiu între 17 și 26 octombrie 2025, cu o selecție de documentare care pun sub lupă realitățile lumii de azi și provoacă publicul la dialog – ocazie cu care am stat de vorbă cu Dumitru Budrala, director fondator Astra Film Festival.
Un bilet la Astra Film Festival nu înseamnă doar acces la o proiecție – înseamnă o invitație la dialog cu lumea. Ce subiecte aduc lmele acestei ediții pe marile ecrane de la Sibiu?
Filmele selecționate vor aborda, în mare parte, fenomene sociale majore, provocări contemporane și realități adesea dureroase, menite să provoace dialog. Printre temele-cheie se numără neofascismul online și o ine, algoritmii urii și manipularea digitală – primul DocTalk al ediției pornind de la documentarele UNDERCOVER. „Exposing the far right” și „Hacking Hate”, care investighează mecanismele extremismului digital și nanțările obscure. Alte subiecte importante sunt masculinitatea în criză, explorată prin prisma modului în care bărbații își caută identitatea într-o lume în continuă schimbare, dar și parcursul spre maturitate și parentalitate, prin proiecte




care tratează relațiile familiale, co-parentingul, provocările adolescenței și presiunea socială a in uenței online. De asemenea, festivalul abordează tema condiției feminine prin întrebarea „Femeie / Mamă – Cu ce preț?”, discutând despre rolurile multiple și presiunile asociate – egoism, parentalitate, așteptări sociale. O altă direcție o reprezintă relația dintre presă și manipulare, cu accent pe felul în care mass-media poate deveni o fabrică de știri false, generând scandaluri orchestrate și afectând încrederea în instituții. Nu lipsesc nici re ecțiile asupra dictaturilor, revenirilor autoritare și traumelor istorice, prin lme care compară trecutul cu prezentul pentru a avertiza asupra riscurilor reîntoarcerii la regimuri opresive. În același timp, o parte a selecției investighează viețile noastre online și toxicitatea spațiului digital, de la modul în care rețelele sociale ne modelează identitatea până la felul în care ura și agresivitatea se propagă virtual. În ne, arta este explorată ca instrument de vindecare și autoexprimare, prin documentare care surprind procesul creativ, relația dintre artă și traumă și potențialul expresiei artistice ca formă de re ecție și vindecare.
Ce noutăți aduce ediția din 2025?
Ediția din 2025 a festivalului se va desfășura între 17 și 26 octombrie, pe parcursul a zece zile, extinzând astfel accesul publicului la o varietate mai mare de programe. Se menține componenta AF Online, prin care o selecție de lme va disponibilă pentru streaming pe teritoriul României, oferind posibilitatea participării și celor care nu pot prezenți zic. Programul include cinci secțiuni competiționale: România, Europa de Est, Voci emergente, DocSchool și DocShorts (dedicată documentarelor scurte). În ceea ce privește prețurile, un bilet standard costă 25 de lei, iar pentru elevi, studenți și pensionari se aplică o reducere, prețul ind de 15 lei (reducerea nu se aplică programului DocTalk). Publicul are la dispoziție și mai multe tipuri de abonamente: Astra Film Pass (200 lei pentru 10 lme), Astra Pass Day (70 lei pentru acces în întreaga zi) și Astra Student Pass (100 lei pentru întreaga durată a festivalului, disponibil la casierie pe baza carnetului vizat). Toate aceste elemente con rmă intenția ediției din 2025 de a mai accesibilă, mai diversă și de a ajunge la un public cât mai larg.
Ce invitați vin la Sibiu, ce conferințe, masterclassuri sau concerte completează experiența festivalului?
La ediția 2025 a Astra Film Festival, discuțiile și întâlnirile cu invitații vor reunite sub formatul consacrat DocTalks, care aduce în fața publicului jurnaliști, artiști, cercetători și experți din domenii diverse. Aceste dezbateri își propun să continue temele lmelor și să provoace re ecție asupra problemelor actuale ale societății. Pe 17 octombrie va avea loc discuția „Neofascism online și o ine. Pe algoritmul urii”, moderată de jurnalista Ioana Ciurlea de la Digi24, alături de invitații Emilia Șercan, jurnalist de investigație, și Florin Negruțiu, jurnalist Digi24, care vor analiza mecanismele urii și manipularea digitală. Pe 18 octombrie, Cristian Leonte, jurnalist PRO TV, va modera dialogul „Înot împotriva Sistemului”, alături de Alex Dima, jurnalist al emisiunii România, te iubesc!, și Ciprian Ștefan, directorul Muzeului Astra, Tancos Barna vicepreședintele guvernului României. într-o discuție despre curajul de a rămâne integru într-un sistem plin de presiuni și compromisuri. Ziua de 19 octombrie aduce tema „Când începe
www.zilesinopti.ro
16 - 31 octombrie
femicidul?”, moderată de Paula Herlo, jurnalistă România, te iubesc!. Invitatele sunt Ramona Ursu, jurnalistă, Enikő Gál, psiholog în cadrul Asociației A.L.E.G., și Erika Isac, artistă. Discuția va aborda cauzele profunde ale violenței de gen și felul în care societatea contribuie la perpetuarea acesteia. Pe 20 octombrie, jurnalistul Răzvan Marcu va modera dezbaterea „Războiul văzut din intimitatea dușmanilor”, unde vor participa Hari Bucur Marcu, expert în strategii militare, dr. Florin Șperlea, istoric militar, și Radu Vancu, scriitor și profesor la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Dialogul va explora impactul războiului asupra oamenilor și relațiilor umane dincolo de frontul vizibil. Ultima discuție con rmată, programată pentru 24 octombrie, este „Cum ferim băieții de fenomenul Tate?”, moderată de jurnalista Anca Suciu (Digi24). Vor participa Ștefan Baghiu, cercetător la ULBS, prof. dr. Ionela Băluță, de la Facultatea de Științe Politice a Universității din București, și Costi Rogozanu, jurnalist. Tema dezbaterii se concentrează pe in uența online, masculinitatea toxică și modelele nocive promovate tinerilor. Pe lângă aceste dezbateri, festivalul va găzdui masterclassuri, întâlniri cu regizorii și sesiuni de networking dedicate tinerilor cineaști, oferind spațiu pentru schimb de idei, învățare și colaborare profesională. Astfel, Astra Film Festival 2025 nu se limitează la proiecții, ci devine o platformă de dialog deschis între lm, societate și public.
Astra Film festival e și un spațiu de lansare pentru tinerii care visează la o carieră în lmul documentar. Ce programe le sunt dedicate și ce oportunități le oferă festivalul?
Astra Film Festival continuă să joace un rol important în sprijinirea cineaștilor a ați la început de drum. Secțiunea Voci emergente (Emerging Voices / Voices of Documentary) este dedicată regizorilor care se a ă la primul, al doilea sau al treilea lm, oferindu-le oportunitatea de a se a rma și de a concura întrun cadru internațional. DocSchool este destinată lmelor realizate în mediul academic sau de tineri documentariști și studenți, funcționând ca un spațiu de întâlnire între educație și creație. O noutate a ediției din 2025 este secțiunea
DocShorts, care acceptă documentare de scurt metraj, deschizând astfel competiția și către autorii care lucrează în formate mai scurte sau experimentale. În plus, participarea la ateliere, discuții și sesiuni de networking din cadrul festivalului reprezintă o componentă esențială pentru dezvoltarea profesională și conectarea tinerilor cineaști la rețelele din industrie. Prin aceste mecanisme, AFF contribuie activ la formarea unei noi generații de creatori, oferindule vizibilitate, feedback și acces la oportunități profesionale.

Dacă tot vorbim despre formare, coborâm vârsta: ajungem la Astra Film Junior. Ce lme și instrumente ați pregătit pentru ca dialogul să continue și după proiecție, în sala de clasă? Pentru elevi și profesori, Astra Film Festival pregătește programe dedicate care integrează educația prin lm în experiența festivalului. Astra Film Junior se va desfășura între 20 și 24 octombrie și este conceput special pentru copii și adolescenți. Selecția de lme este structurată pe grupe de vârstă — 6+, 11+, 15+ — pentru a răspunde diferitelor niveluri de înțelegere și interes. Programul include ateliere și activități educative din domenii precum media, benzi desenate și dialoguri după proiecții, menite să dezvolte gândirea critică și capacitatea de re ecție asupra lmului. În plus, profesorii bene ciază de resurse dedicate, precum proiecții școlare și materiale de discuție, integrate în oferta o cială a festivalului. Prin aceste inițiative, AFF consolidează legătura dintre lm și școală,




transformând dialogul educațional într-o componentă esențială a festivalului.
Trăim într-o lume saturată de conținut vizual – de la rețele sociale la streaming sau TV. Cum reușește lmul documentar să rămână relevant și necesar pentru publicul de azi?
Documentarul rămâne un gen necesar și profund actual, iar Astra Film Festival continuă să-i susțină relevanța prin mai multe direcții esențiale. Filmele documentare oferă profunzime și context într-un peisaj media dominat adesea de conținut fragmentar sau senzaționalist, contribuind la o înțelegere mai nuanțată a realității. Ele funcționează, totodată, ca o platformă de dezbatere: seria DocTalks ilustrează perfect modul în care lmul nu se încheie odată cu proiecția, ci continuă prin dialog și re ecție colectivă. Documentarele dau vizibilitate vocilor marginale și realităților ascunse sau inconfortabile, adesea ignorate de mass-media tradițională sau de rețelele sociale. În acest sens, genul devine un veritabil instrument civic și cultural — nu doar o formă de divertisment, ci un spațiu de re ecție, interogație și responsabilizare socială.
Dacă ați putea transmite un singur gând celor care vin pentru prima dată la Astra Film Festival, care ar acela?
Dacă m-aș adresa unei persoane care vine pentru prima oară la AFF, i-aș spune: „Vino cu mintea deschisă și curiozitatea activă: lmul documentar aici nu e un spectacol pasiv, ci o invitație la dialog. Întreabă, discută, lasă-te provocat, implică-te în conversație.” În fond, scopul nu este doar să vezi un lm bun, ci să pornești un proces de re ecție și să ieși din sală altfel decât ai intrat.


în 29 octombrie ora 20:00





James Cameron e genul de regizor care nu știe să facă nimic „mic”. Când alții îți vând sequel-uri reciclate cu trei efecte CGI, el vine și-ți arată cum arată de fapt un blockbuster făcut cu obsesia unui demiurg. Avatar: Calea Apei, lmul care a ținut planeta lipită de ecrane în 2022 și a încasat peste 2,3 miliarde de dolari, se întoarce în cinematografele din România luna aceasta. Și nu oricum, ci în 3D, HFR și IMAX, adică x formatele care-ți dau senzația că poți să-ți faci pluta pe oceanul digital al Pandorei. La noi, lmul a debutat cu peste 6,3 milioane de lei într-un singur weekend și a devenit campionul absolut al box o ce-ului. Practic, dacă nu l-ai văzut atunci, acum e momentul să-ți răscumperi păcatele cine le.

Povestea începe la un deceniu după evenimentele primului Avatar. Jake și Neytiri au acum copii, ceea ce înseamnă că miza a crescut și pericolele s-au multiplicat. Nu mai e vorba doar de salvarea unui trib, ci de supraviețuirea unei familii. Cameron îi pune în situații-limită, iar tu,

spectatorul, trăiești totul cu impresia că ești și tu membru onori c al clanului Sully. Și da, partea vizuală e în continuare cea mai puternică armă. Universul subacvatic e atât de detaliat încât riști să-ți cumperi o mască de snorkeling la ieșirea din cinema. Triburile noi, creaturile marine și paleta de culori creează senzația că ai intrat într-un muzeu viu, dar unul făcut de un regizor care are acces direct la visul lui Poseidon. Distribuția este un alt atu: Sam Worthington și Zoe Saldaña duc povara emoțională cu naturalețe, Sigourney Weaver demonstrează că vârsta e

doar o cifră atunci când ești Na’vi, iar Stephen Lang continuă să e tipul pe care iubești să-l urăști. La capitolul „guest stars”, Cameron îi aduce pe Kate Winslet (reîntâlnire Titanicstyle) și pe Cli Curtis, care oferă un pic de exotism în ecuație. Adevărata miză a acestei relansări este însă Avatar: Fire and Ash, programat pe 17 decembrie. Practic, „Calea Apei” e încălzirea, preludiul, recapitularea necesară ca să intri în sală pregătit pentru noul episod. Dacă în 2022, James Cameron ne-a scufundat în adâncurile Pandorei, acum ne pregătește să vedem ce se întâmplă când focul și cenușa vin să dea peste cap echilibrul universului. Așa că, începând cu 3 octombrie, ia o pauză de la Net ix & chill și plănuiește o seară de cinema & wow... Cameron te așteaptă!




upă ce o erupție solară masivă distruge emisfera estică a Pământului, lipsită de tehnologie, omenirea se regăsește întrun complet haos. Printre con ictele sângeroase și bătăliile intense, Jake, un fost militar devenit vânător de comori, primește misiunea de a merge în Europa şi de a pune mâna pe una dintre cele mai mari opere de artă ale lumii... Mona Lisa. Pe parcursul aventurii sale nu lipsite de umor, protagonistul va avea de ales între două tabere, cea care aspiră la libertate şi o alta care vrea puterea absolută, urmărind să stăpânească viitorul. Ce va alege? În Afterburn apocalipsă), veți asista la întorsături de situație senzaționale și lupte tensionate odată cu premiera lmului, din data de 3 octombrie
(După

Regizorul acestei dinamice comedii post-apocaliptice este J.J. Perry, apreciat pentru activitatea sa de actor, cascador și coordonator de scene de acțiune, cu multă experienţă şi în regia unor producţii precum Bloodshot, F9: e Fast Saga sau e Dark Tower. Distribuția este compusă din Dave Bautista (Jake), cunoscut pentru rolurile sale din lme precum Gardienii Galaxiei sau Dune, Olga Kurylenko (Drea, partenera sa de luptă), revenită în atenţia publicului prin apariția în underbolts, Samuel L. Jackson (Valentine, lider al rezistenței), popular mai
ales pentru rolul din franciza Avengers,și Kristofer Hivju (Game of rones), într-un rolcheie, care adaugă intensitate poveștii. Ce face atmosfera lmului să e și mai autentică este că Afterburn provine din seria de benzi desenate cu acelaşi titlu, publicată de către 5 Comics, autorii acesteia implicându-se personal în dezvoltarea proiectului, iar pregătirea sa a traversat mai multe etape până la nalizarea în detaliu a scenariului şi a distribuţiei nale. Dave Bautista a adus în rol
experiența sa de fost luptător profesionist, pregătindu-se intens pentru scenele de luptă corp la corp, iar Olga Kurylenko a lucrat pe partea de coregra e și cascadorii, ind obișnuită cu roluri care cer agilitate și rezistență. De asemenea, este de ținut cont că Afterburn a fost gândit ca un proiect cu miză internațională, nu doar o adaptare de nișă după o bandă desenată, ind produs de companii cunoscute pentru blockbustere și lme de succes la Hollywood (francizele Fast & Furious ş I Know What You Did Last Summer). Cu o lume plină de dinamism, personaje remarcabile și acțiune palpitantă, După apocalipsă promite o experiență incitantă și un început de octombrie plin de adrenalină.







„doctoratul” în prietenie
Filmele despre studenție sunt rare în cinema-ul românesc, iar cele care reușesc să redea autentic ritmul, fricile și umorul acelei vârste sunt și mai puține. Gașca de la Drept, debutul în lungmetraj al Mihaelei Aniței, umple exact acest gol: o poveste despre prietenie, alegeri grele și maturizare forțată, spusă cu prospețime și fără falsă nostalgie. Cu un scenariu semnat de Emanuel Pârvu – cunoscut pentru Trei kilometri până la capătul lumii, multipremiat internațional în 2024 –lmul ajunge în cinematografe din 10 octombrie și aduce în prim-plan o generație care încearcă să-și găsească locul, uneori chiar și sensul.
Mihaela Aniței, cunoscută anterior în mediul artistic pentru activitatea sa în teatru și pentru scurtmetrajele premiate în festivaluri studențești, reușește cu acest prim lungmetraj să atingă o zonă delicată, dar relevantă: cum se coagulează prieteniile în mediul universitar și cât de fragil este echilibrul între empatie și instituționalizare.
Filmul urmărește viața unui grup de șapte studenți la Drept – Ana, Ema, Teo, Gabi, George, Simion și Tedy – uniți
www.zilesinopti.ro

de prietenie și experiențele intense ale vieții de campus. În centrul poveștii se a ă Gabi, un tată tânăr care își crește singur fetița bolnavă de broză chistică, o afecțiune gravă ce necesită tratamente costisitoare. Încercând săși nalizeze studiile și, în același timp, să e un părinte responsabil, Gabi devine, fără să știe, motorul unui plan de solidaritate pus la cale de colegii săi. Ei încearcă să-l ajute să-și amâne examenul de licență și să-i susțină nanciar copilul, dar inițiativa lor se lovește de rigiditatea sistemului universitar.
Con ictul izbucnește când Cosmin, colegul pedant și autosu cient, care se consideră „avertizor de integritate”, dă totul pe față și transformă situația într-un caz de presupus fals în acte. Tedy, rebelul grupului, ajunge țapul ispășitor, iar Simion – colegul și prietenul său – îi sare în apărare, asumându-și rolul de avocat improvizat în fața Comisiei de Etică, într-un moment plin de emoție și responsabilitate.
Departe de clișeele comediilor studențești, Gașca de la Drept propune un echilibru matur între comedie și dramă, între situații pline de haz și crize cu miză umană. Filmul nu idealizează, dar nici nu cade în cinism, ci păstrează prospețimea unei vârste în care greșelile nu sunt doar lecții, ci și catalizatori de umanitate. Distribuția este formată din actori tineri, cărora li se alătură nume consacrate, precum Adrian Titieni, Daniela Nane și Andi Vasluianu.





Cât de mult poți ascunde trecutul, înainte ca el să-ți distrugă prezentul?

Noul lm al regizorului Derek Cianfrance, cunoscut pentru Blue Valentine și e Place Beyond the Pines, conturează povestea reală a unui bărbat care trăiește pe muchia subțire dintre ilegalitate și umanitate, împletind această dramă cu o poveste neașteptată de dragoste. Cu o distribuție de excepție, în care îi regăsim pe Kirsten Dunst, Channing Tatum și Peter Dinklage, Roofman a avut premiera mondială la Festivalul Internațional de Film de la Toronto și va ajunge în cinematografe pe 10 octombrie.
Roofman:Hoţul de pe acoperiş spune povestea reală a carismaticului Je rey Manchester, un fost rezervist în Armata Americană, care după o serie de eșecuri personale și nanciare, ajunge să devină cunoscut publicului larg pentru jafurile neobișnuite pe care le comite: pătrunde prin acoperiș în zeci de restaurante McDonald’s, o metodă care i-a adus porecla „Roofman”.
Filmul se concentrează pe perioada di cilă de după evadarea din închisoare, când Je (Channing Tatum), se ascunde timp de șase luni într-un magazin Toys „R” Us.
Acolo, viața îi oferă o nouă șansă printr-o relație neașteptată cu Leigh (Kirsten Dunst), o mamă singură cu două ice. Dragostea lor devine nu doar un refugiu emoțional, ci și o provocare continuă, deoarece trecutul întunecat și consecințele acțiunilor lui Je amenință să destrame visul lor comun pentru o viață liniștită și normală. Pe măsură ce legătura dintre ei se adâncește, lmul explorează tema iertării, speranței și lupta pentru a găsi lumină chiar și în cele mai întunecate momente.
Pentru Channing Tatum, rolul lui Je
a fost o dublă o provocare. Actorul a trebuit să slăbească 30 de kg pentru a se apropia de adevărata poveste a personajului și să înfrunte temeri personale, printre care și colaborarea cu Kirsten Dunst, pe care o consideră o actriță remarcabilă: „Tot ce a făcut până acum m-a fascinat”, mărturisește el. În plus, Tatum a dezvăluit că, acum 15 ani, a refuzat rolul principal din Blue Valentine, pe care l-a preluat ulterior Ryan Gosling, pentru că se simțea teri at de intensitatea emoțională a personajului.
Mai mult decât un simplu riller despre jafuri și evadări, Roofman este o introspecție în su etul unui om ce caută să se regăsească. Filmul dezvăluie con ictele interne și fragilitatea unui personaj care, deși trăiește în afara regulilor sociale, nu renunță la speranța unei vieți mai bune. Pe măsură ce povestea se desfășoară, spectatorul este invitat să re ecteze asupra alegerilor care ne modelează destinul și asupra felului în care trecutul ne poate urmări la





Ce faci atunci când ești pus în fața unei realități cumplite?
Continui să-ți trăiești viața cum o făceai până atunci sau încerci să faci o schimbare?
Cu această dilemă morală importantă se confruntă personajele lui Nadav Lapid, în cel mai recent lm al său, Da!. Încă de la premiera sa în secțiunea Directors’

poți
Fortnight de la Cannes, lmul a fost considerat controversat pentru subiectul pe care îl abordează și modul direct prin care regizorul a decis să spună povestea. Ironia și cu morbiditatea ajung să se împletească periculos în viața personajelor noastre, care se găsesc într-o situație mai mult decât di cilă: să găsească un echilibru într-o societate care susține cu bucurie un genocid.
Y și soția sa, Yasmine, sunt protagoniștii din prisma cărora descoperim această realitate sinistră.
Fiind artiști la bază - Y cântă și compune muzică de jazz, iar Yasmine dansează - cei doi soți participă ca animatori la diverse petreceri ale bogătașilor israelieni pentru a-și câștiga traiul. Însă Y nu este încântat de aceste prestații josnice pe care trebuie să le facă și de sărăcia în care trăiește cu soția și copilul său și își dorește o schimbare. Și o oportunitate unică pare să i se ivească: Y este rugat să compună un nou imn, o melodie optimistă pentru a inspira mândrie națională în urma atacurilor teroriste Hamas,

care au avut loc pe 7 octombrie 2023. Dar în procesul său de creare, Y ajunge la realitatea în orătoare, aceea că realizarea acestui imn nu reprezintă doar o trădare a principiilor lui de artist, dar și o distrugere a empatiei și umanității sale.
Nadav Lapid nu este un străin al poveștilor controversate. Regizorul este cunoscut pentru operele sale care critică frecvent ultranaționalismul israelian și strânsa legătură dintre identitatea israeliană cu sionismul. Într-un interviu cu publicația Deadline, Lapid a spus despre lm că este „despre artă și sensibilitate învinse de vulgaritate, brutalitate,
putere și bani; ceea ce vedem peste tot în lume. [...] Până la nalul lmului observi că nu este vorba doar de un subiect, ci despre realitatea din acest moment. Totul este conectat. Tel Aviv este conectat la războiul din Gaza, iar partidele din Tel Aviv sunt conectate cu bombele din Gaza. Nu poți vorbi despre unul fără să vorbești despre celălalt, mai ales dacă vrei să vorbești despre oameni”.
Da! este un lm care nu se s ește în a arăta toate laturile urâte ale unei societăți care se complace în petreceri și propagandă. Iar Nadav Lapid folosește această ocazie pentru a atrage atenția asupra acestor probleme, pentru că am ajuns într-un punct în care realitatea nu mai poate ignorată, iar minciunile nu mai înșală pe nimeni. Descoperă și tu acest lm incredibil de puternic în cinematografe, din 17 octombrie!


În luna aceasta ascultăm revenirea surprinzătoare a unei trupe semi- ctive, ne delectăm cu noile explorări ale lui David Byrne și descoperim revival-ul muzicii Britpop.


Spinal Tap, formația semi- ctivă de heavy metal formată de comedianții Michael McKean, Christopher Guest și Harry Shearer, cunoscută pentru falsul documentar din 1984, is Is Spinal Tap, revine în forță cu chitare nervoase și versuri kitschoase, gata să ne introducă din nou în lumea giumbușlucurilor industriei muzicale. Coperte de album realizate greșit, obiecte de decor nefuncționale și consumul excesiv de substanțe interzise... iată câteva dintre elementele ce parodiază industria de divertisment și pretențiozitatea trupelor rock, de data aceasta cei patru oferindune un album-soundtrack în care sunt însoțiți inclusiv de Paul McCartney sau Elton John. Dacă nu l-ați auzit vreodată pe Paul cântând o piesă despre fursecuri și prăjituri, acum e momentul.
David Byrne Who is the Sky?
Legendarul și mereu surprinzătorul David Byrne revine cu cel de-al nouălea material discogra c, însoțit de ansamblul muzical Ghost Train Orchestra. Aranjamentele simfonice completează perfect bizareriile lui Byrne, care îi invită pe LP și pe St. Vicent (cu care a mai colaborat și în 2012, pe albumul Love is Giant), Haley Williams, de la Paramore, și pe Tom Skinner ( e Smile). ,,Everybody’s going through the changes”, ne cântă David pe piesa Everybody Laughs, dar ce-i drept, Byrne rămâne constant în dragostea sa față de experimente diverse, care aduc împreună arte vizuale și eclectice genuri muzicale.




Formația care a ajutat propagarea mișcării Britpop în anii ’90 revine cu materialul discogra c cu numărul zece, descris drept ,,post-punk și gothic rock cu teme ce țin de mortalitate și deconectare modernă”. Albumul, care se pare că reprezintă partea a doua a unei trilogii ,,alb-negru” începute în 2022 cu materialul Auto ction, a debutat pe locul 2 în UK Albums Chart și a fost foarte bine primit de criticii de specialitate. Produs de Ed Buller, Antidepressants este paranoic și întunecat, aruncând critici la adresa societății moderne, fără însă a-și pierde mica doză de optimism. Așadar, nu ne rămâne decât să-l ascultam și noi capcoadă, e în format zic, e pe platforme de streaming.




miXoLoGY
Toamna în pahar | Cocktailuri aromate pentru zile aurii
Pe GUStUL NoStrU
COSMIN DRAGOMIR | Manifest gastronomic împotriva violenței de orice fel
Te-ai gândit vreodată că lumea vinului are camere secrete? Nu numai podgorii celebre, ci parcele atât de mici sau varietăți atât de uitate, încât ai nevoie de un pașaport special pentru a le găsi. Pornim acum pe urmele lor.
Grk (Korčula), o enigmă croată cu gust de mare. Imaginează-ți: nisip, briză, o cramă minusculă, de unde iese doar o cantitate de vin cât să încapă într-o valiză. Grk, cultivat aproape exclusiv pe insula Korčula, dă vinuri albe, uscate, cu aciditate tăioasă și un ușor amar nal. Dacă vrei ceva autentic, Grk e locul în care terroir-ul devine personaj principal.
Din Slovenia vine Zelen, o bijuterie verde, acidă, vegetală, făcută de producători mici care experimentează fermentații și maturări inventive. Vinurile sunt sprintene, cu note de măr verde și ierburi, perfecte pentru cine vrea un pahar „altfel”.
Nascetta (Langhe), supraviețuitoarea piemonteză. Un soi alb care aproape a dispărut între nebuloasele Barolo-ului. Nascetta a fost readusă la viață de câțiva viticultori din Novello: delicată, orală, cu citrice și o mineralitate care te face curios de proveniența ecărei frunze. Nu se găsește la colț de stradă, dar merită vânătoarea prin magazinele online.
minuscule, la nord de Barolo. Lejer, proaspăt, dar cu o identitate puternică, genul de vin care îți spune: „nu trebuie să i voluminos ca să i memorabil”.
Brancellao (Galicia), misterul Atlanticului. Din colinele umede ale Galiciei, Brancellao oferă vinuri roșii cu aer de mare și note orale discrete. Nu e pentru mase sau un simplu vin de masă, mai degrabă pentru cei care vor să simtă Atlanticul în sticlă.

Pelaverga (Verduno), piper și căpșună în porție mică. Pelaverga e un roșu subțire, parfumat, cu note de piper și fruct roșu; crește pe suprafețe
Ojaleshi (Georgia, Samegrelo) – aromă de poveste caucaziană. Georgia e leagănul vinului; Ojaleshi e una dintre rămășițele acelei moșteniri: roșu, condimentat, uneori făcut în mod tradițional în vase de lut, o experiență care îți amintește că vinul este o poveste primordială. De ce să le cauți? Pentru că ecare dintre aceste soiuri este o poveste pe care nu ți-o spune oricine. Sunt produse în loturi mici, fac parte din patrimoniul local și, cel mai important, te fac curios, iar curiozitatea e motorul oricărei degustări memorabile. În plus, ele salvează biodiversitatea viticolă: cu cât le bei, cu atât le ajuți să supraviețuiască.
Amintiri & gâlgâiri, din țară și de afară: la 25 de ani de „Zile și Nopți”, licori sorbite în ecare an scurs de
la apariția acestui ghid.
2001 bere Silva brună la Grand Maguy, un spațiu cu iz cultural care a fost cândva pe Mătăsari.
2002 bere Ciuc brună la Cafeneaua Actorilor, unde mergeam vineri după serviciu și citeam „Dilema veche”.
2003 bere la draft, nu mai știu de care, în pahare de plastic, stând pe băncile alea bune cu acoperiș din lemn.
2004 sangria băută dintr-un ulcior cu arti cii, la o terasă din Palma de Mallorca, pe acordurile antediluviene ale hitului „Volare”.
2005 Le e brună, că e mai bună decât toate, cel puțin așa mi s-a părut mereu la taverna belgiană de pe Traian, Waterloo.
2006 cocteil so sticat, preparat de un mixolog la Super Paradise Beach Club din Mykonos. Da, acceptau și clienți hetero.
2007 vin local, băut la un revelion ratat petrecut în restaurantul tradițional cu program de fado Timpanas din Lisabona.
2008 Franz Landtmann Ka ee, la restaurantul vienez omonim: long double espresso shot, brandy, lichior de cafea și frișcă.
2009 sangria la vadră, pe plaja Barceloneta, într-o vacanță plină cu de toate în Barcelona.
2010 Amal la English Bar, cocteil mediteranean cu gin și lichior amintind de coasta italiană, sorbit la cel mai renumit bar bucureștean.
2011 ceai turcesc negru, de mi-au țiuit urechile, băut în Piața Taksim din Istanbul, o experiență plină de pitoresc.
2012 Metaxa, la un hotel de lux din insula Samos, dar și la fabrica din Pireu, la un an după lansarea spirtoasei Metaxa de 12 stele.
2013 bere Guinness, în cartierul londonez




SoHo, obișnuindu-mă cu ideea că dispar nu doar fumatul, ci și ieșitul din pub cu paharul.
2014 bere La Mort Subite, băută în cantități nerecomandat de mari la o terasă din Piața Mare bruxelleză.
2015 palincă la Conacul Drahneilor din Ruscova, Maramureș, spațiu de poveste din cel mai apropiat loc de unde se agață harta-n cui.
2016 Negroni Sbagliato, băut la Camparino Bar, Galleria Vittorio Emanuele II, Milano. Un cocteil apărut din greșeală.
2017 compot la Kompot, restaurant care nu cred că mai există, pe malul Niprului, la Kiev.
2018 Pasqua Prosecco Spumante Brut în vechiul studio Rock FM, mai țin minte eticheta, căci am citit multe în patru ani.
2019vin roșu Sfăditele de la Castel Mimi, Republica Moldova. Un cupaj Fetească Neagră –Rară Neagră maturat cel puţin 12 luni.
2020 cocteil de gin Scapegrace cu tonic San Pellegrino, portocală și salvie, sus, la DESCHIS Gastrobar.
2021 vin Fetească Albă sec de la Gramma Wines, din inima Moldovei, la domiciliu, că era al doilea an pandemic.
2022 bere Tiltott Csíki Sör în Muzeul etnogra c ASTRA din Sibiu, rasă după două felii de pită cu unsoare de porc, cârnați și ceapă verde.
2023 berea casei la Caru'cu bere, București, în compania minunatului povestitor Niculae Mircea, nepotul fondatorului.
2024 Blue Butter y Matcha la Omelett, unde revin la ecare vizită în Brașov.
2025 Cicha Morada, la Luz Cafe, București. Ce păcat că oaza peruană a tras obloanele! Îmi vor lipsi Yul și răcoritoarea din porumb mov.




La aniversarea publicației „Zile și Nopți”, o selecție de mâncăruri din ultimii 25 de ani de care-mi amintesc cu poftă.
2001 crêpes cu pui, ciuperci și whiskey, la taverna belgiană Waterloo, care dăinuie pe Traian de 25 de ani.
2002 ciolan de porc cu fasole, la restaurantul
La Mama, probabil, în Delea Veche, dacă nu cumva în fostul local din Piața Alba Iulia.
2003 pastramă de oaie cu mămăliguță, la Izvorul Rece, local cu aer comunist, închis între timp pe motiv de consolidare a clădirii.
2004 cotlete de miel la cuptor, la Taj de pe lângă Marriott, primul restaurant indian din orașul în care trăiesc de peste 56 de ani.
2005 rață pe varză, la Harbour, zona Amzei, alt local pe care-l regret, pentru că era x pe gustul meu.
2006 mititei la Caru'cu bere, încă îi cred cei mai buni din oraș.
2007 sandviș vegetarian de la Organic is Orgasmic, o tarabă din Mercat de la Boqueria, Barcelona.
2008 rump steak vită Argentina, carto , chimichurri, sos alio olio, salată verde, adică Las Pedroneras, la Lente Arcului.
2009 aripioare de pui marinate, la White Horse, unul dintre localurile mele favorite încă din 1996.
2014 ardei copt, marinat cu ulei de măsline și plante aromatice, toast, brânză de capră, la Escargot Bistro, făcut de Exarhu, elogiat de Hădean, devorat de mine.
2015 sandviș Crocque Madame, în pâine integrală cu maia, la Simbio, care tocmai ajunsese pe Negustori din Centrul Vechi.
2016 Medovik, la Zexe Brasserie, o prăjitură reinterpretată de cel mai școlit și mai bun patiser din oraș, Ana Consulea.
2017 calamari și caracatiță la grătar, cu ardei gras, paella de legume și fenicul, la e Artist, spațiu al ței culinare.

2010 gălușcă cu prune, la Grădina Verona, îi ajungea un gomboț chiar și unui gurmand ca mine.
2011 miel marinat cu oțet, ceapă, boia, muștar și sofran, adică Lamb Vindaloo la Haveli. Rămâne un pisc culinar pakistanezo-indian.
2012 Deconstructed Eton Mess, un desert savuros, în Woking, Anglia, la McLaren Technology Centre.
2013 gogoși cu brânză, alune, miere și struguri Muscat, la botul calului,într-o podgorie din insula grecească Samos.
2018 spaghete negre cu somon proaspăt, fenicul, icre negre și usturoi, la Stadio Atrium, pe când frecventam cu sârg parterul clădirii Union.
2019Galletto alla Valtellina (cocoșel de munte), la Don Vito, loc decent, cu terasă ca lumea.
2020 sardine cu ardei copți, la Voila, unde se vede mâna neîntrecutului Chef și povestitor culinar Radu Dumitrescu.
2021 tahine marocane și cuș-cuș, la Samsara foodhouse din Cluj, unde am ajuns la ecare vizită în oraș, chiar și în anul II de pandemie.
2022 cârnați de casă la Băcănia veche de pe Dacia, făcuți chiar în casă de inimosul și dedicatul Marius Tudosiei.
2023 tagliatelle de spanac cu creveți, la Dei Frati Brașov. Concurență mare în Brașov, dar frații mi-au furat inima.
2024 Khao Kha Moo (ciolan de porc), la Tom Yum, super-local thailandez de pe Calea Victoriei.
2025 ceviche, la Luz Cafe, de-acum fost local de pe Calea Victoriei, unde am tot savurat gustul bucatelor peruane.





Dublin are o eleganță reținută, de oraș care nu simte nevoia să se laude, unde oamenii se mișcă rapid, dar fără grabă. Berea e omniprezentă, un fundal gustativ care se insinuează peste tot, de la puburile vechi cu lemn negru și lucios până la magazinele de suveniruri. Prima oprire e, inevitabil, la Guinness Storehouse. Vizita are ceva din farmecul unui parc tematic pentru adulți: e versiunea cu bere a „Fabricii de ciocolată” a lui Willy Wonka, cu etaje întregi dedicate istoriei, procesului de fermentare, reclamelor și modalităților de prăjire a orzului. Totul e calculat, curat, aproape solemn. În aer plutește mirosul de orz prăjit și caramel, iar turul se încheie sus, în Gravity Bar, unde panorama Dublinului se deschide sub paharul rece. Berea are gust de cafea, lemn ars și o urmă de ciocolată amară, su cient cât să înțelegi de ce irlandezii o tratează ca pe o parte din identitate, nu doar ca pe o băutură.
La doar o jumătate de oră de mers cu trenul, Howth schimbă tonul. E un sat pescăresc elegant, cu baruri de fructe de mare și aer sărat. Pe chei, pescărușii stau de pază lângă tarabele cu pește proaspăt, iar puburile servesc aceleași două constante: stridii și Guinness. Stridiile,



crude și reci, au gust de mare direct, fără politețuri. Când le însoțești cu berea neagră, apare o armonie neașteptată: amărăciunea catifelată a spumei taie salinitatea, iar ecare înghițitură devine echilibru pur. E un ritual local care pare improvizat, dar e perfect reglat de generații întregi. Diminețile irlandeze au, însă, altă intensitate. Micul dejun complet e o instituție: ouă, cârnați, fasole, felii de roșii coapte, pâine brună groasă și, mai ales, black și white pudding. Două variante ale aceluiași concept, rude îndepărtate ale caltaboșului și sângeretelui de la noi, dar reinterpretate cu ovăz, condimente și o textură nă. Gustul e dens, consistent, fără să devină greu. E genul de mâncare care cere o zi friguroasă și o cafea amară. Irlandezii nu par să o trateze ca pe o extravaganță, ci ca pe o formă de confort.
Irlanda are o claritate aparte, gusturi precise, un echilibru între pământ și mare, între focul din fabricile de bere și frigul de pe coastă. Guinness, stridiile și micul dejun consistent sunt trei feluri de a spune același lucru: că în locurile unde plouă des, oamenii au învățat să transforme ecare gust într-o formă de căldură.






















copiii dau tonul performanței
la Sibiu Football Days
În weekendul 25-26 octombrie, Sibiul devine capitala fotbalului juvenil, odată cu cea de-a XIII-a ediție a evenimentului sportiv Sibiu Football Days. Cei mai talentați copii născuți în anii 2015, 2016, 2017, 2018 și 2019 vor intra





pe teren pentru două zile pline de fotbal, pasiune și dorință de a rmare. Meciurile se vor desfășura pe terenurile Municipal Sintetic, CFR și Pietricica. Evenimentul promite meciuri atractive, emoții intense și multă energie pozitivă, într-un cadru dedicat dezvoltării fotbalului juvenil. Înscrierile sunt în desfășurare, oferind echipelor oportunitatea de a face parte dintr-o experiență competițională memorabilă. Organizarea unor turnee de o asemenea amploare, cu participare numeroasă, chiar la Sibiu, reprezintă o reală mândrie pentru comunitatea locală și pentru organizatori. Aceștia sunt încrezători că atât echipele clubului Interstar, cât și celelalte formații locale vor avea evoluții remarcabile, demonstrând fair-play, ambiție și respect față de competiție. Competiția e organizată de Interstar Sibiu și co nanţată de Primăria Sibiu şi Consiliul Local Sibiu prin Agenda Sportivă.


Într-un oraș care respiră cultură și ra nament, Aria Sibiu a reușit să aducă o nouă dimensiune ideii de stil de viață echilibrat. Este mai mult decât un complex sportiv sau un centru de relaxare – este un spațiu dedicat sănătății zice, stării de bine și comunității. Un loc unde energia, liniștea și inspirația se întâlnesc în același timp. De la aparatele Technogym din sala de tness, la bazinele spectaculoase din Aqua Park și zonele de wellness ce te poartă într-o călătorie senzorială completă, Aria a devenit destinația preferată a sibienilor care vor să se reconecteze cu propriul corp și cu bucuria de a trăi frumos. Fie că alegi un antrenament intens, o sesiune de înot, o oră de yoga pe rooftop sau o zi de răsfăț în spa, ecare experiență este gândită în cel mai mic detaliu pentru a reda echilibrul dintre minte și trup. Unul dintre cele mai frumoase proiecte derulate recent este parteneriatul „Ora de Sport în Apă”, prin care elevii din Sibiu bene ciază lunar de o oră de mișcare în bazinul Aria. Inițiativa, realizată în colaborare cu Primăria Sibiu, arată dorința centrului de a investi nu doar în servicii premium, ci și în sănătatea generațiilor tinere. Pentru mulți dintre copii, acea oră de înot devine primul contact cu un stil de viață activ și conștient.
La Aria, relaxarea are forma apei, mișcarea are ritmul respirației, iar sănătatea devine un mod de a trăi. Este un loc care te inspiră să ai grijă de tine, să îți depășești limitele și, mai ales, să te bucuri de ecare clipă. Pentru că, până la urmă, adevărata stare de bine începe acolo unde îți acorzi timp să i tu însuți. Mai multe despre facilități și oferte pe ariasibiu.ro.








Sibiu open continuă în 2025 sub o nouă formă
După 13 ani în care Sibiu Open a fost cel mai important turneu de tenis masculin ATP Challenger din România, aducând la Sibiu sportivi de top din circuitul ATP, povestea continuă în 2025 sub o nouă formă. Ediția cu numărul 14 a Sibiu Open se va desfășura exclusiv pentru




copii U14 și juniori U21, păstrând însă aceleași standarde organizatorice și de desfășurare ca turneele ATP. Astfel, micii și tinerii jucători români au ocazia să trăiască experiența unui turneu profesionist, într-un cadru competitiv autentic. Scopul organizării acestui turneu pentru copii și juniori ține de continuitatea proiectului
Sibiu Open început acum 14 ani, de menținerea Sibiului pe harta tenisului la nivel înalt și cel mai important: pentru promovarea Sibiului ca centru de organizare a evenimentelor sportive de calitate. Juniorii mici, U14, au jucat între 11 și 14 octombrie, în timp ce turneul dedicat juniorilor mari U21 a fost programat pentru perioada 18-21 octombrie. Tabloul de 32 de jucători este deja complet, cu 14 jucători care au acumulat puncte importante în clasamentul mondial ITF al juniorilor.



Te poți aștepta la o perioadă destul de solicitantă, în care ai de făcut lucruri noi și, de asemenea, s-ar putea să e necesar să depui efort pentru a te adapta la anumite schimbări importante în domeniul tău de activitate.
Important este că la sfârșitul lunii poți să ai satisfacții mari
Nu este exclus ca veniturile să e subiect de dispută cu cineva, sau tu să i hotărât să îți revendici anumite drepturi. Ai grijă că nu ceri ceva imposibil, ca să nu îți irosești energia și timpul. Soluția ar putea să apară spre sfârșitul luni.
Este posibil să ai o mare satisfacție, să ai sentimentul că ești victorios în carieră sau în competiția cu alții care au ambiții similare. Este necesar să dovedești că îndeplinești anumite condiții, cum ar cunoștințele profesionale, competența și experiența.
Te preocupă în mod deosebit aspectul nanciar al muncii tale și că te străduiești să găsești un echilibru între pretențiile tale și dorințele celor care te plătesc, e că este vorba despre clienți ori despre angajator (după caz).
Este posibil să ți se împlinească o ambiție profesională sau un vis mai vechi de a ți se recunoaște meritele profesionale și de a avansat. Șansele sunt cu atât mai mari cu cât în ultima vreme ai dovedit că știi să îți folosești însușirile personale și competența și că meriți să i promovat.
Efortul depus și tenacitatea de care ai dovadă în ultima perioadă pot să îți aducă satisfacții importante spre sfârșitul lunii. Dacă până acum ai avut grijă să mai înveți câte ceva și să te perfecționezi, ai șanse mari să i remarcat de oameni importanți.
Parcurgi o perioadă în care ești motivat să muncești cât mai e cient, astfel încât să se vadă rezultatele concrete ale muncii tale, să i apreciat sau să îți îndeplinești un obiectiv. De asemenea, ai posibilitatea să îi ajuți pe unii colegi ori colaboratori, dacă par să e în di cultate.
Este de așteptat ca munca ta să e recunoscută și chiar să ai parte de aprecierile unor autorități. Ai posibilitatea să dovedești că ești un bun administrator de valori, că te pricepi să lucrezi cu oamenii și că ești creativ și ingenios.
Te străduiești să îți folosești energia într-un mod cât mai pragmatic și e cient. Este în interesul tău să cultivi relații armonioase, de cooperare, cu colegii. În caz contrar, un mediu de lucru tensionat te poate face să îți irosești energia și îți reduce productivitatea.
Sunt șanse mari să ți se recunoască anumite merite profesionale, ca urmare a efortului depus în ultima vreme. Devine foarte important modul în care te exprimi față de colegi, șe sau colaboratori. Ai grijă să nu devii prea caustic și să îți susții punctul de vedere cu insistență.
Mulți Săgetători dovedesc că pot harnici și ingenioși și că au ambiții mari în plan profesional. Este posibil ca veniturile tale sau comportamentul nanciar din trecut să e evaluate de o bancă ori de o instituție nanciară.
Este o lună extrem de favorabilă pentru a începe un curs de perfecționare. Este posibil chiar să te susțină și șe i, dacă au de câștigat din această specializare, dar nu neapărat. Important este ca înainte de a lua o decizie să îți clari ci ce domeniu ți se potrivește sau te atrage.

Iulia Lavu este knot designer și, din 2016, dă viață diverselor obiecte din funie textilă. Concepe și realizează atât obiecte de decor pentru casă, cât și produse de fashion – genți de plajă și pălării – precum și obiecte personalizate, împletite sau înnodate, dezvoltate în colaborare cu designeri, arhitecți sau chiar cu bene ciarii nali.
Când am întrebat-o pe Iulia de unde a deprins pasiunea pentru lucrul manual și designul de noduri, răspunsul ne-a purtat direct înapoi în copilăria ei, în Cisnădie – un oraș cu tradiție textilă: „Am învățat meșteșugul și dragul pentru lucrul manual încă
din copilăria petrecută în Cisnădie, alături de dădaca mea săsoaică, de la care am învățat să croșetez și să împletesc. Am crescut într-o familie de textiliști și alături de bunici care spălau, descâlceau, torceau lână și apoi croșetau ciorapi, mănuși și fumare.”
Până să ajungă să lucreze cu funie textilă și să transforme nodurile
în artă, parcursul profesional al Iuliei a traversat arii diverse și neașteptate: „Din anul doi de facultate m-am angajat ca practicant la subsidiara unei rme germane în domeniul automotive. După cinci ani am schimbat industria și orașul, project manager în Retail la București, iar după alți șase ani plecam în Germania ca manager de vânzări la o rmă producătoare de echipamente industriale de stocare a apei pentru rezerva intangibilă de incendiu.”
Întorcându-ne la meseria ei actuală, am întrebat-o pe Iulia cât de minuțios este procesul din spatele ecărui obiect . Ea ne-a povestit: „Aleg rul de bumbac, iută, lână sau poliester, pe care îl bobinez manual pe 12 ‘călăreți’ (așa se numesc bobinele de pe mașina de împletit funie), pe care îi montez apoi pe utilajul care îi rotește și împletește funia. Mă



așez la mașina de cusut și dau frâu liber imaginației. Aplic eticheta textilă pe produsele de home, iar pentru genți am ales un detaliu de cupru – un tub – pe care este gravat logo-ul meu.”
Pentru a înțelege mai bine ce tipuri de obiecte creează și cum reușește să împace propria viziune artistică cu dorințele clienților, Iulia explică: „Creațiile mele sunt împărțite în două categorii: cele de home deco și accesoriile fashion. Creațiile mele sunt în mare parte pe comandă. Fac produse la scară mică, îmi place să le personalizez, să îmi cunosc clientul, să povestesc cu el. Pun foarte multă energie și foarte mult su et în produsele pe care le cos, împletesc sau înnod.”
Pe nal, am vrut să a ăm unde pot admirate și achiziționate obiectele realizate de Iulia în magazine zice sau spații de design. Ea ne-a spus: „Am câteva articole reprezentative listate și în magazine zice: Jujube Atelier în Sibiu, în Constanța la Ra a, la DeViscri Shop și la Maison du Savon în București, și, bineînțeles, la mine în showroom. Colaborez cu birouri de design interior și arhitecți, care integrează funiile și împletiturile mele în proiectele lor – Matca Resort, Due Fratelli Village Resort, Éto Restaurant și, mai recent, eWok în Sibiu.”









31 OCT - 2 NOIEMBRIE 2025, SALA TRANSILVANIA, SIBIU, ROMÂNIA
3 CAMPIONATE MONDIALE DE DANS SPORTIV






















