Issuu

Drăguț Violeta

Onur Arslan

GHID RELIGIOS

ISLAM

CREȘTIN ORTODOX

CREȘTIN CATOLIC „European schools without stereotypes promoting the European inter culturality“ № 2016-1-RO01-KA219-024675 2016-2018 Romania, Costeșt-2017

Edited - Sule Muzaffer Buyuk Vocatonal and Technical Anatolian High School, Manavgat, Turkey ERASMUS+ AK2 PROIECT Parteneriat strategic între școli 2016-2018

Comisia

Europeană

este

responsabilă

pentru

conținutul încărcat sau trimis. Conținutul reflectă numai punctul de vedere al Comisiei Europene nu poate fi tras la răspundere pentru orice utilizare a informațiilor conținute în aceasta "

PROIECT FINANȚAT DE UNIUNEA EUROPEANĂ ISBN 978-973-0-27576-6 ROMANIA

Coordonator Profesor: Dna. Drăguț Violeta, Liceul Tehnologic Costești, România COORDONATORI PE CAPITOLE Profesori: Dna. Drăguț Violeta, Liceul Tehnologic Costești, România Dna. Anna Maria Lo Bue, I.I.S.S. "Carlo Maria Carafa" Mazzarino, Italia Dl. Onur Arslan, Sule Muzaffer Buyuk Vocational and Technical Anatolian High School, Manavgat, Turcia 1

Dna. Mandzhukova Evlogiya, Vocational School of Tourism “Mihalaki Georgiev”-Vidin, Bulgaria

Colaboratori Profesori: Dl. Onder Tarakci, Sule Muzaffer Buyuk Vocational and Technical Anatolian High School, Manavgat, Turcia Dna. Guner Kaya Bozkurt, Sule Muzaffer Buyuk Vocational and Technical Anatolian High School, Manavgat, Turcia Dna. Ghițulescu Daniela, Liceul Tehnologic Costești, România Dna. Telescu Violeta, Liceul Tehnologic Costești, România Dna. Stoian Preda Tatiana, Liceul Tehnologic Costești, România Dna. Sandu Mihaela Claudia, Liceul Tehnologic Costești, România Mrs. Caterina De Maria, I.I.S.S. "Carlo Maria Carafa" Mazzarino, Italia Dna. Tsetska Kamenova, Vocational School of Tourism “Mihalaki Georgiev”-Vidin, Bulgaria Dna. Albena Iordanova Mihaylova, Vocational School of Tourism “Mihalaki Georgiev”-Vidin, Bulgaria

Colaboratori ELEVI: Serena Mancuso, Ligotti Frederica, Ligotti Martina, Sbirziola Maria, Burcu Ay, Yigit Selda, Avcu Aișe, Ivanova Karolina Ludmilova, Kirilov Stanislav, Ivaglava Ilieva Iva, Grigore Eugen Marius, Tudor Mădălin Alexandru, Căpraru Florinel Ionuț, Ionescu Lorenlai, Turcu Bogdan Nicolae, Radu Valentin, Țărcuș Dumitru, Rădoi Alina Georgiana, Priu Florin and Dobroiu Codruț Daniel.

Editor Dl. Onur Arslan, Sule Muzaffer Buyuk Vocational and Technical Anatolian High School, Manavgat, Turcia Dna. Drăguț Violeta, Liceul Tehnologic Costești, România Dna. Ghițulescu Daniela, Liceul Tehnologic Costești, România

Corector 2

Dl. Onder Tarakci, Sule Muzaffer Buyuk Vocational and Technical Anatolian High School, Manavgat, Turcia Dna. Ghițulescu Daniela, Liceul Tehnologic Costești, România

Toate drepturile rezervate. Nici o parte din această publicație nu poate fi reprodusă, sub nici o formă sau în vreun fel, fără permisiunea scrisă a autorilor.

CUPRINS Islam.................................................................................................................................3 Sunnı................................................................................................................................ 3 Cele cıncı condıțıı ale ıslamuluı........................................................................................3 Cuvântul-ı shahadet..........................................................................................................3 Rugăcıunea.......................................................................................................................4 Ofranda............................................................................................................................4 Postul.............................................................................................................................. 4 Go hajj.............................................................................................................................4 Tradıțıı în ıslam............................................................................................................ ..4 Kırk çıkarma....................................................................................................................4 Tooth hedık......................................................................................................................5 Spălarea bebelușuluı de 40 de zıle...................................................................................6 Cırcumcızıa în relıgıa ıslamıcă...................................................... ..................................8 Ceremonııle de înmormântare la musulmanı....................................................................8 Spălarea morțılor...............................................................................................................9 După moarte......................................................................................................................9 Condolențe.........................................................................................................................9 Rămas bun luı hajj șı ceremonııle de întâmpınare...........................................................10 Festıvalele relıgıoase la musulmanı..................................................................................11 Sărbătorıle noastre relıgıoase............................................................................................11 Sărbătoarea Ramadan (bomboanelor)...............................................................................11 Sărbătoarea sacrıfıcıuluı....................................................................................................11 Noaptea relıgıoasă șı zıle specıale în relıgıa musulmană..................................................13 Ramadanul șı postul în ıslam.............................................................................................13 Ceremonııle de nuntă la musulmanı...................................................................................14 Cererea mâınıı feteı în ceremonıa de căsătorıe...................................................................15 Henna nıght.........................................................................................................................15 Ceremonıa de căsătorıe relıgıoasă.......................................................................................15 Alevı....................................................................................................................................16 Kervelık în alevı................................................................................................................. 17 Musahıplık în alevı............................................................................................................. 17 Ceremonıa funerală în alevı............................................................................................... 18 Nunta șı după nuntă............................................................................................................19 Postul muharrem (12 ımamurı)...........................................................................................21 Postul hızır în alevı.............................................................................................................22 Ceremonıa cem...................................................................................................................22 Creştınısmul........................................................................................................................24 Ortodoxısmul..................................................................................................................... 25 Dogma relıgıoasă................................................................................................................27 Sfânta Lıturghıe..................................................................................................................28 Decalogul/legea ıubırıı.......................................................................................................29 Bıblıa..................................................................................................................................31 Moartea șı ceremonıa înmormântărıı în bıserıca ortodoxă.................................................32 Înmormântarea....................................................................................................................33 Tradıțıı ............................................................................................................................ ..34 Căsătorıa în bıserıca ortodoxă............................................................................................35 Botezul în creștınısm..........................................................................................................37 Relıgıa catolıcă...................................................................................................................40 Sıstem de credınță...............................................................................................................41 Șapte mıstere ale bıserıcıı...................................................................................................42 Mısterul botezuluı..............................................................................................................42 Mısterul întărırıı.................................................................................................................42 Efkarıstıya..........................................................................................................................42 Cum să mărturısıțı.............................................................................................................42 Mısterul uleıuluı sacru.......................................................................................................43 Căsătorıa la catolıcı...........................................................................................................44 Căsătorıa conform legıı pedagogıeı..................................................................................45 Căsătorıa în Domnul.........................................................................................................46 Rămâı fecıoară de dragul suveranıtățıı luı Dumnezeu......................................................46 Ceremonıa de nuntă în bıserıcă........................................................................................47 Confırmarea soțılor..........................................................................................................47 Căsătorıı mıxte șı culte contrare.......................................................................................48

Ceremonıa de botez la catolıcı.........................................................................................50 Botezul ca secret..............................................................................................................50 Valıdıtatea sıtuațıeı botezuluı..........................................................................................50 Profetul Yuhanna (yahya)................................................................................................51 Botezul Domnuluı Isus....................................................................................................52 Mulțumıre........................................................................................................................52 Tatăl copıılor despre botez..............................................................................................52 Postul la catolıcı..............................................................................................................52 Rıtualul de comunıune....................................................................................................53 Sărbătorıle de Crăcıun....................................................................................................54 Moș Crăcıun...................................................................................................................56 Relıgıa protestantă..........................................................................................................57 Prıncıpalele caracterıstıcı ale secteı protestante.............................................................57 Secretele protestantuluı..................................................................................................58 Botezul...........................................................................................................................58 Evharıstıya.....................................................................................................................59

ISLAM Islamul este una dintre cele mai răspândite religii abrahamice bazate pe credința într-un singur Dumnezeu. Prin profetul Mohamed, Islamul a apărut și s-a răspândit în secolul al VII-lea. Islamul reprezintă musulmanul, adică a crede în credincioși, a crede în credință sau a se supune lui Allah. Uneori definiția lui Muhammadism sau a Muhammadismului preferată în surse non-musulmane nu este folosită de musulmani. Conform credinței islamice, versetele și surah care constituie Coranul, cartea sacră a islamului, sunt inspirate oral de Mohamed prin îngerul Gabriel. La baza islamului, tawhid constă în convingerea că acest concept înseamnă să creadă că Dumnezeu nu este soția lui Dumnezeu. Shiismul, care a câștigat diferențe politice și apoi teologice-conceptuale la început și sunniismul, care reprezintă principalul curent, constituie principalele secte islamice. Există multe secte în societățile islamice legate de credință și practică. SUNNI Conceptul sunnit este folosit în sensul că urmează Sunnah lui Mohamed. Cu toate acestea, această definiție nu înseamnă că ceilalți nu respectă doctrina profeților din secte (de exemplu, shihismul) sau că membrii acelei secte sunt de această credință. Din acest motiv, există unele grupuri care au apărut în epoca modernă. Kur'aniyun sau neo-salafism se numără printre sursele tradiției religioase. Adevarul Shi'i Shi'i susțin că urmează doctrina Profetului despre Sunnah. CELE CINCI CONDIȚII ALE ISLAMULUI Aceste condiții sunt: martiriul, rugăciunea, zakatul, postul și hajjul. Alte condiții decât martiriul sunt imitaționale, adică nu depind de principiile credințelor religiei, ci sunt condiții formale, comportamentale și de cult. Majoritatea cercetătorilor islamici au susținut că, dacă cine adoptă regulile pentru credințele religioase, se va considera un musulman și că 2

aspectele comportamentale și de spirit nu sunt obligatorii pentru credincioși. Unii savanți islamici au susținut că credința nu poate fi acceptată ca musulmană dacă nu se îndeplinește închinarea persoanei pentru că această credința este completă prin comportament și închinare. CUVÂNTUL-I SHAHADET Prima parte a Cuvântului-i Shahadet înseamnă nu există alt dumnezeu decât Allah, iar în a doua parte, se observă că Mohamed este copilul și Mesagerul lui Dumnezeu. Cuvântul-i șehadet înseamnă că această mărturie este explicată. RUGĂCIUNEA În înțelegerea tradițională a islamismului sunnit, cinci rugăciuni se desfășoară întro singură zi. În religia islamică, ei au fost recunoscători pentru binecuvântările lui Allah și își îndeplinesc dreptul asupra slujitorilor lor, o închinare care presupune să se roage și să ceară rugăciune prin stabilirea unei legături cu rabinul și îndepărtarea persoanei musulmane de rău și înșelăciune. Cultul cel mai important în religia islamică este menționat în multe feluri în Coran. Cu toate acestea, părerile și discuțiile foarte diferite privind cantitatea, forma și executarea rugăciunilor zilnice în Islam au continuat pe parcursul istoriei. OFRANDA În Islam, zakat este obligația care trebuie ăndeplinită de toți cei care trebuie să stea bine financiar și celor care sunt săraci sau nevoiași în fiecare an, sau funcționarilor publici care sunt colecționari zakat. Săracii nu trebuie să dea zakat. POSTUL În luna Ramadanului, care este a noua zi a lui Hijra, toți musulmanii încep să postească și postesc până când soarele se ridică la rugăciunea de seară și ocolesc dorințele spirituale și băutura. Postul nu este doar foame și sete. Scopul postului este răbdarea, mulțumirea și nafele. GO HAJJ Așa cum s-a afirmat în religia islamică, într-un anumit moment, credincioșii trebuie să meargă în Mecca pentru a venera pe Allah într-un mod special. Conform credinței islamice, lui Dumnezeu trebuie să i se facă această închinare o dată în viața de către persoanele care stau bine financiar. Musulmanii din întreaga lume se închină lui Allah într-un 3

mod voalat numit ihram. Cea mai importantă parte a acestei rugăciuni este aceea de a sta la baza Muntelui Arafat, de a face Kaaba (împreună cu musulmanii) și de a face Sa între Safa și Merve. TRADIȚII ÎN ISLAM-KIRK ÇIKARMA La patruzeci de zile de la naștere, se îndeplinwște tradiția care se numește "kırklama", și se aplică pentru a purifica copilul și mama, pentru a participa la adunare și a le proteja de boli și rău. Această practică este numită și "kırk çıkarma". Ceremonia de patruzeci de zile este făcută de o femeie care este considerată înțeleaptă, demnă, de încredere, având o viziune bună asupra vieții, poate fi un membru al familiei sau un prieten de familie. Această tradiție este o tradiție foarte veche și, din moment ce s-a schimbat în timp, există acum două practici diferite în legătură cu locul în care se face îmbăierea. În primul rând, scăldatul se face acasă dimineața devreme. Femeia care face baie va alege 40 de pietre și 40 de flori de sezon diferite pe drumul spre casă. După ce sunt fierte și sterilizate, sunt aruncate în apa de baie cu rugăciuni. În plus, bile albastre sunt puse în apă pentru a preveni ochiul rău, o piesă de argint reprezentând luna, o bucată de aur reprezentând soarele sunt, de asemenea, puse în apa de îmbăiere. În general, mama care va face baie va aduce aur, iar când pregătește apa, îl aruncă în apă, fără ca nimeni să o observe. Dacă mama care este responsabilă pentru baie nu și-a îndeplinit ablația, ea își îndeplinește ablația și își pune mâinile de 40 de ori în apă cu rugăciuni. Din această apă de îmbăiere 40 de pahare de apă sunt pentru mamă, 40 de pansamente pentru copil sunt separate, iar după ceremonia de îmbăiere, când se dorește o viață lungă atât pentru mamă, cât și pentru bebeluș, apa este turnată peste capetele mamei și ale copilului. Astfel, ceremonia este terminată. După ceremonie, copilul este îmbrăcat în haine noi. Mama poartă hainele cele mai elegante și este astfel gata să iasă în lume. În cea de-a doua tradiție de îmbăiere, ceremonia de îmbăiere se face în locul în care mama și copilul merg să viziteze proprietarul casei. Ritualurile sunt la fel ca în primul. Se obișnuiește să mergi la șapte case după ceremonia de baie de patruzeci de zile. Este important ca acea casă vizitată să fie o casă spațioasă și că locuitorii casei sunt indivizi care au o viață sănătoasă și fericită. Se crede că acest lucru aduce spațiu și sănătate pentru copil. În casele care vor fi vizitate, se oferă o jumătate de pahar de apă mamei care dorește să aibă o cantitate mare de lapte matern, iar mama trebuie să termine apa. În cele din urmă, unele daruri, cum ar fi făină, ouă, sare, zahăr, orez, cu diferite înțelesuri ale fiecăruia, care au fost înfășurate într-o cârpă sau șervețel din vremuri străvechi, sunt date copiilor de familiile gazdă. Însă astăzi sunt pregătite coșuri speciale care conțin aproape aceleași lucruri, cu o prezentare foarte elegantă. În acest coș se pot adăuga și alte cadouri diferite la cerere. Chiar și pentru una mai ornamentată și originală, unii oameni pictează ouăle pentru coșuri de ceremonie de 40 de zile. TOOTH HEDİK

"Hedik" este o mâncare pregătită prin gătirea grâului cu năut; "Tooth Hedik" este un obicei tradițional, care este sărbătorit atunci când un copil are primul său dinte. Această tradiție se desfășoară, în general, acasă cu vecini, rude și prieteni, care îi doresc dinți mai puternici decât copilul. Tradiția a fost practicată de secole în multe părți ale Anatoliei, deși arată diferențe care variază în funcție de regiune. Dentiția, unul dintre pașii importanți ai dezvoltării biologice a copilului, este bine primită cu bucurie în familie, iar rudele și vecinii sunt invitați să sărbătorească ziua. O bucată de hedik este turnată pe capul copilului așezat pe o grămadă sau o cârpă. În unele regiuni, șapte fire de grâu sunt strânse pe fire de cusut și dacă copilul este o fată, este atașat de părul ei și dacă este un bărbat este atașat la gât. Boabele turnate din "Hedik" sunt lăsate afară din casă pentru ca păsările să le mănânce, cu speranța că copilul va fi util atunci când crește. În această ceremonie tradițională, unele obiecte, cum ar fi cuțite, creioane, cărți, pâine, care reprezintă o profesie separată, sunt lăsate în fața copilului și, oricare ar lua copilul mai întâi, se crede că el / ea va face acea profesie în viitor. La sfârșitul sărbătorii, oaspeții dau copilului cadouri cum ar fi haine și jucării. Se așteaptă ca persoana care vede primul dinte al copilului să pregătească un cadou special pentru copil. Prin tradiție, creșterea sănătoasă și dezvoltarea copilului sunt împărtășite cu prietenii, rudele și vecinii.

SPĂLAREA BEBELUȘULUI DE 40 DE ZILE La patruzeci de zile de la naștere este practicată această ceremonie care este folosită pentru a trata copiii și mamele, pentru a participa la adunare și a le proteja de boli. Această practică este, de asemenea, numită "forking". Procesul presupune spălarea femeii și a copilului în ziua a 40-a cu aplicații diferite. În unele 5

regiuni se practică în zilele 7, 20, 30, 37, 39 și 41. Femeia nou-născută este numită "maternitate" sau "forties". Se crede că această ceremonie este valabilă timp de patruzeci de zile. Unele ceremonii sunt făcute timp la patruzeci de zile. Aceasta este cauza deteriorării stării de sănătate acopilului și a mamei. Se spune că există patruzeci și doi de copii cu lipsă maternă de dezvoltare în următoarele patruzeci de zile și în următoarele luni de la naștere: patruzeci de exemplare. Cele patruzeci de lucruri sunt că demonii, ginul și albinele dăunează mamei și copilului. Practici și obiceiuri pentru a preveni patruzeci de rele sunt: Cei doi, mama și copilul, nu merg pe străzi; este un păcat: atingerea diavolilor; nu merg la înmormântare. Femeia nu merge la nuntă. Femeile și copii care nu au patruzeci de zile nu ar trebui comparate. Dacă se întâlnesc, se intersectează unul cu altul schimbând patruzeci de lovituri, schimbă furculița sau butonul. Femeile obișnuiau să meargă una la alta. Când cele două femei care au născut recent s-au întâlnit, ele au salutat imediat. Dacă au un ac de siguranță în piept, butonul se rupe și este dat celeilate. Dacă copilul cuiva se îmbolnăvește, spun că acel copil a pățit asta pentru că s-au întâlnit. Când în casă există astfel de femei, nu poți să te întorci acasă. Dacă noua mireasă se îmbolnăvește sau dacă femeia și bebelușul se îmbolnăvesc, spun patruzeci. În timp ce dorm noaptea, așează un castron de apă pentru femei și copii și pun Coranul pe el. Patruzeci de zile nu se scrie mamei, copilul este acoperit cu galben. Mamele și bebelușii renunță la aceste practici după ce au trecut 40 de zile. Pentru că acum sunt curați. Dar bebelușul și mama nu ar trebui să abuzeze. Când copilul crește, patruzeci de pietre sunt colectate din gura apei care curge, pentru a fi puternic. Aurul este adăugat astfel încât bebelușul să fie frumos colorat. Argintul este legat astfel încât bebelușul să fie curat. Când copilul crește, inelele rămân de neegalat. Se adaugă margele astfel încât să nu poată atinge ochiul rău. Banii de metal vor fi adăugați pentru a vă face bogați. Când două femei se întâlnesc, acele și butoanele sunt schimbate astfel încât să fie protejate de rău. În timpul ridicării, hainele bebelușului se află în bazin. Se crede că ochiul rău va fi îndepărtat astfel. Mama ia copilul în brațe și stă în bazin. Apa este turnată împreună cu nucșoara. Instrumentul utilizat pentru turnarea apei este ținut de mâner. În cele din urmă, restul apei este turnat pe hainele lor, care sunt păstrate pe mamă și copil printr-o sită care păstrează obiectele 6

din interior. Motivul pentru utilizarea sitei este că obiectele rămân în sită și nu ajung la mama și copilul din apă. Când apa finală este turnată, tava este rotită în jurul copilului și a mamei de două ori și se spune: "Lasă să se ducă, să curețe". După terminarea procesului de ridicare: "Apei bune" i se spune o rugăciune. În timp ce înainte mama și bebelușul erau udați împreună, astăzi doar copiii sunt udați, iar mamele își iau propria ceremonie. După ceremonie, se sărbătoresc cele patruzeci de zile ale copilului tău. Oaspeții sunt bineveniți la masă. Apa în care s-a spălat se toarnă la rădăcina unui pom sau în apa curgătoare. Pietrele sunt așezate într-o grădină sau într-un loc unde pământul nu este atins.

Banii sunt distribuiți copiilor care așteaptă afară.

CIRCUMCIZIA ÎN RELIGIA ISLAMICĂ Istoria circumciziei este foarte veche. Pentru că este obiceiul profeților. De-a lungul secolelor, musulmanii au acordat o importanță deosebită pentru sărbătoarea de circumcizie a copiilor lor, pe care în general au considerat-o ca prima căsătorie în familie. Patul copilului este decorat. Sunt făcute multe pregătiri. În trecut, în ziua de circumcizie era îmbrăcat un copil, un cal era pregătit și copilul era pus în șaua de pe cal. Apoi erau vizitați sfinții, apoi se plimbau pe străzi bătând la tobe. Astăzi, acest lucru se face cu mașina în loc de 7

cal. Chiar și astăzi, chiar dacă nu mai are fosta sa glorie, acest obicei frumos continuă peste tot în același mod.

Sursa: www.dinimizislam.com

CEREMONIILE DE ÎNMORMÂNTARE LA MUSULMANI Cel de-al 57-lea verset al Coranului cu privire la sutra lui Ankebut subliniază acest citat inevitabil spus de fiu: "Toată lumea va gusta moartea". Într-un Hadith al Profetului, "Mormântul este o grădină din grădinile cerului sau o groapă din gropile iadului", iar credința că începutul urmează acum din mormânt este inclus în versetul persecuției mormântului din Islam. Potrivit Islamului, după ce corpul este îngropat, acesta putrezește și dispare; Dar spiritul trăiește pentru totdeauna, iar apoi învierea este piatra de temelie a Islamului. Cât despre cei păcătoși, numai Allah îi va ridica. Atunci ei vor fi întorși la Allah. " Potrivit islamului, după mort, nu este corect să plângem, să jelim; morții nu se pot odihni în mormânt din cauza doliului ținut de vii. Când o persoană moare, bărbia este legată, ochii închiși, hainele îndepărtate și acoperit cu o pânză subțire. SPĂLAREA MORȚILOR Potrivit credinței islamice, morții trebuie spălați. Trupul celui mort este așezat pe o suprafață. Apoi, rugăciunea este făcută celor morți. După ce rugăciunea se termină, se toarnă apa încălzită, părul și capul bărbos sunt curățate cu atenție. Apoi, este întors spre partea stângă pentru a spăla partea dreaptă, apoi spre dreapta pentru a spăla partea stângă. Unghiile și părul morților nu pot fi tăiate. Un bărbat este spălat de un bărbat, o femeie de o femeie. Femeia poate să spele corpul mort al soțului ei; Dar bărbatul nu-și poate spăla soția moartă. Rugăciunea funerară Înainte de a îngropa pe cei morți, oamenii fac rugăciunea funerară, mai întâi trebuie să fie pregătiți și să fie spălați pentru moarte. Este suficient pentru câțiva oameni din comunitate să efectueze rugăciunea funerară. Oricine cunoaște rugăciunea funerară o poate face. " DUPĂ MOARTE-CONDOLEANȚE Familia morților este vizitată de vecinii și rudele lor și li se spune: "Allah vă dă răbdare și revelație" Allah e Allah și Allah E Dumnezeu. După înmormântarea morților, profetul a spus: "Dacă fratele său suferă, Allah îl va îmbrăca în Ziua Învierii." Doliul este de trei zile; Dar cei care sunt mai departe pot veni mai târziu. În acest timp, vecinii vor aduce alimente la casa mortului. 8

ÎNGROPAREA CELOR MORȚİ "După rugăciunea de înmormântare este necesar să se sape mormântul cel puțin până la linia pieptului, iar când morții sunt îngropați, legăturile giulgiului sunt dezlegate și înclinate spre partea dreaptă". Dacă este o femeie moartă, este interzis ca femeile să intre în oraș, să construiască sau să decoreze mormintele, trebuie să planteze copaci ". Bibliografie: Prıncıpală Instıtuțıe Brıtanıcă. Ana Publishing, Istanbul 1986, 1987, 1988, 1989, 1990, 1991, 1992, 1993. Challaye, Felicien: Istoria religiilor, publicații Varlık, Istanbul El Elder. Traducere în limba turcă: Celal YENİÇERİ, Istanbul 1973. Feyizli, H.Tahsin: Oruç-Kurban în sistemele islamice și alte credințe, Ministerul Educației Naționale, Istanbul 1993. Hançerlıoğlu, Orhan: Dicționarul credințelor islamice, Remzi Kitabevi, ediția a doua, Istanbul 1994. Hançerlıoğlu, Orhan: Dicționarul credințelor mondiale, Remzi Kitabevi, II. Edition, Istanbul septembrie 1993. Larousse Enciclopedia Tinerilor: Meydan Gazetecilik ve Neșriyat Ltd.Ști. Istanbul 1977, 1978 Tümer, Prof.Dr.Günay, Küçük, Assoc.Dr. Abdurrahman: Istoria religiei, Publicații din ianuarie, Ankara 1988 Enciclopedia lui Yurt: Anadolu Yayıncılık, Istanbul 1982, 1983

RĂMAS BUN LUI HAJJ ȘI CEREMONIILE DE ÎNTÂMPINARE În zilele noastre, ceremoniile pentru sărbătorile Hajj și festivitățile Hajj sunt făcute doar de persoanele singure. În fiecare săptămână, a doua săptămână - cu cincisprezece zile înainte de Hajj, toată lumea dă daruri pelerinilor așa cum dorește. Aceste cadouri sunt lucruri precum lenjeria de corp, șosete și bani. Aceste daruri sunt date pelerinilor de către femei. Candidatul pelerin își face singur un cadou pentru el însuși scriind și interpretând un imn. Unii pelerini sunt duși la aeroport de rudele lor. Steagurile turcești atârnă pe autobuze și 9

mașini. Hacilar este binevenit în aeroport, în centrul orașului, în fața moscheii. Hajj vizitează pelerinii când vine acasă. Vizitatorii sunt date zemzemsuyu și ulei de pelerinaj și palmier în echipa zemzem. În plus, vizitatorii primesc cadouri, cum ar fi inele de argint, covoare de rugăciune. După aproximativ 10 sau 20 de zile, li se dă "mâncare pelerinilor" în funcție de starea existenței lor. Aceste feluri de mâncare pot fi preparate cu supă, supă, fasole, carne gătită sau năut, pilaf și grâu, precum și invitații la masa de nuntă. Bibliografie: inventarul culturii și turismului din Isparta, A. Kılıç, Isparta: Direcția Provincială pentru Cultură și Turism, 2011 FESTIVALELE RELIGIOASE LA MUSULMANI SĂRBĂTORILE NOASTRE RELIGIOASE Sărbătorile religioase pe care le celebrăm sunt zilele noastre pline de bucurie, care sunt importante și sacre în religia noastră. Două festivaluri sunt sărbătorite în Islam: Sărbătoarea Ramadanului și Sărbătoarea Sacrificiului. SĂRBĂTOAREA (BOMBOANELOR)

RAMADAN

Ramadanul este un festival de trei zile sărbătorit la sfârșitul lunii. Motivul pentru celebrarea festivalului Ramadan sunt recompensele pe care le primim ca urmare a postului și a altor închinări ținute împreună în aceeași lună. Toată lumea o sărbătorește, iar copiii sunt îmbrăcați în cel mai frumos mod; oamenii se vizitează reciproc, părinții dau bani copiilor, bomboane, ciocolată și baclava sau alte deserturi sunt servite oaspeților.

SĂRBĂTOAREA SACRIFICIULUI Există un motiv istoric pentru sărbătorirea festivalului de sacrificiu. El este Profetul. Fiul lui Ismael, pe care Avraam Profetul l-a iubit atât de mult din inimă, este omul a cărui viață s-a sacrificicat de dragul lui Allah. Dumnezeu, care are compasiune și milă atât de mare, cu siguranță nu l-a lăsat pe Ismael să fie sacrificat, ci ia ordonat să taie un berbec în loc.

Ca semn al dragostei și al afecțiunii pentru Dumnezeu, musulmanii sărbătoresc timp de patru zile în timpul sărbătorii sacrificiului. Ei împart carnea animalelor sacrificate cu prietenii și cei care au nevoie de ea.

În zilele Domnului, mila și compasiunea lui Allah coboară în inimile oamenilor. Oamenii devin mai toleranți și îngrijiți.

Sursa: Y.Doç.Dr. Ali Kuzudișli

NOAPTEA RELIGIOASĂ ȘI ZILE SPECIALE ÎN RELIGIA MUSULMANĂ Nopțile musulmane sunt nopți sacre. Aceste nopți sunt numite "Kandil Geceleri". Qandil nu se află în practica profeților. Începând cu secolul al III-lea după Hijrah, festivitățile au început în cercuri mistice. Din Selim, minaretele au fost arse cu lămpi de petrol și au fost numite după lămpile cu ulei. "Noaptea Kadir este mai bună decât o mie de luni". Qandil este noaptea în care se fac rugăciunile de noapte, se spune Coranul, se fac rugăciunile și se adună salawatele. Serile cu lumină de lumânare sunt determinate pe baza Calendarului Hijri, care este un calendar lunar. La fel ca și celelalte calendare Hijri, noaptea, Kandil Geceleri vine tot înainte de sfârșitul zilei. Este explicat în Hammamian Tafsiri cu privire la corespondența dintre nopți la început și nu după zi: Semnificația Coranului este: "Vom aduce noaptea în zi", zice Domnul, "vom zgâria ziua de la o zi la alta ca să dezvăluim fraților și unirii noastre și oamenii vor cădea în întuneric. Într-adevăr, atunci când soarele apune, luăm ziua și întunericul o acoperă. "Adevărata este ziua, ziua vine după ea. Ziua lui Ashure Ziua lui Ashour este a zecea zi a lunii Muharrem, prima lună a calendarului Hijri. Multe evenimente importante din această zi sunt considerate a fi realizate și sunt evaluate în această zi. Va fi și închinare în timpul Muharramului. Kadir Noapte Este timpul când Coranul începe să fie dezvăluit lui Mohamed de către Dumnezeu prin Gabriel. Mirac Kandili Miracul este momentul ascensiunii lui Mohamed. Mevlid Kandili Mevlid Kandili sau Veladet Kandili sunt cea de-a 12-a aniversare a lui Mohamed bin Abdullah, profetul religiei islamice și, în același timp, luna Hijri Rebiulevvel. Regaip Kandili

Regaip Kandili, Hicri se întoarce seara, care conectează prima aniversare a lunii Recep. Berat Kandili Berat Kandili este ziua care conectează a 14-a zi de Sabat în a 15-a zi. Bibliografie: Calendarul islamic, Coranul, Yasin Tafsiri Hammâmî Traducere, Trans. Ali Eren, Editura Yasin RAMADANUL ȘI POSTUL ÎN ISLAM 1. Această lună este luna lui Kadir, când musulmanii sunt inspirați de primele versete ale Coranului. Nu se știe în ce zi este, dar a 27-a noapte a Ramadanului este considerată noapte Kadir. În primele trei versete ale domniei lui Kadir, care este epoca 97 a Coranului referitor la noaptea lui Kadir, într-adevăr l-am trimis în noaptea lui Kadir. Noaptea lui Kadir este mai bună decât o mie de lumină. Numit. Musulmanilor li s-a interzis să mănânce și să bea și să se afle într-o relație sexuală între amurg înainte de răsăritul soarelui și crepuscul după răsăritul lunii din această lună, în timpul căruia a fost ținut Ramadanul oruc. 2. Potrivit lui Surat al-Baqara, Coranul a fost trimis lui Muhammad, profetul islamului, care a început în Ramadan, iar musulmanilor li s-a ordonat să păstreze "postul" în această lună. Versetul relevant este următorul: 3. Pentru Coranul din Ramadan, Coranul, care distinge între dreapta și vest, se găsește în îndrumare și dovezi. Deci, oricine sunteți în această lună, să postiți. Accidentele se întâmplă în alte zile, în numărul de zile în care nu puteți posti fiind bolnav sau pe drum. Allah dorește pentru voi comoditatea, nu dorește dificultăți. El vrea, de asemenea, să completați acel număr și să-l glorificați așa cum v-a arătat el. Umulurki, mulțumesc!" 4. Cei care postesc în timpul lunii Ramadanului sunt chemați să mănânce alimentele pe care le mănâncă la o anumită oră înainte de răsărit și în timpul acestei mese. La sfârșitul zilei, când ritualul de seară este citit și ritualul este deschis, mâncarea care este mâncată în acest timp se numește iftar. Bibliografie: Bukhari-Ibn-Ismail, Abdallah-Muhammad, "Sahih Bukhari - Cartea 031 (Cartea Postului), 124th Hadith". Hadithcollection.com. Arhivele au fost arhivate pe 19 martie 2016. Accesat: 25 iulie 2012. Musulman-Ibn-Habaj, Abul-Hussain, "Sahih Muslim - Cartea 006 (Cartea Postului), 2378. Hadith". Hadithcollection.com. A fost arhivat de la sursa pe 23 mai 2016. Accesat: 25 iulie 2012. İslâm Fıkıh Ansiklopedisi, Prf.Dr.Vehbe Zuhaylî, Cilt 3 sayfa 189-190 Hak Dini Kur'an Dili, Elmalılı M.Hamdi Yazır, Cilt 1 sayfa 539-540 CEREMONIILE DE NUNTĂ LA MUSULMANI Cultura turcă are un patrimoniu istoric foarte bogat în ceea ce privește tradițiile și 13

ceremoniile căsătoriei. O atenție deosebită este acordată îndeplinirii acestor tradiții, care sunt diverse. Astfel, acest important eveniment de viață este trecut prin societate în cadrul tradiției și este asigurată o conformare cu sistemul de valori. Conviețuirea non-maritală nu este considerată acceptabilă chiar și astăzi. Indiferent de natura și amploarea ceremoniilor de căsătorie, este importantă înființarea familiei pe o cale legitimă. Tradițiile și ceremoniile legate de căsătorie în țara noastră, deși prezintă privilegii locale, au în continuare caracteristici similare în ceea ce privește liniile lor principale. CEREREA MÂINII FETEI ÎN CEREMONIA DE CĂSĂTORIE În această etapă, bărbații din familie sunt solicitați ca o cerință a structurii familiale tradiționale. În mediul rural, tatăl băiatului, rudele apropiate și bărbații din sat sunt considerați delegați să meargă la casa fetei pentru a îndeplini formalitățile fetei. Comanda lui Allah este cerută de tatăl Profetului și de prietena lui. Nu este obișnuit ca tatăl ei să spună imediat da. Cu toate acestea, natura opiniei oferă ceva informații despre gândul fetei. La următoarea vizită făcută, răspunsul devine clar. Se exprimă așteptările fetei și condițiile pe care le-a prezentat. HENNA NIGHT Una dintre cele mai comune tradiții de căsătorie în tradițiile noastre este henna night. Această ceremonie, ținută înainte de nuntă, are loc la casa fetei. Rudele sunt chemate, vecinii și prietenii lor. Noaptea de henna este atât tristă, cât și veselă. În unele regiuni, o ceremonie similară este de asemenea ținută de băiat. Doar invitații de sex masculin participă la această ceremonie ținută în casa bărbatului.

CEREMONIA DE CĂSĂTORIE RELIGIOASĂ În trecut, căsătoria imam a fost luată sub formă de wiki-uri oficiale. Astăzi, căsătoria imam este doar menținerea obiceiurilor tradiționale. 14

Panglica roșie care leagă talia miresei este conectată la talia mirelui de tatăl sau fratele miresei înainte ca mireasa să-și părăsească casa. În unele surse se spune că mireasa va fi adusă la talie cu o panglică roșie, iar salavat și tekbir vor fi aduse și talia va fi înfășurată de două ori și va fi conectată la a treia. Se știe că această panglică roșie, care este atașată de mijloc, reprezintă virginitatea și puritatea. Sursă: http: //notoku.com/turk-kulturunde-evlenmenin-onemi-ve-evlenmegelenekleri/#ixzz4fBLs3PLS, accesată la 20 martie 2017 ALEVI-TRADIȚIILE ALEVI Acesta este numele dat denominației zealantului care aparține lui Hazrat Ali și îl menține. Cei care cred că Imamul este dat direct lui Allah de către Allah și Profet sunt numiți «Shia-i Aleviyye». Aceasta este credința în învățăturile sectei. Alevismul, care mai târziu se împarte în multe ramuri, constituie prima mișcare de secesiune religioasă în Islam. Secta "Șapte Imamuri" sau "Ismail" este una dintre ele. Ei spun musulmanilor că se consideră "yezit". Ea cuprinde principiul moralității bazat pe "mână, limbă, talie". Cea mai comună țară este Iranul. Alevismul crede în cel de-al doilea Islam, care este cel mai popular printre sunniții din Turcia. Spre deosebire de încrederea lui Al-Muhammad în sunniți, Ahl al-Bayt este o credință bazată pe cele douăsprezece imame, completate cu Allah-Muhammad-Ali în Alawism. Există diferite secte în Alevism. Bektashismul este cea mai cunoscută sursă anatoliană. Bektashismul nu definește întregul Alevism deoarece este o sectă în Alevism. Cea de-a doua sursă a căilor lui Alevi Road și zilnic a lui Erkanin este sursa scrisă. Cu toate acestea, ca o consecință firească a vieții sociale a acestor mase, lucrările scrise pe care le posedă sunt, de asemenea, foarte limitate. Din cercetările pe care le-am făcut în satele Alevi și cărțile (Cönkler) care sunt în cea mai mare parte în casele bunicilor, Manakıb-i Imam Cafer-i Sadık, Hutbe-i Düvaz-deh İmam / Manakib-Seyyid Safi știm că există o broșură intitulată "Scrisoarea trimisă de Sayyid Abdulbaki Efendi lui Erenlere Muib, credincioși deplini în Dergah-ali", manuscrise (otomane) numite Makalat-i Hacı Bektaș-i Veli și numele Vilayet. Cu toate acestea, sunniții au avut numeroase instituții de învățământ în contextul vremurilor medievale și al relației șeic-muride în decursul secolelor, iar sute de lucrări au fost primite în acest fel. Delegații din Bektashi au fost instituționalizați în ceea ce privește activitățile și instrumentele educaționale, astfel încât să nu poată fi comparate cu cele ale 15

soldaților Alevi. Sute de lucrări de piele au fost găsite în parcuri, și numai satele Alevi aveau cărți lucrate manual în casele Dede. Alevismul este o modalitate de a avea un punct comun cu secta Doisprezece a Shiismului, care se ghidează după trilogia lui Allah-Muhammad-Ali și Ahl-i Bayt, Twelve Imams. Alevismul este unitatea existenței care este principala credință care trebuie examinată. În Alevism există o credință că Dumnezeu este în tot ceea ce este în lume, inclusiv omul. Alevismul este o modalitate mistică de maturizare mentală, care cuprinde dragostea în loc de frică de Dumnezeu, acționează pe baza dragostei umane, acceptând natura Coranului, nu forma. Este o modalitate de a face credința în dragostea omului, în propria lui limbă, în muzicitate, în dragostea sa, prin faptul că el crede în nemurirea omului, pentru că se manifestă în om și în mâinile sale și în închinarea sa. KERVELIK ÎN ALEVI Toți vecinii au venit la casa de circumcizie să ureze de bine. Între cel care invită și invitații kirveler, daruri încărcate au fost luate și date. Din acest motiv, în general, toată lumea și-a făcut propriul echilibru ăn daruri. Kirvelik are loc între oamenii și familiile care se iubesc și sunt convinși că vor continua acest lucru ca generații. Cu alte cuvinte, voința părților este de a fi un muritor. Între timp, pentru a menține ostilitățile între familii, pentru a menține pacea și prietenia este de asemenea practicată. După ce părțile sunt reconciliate și conectate unul cu celălalt prin caritate, ostilitatea sfârșește. În acest sens, ea are și o asigurare sacră a actului de pace. Scopul este de a reduce la minimum eroarea, de a vă menține în viață voastră socială, prietenia, frăția. Kirvelik apare ca una dintre legăturile spirituale și obiceiurile sacre în acest scop. Când toate acestea sunt luate în considerare, nu există absolut nici o mențiune despre căsătoria dintre oameni și familiile lui Alevis în societate. Kirvelik este sacru și plin de compasiune. Hz. Muhammad este integrat cu dragoste și respect față de Mustafa și cei doisprezece imamuri și continuă pentru viață și pentru totdeauna. Omul credincios este acela care confirmă trilogia lui Hak-Muhammad-Ali, care aprobă unitatea lui Hakka, care transformă pacea socială în viață exprimându-și angajamentul față de tradiția lui Ahl al-Bayt. În timpul acționării Kirvelik, persoanele sau familiile sunt obligate să dea doisprezece kurzi unii altora în scopul de a exprima cei doisprezece imami. Deci, ei au primit o mărturisire, luând trandafiri, intrând prin ușa mărturisirii. Acum, ambele familii încearcă să își îndeplinească continuu sentimentele și obligațiile reciproce de dragoste, respect și solidaritate. MUSAHIPLIK ÎN ALEVI Müsahiplik este folosit în Alevi în sensul fraternității. Această fraternitate este o relație socială stabilită în afara "frăției sângelui", "rudenie prin sânge". În timp ce "rudenia" bazată pe "legătura de sânge" este în mod necesar o rudenie, acest gen de rudenie este o relație total voluntară. Müsahir spune: Când doi prieteni care sunt de acord cu bună-credință decid să devină "frați Yol", mai întâi familiile și soții lor trebuie să profite de aceast lucru.

Descoperirea se face o dată cu excepția cazului în care una dintre părți este moartă. Se face cu o singură persoană în viață. Esasta trebuie să fie căsătorită și adoptată în căsătorie, acordul este esențial. Astăzi însă, această condiție nu este implementată pe deplin. Nivelul educației, statutul social și structurile economice trebuie să fie compatibile între ele. Dacă acest lucru nu se întâmplă, pot apărea probleme în viitor. Desigur, cel mai important lucru este că cei doi oameni și partenerii lor trebuie să se descurce foarte bine. Soțiile lor devin frații acestora, iar copiii lor devin proprii lor copii. Copiii unchi cu legături de sânge, mătușă, copii ai căror părinți se căsătoresc încă nu se pot căsători între ei. Nicio căsnicie cu ei. Există o soră între profeți atât în sensul religios, cât și în sensul social. În fraternitatea formată din legăturile de sânge, părinții nu sunt responsabili social unul pentru celălalt, deoarece trăiesc în case separate. Cu alte cuvinte, frații nu sunt responsabili pentru greșelile lor. Portofelele sunt separate. Ajută. Dar ei nu sunt la fel de obișnuiți ca făcătorii. Pe de altă parte, cele două părți sunt responsabile pentru greșelile și recompensele fiecăruia. Aproape totul este comun, cu excepția onoarei. Cu alte cuvinte, această fraternitate stabilită are o treabă mai incluzivă și responsabilă în ceea ce privește responsabilitatea socială și împărtășirea decât frăția în sânge. Portofelele sunt aceleași în cazul iluziei. Gândirea separată este cea mai mare slăbiciune. Aplicați celor doi candidați care se angajează voluntar. Ei își exprimă intențiile. Bunicul cheamă și întreabă în prezența martorilor condițiile. Dacă bunicul crede că aceste condiții sunt corecte, le va accepta. Citește rugăciunea, luând starea de primire a rugăciunii. De asemenea, el spune despre dificultățile de a fi un frate din spate. În concluzie. 1 - Vă veți ajuta reciproc până când veți muri. 2 - Nu vei minti, nu vei mânca ce este interzis. 3 - Vei avea viața în mâinile tale. 4 - Ești responsabil pentru vina unuia dintre păcatele tale. De aceea vă veți împiedica unul pe celălalt de la a comite o crimă. Mai târziu, bunicul face Cem o seară, care începe în vară. Dacă acești doi entuziasmați sau alți oameni entuziasmați sunt implicați, ei vor fi uniți împreună cu ei. Candidații se alătură cu partenerii lor. Ei poartă rochii albe, fără cusur. Vor avea o ceremonie. În zilele noastre, este în mare parte stabilită la vârste mici și nu există ceremonie. Dar este în mâna tinerilor noștri să mențină în viață această tradiție care s-a pierdut în timp. Dacă o așezare Alevi, de exemplu, se consideră a fi benefică pentru toți cei care trăiesc în sat și dacă prozelitul are o viață legată de aceste principii, atunci așezarea va fi format o structură socială în care există unitatea societății în general, toleranța frăției, pacea socială, diviziunea economică. CEREMONIA FUNERALĂ ÎN ALEVI

începutul activităților sociale sunt ceremoniile prilejuite de moarte. Există o bună cooperare în privința evenimentelor funerare în sat. Neînțelegerile în contextul evenimentelor funerare încetează să mai existe, iar toți vecinii participă la ceremonie mai mult decât sătenii din jur. Înmormântarea se face întrun loc răcoros când este nevoie să se aștepte perioade lungi. Aceste așteptări au adus momente emoționale comunității. Când este timpul să se ridice sicriul, se aduce sicriul din casă într-un spațiu deschis și se plasează pe un suport pregătit. Acesta a fost spălat cu apă curată încălzită în cazane. Când un bărbat este îngropat, bărbații au fost întorși și spălați de bărbați. Acest lucru a fost făcut de femei. La trei zile după moarte, hainele care aparțin celor morți sunt spălate și uscate. La șapte zile după ce mortul este îngropat, o masă este dată pentru sufletul mort. Patruzeci de zile mai târziu, rugăciunea este citită. În iunie, se construiește o piatră funerară și se pune pe mormânt. În ciuda vieții orașului, ridicarea morților și îndeplinirea responsabilităților față de aceștia este o tradiție continuă. În plus, pentru ajutorul familiei în momentul înmormântării, familiei îi este oferită și posibilitatea de a colecta bani și de a susține familia pentru costurile suportate pentru înmormântare. NUNTA ȘI DUPĂ NUNTĂ

Conform acestor tradiții, îi avem pe adulții căsătoriți. Aceste linii îi vor duce înapoi în trecut și vor oferi tinerilor informații despre viața satului. Un tânăr sau o fată nu poate fi sigur niciodată că vrea să se căsătorească sau să iubească pe cineva. Poate că ar putea să treacă pe lângă căsătorie. Bătrânii decid când și cu cine se vor căsători. Cu toate acestea, bătrânii nu le cer părerea sau spun că este un genocid. Cu excepția unor exemple foarte rare, nimeni nu a putut trece peste asta. Pentru că viața unui sat închis domină, ar fi o mulțime de căsătorii consangvinizate. Căsătoriile îndepărtate erau rare. Titlul nu mai este disponibil. La data nunții, invitația este făcută rudelor și rudelor apropiate ale ambelor părți din satele înconjurătoare. A venit și ziua de nuntă. Partea mirelui se îndreaptă spre partea fetei cu o ceată de oameni. Dacă casa fetei este în alt sat, oaspeții care merg la ea sunt distribuiți într-un mod care să fie echilibrat. Există 2-3 pași în procesul de nuntă. Toți vecinii din partea fetei sunt invitați la cină în timpul nunții. Firește, acest fel de mâncare are un înțeles simbolic. Oaspeții care au fost distribuiți vecinilor pe partea miresei au o masă bogată. Este o chestiune de onoare să îi întâmpinăm cu plăcere pe acești oaspeți. Toți oaspeții și gazdele participă la cina de nuntă. Pe drum și dimineața, tobele cântă și toată lumea sub formă de cercuri fac halay. Hemna miresei este arsă în casa nunții târziu noaptea. În loc să se pregătească henna, vor aduce mireasa din spatele unui cort. Cu toate acestea, fratele mirelui nu deschide ușa cortului, el solicită un cal, o armă, o haină. El nu va renunța niciodată dacă nu îi este dat. Fiind implorați, cererile sunt reduse, fie se dau ceva bani, 19

fie o dorință i se va îndeplini după ce a fost dată mireasa. Tatuajele cu henna sunt traduse de tinerele fete ale satului, în timp ce fata se întoarce în casa lor, iar rudele miresei se îneacă de plâns. Henna este aplicată pe mâini și picioare, este finalizată. Rochia miresei este împodobită, mireasa este îmbrăcată cu o îmbrăcăminte de dantelă, o formă de con pe cap și e acoperită pânză de mătase colorată. Există, de asemenea, probleme cu încălecarea calului. O altă sumă de bani este dată și mireasa este pusă pe cal. Echipajul începe să se întoarcă de pe calea pe care o urmează. Procesul de nuntă ajunge lângă casa mirelui. Mireasa a fost adusă și în fața ușii în fața casei. Mirele ridică mărul în buzunar cu mâna dreaptă, se face că îi cade de trei ori în jos, dar face un pas înapoi fără să îl arunce și face același lucru. În a doua rundă, mărul mirelui vizează vârful conului de pe capului mireei. El este aplaudat cu mare entuziasm. Prăjiturile au fost aranjate în sală și au împrăștiat bani în anumite locuri. Toată lumea servește. Să apuci ceva de la ei este un adevărat noroc și o fericire. Mireasa este lăsată cu atenție în jos, este ajutată să intre în casă. Mirele pregătește o capcană pentru mireasă. Intrarea în casă este blocată cu o mătură, etc. Dacă mireasa nu se comportă cu atenție și nu este avertizată înainte, ea poate să nu vadă acest obiect. În acest caz, ea este considerată nesăbuită și nerecunoscătoare. Dacă ridică măturea și pune cuibul, primește titlul de mireasă inteligentă. Nunta s-a terminat. Nu se vor vedea cu nimeni timp de aproape o saptamana. Va fi cu mirele luni și ani împreună cu bătrânii. Mireasa care poartă costum local normal nu li se arată bărbaților și mai ales socrului între cinci și douăzeci de ani, iar când îi vede, își trage baticul peste nas și doar ochii ei sunt vizibili. Nu vorbesc cu ei în același timp, sunt de acord cu aceștia prin semne. Ei nu-și pot iubi copiii lângă bătrânii lor, nu pot să-l ia cu ei. Până în anii 1980, familiile erau numeroase. Bunica, bunicul, soțiile, nepoții, uneori ajungând la un număr de 20-30. Deoarece controlul nașterii nu a fost cunoscut, fiecare cuplu a avut de la un copil până la 10-15 copii în funcție de fertilitatea lor. Dacă familia nu are copii atunci când îi doresc, ei merg să găsească un răspuns. Dacă rezultatul nu este găsit, vina este asociată femeii. Pentru a scăpa de acest sentiment de vinovăție, femeia avertizează cu privire la toate sfaturile periculoase, inclusiv la medicamentele soțului ei. Nimeni nu s-ar gândi nici măcar o clipă că motivul infertilității ar putea fi de la bărbat. Până în anii 1960, accesul la medici pentru astfel de subiecte a fost imposibil și considerat o rușine. Soția venea la femeile care au născut să ceară sfaturi. Nu era permis ca pruncul să fie arătat nimănui sau să fie scos fără să fie bine învelit. Acest obicei este legat de moartea unei femei sau a unui copil în timpul perioadei de maternitate.

POSTUL MUHARREM (12 IMAMURI)

Potrivit calendarului Hijri al Sărbătorilor Sacrifice, Zilhicce începe în a 10-a zi a lunii. Se numără 20 de zile începând cu prima zi a sărbătorii de sacrificiu. În seara zilei de 20, Muharrem intenționează să ocupe Orucu și începe postul. La sfârșitul celor 12 zile Muharrem Orucunu este făcut și distribuit. Nu există, de asemenea, niciun timp iftar desemnat. Seara, când soarele coboară și se vede întunericul, se deschide postul. Practica de a se ocupa de sahara de noapte nu este în Muharrem Orucu. Ceva este învins seara. Muharrem nu are voie să joace în epoca întrupării, cuțitul și sculele de tăiere nu sunt manevrate, ceremoniile de nuntă-logodnă-circumcizie nu se fac, jertfa nu se poate face și carnea este invincibilă. Pentru a simți setea martirilor de la Karbala, ei nu beau apă, nu merg în locuri de divertisment, nu au păr și barbă. La fel ca atunci când pierzi una dintre rudele tale, dacă suferi de durere și de zile triste din pricina durerilor lui. Exact asta se întâmplă în timpul a 12 zile de post. Astăzi unele dintre ele nu sunt puse în aplicare. De exemplu, faptul a avea o barbă. Apa nu este băutură pură. Nevoia de apă a organismului este acoperită din alimentele reînnoite, băuturi lichide cum ar fi ceai, cafea, băuturi răcoritoare, suc de fructe-ayran. Alevismul consideră că esența nu este asociată formalității. Nu poate fi separat de calea rațiunii și a cunoașterii. Este important ca imamul Hüseyin și ceilalți martiri ai lui Kerbela să sufere dureri și dificultăți în creieru și inima lor. Trebuie să gândești ca ei, să trăiești ca ei, să crezi așa cum fac ei. Zalme este să se opună și să oprească opresorul. Esența este loialitatea și să trăiești uman și onorabil. Să fii demn de ei. Să mori înainte de a muri este să trăiești după ce mori. Viața nu trebuie să fie moartă. Mâine este fața deschisă a ceea ce ai înaintea prezentului. Minunile onorabile pe care le părăsesc când mor se eliberează. POSTUL HIZIR ÎN ALEVI În calitate de camarad al lui Khidr, Yetiș Ya Khidr, Khidr nu crește în mulțime. După cum se poate înțelege din aceste idiomuri folosite de popor, Khidr este un salvator care se grăbește să-i ajute pe cei nevoiași, pe cei care au nevoie. Conform credințelor poporului, o persoană muritoare a ajuns la misterul morții. În Alevi, restaurantul Khidr este gătit, iar Khidr este sacrificat și împărțit cu vecinii.

Alepul a postit trei zile în timpul lunii Khidr, a făcut Khidr Cem și a sacrificat. În fiecare an, în 13-14-15 februarie, Khidr Orucu este ținut în zilele lui. În această perioadă, sunt făcute vizite de familie, intențiile oruca sunt făcute, iar după cină, postul se desfășoară până a doua zi până în ziua următoare. În general, atunci când este ținut în timpul iernii, din cauza sezonului, oamenii sunt alături în așezările mici din Anatolia (în sate și mezile). Sazlar se joacă, zicători sunt spuse și se vor spune bărbați și femei care sunt legați de Hizir Hizilahiselam. Fetele tinere și băieții, gospodarii își mențin intenția și dorm. Cei necăsătoriți așteaptă vise de noapte pentru a le da apă. La sfârșitul postului se face cărbune și se distribuie vecinilor. CEREMONIA CEM Ceremonia se bazează pe fundațiile căii Alevi; Este o aplicație foarte complexă. Această practică este, în general, de natură religioasă, dar implică atât funcția de închinare a poporului, reînnoirea ruinei, acțiunea de spălare, precum și interogarea socială și individuală. Când se face cemul; Muzica este planul frontal. 12 În timpul practicilor numite slujire și inclusiv respectarea celor 12 imamuri, poezie, muzică, samah, vin în minte. Ceremoniile rituale sunt un domeniu educațional, precum și un fenomen religios. În aceste ceremonii în care educația publică este dată într-o anumită disciplină, afacerile mondiale ale lui Alevis sunt de asemenea puse sub semnul întrebării. Cemler, în special în timpul Imperiului otoman, a lucrat de asemenea ca instanțe ale poporului alevi. Aleviții nu au mers niciodată la curțile statului otoman pentru a-și rezolva problemele. Cineva care a recurs la această cale ar fi considerat fond și exclus din societate. Atât problemele personale, cât și problemele familiale nerezolvate și problemele de colectare a acestora sunt discutate și rezolvate în societate. Soluția nu ar fi problema. Cei care nu se supun lui Karar se confruntă cu sancțiuni sociale. Scopul acestor lucruri este de a "muri" și nu de a muri; A fost să o împiedice. "Cel entuziast" care are dreptul de a pretinde este declarat și exclus. O caracteristică a lui Jemin este că permite oamenilor să plătească datoriile omului. Criminalii nu vor fi luați niciodată. Un ucigaș poate intra în moschee și se poate ruga, dar nu poate intra niciodată. Această atitudine se naște cu scopul de a preveni infracțiunea de la început. Jemde, există și copii în funcție de locația lor. În unele domenii astăzi, copiii nu sunt luați, dar acest lucru este greșit ... Mai târziu. Cem este bunicul. Alevisul este chemat, în general, pentru oameni (întrebând, cerând adevărul).

Cem este făcută în scopuri diferite. Cel mai important dintre acestea este lucrul de a anunța eticheta. În acest sens, oamenii se manifestă. Trebuie văzut că problemele juridice și sociale ale acestei persoane în această lume trebuie să fie clarificate, să fie curățate în fața lui Allah, adică să dea socoteală lumii celeilalte în această lume. În anumite zile ale anului, altele decât cele închinate zeilor, există locuri construite pentru a comemora bătrânii Alevi. În afară de acestea, există și o mulțime de discuții, în special în timpul lunilor de iarnă. Acestea, sunt în general destinate învățării și formării tinerilor Alawi. Ceremoniile alevismului variază de la o regiune la alta, chiar de la practicanți la practici, precum și din ianuarie până în ianuarie. Una dintre cele mai importante trăsături ale lui Alevis este că ei sunt avocații turci în Anatolia. Oricum, alevismul chemat poporului a trebuit să folosească limba turcă, limba poporului. Din acest motiv, rugăciunile citite în ceremonii au fost create și în limba turcă. Aceste apeluri turcești, uneori numite "rosebugs" și rugăciune în unele locuri; Asemănător cu altele, de la regiune până la regiune, chiar de la vechi la nou. Scopul principal în Jem este educația umană. Alevi au făcut această educație, folosind arta, prin aducerea elementelor umane în prim plan. Motivul pentru care ceremoniile religioase Alevi sunt numite cem se datorează faptului că toți copiii se reunesc și sunt implicați în eforturile religioase, sociale și artistice. Doisprezece proprietari de servicii în Jem: 1 - Bunicul (numit și Sercem. 2-Ghid (Ajută participanții care sunt în starea de spirit și participă la gem) 3-Observatorul (Oferă coordonarea și calmul) 4- Çerağcı (Delilci) (Çerağın -Delilin- ardere, însărcinată cu iluminarea pieței.) 5 - Zakir (Saying, dazaz, ebraică) De obicei sunt trei oameni, jucători de sazi.) 6 - Ferrash (Car-Broom va ajuta, dacă este necesar, va ajuta) 7- Sakka - İbriktar - (Sakka distribuie apa.) 8 - Fumătorul - Victima - (Se uită la sacrificiu și la mâncare). 9 - Propulsor - Semahci - (Sema-makeri.) 10 - Peyik (Cem va informa vecinii) 11- Iznikci (Se uită la curățenia casei.) 12 - Garda (ei își vor păstra casa în siguranță și îi vor aștepta). CREŞTINISMUL

Dacă creștinii sunt declarați pe scurt, Yahshuah (Isus) crede în învățăturile și practicile lui Hristos. Punctul de plecare al credinței; Când Yahshuah este Mesia, Fiul lui YHVH (esența spirituală), singurul dumnezeu care a creat pieptul, adică gloria YHVH menționată în textul YHVH în cartea lui Isaia, capitolul 40, Să-l accepți ca Dumnezeu. Creștinii cred că "învățătura, practica și viața lui Isus Hristos sunt descrise pentru prima dată în Biblie." În al doilea rând, și în calitate de "credincioși", acceptă persoane numite Tatăl Bisericii, care au condus prima biserică, pe care apostolii i-au ridicat cu "autoritatea apostolică". În general, denominațiile creștine sunt separate de clan: Ortodox, catolic și protestant. În închinarea creștină a kamoy este cunoscută în general ca "a merge la biserică duminică și a face mărturisire preoților", dar aceasta este un sens foarte restrâns. În primul rând, închinarea creștină se bazează în primul rând pe inimă. Dacă persoana care se numește creștin nu are sentimentele și gândurile corecte în inima sa, acțiunile pe care le face sunt nevalide din partea lui Dumnezeu, dacă arată bine. Închinarea este întreaga mișcare, gândire și sentimente gânditoare, spirituale, acțiuni, care sunt peste tot, oriunde, cu tot sufletul, cu toată inima și cu toate acțiunile lor pentru a-I mulțumi lui Dumnezeu. Pentru a merge la biserică duminică, să fiți botezați, să vă rugați, să mărturisiți păcatele preoților este partea parțială a întregului care tocmai am menționat, unele rezultate. Așa cum este explicat în secțiunea din versetul 29 până la versetul 33 din cartea lui Markos din Biblie, cea mai mare poruncă a creștinismului este; YHVH, Dumnezeu (Elohim), este să iubim cu toată puterea noastră, cu toată mintea noastră, cu toată inima noastră. Al doilea este să-l iubim pe aproapele nostru ca pe noi înșine. Cuvântul vecin folosit aici înseamnă "toți ceilalți dar nu voi". Potrivit cuvintelor lui Iahshuah (Isus) Mesia din Biblie, acesta este rezumatul cuvintelor întregii legi și ale profeților. Toată credința se bazează

pe această doctrină de bază; Dragoste. O diferență care distinge credința creștină de alte credințe și religii este învățătura "harului". Potrivit credinței creștine, nu se poate salva cu propriile sale gânduri, acțiuni și spiritualitate. Mântuirea nu este succesul omului, ci lucrarea lui Dumnezeu. Păcatele sunt iertate de Dumnezeu prin ispășirea sacrificială a lui Dumnezeu Hristos pe cruce. ORTODOXISMUL Este una dintre cele trei mari denominațiuni ale creștinismului ortodox. Celelalte două denominațiuni sunt catolicismul și protestantismul. Bizantinul care s-a despărțit de Roma în 1054 și nu o recunoștea, a adus ortodoxismul în bisericile de est care i-au fost atașate. Apoi s-a răspândit între slavii, ruși, bulgari, sârbi, aceste denominațiuni. Conform credinței Ortodoxiei, fiecare biserică din lume este independentă. Patriarhul șef ortodox este singurul președinte al acestor biserici independente. La începutul credințelor teoretice ale acestei secte vine asocierea tatălui, fiului și tatălui-fiului-Sfântul Duh. Calitățile divine și umane ale lui Isus nu pot fi separate. Spre deosebire de catolicii care cred că sufletul Ierusalimului se naște numai de la Bab, tatăl și fiul s-a născut să accepte denominația. Ei susțin plasarea de icoane, picturi sacre și sculpturi și își umple bisericile cu ei. Ortodox (cuvântul grecesc "orthos" exprimă sensul "credinței corecte", care a devenit realitate prin combinarea credințelor corecte și a"nouăzeci de credințe". "Denominația Bisericii Răsăritene este persoana care urmează această sectă". Alte două secte din afara ortodoxiei sunt catolicismul și protestantismul. Ortodoxia s-a despărțit de Roma în 1054. Ortodoxia este întreaga doctrină și gânduri care sunt ferm atașate tradițiilor în orice domeniu, potrivite hotărârilor bisericii legitime. Termenul "ortodox" este folosit pentru musulmanii sunniți în limbile occidentale pentru a însemna credința corectă. Aproape orice biserică care nu acceptă că este greșită în lumea creștină se recunoaște ca fiind "ortodoxă". Ortodoxia este temelia Hz. El îl duce la Isus. Ortodoxia, IX. De atunci a început să se răspândească printre slavi. În același secol, bulgarii și sârbii au acceptat și ei Ortodoxia. Biseric a Ortodoxă Rusă a fost transformată într-o Patriarhie după revoluția din 1917. Deteriorarea relațiilor dintre bisericile de est și 25

cele occidentale este, de asemenea, un punct de cotitură. Cel mai mare conducător spiritual al Ortodoxiei este patriarhul ortodox Jihan (Patriarhul Echinenik) care se află la Istanbul (Fener). În mâinile turcilor din Imperiul Bizantin, Patriarhia a servit ca instituție oficială a relațiilor ortodox-otomane. Când Sultanul Mehmet Cuceritorul a cucerit Istanbulul (1453), a luat patronajul Patriarhului, împiedicând astfel o alianță catolico-ortodoxă și două biserici să formeze un singur front împotriva Imperiului Otoman. Alți patriarhi ai ortodoxiei sunt Alexandria, Ierusalimul și Antakya. Neconcordanțele religioase în timp au dus la diviziuni în Biserica Ortodoxă Răsăriteană. Biserica Ortodoxă din Istanbul, ortodoxă greacă; Armean ortodox; Siriacul este împărțit în trei ramuri principale, ortodoxe. Grecii Istanbul; Armenii sunt Erevan; Sirienii au luat și Mardin ca centru. Principalele caracteristici ale Ortodoxiei pot fi enumerate după cum urmează: l. Patriarhul este spiritual. 2. Papa, Hz. Isus nu este demn, poate greși pentru că este om. 3. Rühul-kuds a ieșit din Tatăl prin Fiul său. 4. În istoria creștinismului, doar primele șapte consulate (325-787) sunt valabile. 5. Hz. Mary, Hz. Imaginile sacre ale lui Isus și ale sfinților (ikona) merită respectate. 6. Fiecare țară se poate închina în limba sa. 7. Crucea este făcută de la dreapta la stânga, brațele trebuie să aibă o lungime egală. 8. Eliminați răul, poporulse alătură răului. 9. Confirmarea trebuie făcută imediat după botez. 10. Călugărul, episcopii și patriarhii nu se pot căsători. Preoții, pe de altă parte, se pot căsători. 11. A'raf, o tranziție spre viața din cele ce urmează, este un loc de așteptare scurt pentru persoana păcătoasă. Închinarea este făcută numai lui Allah. Icoanele au fost folosite o vreme ca mijloc de închinare. Se poate spune că nu există nici o biserică ortodoxă fără o icoană. Conform credințelor sale, Isus Hristos este în fruntea bisericii. El este proprietarul pământului și al cerului. Potrivit Ortodoxiei, Biblia și tradiția Bisericii sunt sursa și sursa credinței. Rugăciune zilnică, săptămânală și anuală, și post, credincioși în Hristos. Întotdeauna pare să vă reamintească viața lui Isus. DOGMA RELIGIOASĂ Învățătura Fiului lui Dumnezeu Întrupat a fost atât consemnată în scris de Sfinții Apostoli – cât și trasmisă prin viu grai – de Acesta- prin intermediul predicilor, pildelor și minunilor săvârșite - fapt continuat de ucenicii Săi. Întrucât Sfinții Apostoli – nu doar au scris învățătura dumnezeiască primită – ci au și mărturisit-o popoarelor – ceea ce s-a trasmis prin 26

viu grai – a fost consemnat în Sfânta Tradiție, deoarece încă din primele veacuri creștine au început să apară și învățăturile greșite cu privire la Cuvântul dumnezeiesc – ereziile – care vor fi combătute prin stabilirea și consemnarea în scris a învățăturii de credință – fapt realizat prin intermediul Sinoadelor Ecumenice. Așadar dogmele sunt hotărâri luate în cadrul unui Sinod Ecumenic- a unui sobor care de exemplu a avut loc așa cum aflăm din Sfânta Scriptură la Faptele Apostolilor Capitolul XVI, versetul 4„și când treceau prin cetăți, învățau să păzească învățăturile rânduite de apostolii și de preoții din Ierusalim” - la Ierusalim și la care au participat atât Sfinții Apostoli cât și prezbiteri bisericii din cetatea Sfântă. Dogmele - sau învățătura de credință – vor fi stabilite în mod clar în cadrul celor 7 Sinoade Ecumenice (Niceea 325, Constantinopol 381, Efes 431, Calcedon 451, Constantinopol 553, Constantinopol 680-681 și Niceea 787) susținute în Biserica Primară (de răsărit și apus), respectate întocmai de Biserica Ortodoxă. Principala dogmă a Bisericii Ortodoxe este cuprinsă în Crez sau mărturisirea de credință și se referă la învățătura cu privire la Sfânta Treime – Dumnezeu Unul în Ființă și Întreit în Persoane și la cea cu privire la însușirile Bisericii. Astfel în Biserica Ortodoxă mărturisim credința Într-un Singur Dumnezeu – dar Întreit în Persoane: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul, Dumnezeu Sfântul Duh – fiecăruia revenindu-I câte o lucrare cu privire la lume: Dumnezeu Tatăl este Creatorul, revenindu-i lucrarea de creare a lumii; Dumnezeu Fiul este Mântuitorul, revenindu-i lucrarea de mântuire a neamului omenesc; Dumnezeu Duhul Sfânt fiind Sfițitorul întucât îi revine lucrarea de sfințire a lumii. Cu toate acestea, deși fiecărei persoane îi revine o lucrare cu privire la lume și celelalte 2 Persoane divine participă la lucrarea celelilte Persoane Divine. Asftel, deși Tatălui îi revine lucrarea de creare - aceasta se realizează prin Cuvânt prin care-L înțelegem de fapt pe Fiul – iar Duhul Sfânt se purta asupra creației – sfințindu-o; la lucrarea de mântuire a neamului omenesc realizată de Fiul – participă și Tatăl și Duhul Sfânt - de exemplu la Botezul acestuia săvârșit de Sfântul Ioan Botezătorul – deși El nu avea nevoie de Botez- fiind Fiul lui Dumnezru Întrupat - totuși îndeplinește Legea Vechiului Testament – întrucât era și Om – acest eveniment biblic este cunoscut sub denumirea de Teofania Domnului. când se aude glasul Tatălui Ceresc ce-L mărturisește pe Fiul și Duhul Sfânt se coboară asupra Sa în chip de porumbel – prin urmare avem descoperirea Sfintei Treimi: Glasul Tatălui, Fiul în Iordan, Duhul Sfânt luând chip de porumbel; Mântuirea s-a realizat prin : Întruparea, Nașterea, Răstignirea (Jerfa), Învierea, Înălțarea la cer, trimiterea Duhului Sfânt (Cincizecimea). La lucrarea de Sfințire a lumii săvârșită de Duhul Sfânt participă și Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul – fapt concretizat în fiecare din cele 7 Sfinte Taine ale Bisericii : Botezul, Mirungerea, Euharistia, Spovedania, Cununia, Preoția și Maslu. Biserica creștină a fost întemeiată de Însuși Fiul lui Dumnezeu Întrupat în chip nevăzut prin Jertfa Sa pe Cruce și în chip văzut prin trimiterea și pogorârea Duhului Sfânt în chip de limbi de foc asupra Sfinților Apostoli la 50 de zile de la Învierea Sa. Însușirile Bisericii creștine pe care le mărturisim în Simbolul Credinței sunt : Una – întucât Unul este Întemeietorul ei; Sfântă – întrucât Sfânt este Dumnezeu; Sobornicească – hotărârile luate în cadrul Bisericii se iau în sobor și Apostolească – fiind întemeiată pe temelia Sfinților Apostoli – aici includem și succesiunea apostolică- trasmiterea harului divin prin Sfânta Taiă a Preoției de către Sfinții Apostoli prin punerea mâinilor asupra capului unor bărbați credincioși și virtuoși. Astăzi episcopii la rândul lor sunt cei care săvârșesc Sfânta 27

Taină a Preoției , precizând în același timp faptul că Săvârșitorul nevăzut al Sfintei Taine este Arhiereul suprem, adică Iisus Hristos - Fiul lui Dumnezeu Întrupat. O altă dogmă esențială a Bisericii Ortodoxe se referă la Pururea Fecioria Maicii Domnului, care este Născătoare de Dumnezeu, adică teotocos. În acest sens trebuie precizat că la Bunavestire, când Îngerul Gavriil aduce Vestea cea Bună Fecioarei și implicit lumii întregi- aceasta acceptă cu smerenie ,Întruparea Fiului lui Dumnezeu fiind lucrarea Sfintei Treimi și realizându-se în taină. SFÂNTA LITURGHIE Sfânta Liturghie este slujba slujbelor întrucât Cerul și Pământul se unesc, avându-L în centrul său pe Arhiereul Suprem - Iisus Hristos - Fiul lui Dumnezeu. Sfânta Liturghie cuprinde: Liturghia catehumenilor - a celor chemați, la care pot participa și încă cei nebotezați; Liturghia credincioșilor la care participă doar cei botezați - în mijlocul său aflându-se Epicleza, săvârșirea Tainei Sfintei Euharistii, când la invocarea Sfântului Duh prin rugăciunile înălțate de către preot - Acesta se pogoară asupra Cinstitelor Daruri - pâinea și vinul amestecat cu apă călduță - prefăndu-le în Trupul și Sângele Mântuitorului - cu care se împărtășesc atât preoții, cât și credincioșii, care în prealabil și-au mărturisit păcatele în Sfânta Taină a Spovedaniei și și-au făcut Canonul (rugăciunile). Sfânta Liturghie este comuniunea omului cu Dumnrzeu și cuprinde o întreagă simbolistică a gesturilor săvârșite de către preot în cadrul ei, dintre care precizăm: ieșirea preotului cu Sfânta Evanghelie ținută în sus - închipuie ieșirea Mântuitorului la propovăduire la vârsta de 30 de ani, iar lumânarea purtată înaintea acesteia îl închipuie pe Înaintemergătorul Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul; ieșirea cu Cinstitele Daruri și așezarea lor, pe Sfânta Masă din Sfântul Altar, de către preot, închipuie ultimul drum spre Ierusalim, pe care avea să-l facă Hristos înainte de Jertfa Sa pe Cruce, iar momentul Epiclezei - închipuie Cina cea de Taină, care a avut loc în Joia din Săptămâna patimilor: Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor.” (Matei XXVI, 26-28) De fapt, acum este momentul esențial al Sfintei Liturghii - înaintea căruia se mărturisește credința prin rostirea Crezului, de către toți credincioșii adunați in Biserică, iar după acesta urmând rugăciunea domnească, Tatăl nostru, predica preotului și împărtășirea credincioșilor cu Trupul și Sângele Mântuitorului, care prin Jertfa Sa a adus, în mod obiectiv, mântuirea întregului neam omenesc, oferindu-o în mod gratuit, tuturor oamenilor, nu pentru vreun merit al acestora, ci din Iubire, iar fiecare om conlucrând în mod subiectiv, numai dacă dorește, cu Dumnezeu, prin participarea și însușirea Sfintelor Taine, devenind următor lui Hristos. Să nu uităm că fiecare ființă omenească poartă în sine chipul lui Dumnezeu, fiind chemat să ajungă la asemănarea cu Acesta. Prin urmare, Dumnezeu Fiul S-a făcut om pentru ca omul să se îndumnezeiască. 28

DECALOGUL/LEGEA IUBIRII Decalogul cuprinde cele 10 porunci descoperite de Dumnezeu lui Moise – și au rolul de a limita păcatul, care se înmulțise după căderea protopărinților Adam și Eva în păcatul stămoșesc. Dacă Adam a primit de la Dumnezeu o singură poruncă: să nu mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului, Moise va primi 10 porunci pentru a le da poporului său și implicit întregii lumi. Acestea au fost scrise de Dumnezeu pe două table de piatră pe care Moise însă le va sparge când, coborând de pe muntele Sinai,va găsi poporul ales închinânduse la vițelul de aur - acestea păstrându-se apoi în Chivotul Legii. Primele patru porunci din decalog se referă la Dumnezeu și la relația omului cu Acesta: "Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine! Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam, Şi Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deşert numele Lui. Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale, Iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine,” (Iesire XX, 2-10), iar următoarele șase, privesc omul și relațiile interumane: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie. Să nu ucizi! Să nu fii desfrânat! Să nu furi! Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău! Să nu doreşti casa aproapelui tău; să nu doreşti femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui şi nici unul din dobitoacele lui şi nimic din câte are aproapele tău!" (Iesire XX, 12-17) Datorită faptului că a fost descoperit de Dumnezeu, Decalogul ridică pooorul evreu din punct de vedere moral, el devenind la acea dată, superior, în ceea ce privește Legea Morală, față de celelalte popoare păgâne. Deoarece evreii ajung să dezvolte prea mult decalogul, ajungând la peste 600 de legi, 29

iar Hristos S-a Întrupat pentru a împlini și în același timp a desăvârși Legea Veche, aduce Legea Iubirii, care va fi cuprinsă în două porunci : "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta". Aceasta este cea dintâi poruncă. Iar a doua e aceasta: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi"( Marcu XII, 30-31) Creștinii, de astăzi și din toate timpurile, sunt datori să împlinească atât Decalogul, care nu a fost desființat de Fiul lui Dumnezu, ci desăvârșit, cât și Legea Iubirii dată nouă de Acesta, mai mult chiar, descoperindune-o, nu numai prin cuvântul evanghelic, ci și prin Jertfa Sa pe Cruce și în fiecare Sfântă Liturghie. Dacă fiecare dintre noi ne-am jertfi propriile dorințe egoiste și ne-am lăsa cuprinși de iubirea dumnezeiască, atunci am vedea cu adevărat Chipul lui Dumnezeu din fiecare om, indiferent de ceea ce este el, de ceea ce face, de cum face, de naționalitatea sa, de apartenența religioasă, că este bărbat sau femeie și am împlini Cuvântul dumnezeiesc din Sfânta Liturghie care ne îndeamnă la dragoste creștinească față de aproapele nostru, devenind treptat Una cu Hristos, urmându-L întru toate. Cum ne purtăm în Biserică În Biserică, creștinii ortodocși respectă o anumită rânduială, astfel doar bărbații iau cuvântul, atunci când este necesar, iar femeile se ocupă cu păstrarea curățeniei, bineînțeles, în afara sfintelor slujbe, când împreună ascultă cuvântul dumnezeiesc și rugânduse. De asemenea, în timpul sfintelor slujbe, bărbații se așează în dreapta cum intrăm în Sfânta Biserică, îmbracamintea fiind cuviincioasă, iar femeile se așează în partea stângă, purtând fustă lungă, bluză cu mânecă lungă și capul fiind acoperit, fapt ce simbolizează smerenia și ascultarea, avându-o ca exemplu pe Maica Domnului, care avea tot timpul capul acoperit, așa cum o vedem reprezentată și în Sfintele Icoane. Înainte de a merge la Sfânta Liturghie, creștinii ortodocși se pregătesc prin rugăciune, nu mămâncă și nu beau apă, se împacă cu toată lumea, iertându-și reciproc greșelile, vin din timp la Sfânta Biserică, pentru a se putea închina, fără să deranjeze pe ceilalți credincioși, întâi la Sfânta Icoană a Mântuitorului, apoi la cea a Maicii Domnului și la cele ale sfinților. Pregătirea pomelnicului se face din timp, în cadrul acestuia fiind trecuți atât cei vii, cât și cei adormiți. Iar apoi cu o lumânare aprinsă va fi dat preotului la Sfântul Altar, pentru a-i pomeni la Sfânta Liturghie, astfel încât toți credincioșii să fie într-o comuniune desăvârșită cu Arhiereul Suprem, Iisus Hristos. În timpul slujbei, credincioșii stau în picioare sau în ghenunchi, iar cei bolnavi sau neputincioși pot lua loc în strană, scaunele de lângă pereții interiori ai bisericii, participând la rugaciunile înălțate către Dumnezeu. După ce se termină Sfânta Liturghie, preotul dă binecuvântarea de ieșire și îi miruie pe credincioși, anuntând programul sfintelor slujbe din săptămâna în curs. Tot în cadrul Sfintei Biserici sunt organizate de către preot, împreună cu credincioșii, actele filantropice, agapele creștine și catehezele.

BIBLIA 30

Biblia este cunoscută și sub denumirea de Sfânta Scriptură sau Cartea Sfântă a creștinilor. A fost alcătuită în secolele I – II după Hristos, cuprizând atât cărțile scrise sub inspirația Duhului Sfânt de către proorocii, patriarhii și regii Vechiului Testament, care deși în număr mare – necunoscându-se în mod direct și trăind în timp diferit, cu câteva secole înainte de nașterea Domnului – scrierile lor cuprind aceeași învățătură – dumnezeiască, cât și pe calea Noului Testament. Prima carte a Sfintei Scripturi este Facerea – iar ultima Apocalipsa, scrisă de Sfântul Evanghelist Ioan. Toate scrierile Vechiului Testament (39 cărți canonice plus 14 cărți bune de citit) vestesc venirea Izbăvitorului promis de însuși Dumnezeu, protopărinților noștrii Adam și Eva și pregătesc omenirea pentru acest eveniment care va avea loc la „plinirea vremii” sau la vremea potrivită când lumea va avea să fie pregătită, adică când avea să conștintizeze neptința ridicării din starea de păcat. Acest Izbăvitor – nu va fi altul decât Însuși Fiul lui Dumnezeu întrupat, care încă dinainte de crearea omului – în virtutea atotștiinței dumnezeiești - deodată cu propunerea Tatălui Ceresc – acceptă această lucrare de mântuirea a neamului omenesc – fapt profețit în cărțile Vechiului Testament. Biblia cuprinde și Noul Testament - alcătuit din 27 de cărți canonice scrise de Sfinții Apostoli – prin urmare Biblia Ortodoxă cuprinde în total 80 de cărți. În România, Sfânta Scriptură a fost tradusă și tipărită în întregime în anul 1701 – traducerea începând în timpul domniei lui Șerban Cantacuzino, fiind finalizată în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu - iar în istorie este cunoscută ca Biblia de la București din 1688 – anul începerii lucrărilor de traducere. Așadar, Biblia cuprinde Vechiul Testament și Noul Testament. În Vechiul Testament se ascunde Noul Testament iar în Noul Testament se deschide și împlinește ceea ce s-a vestit în Vechiul Testament – cele două cuprizând învățătura dumnezeiască – în primă parte fiind revelată de Dumnezeu prin proorocii, patriarhii și regii Vechiului Testament, care sub inspirația Duhului Sfânt au scris despre Cuvântul lui Dumnezeu, iar în ce-a de-a II a parte – însuși Fiul lui Dumnezeu Întrupat – desăvârșește revelația dumnezeiască îndeplinindu-o până la ultima cirtă – căci Iisus Hristos din Nazaret este evreu prin nașterea sa – devenind și întemeietorul creștinismului prin Jertfa Sa pe Cruce și trimiterea Duhului Sfânt asupra celor 12 Apostoli la cincizeci de zile de la Învierea Sa. În Biserica Ortodoxă, Biblia se păstrează in mod autentic, neschimbându-se nici un cuvânt și bineînteles, neadăugându-se nici unul, iar tipărirea acesteia se face doar cu binecuvântarea Prea Fericitului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, în cazul țării noastre, fapt specificat pe prima pagina, sub titlu. Credincioșii pot citi acasă din Sfânta Scriptură, dar nu o interpretează, explicațiile primindu-le în Sfânta Biserică, prin predica preotului.

MOARTEA ȘI CEREMONIA ÎNMORMÂNTĂRII ÎN BISERICA ORTODOXĂ În primii ani ai Bisericii, când un credincios murea, psalmii și divinizatorii au fost citiți, către Dumnezeul cel viu. Ceremonia funerară, care este folosită astăzi, se bazează pe 31

secolul al V-lea. De-a lungul timpului, la această ceremonie au fost adăugați diferiți psalmi și pelerini și continuă să fie una din multele slujbe ale lui Kilisen. Biserica Ortodoxă Influența teologică a ceremoniei funerare asigură de asemenea că adevărata natură a vieții și a morții este gândită și înțeleasă într-un mod sănătos. Următoarele au loc la înmormântare A) Oferă o analiză mai profundă a sensului și scopului vieții prin moarte, B) să fie capabil să facă față gândirii morții și să înțeleagă după moarte, C) Pentru un creștin, ne amintește că moartea nu este sfârșitul, că ar trebui să ne gândim mai profund la mântuire și la viața veșnică, D) Credincioșii s-au consolat cunoscând emoția enormă care se formează după un om iubit. Citită la înmormântări, rugăciunea spune relația dintre credincios și Dumnezeu și relația dintre persoana decedată și Dumnezeu. Această ceremonie se referă la faptele ființei umane; Această viață este plină de slăbiciuni și că lumea este împodobită cu minciuni născocite, direcționează inimile și mințile noastre să se gândească la binecuvântările unice și la valoarea unică a Împărăției lui Dumnezeu. În același timp, cu un suflet plin de regret, părinții și credincioșii își închină mila eternă lui Dumnezeu. Fiecare sanctuar al credinciosului se face pe baza doctrinei învierii, deoarece promisiunea Domnului Isus Hristos este aceasta. ÎNMORMÂNTAREA Biserica Ortodoxă are o ceremonie liturgică la înmormântare și constă din închinăciuni, rugăciuni și citiri biblice. Ordinea este după cum urmează: În casă sau în noaptea dinaintea funeraliilor se spune în Biserică Trisagion (de trei ori sfânt). Ziua funerară, funeraliile sunt așezate pe soclu, iar în ceremoniile memoriale, Trisagion este spus din nou. În urma funeraliilor, preotul se duce la cimitir. În cimitir, preotul reamintește imnul Trisagionului și le amintește oamenilor despre învierea celei de-a doua veniri a lui Hristos și despre învierea morților, care este promisiunea Domnului către oameni. Moartea, din punct de vedere ștințific, înseamnă încetarea funcților vitale ale trupului, însă noi știm că omul este o ființă dihotomică alcătuită din trup și suflet. Datorită păcatului neascultării, deși omul a fost creat spre viață veșnică – și având capacitatea de a ajunge la asemănarea cu Creatorul său, a trebuit să cunoască moartea aceasta fiind consecința păcatului strămoșesc și modul prin care Dumnezeu a limitat timpul de săvârșire a păcatelor personale, întrucât după ce moare omul nu mai poate păcătui, ci rămâne în starea în care l-a găsit acest moment. Din punct de vedere creștin – moartea este trecerea spre veșnicie, așa cum nașterea este trecerea din viața intrauterină în ceea ce numim noi astazi viața de zi cu zi. Spuneam că omul este dator să treacă prin moarte atât cu sufletul, cât și cu trupul. Pentru creștinul ortodox, sufletul a murit atunci când preotul l-a cufundat împreună cu trupul 32

în Apa Sfântului Botez și atunci când l-a scos din cristelniță (vasul în care se află aceasta) a înviat „Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat” (Galateni III, 27), în Hristos fiind viața veșnică. Cufundarea se săvârșește de trei ori, închipuind cele trei zile de la moartea la învierea lui Hristos, botezul făcându-se în numele Sfintei Treimi. Așadar, sufletul nu moare o dată cu trupul, ci el trece în veșnicie – trupul urmând să învieze la Parusia Domnului (la a II a venire a Mântuitorului pe pământ). Datorită păcatelor omenești, cei rămași în viață și care-l iubesc pe cel adormit, căci moartea trupului este o adormire până la învierea sa, se roagă pentru iertarea acestuia, pomenindu-l la Sfânta Liturghie și savârșind slujba Parastasului, dând apoi de pomană celor nevoiași atât mâncare, cât și haine sau alte lucruri folositoare acestora. Pomelnicul cu numele celui adormit este însoțit pentru Sfânta Liturghie de prescurâ, vin și o lumânare aprinsă, iar pentru parastas se pregătește colivă și vin, cea dintâi fiind făcută din grâu fiert amestecat cu miere și nucă, căci așa cum din bobul de grâu răsare spicul, după ce acesta întâi putrezește, tot așa va fi și cu trupul celui adormit, care va învia fie spre fericirea veșnică, fie spre osânda tot veșnică. Aceste pomeniri la Sfânta Liturghie se săvârșesc de către preot, timp de 40 de zile, zi de zi împreună cu Parastasul dacă este cu putință, iar dacă nu, acesta se face la 3 zile, 9 zile, 21 zile, 40 de zile de la trecerea la cele veșnice a celui adormit, apoi din jumătate în jumătate de an sau din an în an până la 7 ani. Pomenirea este mai des săvârșită timp de 40 de zile, întrucât după învățătura de credință, sufletul stă pe pământ în această perioadă, apoi se înalță la Cer – așa cum și Hristos s-a Înălțat la cer la 40 de zile de la Învierea Sa. Slujba înmormântării trupului este încadrată în rândul ierurgiilor – rugăciunilor de binecuvântare – ea nefiind Sfântă Taină – în cadrul său cântându-se cele 9 Fericiri, rostite de Hristos în Predica de pe Munte – acestea punând în evidență răsplata cuvenită pentru practicarea virtuților în timpul vieții omenești. De aceea trebuie să fim foarte atenți la modul în care trăim, să ne mărturisim păcatele cât mai des cu putință, să ne împărtășim cu Hristos, să fim milostivi și iubitori față de toți oamenii, căci fiecare dintre ei poartă chipul lui Dumnezeu, iar noi devenim următorii Fiului lui Dumnezeu Întrupat, spre dobândirea bucuriei veșnice. TRADIȚII Când o persoană moare, preotul și apoi familia de botez sunt chemați și apoi vizitează mortul vecin, pentru a-i ajuta familia să-și exprime durerea. Omul mort trebuie să fie spălat în conformitate cu procedura înainte de a fi înfășurat. Dacă este diacon, preoții îl spală. După ce corpul mort este învăluit, este pus într-un sicriu, iar sicriul este purtat de cei patru oameni în biserică, însoțiți de preoți și diaconi. După ce mormântul este pregătit, un ritual și o înmormântare sunt ținute pentru el. Apoi toată lumea se întoarce la casele lor după ce se duc la mort și mânca ceva acolo, exprimând tristețea lor. A doua zi, o ceremonie este ținută din nou pentru cei morți, iar rudele celor morți dau alimente celor săraci la ușa bisericii. Timp de trei zile, vecinii vin constant în casa de doliu pentru a-și exprima tristețea. În cea de-a treia zi, preotul se duce la cimitir cu o femeie foarte apropiată de mort și citește mormântului decedatului. Acest lucru este similar cu faptul că femeile vizitează mormântul lui Isus. Toți aprind lumânări pe mormintele celor dragi. Aceasta este o tradiție semnificativă care este 33

împlinită ca parte a Credinței din Noaptea de Paște. Persoana solitară trebuie să dea lumină sufletului ars pe morminte, astfel încât atunci când se dă mângâierea: "Tu dai pace lui Dumnezeu și morților, iar fața morților este luminată de slava lui Dumnezeu ... ". În unele zone, alimentele sunt puse pe morminte, iar zone mici sunt construite pe marginea mormintelor, astfel încât să se poată pune hrana și lămpile unde sunt puse lumânările să ardă. Acest obicei va fi îndeplinit în Joia precedentă a Marelui Premiu, care este "Ziua tuturor sufletelor". Picioarele morților sunt orientate la est. Aceasta este în întregime legată de a doua venire a lui Hristos. După cum s-a născut Domnul Isus Hristos ca un soare (Matei 24:27), ei sunt îngropați într-un fel în care fețele lor se întorc spre Mesia și picioarele lor vor veni la răsărit, pentru ca ei să se poată prosterna față de El. În plus, o mică icoană sau o cruce este pusă în mâna decedatului. Dacă persoana decedată este un soldat sau un titlu oficial, ea este îmbrăcată în uniformă și dacă ofițerul este ofițer de biserică, este pus într-un sicriu cu îmbrăcăminte de serviciu corespunzătoare. Fără a pune corpul în sicriu, preotul leagă cele patru colțuri ale sicriului cu Apa Sfântă. Conform tradiției, purtarea de haine negre la înmormântări este pentru a arăta oamenilor că sunt în păcat, reamintindu-le că trebuie să trăim cu pocăință în permanență, știind că moartea poate veni oricând. Rudele decedatului în timpul ceremoniei și la următoarele ceremonii comemorative distribuie coliva (grâu, migdale uscate, cereale și nuci prin rugăciune și citirea psalmilor). Strălucește ca soarele de mila lui Dumnezeu, cei vii și cei despărțiți de această lume.

CĂSĂTORIA ÎN BISERICA ORTODOXĂ Prima familie a fost așezată de Dumnezeu în Grădina Edenului și a primit binecuvântarea dumnezeiască : . "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!" (Facere I, 20).

Datorită săvârșirii păcatului neascultării de către protopărinții noștrii, întreaga creație devine coruptibilă - fapt cu urmări deosebit de grave și în familia primordială, când datorită invidiei, Cain îl ucide pe fratele său mai mic, Abel. Toate acestea s-au schimbat atunci când Fiul lui Dumnezeu S-a Întrupat. Astfel, căsătoria sau Sfânta Taină a Cununiei este temelia de bază a viitoarei familii întrucât Însuși Fiul lui Dumnezeu Întrupat a ridicat-o la rangul de Sfântă Taină - prin minunea săvârșită la nunta din Cana Galileii. Prin săvârșirea acestei minuni Își începe Hristos activitatea mesianică. El a mers împreună cu Maica Sa și ucenicii la o nuntă în Cana Galileii. Nunul era cel ce se ocupa cu organizarea nunții și constată că nu mai este vin. Acesta este momentul când Maica Domnului Îl roagă pe Fiul Său să-i ajute pe miri. Deși încă nu împlinise vârsta de 30 de ani, când putea după legea iudaică să vorbească despre Dumnezeu în public, totuși ascultă rugămintea Maicii Sale, care la rândul său, îi sfătuiește pe ucenici să facă așa cum le va spune El. Mântuitorul le cere ca vasele golite de apă să fie umplute tot cu apă, apoi să i se dea nunului să bea. Acesta constată că este un vin mult mai bun decât cel dintâi -adică apa devenise vin sub intervenția divină. Sfânta Taină a cununiei este săvârșită de către preot în Biserică - Arhiereul Suprem fiind Însuși Hristos - săvârșitorul nevăzut al tuturor Sfintelor Taine. Mirii merg împreună cu Nașii, însoțiți de părinți, frați, rude și prieteni la Sfânta Biserică să primească Taina Sfintei Căsătorii sau să se cunune. Înainte de marele eveniment, mirii se pregătesc în mod deosebit, spovedindu-se la același duhovnic, primind binecuvântarea acestuia și înpărtășindu-se cu Trupul și Sângele lui Hristos. În Biserica din primele veacuri creștine, mirii se împărtășeau în timpul Cununiei – însă astăzi, datorită petrecerii organizate în cinstea acestui eveniment ei se împărtășesc înainte, iar momentul când preotul le dă să guste pâine înmuiată pe vin, doar amintește de acest fapt. Preotul săvârșește întâi slujba logodnei în cadrul căreia pune inelele pe degetul inelar de la mâna dreaptă a fiecărui mire – inelul simbolizând datorită formei circulare, iubirea 35

infinită ce și-o poartă mirii unul altuia, pe baza căreia se întemeiază familia. După slujba logodnei urmează Taina Sfintei Cununii, când mirii în numele Sfintei Treimi sunt binecuvântați și cununați și: „va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.” (Efeseni, V, 31) Nașii care stau de-a dreapta și de-a stânga mirilor au în mână lumânări aprinse și împodobite cu flori – lumina lumânării închipuind Lumina necreată iar florile mireasma împărăției cerurilor. Taina Sfintei Cununii se săvârșește o singură dată în viață, iar în cazul în care mirii se despart se acceptă a doua și a treia căsătorie – dar preotul va săvârși doar rugăciuni de binecuvântare cunoscute sub denumirea de ierurgi. Numai atunci când unul dintre mirii ce se căsătoresc – nu a fost niciodată cununat în Biserică – chiar dacă celălalt a mai fost cununat, atunci se săvârșește Sfânta Taină a Cununiei. În Biserica Ortodoxă , cununia rămâne valabilă și dincolo de moarte – ea transcedând moartea - fiind veșnică așa cum este și Întemeietorul ei, însă datorită neputinței trupești sunt îngăduite și a doua sau a treia căsătorie – doar ca ierurgi. Ceremonia religioasă este precedată de ceremonia de căsătorie din primării. Îndemnul mirilor rămâne potrivit Sfintei Scripturi: „ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă.” ( Matei XIX, 6)

BOTEZUL ÎN CREȘTINISM Sfântul Botez este primul dintre cele șapte sacramente din Biserica Ortodoxă, ușa prin care se poate intra în Sfânta Biserică. Doar un episcop sau un preot are dreptul să 36

efectueze botezul, care de obicei are loc în pronaosul bisericii. În cazuri foarte rare, cum ar fi frigul extrem, pericolul morții, este permis să botezăm copilul la domiciliu. În cazul botezului pentru sugari, nu există zile sau ore fixe, astfel încât să nu se întâmple ca copilul să moară nebotezat. Botezul se face de obicei la opt zile după nașterea copilului sau în orice zi de sărbătoare după Liturghie. Fiecare copil are nași, adică adulți care îl însoțesc la botez, care trebuie să facă mărturisirea corectă a credinței în numele copilului care urmează să fie botezat. Ei sunt părinții sufletului copilului, care garantează în fața lui Dumnezeu și a Bisericii că acel copil va fi crescut în credința creștină și va fi un bun credinciosNașul trebuie să fie creștin ortodox, de vârstă adultă și de același sex ca și copilul botezat. Nașii sunt obligați să aibă grijă de viața religioasă și morală a lor, de a fi învățătorii și mentorii lor spirituali. La rândul lor, copiii trebuie să se supună nașilor lor și să-i respecte, la fel ca și părinților lor. Înainte de ceremonia de botez trebuie să fie pregătit cel care urmează să fie botezat. Acest lucru se întâmplă în fața ușii bisericii, în pronaos, pentru că mama, care nu a fost încă spălată de păcatul strămoșilor, nu este nici creștin, nici cetățean al cerului a cărui ușă este deschisă doar prin botez. Principalele părți ale ceremoniei de botez sunt: exorcismul, renunțarea la diavol și comuniunea cu Hristos. Exorcismele sunt trei rugăciuni în care preotul cere lui Dumnezeu să îndepărteze de la cel care urmează să fie botezat toată puterea rea a diavolului. Renunțarea la diavol și comuniunea cu Hristos sunt de trei ori negarea diavolului celui care urmează să fie botezat sau a nașului în numele celui care urmează să fie botezat, urmată de o asigurare triplă că el sau ea sunt uniți cu Hristos. Prima parte a ceremoniei constă în binecuvântarea apei folosite pentru botez printr-o rugăciune specială, în care preotul se roagă pentru el însuși, pentru ca Dumnezeu să-l ajute să îndeplinească Sfântul Sacrament, pentru cel botezat și pentru sfințirea apei prin harul și puterea Duhului Sfânt. A doua parte a ceremoniei este ungerea celui care este botezat cu ulei consacrat pe frunte, piept, mâini și picioare. Acest ulei este binecuvântat de către preot cu o rugăciune specială și apoi este turnat în apă de trei ori. Unul dintre sensurile ungerii este că untul, ca rod al măslinului, este semnul milei divine și al binelui divin, prin care cel care urmează să fie botezat este salvat de păcate, la fel ca ramura de măslini adusă de porumbelul lui Noe a fost un semn al reconcilierii mâniei divine. A treia și cea mai importantă parte a ceremoniei botezului este însăși actul sacramentului, adică de trei ori scufundarea copilului în apa sfântă de către preot, însoțit de cuvintele: «Slujitorul lui Dumnezeu este botezat în numele Tatălui (prima scufundare) și al Fiului (a doua scufundare) și al Duhului Sfânt» (a treia imersiune). Această scufundare triplă arată, pe de o parte, că temelia credinței ortodoxe este Sfânta Treime și, pe de altă parte, reprezintă cele trei zile 37

petrecute de Isus în mormânt. Imersiunea simbolizează moartea pentru o viață păcătoasă și înmormântarea lui Hristos, în timp ce înălțarea din apă reprezintă învierea pentru noua viață în Hristos. Prin botez, pe măsură ce păcatele sunt spălate, persoana botezată devine parte a morții și învierii lui Hristos și intră într-o nouă viață, în care sunt morți pentru păcat și trăiesc pentru Dumnezeu. Botezul se face prin imersiune, nu prin turnare sau stropire, deoarece chiar și cuvântul botez are sensul de "scufundare". Turnarea sau stropirea apei pe copil se face numai în circumstanțe foarte speciale, de exemplu, dacă cineva este grav bolnav sau când nu este suficientă apă la îndemână. Apa care este folosită în sacramentul Sfântului Botez trebuie să fie naturală, curată și nu trebuie amestecată cu nimic altceva. Prin primirea Sfântului Botez, păcatul strămoșesc și toate păcatele comise înainte de botez în cazul celor botezați mai târziu în viață sunt iertate. Destinatarii Sfântului Botez sunt toți nebotezați, de orice vârstă. În timpul ceremoniei, o lumânare este aprinsă pentru copil, care este împodobită cu flori și panglici albastre în cazul în care copilul este un băiat, și panglici roz sau roșii, în cazul fetelor. Pentru a primi copilul, după ce preotul îl scufundă în apă sfântă, nașa trebuie să aibă o bucată mare de pânză albă, simplă și nebrodată și o panglică care nu ar trebui să fie prea scurtă, deoarece înseamnă că copilul se va căsători la începutul vieții, dar, de asemenea, nu prea mult, deoarece înseamnă contrariul. Există obiceiuri diferite legate de botez: În biserică, copilul ajunge în îmbrăcămintea de părinții săi și pleacă cu haine de la nași. Hainele bebelușului nu trebuie schimbate decât în ziua de după botez și, de asemenea, părinților nu li se permite să sărute copilul până a doua zi după botez. Când copilul este adus acasă de la botez, nașa îi va înmâna copilul mamei sale la ușă. Nașa trebuie să facă baie copilului în ziua următoare botezului. Cărți sunt plasate sub cada de baie, în timp ce în apă se toarnă cîte o petale de flori, semințe, grîu, o monedă de aur sau de argint, fulgi, lapte, parfum, o picătură de miere sau zahăr, fiecare element având o semnificație proprie (cărțile reprezintă înțelepciune, iar grâul simbolizează onestitatea).

Sursă: http://www.on5yirmi5.com/haber/yasam/toplum/153622/hristiyanliktamezhepler.html, accesat la 20 martie 2017 Http: / / www.goarch.org/ourfaith/ourfaith9218, accesat la 20 martie 2017 Https: www.everplans.com/tools-and-resources/eastern-orthodox-funeraltraditions, accesat la 28 martie 2017 Http: / / www.stgeorgegoc.org/PastorsCornerFunerals.htm, accesat la 28 martie 2017

RELIGIA CATOLICĂ Biserica Catolică sau Biserica Romano-Catolică este secta creștină cu cea mai mare congregație, președintele spiritual al Arhiepiscopului Roman (Papa). În lume există aproximativ 1,2 miliarde de membri. Catolicii se concentrează în America de Sud și în sudul

Europei.

Catolicismul este separat de alte denominațiuni creștine prin privilegiul Arhiepiscopului Romei (Pope), care este sursa Duhului Sfânt, aspectul divin al lui Isus, importanța acordată tradițiilor, ceremoniilor religioase și succesorului apostolului Petru. Ea a fost formalizată printr-o decizie adoptată în 1870, când Papa nu a putut fi confundat. Potrivit catolicilor, pâinea și vinul de pe mihrab arată adevărata prezență a lui Isus. Isus se oferă să mijlocească între Dumnezeu și om (vezi CHRONICITATE). Ritualurile făcute în latină timp de secole sunt acum făcute în propria limbă, de obicei în biserici. Pe altar există o parte din plantația ta binecuvântată într-o cutie mică. O lumânare arde zi și noapte pentru a indica prezența lui Isus. În majoritatea bisericilor catolice, la botez se oprește apa folosită pentru botez. Botezul, care este o ceremonie de purificare, este și sfințirea acceptării împărăției lui Dumnezeu. Familiile catolice își pregătesc copiii pentru prima comuniune pe care consideră că au trăit-o pentru a divorța de la bun și rău. Pentru aceasta, copiii care sunt aduși în biserică cu hainele lor speciale sunt botezați în timpul ceremoniei. Este imperativă necesitatea catolicilor să participe la ritualul duminical și la șase slujbe majore în fiecare săptămână. Ei descriu păcatele lor, care îi chinuie înainte de a se alătura ritualului comuniunii, în celula mărturisirii. Aceasta este o parte a tabernacolului, unde există o perdea între preot și păcătos. Catolicii cred că sunt uciși de păcat. Biserica Catolică are de obicei poze ale patriarhului bisericii și sculpturi ale lui Hristos și durerea și moartea lui Isus. Catolicii se roagă pentru Isus, mai ales în fața acestor icoane numite "crucificarea se oprește" în timpul săptămânii Marii Diaspore înainte de Paște. 40

Paștele este o sărbătoare în care creștinii amintesc de răstignirea și învierea lui Isus. • Biserica Catolică îi sacrifică pe sfinți și pe Maria mai mult decât orice altă biserică. • Doar bărbații pot fi preoți. Nu se pot căsători, nu pot fi antrenați sexual. • Biserica Catolică este împotriva divorțului, a avortului și a inseminării artificiale. • Confesiunea ocupă un loc foarte important. Catolicismul este o biserică care recunoaște deciziile Consiliului de la Kadikoy din Istanbul, Consiliul Ecumenic al IV-lea, precum Ortodoxia, dar Biserica Ortodoxă a recunoscut doar primele 7 consilii, iar următoarele construcții au fost nevalabile. Biserica Catolică, pe de altă parte, susține că deciziile celor 20 de Consilii sunt obligatorii. Petru este primul fondator al apostolilor, de aceea Papa este considerat a fi Petru. Catolicii au părăsit Ortodoxia ca o dezbatere despre sursa Duhului Sfânt. Potrivit Ortodoxiei, Duhul Sfânt a ieșit din Tatăl și din Fiul potrivit catolicilor când a ieșit din Tatăl. În 1870, Consiliul Spiritual al Vaticanului a adoptat o lege pe care a adoptat-o principiul infailibilității Papei. În consecință, Papa nu se înșeală pentru că este sub controlul Duhului Sfânt. SISTEM DE CREDINȚĂ • Papa este agentul Apostolului Petru al lui Isus. Nu este niciodată greșit în materie religioasă [4], iar biserica romană este capul bisericii. • Biserica romană este guvernată de Duhul Sfânt și este universală. • Duhul Sfânt a ieșit din Tatăl și din Fiul (credincioșii ortodocși sunt exilați numai de la Tatăl) • Isus are atât natura umană, cât și cea dumnezeiască. • Fecioara este nevinovată. Are autoritate de a mijloci. • Sfinții se găsesc în mijlocire. • În comuniune (Efkaristiyya), pâinea trebuie să fie azimi. • Mărturisirea și spovedania sunt necesare. • Există 7 sacramente (Efkaristiya, Botez, Împuternicire, Căsătorie, Profeție, Pocăință = Mărturisire, Sfântă ungere) • Clasa ruhbană nu se poate căsători. Cu toate acestea, diaconii (diaconii) pot fi căsătoriți cu cei incluși în cler. • Douăzeci de decizii ale consiliilor până la această dată trebuie acceptate. • Carnea și alimentele grase sunt nepermise vineri.

ȘAPTE MISTERE ALE BISERICII 41

MISTERUL BOTEZULUI Botezul în creștinism În multe confesiuni creștine, copiii sunt botezați la o vârstă fragedă, iar copilul este numit după botez. În unele denominațiuni creștine, doar cei care cred în Cristos Isus sunt botezați. Creștinii practică botezul conform propovăduirii lui Hristos Isus.

MISTERUL ÎNTĂRIRII În Vechiul Testament, profeții declară că vor veni la Hristos și la tot poporul care îl așteaptă pe Hristos în timp ce așteaptă Duhul Domnului. Se crede că întreaga viață și misiune a lui Mesia Isus este în deplină coexistență cu Duhul Sfânt. De aceea se crede că Duhul Sfânt a fost primit în Ziua Cincizecimii. Vezi. (HL2,11) Văzută la botez (care poate acum să facă preoți episcopali și autorizați) este văzută în teologie și în Sfânta carte a Duhului Sfânt. (Vezi Biblia - Lucrarea Mesagerilor.) EFKARISTIYA Efkaristiya, Evharistiya (greaca ευχαριστία "mulțumire") sau Comuniunea (comuniunea latină "care are loc"); Este ritualul Cinei celei Trecute, pe care Hristos îl mănâncă cu apostolii din noaptea dinainte de a fi răstignit Isus. De asemenea, cunoscut sub numele de Missa Ayini sau Rabbin Sofrası. Se crede că Isus a dat pâine eunușilor în această masă și a spus: "Acesta este trupul meu" și "Acesta este sângele meu" atunci când dă vin. Din acest motiv - cunoscut și de non-creștini - este cunoscut sub numele de ritual de vin pâine. În unele biserici, se organizează o dată pe săptămână, în altele de mai multe ori pe an. MİSTERUL MĂRTURİSİRİİ (MĂRTURİSİREA) Confesiunile sakramenti sunt unul dintre cele 7 sacramente esențiale care sunt acceptate de Bisericile catolice și ortodoxe cunoscute sub numele de "mărturisire" printre popoare. După botez, păcatele grele sau rele sunt mărturisite, acest secret reprezentând "reconcilierea creștinului cu biserica". În această Biblie a Tainei, luați Duhul Sfânt apostolilor lui Hristos Isus și dacă iertați păcatele, veți fi iertați și nu veți fi iertați dacă nu iertăți celor ce le păcătuiți."(Yuh: 20: 22 -23) CUM SĂ MĂRTURISIȚI Persoana trebuie mai întâi să se pocăiască și să îndeplinească această acțiune, adică să se pocăiască, să se roage în timp ce se pocăiește și să postească. În primul rând, trebuie să se facă o auto evaluare serioasă, să se facă auzit regretul și dacă regretul este motivat de dragostea lui Dumnezeu, se numește "regret perfect". Imperfecta pocăință depinde de alte motive sau de teama de iad. Mărturisirea păcatelor preoției constituie o parte fundamentală a secretului pocăinței. Binecuvântările luateprimite pentru păcatele săvârșite șterge păcatele, dar este de asemenea necesar ca păcatele să fie pedepsite pentru a plăti penitență pentru păcatele lor. 42

MISTERUL ULEIULUI SACRU Uleiul sacru este, de asemenea, cunoscut ca mister sau ungerea bolnavilor. În perioada bolii umane, Vechiul Testament învață din experiență că limitele sale sunt legate în mod misterios de păcat. Vechii profeți au simțit că bolile ar putea avea un înțeles mântuitor în a ierta păcatele lor sau ale altora. Astfel, boala este experimentată în prezența lui Dumnezeu, căreia ființele umane doresc să lîigăsească vindecare. Compasiunea pentru care Isus Hristos a arătat-o necazurilor este un indicator important al venirii suveranității lui Dumnezeu, care arată că el a triumfat asupra păcatului, suferinței și morții. Isus a dat o nouă semnificație durerii cu durerea suferinței și a morții. • În conformitate cu doctrinele Bisericilor Răsăritene și de Vest, Isus încearcă să îndeplinească vindecarea pacienților pe care i-a primit, cu diligența pe care a făcut-o pentru boala sa și pentru rugăciunile pe care le-a făcut cu pacienții . • Biserica se află în Întrupare: dacă unul dintre voi este bolnav, chemați bătrânii Bisericii: bătrânii îl vor unge și se vor ruga pentru el în numele Domnului (Iacov 5: 1415) • Dacă boala se află în ultima perioadă, se va aplica așa-numita "ultima comuniune". Ultima comuniune, adică comuniunea, care pregătește tranziția spre viața veșnică dată pentru cel ce va părăsi lumea. Scopul real este trupul morților și înviatului Mesia și sămânța de a primi sângele, viața veșnică și puterea învierii . • Misterul spiritualității: Toate persoanele care slujesc biserica fiind aceasta profesia lor într-o anumită religie, mai ales în creștinism, în clasa Profetului. Conceptul clasei Profetului, 43

originar din terminologia creștinismului, este uneori folosit pentru alte religii.

Caracteristicile clasificării adulterului • Sunt selectați numai bărbați. • Clasa ruhbană este o educație religioasă specială, • Există haine speciale, • Echipate cu autoritatea de a administra ceremoniile religioase și de a interpreta textele religioase, iar în unele denominații ceremoniile se desfășoară folosind cele mai vechi traduceri ale textelor religioase, cum ar fi latină, greacă. • A ales "omul religios" ca "profesie", s-a dedicat acestei lucrări pe toată durata vieții sale, • Are loc într-o structură ierarhică, poate întâmpina sancțiuni dacă contravine acestei structuri, • În interpretările religioase se așteaptă ca, în probleme sociale și politice, să existe o solidaritate totală cu asociații profesioniști și cu organizarea ierarhică • Misterul căsătoriei CĂSĂTORIA LA CATOLICI "Contractul de căsătorie, care este un contract de căsătorie între un bărbat și o femeie pentru a construi o familie pentru tot restul vieții, atâta timp cât este asigurată fericirea soților, a fost făcută secretă în rândul soțiilor botezate de Domnul Iisus Hristos." Căsătoria în planul lui Dumnezeu. Biblia începe cu o secțiune despre bărbați și femei creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și se termină cu "nunta Mielului" din Apocalipsa. Biblia ne spune de la început până la sfârșit căsătoria și "secretul" ei, de la instituirea căsătoriei, de la sensul pe care Dumnezeu l-a dat de la originea și sfârșitul căsătoriei, de la diferite etape din istoria păcii, de la provocări păcătoase și de la reînnoirea noului legământ între Biserică și Mesia. Căsătoria în creație "Regulile vieții create de soți și regulile familiei iubitoare sunt stabilite și echipate de Dumnezeu". Tendința spre căsătorie este inerentă atât bărbaților, cât și femeilor, așa cum au fost creați de Dumnezeu. Căsătoria nu este o instituție realizată în întregime de oameni timp de secole, în ciuda schimbărilor în diferitele culturi, structuri sociale și atitudini spirituale pe care le-a luat. Această diversitate nu trebuie să uite liniile comune și continue ale căsătoriei. Reputația acestei instituții, din păcate, nu apare peste tot cu aceeași claritate și există o convingere în importanța relației de căsătorie în fiecare cultură. "Pentru că fericirea persoanei și a comunității este strâns legată de căsătorie și de fericirea familiei." Dumnezeu vrea ca ființele umane să cunoască iubirea, precum și să o creeze cu dragoste, tendința de iubire este înnăscută în persoană. Deoarece omul a fost creat în asemănarea și asemenea lui Dumnezeu, care este el însuși Iubirea. De vreme ce Dumnezeu a creat omul ca bărbat și femeie, dragostea pe care o au unul pentru celălalt devine o formă de iubire absolută și veșnică pe care Dumnezeu o are pentru om. Această dragoste este un lucru 44

foarte bun în ochii lui Dumnezeu. Această iubire pe care Dumnezeu a binecuvântat-o trebuie să fie de asemenea productivă și trebuie să aibă loc în supravegherea creației: Dumnezeu binecuvântează pe Adam și Eva și le spune: "Fiți productivi, înmulțiți-vă și umpleți lumea și o țineți sub control". Biblia ne spune că bărbatul și femeia sunt creați unul pentru celălalt: "Nu este bine să rămâneți singuri". Adică, "carnea femeii" este, pe scurt, o altă persoană, o soție, un prieten mai apropiat, un reprezentant al lui Dumnezeu, care este ajutorul nostru, dat de Dumnezeu. "De aceea ea va abandona pe părinții ei și va fi legată de soțiul ei". Aceasta este o unire care va continua în cele două vieți, iar Hristos Isus exprimă la început că este în voia lui Dumnezeu: "Ei nu mai sunt doi, ci un singur lucru". CĂSĂTORIA CONFORM LEGII PEDAGOGIEI Dumnezeu nu a lăsat pe omul păcătos pentru că El era milostiv. Rezultatul păcatului este pedeapsa, "îndurarea durerii prin naștere", "câștigarea pâinii prin sudoarea frunții", în același timp acționează ca un medicament care limitează daunele păcatelor. După cădere, căsătoria face ca persoana să se închidă, să fie egoistă, să-și depășească dorința de a fi plăcută, să se deschidă către alții, să se ajute reciproc, să se dăruiască. Conștiința morală despre unitatea și corupția căsătoriei s-a dezvoltat sub legea pedagogică antică. Poligamia regelui și a primilor profeți nu a fost respinsă în acele zile. Cu toate acestea, în ciuda cuvintelor lui Isus, care au spus că Moise a dat permisiunea să divorțeze de femei din cauza inimii lor închise, porunca dată lui Moise a fost dată pentru a împiedica femeia să fie strivită în mod arbitrar de bărbați. Profeții au ales dragostea unei căsnicii alese pentru a fi un tratat credincios și de tip veto între Israel și Dumnezeu. Carțile Rut si Tobit au o marturie foarte emoțională despre sensul căsătoriei, a loialității în căsătorie și a iubirii reciproce. Tradiția a văzut întotdeauna expresia iubirii umane, o reflectare pură a dragostei lui Dumnezeu, "la fel de puternică ca moartea", în care "toate râurile universului nu pot fi stinse". CĂSĂTORIA ÎN DOMNUL Tratatul de nuntă dintre Dumnezeu și poporul Israel era veșnic și noul Tratat a fost pregătit. Fiul lui Dumnezeu a pregătit "nunta Mielului" prin luarea trupului și sacrificarea propriei sale vieți și unirea cu omenirea salvată de El. Când Isus a intrat în popor, a făcut primul miracol când a fost invitat la o nuntă la cererea mamei sale. Biserica a dat o mare importanță lui Isus fiind prezent la Kana. Biserica acceptă faptul că căsătoria este un semn eficient al prezenței lui Hristos, deoarece arată că această căsătorie este un lucru bun pentru Isus să se alăture nunții sale. Fără înțelegerea greșită a lui Isus, Dumnezeu a explicat scopul inițial de a combina femeia și bărbatulul la început, apoi divorțul femeii date de Moise este rezultatul aderării inimilor bărbaților. Căsătoria dintre femeie și bărbat nu poate fi încălcată: Dumnezeu însuși este spus. Insistența căsătoriei poate crea confuzie în ochii tăi, iar acest lucru poate fi văzut ca o necesitate imperativă. Isus nu a vrut să-și pună soțiile sub o povară grea aceea de a nu putea suporta decât legea lui Moise. Lui Isus, care a venit să pună creația în forma ei originală în ruină, i s-a dat puterea și harul necesare pentru ca instituția căsătoriei să aibă loc în noua dimensiune a suveranității lui Dumnezeu. Soții pot înțelege adevăratul sens al 45

căsătoriei prin vizionarea lui Isus, care se sacrifică de la sine, ia crucile tuturor și trăiesc cu ajutorul lui Hristos. Harul căsătoriei creștine este un produs al Crucii lui Cristos, sursa fiecărei vieți creștine. Apostolul Pavel a vrut să-i spună: "Dacă frații voștri s-au sacrificat pentru a iubi Biserica lui Hristos și pentru a-l slăvi, atunci ar trebui săîți iubești pe soțiile tale". Imediat, el a adăugat: "Pentru aceasta, omul va părăsi pe tatăl său, va fi legat de soția sa și două vor fi un trup: acest secret este foarte profund, vorbesc despre Hristos și despre Biserică când spun aceste lucruri". Fiecare viață creștină este marcată de iubirea interioară a lui Hristos și a Bisericii. Botezul, care a intrat în viața poporului lui Dumnezeu, este secretul unei nunți: pentru a vă spune adevărul, nunta care a precedat Ephqaristiya, festivalul nunții botezului, este banyosul. Căsătoria creștină este, de asemenea, un semn eficient al legământului dintre Hristos și Biserică. Căsătoria dintre cei care au declarat și transmis botezul lui Nuru este un adevărat secret al Noului Testament. RĂMÂI FECIOARĂ DE DRAGUL SUVERANITĂȚII LUI DUMNEZEU Hristos este centrul întregii vieți creștine. Legătura cu el este preliminară decât orice altă familie sau obligație socială. De la începutul creștinismului, au existat bărbați și femei care au abandonat căsătoria pentru a observa oriunde a mers Mielul, care se ocupă de lucrarea Domnului, de plăcerea lui și de venirea lui Güveyi. Însuși Hristos Isus i-a chemat să adopte acest mod de viață. El nu s-a căsătorit: sunt cei născuți în uterul pântecelui mamei, născuți ca eunuși, precum și pe cei castrați de omenire și pe aceia care s-au castrat pentru binele Împărăției Cerurilor. Înțelegerea acestei înțelegeri (Mt 19,12) O răspândire a sufletului botezat de dragul Împărăției cerurilor este un semn puternic că prioritatea legăturii cu Hristos, convertirea lui Hristos așteaptă viguros, o reamintire că intrarea în căsnicia virgină este o realitate a acestei lumi muritoare. Căsătoria este secretul de a fi o fecioară pentru dragostea împărăției lui Dumnezeu, de la Domnul însuși. El este cel care le dă sens și binecuvântare necesară pentru viața lor, în conformitate cu voința lor. Semnificația căsătoriei creștine ca fecioară pentru dragostea suveranității lui Dumnezeu este inseparabilă și se sprijină reciproc: încercarea de a speria căsătoria înseamnă să diminuezi slava virginității în același mod; Lăudarea căsătoriei continuă să reînvie admirația virginității. (...) În cele din urmă, nu este cu adevărat o favoare care pare a fi o favoare în comparație cu un rău, dar este și mai bună decât cea mai bună bună bunăstare de netăgăduit. CEREMONIA DE NUNTĂ ÎN BISERICĂ Ceremonia de căsătorie ținută în ritul latin între cei doi catolici se face în mod normal în timpul Lunii Sfinte, datorită legăturii dintre secretele bisericești și secretul Paștelui lui Hristos. În Efkaristiya, Noul Legământ, care s-a unificat cu eternitatea cu Biserica soție iubită, Prin combinarea jertfelor Ecclesiastului în jertfa lui Mesia cu jertfa oferită pentru întreținerea Bisericii lui Hristos pentru a fi un singur trup în Hristos, mâncând din același sânge al lui Hristos și mâncând în același Trup, luând Efkaristiya Reinforcements va fi potrivit.

"Ceremonia de căsătorie a bisericii trebuie să fie spontan valabilă, respectuoasă și productivă ca secretul Bisericii". Ar fi potrivit ca cuplurile să se căsătorească de ceremonia căsătoriei bisericești să facă o mărturisire înainte de a se alătura ceremoniei. În Biserica Latină, în general, soții sunt de acord reciproc cu privire la secretul căsătoriei, declarând recunoașterea lor reciprocă în prezența Bisericii. În Bisericile Răsăritene, după primirea aprobării reciproce a preotului sau a soțului episcopal, le dă secretul căsătoriei prin plasarea unei coroane pe capete ca semn al acordului de căsătorie. În diferite Liturghii, Dumnezeu are multe binecuvântări și rugăciuni epicuale asupra noului cuplu, în special asupra miresei, pentru a spune bunătate și binecuvântare. În spiritul căsătoriei, soțiile primesc Duhul Sfânt ca și cum ar fi în unirea dragostei dintre Hristos și Biserică. Duhul Sfânt este puterea de a-și reînnoi loialitatea față de celălalt, sursa pe care o iubesc întotdeauna, sigiliul legământului pe care l-au făcut. CONFIRMAREA SOȚILOR Campionul acordului de căsătorie este un bărbat cu o femeie care este botezat, își exprimă liber aprobarea și va semna liber acordul căsătoriei. "A fi liber" înseamnă: - fără coerciție; - Să nu fie împiedicată de biserică sau de legea naturală. Biserica consideră consimțământul exprimat între soți ca element obligatoriu care constituie "căsătoria". Căsătoria nu se aplică dacă aprobarea nu este acordată. Confirmarea este "un act umanitar reciproc între soți" - "Te accept ca pe soția mea". - "Te accept ca pe soțul meu." Aceste aprobări leagă soții unul de celălalt și sunt completați de un singur corp. " Confirmarea este o acțiune care trebuie făcută prin voința oamenilor care vor da acordul căsătoriei departe de teama și violența din afară. Nici o putere umană nu poate lua locul acestei aprobări. Din acest motiv (sau din alte motive precum căsătoria este invalidă sau nu a avut loc), Biserica poate declara că "căsătoria este invalidă", adică nu a avut loc nicio căsătorie de la evaluarea situației la curțile Bisericii. În acest caz, părțile la căsătorie sunt libere să se căsătorească cu condiția să îndeplinească obligațiile naturale ale uniunii anterioare. Preotul (sau diacul) care participă la ceremonia de căsătorie acceptă aprobarea soților în numele Bisericii și dă sfințirea Bisericii. Prezența preotului bisericii și a martorilor în ceremonia de căsătorie indică clar că această căsnicie este o realitate a Bisericii.

Acesta este motivul pentru care Biserica dorește un document bisericesc de la credincioși pentru a arăta că căsătoria se face ca de obicei. Există multe motive pentru aceasta: - Căsătoria este un act secret. Ar fi oportună efectuarea acestei ceremonii în biserică. noi misiuni în căsătorie între soți și împotriva copiilor din Biserică, care aduc noi drepturi; căsătoria deoarece căsătoria reprezintă o formă de viață în Biserică (obligația martorilor). odată aprobată în fața comunității, spunând "Da" ajută la menținerea așa-numita credință. Este foarte important să se pregătească căsătoria pentru libertatea și responsabilitatea lui "da" al soților și pentru stabilirea bazelor creștine umanitare, solide și permanente ale tratatului de căsătorie: sfaturile date de părinți și familii și exemplele prezentate sunt privilegiate în această pregătire. CĂSĂTORII MIXTE ȘI CULTE CONTRARE Conform actualei legi a bisericii latine, consimțământul urgent al episcopatului competent este necesar pentru legalizarea căsătoriei mixte. Este necesar un consimțământ special urgent pentru validitatea căsătoriei care va avea loc între cei cu culturi false. Această permisiune sau permisiune specială poate fi acordată numai atunci când ambele părți știu că sunt conștiente de calitățile de bază și de consecințele căsătoriei și că copiii admiși de Partea Catolică sunt botezați și educați în Biserica Catolică. În multe regiuni, la sfârșitul dialogului ecumenic, comunitățile creștine respective formează o comisie mixtă pentru a rezolva problema căsătoriei mixte. Sarcina acestui forum este de a face viața mai ușoară pentru cupluri în aceste lumini de credință. De asemenea, este datoria soților să contribuie la combaterea tensiunii dintre responsabilitățile lor față de ei înșiși și comunitățile lor. Acest consiliu ar trebui să încurajeze dezvoltarea punctelor comune în convingerile partenerilor și să se asigure că eventualele contradicții sunt respectate. În căsătoriile făcute în culte diferite, o sarcină specială revine catolicului: "Pentru că soțul necredincios este binecuvântat prin soția sa, iar femeia necredincioasă este binecuvântată prin soțul său credincios". Efectele secretului căsătoriei "De la o căsătorie valabilă între soți, există o legătură de la sigura continuitate a căsătoriei și, în plus, în căsătoria creștină, soții sunt binecuvântați și împuterniciți cu un secret special pentru prestigiul și îndatoririle lor". Legătura de căsătorie Aprobarea soților unul de celălalt și acceptarea mutuală reciprocă a acestora este confirmată de Dumnezeu însuși. Din acordul lor "vine o instituție în societate aprobată de legea lui Dumnezeu". Tratatul dintre soți se reuneste în tratatul dintre Dumnezeu și om: "Iubirea adevărată dintre soți este integrată cu dragostea lui Dumnezeu". Deoarece legăturile de căsătorie sunt stabilite de Dumnezeu însuși, căsătoriile dintre cei botezați nu pot fi rupțe niciodată. Această legătură, care este rezultatul duhurilor libere ale soților, este un adevăr indispensabil și o declarație a dragostei credinței lui Dumnezeu față de oameni. Nu este obligația Bisericii de a contracara acest plan al înțelepciunii dumnezeiești. Unicitatea și corupția căsătoriei Este nevoie de compasiune și unitate a co-rudelor iubirii, a iubirii, a naturii, a vieții lor: "Acum nu mai sunt doi, ci unul"/ "Soții trebuie să-și întărească în mod constant unitatea prin aderarea în fiecare zi 48

la promisiunea căsătoriei, pe care sunt obligați să o facă". Această unire umană este aprobată, rafinată și completată de unirea lui Hristos Isus dată cu secretul. Ea devine și mai profundă cu Ecuarienii și creștinii obișnuiți care trăiesc împreună. "Aceeași răspundere personală trebuie acordată bărbaților cu femei care se manifestă în mod clar în căsătorie și femei care se îndrăgostesc unul de altul". Multiplexitatea este în contradicție cu dragostea și demnitatea căsătoriei unice și speciale. Loialitate față de dragoste la domiciliu Dragostea femeilor în căsătorie, natura acestei iubiri, necesită loialitate nedeclarată. Acesta este rezultatul faptului că soții se oferă reciproc. Dragostea vrea să fie sigură. El nu vrea să fie "până la un nou orizont". "Această uniune sinceră impune ca două persoane să se ofere reciproc, că soții sunt loiali unul pentru celălalt, pentru copiii lor și că este insuportabilă separarea lor". Putem găsi cel mai profund motiv pentru aceasta în credincioșia tratatului lui Dumnezeu, Biserica lui Hristos. Căsătoria cu partenerul și soțul atinge această demonstrație de loialitate. Căsătoria este o semnificație mai profundă a căsătoriei și infidelității conjugale. Ar putea părea dificilă, chiar imposibilă, conectarea unei persoane pentru o viață întreagă. Importanța Noului Testament față de faptul că Dumnezeu ne iubește cu o iubire clară, neschimbată este atât de importantă încât este important ca soții să contribuie la această iubire și să fie martori ai sprijinului, loialității lor în căsătorie și dragostei credincioase a lui Dumnezeu. Adesea cuplurile care dau acest test cu ajutorul lui Dumnezeu în condiții dificile merită sprijinul și recunoștința comunității creștine. Totuși, trăirea împreună poate fi copleșitoare din diferite motive. În aceste cazuri, Biserica acceptă că soții trăiesc separat. Dar soții sunt încă în fața lui Dumnezeu; Ei nu sunt liberi să intre într-o nouă relație. În această situație dificilă, cea mai bună soluție este de a face pace dacă este posibil. Comunitatea creștină este obligată să-i ajute pe parteneri să-și trăiască viața în creștinism, rămânând credincioși legăturii căsătoriei rămase intacte. Astăzi, în multe țări există mulți catolici care divorțează și se căsătoresc în mod formal în conformitate cu legislația oficială. Biserica nu poate accepta o nouă căsătorie, dacă este făcută într-un mod valid, aderând la cuvintele lui Mesia ["Căsătorit cu soția, căsătorit cu altcineva, să comită adulter împotriva soției sale și să divorțeze soțul și să se căsătorească cu altcineva". Dacă cei divorțați sunt căsătoriți din nou cu căsătorie oficială, ei vor fi într-o condiție obiectiv contradictorie legii lui Dumnezeu. Atâta timp cât rămân în această situație, ei nu pot primi comuniunea. Ei nu pot să-și asume unele responsabilități bisericești din aceleași motive. Pocăința și mărturisirea pot fi date doar în caz de nerespectare a celor care nu reușesc în loialitatea față de Hristos și pentru o viață absolut clară. CEREMONIA DE BOTEZ LA CATOLICI Cuvântul botez derivă din cuvântul grecesc "βαπτιζώ". În context istoric, botezul înseamnă "să scufunzi, să scufunzi, să te scufunzi" în ceva. Deși este folosit în mare măsură în legătură cu misterul botezului din creștinism, se știe că cuvântul botez este folosit și în contexte diferite. De exemplu, în rețeta de murături dată de un scriitor numit Nicader care a trăit în secolul al doilea, cuvântul este văzut de multe ori. În primul rând, este scris că muratura trebuie să fie scufundată în apă clocotită (bapto) și apoi complet scufundată în 49

soluție de oțet (baptizo). Cuvântul botez a fost folosit și în descrierea procesului de imersare a țesăturii în culoare. Originea ceremoniei de imersiune în apă (botezul cu apă) în creștinism se extinde la Sfântul Ioan Pathfinderul lui Hristos. Conform Bibliei, Sfântul Ioan a botezat pe mulți, inclusiv pe Hristos. Diferitele forme ale botezului sunt practicate și în Vechiul Testament. BOTEZUL CA SECRET Spre deosebire de opinia protestantă populară, botezul nu este doar o moarte simbolică și o înviere, ci o schimbare reală supranaturală. Se crede că botezul oferă, purificarea de păcate și moartea cu Hristos, înmormântarea și învierea. VALIDITATEA SITUAȚIEI BOTEZULUI Deoarece misterul botezului este cu adevărat spiritual și salvator, trebuie îndeplinite anumite condiții pentru ca un botez să fie valabil (adică eficace). Încălcarea regulilor împiedică aplicarea misterului (dacă legea bisericii este ignorată și cei care doresc să participe la ceremonie sunt considerați a fi păcătoși, dacă sunt conștienți de ea). De exemplu, un preot poate boteza atât timp cât condițiile de bază ale misterului sunt îndeplinite, chiar dacă preotul face schimbări care nu sunt aprobate de Biserică în ceremonie, dacă el este păcătos în încălcarea regulilor Bisericii și aceia care participă la ceremonie sunt conștienți de comportamentul rău al preotului. În mod normal, botezul se face prin scufundarea de trei ori în apă, iar preotul trebuie să facă un botez legal. Dacă există o constrângere (dacă botezul se află într-un cadru clinic sau în orice alt spațiu în afara Bisericii, dacă există un risc de moarte subită, dacă procesul de imersare în apă nu este posibil sau dacă nu există o sursă de apă adâncă, cum ar fi o piscină), copilul poate fi botezat în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt prin udarea de trei ori pe cap de către un creștin. Formula corectă care trebuie spusă pentru botez este următoarea: "Amin, Amin și Amin, Fiul lui Amin, și Duhul Sfânt (scufundați în apă sau turnați în apă), sunt botezați în numele lui Amin. Alte formule acceptabile: "Botezul în numele acestui sfânt Mesia ..." sau "Această persoană este botezată cu mâinile mele ............". Biserica romano-catolică folosește formula "Eu te botez ............". Catolicii romani consideră că folosesc actul botezului. În schimb, practica botezului apei în Biserica Ortodoxă nu este acceptată în niciun caz. Unii savanți susțin că, în situații foarte urgente, este necesar să fie botezat fie întreaga persoană, fie prin pulverizarea apei în orice parte a corpului. În misterul botezului este de asemenea esențial să folosiți o formulă care să reflecte credința în Trinitate. Botezul practicat de bisericile anti-Trinitate, cum ar fi grupul monoteist-penticostal, este considerat în general invalid.

Potrivit multor cercetători religioși, cel mai important punct al botezului este acceptarea Trinității sub forma denumirii Unității Triune și includerea a trei persoane divine sub forma cuvântului, cu intenția Trinității. PROFETUL YUHANNA (YAHYA) Prima introducere și aplicare a botezului a început cu vărul lui Hristos Sf. Ioan. Ioan, care a pregătit calea pentru Hristos, a vorbit despre un botez bazat pe pocăință pentru a se pregăti pentru dezvoltarea lui: Între timp, Dumnezeu a arătat cuvântul lui Iahia, fiul lui Zaharia, care era în garnizoană. De asemenea, a călătorit în întreaga zonă din jurul râului Iordan pentru a chema oamenii să se pocăiască și să fie botezați pentru iertarea păcatelor lor. Într-adevăr, în cartea care conține cuvintele profetului Isaia, este scris: "Pregătiți calea Domnului și îndreptați calea ce va trece", vocea ridicându-se în zbuciumare: "Fiecare râu va fi umplut, fiecare munțe și fiecare deal vor coborî, drumurile curbe vor fi îndreptate, iar drumurile aspre vor fi netezite, și toți oamenii vor vedea mântuirea pe care Dumnezeu a oferit-o."(Luca 3: 2-6) Vorbind despre venirea lui Mesia, Sfântul Ioan a vorbit despre un alt botez: Domnul a răspuns: "Eu vă botez cu apă, dar eu sunt mai puternic decât voi, nu sunt vrednic să-i dezleg sandalele, ci el vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu focul." Harman stă în puterea lui să curețe locul și să adune grâul și-l strângeți în hambar. El va arde focul cu foc.» (Luca 3: 16-17) BOTEZUL DOMNULUI ISUS În timpul profeției lui Ioan, Hristos a mers să fie botezat de Ioan: În acele zile, Isus, care a ieșit din orașul Nazaret din Galileea, a fost botezat de Yahya în Iordan. Când a părăsit apa, el a văzut că cerurile au fost despicate și Duhul a coborât peste el ca un porumbel. O voce a ieșit din cer, zicând: "Tu ești Fiul meu preaiubit, îmi placi". (Marcu 1: 9-11) În Biblie există informații despre Mesia sau despre studenții lui care botează indivizii pocăiți (Ioan 3: 22-26; 4: 1-3) MULȚUMIRE După înviere, Hristos a apărut elevilor săi și a spus: Isus a venit la ei și le-a spus: "Toată autoritatea mi-a fost dată în ceruri și pe pământ, pentru a educa toate națiunile ca oameni cw mă urmează, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt. Învățați-i să se supună la tot ce vă poruncesc, și eu sunt cu voi în permanență până la sfârșitul lumii. " 51

(Matei 28: 18-20) Porunca Domnului "Botezul în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt" este practica Bisericii Vechiului Testament și astăzi botezul este practica Ortodoxiei. TATĂL

COPIILOR

DESPRE

BOTEZ Cât de fericiți sunt să intre în apă bazându-se pe răstignire! Într-adevăr, suntem introduși în apă plini de păcat și de poluare; Dar din apă suntem rod în inimile noastre și în sufletul nostru ne temem de Dumnezeu și avem încredere în Hristos. (Scrisoarea lui Barnabas 11). (Mesia) El s-a născut și a fost botezat pentru a purifica apele cu propriul sacrificiu. (Scrisoarea lui Ignatie către Efeseni 18) POSTUL LA CATOLICI: Bisericile orientale mențin un sistem statornic pe bază de reguli stricte; Bisericile din Occident au atenuat și simplificat sistemul postului. De exemplu, potrivit calendarului Bisericii Romano-Catolice, se postește două zile pe an, iar carnea nu este mâncată în zilele de vineri în perioada de pregătire pentru Paște. Miercuri și vineri (cu excepția circumstanțelor speciale pe care Biserica le acordă pentru a nu posti) sunt zilele postului în calendar. Tradiția postului de două zile pe săptămână este de origine iudaică. Omul s-a rugat pentru el sând în picioare: "Dumnezeul meu, îți mulțumesc că nu semăn cu alți oameni - iubitorii, cei neprihăniți, adulterii. Postesc două zile pe săptămână, dau zece la sută din toate câștigurile mele."(Luca 18: 11-12) În timp ce zilele postului sunt luni și joi în iudaism, creștinii postesc miercuri și vineri, de aceea Lordul Yeshua este trădat miercuri și răstignit vineri. Ce va fi mâncat în timpul postului? (Spiritual din cartea lui Ioan de la Cornul de Aur de Aur care a fost tradusă de către părintele Dimyan Yakupoglu.) Nu consumăm lapte, produse lactate, pește (zile speciale libere), carne și produse din carne în timpul mesei. Dar putem consuma fructe de mare; Calamari, midii, creveți se pot consuma. Postul este păstrat o zi întreagă. Castraveții, cum ar fi oțetul, salata de cartofi sunt produse extrem de hrănitoare și lipicioase. Lintea este o sursă foarte importantă de hrană și puteți să faceți salate, supă sau alimente din ea. Tot ce trebuie să observați este că nu adăugați nici o grăsime care transportă produse de origine animală în aditivii săi precum Brillion. Puteți consuma mazăre și grupuri similare de cereale în același mod. Puteți mânca toate legumele ca ulei de măsline. Dimineața puteți pregăti un meniu cu gemuri, roșii, măsline, castraveți, paine de cereale, tărâțe de yada sau pâine de secară. Cei care iubesc să mănânce muesli pot folosi suc de fructe sau lapte de soia în loc de lapte. Veți beneficia adesea de consumarea frecventă a prăjiturilor în această perioadă. Va fi foarte util să consumați o cantitate mare de alimente pline de energie, cum ar fi alune de kaju, arahide, nuci, alune, stafide și fructe uscate (cum ar fi sâmburii de caise). 52

Mai ales perioada de Trio de Paști are loc cu 3 săptămâni înainte de Orucu. Scopul acestei perioade este de a pregăti credința în sărbătoarea de Paște (Paște). Tatăl Bisericii spune că a început perioada Trio, adică a început pocăința și lupta spirituală. În fiecare biserică catolică există o statuie a Fecioarei Maria. Se crede că învățăturile catolice s-au făcut direct la predică, când Maria s-a născut fără păcat și a murit. Catolicii cred, de asemenea, că sufletul unei persoane va fi salvat de păcatele sufletului înainte de a ajunge la Dumnezeu și că situația va ajuta la salvarea sufletului acestei persoane de dualitatea vieții. Se crede că oricine se opune voinței lui Dumnezeu va rămâne în Iad pentru totdeauna. RITUALUL DE COMUNIUNE Conform credinței în înțelegerea Creștină, Isus este cunoscut sub numele de Evkaristiya, care este organizat pentru a comemora prezentarea pâinii și a vinului adepților săi ca trup și sânge în timpul Cinei celei de taină. Sacramentul Ritualilor Bisericii Catolice a identificat legătura Missa în Biserică după cum urmează: "Victima care a susținut victima răstignirii; Amintirea nașterii lui Rabin și a învierii Domnului, spunând:" Faceți acest lucru pentru a mă comemora."(Luca 22:19) În această masă sacră, Comunitatea lui Dumnezeu devine o parte a beneficiilor Trecerii prin împărtășirea Trupului și a Sângelui Trupului Rabinat și a Sângelui lui Dumnezeu prin sângele lui Mesia până la sfârșitul lumii. Demonstrează că, prin credință în reprezentarea mesei sfinte a Împărăției Tatălui, va avea credință și speranță."(Eucharisticum Mysterium, 25 mai 1967). Aceste cuvinte rezumă înțelegerea Bisericii Catolice despre ceea ce a făcut Isus Hristos la Cina cea de Taină Nașterea lui Isus Hristos este sărbătorită în creștinism ca ziua de naștere a lui Isus. Isus (d. 8-2 î.H. - 29-36 î.Hr.) este figura fundamentală a creștinismului. Nu există un consens între istorici cu privire la data nașterii și a morții. Isus a venit pe pământ de la Maria, evreu în provincia evreiască a Imperiului Roman. În creștinism și Islam, se crede că Dumnezeu s-a născut fără tată. Fiul este numit de tatăl său vitreg Joseph. În consecință, urmașul David se bazează pe profet. În izvoarele islamice, nu se menționează că Maria se căsătorește mai târziu. În Biblie, numai Evangheliile Luca și Matei sunt menționate în cartea nașterii lui Isus. Conform unor afirmații, Isus nu s-a născut în timpul iernii. Conform Bibliei lui Luka, când Isus s-a născut, păstorii își pășteau turmele pe pășuni. Potrivit unor surse, Ioan Botezătorul s-a născut pe 15 aprilie la Paștele Evreiesc (fără pâine) și Isus, născut la șase luni după Ioan Botezătorul, trebuie să se nască în luna octombrie. ÎnIislam există zvonuri că soția lui Zakariya (mama lui Ioan) și Maria erau însărcinate la acea vreme. În interpretarea Qur'anică a lui Ibn Kathir, se menționează că soția lui Zekeriya este mătușa Mariei și au vorbit mai întâi 53

atunci când au rămas însărcinate. De asemenea, în conformitate cu Coranul, Maria a dat naștere într-un moment în care hurmele erau proaspete. SĂRBĂTORILE DE CRĂCIUN Sărbătorile de Crăciun de astăzi sunt destul de colorate în țările creștine. Pregătirile de Crăciun încep de la începutul lunii. Creștinii așteaptă nașterea lui Isus numit rândul aventurii și calendarul advent de 24 de ferestre este pregătit. Pe aceste calendare, pozele sau bomboanele sunt ascunse în spatele fiecărei ferestre, una dintre ele deschizându-se în fiecare zi. În unele țări, lumânări advente sunt arse. . În școli înainte de Crăciun, piesele teatru arătând nașterea lui Isus sunt organizate. În aceste jocuri, se arată faptul că Isus a venit pe lume într-un grajd și că cei trei magi din răsărit au adus daruri lui Isus. Koranes alcătuit din copii sau adulți în biserici și pe străzi reprezintă Crăciunul. Oamenii dau petreceri de Crăciun în Ajunul Crăciunului, mai ales în weekend. Pomul de Crăciun este decorat, grădina și casa sunt luminate, ornamente de stradă sunt aplicate. Sunt oferite cadouri, sunt oferite felicitări, iar sosirea lui Moș Crăciun în Ajunul Crăciunului este portretizată simbolic. În multe țări, după cina de Crăciun, pe data de 25 decembrie, membrii familiei se adună în jurul mesei. Mâncarea de Crăciun diferă de la o țară la alta, dar cea mai comună este curcanul și cârnații prajiți. În unele țări, brandy este turnat pe prăjituri (budinca de Crăciun) servit după desert. Copiii scriu scrisori lui Moș Crăciun cu mult înainte de Crăciun și fac o listă cu darurile pe care le doresc. La cluburile lui Santa, în centrele orașelor și centre comerciale, Moș Crăciun sau ofițerii care au intrat în rolul lui, ascultă dorințele copiilor înainte de Crăciun și le colectează scrisorile pentru a le transmite lui Moș Crăciun. În noaptea de Crăciun, mesele sunt lăsate cu mâncare pentru Moș Crăciun și cerbi. O practică obișnuită în SUA este de a lăsa lapte și prăjituri. În Turcia, vin dulce (sherry), tort de fructe și morcovi sunt lăsați. În ziua de Crăciun, cadouri rămase sub pomul de Crăciun sunt aduse și date. Se pun darurile și bomboanele în șosetele uriașe pentru copii mici. Copiilor li se spune că a adus aceste daruri Moș Crăciun. Bradul de Crăciun 54

Pinul, care este amenajat cu lumini și ornamente în timpul festivităților de Crăciun, se numește pomul de Crăciun. În zilele noastre se știe că pomul de Crăciun este un ritual din tradițiile păgâne. Folosind copaci și coroane vesele ca simboluri ale vieții nemuritoare era o tradiție comună a egiptenilor vechi, a chinezilor și a evreilor. Cultul păgânismului european a continuat sub forma tradiției de sculptare a poporului scandinav după adoptarea creștină și echiparea casei și a colibelor cu copaci la începutul anului pentru a pregăti un copac pentru păsări în timpul Crăciunului. În Germania, era un copac Yule (Anul Nou) la intrarea în casă sau la sărbătorile de la mijlocul iernii. Se crede că pomul de Crăciun prezent a provenit din partea de vest a Germaniei. În Evul Mediu, principalul decor al unei piese care a interpretat pe Adam și Eva a fost un pin reprezentând grădina cerului și avea mere pe el. În festivitatea lui Adam și Eva (24 decembrie), germanii și-au pus ochii pe un astfel de paradis, pe care au agățat bucățele de pâine subțiri, simbolizând pâinea binecuvântată în Comuniune; Apoi au luat locul lor în diferite forme de scones. În unele locuri s-au adăugat lumânări pentru a simboliza pe Isus. A fost o piramidă de Crăciun în aceeași cameră ca și copacul în timpul sezonului de Crăciun. În secolul al XVI-lea, piramida Crăciunului și arborele paradisului s-au unit pentru a forma pomul de Crăciun. Pomul de Crăciun, care a sosit în Anglia la începutul secolului al XIX-lea, a fost larg răspândit la mijlocul acestui secol, cu sprijinul domnitorului Albert, soțul reginei Victoria. În acel moment, pomii de Crăciun erau decorați cu lumânări, bomboane și prăjituri agățate de ramuri cu panglici și lanțuri de hârtie. Pomul de Crăciun pe care germanii imigranți l-au dus în America de Nord în secolul al XVII-lea a devenit la modă în secolul al XIX-lea. Tradiția este, de asemenea, obișnuită în Austria, Elveția, Polonia și Olanda. În secolele 19 și 20, pomii de Crăciun introduși de misionarii americani în Japonia și China au început să fie decorați cu ornamente de hârtie fin prelucrate. MOȘ CRĂCIUN Moș Crăciun este persoana legendară care se crede că dă daruri copiilor. Originea lui se bazează pe episcopul Nicholas, un sfânt creștin care a trăit în secolul al IV-lea d.Hr. în provincia Demre (fosta Myra) din Antalya. 55

Moș Crăciun, conform legendei, locuiește împreună cu soția sa la Polul Nord. El face jucării pentru copii cu spiridușii săi. Copiii vor trimite o scrisoare către el spunându-i ce cadou doresc pentru Crăciun. Moș Crăciun umple de asemenea renii zburători cu daruri și intră în casele tuturor pentru a distribui darurile lor. Între timp, copiii pregătesc alimente și băuturi, cum ar fi lapte prăjituri, morcovi, lasându-le pentru Moș și renii lui. [16] Moș Crăciun este acum prezentat ca tontonian cu părul gri, cu barbă lungă, drăguț, cu burtă mare. El poartă o haină roșie cu pene albe și o glugă în aceeași culoare. Locația casei variază în funcție de tradițiile țărilor. Arctic, Korvatunturi în Finlanda, Dalecarlia în Suedia sau Groenlanda sunt unele dintre ele. În unele țări, grotele lui Moș Crăciun sunt stabilite și copiii stau pe genunchii lui Moș Crăciun și îi spun ceea ce doresc ca daruri. Sursă: "Crăciunul", Enciclopedia Noii Columbii. New York și Londra, Columbia University Press, 1975, accesat la 20 martie 2017 Restad, Penne L., Crăciun în America: O istorie, New York, Oxford University Press. 1995, accesat la 20 martie 2017 http://wol.jw.org/tr/wol/d/r22/lp-tk/1101989247, accesat la 20 martie 2017 http: //www.meryemana.net/merye/tr/misc.php? Id = 40 & par = 8 & td = 11 Lıbrarıa edıtrıce bıserıca vatıcana-catolıcă relıgıe șı prıncıpıı morale, accesată la 20 martie 2017 RELIGIA PROTESTANTĂ Rebeliunea protestantă înseamnă protest împotriva Catolicismului în secolul al XVI-lea. Comunitățile reformiste care au apărut ca răspuns la practicile lor religioase au fost numite protestante. Bisericile protestante, ortodoxe și catolice în afara unui grup mare de creștini formând o mare de credincioși exprimă secta Protestantismul, care a avut diferențe semnificative față de aceste două biserici prin practicile sale. Rădăcinile lor se bazează pe mișcările de reformă religioasă din secolul al XVIlea. Ale Reverendului german Martin Luther (1483-1546). Biserica romano-catolică a iertat păcatele și a făcut o resursă financiară, a stabilit că interpretarea este văzută doar în propria ei autoritate și că limba liturgică este doar latină. A izbucnit prima obiecție El a depus aceste obiecții la poarta Catedralei Wittenberg cu un document de 95 articole. Această mișcare a lui Luther a fost făcută de mulți protestanți precum Zwingli și Calvin. Ea s-a răspândit în întreaga Europă. PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE SECTEI PROTESTANTE • Infailibilitatea și autoritatea Papei nu sunt acceptate. • În înțelegerea și interpretarea religioasă, ei iau cartea sacră, nu autoritatea bisericii. • Acceptați doar botezul și sacramentele evharistiya, demne de alții 56

Nu vor da. • Sunt foarte credincioși când vine vorba de libertate. • Există o clasă de servicii religioase, dar ei nu acceptă sacramentul. • Nu acordă importanță lui Aziz și Mary. • Nu au fotografii și sculpturi în bisericile lor. • Confesiunea nu este acceptată. • Preoții se pot căsători. • Cultul și ritualurile sunt realizate în limba fiecărei țări.

SECRETELE PROTESTANTULUI Cultul și practicile religioase constituie dimensiunea practică a religiilor. În cazul creștinismului, sacramentele sunt cele mai importante practici religioase. În timp ce catolicii și ortodocșii acceptă șapte sacramente, protestanții văd doar botezul și răul ca sacrament. În această carte, pe lângă botez și Evoluție, alte cinci practici (mărturisirea, mărturisirea păcatului, ungerea cu ulei, preoția și căsătoria) numite sacramente protestante sunt examinate cu un ochi imparțial. Diferențele dintre protestanți și catolici se reflectă în înțelesul, prosperitatea și evoluția istorică a fiecărui practicant. BOTEZUL Botezul este un semn al pocăinței. Legea, care este trimisă lui Dumnezeu prin Moise, conține multe reguli care simbolizează sfințenia și devotamentul față de Dumnezeu. Au avut, de asemenea, ceremonii de îmbăiere. Aceste spălări ritualice au fost date pentru a reflecta intenția mai multor oameni, deși nu erau suficient de blânzi pentru a-și curăța păcatele. Botezătorul Ioan Botezătorul, care a fost numit ca să pregătească calea pentru Mesia în timpul Noului Testament (Biblia), a chemat pe oameni să se pocăiască, i-a botezat. Devotamentul său față de Dumnezeu. Dumnezeul Botezat și simbolurile sale. Este o indicație a supunerii botezului. Isus Hristos, Mielul lui Dumnezeu, a vrut să fie botezat de Ioan Botezătorul, deși el a fost fără păcat. El a făcut acest lucru pentru a-și arăta ascultarea față de Dumnezeu Tatăl și pentru a fi un exemplu pentru cei care au mers după el (creștinii). Isus Hristos instruiește adepții care părăsesc lumea fără să se despartă de trup să îi boteze pe cei care cred. Nu există pe cont propriu. Este harul și voia lui Dumnezeu care salvează omenirea de mânia lui Dumnezeu. Este un semn și o mărturie că suntem botezați. Nu, nu este. Totuși, este important să fiți botezați atunci când decideți să mergeți pe calea mântuirii oferită de Dumnezeu. După cum s-a menționat mai sus, este clar o mărturie că Isus Hristos a fost acceptat ca Domn, deci este un semn al credinței care trebuie să fie îndeplinit de fiecare credincios. În general, atunci când persoana este botezată, persoana care va fi botezată va fi complet scufundată în apă și scoasă din nou. Această mișcare simbolizează faptul că o viață anterioară este moartă și o viață nouă este înviată pentru Dumnezeu.

EVHARISTIYA Se face în fiecare închinare a bisericii. Un alt nume este kudas (sau statul arabic și kiddaes). Catolici ortodocși dimineața și seara așa cum fac ei. Este necesar să mărturisiți păcatele și să nu mâncați înainte de a suferi. Drojdie este înghițită fără a mesteca pâine. Și când este primit, se crede că este un întreg cu Hristos. Acest vin al creștinismului este, de asemenea, inspirat de faptul că Isus știe că Isus va muri la ultima cină, spunând că pâinea lui este carnea lui, sângele lui este în vinul lui. Apoi a fost trădat de unul dintre discipolii săi și executat prin răstignire. Creștinismul s-a răspândit în multe locuri în lume în procesele viitoare și are o diviziune mare în sine prin împărțirea Imperiului Roman. În timp ce motivul pentru aceasta este arătat ca fiind cultural, tradițional și religios, principala problemă este legată de administrație și putere. În acest moment, Roma (Vatican) și Istanbul. Ca scuză finală, bisericile au dezbătut dacă pâinea din ceremonia de vin a fost fermentată sau nefermentată, contrazisă și separată oficial. Sursa: Conf. Dr. Muhammet Tarakci Https://tr.instela.com/evharistiya--57327, accesat la 20 martie 2017

PUBLICAȚII

EIMĂ