TEATRU
ACTORIE
„Nu jucăm personaje pentru a ne ascunde, ci pentru a ne descoperi pe noi înșine în tot ce nu am fost vreodată ”
Lucrările mele reprezentative
➤ MICImari istorii rescrise de CEVA
A apărut odată ca niciodată într-un oraș mic (pe numele lui Tg
Neamț) - CEVA Și de când a apărut CEVA, adolescenții din orașul mic au început să se întrebe: Ce e aici? Cine suntem? Ce e orașul ăsta? Cum trăim noi? Așa trăim noi? Ce înseamnă comunitate? Ce înseamnă trecut? Asta e educație? Avem vreun viitor? Ce înseamnă viitor? Tu cum îți imaginezi viitorul? E artă în viitor? Stai, ce e arta?
➤ URA! și alte animale
Într-o lume condusă de IDEI care dictă cu brutalitate cum să trăiești, o familie de animale -fiecare cu propria-i vulnerabilitate și rebeliune - încearcă să supraviețuiască unui sistem absurd Legile sunt arbitrare, iar puterea e abstractă, dar consecințele sunt tangibile: frica, supunerea, excluderea
➤ începutul sfârșitului Și totuși, fiecare cădere, fiecare lacrimă, fiecare râs pierdut pe coridoarele școlii au fost piese dintr-o lecție mai mare: că nu ești definit de eșecuri, ci de cum te ridici Profesori, părinți, prieteni –toți ți-au arătat o bucată din drum, dar acum ești singur în fața hărții Lumea se schimbă, oamenii vin și pleacă, dar nimic nu e cu adevărat de neînlocuit – nici măcar tu Singura constantă? Faptul că mergi mai departe
ELENA-MIRABELA ICHIM
Despre mine
Nu sunt actriță Nu sunt artistă în sensul clasic, dar sunt o exploratoare a emoțiilor, a sentimentelor, a oamenilor din jur, iar teatrul este o hartă care m-a învățat să navighez prin lumi necunoscute Ultimii trei ani m-au învățat un lucru: creativitatea nu ține cont de diplome sau titluri - ea pur și simplu reprezintă o bucată de viață pe care o împarți cu alții
Nu port măști, mă deschid, lăsând personajele să mă folosească ca pe o lentilă prin care reflectă altfel de realități Stilul meu? Un dialog continuu între fragilitate și curaj, între „ce-ar fi dacă?” și „chiar acum!”
Filosofia Mea Artistică
Pentru mine, arta înseamnă o hartă a ființei umane - un limbaj care trage poduri între lucruri care, la suprafață, nu au nicio legătură E modul în care am învățat să privesc dincolo de aparențe, să întreb „de ce?” și să accept „pentru că, pur și simplu, așa se simte” Prin teatru, am descoperit că fiecare persoană e o colecție de povești nerostite, iar eu am avut privilegiul să le aud pe unele Am învățat să-i ascult pe ceilalți și, cel mai important, să mă ascult pe mine Am învățat să nu mai judec după replici, ci după tăcerile dintre ele
Procesul meu creativ
Talentul este scânteia - dar focul se ține aprins doar prin lemne puse cu grijă Am învățat că inspirația vine ca o furtună: uneori noaptea pe la 3, alteori când ești pe malul mării Disciplina e cea care transformă acele clipe de magie în ceva palpabil, ceva care poate fi împărtășit, sau nu În teatru, am văzut oameni strălucitori care se bazau doar în harul lor natural - și au stagnat Am văzut alții, cu mai puțină „zestre”, dar care veneau mereu cu aceeași pasiune și dorință - și au crescut în fața ochilor mei
Inspirație și influențe
Nu mă simt în putere să aleg o singură persoană care m-a inspirat, pentru că sunt mai multe suflete care m-au ghidat în drumul meu Fiecare persoană pe care am întâlnit-o a adus cu sine o poveste nespusă, ca o carte pe care doar cei curajoși o deschid larg Viața nu e despre a evita suferința, ci despre a o integra în povestea ta Una dintre lucrările care ma marcat cel mai mult este opera „Hamlet” de William Shakespeare, care m-a lovit ca un tun și nu m-a lăsat să fiu aceeași Prin modul în care m-a forțat să mă confrunt cu întrebări pe care nici măcar nu știam că le am