TEATRU ACTORIE
Filosofia Mea Artistică
Arta este o formă de cunoaștere, de înțelegere a lumii, de a simți, de a te elibera și de a te bucura de viață Cred că întrebarea care ucide arta este „ce a vrut să spună autorul?” Autorul a vrut să creeze artă, care nu este o enigmă ce trebuie descifrată, ci este o creație de care trebuie să ne bucurăm și pe care, în primul rând, să o lăsăm să ne facă să simțim o emoție, să ne schimbe în interior, să ne transmită ceva personal
Lucrările mele reprezentative
Copilul din bombardament și Doctorul - „Hai să jucăm șotron pe un teren minat”, trupa Artwork din Iași.
Directorul de casting și Profesorul - „Lacrimi”, trupa RoAct din Iași
Robderouă și Gârneață - „Palatul fără ferestre”, trupa Artwork din Iași. Un spectacol comic, adaptat după textul „Țara lui Gufi” de Matei Vișniec, menit să ilustreze importanța educației și a culturii într-o comunitate.
ARIN DONCIU
Despre mine
Mă numesc Arin Donciu, sunt elev Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil”, din Iași, și sunt pasionat de teatru de când eram mic
Motivul pentru care iubesc să joc și să interpretez roluri nu mi-e în totalitate clar, dar cred că se datorează în mare parte libertății pe care mi-o oferă șansa de a mă „transforma” într-o persoană nouă, care devine responsabilă de ceea ce zic și fac, iar eu mă pot distra în pielea acestui nou „eu”
Teatrul este o formă efemeră de artă, de aceea cuvintele lui Eugene Ionesco sunt extrem de relevante pentru mine în ceea ce privește această artă: „Doar efemerul durează ”
Procesul meu creativ
Fără muncă, talentul nu te face decât să fii puțin mai bun decât cei neinițiați în aria respectivă Munca și disciplina sunt, după părerea mea, esența artei calitative
Lumea ideală este o lume în care arta este mai apreciată și mai promovată Oamenii nu realizează cât de multă artă consumă în viața de zi cu zi și cât de importantă este arta pentru fericirea din viața lor Exact cum a spus și Toma Caragiu: „Se poate trăi fără artă şi cultură? Da! Dar nu merită”.
Inspirație și influențe
Horațiu Mălăele a fost mult timp actorul meu preferat și, practic, prin tot ce făceam și prin toate monologurile pe care le învățam și rolurile pe care le interpretam, încercam să-i calc pe urme. Povestea sa m-a impresionat foarte mult și umorul său m-a ajutat să trec printr-o multitudine de momete grele, în care aveam mare nevoie de un zâmbet.
Cel mai mult m-a marcat spectacolul italian „Aspettando Godot” regizat de Theodoros Terzopoulos, pe care am avut oportunitatea să-l văd la Festivalul Internațional de Teatru din Sibiu în 2024. Textul a devenit ulterior preferatul meu.