SCRIERE CREATIVĂ
Inspirație și influențe
Printre toți scriitorii care mi-au lăsat amprenta adâncă asupra modului în care înțeleg arta și viața, Dostoievski, Kafka și M L Rio sunt cei care m-au marcat cel mai mult
Dostoievski m-a învățat că nu există adevăr fără suferință, că fiecare alegere, oricât de mică, poate dezvălui colțuri întunecate ale sufletului Kafka m-a învățat că alienarea este o parte naturală a existenței, iar labirinturile minții nu trebuie neapărat înțelese pentru a fi trăite M L Rio, prin If We Were Villains, mi-a dat curajul de a mă expune, de a simți intens și de a pune acele sentimente în cuvinte
Lucrarea care m-a marcat și care m-a făcut să mă apuc cu adevărat de scris a fost „If We Were Villains” de M L Rio Aceasta a fost una dintre primele cărți care m-a captivat cu totul, nu doar prin povestea sa, ci prin felul în care a transformat arta într-un mijloc de autocunoaștere
ANDREEA VALENTINA BOBU
„As deeply as we’ve found”
People can only meet you
As deeply as they’ve met themselves,
As far as they’ve journeyed within, Through the shadows, the silence, The places they fear to begin ( )
“The Weight of Wanting”
I want to be a gentle flame, A warmth to soothe, a light to claim
To mend the broken, heal the bruised, And give my heart where it’s refused ( )
Sunt o ființă care simte prea mult și vorbește cel mai bine atunci când tace și scrie În inima mea, cuvintele nu sunt doar sunete, ci urme lăsate de emoții care nu au mai avut loc în suflet Sunt elevă la Colegiul Național „Barbu Știrbei” din Călărași, locul unde învăț despre lume, dar mai ales despre mine Poezia nu este doar pasiunea mea – este felul în care respir când viața devine prea grea sau prea frumoasă ca să o pot rosti simplu
Scrisul meu nu caută răspunsuri – el caută simțirea pură Poeziile mele nu sunt despre o clipă anume, ci despre călătorii interioare care pornesc dintr-un punct și se transformă într-un univers Emoțiile curg prin fiecare vers ca o apă care nu-și mai amintește de unde a venit, dar știe sigur unde vrea să ajungă
Artistică
Arta, pentru mine, nu este o alegere Este o nevoie, o formă de respirație atunci când aerul nu mai ajunge Este singurul loc unde pot să fiu pe deplin sinceră, unde sufletul meu poate plânge, iubi, striga și șopti în același timp, fără să fie judecat Pentru mine, arta înseamnă să transform emoțiile care mă copleșesc în ceva care poate atinge și alte inimi
Pentru mine, poezia nu este nici o sarcină, nici un rezultat al unui exercițiu forțat Nici măcar o ambiție Este o emoție care prinde formă când simțirea mea devine prea grea ca să mai încapă în mine Nu pot scrie „la comandă” Nu scriu pentru că trebuie, ci doar atunci când simt că ceva din mine cere, cu disperare sau cu blândețe, să fie pus în cuvinte Poezia nu se forțează – se simte
O lume ideală pentru un artist este o lume care nu grăbește simțirea O lume care nu cere explicații și nu judecă forma în care o inimă alege să se exprime Este o lume în care oamenii nu consumă arta, ci o trăiesc
Cred că arta nu schimbă lumea prin forță, ci prin atingere Prin felul blând în care îți intră în suflet și-ți aprinde întrebări, dor, liniște sau neliniște Arta e un limbaj universal, o punte între suflete care nu s-au cunoscut niciodată, dar care simt la fel
Procesul meu creativ