Revista Ferma nr. 19 1-14 noiembrie 2024

ANUL XXVI • NR. 19 (356) • 1-14 noiembrie 2024

T.P. POȘTA ROMÂNĂ Nr.107/C/2191/2015 Valabilitate cf. contractului

No-till la superlativ cu utilaje John Deere 14

Preţ: 11 lei

Articolul ediţiei

De ce țin francezii vacile și caii la pășunat împreună? 90

La drum cu reporterii Ferma

Editorial

ANUL XXVI • NR. 19 (356) • 1-14 noiembrie 2024

COLECTIV DIRECTOR GENERAL FERMA MEDIA GRUP DĂNUŢ RADIŞ REDACTOR-ŞEF FERMA CLASIC NICOLETA DRAGOMIR REDACTOR-ŞEF FERMA 4.0 OLIVIA FIRI CONSILIUL CONSULTATIV Prof. dr. NICOLAE DRAGOMIR Prof. dr. IOAN VINTILĂ Prof. dr. MIHAI DECUN Prof. dr. CORNELIA VINTILĂ Prof. dr. IOAN PĂDEANU Prof. dr. IOAN BORCEAN Prof. dr. TEODOR MARUŞCA Prof. dr. VIOREL HERMAN Prof. dr. LAVINIA ŞTEF Prof. dr. OVIDIU RANTA Dr. ing. IOAN LADOŞI Dr. ing. VASILE POP SILAGHI Dr. ing. LEONARD STAFIE Conf. dr. LUDOVIC CZISZTER Conf. dr. SORIN BUNGESCU Conf. dr. IOAN HUŢU Conf. dr. SORIN VOIA REDACTORI GHEORGHE GHIŞE VIOLETA MÂŢ LIVIU GORDEA PAULA CIUPAG MARIAN MUŞAT PETRONELA COTEA MIHAI LILIANA SIME EMIL GEORGESCU STELIAN RĂDESCU ALEXANDRU GRIGORIEV DANIEL PLĂIAȘU MARKETING & PUBLICITATE DENISE NIMIGEAN DANIELA RADIŞ TATIANA TRANDAFIR ROBOTUL FERMY GRAFICĂ & TEHNOREDACTARE PageUp.ro WEBMASTER CORINA BERGHIN EDITOR: S.C. COMISION DIC S.R.L. Timişoara REVISTA FERMA Sediul redacţiei: 307160 Dumbrăviţa / Timiş str. Al. Petöfi nr. 52 tel.: 0256-213328 / fax: 0256-211730 tel.: 0256-305682 / 0256-305683 redactia@revista-ferma.ro marketing@revista-ferma.ro web: www.revista-ferma.ro www.anunturi-agricole.ro www.agroinfo.ro Un produs FMG FERMA MEDIA GRUP

Drepturile asupra numelui şi siglei publicaţiei FERMA aparţin Societăţii Comerciale COMISION DIC S.R.L. Nici o parte din această publicaţie nu poate fi reprodusă, arhivată sau transmisă sub nici o formă şi prin nici un fel de mijloace, mecanice sau electronice, fotocopiere, înregistrare audio sau video, fără aprobarea în scris a editorului.

Tiparit la Rotografika, prin reprezentantul exclusiv pentru Romania 4 Colours, www.4colours.ro

ISSN 1454-7732 Următorul număr al revistei nr. 20 (357) va apărea în perioada 15-30 noiembrie 2024

Acțiunile UE nu se ridică la înălțimea ambițiilor!

U

niunea Europeană riscă să rămână în urmă în cursa pentru adaptarea la schimbările climatice, cu toate că a alocat pentru acest obiectiv cel puțin 8 miliarde de euro în perioada 2014-2020 și 26 de miliarde de euro în perioada 2021-2027! Peste 40% din proiectele pentru mediu au avut un impact redus sau nu au avut niciun impact iar progresele în direcția adaptării la schimbările climatice sunt greu de măsurat… Există un risc ca politica de adaptare a UE să nu țină pasul cu schimbările climatice, se arată într-un raport recent al Curții de Conturi Europeană. Fenomenele climatice extreme, cum ar fi valurile de caniculă, secetele și inundațiile, ne lovesc din ce în ce mai greu și mai des iar consecințele lor economice sunt majore. UE se poate baza pe un cadru solid pentru a face față impactului schimbărilor climatice. Problema apare însă la punerea în practică a politicilor de adaptare. Numărul dezastrelor climatice a explodat în UE în ultimii 20 de ani. Pagubele provocate au avut și ele o amploare fără precedent, așa cum au demonstrat-o recent secetele, valurile de caniculă și inundațiile devastatoare din 2024. Valoarea pierderilor economice cauzate de fenomenele climatice extreme în UE a ajuns în ultimul deceniu la o medie de 26 de miliarde de euro pe an! Chiar și inacțiunea costă: expunerea economiei actuale a UE la o încălzire globală cuprinsă între 1,5 și 3°C peste nivelurile preindustriale - această estimare fiind una prudentă - ar duce la pierderi economice anuale cuprinse între 42 de miliarde și 175 de miliarde de euro. Transpunerea politicilor de adaptare naționale și ale UE în reglementarea de la nivel local este un proces dificil. UE consideră că „nivelul local este piatra de temelie a adaptării”. Pentru a vedea cum stau lucrurile în realitate, auditorii au întrebat 400 de municipalități din statele membre auditate în ce măsură cunoșteau strategiile

de adaptare la schimbările climatice. Răspuns fără echivoc: municipalitățile nu aveau habar, în cea mai mare parte, de aceste documente și nu foloseau instrumentele puse la dispoziție de UE în legătură cu adaptarea la schimbările climatice! Cam jumătate din proiectele auditate au răspuns cu eficacitate riscurilor climatice. Mai problematice au fost cazurile în care existau priorități aflate în conflict: obiectivele de adaptare la schimbările climatice trebuiau să coexiste cu alte ambiții, cum ar fi competitivitatea sau dezvoltarea regională. De exemplu, s-au găsit proiecte care sprijineau dezvoltarea irigațiilor, cu riscul creșterii consumului total de apă. Auditorii au identificat și un proiect de protecție antiinundații desfășurat într-o zonă de risc în care continuau să se acorde autorizații de construcție pentru case noi. Să vorbim și despre bani. Adaptarea la schimbările climatice este un domeniu transversal, ceea ce înseamnă că banii de la UE pot veni din diferite fonduri, cum ar fi cele pentru agricultură, coeziune sau cercetare. Reversul medaliei: urmărirea acestor bani este dificilă…

NICOLETA DRAGOMIR

Redactor-şef Ferma Clasic Ferma Media Grup nicoleta@revista-ferma.ro

3

24 Semnal de alarmă

un articol de LIVIU GORDEA | mai multe pe această temă www.revista-ferma.ro

Crescătorii de Angus încep să piardă la calitate și la preţ

Bogdan Vereş, despre paradoxul sectorului de creştere a bovinelor de carne: „Piaţa înghite animalele ieftine şi de o proastă calitate, iar cei care fac cu adevărat performanţă sunt obligaţi să-şi trimită animalele la abator!”

C

hiar dacă în general cererea pentru carnea de vită de calitate superioară este în plin avânt, sectorul de creştere a bovinelor Angus din România se confruntă cu provocări care ar putea periclita viitorul acestui domeniu. Bogdan Vereş, proprietarul Angus House Farm din Reghin, trage un puternic semnal de alarmă privind tendinţele actuale care pun în pericol atât calitatea genetică a efectivelor, cât şi viabilitatea pe termen lung a afacerilor din sector. MATERIAL GENETIC VALOROS Bogdan este un exemplu al succesului prin investiţii strategice în genetică şi management performant. În momentul de faţă, tânărul crescător, care s-a repatriat din Marea Britanie acum câţiva

ani pentru a investi în ceea ce astăzi, din punct de vedere genetic, este probabil cea mai valoroasă fermă de bovine Angus din România, deţine un efectiv de 450 de capete. De la bun început, şi-a concentrat eforturile pe crearea unui nucleu de reproducţie de elită, cu scopul de a produce material genetic valoros pentru crescătorii de vite Angus din ţara noastră, punând practic umărul la consolidarea acestui sector. El este fermierul care a achiziţionat recent cel mai valoros taur RED ANGUS din Europa! Scanează codul QR și vezi cât a plătit Bogdan Vereş pe valorosul exemplar!

Animaţi de iluzia unui câştig imediat, care oricum nu este semnificativ, foarte mulţi crescători nu fac decât să-şi compromită afacerile pe termen lung. În loc să-şi consolideze business-ul, printr-un management eficient şi sănătos. BOGDAN VEREŞ

Crescător de vite Angus

1-14 noiembrie 1-14 noiembrie2024 2024

MOMENT DE RĂSCRUCE PENTRU CRESCĂTORII DE BOVINE ANGUS De ceva timp, însă, lucrurile nu mai funcţionează aşa cum ar trebui. „Fermierii nu înţeleg că sunt nişte paşi esenţiali în managementul unei ferme de Angus pentru a obţine calitate şi preţ,” spune Bogdan. În timp ce fermele mari investesc constant în genetică şi programe de monitorizare a sănătăţii animalelor, o parte dintre crescători preferă soluţii pe termen scurt, ignorând astfel nevoia de calitate şi sustenabilitate. Acest fenomen, atrage atenţia Bogdan, destabilizează piaţa, deoarece animalele de calitate inferioară sunt reproduse şi vândute la preţuri mici.

Semnal de alarmă 25

CARE AR FI SOLUŢIILE?

PROBLEME STRUCTURALE ŞI RISCURI PE TERMEN LUNG Una dintre cele mai mari provocări este legată de direcţionarea defectuoasă a animalelor. O parte dintre femele, spune el, ar trebui să ajungă în abatoare, dar fermierii preferă să le împingă spre reproducţie, în speranţa unui câştig nesemnificativ. Acest lucru creează un efect de bulgăre de zăpadă, perpetuând

un nucleu de animale cu potenţial genetic scăzut, ceea ce pe termen lung va afecta calitatea întregului efectiv naţional. „Am rămas şocat după ce am văzut nişte postări, pe unul din grupurile de crescători de Angus de pe social-media, ale unor fermieri care îşi vând junincile gestante în ultimă fază de gestaţie sau vaca cu viţel la picior la preţuri derizorii, de 1.950 de euro! E cu adevărat incredibil! Practic, tot ce s-a clădit în ultimii zece ani începe să se distrugă.... ››› 26

Primordială, în opinia sa, ar fi elaborarea unui plan strategic pentru susţinerea şi dezvoltarea sectorului. Probabil, spune acesta, o soluţie ar fi stabilirea unei delimitări clare între fermele de producţie şi cele de reproducţie. Adică cei care vor să se specializeze strict pe producţia de carne să beneficieze de un anumit tip de sprijin, în timp ce exploataţiile care produc material genetic pentru dezvoltarea sectorului în general să fie stimulate ca atare. În momentul de faţă nu se face niciun fel de diferenţiere între cele două sisteme de producţie. Astfel, un fermier care investeşte sume importante în programe de prevenţie a anumitor boli sau în ameliorare genetică, cu nişte eforturi financiare foarte mari, nu-şi mai poate susţine activitatea, tocmai din cauza fermierilor care nu pun preţ pe calitate. „Mi s-ar părea normal ca un animal care are o anumită valoare genetică să fie subvenţionat poate la un nivel dublu comparativ cu un exemplar destinat strict producţiei de carne. Pentru că şi costurile sunt două ori mai mari pentru a întreţine şi a creşte acel animal valoros din punct de vedere genetic”, argumentează Bogdan.

86 Fermieri și fermiere

MIHAI AMBRUŞ CREȘTE VACI ÎN SISTEM „LOW-COST”

Deşi a investit în genetică şi are vaci cu un potenţial ridicat de producţie, Mihai Ambruş ne spune că îşi menţine ferma într-un sistem „low-cost”: vacile sunt întreţinute vara pe păşune şi fără o furajare suplimentară adecvată.

„A

ş putea spune că merg cu ferma la relanti, ca şi cum aş avea o maşină bună, puter­ nică şi eu merg în viteza întâia”, ne­a spus, mai în glumă, mai în serios, fer­ mierul.

un articol de

GHEORGHE GHIȘE mai multe pe această temă www.revista-ferma.ro

16-17 LITRI DE LAPTE/CAP/ZI Mihai Ambruş are o fermă de vaci de lapte în apropiere de Ştei, judeţul Bihor. Efectivul total este acum de 34 de vaci şi viţele, rasa Bălţată Românească, iar producţia medie este de 16­17 litri lapte/ cap/zi. „Am doar 3 vaci recent fătate şi restul au deja 7­8 luni de lactaţie. Pentru mine este scump să cumpăr furaje con­ centrate să fac o furajare suplimentară, să obţin mai mult lapte. Desfacerea, vân­ zarea este principala problemă în zona noastră”, ne­a declarat Mihai Ambruş.

tehnice mai mari sau cum s­a întâmplat în apropierea marilor oraşe, în satele din jurul Beiuşului sunt tot mai puţine vaci şi multe ferme mici şi­au vândut animalele. „În afară de animalele mele, la noi în sat mai sunt 12 vaci. În plus, populaţia este îmbătrânită sau au plecat din sat, iar cei care au rămas nu mai vor să lucreze. Cam 70% din terenul din sat îl lucrez eu, dar mulţi proprietari de pământ nu vor să încheie contracte de arendă, le este teamă că mă îmbogăţesc”, ne­a spus cu amărăciune fermierul.

SATUL CU 12 VACI… În Depresiunea Beiuşului sunt multe ferme mici şi cu teren fărâmiţat. Spre deosebire de Mureş, Cluj sau Suceava, acolo unde au rezistat multe ferme zoo­

AM DEVENIT O PIAŢĂ DE CONSUM! Chiar dacă în piaţă laptele de vacă se vinde cu 4­5 lei/litru, procesatorii plătesc sub 2 lei/litru. În plus, „au mai apărut şi intermediari”, ne­a spus Mi­

1-14 noiembrie 2024

hai Ambruş: „Multe abatoare, la fel ca şi unii procesatori de lapte, lucrează cu achizitori care, de cele multe ori, sunt practic nişte samsari. Ca la noi la ni­ meni. Vedeţi ce se întâmplă acum cu cartofii şi cu varza ­ ce preţ se oferă producătorilor şi la cât ajung produsele pe piaţă sau în magazin! Am devenit o piaţă de consum”, este concluzia tristă a lui Mihai Ambruş. NU VINDE LAPTELE CU PETUL Pentru că nu are timp să vândă şi să livreze laptele „cu petul” la fiecare client în parte, fermierul produce brânză. Până iarna trecută a vândut brânza cu 15 lei/ kg. Din primăvară o vinde cu 20 lei/kg, „un preţ relativ rezonabil”, apreciază Mihai Ambruş: „Vreau să am o continui­ tate în desfacere. Eu lucrez singur şi nu pot să umblu la piaţă sau să caut să vând lapte cu litrul. Vreau să cumpăr două containere configurate şi dotate pen­ tru un atelier de prelucrare a laptelui, să fac brânză şi iaurt. Mi­a fost greu să accesez proiecte cu fonduri europene

Fermieri și fermiere 87

pentru că este greu să îndeplineşti toate condiţiile în acelaşi timp. Parcă sunt fă­ cute cu dedicaţie”. INVESTIŢIE ÎN GENETICĂ ŞI TEHNOLOGIE Mihai Ambruş investeşte circa 20­ 25% din venituri în genetică, cumpără material seminal de la Semtest­BVN Târ­ gu­Mureş şi GeneticBovis/Masterrind. Se documentează permanent şi caută să facă o cât mai bună potrivire a pere­ chilor. „Urmăresc în principal caractere­ le care privesc conformaţia corporală, unghiul jaretului, forma ugerului şi con­ ţinutul de proteine al laptelui. Este greu să găseşti taurul ideal şi uneori un taur lăudat poate să nu dea rezultate bune”, ne­a mărturisit fermierul. După ce o junincă bună intră în producţie, scoate din efectiv vacile mai bătrâne.

Încerc să am calitate în tot ceea ce fac. M-am gândit şi la varianta unui automat de lapte, dar pentru mine ar fi destul de greu să fac aprovizionarea, spălarea/dezinfecţia. Îmi ia cel puţin 2 ore/zi, ceea pe pentru mine este mult. Dacă reuşesc să vând brânza cu 25-30 lei/kg voi fi mulţumit. MIHAI AMBRUŞ

Tânăr crescător de bovine în jud. Bihor

”AM UTILAJE MAI VECHI ŞI ÎNCEPE SĂ SE VADĂ” Anul acesta a fost mai dificil pentru producerea furajelor. Fermierul a avut probleme cu utilajele chiar în luna au­ gust şi a pierdut o coasă. „Am utilaje mai vechi şi începe să se vadă. Pentru fura­ je trebuie să ai utilaje de rezervă, altfel, dacă se strică în campanie, ai proble­ me. Am cumpărat un mixer furajer şi o

tocătoare pentru siloz şi mă pregătesc să prepar mai bine furajele. Am mare nevoie de un înfoliator, sper să îl cumpăr anul viitor”, ne­a mai spus Mihai Ambruş. Cele mai mari costuri sunt cu fura­ jele. Din această toamnă a trecut la sta­ bulaţie liberă pentru jumătate din efec­ tiv. „Consumul de furaje în stabulaţie liberă s­a dublat faţă animalele legate”, a constatat Mihai Ambruş.