Hana Fratu

Viaţa cu un bocanc în gură

Hana Fratu IN MEMORIAM 2006-2007

Ilustraţii: Uca Maria Iov, Maia Martin, Mirela Iordache compilaţii : Adrian Grauenfels Israel Dec 2011

1

Moartea se ispăşeşte trăind... *** După ce Hana ne-a părăsit am rămas într-un vacuum înecăcios, în gura mestecând ţinte şi şireturi, zaţul unor discuţii virtuale pline de furie, pasiune ,violenţă şi scandal aşa că unii au botezat scrisul fenomenal al Hanei .. poezie cu bocancul în gură. Elusivă, mereu alta, Hana a fost un model mie şi altora. Ciocnirile erau meteorice mulţi cădeau răpuşi, puţini Munhauseni încercau răfuieli şi scatoalce pontând un insucces homeric. Hana învingea la puncte şi trecea mai departe, de cadavre se ocupau alţii spre higiena amicilor care aplaudau în culise. Mult mai târziu am descoperit dulceaţă şi înţelepciune, în dosul scatoalcelor se găsea o sinceră afecţiune, bine ascunsă sub capotul de doctor patafizic al tuturor durerilor, de la crampele căţelului şi până la rănile de moarte care se aplicau iubirilor literare purtate în marele pat numit net. La telefon era caldă şi atentă la nuanţe, întreba scormonitoare, iar dacă nu răspundeam corect se termina cu sictir. Zâmbea. Se simţeam prin linie. Ca să o vezi pe Hana nu e suficient să ţii ochii deschişi. Mai întâi trebuie să arunci ochelarii, să te deconectezi de bârfele auzite şi de ideile preconcepute. Acest jurnal conţine discuţii personale şi întâlniri eterice cu Hana. O piesă în patru acte: Ne-am înjurat, Ne-am împrietenit, am găsit sublimul, ne-am părăsit plictisiţi primenind repertoarul pentru alte personaje şi întâmplări. Poeţii au nevoie de un aparte mood mental, de revelaţii şi de provocare, ei sunt mereu între extaze şi depresii, după cum curg fazele vieţii . AG

1. Hanny doar n-ai să asculţi prostiile astea. Este pierdere de energie şi timp. Singurul lucru este legat de importanţa scrisului pentru tine. Dacă îţi place ceea ce faci este OK. Dacă nu, îţi pierzi vremea. Suntem o generaţie care beneficiază de condiţii istorice glorioase. Trăim războaie, crize economice până la apogeu, drama umană este acoperită de o pătură groasă de evenimente unice care ne oferă printre pliurile ei transparenţă unei lumi crude şi ieşite din tipare formale. În situaţii de genul acesta orice dedublare este piss-wasser, felia de sub felia frunzei de ceapă. Apoi este ceea ce vrei. Nimic nu este veşnic, nici această baltă cu raţe. Asta cere viziune. Când ai să realizezi că începi să scrii doar pentru că eşti aici, unde cât de cât ai o asistenţă, scrisul tău va lua o cale ce nu îţi aparţine. Când ai să ajungi la concluzia că scrii pentru că altfel nu ai putea trăi, atunci te vei apropia de adevărata natură a acestui proces. Nu toţi trăim o dramă, avem poveştile noastre, filmul sau piesa de teatru în care ne învârtim. Unii o găsesc în exterior şi o trăiesc ca pe o experienţă proprie chiar dacă nu are nimic comun cu ei. Deci toate planurile acestea cu o carte, cu ce trebuie să omiţi sau să reliefezi nu mai are nimic în comun cu substanţa ta. Dacă este să fie, şi scrisul tău îşi va găsi o nişă undeva, el va trăi numai prin adevăratul context în care s-a născut. Ana Frank a scris doar un jurnal. Simplu. Larry ** Larry, e corect, Ana Frank a scris o singură carte. Dar eu nu sunt Ana Frank şi doamne fereşte-mă n-aş vrea să scriu cartea ei. Aşa cum nici pe-a mea cu alzheimerul n-aş fi vrut s-o scriu.Şi nici amintirile trezite brusc de mama nu le-aş fi vrut. Că atâta am învăţat în profesiune, cum să-mi apar propriul creier (în oarecare măsură). 2

Însă din punctul lui de vedere Rim are dreptate. Rim e geambaş de scriitori. Asta-i meseria lui el citeşte şi caută. Cizelează,aranjează, boxează şi pocneşte până iese ce vrea el să vadă. Din punctul de vedere a lui Rim eu sunt un caz de ratare scriitoriceasca care merită pocnit peste bot. Fiindcă Rim este şi ardelean pe deasupra. Dar în principal are ochiul ăla care ştie când un cal e bun sau nu , e bun pentru editură.Ştie precis că în final o să scriu cartea.Dar nu ştie când o s-o scriu şi asta cred că-l sâcâie. Nu consider că ce-a spus sunt tâmpenii, dacă erau nu-i dădeam dreptate. Poate că par tâmpenii, dar pentru mine nu sunt. Scrisul meu are-un loc bine stabilit.Lumea ştie deja cine sunt unde să mă caute şi de unde să mă ia, mai ştie şi la ce se poate aştepta de la mine. Îmi ajunge. Nu mă visez dând autografe prin librării. De loc. Ce vreau e ca lumea să se distreze la comedia vieţii cu mine. Şi se distrează.. H

2. După somn mi-era somn şi era soare se făcea că ratasem o ghilotină în al doilea vis cel cu roţi mecanice sub vele purtate de bunicul la sinagoga albă baricadele zăceau cu picioarele în sus ca la un abator botanic în ziua tăierii pomilor de crăciun chiar şi cei pictaţi de un oarecare Jacopo nimeni neluând în seamă urletul brazilor înalţi timpul înţepenit într-o pictura de Gentile Fabriano secundele sunt prea efemere ca să le mai numărăm totul e discordie.. trag perdeaua .. afară gunoierii adună cuvintele nopţii fierbinţi.. AG

Maia Martin 3

** Gunoierii-s în grevă iubitule În vreme ce dormeai şi iar dormeai s-a adunat gunoiul peste tot în noi şi pe dinafară a astupat uşile , apoi geamurile şi gurile, apoi ochii şi urechile ghilotinele funcţionează tăind sticle de plastic baricade nu există împotriva duhorii şi ne fierbem în propriile noastre gaze poporul cărţii sufocat de însăşi emanaţiile personale. sinagoga albă de mult este vânătă şi plină de neguţători de iertare trăiesc...nu ştiu cine mai urmează să trăiască când toţi am putrezit dormi iubitule gunoierii-s în grevă h

4

17 Mai , 2007 vezi eu mă gândesc la tine uneori seara şi fiindcă cineva a furat azi culorile te văd alb-negru pe pânza care-ar fi trebuit să fie pânza unei împlinite iubiri alb-negru încercănat de noaptea trecută netrecută-n fierbintea dorinţă care-a furat azi culorile fiindcă nu există un astfel de verde nici măcar cel de Prusia să coloreze speranţa şi fiindcă nu ştiu de ce sperana-n pictura visului meu e albă - neagră şi la o adică le poţi schimba între ele sau le poţi spune roşu de la dorinţă albastru de la pocăinţă alb de la uitare şi galben galben de la soare ce rămâne e dragostea care n-are culoare... h *** da da da sunt un prost cultural un debil mintal am în cap doar bile şi idei debile fac şi eu ce pot înot, guiţ, ba nu înot joc teatru, ceva secant ascult şi jazz beau suc crocant (asta era pt rimă, da) nu te enerva patria e mumă eu am pijama 5

cadrilata, efemeră o pun, o scot mă tot admir în oglindă arăt a sictir şi basta, gata acum dispar mă duc să stau pe tron citind un ziar... AG ** Iacă declar: Poemele lui Adrian sunt o dantelă.Nu albă, dimpotrivă, o dantelă greu colorată. în tot ce se poate înafară de alb,o dantela parfumată, mirosuri grele, de la absint la femeie şi invers.Deci poemele lui Adrian sunt totuşi o dantelă pervers parfumată şi înşelător paşnice-perverse. Cu atât mai pervers cu cât întinzi mâna să prinzi ceea ce ţi se pare c-ai înţeles şi imaginea fuge, ca în vis, un tren după care alergi şi nu-l prinzi ,un pod pe care vrei să-l treci şi e rupt, o scară pe care vrei s-o urci şi-ţi lipsesc fuşteii. Poemele lui Adrian sunt o încântare păcătoasă, un fel de viciu la care te dedai ştiind după o vreme că ai să revii şi tot aşa o să fugi după vis, speranţa dantelă şi parfum .Toate astea există. Numai că se mută într-o altă gară şi iar într-o altă gară...Dintr-un colţ, cu trabucul în gura şi-un pahar de ceva foarte galben şi foarte tare, zâmbeşte Adrian, clasicul scorpion într-o lume plină de broaşte... poate tocmai de-aia-l iubesc pe Adrian. Nu, nu direct, ci prin poemele lui... Hana

Maia martin 6

...şi să te caci în toate evenimentele fierbinţi? ţi-aş zice că asta nu e un gest frumos, sau o faptă sau un instinct; dar e o necesitate. şi cred că e singurul lucru util pe care poţi să-l faci în situaţia de faţă, care-i oricum de tot căcatul (mă repet, deşi n-am probleme digestive). ce mai înseamnă-n zilele noastre cultural? sau cultură? e un fenomen pe cale de dispariţie. Stăpânitorii lui trebuiesc băgaţi în rezervaţii naturale. văzusem cândva un film în care nişte oameni ardeau toate cărţile şi alţi oameni le învăţau pe fiecare pe de rost. fiecare din ei, era o carte să zicem că tu eşti "în căutarea timpului pierdut" şi eu? nu ştiu ce sunt eu, ce carte adică aş înclina să fiu bravul soldat Svejk, ce zici? H **** nu mă suna, n-aud. Mi-e frig, de-atâtea gripe mi s-au înfundat definitiv urechile. în vreme ce tu stai zgâit pe gardul ăla aşteptând pacea, penelop oriental-mijlociu, eu caut ventuze şi linguri de lemn. Bush nu ştie cum să-şi scoată târtiţa din Irak pe la noi încheie-o pace şi se pregătesc de-un alt război tu stai pe gard ventuzele-au devenit ştiinţă la fel şi lingurile de lemn puse-n tălpile bolnavilor cursuri scumpe cursuri de pus ventuze.... pe-afară urlă poliţia din elicoptere căutându-l pe violatorul în serie cel fugit cu mâinile-n cătuşe şi-n vreme ce tu stai pe gard plictisindu-te-n aşteptarea unui porumbel prăjit de-o bombă am pus de nişte spaghete; cu candoare dragostea trece prin stomac indiferent dacă-i război şi pace ventuzele şi lingurile de lemn până la urmă vor salva omenirea de la pieire:)))))) h 7

*** Yep, e liber pentru completare au scăpat şi-un drogat mâine le scapa-un criminal şi punem de-o sfânta treime sexul e esclus dragă când se-ascund femeile de frica violatorului până şi maică-mea a început să încuie uşa după ea să nu-l violeze careva pe tata sau papagalul sex pe frigul ăsta? cum dracu poţi face sex când între tine şi mascul se afla strâns lipit radiatorul? sex vom face la vară când e soare cald, nu soare de-ăsta dinţos numa prostii-n capul tău uf, bărbaţii:))))))))))))) h

3. N-am timp de bătălii acuma.Toate-s liniştite că am o grămadă de trebi.Ţi-am zis, trag tare la clinica personală, am redus norma la nebuni la 4 ore (asta-i nou) am prelungit norma la clinică. Duminică încep cu acupunctură şi să vedem ce-i mai departe.Personaje interesante apar tot timpul, numai că devin tot mai puţin interesante pe măsură ce le cunoşti.Tu? h ** Ştiu şi eu? Interesanţi suntem în ochii celorlalţi chiar şi când ne străduim să părem că nu suntem, sau tocmai de-asta.O să mori de fapt când n-o să mai fii interesant în proprii tăi ochi nu în cei vecini sau aiurea pe undeva. Să găseşti mereu ceva interesant în tine asta atrage fiindcă acel ceva se vede şi-nafară deşi ţie puţin îţi pasă ce se vede şi ce nu. Sunt două afirmaţii contradictorii dacă bagi sama.Interesanţi suntem în ochii celorlalţi dar murim când ne devenim neinteresanţi nou înşine. Verigile unui lanţ de fapt. şi succesul depinde tot de noi, cei din jur sunt numai atraşi de el,asta-i tot. h eu sper să rămân interesant as long as possible altfel o să mor..succes la clinică AG

8

** NU detest ce-am scris, detest întâmplările despre care am scris.N-am afirmat niciodată că sunt ceea ce nu sunt.eu sunt scriitoare, şi mă doare-n cur de chestia asta. Mi-am încercat puterea-n scris. am reuşit..îmi ajunge. Evreii despre care vorbesc sunt duşmănoşi. Şi proşti.La ce să ne-ascundem după degete.Nu mă refeream la dentist la faza cu prostia. el nu e prost.numai are nişte chestii de care-n fond nu-i el vinovat.a fost obligat mereu să sară nişte obstacole închipuite. Ce-a fost între noi? Nimic fizic, nimic psihic,nimic concret. Cu o ocazie şi poate peste nişte ani. Acu nu vreau să vorbesc despre asta. h *** Recunosc că eşti o parteneră haioasă şi cu idei . Nu ştiu cât eşti de sinceră cu mine dar nu are importanţă , atât timp cât comunicarea este un vector cu o singură direcţie, ne place să ne auzim pe noi în general... dar se întâmplă ceva mişto , doi străini care pot discuta de feelings , de pizde şi alte trăsnăi fără jenă sau complexe.. nu e asta minunat? nu e tehnologia care ne schimba morala şi viaţa? mă gândesc la toate fleacurile care ne emoţionează .. telefonul , camerele de vedere.. textele care zboară cu viteza luminii.. tu ştii că există muieri care s-au îndrăgostit de roboţi cu voce catifelată, sexy care încercau să le vândă la telefon cosmetice? mai H eu nu-s depresiv fatuko !!!! am o viaţă bună , sotia e o bomboană , copii ok ,.. de ce depresie? sigur că aş vrea să am 40 , să am un Iaht şi un Harley Davidson dar mă mulţumesc şi cu ce am . Frumuseţea mea e în mine , în scrisul meu nebun şi lumile pe care ştiu să le inventez. Am colegi savanţi, serioşi şi snobi .. nu mă dau pe nici unul . O dată am plecat cu un boss la muncă în USA .. am fost la LA şi l-am târât cu forţa la Beverly Hills să-i arăt Rodeo Drive ,habar nu avea ce e acolo.. L-am băgat la Victoria Secret.. s-a ruşinat şi a vrut să fugă .. ăştia conduc afacerile dar nu ştiu ce e viaţa.. AG

4. 7 Octombrie 2006 impresii ** Cum dai impresia că eşti babalâc? Păi tot timpul te văicăreşti că cine are nevoie de-un babalâc, bunic,etc.etc.Nu-s vorbele mele ci alea tale.Şi când freci prea mult pe un leitmotiv sunt cam două reacţii poţi aştepta în linii mari de la muieri. Aia de consolare generală: " Vai dragă, cum cine are nevoie, eu am nevoie,lasă că te ajut eu să ieşi din chestia asta, eşti tânăr,ferice, numai bun de-o dragoste măreaţă " , femeia reformator îţi va zice asta, lasă că te adopt eu şi-ţi redau tinereţile,cheful de viaţă şi tot restul de bablaturi. Una mai lucida-şi zice ei înşişi: " Ce pizda măsii am nevoie de beleaua asta, însurat e, bunic e, depresiv e, lasă-l să-şi vadă de-ale lui şi tu de-ale tale că nu eşti nici azil de bătrâni ,nici zidul plângerii nici societatea de recuperarea animalelor pierdute". Bineînţeles că sunt şi reacţii între aceste două reacţii dar tipice-s astea două. 9

Înţeleg că pe net te porţi altfel şi-aduni tu pisici orfane care să-şi verse asupra ta fanteziile, refulările visele şi dorinţele. Aha, acu nici nu mă mir că ai tot felul de traume, de-astea ciudate şi te simţi bătrân:))))))))) Terapeuţii în general îmbătrânesc sufleteşte şi se acresc sufleteşte auzind toate chestiile alea debile pe care uneori trebuie să le ia de bune ca în fond,habar n-avem când pacientul ne minte şi mai ales de ce ne minte. Ai înţeles faza asta? Mde, poate-ţi dau una-n cap? să te trezeşti? Pizdele alea călătoare ale tale, care te băga-n alcovul lor prăfuit nu caută amantul suprem cum crezi nici creierul din spatele penisului, pur şi simplu asta caută ce le dai tu, nu eşti şi tu la o adică decât un penis dar de după ecran şi cu atât mai puţin periculos.Dă-le dracului. Normal că ţărăncile se fut ca nişte ţărănci, n-au perversitatea necesară s-o facă altfel.Intelectualele însă o au:)))) Bună glumă.N-am de gând să intru-n gluma asta că mi-e prea lene. Mă întrebi pe mine care-a fost aventura cea mai aventură ? Habar n-am, dată fiind firea mea de selectare toate au fost reuşite până m-am plictisit şi le-am şters.Efectiv le-am şters.N-aş putea zice că ăla a fost marea mea dragoste şi celălalt nu.Fiecare din ei a fost marea mea dragoste până a dispărut şi-n urmă n-am mai stat să judec. Îmi plac bărbaţii care mă fac să râd. mă lasă rece cultura fiindcă o am pe-a mea destulă, îndelungată şi satisfăcătoare. N-am dorinţa să ascult de la un amant prelegeri şi nici poezii, mi-e mintea o bibliotecă.Când mă fut mă fut şi cum să-ţi zic, mă interesează orgasmul nu intelectual fiindcă asta-l pot ajunge singură prin metodele mele, fără cineva care să fie-n spatele unui penis.Cum vezi sunt defectă la punctul ăsta:))))) h nu-ş cum dracu dau impresia de babalâc.. tocmai că fac nebunii şi gândesc ca un adolescent . Femeile care ţi se dau vizual pe net sunt femei neiubite, flămânde de sex dar cu pretenţii intelectuale ,ele nu se culcă un oarecare bărbat incult din urbea lor, ele vor un tip romantic , educat , atent cu ele, un potenţial lover cu stil, fără depresii şi impotente sufleteşti..aici apar eu în arenă .. Rameau galantul, veşnic prezent cu glume , poezele, bun ascultător în dormitorul lor semi virgin.. şi ele mi se dezbracă cu bucurie, îmi povestesc de fakurile lor rare, de fantasme erotice, toate vor să fie iubite , protejate etc.. Şi eu stau şi le ascult cu un fel de compasiune .. sunt un fel de terapie gratis .. etc etc Le vorbesc de marile aventuri pe care un bărbat trebuie să la aibe în viaţă şi care nu se întâmplă, poate fi vorba de o dragoste extra, de o călătorie exotică prin locuri pline de revelaţie..sau o experienţă mistică dacă vrei. existenţialismul nostru şi inerţia ne împiedică de la aceste împliniri. Şi să nu îmi zici ce te împiedică să-ţi iei o amantă sau să te cari în Tibet? că nu asta e miezul.. toate aceste aventuri cer un partener sufletesc care din păcate nu exista.. eu-mis mut, sunt fără muză şi eu dacă nu am o situaţie poetică în faţă nu funcţionez acu e una care se dezbracă cu web camera şi mă pune să văd cum se masturbează, e frumuşică dar sare âni mari şi un cur enorm care nu îmi spune nimic.. şi mai e una de 27-28 cred, f smart , e psiholog , scrie mişto de tot dar se crede babă şi nu are iubiri aşa zice.. mie mi-a venit ideea unei reviste mişto cu texte filozofice + desene abstracte dar nu am cu cine lucra deşi colaboratori s-ar găsi până la urmă. am un amic divorţat , arhitect .. se vede mereu cu tipe agăţate pe net .. zice că-s nebune rău şi au şi pretenţii cât casa..alea mişto se descurcă şi fără net.. zice el AG

10

** Habar n-am dacă e mişto sau happy mereu chestia asta cu picioarele pe pământ da-n orice caz e mai mişto decât aia când eşti pregătit de amor ghebos şi te ia prin surprindere numai interesul de natură orizontală. Sau aşa ceva. Sincer, când am furtuni hormonale şi-mi cade pata pe careva îl fut fără nici un fel de sentimente, nu mă simt de loc lipsită de afecţiune, am iubire, am înţelegere, am preocupări.Habar n-am ciţi ani ai tu exact, probabil eşti numai cu 10 ani mai mare ca mine însă vorbeşti şi te porţi de parcă ai avea 120, şi e păcat. Ce naiba, de unde-s toate refulările astea de trebuie să te uiţi la aventuri internetice? Ce-ţi lipseşte în fond? că nu văd să-ţi lipsească prea multe, da ai şi multe nebuneli în cap şi plictiseală-n tine.Te-ai gândit că decât să stai să te interesezi de cum se masturbează idioata cu curul mare ai putea pune mâna să înveţi ceva, altceva pentru sufletul tău? Pe bune îţi aduce ceva senzaţional chestia asta? asta e de fapt ce vrei? Ştii, mă gândesc că eu te bat la cap cu tâmpenii şi de fapt nu exact asta căutai tu la mine ci altceva ceva să-ţi mişte sângele tine şi să te scoată din plictiseală.:)))))))))))) Mde, nu-s de loc distractivă personal crede-mă.La mine toate-s separate şi trecute prin creier. Sau prin burtă .Pot să-ţi fiu bună prietenă mai A, dar niciodată nu mă las târâtă de sentimente sau senzaţii cu care n-am ce face.Mă găseşti când vrei aici pentru o vorbă bună sau de împărtăşit un sex feroce, dar unul real. Adică o să-ţi povestesc eu ţie, tu mine, dar nu noi doi împreună…)))))))))))) h *** Despre sex (la telefon) Aoloo zic, explică-mi cum e sexul la tine. Înşeli, te prefaci că nu ştii sau faci o supă din toate? AG ** Păi cum să-ţi zic, ajungând la o concluzie normală între doi intelectuali super perverşi şi vechi state în activitatea asta cu vechi romane şi cu vechi gărgăuni în cap, ajungând noi la concluzia normală ca sex nu iese din asta, că prea semănăm în fond numai că fiecare avem nebuneala-i altă direcţie nu ne rămâne decât să împărtăşim impresii şi astfel mai învăţăm câte ceva despre tipul uman negativul sau pozitivul să zicem propriei personalităţi. Minciuna-n cazul ăsta e fără nici un rost. Chiar şi plecând de la afirmaţia ta că nu vorbim unul cu celălalt ci fiecare numai ca să ne auzim e şi mai clar că minciuna-i inutilă, doar poţi să minţi şi uneori are rost să minţi pe toată lumea, dar să te minţi pe tine însuţi e debil. Ce numeşti înşelat? Un sex cu altcineva? Nu văd în asta nici un fel de înşelare decât din nou să te înşeli pe tine însuţi sperând să găseşti în altul sau alta ceva ce de fapt ai acasă dar dincolo vine sub altă formă. Există muieri care s-au îndrăgostit de orice, de-un robot sau de-un cap de măgar deun berbec sau de-un copac. Există tot felul de oameni dom'le şi ce-i cu asta? Nu crezi că e un exemplu semnificativ că ăia-s nebuni şi noi suntem altfel de nebuni şi ne privim unul pe altul cu surprindere? Mie-mi vine să-ţi trag ţie una-n ochi când începi să fantazezi cu chiloţii pe ceas şi ţie-ţi vine să-mi dai un şut în cur când mă apuc de calculat rentabilitatea unui futai vis-a-vis deo partidă de tratament şi-aleg până la urmă să dau tratamentul zicându-mi că de-un futai n-am nevoie. See? Două feţe lui Janus:))) să-ţi înşeli partenerul e o chestie care-ar urma să-ţi dea ceva satisfacţie. Paradoxal nu dă niciuna ci numa te complici în invenţii şi minciuni că unde 11

dracu ai fost şi tot aşa.Plus senzaţia de gol interior care ţi-o lasă.Cred că însăşi cuvântul ăsta a înşela " pe cineva" e greşit. Nu înşeli pe nimeni în fond. Cum să-ţi zic, o faci pe organul tău, pe sentimentul tău, pe timpul tău, pe mintea ta. Când ieşi din asta cu încă un orgasm şi numai atât eşti înşelatul propriei înşelăciuni şi eşti tu dezamăgit de tine. Pe urma urlăm că viaţa-i un căcat:))))))) h **

5. Păi cine dracu funcţionează fără o situaţie erotică-n faţă mai AG, că de-astea neerotice avem acasă :))))) în casă şi în jur. E logic ce spui şi absolut coerent.Toată lumea funcţionează la fel. Chestia asta cu web-ul şi dezbrăcatul e de-a dreptul tâmpită, părerea mea, ca de obicei probabil greşită, e masturbare fără final , eu n-am cameră şi nici măcar microfon să vorbesc pe skype, le am adică dar le-am aruncat cât colo, n-am chef de vorbă nu-mi place s-o frec inutil verbal sau virtual. Chestia asta cu cine are nevoie de un bunic e relativă, majoritatea femeilor normale cred n-au nevoie de bâlci în cap şi bărbaţi liberi să le frece mintea cu telefoane şi sfârşituri de săptămână, adică când ţi-e lumea mai dragă şi-ai chef de odihnă brrrrrr sună nebunul că se plictiseşte şiare musai nevoie de tine.Cred că la femei funcţionează acelaşi sistem ca la bărbaţi, liniştea separat, familia separat, dragostea şi sexul separat.Şi cât mai departe una de alta. Probabil prietenul tău fiind liber alea caută să se mărite sau aşa ceva, am şi eu prietene de-astea de-a dreptul nebune la tot capul umbla să-şi aducă bărbaţi în casă şi nu înţeleg fenomenul sub nici o formă, cine dracu mai vrea-n zilele noastre să se lege la cap? Sau sunt eu sucită şi caut o linişte de care alţii n-au nevoie? Ce fel de revistă ziceai că vrei să scoţi? eu ştiu să desenez bine, corect în mare profiluri de infractori dar am încercat şi altele şi mi-au reuşit. Pot să scriu cu tine dacă-mi promiţi să ieşi dracu din pasa aia melancolică că mă enervează. Mi-ai spus că ai de gând să pleci în Rhodos dar nu mi-ai spus că ai cumpărat biletele şi chiar pleci. Eu ar trebui să plec în ro în noiembrie că am lansare de carte da n-am nici un chef de România şi cred c-o să se lanseze fără mine.Mă bătea şi gândul să cumpăr editura aia da mi-e lehamite să mă bag în afaceri pe care nu le cunosc. O să te sun mâine să nu te simţi mort, întrebarea este cam pentru câtă vreme te ţine chestia asta-n viaţa?:))))))))))))) h ** Faci pe mortul şi asta devine uneori depresiv.Nu eşti un prieten bun, eşti prea mut cred eu.Sau te încingi numai la discuţii la care eu mă răcesc în general? Lasă copilul în pace, nu dă telefon că se distrează.Ce ai în cap? Ţi-am zis să nu sâcâi? N-ai auzit? Hermeneia nu citesc, nu ştiu de ce dă-mi face lehamite chestia aia. Discuţii, asta da, am scris ceva pe discuţii că prea era plictisitor, mă gândeam să le pun sângele mişcare puţin, dar văd că-s înţepeniţi cu totul. Prostia aia cu sirena era pentru tine. Ce fac eu,adică eu personal? Pf,nimica deosebit.Mă bălăngănesc între anotimpuri.Nu m-a lovit nici o melancolie de toamnă, m-a lovit plictiseală şi dorul de ducă. Unde-o să mă duc habar n-am, dar vreau undeva departeeeeeeeeeeeeeee.Povesteşte-mi despre tine, despre iubire şi altele de-astea, eu îs în pasă rece de dragoste habar n-am de ce. h

12

6.

Uca Maria Iov

13

Septembrie 2006 Cred că aş sta lungit cu tine în iarba înaltă din Montevideo privind ciorile dezmăţate lung cu praştia pregătită în ciorapi. Tu chiar ai nostalgia unei iubiri de ordinul trei? Virajele ne ameţesc, ciori furioase ne intra în ochi, planat. Uneori vrei să fii ţinută în braţe dar tu faci inventarul bilelor de sticlă câştigate de la almalanti şi chiropragi. Vreau să îţi spun că am făcut o crimă când la ultima petrecere, pe acoperişul unei artiste postppostmoderne cu caviar în frigider, am descoperit chiloţii doamnei puşi la uscat pe o frânghie la nivelul orizontului. Erau mici cu danteluţe şi broderii de broscuţe pe dunga cusută mosor. Mi-am înroşit obrajii, perverşi, în aceste intimităţi minuscule pe care puţini muritori au curajul de a le cerceta. Bătea un vânticel cald dinspre mare, mi-era o teamă nebună să nu fiu descoperit în consumarea acestei experienţe pedepsibilă de ştreangul arabesc de gât. Nu mă pot opri să nu memorez bucăţică aceia de mătase în contact permanent cu intrarea într-o posibilă Nirvana. De aceia mă întorc spre tine întrebător, cu moaca spăsita de conchistador ratat, învins la turnir şi aştept smerit să mă biciui după datina şi apoi să mă laşi să te privesc cum îmi legi rănile la loc cu leucoplast de cea mai faină tandreţe. AG ** Nu ştiu ce-o fi-n capul tău cu ciorile alea. Îmi plac ciorile la nebunie, ştii, când mi-am făcut tatuajul am ales între-o cioară un delfin şi luna celtică. Am ales luna fiindcă par toate la un loc printre globurile mele de sticlă prevăzând un viitor dinainte cunoscut şi-un trecut de care nici dracu n-are nevoie. Stai să-mi beau cafeaua că s-a răcit,timp de dragoste avem o viaţa şi-o nemurire, mai scurta-i vremea de fumat până la urma vine vremea când ni se spune, atât,ai fumat sute de km de ţigări şi-ai băut o plantaţie de cafea, ajunge altfel mori. Ce rămâne atunci păcătos? Numai iubirea. Dar lasă-mă cu ierburile.Mai bine nisipul.Nu-mi place iarba, e plină de gângănii şi- înţeapă. Nimeni nu poate să gândească iarba fără să-l ciupească ceva de undeva.Să fim practici.Dar poţi să visezi. Şi-n nisip poţi să visezi.De ce n-ai face-un compromis? Azi tu visezi în iarbă,mâine visam împreună în pustiu.Nu-n van. Şi-acuma zi-mi ce te-a extaziat în petecul de dantelă? Ţi-am explicat de-un milion de ori că nu se mai poartă petece de dantelă, şireturi în fund şi alte treburi care deranjează.Se poartă boxeri. Adică nu, n-o să-ţi dea nimeni un pumn în nas în stadiul în care visezi. Am o prietenă care stă-n Shenkin, cineva îi fură în mod constant chiloţii, sper că nu tu erai,fiindcă mă pui pe gânduri,Tami e lesbiană.De când mergi tu la petreceri lesbiene? te-au primit? Aoleu, precis iar ţi-ai pus cozile de Lorelai şi-ai privit plângător marea aia ca o ciorbă de meduze. De-au căzut toate pe gânduri,până şi motociclistele cu ghete de văcar. Le plângeau ochii-n zare-n timp ce tu ca un pervers căutai chiloţi cu drumuri spre o Nirvana închisă ţie purtător legal de penis, nu de centură cu vibrator. Brrrrrrrrrrrrrrrrrr. mă gândesc cum să te pedepsesc.Pun ciorile pe tine? Mda, atunci o să te crezi prometeul visurilor bărbăteşti şi-o să-ţi facă o plăcere mazochista să-ţi rupă ficatul şi să te secere cu aripi negre-n fiere. ce-o să mă fac cu tine? Uneori chiar am chef să te iubesc, asta când am chef să iubesc, uneori am chef să te iau la bătaie când am chef să iau la bătaie. Şi cel mai bine-i că indiferent ce stare am eşti pregătit de-o fi pace, de-i război.Eşti acolo cu visele tale nebune despre mare, chiloţi dantelaţi, 14

ciori şi iarbă aşteptând fiica ratacitoare a sălilor de patologie, cu miros de moarte care te inspiră până la extaz şi înjurături bizare care-ţi dau poftă să fii biciuit şi-apoi lăsat la vatră... Nu ,mai bine mergem amândoi într-un concediu de odihnă la balamuc? *** Ştiu că nu ceartă căutai mai Adriane, ca de era aşa nu vorbeam cu tine, nici măcar nu mă certam cu tine.Nu ştiu ce se întâmplă cu discuţiile, trec printr-o pasă proastă cred şi mai ales habar n-am ce s-a întâmplat cu Larry.Habar n-ai cât a luptat el pentru lista asta câte nopţi n-a dormit şi cum s-a zbuciumat.Brusc pleacă ca nebunul fără nici un motiv aparent .Nu, n-a plecat de tâmpenii ca de când mă ştiu tâmpenii s-au scris şi se vor scrie pe toate listele. Altul e motivul şi nu-l înţeleg fiindcă eu m-am declarat supărată pe el c-a zbierat la mine.:) Nu cred că are rost să pleci de pe discuţii.Îi apuca să sară-n capul cuiva în mod periodic pe urmă le trece.Ce naiba te-a luat să vorbeşti de-un experiment? Lumea nu e pregătită să fie în mod declarat cobaiul nimănui doar ştii asta. Puţini sunt cei care nu sar de cur în sus la încercări. Da, cred că ai dreptate,putem scrie împreună o grămadă de chestii mişto. unde-o să le punem? păi o să hotărâm împreună.Nu ştiu dacă la discuţii sau pe agonia sau în lumea largă.Dar putem încerca peste tot.Mă bucur că mi-ai scris. h *** Acum am să urlu la tine de pe ultima treaptă a vagonului cu care gonesc în noapte. Mi-am aprins o ţigară, îmi intră scântei în ochi şi fumul îmi aduce aminte de gustul serilor de mai când treceam cu vaporul spre Messina ca să te întâlnesc într-o cârciumă dezgustătoare unde lucrai cu ora. Mă chemai, implorai chiar, să te scot din abisul demagogiilor cu care te hrănea un amant decrepit, un fotograf ambulant ce îţi promitea glorie şi roluri în filmele pe care le va turna când vei fi coaptă, pârguita pentru reflectoarele albastre şi orgiile care urmau după perdele pe jumătate trase. Sufeream să te văd atât de pură , atât de îndrăgostită de omul ăla fără scrupule, devorată de roluri pe care le învăţai la infinit pe de rost, cu sârgul unei fetiţe cu codiţe cât să-i pui mâna pe creştet într-o mângâiere agreabilă, plină de înţelesuri subtile şi speranţe pedofile pe care le traversam în zilele de angoasă. Păşeam desculţi prin strigăte ovale, dar nu mă mai auzeai, aveai ochi şi suflet doar pentru rochia de mireasă care zăcea trântita, cârpa moartă, abandonată pe patul din subsol. El bocănea nopţile înjurând la mansardă, îl urai mocnit ţesând răzbunări, cafele otrăvite, căderi de pe calul turbat care sforăia la vederea ta nudă cum te duceai să-i dai zahăr din palmă şi el te amuşina erotic, căzut în extaz animalic, cucerit de frumuseţea ta nemărginită , de tristeţea care îţi picura din ochii verzi. Înţelegeai acum că nimeni nu te iubise vreodată , că totul e o intrigă pusă la cale de neamuri, că trăim în incest mental de peste 100 de ani şi că nici o soluţie nu e posibilă decât ştreangul de gât pe care mi-l arăţi cu un gest al Evei pentru care îţi sunt recunoscător... AG **

15

Tu de ce te tot zbaţi? N-ai înţeles în toţi anii ăştia că eşti prins? Nu, nu în ştreangul generaţiilor din urmă pe care de pomană le-acuzi de-a ne fi pus degetul de cenuşă-n frunte, eşti prins de tine în ştreang de plete, fumul ţigării ,parfumul şi verdele ochilor, eşti prins de tine-n perversitatea propriilor tale imagini care te poartă-n cutremurata dărâmată jalnică Messina în ale cărei taverne nu poţi bea de mirosul încă viu al morţii şi-al molimei, eşti prizonierul sertarului cu scrisori parfumate din toată lumea pe care-l adulmeci sperând să le afli rostul său venirea.Şi mereu aceleaşi greşeli. Aceeaşi oscilare între roşul care nu reprezintă pasiune şi negrul care reprezintă speranţa,între albul pe care l-ai vrea nevinovat şi verdele demenţei coridelor dinainte pierdute de-un toreador aruncat în arenă unde pasiunea-i un taur cu zece, o sută, o mie de coarne şi el, toreadorul n-are nici un chef de lupta asta ci numai se închipuie trimisul a zeci sute mii de generaţii care-au luptat c-o himera. De ce n-am putea sta liniştiţi în nisipul ăsta ca doi scorpioni cumsecade pândind broaştele alea proaste care ne vor trece un lac imaginar şi pe care din perversitate le vom omorî aruncând vina pe nărav? Mereu uit că tu nu eşti scorpion şi eşti minat în fiecare început de lună de-un astru bolnav care te face când fecioară, când balanţă şi-aştepţi de la luna să vină cu fluxul să-ţi spele gândurile păcătoase...Nu-mi amintesc de câţi regizori mi-au trecut prin viaţă, ştii rolul Evei e mai greu ca altul, eşti mereu nevoită să uiţi imediat ce ţi-ai îndeplinit menirea să te refaci din pulbere şi s-o iei mai departe spre un alt Adam cu coastele slabe şi sub ele o inimă ciopârţită. Dar oare nu pentru asta mă iubeşti? Pentru-ca-mi fugi după urme şi mereu sunt în altă parte, a altuia şi mereu a ta şi pentru că sunt fiica rătăcitoare a cărei întoarcere o aştepţi tăind visul cel gras şi-apoi ştii că va pleca lăsând în urma sertarul cu chiloţi coloraţi din ale căror parfumuri vei mai trăii o perioadă de vise? pentru mine teşi covoare perverse şi m-aştepţi cu curtea plină de peţitoare proaste şi nevicioase, femei cinstite care-n sinea lor visează să-ţi ofere o ciorbă,o tocană, un aşternut alb şi-o droaie de plozi mucoşi. Dar tu mă aştepţi pe mine, cea din Messina, cea cu duhoarea tavernelor şi ochii otrăvitor de verzi...fiindcă nu de-o femeie ai nevoie ci de-o moarte continuă care să te ţină-n viaţa... h **** După al doilea divorţ te-ai pus pe scris ca o nebună. Trimeteai epistole parfumate cu lungi înflorituri şi explicaţii aduse din condei pe care îl ţineai cu capul aplecat spre sudul zilelor. Ţi-e frig şi tremurul se transmite caligrafiei cândva impecabile, acum îţi ies doar jelanii în formă de inimă cu arabescuri de bunica mioapă. Uneori tuşeşti ca Melissa în actul III, înecată de tabacul negru, dar nu renunţi şi aprinzi încă o ţigară Kent. Pe vremuri te invidiau toţi cum stăteai picior peste picior cu gleznele fine în ciorapi de mătase aduşi de marinari contra unui sărut franţuzesc în port. Le recitai poeme scrise la 4 mâini, gâtuită de emoţie cu lacrimile gata să ţâşnească de atât dor înăbuşit, apoi dansai aprig pe mese şi noi strigam : haide-haide-baby şi tu strigai: ia-mă ia-mă de trei ori, până cădeam toţi în extaz cataleptic de ne dădeau afară cu şuturi în coaste luane-ar dracu de neisprăviţi, vagabonzi ce eram. Împărţeai ţigările ca pe icoane la ţigănci care se uitau pe furiş scuipând în sâni a deochi abundent. Apoi nu te-am mai văzut mulţi ani, se vorbea că ai fugit cu regizorul acela chel şi libidinos ca să joci în filmul lui despre o regină înşelată decapitată de revoluţionarii bulgari imediat după ce ea naşte o fetiţă blondă fără cap. Se făceau cozi enorme la cinematografe, toţi vroiam să vedem minunea. Şi într-adevăr tu erai pe scenă, slabă, neschimbată, în ciorăpei de pluş şi 16

mirosind a pierzanie, împărţeai cu zâmbet de copilă bombonele şi cărţi de vizita cu telefonul tău secret pe care oricum încercam să-l descifrez tot ce ieşea era : ala -bala- potocala..cioc boc… AG ** E destul de noapte şi en-dan-dino ăsta mă trimite-n pat îmbrăcată-n pijamaua viselor tale perverse.Ţigarea( ultima pe azi să zicem, dacă n-o să mă trezeşti la noapte umblând ca o stafie prin gândurile mele) fumegă părăsită pe-un colţ de scrumieră maronie ,rodul mâinilor bolnavilor de down syndrom, am primit-o cadou de ziua mea...o gură de cafea rece mă asteptă-n cană dar n-am de gând s-o beau, e zaţul unei zile care s-a dus, e moartă şi nu-mi place să beau zilele moarte, prefer cafeaua de dimineaţă ,gustul speranţei în ziua ce-o să vină. Hai să stăm de vorbă şi explică-mi, o dată pentru totdeauna de ce m-ai găsit tocmai pe mine să mă îmbraci în rochiile deşănţate ale tuturor iubitelor pe care le-ai dorit ? Mai rău de-atâta, văd că devin îmbătrânită de tine sclava viselor ăstora şi-o să mă refugiez în ele şi-n braţele tale ca o bătrână navă eşuată-ntr-un port uitat de lume.O să-mi cureţi scoicile de pe carcasă, o să-mi piepteni catargele şi-o să încerci, obosit cârmaci să mă mâni spre sufletul tău unde şi-aşa zac prea multe epave. De ce-aş fi eu iubitule epava epavelor? De ce n-aş fi eu eu, fără scânduri scoase din punte şi cu pânzele blonde încă întregi aşa, fâlfâind în vântul rar al mării ăsteia ca o supă searbăda făcută de mama când are draci? Uite, atinge-mă.Vezi că încă nu cade, nu curge, nu se prăvale nimic. Nu m-au uzat mâinile amanţilor că i-am iubit numai de la distanţă, le simţeam în minte ochii lipicioşi şi dinţii încercând să muşte dar nu e chiar aşa de simplu transportul ăsta de gânduri încât să fie realizabila oricărui idiot. Obişnuieşte-te că sunt aşa cum sunt, vie, mereu dispusă să-ţi rup oasele sau să te mângâi drăceşte până-ţi ies din cap toate divele alea hodorogite ,fanate şi cu gust de bomboane fondante dispărute din lume, divele alea cu cămăşuţe roz, ţi-am mai spus de-o mie de ori, nu-mi mai cumpără lenjerie roz, o detest, nu vreau să mă îmbrac în visele tale.Nu,nu, şi nu. hei, nu urma s-o iei adliteram, aia cu pipăitul, lasă-mă să dorm.sau mai bine nu, hai să facem dragoste, să te ostenesc aşa de tare încât să uiţi c-ai un trecut şi c-o să ai un viitor, să mori aşa până dimineaţă,cred că nici n-o să-mi pese dacă pe mine mă vezi sau una din femeile tale pierdute, sau, cine ştie,poate c-o să-mi pese aşa de tare c-o să te strâng din nou de gât... h

7. Vineri La naiba zise Rameau stând gol goluţ în faţa oglinzilor în care nu era nimeni şi de loc nu era simplu să îşi facă un nod spaniol la cravată pentru întâlnirea ce va urma. Femeia asta scrie ca o fostă vrăjitoare exorcizată, ştie exact ce vrea şi bănuie că mai am doar 30 de minute libere de scris. Desigur, mă provoacă să mă ţin după ea prin cotloane existenţialiste, habar nu are cum navighez prin străduţe fără nume, încolăcite impasuri cu ateliere de sculptori care te îmbie cu busturi a la Maillol pline de sevă, cafenele de studenţi unde Pierre & Cutare, prietenii mei mai tineri admira gambele cambrate ale unor fătuce sexy pline de vitamine şi vino încoace după şase seara când sunt libere hormonal, dar eu nimic, goneam după o nălucă cu şoldurile balansate ca o corabie scufundată plină cu amintiri umede, cu spumă de şampanie băută cu un

17

căpitan sadist, lăsată la gura buzei tale muşcată până la sânge, lasă că nu doare zicea el penetrându-te fără sfârşit, coborând cu ani lumină în tine, nu-i pasă de nimic , nici de copiii făcuţi cu altul, nici de greaţa abisală cu care îl primeai scuipându-i în cafea fără să te vadă , cu atâta ură, că se făcuse biciul plin de sânge iar telefonul suna lung a bordel cu madamă posacă, umflată de absint, de muşte grase lăfăite pe tavan.. Avril strigă, adu plosca la domnu, Michelle curvo mişcă-te mai repede putoare că domnul senator nu are timp pentru mofturile tale de mironosiţă, pune-ţi dracului sutien şi adu-i cătuşele că te plăteşte în dolari .. dar nu pentru aceste sunete veneam eu acolo ci pentru tine Malicion, numai pentru tine, pentru genunchii tăi rotunzi , îmbietori, cu rochiţa ridicată sus sus până la locurile interzise, visate de toţi bărbaţii între Casablanca şi Ascension, pentru sufletul tău extraordinar de lucid, analitic chiar în situaţii de prăbuşire, de dezmăţ sau de luciditate pe care eu nu le mai am decât vinerea când merg la sinagogă ca să te pot visa în timpul slujbei monotone. Şi acum că a trecut timpul, îmi iau picioarele şi plec la întâlnirea aceia care nu suferă amânare..Te rog să nu mă uiţi Malicion.. AG ** Hmm, n-am să înţeleg niciodată unde te duci, de unde vii şi de ce nu reuşesc să te zgâlţâi suficient de tare ca să rămâi aici.Lasă sinagoga aia, oricum dumnezeirea nu poate să ajungă până la tine, iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi şi tu eşti mazochist. Doamne fereşte...Nu ajuta nici aia cu nu râvnii la bunul altuia, asta-i problema ta, tu râvneşti la propriul tău bun numai dacă-l vezi cu alţi ochi, beţi de absint şi halucinaţii şi mie nu-mi pasă dacă ne jucăm de-a frumosul şi bestia o vreme. Numai o vreme de ziua fiindcă noaptea când toate pisicile sunt negre n-am de gând să fiu frumoasă ci pisica aia-n călduri, nu, n-ai cum s-o dai cotită. Te faci că nu mă cunoşti bântuind prin cafenelele tale cu miros de La Goulue şi nu, nu eşti Chocolat oricât ai vrea. Coşmarele-ţi împleticesc picioarele şi niciodată n-o să poţi dansa dansul ăla nebun al curvelor bete şi nici stârpii musca aia puturoasă de pe tavanul cu flori de ghips aurite. Dar poţi zbura spre ele cu braţele deschise, imens fluture îmbătat de dorinţe şi habar n-ai ca dorinţa-i lângă tine. Ce naiba, vine vremea să-l citeşti şi pe Baudelaire: femeia lângă mine se zvârcolea sălbatec, asemeni unui şarpe zvârlit pe un jăratec.. citeşte-ne sensul adevărat, nu mereu invers, de la coadă la cap, am buze moi şi-n ele am tainică ştiinţa de-a pierde-n orice clipă pe-un pat, o conştiinţă... Da, cred că-i timpul să-ţi iei curaj împotriva gândurilor şi să te-ntorci cuminte la mine, ai bătut câmpii destul pentr-o singură oră, pentr-o singură zi, poate chiar pentru o singură viaţă. De când mă cauţi? de-o veşnicie aşa-i? Deci vino! H *** Sigur că sunt un tip rezonabil şi nu aştept să fiu dat afară de două ori. Viaţa e terminată Jasmin, eu eram ultimul colac de salvare aruncat într-o jenă de mine însumi, în grădina ta plină cu lotuşi albi şi statui de ghips. Nu e suficient să nu-ţi pese de cineva. E nevoie să-l deteşti şi să-i doreşti dispariţia din conştiinţa lui bolnavă cu la fel de multă iubire . În lobul encefalo-sciatic ai pus murături, lista de cadouri de anul nou, facturile de plătit.

18

În lobul amoroso-deficitar stă soţul tolănit la intrare, dulăii tăi, trei amanţi potenţiali (toţi fără bani..javrele) o fătuca lesby care-ţi cere la telefon mângâieri măcar o oră. Mai există şi ultimul lob secret , numit de doctori grafo-skribo-lob , acolo este punctul G al scrisului cu pana de fazan. După cum vedem spaţiul rămas pentru mine şi prezenţa mea crepusculară fără recurs vital, este zero. E timpul despărţirilor de toamnă, tocmai bine înainte de a începe stagiunea obositoare cu sukot, hanuka, crăciunul şi gripele cu muci. Ajută-mă să mă butonez, nu-mi găsesc fusta şi jartierele . Mă îmbrăcai pentru tine în femeie ca să îţi fiu pe plac erotic, mă chemai Lilah sau Ahuva mică , îţi plăcea să sorbim cu paiul gin rece din buricul meu pe care mâzgăleai cu ruj PIG. Şi eu docil mă făceam că nu simt că te gândeşti la altul , ah ..cum doreai să fi în braţele virile ale unui posesor de harem, cu Harley Davidson nichelat. Frumos să fie şi generos, nu un vierme ca toţi ăştia care scriu pe net jigniri. Acum că s-a făcut dimineaţă şi bate mistralul Jasmin , condu-mă până la terasa de la etajul 18 şi dă-mi brânci în neant. O să am timp, în cădere să trimet 2-3 smsuri şi să chem ambulanţa aceia cu şofer cu cap de bufniţă exhalând miros de jelanie postmortem .. AG ** NU iubitule, dacă te părăsesc nu e fiindcă refuzi rochiile copilei răsfăţate fiindcă nu eu am propus jocul în fond, nu eu, şi cum n-am în mine nici cea mai urma de dragoste pentru o femeie sau alta mi-am zis că meriţi oricum să ţi se facă şi ţie voia cumva.Dacă te părăsesc e fiindcă nu ştii râsul.Cu tine mă usuc. Am trecut prin toate cele răzând de toate cele. De mine însămi de viaţă de necazuri şi râzând de bucurie ori de fericire. Cu tine tot ce ar trebui să fie gâlgâit vesel devine hohot de plâns.La o adică de ce-aş plânge de trecut de ce-aş plânge de prezent de ce-aş plânge de viitor? oare ce-mi lipseşte mie? Cred că nimic decât puţină schimbare-n patul gândurilor dar nu vreau schimbări în aşternuturi bocitoare ci-n cele verzi cu galben şi portocaliu, cele ale speranţei, sănătăţii glumei şi-a visului departe. Şi paradoxal ar trebui a fie invers.Tu trăieşti printre zburătoare, ciori fie ele sau alte stăpânitoare de aripi, eu îmi consum zilele printre bolnavi,nebuni şi puşcăriaşi, tu urma să fi vesel eu urma să bocesc.Şi când colo...trebuie să trag de tine să zbori să pluteşti să visezi la altceva decât la o moarte pustie a simţurilor. Nu vreau zaţul zilelor amar, vreau aşezarea zilelor vesele chiar când sunt triste şi murdare.Te du cu bine iubitul meu, fiecare cu zările lui, fiecare cu ciorile lui.Eu am dulăii de strajă-n scara casei. Sunt faraoanca unei împăraţii verzi - galbene -portocalii.Împărăţia unei stări de râs. Te las cu doliu tău şi plângi în voie...Sau cine ştie, poate-o să deschid o şcoală a veseliei şi vrei să fii primul meu student... h

8. Huh, cum să-ţi spun, netul ăsta e o experienţă dincolo de o casă de nebuni Adriane. Fiind ca-ntr-un balamuc legile sunt dinainte stabilite şi pleci de la nişte premize ca tu eşti cel întreg, ei sunt nebunii. În net ca şi-n lumea mare habar n-ai cine-ţi stă-n faţă şi mereu e plină viaţa de surprize plăcute sau neplăcute, odată ce ajungi în stadiul în care reuşeşti să transformi surprizele neplăcute plăcute ştii că eşti 19

iar la casa de nebuni dar cu un perimetru mai larg, şi, ce se întâmplă mai vesel este că ei cred despre tine că eşti nebunul.Şi de-aici încolo totul ţi-e permis. Chiar să dai foc la balamuc.Eu deja am făcut-o dacă ai citit Matty şi cele şapte măsline, eu am făcut-o, balamucul meu se desfiinţează.Pe bune. Prieteniile adevarate sunt rare de tot, ştii de ce? că-i greu să-l accepţi pe celălalt cu tot binele din el sau cu tot răul din el la modul cel mai dezinteresat.Şi de ce-i greu? tot din cauza nenorocitelor de stanţe.Tu eşti aşa şi eu sunt invers.De ce n-ar trebui să acceptăm ideea asta? Fiindcă avem dracului dorinţe de reformator şi vrem să-l schimbăm pe celălalt după chipul şi asemănarea noastră. Ca-n căsnicie. Câte căsnicii liniştite sunt pe lumea asta? Cred că tu şi cu mine putem fii buni prieteni, ştii de ce? fiindcă tu ai nespusă jale-n tine ceea ce-mi taie mie elanul jalnic şi mă îndeamnă să te scot din jale fiind veselă şi invers. Adică veselia mea te îndeamnă pe tine la cum se cheamă alea, coborâri mai adânci în suflet fiindcă de fapt ţi se pare că sufăr de o anume superficialitate.Da, prietenii am avut şi eu câteva şi Satan le-a schimbat în mizerii fiindcă la un moment dat totul a căzut într-o plată rutină şi cine ştie mai bine ca tine ca pe scorpion rutina-l omoară în special că este obligat la rutină-n viaţa lui cotidiană şi nu are nevoie de ea-n libera alegere sau libere relaţii. Detest rutina mama naibii de rutină ,detest să devin de la sine înţeleasă să fiu acolo sau să nu fiu acolo ca o mobilă pe care trebuie s-o ştergi de praf. Cred că am explicat clar. N-aş zice precis că plecând noi doi din net viaţa lor ar fi aceeaşi, n-aş zice nici că viaţa noastră ar fi aceeaşi. Dacă stai să te gândeşti suntem deosebiţi, păsări rare de care fiecare gloata său loc are nevoie ca să se mândrească. În banalitatea lor au nevoie fie de fluturi frumoşi ca noi fie de ţapi ispăşitori ca noi,iar noi avem nevoie de ei să ne arate tocmai cât suntem de deosebiţi şi să ne scoatem pe ei toată morbiditatea sau răutatea, tristeţea sau veselia. Putem încerca prietenia, merge e ok, nu merge e iar ok, suntem destul de maturi ca să vedem repede diferenţa:))))))) h *** mulţumesc de sfat Hano.. E adevărat că îi las să dea în mine pentru că nu le par important .. Dar ei nu au nimic de oferit.. eu prefer prietenii puţine dar afective, puternice şi pline de conţinut am cunoscut zeci, sute de persoane toate conduse de interese sau orgolii. Puţini au ceva de zis. Puţini ştiu să te asculte sau să te citească în spatele ecranului. E foarte simplu să fi bădăran şi să înjuri nişte amărâţi. Eu îi numesc amărâţi pt că nu au pic de imaginaţie, se cramponează de lozinci şi clişee cunoscute. Eu în schimb, caut extravaganţă, hedonismul vorbelor. La tine e mişto că scrii fără să îţi pese de sentimentele celorlalţi. Tu poţi da foc la casa de nebuni dacă îţi face plăcere. Şi mie îmi place să provoc , să fiu obraznic să mă bag sub fuste .. Dar puţini înţeleg că e o joacă a minţii şi nu o grosolănie. Eu tânjesc de ani la o prietenie deşteaptă, fără mofturi, un cap deschis şi gata de orice aventură. Din păcate toate au sucombat în materialism nu au suflul alergătorului de cursă lungă. Oricum ar fii, noi doi am reuşit să fim detestaţi de mulţi , iubiţi de foarte puţini şi dacă am dispare de pe net nimeni nu ar simţi vreo durere. AG ** 20

într-o zi o să te iau de toarte şi o să te fur pur şi simplu ca pe o vază de cristal din scrinul cu minuni al mamei tu vei geme pe drum, vei cere acasă la copiii tăi binecrescuţi eu voi spăla putina cu abjecta consistenţă tu vrei valea prahovei vara eu îţi şoptesc: sunt un măgar cu cap de maimuţă tu mă pui la murat , usturoi, sare, piper eu cânt la luna suie se făcuse joi mă mai iubeşte? NU Da pe dracu, zise femeia ştergându-se de amintiri penibile , nu mai vreau absurd cumpără-mi o vilă cu piscină, nu vrei să mă vezi nud în apele verzi pline de înecaţi? AG ** Vezi de treabă.Unde-ai văzut tu vază de cristal să urle-n halul ăsta? Când am fost la Petra ghidul,un beduin dus pe la şcoli, am uitat ce şcoli , a vrut să mă cumpere de la şeful meu pe cinci cămile. Asta era acum vreo patru ani sau cinci, am uitat anul precis.Cinci mai degrabă, înainte de intifada. Şeful meu a cerut 7 cămile. Erau cât pe ce să cadă de acord.Numai că ăsta mai avea vreo 4 neveste şi iar n-au căzut de acord că n-avea cu ce să-mi cumpere sutiene de 400 $ bucata. Deci nu s-a făcut târgul.Şi pe valea Prahovei cam ce-aş face? Să mă cert c-o sonda? Nu, dacă ai de gând să mă răpeşti numai deşertul e de mine. 9 cămile, cu vârsta se măreşte valoarea, sutiene nu-mi trebuie multe, cam 2 pe lună plus chiloţii că-s set. Nici nu-i scump. Ok,mai am şi alte damblale, dar alea vin şi trec: Îmi plac aparatele sofisticate. Aparatele medicale sofisticate,nu cele de bucătărie.Tot ce-i nou.De la maşini de slăbit până la aparate de biofedback,sterilizatoare, aparate ultra roşii, ultra albastre:) lămpi cu lumina neagră, bisturie ,aparate cu laser,mai vrei? Zic să te mai gândeşti la asta cu furatul, e mai rău decât ai fura un elefant alb. Ştii de ce li se făceau regilor chinezi cadou elefanţi albi? h

21

Uca Maria Iov

9. 22

un scriitor are nevoie şi de feed back .. nu poţi scrie fără cititori băgami-aşi.. şi tu ai nevoie de adrenalina comentariilor, nu e aşa? am cumpărat un buchet mare de flori de toamna şi floarea soarelui. La nepoţel o capră de pluş nostimă , înăuntru plină cu ciocolăţele..mie 6 beri. detest sărbătorile, de ce nu pot face o scamatorie şi să mă trezesc la poalele lui Kilimanjearo? AG Cred că ne-am încercat destul puterile şi-am primit destule comentarii, scriem bine şi nu trebuie să ne-o anunţe cineva-n fiecare zi.Scriem bine separat şi scriem bine împreuna.Dă-i pe toţi în aia mamelor lor că m-am săturat de tâmpenii. Încetează şi tu să te formalizezi de ce spun alţii.Contează să te simţi tu bine cu ce scrii ce faci ce gândeşti, restul se pot adapta sau te pot pupa-n cur.Dar cu condiţia să hotărăşti că merită să-i laşi.Şi nu începe cu depresia sărbătorilor. Nu-s plăcute e o plictiseală şi-un haos mortal da asta-i, dacă te-apuci să cazi în melancolie blegoasă câte trei săptămâni pe an apoi ajungi la cipralex în cazul cel mai bun şi eu n-am de gând să-ţi prescriu ca să te scoată din down:))))))))) de ce kiliamnjearo? un loc mai normal n-ai găsit să visezi la el? Ntz,nu ştiu care-i ăla:))))))))) Depresiile de sărbători au două cauze principale.La persoanele căsătorite care au diverse extra legături şi-s în prima fază a lor deci, dorul de extra strică cheful sărbătorilor:) ca şi la persoanele singure. Nu că faci parte dintr-o astfel de categorie, e numai constatare medicală:))))))))))))))))))) h ** Habar nu ai H ce ne asemănăm şi ce bine îmi face că stăm de vorbă cu stilul tău niţel brutal , niţel zeflemist . tu ai găsit metode să te aperi de babunii care te supăra. Eu nu , pt că eu am rămas naiv, senin şi încrezător. Apoi din dor de prietenii am început să le caut pe net că era uşor de acasă , din fotoliu.. Din păcate m-au inundat tot felul de oameni bizari , setoşi de putere, veşnic orgolioşi, egoişti, şi manipulativi. Delicat cum sunt nu i-am gonit , ba chiar cultivat .. sunt oameni culţi, inteligenţi, aşteptam Nirvana de la ei. Încet, am descoperit că nu au nimic de oferit. Eu le dădeam din mine, poezii, poveşti plăcute, mirajul plecărilor, un umăr pe care să te sprijini.. * * şi ce e frumos în comunicare .. e ca la un moment dat îţi pasă de celălalt , te gândeşti la el .. vrei să împarţi feelings cu el.. nu e asta o minune ? zi bună să ai, fără şuturi AG Păi Adriane, ajungi la vârsta, ajungi la o vreme, ajungi la o vamă când deja poţi să-ţi cam permiţi majoritatea dorinţelor,exceptându-le pe cele dăunătoare societăţii cum ar fi uciderea cu sânge rece a tuturor duşmanilor 23

adevăraţi sau imaginaţi şi cum majoritatea-s imaginaţi apoi faci crime inutile care-ţi încarcă conştiinţa şi-ai bulit-o mai nasol. Cred că după un glonte-n burtă, 15 ani la nebuni şi cam tot atâţia pe la patologie şi-n diverse locuri bizare fugind cu echipa după cine ştie ce idiot care-a făcut sau are de gând să facă cine ştie ce tâmpenie da, pot să-mi permit şi chiar îmi permit nebuniile. La ce m-aş abţine? la ce-aş amâna? Cred însă, ca faţă de tine am câteva avantaje majore şi să-mi ierţi dacă par îngâmfată.Nu sufăr de căldură, poate să crape pământul de căldură sunt impasibilă nu transpir aşa că vara trece peste mine cu chef. N-aş putea spune acelaşi lucru despre iarnă, iarna devin planta şi înţepenesc total.Trebuie să mă mişte cu sforile ca pe-o păpuşă, de-aia iarna îmi iau în general concedii lungi şi plec în ţări mai calde.isteriile colegilor?Aha, păi când se isterizează prea tare io mă car.N-am nici un motiv să suport alte isterii decât ale mele nimeni nu mă plăteşte pentru intrat în depresie,pentru afecţiuni coronare şi-alte chestii de-astea.II rog să mă anunţe când le trece bâzdâcul că eu slavă domnului am ce face şi fac pe bani tratamentele de-acasă.. Toate zilele sunt ale tale Adriane, faptul că nu ştii să le foloseşti ca fiind ale tale e o problemă de logistică.N-am să-ţi zic acuma tâmpenia aia clasică cea cu poţi să te bucuri de fiecare moment şi de mizerii în aceeaşi măsura în care te bucuri de ce-ţi place, dar schimba puţin modul de gândire şi-ai să vezi că-n mare toată poza asta urâtă de zile pierdute şi oameni pe care trebuie să-i suporţi că n-ai încotro se schimbă.Încearcă indiferenţă în locul enervării.Am zis pe discuţii şi e adevărat cum miam schimbat eu cu vârsta modul de-a primii lucrurile şi oamenii.Pur şi simplu ce nu mie bun şterg, arunc şi merg mai departe.Ce pastele măsii în măsură posibilului viaţa ta e a ta nu depinde de alţii sub nici o formă dă-ţi trebuie un yom kipur întreg să înţelegi asta.În viaţa ta tu eşti mânuitorul de păpuşi. Mda, sexul e în doi, şi-aici e problematic,personal am ajuns la concluzia inteligentă ca sexul e bun când nu e o necesitate pur fiziologică ci una spirituală şi uneori o muzică bună sau o cafea cu ochii-n perete şi picioarele pe marginea fotoliului fac mai bine decât un sex din care ieşi nemulţumit .Sper că n-ai să-mi cazi acu-n depresie de toamnă că te scot eu de-acolo cam cu două şuturi în fund şi-un pumn în urechea stângă, nu ştiu de ce stânga dar o să verific:) h e interesant cum femeile ştiu ce vor exact şi nu plus minus eu sunt f nesigur de lucruri , de real , de recepţie am problema că modific realul ca să îmi fie pe plac îl modific mental nu fizic fac ca Dali care zice: când pictez un portret aştept ca subiectul să semene cu tabloul meu. Nu invers chestia cu noul în viaţă e rară şi preţioasă mai toţi iubim rutina ne e teamă de schimbări ne e teamă de viitor , nimeni nu e speriat de trecut. mie îmi lipsesc nişte chestii dar nu ştiu ce totul pare super. Dar e o nelinişte în mine.. inexplicabilă. Cred că sunt bântuit de un spirit. Sau ceva din altă viaţă. Uneori reuşesc să mă detaşez de mine câteva secunde. Intru într-un vid sau un mult aer care are înălţime , culoare dar neconsistenţă zbor cu un avion alb minuscul peste o mare albastră din care cresc flori roşii până la infinit . 24

în apă sunt statui care se fugăresc şi se iubesc făcându-mi semn să cobor. Apoi visul dispare şi revin la acelaşi rahat cotidian. doar ceasul se mişcase 2 sec înapoi AG

Mirela Iordache

25

10. 24 Septembrie 2006 Vorbeşte-mi de tine de ce îţi place ce îţi doreşti şi nu ai realizat despre ce deteşti ce gânduri ascunse are o femeie? cât de adânc poţi coborâ în destăinuiri? mă consideri un străin sau o întâmplare fericită în viaţa ta? eu am gătit azi copiilor pasta şi nişte carne cu ciuperci am râs. am glumit.. pe geamul meu treceau fantome.. AG ** Banal să-ţi vorbesc de mine. sunt una din acele femei care-au realizat tot ce şi-au pus în cap să realizeze şi care va realiza tot ce-şi va pune-n cap să realizeze.N-am refulări nici dorinţe secrete pe care să le sting în cumpărături inutile.Nu adun lucruri nu adun oameni,poate dimpotrivă.ce-mi place e mai greu de spus.Îmi place munca mea şi asta-i o chestie mai degrabă mizerabilă pentru un om, să-i placă munca lui.Deşi trebuie să-ţi mărturisesc că îmi place munca mea numai în ce-i noul din ea fiindcă mereu adaug câte ceva nou altfel mi-aş băga picioarele-n ea de viaţă. Nu fac mărturisiri fiindcă asta ar însemna să oblig pe cineva să-mi păstreze secretele şi nu văd de ce-aş condamna pe cineva să-mi păstreze secretele.N-am nevoie de oameni în jur şi nici de prietenii am învăţat că cel mai bun prieten al meu e buzunarul meu apoi copiii mei bărbatul şi câinele. Creierul meu uneori mă trădează, ca pe noi toţi de-aia încerc să-l menajez de prostii sau să-l încarc cu ce n-are nevoie ori să lucrez împotriva naturii pe care-a primit-o în construcţie. Creierul trebuie manevrat ca dar e impropriu spus exploatat.Îmi respect corpul fiindcă am nevoie de el încă mulţi ani de-acum înainte şi-i dau şi lui tot ce-i trebuie dar numai ce-i trebuie fără excese de-un fel sau altul. Ca şi creierul trebuie să mă slujească. Nu sunt adepta robiei deci nu-mi sunt robi ci parteneri. Mă întreb mereu cine sunt eu, ce sunt eu de fapt şi asta-i o întrebare la care n-am răspuns însă cineva îmi răspunde în fiecare zi câte puţin.Nu te consider un străin şi nici o întâmplare fericită, te-am cunoscut fiindcă am vrut să te cunosc. Suntem în legătura fiindcă vrem să fim în legătura asta însă cum am învăţat amândoi legăturile între oameni sunt făcute de oameni ei înşile şi astfel o fericire poate deveni o nefericire sau invers. Nu ţi-am căutat un loc anume-n viaţa mea şi nici n-o să-ţi caut.O să te aşezi singur acolo unde o să-ţi fie bine cu condiţia ca amândoura să ne fie bine. h

26

Iaca mi-am terminat orele de yoga, cred că trebuie să mă apuc de citit şi mă bălăngănesc între acupunctură şi un articol despre Gaidamak din iediot ahronot dar pe-asta din urmă trebuie să-l zmulg de la bărbatu-meu ceea ce ar fi prea greu de realizat fiindcă e interesant articolul şi nu pare să-l lase uşor din mână. Mi-am pus la mine-n birou un disc ,nimic interesant,numai muzica yoga care pe tine precis nu te atrage dar de care mintea mea are nevoie să se relaxeze.O grămadă de clopoţei cântă-ne balcon semn că bate vântul şi Goldie pe covor îşi zmulge părul din coadă ,cred că are acolo ceva probabil un microb dar când vreau s-o ating rânjeşte la mine şi să-i rad una peste dinţi n-am putere.La urma urmei e coada ei nu a mea.Creierul meu încearcă să se împotrivească învăţatului căutând diverse motive cum ar fi că-i e somn şi mai bine ne băgăm în pat decât să învăţăm tâmpitele de meridiane, la fel mi-a făcut şi la yoga dar nu ţine figura când trebuie să ne concentrăm ne concentrăm.Cunoşti truckurile astea ale creierului? Dacă nu apoi pot să ţi le prezint pe larg:) Tot creierul mă mână acum să stau pe net şi-asta tot ca să nu mă duc la carte :)) O după amiază placută -ţi doresc. h ** ai văzut picturi de Edward Hooper? are un far peste un deal în far e o femeie sub femeie o pisică pisica toarce o bluză pe bluza joacă şah doi pureci unul e căpitan al doilea e un salahor bizar nebunul meu e cel mai nebun zice Max regina mea e curvă zice celălalt aruncând tabla de şah la dracu iar am pierdut pariul Lora nu mai eşti fecioară şi eu nu suport zgomotul dezvirginării primăvara când cad copacii în mare şi corabiile să sfărâma de mal sub farul stins de mult punct. AG ** hana : MIŞTO

27

NU cred c-am să-ţi sar în cap de la nimic.Sunt deosebit de susceptibila cu cei care sunt prietenii dentistului, deci relaţia noastră, aşa cum e ea-n stadiul ăsta riscă să se altereze de suspiciuni etc.etc.Din păcate. Da, îmi place baletul însă nu baletul rusesc, mi se par prea ţepeni şi inumani. Îmi place jazzul foarte mult. Nimeni n-are nimic în cap, potrivit nouă, adică nimeni n-are-n cap ce-avem noi de-aia ne plictisim de oameni, deşi ar fi normal să fie altfel, să găsim în ei ce n-avem noi în cap.Cu prostii chiar dacă-s frumoşi n-ai ce discuta, pozează-i, sau fute-i si termină povestea, deşi e păcat de timp să fuţi pe careva care după aia n-are ce să-ţi mai spună. părere personală desigur. h ** te rog să nu îmi sări în cap! decât de la trambulină vineri seara ne-am întâlnit cu amici la filme de animaţie în Jaffo .. era şi dentistul, am vorbit de o trupă de balet care vine în israel.. îţi place balet? dar jazz? cât despre nevoia de oameni, e relativă zic eu dacă sunt singur mă apuca damblaua .. dacă mă văd cu cineva după o oră vreau să fug ca nu are cu ce să mă ţină treaz,, including tipe care arată bine pe dinafară dar la bani mărunţi.. jale în cap.. totul e relativ deci. asta mă duce la bancul cu evreul care nu pricepe cum e cu relativitatea şi roagă pe rabi să-i explice rabi zice : păi să zicem că tu stai cu nasul în fundul meu.. acum situaţia e aşa : eu am un nas în fund, şi tu ai nasul în fund, dar relativ situaţia mea e mult mai bună… AG

11. Final ce-i aia grijuliu şi atent? Că e o diferenţa mare, poţi fi grijuliu dar nu pisălog,poţi să-ţi iubeşti copiii dar nu să-i pisezi etc.etc.Cum nu te ştiu prea bine n-am să-ţi sar în cap la faza asta, cel puţin nu încă:) asta nu înseamnă că nu urmează să-ţi sar în cap la o altă fază.Sunt mereu în poziţie de start în capul cuiva. Şi-acu trecem la păcate, adică pentru asta trebuie să te autopedepseşti tu că i-ai zis ăluia pe nume, adică porc? să se autopedepsească el că-i porc, din senin nu face nimeni astfel de constatări.Şi mătuşa-ta aia tot e moartă, la ce-i trebe flori? termină cu tâmpeniile. Toată lumea face mişto de toată lumea, n-o să te apuci acu să posteşti de fiecare dată.Stai aşa că trebuie să pun carnea-n salata.vin imediat.ok, am venit. Nu înţeleg de ce-ţi trebuie alţi oameni, nu poţi sta singur în legea ta? Ce nevoie ai de ei? ai familie, ai cu cine să vorbeşti şi să te sfătuieşti, ai câţiva prieteni,la ce te sperie aşa de rău singurătatea? ce-ţi dau ei,oamenii-n plus faţă de ce-ţi poţi da tu ţie singur? Cred că numai bătaie inutilă de cap şi nervi.În ce mă priveşte mă interesează puţini oameni, mă interesează toţi dacă-s bolnavi şi-i pot ajuta,

28

să-i vindec, într-un fel sau altul, să le fac bine,într-un fel sau altul.Dar în rest n-au decât să se ducă-n treaba lor,mă lasă rece. Poate că-i prea târziu să te învăţ lecţia asta, da mă străduiesc.N-ai nevoie de mulţi oameni ca să trăieşti confortabil bagă la cap că nu fac decât să te deranjeze la o adică. Capisci sau trebuie să repet?:))))) h

Mirela Iordache

Decembrie 2011

29