Dispariţ ia Ramonei Parcimonioasă cu datele personale Iancu Ramona nu m-a lăsat să aflu despre dânsa decât vârsta, de peste 30 de ani, profesoară la Braşov. În anul 2007 după un an de colaje virtuale Iancu Ramona a dispărut într-o tăcere definitivă. A încetat a publica poezie pe Agonia. Toate încercările mele de a da de urma Ramonei au rămas fără răspuns. Ce s-a păstrat sunt aceste colaje realizate din iunie 2006 până în august 2007. Cu regret şi un cald omagiu pentru această tânără talentată la vorbe, la dantela dialogului afectiv. GRAFICA : MAIA MARTIN
La muzeu ..tu poţi să fluturi şi un pinguin, eu nu la tine mă gândesc. Am stat la muzeu admirând picturi cu nuduri şi tunuri, ciobani bucolici, madone triste, tipa de la garderobă surâzătoare contra purboire cică, fetiţe cu ghiozdan şi sandwişuri dosite, mâncate chicote si dat coate in faţa unui Picasso cu sâni mari, trei şi doi nasuri, simbolistica zici e pase nene, acum se caută carnagiu şi hiphop zoofil cu batista mototolită, de ce plângi acum? doar nu am să te las aici fără bani şi am să mă car ca un porc de bărbat, nu, stau cu tine şi îti arăt opere clasice na, că pe alea le pricepi, uite cina cea de taină, aştia mâncau nu glumă, pe mine mă ţii cu cartofi şi varză ca să nu fac burtă, să fiu în şeip, mă pui să fac gărgară cu oţet ca să am vocea mai caldă, privirea mai blândă, ca să nu fugă copiii tăi de mine pe care eu îi cresc puşlamalele, deşi îmi doresc moartea, îmi pun cuie în supă, presară sticlă pisată în părul tau, dinamită sub pernă, capcane perfide în poşeta ta unde caut bani de bere şi nu găsesc nimic decât scrisori de adio, răvaşe antidisperare scrise cu ruj pe cămăşile mele de nuntă ca să îmi strici logodna cu sora ta cea mică, ea se pricepe la pictură nu ca o studentă la seral care se uită la mine cu ochi mari, cu geamantanul în mâna gata de plecare pentru totdeauna, da nu îmi
pasă, ştiu că mâine o să fi înapoi citindu-mi înflăcărată din poezelele tale urcată pe scăunelul şchiop din bucătărie.. *** Stii rujul ăla, care-ai zis că nu-i de firmă şi de ce-l folosesc... Il cumpărasem de la un vânzător ambulant, pe plaje, în timp ce te asteptam să-ţi numeri paşii până în dreptul meu. Cu el ţi-am scris "te iubesc" pe parbriz, apoi l-am purtat tot drumul cu mine, mi-am însângerat poşetele, pe rând. Stau acum, prostită, în faţa oglinzii - are memoria ta, îţi conturez profilul, ai fi putut face cu brio conservatorul, ai fi iesit un bariton grozav. In aurul scenei ţi-ai fi dezvoltat trăirile spectaculos de adânci, ar fi fost şuvoi de admiratoare sa-ţi smulgă autografe sau rendez-vous-uri. Ma înghesuiam printre ele, sinucigaşă aproape, tâind cu foarfeca de grădinarit a bunicului, trandafirii, apoi spinii lor, apoi toate venele ce palpitau după tine. Si şuviţa care-ţi cădea spre stânga, de făceai ocheade unei unguroaice brunete şi focoase. Orice, pâna aici... Sunt posesivă, ca o uriaşa gură de canal ce înghite toate mizeriile, mai ales daca vin din partea ta. De-aia am smuls şi telefonul din priza, să nu te aud că trebuie să-mi contramandez plecarea / sosirea către tine. Jocurile sunt făcute, dragul meu, mi-am pregatit ţinute sport, ca pentru partide aspre de călărie şi ţinute trendy pentru balul cu pensionari la care îmi spuneai că suntem invitaţi. Voi face furori cu şalul meu de năvod, vei fi prins în curse, ca să n-ai puterea să ieşi din vis. De-aia te-am sărutat apăsat pe gură, ţi-am strecurat sâmburi de maci printre dinţi.
Capricii de vară am schimbat repede pepenii pe o iluzie ieftină. se făcea ca suntem singuri legaţi de catargul unei corăbii fară vâsle. sânii tai arătau nordul astrolabului de bronz pe care-l cumpărasem de la un rege după o bătalie cu bufniţe mari, congruente. mi-era sete, doream să te simt ca pe o coroană răcoroasă în jurul tâmplelor pleşuve. Mă cautai cu degetul mare de la picior, îmi tatonai în morse respiraţia întretăiată de carul mare, plin cu paie de pus pe acoperişuri lacustre. Sensul nu era giratoriu ci infinit de plat. Ne doream fără speranţe, tu aveai sute de metri înaintea mea. Invidiam melcii, viteza lor ameţitoare la curbe luate cu zgomot de sticle sparte, fum în ochi, cerceii tăi în gura mea, cum au ajuns? ah.. amintirile astea din podul fără cer unde te ceream de nevastă în zilele de război şi tu râdeai cu o scoică la ureche vuind ca marea pe care o străbăteai nebună, cautându-mă zadarnic.. *** Iţi poate părea mediocră iubirea mea, dar n-am încă înţelepciunea de-a mă bucura în linişte de vegetaţiile ce-mi înmuguresc la glezne. Asta pentru că sunt un pic afonă, nu deosebesc nimic din molima de sunete ce se înfoaie în trompetele fanfarei, pot auzi doar sunetele joase prin care
libelula-şi frânge turcoazul şi zgomotul cascadelor aproape seci. Fluieram. Intrebam în stânga şi-n dreapta dacă a vazut cineva ochelarii de soare ce-mi luaseră prizonier chipul tau, dar nu aveam ecou. Pe pereţii scorojiţi de vară, se înfiinţau trepte cu balustrade pe care clownii cu rânjet de sugari isterici îşi făceau vânt. Ai rătăcit în sensurile giratorii ale roirii tale, chit că te îndrumam de sub cozorocul afişat cu nonşalanţă, să-mi smulgi inima şi sufletul să le faci căptuşeală pentru hanoracul tau, aruncat în portbagajul plin cu pepeni.
Peştişorul de aur, revăzut cu final de Noemi Kronstadt Pentru acest festin a trebuit să mă trezeşti cu noaptea în cap, să pregătim momeala, de parcă n-ai fi putut să faci singur gogolaie cu mămăliga rece, aromate cu mirosul meu de femeie trecută în vârsta a doua. De mă lăsai să-mi termin visul cu împletituri de răchită şi ornamente extrem de colorate, aveam acum ce-ţi povesti. Dar ai ţinut morţiş să-mi tragi pleoapele la înalţimea aşteptărilor tale, să mă amăgeşti că apa clar dulce c-ar fi mare cu ochiuri largi, că trec pe acolo peşti de aur, în caleşti rotunde de sori răsturnaţi. Iţi spun eu ce este: un loc arid, cu şerpi uscaţi, flora pe muchia morţii, iar pe drumeagul cu stuf, mistreţi la pândă, adulmecând transumanţa mea în femeie de lume. Am aşezat la intrare, inşiraţi pe sfoară, peştii de ieri, n-am mai avut jar să-i coc, şamponul meu făcea valuri pe fluviul ce se limpezeşte cu fiecare căruţaş deghizat în pescar. Imi promiţi că rămân a ta, sprijinindu-te pe genunchii roşi de ape, cu privirea îngreţoşată la vederea turiştilor amatori de chilipiruri.. Sunt poate una dintre acelea, cu pălărie şic peste bretonul fixat într-o tentă carămizie, de unde ştii tu că n-am la brâu reportofonul pornit sa imortalizeze poveştile voastre exagerate. Sterge masa, încalecă măgarul cu nume de sfânt de vară: Ilie, şi ascultă la mine: peştişorul de aur era un biban zvelt ce-şi spubera zborul în lingurică. E simplu, nici gând de dorinţe, nici vorbă de târguri, nici pe departe să plec, rămân cu tine, sunt sortită revenirilor în note joase, cei cu auzul fin nu-mi pot aduce insulte, sunt femeia lângă care orice apucătură ancestrală nu-i decât o cină romantică.
*** îmi dau seama că te-am uitat pe malul lacului, tocmai dădeam cu undiţa când am prins un peştişor de aur care cică era regele tuturor amfibiilor şi el zice: am o mare dorinţă nene.. Sigur am zis ,că ştiiam din carţile de poveşti .. şi mă gândeam ce să-i cer, da el că nu, cică are el o dorinţă a lui nu a mea, hai zic zi, că vrea o femeie zice, să vadă cum se poartă ele ţinute sub papuc de apă, între insule pline de cochilii şi ancore vechi, chiar pregătea un pat de alge şi doi muzici tremolo, dirijate de o mică balenă australis nevertebratis cam nehrănită vai decapul ei ,aiurită de sistemul vaselor comunicante, iar el se holba la tine pe mal cum citeai ziarul cu ochelarii mari de duminică şi el zice uite pe asta o vreau ca e nurlie zemoasă bună de plutit cu ea, nebunule zălud zic, asta e femeia mea şi nu o dau bre dihanie solzoasă de specie cartilaginos, ia vezi că te facem plachie cu usturoi, cimbru şi mămăliguţă.. Dar el nimic, se umfla în pene de parcă era Arhimede şi făcea ca păunul de i-am dat cu vâsla în cap de văzu stele de mare şi 2 bibani senatori care aduceau o abdicare şi o proclamare cum că tu eşti regina mea, eu peştele tău, el masa de prânz, dejeaba striji la mine iubito.. lămâie nu avem. Mâncăm ce este. *** alt final alternativ (Noemi Kronstadt) "...şi ea, rejina, prinţesa mea zurlie zise că ok, da să n-o mai bat la cap cu prostii tocmai când citeşte ea horoscopul şi în general să nu mai inventez tot felul de bazaconii ca să-i spun ceea ce e şi la mintea bibanului de simplu că sunt mort, copt prăjit înecat după tine iubito, da mâncăm de avem "
Amintiri din secolul trecut Ai să rămâi surprins să-ţi spun că eram. Drept că n-am fost şoim al patriei, scăpând de duhoarea aia de combinaţie albatru-portocaliu. Eram însă avidă să mă înscriu în uascr parcă! - să prind bilet la Costineşti, să pot fila la teatrul de vară cu Andre, mecanic de locomotivă în zona nice, care avea nişte dolari pentru shop. Păream consternată de maturitatea mea, când pentru prima dată mi-am înfruntat mamă, m-am dus la chef la Predeal, toţi prinseseră camere încălzite, eu pe scaun lângă soba, purtând conversaţii despre vieţi pe peroane strâmte cu un medicinist de Cluj, care mă lămurea că oricum n-am să mor fată mare, ce dacă se întâmplă acum sau, aşa cum îmi doream eu, cu petale roşii pe cearşafuri foşnind de apret alb. Şi n-am cedat. Să revin... Toţi colegii aveau geci kaki de la universal, ghete maro cu şireturi de cazarmă. Vindeam sticle goale, să-mi iau cărţi la pachet, una bună - două pe gât, era un răsfăţ să-mi las apa să-mi curgă pe picioarele cu care făceam naveta de şaizeci de km, şerpuiţi până la optzeci. În autobuzul de 7, cu 4 grade între scaune, stăteam în picioare, împleteam ciorapi cu 5 ace, din lâna ce-o furăm din sacul multicolor al al mamei (care când n-avea închidere de lună, mai făcea şi ea câteva ochiuri, pe sub birou). Îţi dăruiam şosete de la moş gerilă, şi când s-a desprimăvărat pe 6 martie mi-ai spus că te-am sufocat cu atâta dragoste şi că ne despărţim. Ne lega doar un Casio, ce ţi-l împrumutasem. După cum vezi am date precise despre perioada în care se mai fluturau cravatele în vânt, descrierea mea abundă de cifre, am memorie bună şi-mi pare rău că am ascultat de sfatul altora să nu mă fac contabilă. *** când eram mic şi aveam bube mă ţinea o mătuşe în braţe cântându-mi la ureche nani-nani în germană şi eu o trăgeam de sânii ei mari ce miroseau a vanilie şi a unchiul Hans care o bătea cu cureaua de la pantaloni şi apoi o împăca pe sub cearceafuri pe care scria CFR de nu înţelegeam cine e bătut şi cine e iubit doar după mulţi ani când am crescut pionier şi mergeam la defilări cu fete mia arătat una în tufişuri ce înseamnă femeie cu păr şi eu am fugit să mă ascund într-un prun care dădea dude că nu ştiam zoologie, la şcoală desenam porci care aveau profil de profesori, porci mascaţi în duşmani americani, portrete de femei care nu se culcau cu mine deşi le ofeream ciocolată sau bilete la cinematograf ca să mă lase să bag mâna jos unde era cald şi umed..nici vorbă de artă, sau muzee, eram săraci şi atât. Trebuia să plătesc cotizaţia de utecist 6 lei pe lună, o avere pentru un student cu o singură cămaşe şi pretenţii de intelectual cu pipă. Aşa au trecut anii fără iubiri, fără mofturi, construind gomunizmul. Aruncam gunoiul zilnic ca să o ajut pe mama. Tu încă nu erai aşa că nu ai cum să înţelegi nimic din complexitatea revoluţiei pe care o făuream zi de zi harnici şi voioşi fără să ne plângem. Sistemul nu admite laşitatea şi nici vagine sterpe. Mă uit la ceasul Casio şi constat că e târziu. Iar întârzie fata asta la întruniri politice.
Ultimul Trio in Iunie ( final cu Monica Fageţean ) Să facem un troc, ce-ar însemna să mă dau toată?! Căptuşeşte-mi intrările cu fructe dulci, zemuinde, ca la Ziua Recoltei. Stivuieşte lădiţe cu sâmburi de măr, înşiră-le apoi pe umărul meu, să întorc agale capul, să-i fur unul câte unul, să mă obişnuiesc cu otrava. Dă-mi mâna liberă să port sandale cu toc jos, ca să am distanţa pentru a te admira. Voi apleca alunii cu veveriţe stufoase spre patul matrimonial, ca într-un sex shop naturist. Buzunăreşte-mă bine, în pliurile ridurilor s-ar mai găsi ceva tentant, oferta specială de vara trecută. Am pretenţii de la tine: să-mi dai bacşis de câte ori zâmbesc, să pot arunca ocheade chelnerilor când dormi, să mă împaci cu mirodenii orientale când stau proptită în depresii. *** La 6 fix dimineaţa de aproape iulie în acest cutare anotimp defrişat de dorinţe pârguite, îmi propun să mă schimb în altul. am chef bănuiesc de o schimbare de sex solidă şi definitivă. voi deveni, să zicem femeie. mă voi machia cu ce pot, o să îmbrac fuste transparente, şi voi desfida toţi bărbaţii care îmi trimet mailuri în loc de flori. La coafor am să cer sa fiu blondă răpitoare, inteligentă în ciuda statisticilor, sigur că voi fuma picior peste picior aşteptând telefonul lui darling care iar a uitat să cumpere lapte. Avem deja o fetiţă tandră care cere dragoste dar el nu-i dă, parcimonios, contra graţiilor mele bine drămuite, că nu-s tâmpită cum par. Mă doare mereu capul, am ciclu îi zic, chiar de 4 ori pe lună şi scriu mult ca o nebună la bărbaţi care îmi zic că au maşini mari şi poezii mari, atât de proaspete că nici cerneala nu e uscata pe cravata lor erectă. Serile gătesc familiei care apare flamândă: mami, mami ce ai gătit? deci înjur feminismul, pe tâmpitele alea care au renunţat la matriarhat ca să facă carieră, pe dracu.. tot sclave am ramas.. Am chef de un amant viril, romantic, sensibil care să ştie ce vreau exact în zilele de pms adica gardenii, parfum fin, şi mici cadouri din când în când.. Nu cer nimic
exagerat, sunt simplă la gusturi nu ca cel din care am metamorfozat snobul, plicticosul, afemeiat, şi mereu absent la datorie. Precis mă înşeală cu vreo poetă on-line, mereu zicea că nu găseşte femei fascinante, caută Nirvana fară folos, în loc să mă încerce pe mine, habar nu are cât de potriviţi am fi. .. *** Spune-mi că există un munte, cel mai înalt pe care n-o să-l ating nicicând. şi pe piscul cel mai aproape de soare tu, îmblânzind delfinii niciodată marea nu fu mai adâncă, şi pe fundul ei o meduză, povestindu-mi vremurile ei bune cu tine, când dantelele doar curgeau îndărăt în timp, printre noi-obloane peste obloane secţionând capul zilei. la picioarele nopţii, nici o picătură de sânge nu ne mai aduce povestea înapoi... (MF)
Mă iubeşti puţin darling? Am înţepenit într-o eroare lacustră, nu pot să mai folosesc decât timpul trecut. Trecut prin toate ploile lumii, zdruncinat din adâncuri ca-ntr-o caruţă deşanţată, amestecat cu un malaxor de plămădit iluzii. Mintea îmi refuza un transfer logic catre un ce va fi atât de posibil, palpabil şi apropiat. Purtai în tine amestecul acela de bumbac înfiorat de briză şi mângăiai absorbit corzile, mă prelingeam pe uşa casei tale, ca o ursită indecent scrijelită pe toc. Rămâneam cu braţul plin de margaretele din care visasem să-mi fac buchet de mireasă, cu tălpile subţiate de drumurile dus-întors la tine şi împleteam cu râvnă de penelopă pulovere lungi, să-mi acopere duşumeaua trasată cu rascruci. Erai aproape, ameninţându-mă cu liberatea lecturilor din tren, cu duete răsuflate de saltimbanci, purtând o coridă cu eşarfa revederii. Treceau vagoane, aducând la lumină neputinţa mea de licurici ziua. Ai facut atunci ţândări bibeloulbalerină roz de un prost gust remarcabil pe care-l aşezasem la intrare. Era o expoziţie cu vânzare tot ce-ţi propuneam, programul era scurt, literele aldine, pe buze îţi lăsam un semn de exclamare îngreţoşat de vină. Era ultima noastră noapte, mă arunc în dreapta unui taximetrist care nici măcar nu observă că sunt femeie. Ii povestesc de-a fir a păr că-s a visurilor tale, cea pe care o clăteşti în ligheanul albastru de câte ori ai nevoie de soare. *** Ce tot dai zor aici cu romantismul ăsta desuet şi cu amintiri de dincolo când pe mine mă critică toţi de greşeli de ortografie şi de o falsă infatuare a unei epoci. Nu îţi dai seama că falsific zilele, că fur tinereţea ta din poşetă, că mă dau drept un scafandru priceput la femei dar şi la psihologia de grup, un fel de maestru de ceremonii cu cioc şi mustaţă Dali tolănit în fotoliul cu rotile de unde strig despotic: adu-mi cafeaua, dămi papucii, spală-mi cămăşile, fii ceva mai rapidă, deabia te mişti împleticită vaidecapultău, la voi în sat nu aveau alta mai harnică, degeaba te uiţi la mine cu ochi trişti de iepure roz la un bal cu neveste de rezervişti, nu mă impresionezi şi-ţi scad şi din salariu obrăznicia şi telefoanele care le dai lui fiitu pe banii mei nesimţit-o ca să te plângi de mine, ca să mă defăimezi cititorilor mei şi creditorilor mei care ne dau afară din nefericirea zilelor mele şi din grajdul în care mă ţi legat de pat cu oliţa la cap, cu o carte neîncepută plină de crime şi iubiri care nu se întâmplă, de mizeria în care trăim de atâţia şi atâţia ani şi nu ai curajul să fugi şi nici să mă omori şi nici să îmi faci dracului un copil, un moştenitor genetic, ştii ce? ia anulează taxiul, ia dezbracă-te şi vino să mai încercam o dată patul, poate azi reuşim, nu e aşa că mă iubeşti puţin darling?
De ce nu am dormit cu Ramona în Fân Dragul meu, nutresc pentru tine sentimente de sinceră compasiune, dat fiind că: azi mi-ai spus în cuvinte verzi că n-ai dormit, veci, în fân. Auzi, cea mai plăcută senzaţie este când te atinge firul uscat pe gleznă şi-ţi urcă-n stomac zbateri nefireşti. Am mai simţit apoi, când mi-am înfundat capul, că ceva mă pipăia voluptuos după ureche, ca şi când m-ai pregăti pentru festinul nostru tradiţional cu miere, alune şi scorţisoară, pe un şlagăr la modă. Ultima oară când am stat aşa, cu faţa la stele, aveam vreo nouăşpe ani, părul tuns scurt şi ţineam degetele încrucişate să n-ai ghinionul să mă pierzi. Alături era un altul, plin cu coşuri pe fată, zburlit de teroarea posibilei bărbaţii şi împiedicat în prepoziţii şi presupuneri nefondate. Ce m-a frapat este că a devenit tată de familie, respectabil, cu dacie papuc şi copil pe nume. Altădată, tot în creierul munţilor, într-un pod plin de păcate, ne-am alintat noi fetele, cu fustele înnodate. Afară răcoare, măgarul Ilie ţipa ca un descreierat că apune soarele. Îmi era frică de gâze, de şoareci, de iele. Ai venit, ţi-ai apăsat buzele pe pleoape, mi-ai prins tălpile între drumurile tale, era 1 Mai Muncitoresc, începuse să cadă zăpada peste fluturi. O, ce minunat visam! M-am trezit în fierbânţeală şi respirând încă aroma ta de rock cu plete, erai demult pe ţărmul mării, căutai perle în cuvintele alteia, cortul nostru zăcea sfâşiat de atâtea fluxuri şi refluxuri stângace. *** îmi mănanci cireşele tu Ramono.. mă pui la grea încercare când te pliezi pe coarda trasă între două puncte emisferice de bună seamă, la un capat eu cu necazurile vai de capul meu, la celălat eşti tu literară şi ferice dând din aripioare cristaline peste o realitate care nu e a mea şi nici nu ştiu cum să penetrez castelul tau ferecat pe dedinafară cu fire de bumbac şi cârpe vechi pe care cineva a scris : Nonsalanţă, şi altcineva a brodat : Victorie, şi un al treilea a făcut o căpiţă din noi şi zace
tolănit pe ea cu o floare în gură din care rupe petale de mă iubeşte număiubeşte mă ştie număvrea e o dragă baopaparudă obarză cucioc cu lentilă de telescop ba un trombon auriu în sala de operaţie când ai nascut un prunc de doi gemeni şi ai avut o viaţă eu nu, ai crescut copii, eu nu, mă lăsai afară să aştept cu limba scoasă urlând la capiţa de fân care se deforma pleoştită de ploi, de aniversări, de parastasuri când puneai lumânări în pomul de crăciun şi îmi scoteai şi mie o crăticioara cu resturi de melancolie bea băiatule ziceai ştergându-ţi o lacrimă, un fel de regret, că îţi păsa de mine ziceai, de frigul meu din oasele bătrâne da nu arătai nimănui că în spatele casei ţineai o mumie vie care să-ţi aducă noroc, să bată covoarele vinerea, să aduca bucurie cu toptanul, să te mângăie când ţi-e a nedragoste şi să moară când i-ai zis că nu mai sunt cireşe în pomul tău plin de flori..
Joc Politic în Oglinzi Aproape că te-am crezut am lăsat baltă creioanele cu vârf şi filele fară acoperire mă înşeli în lentoarea specifică marilor blonzi întorci capul spre baldachinul de caprifoi ca spre farfuria din care prelungesc brânza dintre macaroane. Am nume spaniol îl scriu îngroşat îl subliniez cu un joc subtil de oglinzi mi-l apăs pe umărul tău dându-ţi grad superior în armatele basce. ***
cred că nu mai am ce să fac cu tine te-am folosit te-am dezbrăcat te-am pus pe canapea ca pe-o manta uzată la o petrecere cu vulpi eşti dispozabilă scrie pe eticheta ta din spate uite cum bateria ţi se usucă ca un submarin pe uscat nu vrei sa îmi citeşti din cehov nu îmi aduci ziarul când scrie de carnaval tot ce îmi spui e rece despre supa fară gust ma tem că tu iubeşti pe altul .. te-am văzut la o întrunire politică cu senatori pe genunchi la tine erau cei mai tineri cu amendamente şi procuri scrise pe steag mi-e trist acum să te văd în baie ştergându-te de morala putredă obsesivă, din noi
Prunc uitat în soare Văd că ţi-aminteşti aproape tot, garajul din placaj pe care sugeam flori de salcâm, gara îmbâcsită de norduri reci şi zidul plat al închisorii. Trăiam cu spaima evadărilor când atingeam cu ghidonul trotinetei coşarii înmărmuriţi în cercuri ghimpate ca fachiri în propriile ghinioane. şi incepeam să plâng ca nu mă cheamă lăcrămioară-inimioară, acela fiind un nume de scenă pentru serbarea de sfârşit de copilărie. Trec mereu pe strada "cu lanţuri", săsoaice în fuste verzi mai bântuie treptele, cu găleţi de porumb dulce, leandrul miroase amar în beciul în care miliţia face chef cu servitoarele, joia. *** în timp ce tu ai grije de copchii eu mi-am vândut maşina de tablă moartă m-am trezit gol într-un vid murdar mergând pe poteci fară folos peste mine zburau automobile negre pline cu femei râzând cu capul dat pe spate purtând fuste mini şi pantofi pe toc de fabrică şoferii erau toţi superbi aleşi din filmele cu james bond mă apucase o panică de nedescris privind la picioarele mele ce prindeau rădăcini noduroase ma înşurubam definitiv în asfaltul unei subterane suburbane plină de gaze, de grafitti într-o limba moartă tu săreai coarda pe un acoperiş aprope de cerul parcat între noi şi pisica alunecoasă, veche ce se linge pe blană cu o privire deghizată, lungă de prunc uitat în soare..
Povestea sperietorii de ciori | Coada neagră a pianului stă într-o largă reverie îşi desfacuse bicoloră gura pentru a te înhăţa. Digitaţia ta îi provocă nuanţe bleu pe spate, ca şi când m-aş fi prăvălit ludic şi planturos peste grădinile tale. Nimic din ce suflă în timpane nu mai avea alură de domnişoară roşie în dormitor, plana un aer de scorţişoară între sânii mei stăvilar pentru gesturile tale. Imi expuneai copilăria în care polenizai şirurile de porumb, apele ce-ţi umpleau nările de ceaţa şi, încet îţi suflecai primul rând de impresii. Eram într-adevar în centrul metropolei descântată de cetini. *** De data asta e 1-0 cum ai pus problema cu cioara virtuală nimic nu deapană mai bine amintiri decât o plimbare la ţară la căpiţa noastră cu sperietoare vărgată uite un ciorap de-al tău uite un muc de ţigară stinsă uite o oglindă ciob cu care iţi făceam semne de deochi, orbirea ai zis pleacă am zis că după război te cer, te umbră eu pe tine
ai plâns am râs am plictisit ai suduit ai adus coasa. ai retezat toată recolta de floarea soarelui, după contract mi-ai mâncat seminţele de iarnă ireparabile strategii prost construite zic fară să mai luăm seama la detalii şi mofturi dai foc la căpiţă afumăm ecologia devale deverde să ia dracu pe toţi agrarii ăştia fară scrupule... ** Adrian Grauenfels & Iancu Ramona , desene: Maia Martin oct 2011