Румунська мова 7 клас Криган 2015

S. G. Crigan

Manual pentru clasa a 7-a a instituţiilor şcolare de învăţământ general cu predarea în limba română

Recomandat de Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei din Ucraina

Cernăuţi Editura “Bukrek” 2015

1

|

1

1 Mova VI Ro

ББК 81.474.1я72 К82

Рекомендовано Міністерством освіти і науки України (наказ від 20.07.2015 № 777) Видано за рахунок державних коштів. Продаж заборонено

К82

Криган С. Г. Румунська мова : підручник для 7 класу загальноосвітніх навчальних закладів з навчанням румунською мовою / С. Г. Криган – Чернівці : Букрек, 2015. – 240 с. : іл. ISBN 978-966-399-712-14 ББК 81.474.1я72

© Криган С. Г., 2015 . © Видавничий дім “Букрек”, 2015

ISBN 978-966-399-712-14

2

Dragi elevi! Acest manual vă aduce la cunoştinţă o serie de informaţii de actualitate, vă propune o nouă metodă de studiere a limbii române şi pune în discuţie aspecte interesante de însuşire a noţiunilor teoretice prevăzute de programa şcolară. Acest instrument didactic are la bază atât experienţa practică a autorului, cât şi necesităţile de cunoaştere a fiecărui vorbitor de limbă română. Pe parcursul anului veţi însuşi noţiunile prevăzute de programa în vigoare, dar veţi lua cunoştinţă şi cu o serie de idei mai noi, aparţinând gramaticii moderne. Temele propuse pentru comunicare vor servi la dezvoltarea capacităţilor intelectuale, la distingerea pas cu pas a noilor trepte de cunoaştere, la expunerea rapidă şi uşoară a gândurilor, atât în formă orală, cât şi în formă scrisă. Veţi descoperi un nou mod de sistematizare a noţiunilor fonetice, morfologice, lexicale, sintactice şi stilistice prin diverse exerciţii practice, care vor fi de folos şi pe înţelesul tuturor şi care vor servi la însuşirea rapidă atât a limbii române, cât şi a altor limbi. 3

Comunicare. Limba – patria mea 1. Citeşte textul şi precizează care este ideea centrală.

A vorbi despre limba în care gândeşti, este ca o sărbătoare. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte. N. Stănescu

2. Aminteşte-ţi poezia lui Al. Mateevici “Limba noastră” şi scrie în caiet îmbinările de cuvinte prin care se caracterizează limba maternă. 3. Din ce operă literară fac parte următoarele versuri? Citeşte tot textul şi selectează în caiet expresiile prin care se caracterizează creaţia diferiţilor scriitori.

Când privesc zilele de-aur a scripturelor române, Mă cufund ca într-o mare de visări dulci şi senine Şi în jur parcă-mi colindă dulci şi mândre primăveri, Sau văd nopţi ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele, Zile cu trei sori in frunte, verzi dumbrăvi cu filomele, Cu izvoare-ale gândirii şi cu râuri de cântări. M. Eminescu 4. Priveşte imaginile şi spune ce opere literare ale acestor scriitori ai citit?

4

5. Citeşte poezia lui Grigore Vieru “În limba ta” şi aminteşte-ţi mesajul ei poetic.

În aceeaşi limbă Toată lumea plânge, În aceeaşi limbă Râde un pământ. Ci doar în limba ta Durerea poţi s-o mângâi, Iar bucuria S-o preschimbi în cânt. În limba ta Ţi-e dor de mama, Şi vinul e mai vin, Şi prânzul e mai prânz. Şi doar în limba ta Poţi râde singur, Şi doar în limba ta Te poţi opri din plâns. Iar când nu poţi Nici plânge şi nici râde, Când nu poţi mângâia Şi nici cânta, Cu-al tău pământ, Cu cerul tău în faţă, Tu taci atunce Tot în limba ta. G. Vieru 6. Identifică figurile de stil din poezia de mai sus, cu ajutorul cărora poetul îşi exprimă atitudinea faţă de limba maternă. 7. Citeşte şi comentează următoarele definiţii metaforice ale limbii materne. Comentează-le şi găseşte şi alte expresii asemănătoare.

Limba este întâiul mare poem al unui popor. (L. Blaga) ............................................................... Limba este cartea de nobleţe a unui neam. (V. Alecsandri) 8. Cum înţelegi expresia?

Numai în limba sa omul îşi pricepe inima pe deplin. (M. Eminescu) 5

Limba – fenomen social în continuă dezvoltare § 1. Particularităţi ale comunicării umane 9. Ce modalităţi de comunicare a gândurilor şi ideilor cunoşti? Care este preponderenţa lor în viaţa de zi cu zi?

10. Care este condiţia integrării unei persoane într-o anumită colectivitate? Reţine

Cu ajutorul cuvintelor omul îşi exprimă ideile şi sentimentele, dialoghează cu cei din jur, găsindu-şi în acest mod locul său în societate. Chiar dacă tehnologiile moderne au înlocuit în mare parte comunicarea directă dintre oameni, cuvântul îşi păstrează importanţa în viaţa omului. 1

Ce înseamnă situaţie de comunicare? Care sunt componentele acesteia?

2

Care este diferenţa între monolog şi dialog?

3

Ce factori influenţează caracteristicile specifice fiecărei situaţii de comunicare?

Atenţie

Limba are o existenţă obiectivă. Ea este tezaurul unei comunităţi sociale care se transmite din generaţie în generaţie. Utilizarea limbii în acte concrete de comunicare (orală sau scrisă) se numeşte vorbire (actualizarea limbii) şi este un fapt individual şi subiectiv. Vorbitorii operează o selecţie a mijloacelor de expresie în funcţie de particularităţile lor individuale, de aceea vorbirea poartă pecetea personalităţii individului: acesta este stilul individual. Se poate vorbi despre stilul individual al unei persoane, dar şi despre stilul unei anumite opere literare, al unui curent literar etc. preponderenţă – precumpănire, superioritate, prioritate, predominare, ascendenţă, întâietate, prevalenţă

6

11. Cum explici expresia “Vorbirea poartă pecetea personalităţii individului”? Dă exemple care să exemplifice acest adevăr. 12. Priveşte următoarele imagini şi alcătuieşte câte un text pentru fiecare situaţie de comunicare reprezentată.

Reţine

Vorbitorii îşi nuanţează comunicarea în funcţie de situaţiile existente în mod obiectiv: într-un fel se exprimă cineva în mijlocul prietenilor, în alt fel în faţa unei instanţe oficiale sau la o şedinţă; o cerere, o adresă, o comunicare ştiinţifică cer respectarea altor reguli decât un articol de ziar sau o scrisoare. Selecţia mijloacelor lingvistice, deşi are caracter individual, se realizează, potrivit unor reguli specifice cărora, mai mult sau mai puţin, li se conformează orice vorbitor.

Aceste reguli ţin de existenţa unor stiluri funcţionale: juridicoadministrativ, tehnico-ştiinţific, publicistic, artistic. Acestea s-au dezvoltat de-a lungul timpului, o dată cu dezvoltarea societăţii umane şi continuă să-şi multiplice mijloacele specifice de exprimare la nivel fonetic, lexical, morfologic şi sintactic. Se consideră că în limba română există patru stiluri funcţionale: stilul tehnico-ştiinţific, stilul juridico-administrativ, stilul publicistic şi stilul artistic (beletristic).

7

1+ Mova VI Ro

§ 2. Originea cuvintelor româneşti. Cuvinte de uz general 13. Citeşte fragmentul din balada “Soarele şi luna” şi caută în dicţionarul explicativ sau în dicţionarul etimologic al limbii române originea cuvintelor evidenţiate.

Iar ea, vai de ea, Măre,-ngenunchea, Lacrămi că vărsa, Pe Domnul ruga. Domn c-o auzea, Domn c-o asculta, Din gură-mi grăia Şi mi-i osândea: “Lumea cât o fi Şi s-o pomeni, Nu vă-ţi întâlni Nici noapte, nici zi; Soare când o sta Către răsărit, Luna s-o vedea

Tot către sfârşit; Luna d-o luci Către răsărit, Soarele mi-o fi Tot către sfinţit!” Şi d-atunci se trase, Şi d-atunci rămase, Lumea cât o fi Şi s-o pomeni, Că ei se gonesc Şi nu se-ntâlnesc: Lună când luceşte, Soarele sfinţeşte; Soare când răsare, Luna intră-n mare. Balade populare

Află!

Limba română modernă este rezultatul unor transformări complexe ce s-au produs de-a lungul a sute de ani. Cuvintelor moştenite din limba latină, precum şi celor de origine geto-dacică li s-au adăugat de-a lungul timpului cuvinte împrumutate din alte limbi, dar şi formaţii româneşti pe baza cuvintelor moştenite sau împrumutate din diverse limbi: greacă, turcă, rusă, ucraineană, maghiară, germană, poloneză, franceză, engleză etc. Această preluare de noi cuvinte s-a făcut în condiţiile în care există un permanent schimb cultural între vorbitori, fiind necesară preluarea unor termeni care să denumească realităţi noi. Pe de altă parte, relaţiile istorice dintre diverse naţiuni au evoluat în diferite moduri de-a lungul timpului, ceea ce a făcut ca populaţia aparţinând diverselor etnii să intre permanent în contact, consecinţa fiind şi preluarea unor cuvinte noi. Exemplu: grâne – împrumutat din latină: grana inimă – împrumutat din latină: anima plug – împrumutat din limba slavă: plugu oraş – împrumutat din maghiară: varos geam – împrumut turcesc: cam

1

| 8

2

|

Aminteşte-ţi

Fondul lexical original conţine cuvintele de origine latină şi cuvintele de origine geto-dacică.

14. Citeşte următorul fragment şi răspunde cerinţelor de mai jos.

Relatând un eveniment cu intenţia declarată de a crea o viziune în legătură cu el, reportajul nu doar că este o proză, dar uzează de structuri narative specifice şi care ţin în mod direct de sfera persuasiunii. Dintre mijloacele care conferă veridicitate reportajului, cele mai frecvente sunt: secvenţa narativă, portretul, amănuntele descriptive, imaginea metaforică etc. Doina Ruşti

1

Caută în dicţionar sensul şi etimologia cuvintelor evidenţiate.

2

Ce etimologie este preponderentă?

3

Ce sinonime au cuvintele evidenţiate?

4

În ce tipuri de texte se folosesc aceşti termeni? Atenţie

În ultimii ani se observă o puternică influenţă a limbii engleze. Din păcate, nu întotdeauna preluarea unor elemente lexicale din această limbă este necesară. Cu toate acestea, limba română continuă să se inspire şi să se alimenteze din izvorul nesecat al limbii latine, împrumutând cuvinte din limbile romanice moderne. În trecerea de la limba latină la limba română unele cuvinte au suferit transformări, atât la nivelul formei, cât şi la nivelul semnificaţiei. Interesant în acest sens este cuvântul inimă , care în latină avea o altă semnificaţie (“suflet, spirit”). Transformarea semantică suferită de acest cuvânt ne oferă informaţii despre modul de gândire a vechii populaţii româneşti care a adaptat cuvântul împrumutat la nevoile sale de exprimare.

15. Citeşte cuvintele ucrainene. Scrie echivalentul lor românesc.

Морква, білі, час, сметана, тролейбус, радіо, телевізор, телефон, аудіо, рана, суп. 16. Grupează cuvintele de mai sus în funcţie de originea lor (cuvinte de origine slavă şi cuvinte împrumutate din limbi romanice sau din limbi germanice).

9

2 Mova VI Ro

17. Cum explici utilizarea unor cuvinte de origine franceză sau engleză atât în limbile romanice, cât şi în limbile slave?

18. Ce s-a întâmplat cu următoarele cuvinte de provenienţă latină?

dicere – a zice; terrenum – teren; respectus – respect. Observă

Se împrumută şi se folosesc dintr-o limbă în alta, de la un popor la altul nu numai substantivele comune, ci şi cele proprii. Model: Ana – din ebraică: “milă”; Elena – din greacă: “însorită, luminoasă”; Maria – din ebraică: “iubită, dorită”; Valeriu – din latină: “sănătos”.

19. Continuă să scrii cât mai multe nume proprii după modelul dat. Explică diferenţele dintre variantele propuse. Model: Ana (lb. română); Gana (lb. ucraineană), Anna (lb. rusă), Anne (lb. franceză). Atenţie

Sunt cuvinte ce se folosesc cu acelaşi sens în majoritatea limbilor europene, fiind împrumutate din latină şi greacă. Ele constituie fondul internaţional al lexicului. De asemenea, în limba română putem identifica o serie de elemente de compunere preluate din alte limbi. Cunoscându-le sensul, putem descifra sensul cuvintelor compuse, în structura cărora ele intră. Auto – “singur”: autoadministrare, autodecizie; Anti – “împotrivă”: antipoluant, antipatic; Bio – “viaţă”: biologie, biosferă; Fono – “sunet, voce”: fonogramă, fonograf; Filo – “a iubi”: filozof, filolog; Semi – “pe jumătate”: semicerc, semioval; Logos – “cuvânt, vorbire”: monolog, dialog, polilog.

20. Caută în dicţionar cuvinte care să conţină următoarele elemente de formare. Explică sensul lor şi alcătuieşte cu ele propoziţii.

Disco, video, filo, foto, mono, poli. 10

21. Citeşte cuvintele compuse şi explică sensul lor:

22. Explică sensul cuvintelor date folosind diverse dicţionare (explicativ, enciclopedic etc.).

Istoriograf, etnograf, geograf, filolog, biolog, geolog, zoolog, muzicolog, psiholog. Atenţie Se scrie

Se citeşte

camping

chemping

container

conteiner

cow-boy

cau-boi

design

dizain

shop

şop

show

şou

business

biznis

23. Alcătuieşte o scurtă compunere în care să foloseşti neologisme. Atenţie

În cazul în care o persoană trăieşte într-un mediu plurilingv (în care se vorbesc mai multe limbi), există riscul de a prelua în mod greşit o serie de cuvinte sau îmbinări. Evită formulări de genul: Cobor la următoarea ostanovkă. Ele nu sunt specifice nici limbii române şi nici altei limbi.

11

§ 3. Valori stilistice ale expresiilor ideomatice. Îmbinarea de cuvinte, propoziţia, fraza 24. Care din următoarele îmbinări de cuvinte îşi pierd sensul prin izolarea termenilor din structura lor? a-şi lua lumea în cap

a lua o carte

a lua apărarea cuiva

a o lua de la capăt

a o lua la sănătoasa

a lua repede

Aminteşte-ţi

Frazeologia este domeniul lingvisticii care are ca obiect de studiu îmbinările stabile de cuvinte, al căror sens echivalează, de obicei cu sensul unui cuvânt. Îmbinările stabile pot fi clasificate: 1

Expresii ideomatice Exemplu: a-şi aprinde paie în cap (“a-şi face singur rău”) a-şi arăta arama (“a se demasca”)

2

Unităţi frazeologice Exemplu: a se uita ca mâţa-n calendar (“a nu pricepe nimic”) a căra apă cu ciurul (“a face un lucru zadarnic, anapoda”)

3

Clişee verbale (sunt folosite în hârtiile oficiale) Exemplu: cerere, procură, proces-verbal etc.

4

Expresii nominative (perechi de cuvinte) Exemplu: adeverinţă medicală, carnet de student, institut de medicină

25. Găseşte în a doua coloană echivalentele expresiilor din prima coloană. a scoate limba de un cot

a trăi

a-şi smulge părul din cap

a fugi

aducere aminte

a regreta

a trage chiulul

a obosi

zgârie-brânză

a lipsi

a-şi duce traiul

amintire

a o lua la goană

zgârcit

12

Reţine

În fiecare limbă, de-a lungul timpului, s-au păstrat unele îmbinări stabile de cuvinte, cu un sens unitar. Unele au pierdut sensul iniţial şi au dobândit un alt sens, figurat: a tăia frunze la câini, a-şi lua lumea-n cap, a bate câmpii

Asemenea îmbinări sunt numite expresii frazeologice sau frazeologisme. Ele au funcţia unei singure părţi de propoziţie şi sensul unei singure părţi de vorbire. 26. Citeşte şi explică sensul expresiilor. Alcătuieşte cu ele exemple şi indică funcţia lor sintactică.

A fi bătut de brumă, a pune la punct, a o lua la sănătoasa. 27. Citeşte variantele expresiilor frazeologice date şi alcătuieşte cu ele propoziţii sau un text de dimensiuni reduse.

28. Alcătuieşte în scris un text în care să foloseşti cât mai multe dintre expresiile de mai jos.

A avea de furcă, a căuta ca iarba de leac, a încerca marea cu degetul, a trage la răspundere, a merge ca apa la vale, a nu fi în apele lui, apa trece, pietrele rămân, apele line sunt amăgitoare, apă de ploaie, are să treacă multă apă pe gârlă, a se duce pe apa sâmbetei, a se scălda în două ape, a se îmbăta şi cu apă, a scoate apă şi din piatra seacă, a fi numai o apă, a fi toţi o apă şi un pământ. 29. Citeşte textul. Identifică îmbinările stabile de cuvinte.

S-au făcut reci spre seară, moşul din ogradă s-a vârfuit cu o cuşmă, iar broaştele scoteau tot mai rar capul din apă. Cocostârcii şi-au luat rămas bun de la cuib şi au coborât în luncă, unde aveau să vină şi cei din satele vecine. Ba se arăta unul, ba 13

doi-trei deodată şi până la prânz s-a adunat în luncă un cârd întreg. Un cocostârc bătrân i-a numărat şi a zis că-s toţi. Când cocostârcii şi-au întors capetele spre ţările calde şi-şi întindeau aripile să-şi ia zborul, mezinul a văzut în iarbă o crenguţă şi a tresărit. A luat-o tot atunci în cioc şi a zburat înapoi spre casa bătrânilor şi i-a dat drumul lângă cuptoraş. Apoi a făcut câteva rotocoale deasupra ogrăzii şi a plecat să-şi ajungă cârdul. S. Vangheli

Atenţie

Nu confunda îmbinările libere cu îmbinările stabile. În structura îmbinărilor libere identificăm cuvinte care au sensuri şi funcţii sintactice distincte, în timp ce îmbinările stabile au sens unic, îndeplinind o singură funcţie sintactică. Exemplu: îmbinări stabile – iarbă de leac; îmbinări libere – iarbă verde.

30. Citeşte textul şi găseşte îmbinările libere şi îmbinările stabile de cuvinte.

Limba noastră-i o comoară În adâncuri înfundată, Un şirag de piatră rară Pe moşie revărsată. Limba noastră-i foc ce arde Într-un neam ce fără veste S-a trezit din somn de moarte, Ca viteazul din poveste. Limba noastră-i numai cântec, Doina dorurilor noastre, Roi de fulgere ce spintec Nouri negri, zări albastre. Limba noastră-i graiul pâinii, Când de vânt se mişcă vara, În rostirea ei bătrânii Cu sudori sfinţit-au ţara. A. Mateevici distincte – Care se deosebesc de alte lucruri de acelaşi fel sau asemănătoare; deosebite, diferite; clare, evidente.

14

31. Citeşte şi alcătuieşte enunţuri cu sinonimele cuvintelor “limbă” şi “vorbă”. Limbă – 1. limbaj, vorbire, grai, exprimare, vorbă; 2. (înv.) ştire, veste, informaţie, relaţie, iscoadă, spion, informator; 3. popor, neam, naţiune; 4. bucată, fâşie, petec; 5. ascuţiş, lamă, tăiş; 6. încălţător. ............................................................... Vorbă – 1. cuvânt, grai, vocabulă, vorbire, comunicare; 2. discuţie, taifas; 3. veste, zvon, ştire, informaţie; 4. proverb, zicală, aforism, expresie, opinie; 5. promisiune, făgăduială, învoială, târguială, acord. 32. În ce fel de situaţii de comunicare vei folosi asemenea expresii? Îmbinări stabile

Semnificaţii

A alerga (sau a umbla) după cineva (sau ceva) cu limba scoasă.

A căuta cu orice preţ să găsească pe cineva sau să obţină ceva (de care are mare nevoie).

A-i sta pe limbă.

A nu-şi putea aminti imediat cuvântul care denumeşte un lucru cunoscut, numele unei persoane etc.

A scoate (a-i ieşi) limba de un cot.

A fi foarte ostenit, după un efort fizic.

A scurta (sau a lega, a tăia) limba cuiva.

A opri, a împiedica vorbească.

A-şi înghiţi limba.

a) a mânca cu mare poftă; b) a se abţine de la ceva nepotrivit; c) a fi foarte scurt.

A trage (pe cineva) de limbă.

A încerca să afli secretele (tainele).

A avea limbă lungă.

A vorbi prea mult.

pe cineva să

A fi cu limba de miere.

A vorbi frumos, prietenos, amabil.

A avea mâncărime de limbă.

A vorbi mult, a fi limbut.

A-şi muşca limba.

A regreta că a vorbit ceea ce nu trebuie.

Muşcă-ţi limba!

Se spune celui care prezice ceva nedorit.

Cu limbă de moarte.

Ultima dorinţă.

A asuda sub limbă.

Se spune despre cei ce se plâng că muncesc prea mult şi din greu, dar în realitate nu fac nimic.

15

2+ Mova VI Ro

33. Unde se potrivesc aceste expresii? În ce fel de situaţii? Îmbinări stabile A arunca o vorbă.

Semnificaţii A spune ceva în treacăt, la întâmplare.

A avea de vorbă.

A avea de discutat, de aranjat ceva.

A-i scoate cuiva vorbe.

A bârfi, a cleveti.

A lăsa vorbă.

A lăsa o dispoziţie, a anunţa ceva înainte de a pleca.

A purta cu vorba.

A amâna mereu, a amăgi, a nu îndeplini la timp o promisiune sau o obligaţie.

A schimba vorba.

A schimba obiectul discuţiei.

A se face vorbă.

A se răspândi o ştire, o discuţie, un zvon.

A se ţine de vorbă.

A-şi respecta promisiunile, angajamentele.

Aşa umblă vorba.

Se spune, se vorbeşte, se zice.

Fie vorba între noi.

Ceea ce ştim să rămână între noi, să nu afle nimeni.

Vorba cântecului.

Aşa cum se ştie din bătrâni.

34. Citeşte următoarele exemple şi precizează sensurile cuvântului “vorbă”.

Te mâhneşte-a mea mustrare? Nume dulce ce iubeşte! Spune că nu-ţi mai găsesc Vorbe aspre şi amare, Lucruri care te mâhnesc? (D. Bolintineanu)

...............................................................

Îl izgoni cu vorbe blânde, dar hotărâte. (L. Rebreanu) ............................................................... Iubito, lasă-mă aproape de tine Să-ţi şoptesc vorbe cristaline. (E. Botta)

...............................................................

Rareş se îmbrăţişă cu Luca, sărută mâna lui Boldur şi rosti câteva vorbe încurcate şi neînţelese. (B. P. Haşdeu) ...............................................................

Auzind aceste vorbe înfricoşate, noroadele s-au cutremurat şi s-au răzvrătit. (M. Sadoveanu) ...............................................................

Dar toate acestea sunt vorbe sentimentale, lirice, melancolice. (I. L. Caragiale)

16

2

|

3

|

35. Citeşte textul şi indică sensul şi funcţia sintactică a expresiilor evidenţiate. Explică utilizarea semnelor de punctuaţie din ultimul alineat.

Şi de aici fata, tot mergând înainte, a ajuns acasă la tată-său. Moşneagul, când a văzut-o, i s-au împlut ochii de lacrimi şi inima de bucurie. Fata atunci scoate salba şi paharele cele de argint şi le dă tătâne-său; apoi deschizând lada împreună, nenumărate hergelii de caii, cirezi de vite şi turme de oi ies din ea, încât moşneagul pe loc a întinerit, văzând atâtea bogăţii. Iară baba a rămas opărită şi nu ştia ce să facă de ciudă. Fata babei atunci şi-a luat inima-n dinţi şi a zis: – Las, mamă, că nu-i prădată lumea de bogăţii; mă duc să aduc şi eu mai multe. Şi cum zice, porneşte cu ciudă, trăsnind şi plesnind. Merge ea cât merge, tot pe acest drum, pe unde fusese fata moşneagului, se întâlneşte şi ea cu căţeluşa cea slabă şi bolnavă, dă şi ea de părul cel ticsit de omide, de fântâna cea mâlită şi seacă şi părăsită, de cuptorul cel nelipit şi aproape să se risipească. Dar când o roagă şi căţeluşa, şi părul, şi cuptorul, şi fântâna ca să le îngrijască de dânsele, ea le răspundea cu ciudă şi în bătaie de joc: – Da cum nu! că nu mi-oi feşteli eu mânuţele tătcuţei şi ale mămcuţii! Multe slugi aţi avut ca mine? I. Creangă

Aminteşte-ţi

Propoziţia reprezintă comunicarea cu un singur predicat. În structura propoziţiei pot să intre unul sau mai multe cuvinte, condiţia esenţială fiind ca doar unul dintre ele să îndeplinească funcţia sintactică de predicat. Punctuaţia reflectă tipul propoziţiilor dintr-un text: enunţiative sau interogative, exclamative sau neexclamative. Exemplu: A venit astăzi la noi. Va veni astăzi la noi? Ura, vine astăzi la noi!

36. Cum înţelegi expresia “A lua pâinea de la gura cuiva”?

37. Explică utilizarea semnelor de punctuaţie din următorul text.

Intrăm acum într-o pădure unde nu cresc mure. În fiecare dimineaţă, aici e raiul puilor de raţă, de nagâţ şi de bâtlan. Trestiile 17

3 Mova VI Ro

le ţin loc de tobogan. Se suie unul în capul altuia până când ultimul ajunge în vârful trestiei, cea mai înaltă, şi de acolo alt pui îi dă brânci în baltă. Acolo încep să bea apă – nu ca să se înece, ci pentru că aşa le place, că e rece. Să ştiţi: păsările astea toate ştiu de mici să înoate. Ce să vă mai spun? Apa asta e scumpă ca aurul. În primul rând e dulce, din cercul de la suprafaţă rotund şi până la ierburile de la fund. Şi apa dulce mult aduce. Unde mai pui că aceste păsări şi aceşti pui, aceşti peşti, de care nu ai loc să te-nvârteşti şi aceşti brotaci care scot limba la fluturi şi la gândaci! M. Sorescu

38. Răspunde la întrebările de mai jos folosind cuvintele din tabel. Ce variante identifici.

• Ce a găsit Radu? • Unde s-a ascuns ariciul? • Cu cine s-a întâlnit Georgeta? Radu

s-a întâlnit

în tufiş.

Ariciul

a găsit

cu prietenii.

Georgeta

s-a ascuns

o carte.

Atenţie

Cuvintele se pot asocia în diferite moduri, formând propoziţii. Chiar dacă din punct de vedere gramatical această asociere este posibilă, atunci când alcătuim propoziţii trebuie să ţinem cont şi de sensul cuvintelor.

39. Combină propoziţiile de mai jos astfel încât să obţii fraze. Foloseşte cuvintele de legătură potrivite.

• • • • •

A venit mai târziu. Andrei nu s-a întâlnit cu prietenii săi. Şi-a amintit de promisiunea făcută. L-a întâlnit pe George. A uitat. Părinţii vin mai devreme din concediu. Nu a ştiut. Este tema pentru acasă. I s-a spus. Trebuie să facă.

Când, că, care, să, pentru că, ce, unde.

18

Comunicare. Istoria satului Atenţie

Orice text pe care îl scrii sau îl prezinţi oral trebuie să aibă o anumită structură: introducere, cuprins şi încheiere. Respectă normele ortografice şi de punctuaţie ale limbii române. Fii original şi transmite cu măiestrie artistică ideile, gândurile şi sentimentele.

40. Citeşte textele de mai jos şi răspunde la următoarele întrebări:

A trăi în sat înseamnă a trăi în zarişte cosmică şi în conştiinţa unui destin emanat din veşnicie. Aici se nasc miturile, aici copilul învaţă un mod de a fi în lume şi un mod de a se situa în lume; aici omul românesc se formează şi se modelează metafizic. Şi tot aici, deprinde o atitudine faţă de istorie care, de cele mai multe ori, nu-i este favorabilă. Satul e atemporal. (...) Prezenţa nemuritoare la care mă refer nu e legată de nici un nume, nu râvneşte la nici o laudă şi e răspândită în spaţiul din preajma noastră, cât ţine întinderea împărătească a ţării. Vreau să vorbesc despre singura prezenţă vie încă, deşi nemuritoare, deşi aşa de terestră, despre unanimul nostru înaintaş fără nume, despre satul românesc. (L. Blaga) 1

Ce înseamnă satul pentru L. Blaga?

2

Din ce cauză el doreşte să vorbească despre sat?

41. Priveşte imaginea şi alcătuieşte o compunere cu tema “Istoria satului meu”. zarişte – zare, orizont; luminiş în pădure; poiană mică şi luminoasă emanat – care îşi are originea, provenit din...; degajat, răspândit mit – povestire despre timpuri, întâmplări şi personaje fabuloase, care conţin reprezentări concrete ale fenomenelor enigmatice de la începutul existenţei lumii metafizic – parte a filozofiei care cercetează existenţa în sine, în scopul cunoaşterii cauzelor, principiilor şi a esenţei lumii; care nu poate fi perceput cu simţurile, depăşind realitatea concretă; conform cu principiile metafizicii atemporal – care nu este legat de condiţii determinate de timp, de un moment istoric dat

19

Comunicare.

20

Comunicare.

21

Lexicul şi frazeologia § 4. Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea) 42. Citeşte textele şi spune ce exprimă cuvintele evidenţiate.

– Ia, eu fac ce fac de mult, Iarna viscolu-l ascult, Crengile-mi rupându-le, Apele-astupându-le, Troienind carările Şi gonind cântările; Şi mai fac ce fac de mult, Vara doina mi-o ascult. M. Eminescu ...............................................................

Iarna va veni cu zăpada cea strălucitoare şi cu gerurile arzătoare. Vara este anotimpul în care pădurile răsună de cântecul păsărilor şi de susurul izvoarelor reci. Observă

Acelaşi cuvânt poate fi folosit în contexte diferite cu sensuri diferite. Substantivele care indică numele anotimpurilor pot fi folosite pe lângă verbe pentru a arăta momentul în care are loc acţiunea denumită.

Află

Conversiunea este procedeul de formare a cuvintelor care constă în trecerea lor dintr-o parte de vorbire în alta fără participarea prefixelor şi a sufixelor. Exemplu: clasic (adjectiv: scriitor clasic) – clasicul (substantiv); deştept (adjectiv) – deşteptul (substantiv). De obicei schimbarea valorii gramaticale se realizează într-un anumit context, prin folosirea unor instrumente gramaticale (articol, prepoziţie etc). Era un om leneş.

adjectiv

Leneşul mai mult aleargă.

substantiv articulat cu articolul hotărât l

Cel leneş mai mult aleargă.

substantiv articulat cu articol adjectival-demonstrativ cel

Pe cel leneş nu îl vor lua în excursie.

substantiv articulat cu articol adjectival cel şi însoţit de prepoziţia pe

22

Reţine

Identificăm diverse situaţii de schimbare a valorii gramaticale: 1

Adjectivul poate deveni: substantiv (când primeşte articol) Exemplu: Leneşul mai mult aleargă, iar scumpul mai mult păgubeşte.

2

adverb (când determină un verb) Exemplu: Vorbea prea tare.

Substantivul poate deveni: adverb

adjectiv

Exemplu: Vara merg la bunici.

3

4

Exemplu: Zoe, fii bărbată!

Pronumele personal poate deveni: substantiv

pronume reflexiv

Exemplu: Eul poetic îşi face simţită prezenţa în întreaga sa splendoare.

Exemplu: Îmi amintesc cu plăcere de vacanţa petrecută în munţi.

Pronumele nehotărâte, negative şi reflexive devin substantive: Exemplu: A cumpărat tot felul de nimicuri.

5

Majoritatea pronumelor (cu excepţia celor personale şi reflexive) pot deveni adjective pronominale: Exemplu: Toate cărţile au fost aşezate pe raft.

6

Numeralul poate deveni substantiv: Exemplu: A primit un doi pentru că nu şi-a făcut tema.

7

8

9

Verbul poate deveni: substantiv

adjectiv

Exemplu: Plecarea s-a amânat pentru săptămâna viitoare.

Exemplu: Poezia scrisă de tine a fost premiată.

Adverbul poate deveni: substantiv

prepoziţie

Exemplu: Binele făcut este răsplătit.

Exemplu: A zburat deasupra norilor.

Unele interjecţii pot deveni substantive: Exemplu: Mi-a povestit oful său.

23

3+ Mova VI Ro

adjectiv Exemplu: Este o persoană bine.

43. Alcătuieşte propoziţii în care să formezi substantive cu ajutorul articolului hotărât de la adjectivele harnic şi tânăr . 44. Citeşte textul şi comentează valoarea gramaticală a cuvintelor evidenţiate.

Pe sfinte ape-n tremurare Din ceruri frunze se prăval, Îmbătrânind nespus de tare În zborul dintre ram şi val. Să fie oare frunza smulsă Din trupul codrilor merei Sau poate-i faţa ta, măicuţă, Ce cade peste ochii mei?! Ridic o frunză ca de cioară Şi-aud adânc un glas profet: “Sărută frunzele când zboară Şi, fiule, vei fi poet!” Iar tu, albită, aştepţi pe maluri Să-ţi aduc din dragoste un strop. Şi tristă-i umbra ta pe valuri Şi eu în umbră-ţi mă îngrop. Sub cerul ars de stele, mamă, Reînflorite în zadar, Iubiri şi cuib mi se destramă Şi tu eşti singurul meu dar. Gr. Vieru 45. Scrie şi identifică în textul dat cazurile de conversie.

Are ce are Guguţă cu poarta. Îi place să iasă la drum mai ales toamna, când coboară în sat carele cu poamă. Guguţă le numără până i se termină aritmetica, dar vin şi vin alte care şi băiatul se încâlceşte. Ce bine ar fi să se strice vreun car cu poamă în poarta lui Guguţă! Dar boii trec pe lângă ograda lui cu coarnele în frunte şi se duc la cramă, unde stau clădite girezi de butoaie. An toamnă Guguţă credea că boii aduc poama din ţările calde. Acum îi vine a râde cum de i-a trăsnit prin cap una ca asta. S. Vangheli

24

3

|

4

|

Atenţie

Nu toate cazurile de conversie sunt frecvente în limba română. Multe dintre ele apar doar în vorbirea cotidiană sau în situaţii de comunicare ce presupun un cumul de informaţie stilistică: în opere literare culte sau populare. De foarte multe ori, aceste situaţii de schimbare a valorii gramaticale apar în proverbe şi zicători care concentrează în ele o multitudine de sensuri.

46. Identifică situaţiile de conversie din enunţurile de mai jos.

• Tot păţitul e priceput. • Cele bune să se-adune, cele rele să se spele. • Soarele încălzeşte şi pe buni şi pe răi. 47. Cunoşti şi alte proverbe care conţin cazuri de schimbare a valorii gramaticale? Cum îţi explici prezenţa ridicată a acestui procedeu în astfel de texte?

48. Alcătuieşte câte două propoziţii cu fiecare dintre cuvintele propuse. Foloseşte-le cu două valori morfologice distincte.

Sportiv, mincinos, acesta, unii, glumeţ, citit, iarnă, încet, zece, rău. 49. Citeşte textul şi alcătuieşte enunţuri în care cuvintele evidenţiate să aibă altă valoare morfologică. Poţi să modifici forma părţilor de vorbire (să foloseşti alte forme flexionare).

Tare-s lungi zilele de vară! Răsare soarele când ţi-i somnul mai dulce şi nu apune până nu dă luna peste dânsul. Iar luna uşernică din fire, se lasă aşteptată, rătăcind cine ştie pe unde şi cu ce treburi... Când aţipise Ghiţă, soarele bătea prin geamul din stânga. A tras un somn din cele pomenite numai în instrucţiile pompierilor şi, trezindu-se, mai să moară de necaz – soarele zâmbea batjocoritor prin acelaşi geam!? Se sucise geamul? Sau casa? Sau bietul soare, ostenit şi bătrân, adormise şi el o dată înainte de vreme?.. Sări iute din pat şi-şi dibui ciupicii. Se gândi, că n-ar fi rău să-i spele, dar îi aruncă înapoi şi se întinse să vadă cine-i mai lung: el sau patul... G. Ursachi

25

4 Mova VI Ro

50. Citeşte şi spune ce valori morfologice pot avea cuvintele evidenţiate?

Peste dealuri zgribulite, Peste ţarini zdrenţuite, A venit aşa, deodată, Toamna cea întunecată. Lungă, slabă şi zăludă Botezând natura udă C-un mănunchi de ciumăfai, Când se scutură de ciudă, Împrejurul ei departe, Risipeşte-n evantai Ploi mărunte Frunze moarte Stropi de tină, Guturai... Şi cum vine de la munte, Blestemând, Şi lăcrimând, Toţi ciulinii de pe vale Se pitesc prin văgăuni, Iar măceşii de pe câmpuri O întâmpină în cale Cu grăbite plecăciuni... G. Topârceanu 51. Alcătuieşte exemple după modelul dat, astfel încât acelaşi cuvânt să fie folosit cu valori morfologice diferite. Model: Părinţii mei sunt tineri. (mei – adjectiv posesiv) Ai mei sunt plecaţi în concediu. (ai mei – pronume posesiv) Acestea sunt greutăţile mele. (acestea – pronume demonstrativ) Aceste greutăţi sunt ale mele. (aceste – adjectiv demonstrativ) Unii, alţii, îţi, ai noştri, dimineaţa, nimic, îmi.

26

§ 5. Familia lexicală 52. Priveşte imaginea şi scrie cât mai multe cuvinte formate prin derivare de la substantivul frunză.

53. Ce au în comun cuvintele din seria de mai jos?

A lega, legat, legătorie, legătură, a dezlega, dezlegare, dezlegat. Aminteşte-ţi

Familia lexicală cuprinde totalitatea cuvintelor înrudite ca sens, formate de la acelaşi cuvânt de bază. Familia lexicală este formată din: cuvântul de bază, cuvintele formate prin derivare, prin compunere şi prin schimbarea valorii gramaticale. 54. În seriile de mai jos s-au strecurat şi cuvinte care nu aparţin familiei lexicale respective. Care sunt ele?

• gheaţă, îngheţată, dezgheţat, încălzire, a îngheţa, a dezgheţa; • iarbă, ierburi, ierbivore, iarnă, ierbar, ierbos, pădure; • bun, bunişor, a îmbunătăţi, îmbucurător, bunăstare. 55. Alcătuieşte şase enunţuri în care să foloseşti şase cuvinte din familia lexicală a adjectivului înalt .

27

Atenţie

Cuvintele derivate sunt cuvintele noi şi, uneori, noi părţi de vorbire. Ele nu trebuie confundate cu formele flexionare (de gen, număr, caz, mod, timp, diateză), care nu fac parte din familia lexicală. 56. Precizează valorile gramaticale ale cuvintelor evidenţiate şi alcătuieşte familia lexicală a acestui cuvânt.

Azi timpul este frumos. Colega noastră de clasă cântă frumos la festival. Frumosul reprezentat în tablourile sale a fost apreciat de toţi membrii juriului. Reţine

În familia lexicală se încadrează şi cuvintele formate prin schimbarea valorii gramaticale (prin conversie). De exemplu, în familia lexicală a adjectivului frumos se încadrează şi adverbul cu aceeaşi formă, precum şi substantivul obţinut prin articulare ( frumosul ). De asemenea în familia lexicală a adverbului bine se încadrează atât substantivul articulat binele , cât şi adjectivul care are aceeaşi formă cu adverbul. 57. Cunoşti şi alte situaţii de folosire a adjectivelor şi a adverbelor cu diverse valori gramaticale? Dă exemple în propoziţii.

58. Alcătuieşte familia lexicală a verbului a trece . Precizează care este radicalul şi care procedee s-au folosit pentru a obţine cuvinte noi. Aminteşte-ţi

Cuvântul de bază este cuvântul de la care se porneşte în alcătuirea unei familii lexicale. Radicalul este elementul comun care se întâlneşte la cuvintele dintr-o familie lexicală. Tema este alcătuită din radical şi sufix (prefix) la care se adaugă un alt prefix sau sufix. 59. Ordonează cuvintele în funcţie de familia lexicală în care se încadrează. a visa

a rezista

a înţelege

Visare, înţelegere, neînţelegător, rezistenţă, nerezistent, înţeles, visător, irezistenţă, înţelegător, visat, rezistat, nerezistat, vis, nevisat, neînţeles, neînţelegere, rezistent, irezistibil, irezistibilitate.

28

§ 6. Dicţionarele limbii române

Reţine

Dicţionarul este o lucrare care cuprinde cuvintele unei limbi sau ale operei unui scriitor, aranjate într-o anumită ordine (de obicei alfabetică) şi explicate în aceeaşi limbă sau traduse în altă limbă. Există mai multe tipuri de dicţionare: Explicativ

Conţine sensurile cuvintelor dintr-o limbă, oferind şi informaţii referitoare la etimologia şi apartenenţa morfologică a termenilor.

Etimologic

Oferă informaţii referitoare la originea cuvintelor dintr-o limbă.

Speciale

Prezintă termenii specifici anumitor domenii de activitate: tehnici, medicali, juridici etc.

De neologisme

Oferă informaţii referitoare la unele fenomene lexicale, prezentând situaţiile concrete de împrumut lexical, sinonimie, antonimie, paronimie etc.

De sinonime De antonime Ortografic

Oferă indicaţii cu caracter normativ referitoare la scrierea cuvintelor dintr-o limbă.

Bilingve

Conţin echivalentul cuvintelor dintr-o limbă (echivalentul francez al cuvintelor româneşti, cel german al cuvintelor din limba engleză etc.).

29

60. Aranjează cuvintele de mai jos în ordinea din dicţionarele explicative.

Iniţiat, a iniţia, iniţiere, iniţiativă, început, reîncepere, începător, neînceput, încăpere, încăpător, iniţial, întoarcere, preconceput, impresie, ireal, real, nereal, extern, corect, alcătuire, aramă, albastru, bunăstare, calificare, xilofon, zebră, ocean, olărit, brad, brădet, dereglare, dezvoltare, elev, electricitate, fericire, îndoială, studiu, legătură. 61. Care este explicaţia corespunzătoare fiecărui cuvânt de mai jos? Foloseşte dicţionarul explicativ pentru a da explicaţia completă.

Reuşită, excepţional, a elucida, trecător, începător, abil, regret, viabil, a traversa. 62. Alcătuieşte propoziţii cu termenii de mai sus. Ce origine au aceste cuvinte şi cât de des sunt folosite în vorbirea curentă? Observă

Multe dintre neologisme pătrund treptat în limbajul cotidian. Fiecare vorbitor are datoria să îşi îmbogăţească în permanenţă vocabularul, răspunzând astfel nevoilor crescute de comunicare. Lectura cărţilor, a revistelor şi ziarelor, precum şi utilizarea dicţionarelor în vederea înţelegerii sensului cuvintelor ne ajută să ne dezvoltăm capacitatea noastră de a comunica. 63. Din ce dicţionar au fost extrase cuvintele de mai jos? Dă şi alte exemple de astfel de cuvinte. ............................................................... Lume – s.f., totalitate a celor existente în realitate; univers, cosmos. Lume – s.f. oameni, mulţime, public; societate, mediu social. Lume – s.f. (înv. şi reg.) lumină. ............................................................... Serviciu – muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. Serviciu – ocupaţie pe care o are cineva în calitate de angajat; slujbă. Serviciu – subdiviziune în administrarea internă a unei instituţii, întreprinderi etc., cuprinzând mai multe secţii; colectivul de muncă corespunzător. Serviciu – grup de obiecte cu destinaţie specială; serviciu de cafea. Serviciu – mulţime ordonată în timp a regimurilor succesive ale unui sistem tehnic.

30

§ 7. Test 1. Inimă este cuvânt de origine:

a slavă; b latină; c greacă. 2. Sensul elementului de compunere bio este:

a “împotriva”; b “sunet”; c “viaţă”. 3. Sensul expresiei a băga de seamă este:

a a observa; b a ascunde; c a alerga. 4. Care dintre următoarele îmbinări de cuvinte are caracter stabil?

a a o lua la sănătoasa; b a lua o carte de la bibliotecă; c a lua o floare. 5. În exemplul “ Leneşul mai mult aleargă” subiectul este exprimat prin:

a substantiv provenit din numeral; b substantiv provenit din adjectiv; c adjectiv pronominal. 6. Prin conversie adjectivul poate deveni:

a verb sau adverb; b substantiv sau adverb; c pronume sau substantiv. 7. În propoziţia “ Toţi elevii au fost prezenţi” cuvântul evidenţiat este:

a pronume personal; b pronume nehotărât; c adjectiv pronominal nehotărât. 31

4+ Mova VI Ro

8. În care din următoarele familii de cuvinte se încadrează substantivul seară.

a lemn, a înlemni, lemnos, înlemnit; b înserare, a însera, înserat; c seră, florărie, lemnărie, întoarcere. 9. În care din seriile date mai jos s-a strecurat un cuvânt care nu aparţine familiei lexicale respective?

a cerc, a încerca, încercuit, încercuire; b pădure, a împăduri, împădurit, împădurire; c câmp, câmpie, câmpean. 10. Familia lexicală cuprinde:

a totalitatea cuvintelor opuse ca sens, formate de la acelaşi cuvânt de bază; b totalitatea cuvintelor înrudite ca sens, formate de la acelaşi cuvânt de bază; c totalitatea cuvintelor înrudite ca sens, formate de la diferite cuvinte de bază. 11. Elementul comun care se întâlneşte la cuvintele care formează o familie lexicală se numeşte:

a temă; b cuvânt de bază; c radical. 12. Care din seriile de mai jos conţine cuvinte aranjate în ordinea din dicţionar?

a antenă, aramă, aliniat, afacere, arat; b baie, batere, baterie, bătător, braţ; c trecere, tăcere, traiectorie, terminal, traseu.

4

|

32

5

|

Comunicare. Ziua mea de muncă. Ziua mea de odihnă 64. Cât de important este să îţi planifici activităţile din timpul zilei, săptămânii sau anului? Reţine

Respectă tot ceea ce ţi-ai propus să realizezi pe parcursul zilei, a săptămânii, a lunii etc. Aceasta te va ajuta să obţii rezultate mai bune şi să fii apreciat de cei din jur. Nu uita ca în programul tău de lucru să planifici şi activităţi sociale (să-i ajuţi pe cei mai în vârstă, să ai grijă de mediul înconjurător etc.), cultural-educative (vizite la muzeu, urmărirea diferitelor concerte şi spectacole de teatru etc.) sau familiale (să-ţi vizitezi rudele, să transmiţi felicitări cu ocazia diferitelor sărbători etc.)

65. Completează tabelul de mai jos cu activităţi pe care ţi le propui spre realizare în mod individual. activităţi zilnice

activităţi săptămânale

activităţi lunare

activităţi semestriale

activităţi anuale

66. Alcătuieşte o compunere pe tema “Ziua mea de muncă” care să aibă ca generic proverbul “Cine se scoală de dimineaţă departe ajunge”.

67. Scrie o compunere în care să prezinţi ziua de lucru a personajului principal reprezentat în imaginile de mai jos. Respectă ordinea ideilor din planul simplu de mai jos.

1

George se trezeşte la ora şase apoi se pregăteşte pentru a pleca la şcoală.

2

În fiecare zi lucrătoare a săptămânii, la ora opt, George merge la şcoală.

3

În fiecare miercuri George merge la bunici şi îi ajută în gospodărie.

4

Seara, George se joacă cu fraţii mai mici şi îşi face temele pentru a doua zi. 33

5 Mova VI Ro

Comunicare.

34

Comunicare.

35

Comunicare.

36

Comunicare.

37

Verbul – nucleul comunicării

38

39

5+ Mova VI Ro

§ 8. Caracteristici generale ale verbului Aminteşte-ţi

Partea de vorbire flexibilă care exprimă acţiuni, stări sau atribuie însuşiri se numeşte verb. Verbul reprezintă nucleul comunicării. Ei zidesc o casă durabilă. Lili a rămas acasă. Florile sunt ale surorii mele.

68. Citeşte următorul text şi elimină cuvintele evidenţiate. Ce observi?

În locul zilelor mari şi frumoase au venit zile mici şi posomorâte, a început să cadă brumă şi să se rărească frunza lăstarului. Pe înserate se vedeau rândunici întârziate zburând în rasul pământului, ori pâlcuri de alte păsări călătoare, iar în tăcerea nopţilor friguroase se auzeau strigătele cocorilor. I. Al. Brătescu-Voineşti Observă

Cuvintele subliniate sunt verbe şi îndeplinesc funcţia de predicat. Dacă le eliminăm din text, acesta nu mai are un înţeles unitar. Prin urmare, orice comunicare are la bază cuvinte care exprimă acţiuni sau stări, adică verbe.

69. Citeşte următoarele enunţuri. Ce fel de acţiune exprimă formele verbului care se repetă?

Bunicul merge în fiecare zi în pădurea de stejari de la marginea satului. Aşa a mers întotdeauna şi va merge cât timp îl vor mai ţine puterile. Mireasma pădurii îl atrage, dându-i puterea necesară. În tinereţe mergea fără cârjă, dar bunicul nu îşi face probleme atâta timp cât lângă el este Mateiaş, nepoţelul său. Băieţelul ar fi mers şi sus pe munte împreună cu bunicul său, dar mama i-a interzis. Reţine

5

În funcţie de ideea pe care intenţionează să o comunice vorbitorul, verbul îşi poate modifica forma în funcţie de mod, timp, diateză, persoană, număr. Categoriile gramaticale de persoană şi număr apar şi la alte părţi de vorbire, în timp ce categoriile gramaticale de mod, timp şi diateză sunt specifice verbului.

70. Dă trei exemple în care să foloseşti verbele a învăţa , a repeta , a înscrie .

40

|

6

|

§ 9. Conjugările verbelor în limba română 71. Priveşte imaginea şi indică un număr cât mai mare de verbe care să denumească acţiunile şi stările reprezentate.

Află!

Verbele se pot clasifica în limba română în patru categorii, numite conjugări, în funcţie de terminaţia pe care o au la forma iniţială (cea care apare în dicţionare). Conjugarea I

II

-a a dansa a asculta a mânca

III

IV

-ea

-e

-i

-î

a vedea a tăcea a bea

a zice a trece a şterge

a porni a suci a învârti

a coborî a hotărî a vârî

72. Grupează verbele de mai jos în tabelul dat, în funcţie de terminaţia lor. -a

-ea

-e

-i (-î)

A toarce, a aluneca, a părea, a hotărî, a coborî, a evolua, a începe, a apărea, a regreta, a risipi, a întrece, a bea, a cerceta, a scădea, a percepe. 41

6 Mova VI Ro

Observă

În limba română cele mai multe verbe sunt de conjugarea I şi de conjugarea a IV-a (varianta în -i), singurele la care se mai adaugă verbe noi, împrumutate din alte limbi sau formate în limba noastră. Conjugarea a II-a este foarte slab reprezentată în limba română actuală, cuprinzând aproximativ 25 de verbe care nu sunt productive, adică nu mai stau la baza formării de noi cuvinte.

73. Scrie în caiet şi modifică forma verbelor astfel încât să poţi preciza conjugarea lor. Model: toarnă – a turna; căutat – a căuta;

Pun, adun, explic, deduc, conduc, vine, sare, ascultă, şopteşte, duce, aprobă, rezolvă, scrie, declamă, plânge, liniază. 74. Selectează verbele din următorul text şi precizează de ce conjugare sunt.

Copila descântată de zâna ei cea bună Creştea-ntr-o ziuă numai cât alta într-o lună, Ş-a sale brăţişoare, ş-a sale mici picioare Aveau, fiind în leagăn, mişcări de aripioare; Iar când ieşi din cuibul în care înflorise Ca roza dintr-un mugur cu foile deschise, Când umbra sa vioaie, plutind sub cer senin, Putea să se măsoare pe umbra unui crin, Mult îi plăcea copilei s-alunge rândunele Ce lunecau prin aer şi o chemau la ele, S-alerge pe sub bolta bătrânilor arini, Cercând să prindă-n iarbă a razelor lumini, Să fugă rătăcită de-a lung, de-a lung pe maluri Atrasă-n cursul apei de-a râurilor valuri, Şi-n cale-i să s-oprească, uimită, încântată De dulcea armonie a naturii deşteptată. V. Alecsandri 75. Arată în ce se termină şi de ce conjugare este fiecare din următoarele verbe.

A scutura, a expedia, a toarce, a drege, a merge, a coase, a moţăi, a dezveli, a împărtăşi, a suferi, a cugeta, a deştepta, a ofta, a dansa, a pleca, a înnopta, a sufoca, a dori, a iubi, a muţi, a dojeni, a înflori, a putrezi, a împiedica, a exploda. 42

76. Dă câte trei exemple de verbe pentru fiecare conjugare din limba română şi alcătuieşte cu ele propoziţii. Atenţie

În limba română se observă tendinţa de confundare a conjugării a II-a şi a III-a (prin considerarea de obicei a verbelor de conjugarea a II-a ca fiind verbe de conjugarea a III-a). Exemplu: corect – a apărea, a plăcea, a tăcea greşit – a apare, a place, a tace

77. Selectează verbele evidenţiate, punându-le la infinitiv şi precizând conjugarea.

Spuneam că toamna vine şi usucă Din nou frunzişul, răscolit de vânt, Iar vara se ascunde într-o nucă Şi nu mai cade, verde, la pământ. Spuneam că iarna calcă pe tufiş – E undeva alături, prin ponoare, Iar Prutul se mai zbenguie-n prundiş Ducând pe valuri tot acelaşi soare. Spuneam că anii stau îngrămădiţi Şi nici un cuc nu poate să-i mai numere – Cu brazii lor atât de-ntineriţi Carpaţii strâng nedumeriţi din umere... Gr. Bostan 78. Caută în dicţionar sensul verbelor de mai jos şi alcătuieşte cu ele propoziţii. Analizează diferenţele de sens şi de formă.

A îndesa – a îndesi, a înflora – a înflori, a alunga – a (se) alungi. Îmbogăţeşte-ţi cunoştinţele ...............................................................

Toate verbele conjugării a II-a sunt de origine romanică. Unele au fost moştenite direct din latină: a avea, a bea, a cădea, a durea, a încăpea, a părea, a plăcea, a putea, a scădea, a tăcea, a vedea, a vrea. Altele sunt apariţii târzii, rezultate din preluarea unor modele latineşti: a apărea, a compărea, a se complăcea, a decădea, a dispărea, a displăcea, a întrevedea, a prevedea, a reapărea, a revedea. 43

§ 10. Clasificarea verbelor 79. Citeşte enunţurile de mai jos şi precizează câte verbe sunt în fiecare propoziţie. Care dintre ele formează singure predicatul?

În fiecare vineri Maria merge la biblioteca centrală. Săptămâna trecută ea a împrumutat trei romane istorice. Săptămâna aceasta ea le va înapoia. Sora Mariei este atentă la tot ce se întâmplă la bibliotecă. Noi am dori ca toţi elevii să citească la fel de mult ca Maria. Voi încerca să îi povestesc lui George tot conţinutul romanului pe care l-am citit. Observă

În limba română verbul este frecvent asociat cu funcţia sintactică de predicat. În realitate, verbele pot îndeplini şi alte funcţii sintactice, fie în mod independent, fie asociate cu alte părţi de vorbire. De asemenea, un verb poate forma predicatul (verbal sau nominal) împreună cu o altă parte de vorbire. Exemplu: Mihai rămâne până mâine la bunicii săi. (verbul a rămâne îndeplineşte funcţia de predicat verbal) Bunica a rămas tânără în ciuda trecerii timpului. (verbul a rămâne îndeplineşte funcţia de predicat nominal împreună cu adjectivul tânără)

80. Citeşte explicaţiile din a doua coloană şi dă exemple de verbe care să aibă aceleaşi caracteristici. Băieţii au adunat frunzele uscate.

Exprimă o acţiune efectuată de persoana despre care se vorbeşte.

Trebuie să plecăm în excursie.

Exprimă o acţiune ce nu poate fi atribuită unei persoane.

A pregătit masa pentru invitaţi.

Exprimă o acţiune care se răsfrânge asupra unui obiect (unei persoane).

Eugen se grăbeşte la şcoală.

Exprimă o acţiune care nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect (unei persoane).

Elevii sunt în sala de festivităţi.

Verbul formează singur predicatul propoziţiei.

Elevii sunt câştigătorii premiului I.

Verbul formează un predicat nominal împreună cu un nume predicativ.

44

Reţine

În limba română există mai multe criterii de clasificare a verbelor. I În funcţie de rolul pe care îl au în propoziţie verbele pot fi: a) verbe predicative (îndeplinesc singure funcţia sintactică de predicat); Exemplu: Noi participăm la Olimpiada Naţională.

b) verbe nepredicative: copulative (formează împreună cu o altă parte de vorbire predicatul nominal al propoziţiei), auxiliare (ajută la formarea unor moduri şi timpuri compuse ale verbelor care îndeplinesc funcţia de predicat). Exemplu: El este câştigătorul etapei locale. (verb copulativ, formează predicatul nominal) Cartea este citită de elevi cu un deosebit interes. (verb auxiliar, însoţeşte un alt verb, îndeplinind împreună cu acesta funcţia sintactică de predicat verbal) ...............................................................

II

În funcţie de capacitatea de a exprima o acţiune ce se atribuie unor persoane gramaticale: a) verbe personale (verbe care au forme pentru toate persoanele, atât la singular, cât şi la plural); Exemplu: S-a întâlnit ieri cu foştii săi colegi. La sfârşitul săptămânii vom pleca în excursie.

b) verbe impersonale (verbe care au forme numai pentru persoana a III-a). Exemplu: Se înserează devreme. Pisica mieuna lângă uşă. ...............................................................

III În funcţie de capacitatea de a exprima o acţiune ce se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect sau asupra unei persoane: a) verbe tranzitive (exprimă o acţiune ce se răsfrânge în mod direct asupra unei persoane sau asupra unui obiect); Exemplu: Am reparat jucăria fratelui meu.

b) verbe intranzitive (nu exprimă o acţiune ce se răsfrânge în mod direct asupra unei persoane sau asupra unui obiect). Exemplu: Se gândeşte mereu la ceea ce s-a întâmplat. A alergat repede la poartă.

45

§ 11. Categorii gramaticale ale verbului: modul, timpul, persoana, numărul Modul 81. Citeşte şi spune ce diferenţe observi între formele verbului a citi din enunţurile de mai jos?

Andrei citeşte o nuvelă. Eu aş citi un roman istoric. Bunicului îi place să citească ziarele. Citeşte mai tare! Pentru sora mea a citi este o pasiune. Citind îţi îmbogăţeşti cunoştinţele şi vocabularul. Are de citit multe poezii. Romanul citit a trezit un mare interes. Observă

În comunicare verbul îşi modifică forma, în funcţie de ceea ce doreşte să exprime vorbitorul. Astfel, acţiunea poate să fie efectuată în momentul vorbirii, dar şi în trecut sau în viitor, acţiunea poate să fie reală, posibilă sau dorită, efectuată de una sau mai multe persoane etc. În funcţie de astfel de criterii, verbele din limba română pot să aibă diverse forme numite moduri şi timpuri. 82. Reţine caracteristicile modurilor verbale din limba română. Atenţie

Modul reprezintă forma pe care o ia verbul pentru a arăta cum consideră vorbitorul acţiunea sau starea denumită. În limba română există opt moduri. Moduri personale (predicative) indicativ

conjunctiv

exprimă o acţiune reală

exprimă o acţiune posibilă

condiţionaloptativ exprimă o acţiune dorită, a cărei realizare depinde de o anumită condiţie

imperativ exprimă o acţiune considerată ca îndemn, poruncă etc.

Moduri nepersonale (nepredicative) infinitiv denumeşte acţiunea

gerunziu exprimă o acţiune în desfăşurare, împrejurarea

46

participiu exprimă acţiunea suferită sau îndeplinită

supin denumeşte acţiunea, arătând scopul, provenienţa

83. Citeşte următorul text şi grupează verbele în tabelul dat, în funcţie de modul în care este considerată acţiunea. Care forme predomină? reală

posibilă

dorită

poruncită

– Lasă-l jos, mă Marine, că e păcat de el, moare. Nu-l vezi că deabia e cât luleaua?! Când s-a văzut scăpat, fuga speriat la prepeliţă să-i spuie ce-a păţit. [...] Şi a trecut vara. Au venit ţăranii cu plugurile de au arat miriştea; prepeliţa s-a mutat cu puii într-un lan de porumb de alături; dar peste câtăva vreme au venit oamenii de au cules porumbul, au tăiat cocenii şi au întors locul; atunci s-a mutat în nişte pârloage din marginea lăstarului. În locul zilelor mari şi frumoase au venit zile mici şi posomorâte, a început să cadă brumă şi să se rărească frunza lăstarului. Pe înserate se vedeau rândunici întârziate zburând în rasul pământului, ori pâlcuri de alte păsări călătoare, iar în tăcerea nopţilor friguroase se auzeau strigătele cocorilor, mergând toate în aceeaşi parte, către miazăzi. În inima bietei prepeliţe era o luptă sfâşietoare. Ar fi vrut să se rupă în două: jumătate să plece cu copiii sănătoşi, care sufereau de frigul toamnei înaintate, iar jumătate să rămâie cu puiul schilod, care se agăţa de ea cu disperare. I. Al. Brătescu-Voineşti 84. Precizează care este forma din dicţionar a verbelor din următoarele texte. Modifică forma lor după modelul dat. Model: părăsit-au – forma iniţială a părăsi; alte forme personale: el să părăsească, el ar părăsi, părăseşte!

Oaspeţii caselor noastre, cocostârci şi rândunele, Părăsit-au a lor cuiburi şi-au fugit de zile rele. V. Alecsandri ...............................................................

E limpede-orizontul Şi ceru-i luminos. Gr. Alexandrescu ...............................................................

Prima grijă a băiatului, când s-a ridicat de la pământ, a fost să caute să-şi adune de pe jos foile caietului... A doua zi, când m-am dus la şcoală, l-am găsit în uşa clasei a patra. I. Ghica

47

6+ Mova VI Ro

...............................................................

Bine-ai venit! Priveşte ce tei bătrâni umbresc Pe cei culcaţi sub stratul de iarbă şi de flori!.. Şi ce miros de viaţă!.. I. Minulescu Atenţie

Atunci când este la un mod personal, verbul îşi poate modifica forma în funcţie de persoană. Astfel se explică şi denumirea lor. Modurile nepersonale nu îşi modifică forma în funcţie de persoană şi nici de număr.

6

|

48

7

|

85. Citeşte şi găseşte în exemplele date verbele. Precizează dacă ele sunt la moduri personale sau nepersonale.

Bat-o pustia, parcă nu-i tot pasăre şi asta! – se crucea bătrâna, dar s-o vâre cu de-a sila în cuibar s-a temut? A hrănit răţuşca, i-a făcut cuibar din nişte vechituri şi a culcat-o după pernă, lângă ea. Dar pe semne că răţile cele sălbatice dorm numai ziua. Răţuşca mai întâi a încercat să se vâre sub pernă, dar n-a izbutut, şi-atunci s-a suit de asupra ei. Tot primblându-se aşa, a dat de babă şi a ciupit-o de nas. – D'apoi, de ce nu dormi?! A culcat-o cu de-a sila, dar răţuştii nu-i era somn. Până dimineaţa a cercetat plapoma, a ciupit un ghem de lână ca să vadă de n-o fi bun de mâncare şi, când era gata să sară într-un pahar cu lapte să încerce de poate înota, s-a făcut ziuă şi mătuşa s-a sculat. I. Druţă ...............................................................

Nu e uşor să iei o notă bună Când ai atâtea pagini de citit Dar câtă bucurie-n noi răsună Când visul ce-l avem s-a împlinit. P. Ghelmez ...............................................................

Luându-mi rămas bun de la părinţi, am purces cu bunicul spre Pipirig. Şi era un pui de ger în dimineaţa aceea, de crăpau lemnele! Şi din sus de Vânători, cum treceam puntea peste apa Neamţului, bunicul în urmă, cu caii de căpăstru, şi eu înainte, mi-au lunecat ciubotele şi am căzut în Ozană cât mi ţi-i băiatul! Noroc de bunicul! “Şi scroambele iestea a voastre îs pocite”, zise el scoţându-mă repede, murat până la piele şi îngheţat hăt bine. I. Creangă

Timpul 86. Citeşte verbele din următorul tabel şi precizează când are loc acţiunea? alerg

am alergat

voi alerga

meditez

am meditat

voi medita

înţeleg

am înţeles

voi înţelege

repar

am reparat

voi repara

trimit

am trimis

voi trimite

49

7 Mova VI Ro

Reţine

Timpul este categoria gramaticală care arată când se petrece acţiunea (în raport cu momentul vorbirii). În limba română sunt trei timpuri de bază: prezentul, trecutul şi viitorul. Trecutul şi viitorul şi-au dezvoltat diverse forme, exprimând în acest fel diferite nuanţe temporale. 87. Identifică verbele şi grupează-le în tabelul dat în funcţie de momentul în care are loc acţiunea. Înainte de momentul vorbirii (trecut)

În momentul vorbirii (prezent)

După momentul vorbirii (viitor)

A doua zi, plecând cu oile, Tudorel se aşeză pe un dâmb şi începu să-i zică din fluier. Mare-i fu bucuria când văzu că mioarele se opresc din păşunat şi încep să joace. Culaie, berbecul cel mare, cu coarnele întoarse, se pusese şi el pe ţopăit, parc-ar fi fost cel mai straşnic dănţuitor. Clopotul de la gât îi suna. Măgăruşul turmei juca şi el, când pe trei picioare, făcând rotocoale drăgălaşe în văzduh cu piciorul drept. V. Eftimiu ...............................................................

A mai sosit cu noi prin codri-o vară, Târziu de tot, dar totuşi a venit... Cu noi acuma zilele coboară Dintr-un senin sub zări încărunţit. Gr. Bostan ...............................................................

Şi dacă vei avea cândva nevoie de mine, atunci să ştii că mă cheamă Făt-Frumos şi să mă cauţi la Mănăstirea-de-Tămâie. I. Creangă

Persoana şi numărul 88. Modifică forma verbului dat în funcţie de persoana care face acţiunea. Model: a cânta – eu cânt, tu cânţi, el/ea cântă noi cântăm, voi cântaţi, ei/ele cântă

persoana care vorbeşte

persoana despre care se vorbeşte

a interpreta, a întâmpina, a trece, a părea, a ieşi

50

persoana cu care se vorbeşte

Observă

În conjugarea verbelor se ţine cont şi de numărul persoanelor care fac acţiunea: una singură (numărul singular) sau mai multe (numărul plural). De aceea, ca şi la pronumele personale, la verbe vom întâlni trei forme la singular şi trei forme la plural (persoana I, persoana a II-a şi persoana a III-a).

89. Completează tabelul de mai jos cu formele de număr potrivite. forma iniţială a elabora

singular elaborez

plural elaborăm

a merge a alerga a înscrie

90. Citeşte expresiv textul şi observă verbele evidenţiate. Determină timpul, persoana şi numărul lor. Model: sunt – prezent, singular, persoana I

– Codrule cu râuri line, Vreme trece, vreme vine, Tu din tânăr precum eşti Tot mereu întinereşti. – Ce mi-i vremea, când de veacuri Stele-mi scânteie pe lacuri, Că de-i vremea rea sau bună, Vântu-mi bate, frunza-mi sună; Şi de-i vremea bună, rea, Mie-mi curge Dunărea. Numai omu-i schimbător, Pe pământ rătăcitor, Iar noi locului ne ţinem, Cum am fost aşa ramânem: Marea şi cu râurile, Lumea cu pustiurile, Luna şi cu soarele, Codrul cu izvoarele. M. Eminescu

51

91. Completează spaţiile libere cu formele verbale corespunzătoare ale verbelor indicate (la indicativ, prezent), respectând cerinţele indicate.

în parcul de lângă şcoală. • În fiecare dimineaţă (a alerga, persoana a II-a, plural) la concursul naţional de poezie. • Alina şi Ioana (a participa, persoana a III-a, plural) sub razele calde ale soarelui de dimineaţă. • Pădurea (a străluci, persoana a III-a, singular) cu noi la bibliotecă? • (a veni, persoana a II-a singular) crengile. • Copacii plini de roade îşi (a apleca, persoana a III-a, plural) 92. Citeşte expresiv textul şi găseşte verbele. Determină numărul, persoana, modul şi timpul. Model: avea – verb (forma iniţială a avea), modul indicativ, timpul trecut, persoana a III-a, singular.

Un om avea doi fii. Mergând la unul dintre ei, tatăl l-a îndemnat să lucreze în via sa şi acesta i-a promis, dar nu s-a dus. Ducându-se la celălalt fiu cu acelaşi îndemn, tatăl a fost refuzat iniţial, apoi fiul, căinându-se s-a dus. Cel de-al doilea fiu a îndeplinit dorinţa tatălui, deşi iniţial a respins rugămintea. El este mai aproape de credinţă, fiindcă nehotărârea şi slăbiciunea lui au fost îndreptate prin căinţă. Tot astfel, Dumnezeu îndeamnă oamenii la credinţă. Fiii ascultători sunt credincioşii care pot ajunge astfel la Împărăţia cerurilor, lucrând şi făcând să rodească via, respectiv credinţa. Îndemnul tatălui simbolizează dorinţa de a le împărtăşi fiilor săi din credinţa şi din înţelepciunea lui. Pilda îndeamnă la sinceritate: nu trebuie să promiţi şi să nu te ţii de cuvânt. Numai faptele vorbesc despte tine. Chiar dacă omul poate greşi, el are posibilitatea să-şi îndrepte greşelile, căinându-se şi mergând apoi numai pe drumul adevărului. Parabole

93. Cum trebuie să ne comportăm în societate pentru ca faptele să vorbească despre noi?

52

Comunicare. Cultura relaţiilor dintre oameni 94. Priveşte imaginea de la pagina 54 şi indică relaţiile existente între persoanele reprezentate. Grupează denumirile lor în tabel după modelul dat: verb

substantiv

adjectiv

a se împrieteni

prieten

prietenos

95. Scrie o compunere-raţionament pe tema “Relaţia între generaţii”. Încearcă să dai răspuns la întrebările de mai jos.

1

Ce s-a schimbat de-a lungul timpului în relaţiile dintre părinţi şi copii?

2

Ce atitudine au elevii faţă de profesori?

3

Ce criterii de stabilire a relaţiilor de prietenie se observă la generaţia tânără?

4

Cum îşi petrec tinerii timpul liber?

5

Cât timp acorzi discuţiilor cu părinţii?

6

Ce relaţii sunt între tine şi părinţii tăi?

7

Cât de des îţi vizitezi bunicii?

8

Cum vor evolua relaţiile între tineri şi bătrâni. Aminteşte-ţi

În compunerea-raţionament se pune în discuţie o problemă actuală. În redactarea unui astfel de text, ţine cont de următoarele îndrumări: • Stabileşte cu precizie tema compunerii. • Tema compunerii trebuie să fie o problemă de actualitate, care să trezească interesul. • Realizează un plan simplu al compunerii de care vei ţine cont în dezvoltarea ideilor principale. • Nu uita că orice compunere este un întreg în structura căruia trebuie să identificăm trei elemente de bază: introducere, cuprins şi încheiere. • Propune soluţii concrete de rezolvare a problemei analizate.

53

Comunicare.

54

Comunicare.

55

7+ Mova VI Ro

§ 12. Modurile personale. Timpurile modului indicativ 96. Citeşte versurile de mai jos şi selectează verbele care arată o acţiune reală, sigură. Precizează când are loc acţiunea (raportată la momentul vorbirii).

Peste ţarini zdrenţuite, A venit aşa, deodată, Toamna cea întunecată. Şi cum vine de la munte, Blestemând şi lăcrămând Toţi ciulinii de pe vale Se pitesc prin văgăuni... G. Topârceanu ...............................................................

De-atâtea zile ninge-n univers, Atâta alb pe lume se prăvale Şi parcă timpul s-a oprit din mers, Şi nu mai bate-n orele astrale. I.T. Zegrea ...............................................................

Unde vei găsi cuvântul Ce exprimă adevărul? M. Eminescu Reţine

În limba română, indicativul este singurul mod verbal care are toate formele temporale:

7

1

Prezent: Aurica cântă frumos.

2

Trecut (cu patru forme: imperfect, perfect simplu, perfect compus, mai mult ca perfect): Aurica cânta frumos. Aurica cântă frumos. Aurica a cântat frumos. Aurica cântase frumos.

3

Viitor: Aurica va cânta frumos. Aurica va fi cântat frumos.

La verb întâlnim uneori fenomenul numit omonimie gramaticală: două forme verbale identice transmit informaţia gramaticală diferită: eu merg (indicativ, prezent, persoana I, singular) / ei merg (indicativ, prezent, persoana a III-a, plural).

56

|

8

|

97. Citeşte expresiv textul şi selectează verbele la modul indicativ. Indică timpul fiecărei forme verbale selectate.

Totul depinde de-un cuvânt Ce adevărul îl exprimă Şi nu contează doar pe rimă Ci pe un suflet în frământ. Rostit el alte guri animă Prin secoli face legământ Şi plânsul îl preface-n cânt Gura de-i sfânt ce-i anonimă. Totul depinde de-un cuvânt De înălţarea lui sublimă Crescând ca pâinea din pământ Şi să nu-l spui ar fi o crimă Căci el în suflete răsfrânt Nu poate fi numai veşmânt. V. Tărâţeanu 98. Subliniază verbele la modurile personale din următoarele texte. Selectează verbele la modul indicativ şi precizează care este diferenţa dintre formele trecutului.

Se îngâna ziua cu noaptea. Spre răsărit, dincolo de păpuriş, de stuf şi ape, mijeşte o geană de lumină trandafirie. Stelele mai sclipesc încă pe cer. Printre ostroavele de verdeaţă străbat ecouri argintii şi line ca într-un vis. Sunt tălăngile turmelor de oi şi vaci, care pasc iarba rasă din luncă. De îndată ce s-a ivit discul roşu al soarelui la marginea zării, lunca s-a însufleţit. Deodată au început a răsuna mii şi mii de glasuri, de ciripiri, de triluri şi de ecouri. Păsări albe şi cenuşii, galbene şi trandafirii, albastre şi negre. Unele zboară zvâcnind repede din aripi, altele plutesc agale în văzduh. Unele se leagănă pe-un fir subţire de trestie, altele înoată în ochiurile verzui de apă. Ce bine e s-alergi prin luncă! Când te saturi de alergat şi eşti obosit, te culci sub salcie cu faţa în sus şi cu palmele împreunate sub cap. Ce moale este iarba! Ce albastru este cerul care se zăreşte printre ramurile pletoase! după Cezar Petrescu

57

8 Mova VI Ro

Formele verbelor la modul indicativ Timpul prezent Reţine

Verbele la timpul prezent exprimă o acţiune care se desfăşoară în momentul vorbirii. Se formează prin adăugarea unor desinenţe specifice la rădăcina verbului. La verbele de conjugarea I şi de conjugarea a IV-a după rădăcină se adaugă un sufix flexionar: -ez/-eaz , -esc/-eşt sau -ăsc/-ăşt . Desinenţele care ajută la formarea timpului prezent sunt: singular

plural

persoana I

–

-m

persoana a II-a

-i

-ţi

persoana a III-a

-ă/-e

-ă/–

I a corecta

II a părea

III a râde

a ieşi

IV a doborî

eu

corectez

par

râd

ies

dobor

tu

corectezi

pari

râzi

ieşi

dobori

el, ea

corectează

pare

râde

iese

doboară

noi

corectăm

părem

râdem

ieşim

doborâm

voi

corectaţi

păreţi

râdeţi

ieşiţi

doborâţi

ei, ele

corectează

par

râd

ies

doboară

a repeta

a putea

a zice

a iubi

a urî

eu

repet

pot

zic

iubesc

urăsc

tu

repeţi

poţi

zici

iubeşti

urăşti

el, ea

repetă

poate

zice

iubeşte

urăşte

noi

repetăm

putem

zicem

iubim

urâm

voi

repetaţi

puteţi

ziceţi

iubiţi

urâţi

ei, ele

repetă

pot

zic

iubesc

urăsc

În cadrul formelor pentru prezent apare fenomenul de omonimie gramaticală: aceeaşi formă poate să apară la două persoane diferite: persoana a III-a singular şi plural (el, ea repetă/ei, ele repetă) sau persoana I singular şi persoana a III-a plural (eu râd, ei râd).

58

Atenţie

În structura formelor verbale la timpul prezent se pot identifica o serie de alternanţe fonetice: 1

vocalice: urăsc, urâm; dobor, doboară;

2

consonantice: repet, repeţi; râd, râzi.

99. Citeşte cu atenţie şi transcrie în caiet următoarele forme verbale. Explică modul în care s-a format timpul prezent al fiecărui verb.

a învăţa

eu învăţ

noi învăţăm

tu înveţi

voi învăţaţi

el, ea învaţă eu dansez a dansa

tu dansezi el, ea dansează

a părea

tu pari

voi păreţi ei, ele par

eu trec

noi trecem

tu treci

voi treceţi ei, ele trec

eu citesc

noi citim

tu citeşti

voi citiţi

el, ea citeşte

a hotărî

voi dansaţi ei, ele dansează noi părem

el, ea trece

a citi

noi dansăm

eu par el, ea pare

a trece

ei, ele învaţă

ei, ele citesc

eu hotărăsc

noi hotărâm

tu hotărăşti

voi hotărâţi

el, ea hotărăşte

ei, ele hotărăsc

Verbele a crea, a agrea, a recrea se conjugă asemeni verbului a dansa.

A agrea

eu agreez

noi agreăm

tu agreezi

voi agreaţi

el, ea agreează

ei, ele agreează

100. Conjugă la indicativ prezent verbele de mai jos.

A recita, a recrea, a dispărea, a merge, a opri, a coborî. 59

Observă!

Verbele pot forma în mod diferit timpul prezent al modului indicativ. De exemplu, la conjugarea I şi a IV-a identificăm două grupe: 1

verbe care formează prezentul fără ajutorul sufixelor flexionare: a învăţa, a alerga, a cumpăra; a învăţa

eu învăţ

noi învăţăm

tu înveţi

voi învăţaţi

el, ea învaţă a ieşi

eu ies

noi ieşim

tu ieşi

voi ieşiţi

el, ea iese

2

ei, ele învaţă

ei, ele ies

verbe care formează prezentul cu ajutorul sufixelor flexionare: • cu ajutorul sufixului flexionar -esc/-eşt: a împleti, a cosi, a citi; a citi

eu citesc

noi citim

tu citeşti

voi citiţi

el, ea citeşte

ei, ele citesc

• cu ajutorul sufixului flexionar -ez/-eaz: a lucra, a crea, copia. a lucra

eu lucrez

noi lucrăm

tu lucrezi

voi lucraţi

el, ea lucrează

ei, ele lucrează

101. Conjugă verbul a crea la modul indicativ, timpul prezent şi explică ortografierea acestor forme. Atenţie

Unele forme ale verbului a crea se scriu cu doi de e : un e din rădăcină (cre-) şi al doilea din structura sufixului flexionar care ajută la formarea indicativului prezent (-ez/-ează): a crea

eu creez

noi creăm

tu creezi

voi creaţi

el, ea creează

ei, ele creează

Regula se aplică numai la persoanele I, II, III singular şi la persoana a III-a plural. La persoanele I şi II plural sufixul flexionar lipseşte.

60

Imperfectul Reţine

Imperfectul este o formă a timpului trecut şi exprimă o acţiune desfăşurată înainte de momentul vorbirii, dar neterminată. Imperfectul se formează prin adăugarea sufixului gramatical -a ( -ea / -ia ) şi a desinenţelor specifice la radicalul verbului de conjugat. Desinenţele care ajută la formarea timpului imperfect (indicativ) sunt: singular

plural

persoana I

-m

-m

persoana a II-a

-i

-ţi

persoana a III-a

–

-u

I a corecta eu

corectam

II a părea

III a râde

păream

râdeam

a ieşi ieşeam

IV a doborî doboram

tu

corectai

păreai

râdeai

ieşeai

doborai

el, ea

corecta

părea

râdea

ieşea

dobora

noi

corectam

păream

râdeam

ieşeam

doboram

voi

corectaţi

păreaţi

râdeaţi

ieşeaţi

doboraţi

ei, ele

corectau

păreau

râdeau

ieşeau

doborau

a repeta

a putea

a zice

a iubi

a urî

eu

repetam

puteam

ziceam

iubeam

uram

tu

repetai

puteai

ziceai

iubeai

urai

el, ea

repeta

putea

zicea

iubea

ura

noi

repetam

puteam

ziceam

iubeam

uram

voi

repetaţi

puteaţi

ziceaţi

iubeaţi

uraţi

ei, ele

repetau

puteau

ziceau

iubeau

urau

Şi în cadrul formelor de imperfect apare fenomenul de omonimie gramaticală. Astfel din tabelul de mai sus putem observa că persoana I singular are aceeaşi formă cu persoana I plural: eu corectam, noi corectam; eu ziceam, noi ziceam; eu ieşeam, noi ieşeam.

61

Atenţie

La verbele de conjugarea I nu confunda persoana a II-a plural de la timpul prezent cu persoana a II-a plural de la imperfect. 102. Citeşte cu atenţie şi transcrie în caiet următoarele forme verbale. Explică modul în care s-a format imperfectul fiecărui verb. eu învăţam a învăţa

a dansa

tu învăţai

voi învăţaţi

el, ea învăţa

ei, ele învăţau

eu dansam

noi dansam

tu dansai

voi dansaţi

el, ea dansa

ei, ele dansau

eu păream a părea

a trece

a hotărî

noi păream

tu păreai

voi păreaţi

el, ea părea

ei, ele păreau

eu treceam

noi treceam

tu treceai

voi treceaţi

el, ea trecea

ei, ele treceau

eu citeam a citi

noi învăţam

noi citeam

tu citeai

voi citeaţi

el, ea citea

ei, ele citeau

eu hotăram

noi hotăram

tu hotărai

voi hotăraţi

el, ea hotăra

ei, ele hotărau

103. Conjugă la modul indicativ, timpul imperfect câte un verb din fiecare conjugare şi alcătuieşte şase propoziţii cu astfel de forme. 104. Completează spaţiile libere cu indicativul imperfect ale verbelor de mai jos.

• • • •

Ei Elevii Andrei Noi

la bunici în fiecare vacanţă. poezii la fiecare aniversare. cu multă atenţie la tablourile din galerie. să discutăm despre această problemă.

a privi, a recita, a merge, a dori

62

Perfectul simplu Reţine

Perfectul simplu este o formă a timpului trecut care exprimă o acţiune săvârşită în trecut şi terminată de curând. Se formează cu ajutorul sufixului gramatical -a / -ă (pentru conjugarea I), -u (pentru conjugările II şi III), -i / -î (pentru conjugarea a IV-a) şi a desinenţelor specifice. La persoanele I, a II-a şi a III-a, plural, verbele au în componenţa lor şi sufixul flexionar -ră . Desinenţele care ajută la formarea timpului perfect simplu sunt: singular

plural

persoana I

-i

-m

persoana a II-a

-şi

-ţi

persoana a III-a

–

–

I a corecta

II a părea

III a râde

IV a doborî

a ieşi

eu

corectai

părui

râsei

ieşii

doborâi

tu

corectaşi

păruşi

râseşi

ieşişi

doborâşi

el, ea

corectă

păru

râse

ieşi

doborî

noi

corectarăm

părurăm

râserăm

ieşirăm

doborârăm

voi

corectarăţi

părurăţi

râserăţi

ieşirăţi

doborârăţi

ei, ele

corectară

părură

râseră

ieşiră

doborâră

a repeta

a putea

a zice

a iubi

a urî

eu

repetai

putui

zisei

iubii

urâi

tu

repetaşi

putuşi

ziseşi

iubişi

urâşi

el, ea

repetă

putu

zise

iubi

urâ

noi

repetarăm

puturăm

ziserăm

iubirăm

urârăm

voi

repetarăţi

puturăţi

ziserăţi

iubirăţi

urârăţi

ei, ele

repetară

putură

ziseră

iubiră

urâră

În limba română există o serie de verbe care îşi modifică radicalul în timpul conjugării. A doua formă de radical se specializează de obicei în formarea timpurilor trecute. Astfel, verbe de tipul a râde, a plânge, a zice formează perfectul simplu de la radicalul terminat în -s : râsei, plânsei, zisei.

63

8+ Mova VI Ro

105. Citeşte cu atenţie şi transcrie în caiet următoarele forme verbale. eu învăţai a învăţa

tu învăţaşi el, ea învăţă

a dansa

noi dansarăm

tu dansaşi

voi dansarăţi

eu părui tu păruşi el, ea păru

a trece

noi părurăm voi părurăţi ei, ele părură noi trecurăm

tu trecuşi

voi trecurăţi

eu citii tu citişi el, ea citi

a hotărî

ei, ele dansară

eu trecui el, ea trecu

a citi

voi învăţarăţi ei, ele învăţară

eu dansai el, ea dansă

a părea

noi învăţarăm

ei, ele trecură noi citirăm voi citirăţi ei, ele citiră

eu hotrâi

noi hotărârăm

tu hotărâşi

voi hotărârăţi

el, ea hotărî

ei, ele hotărâră

Atenţie

8

Verbele de conjugarea a IV-a (în -i) se scriu la persoana I, singular cu doi de i : eu auzii, eu dorii, eu găsii. La persoana a III-a singular apare un singur i : el, ea auzi, el, ea dori, el, ea găsi. În operele literare, perfectul simplu este folosit pentru a exprima o acţiune trecută şi terminată. În vorbirea curentă aceste forme apar destul de rar, mai ales în limbajul popular. 106. Conjugă la indicativ perfect simplu verbele a auzi, a dori, a găsi. Îmbogăţeşte-ţi cunoştinţele ...............................................................

Nu confunda sufixul flexionar (ajută la formarea unor forme flexionare ale aceluiaşi cuvânt) cu sufixul lexical (ajută la formarea unor cuvinte diferite de la o bază comună). 64

|

9

|

Perfectul compus Reţine

Perfectul compus exprimă o acţiune săvârşită în trecut şi fără precizarea momentului. Se formează cu ajutorul unor forme scurte ale verbului a avea, care se aşează înaintea verbului de conjugat la modul participiu (forma verbală nepersonală terminată în -s sau în -t ). Formele verbului a vrea care ajută la formarea viitorului sunt: singular

plural

persoana I

am

am

persoana a II-a

ai

aţi

persoana a III-a

a

au

107. Citeşte cu atenţie şi transcrie în caiet următoarele verbe. Observă ce elemente intră în structura acestor forme verbale.

a învăţa

a dansa

a părea

eu am învăţat

noi am învăţat

tu ai învăţat

voi aţi învăţat

el, ea a învăţat

ei, ele au învăţat

eu am dansat

noi am dansat

tu ai dansat

voi aţi dansat

el, ea a dansat

ei, ele au dansat

eu am părut

noi am părut

tu ai părut

voi aţi părut

el, ea a părut

ei, ele au părut

eu am trecut a trece

tu ai trecut el, ea a trecut

a citi

a hotărî

voi aţi trecut ei, ele au trecut

eu am citit

noi am citit

tu ai citit

voi aţi citit

el, ea a citit

ei, ele au citit

eu am hotărât

noi am hotărât

tu ai hotărât

voi aţi hotărât

el, ea a hotărât

ei, ele au hotărât

65

9 Mova VI Ro

noi am trecut

Atenţie

Perfectul compus poate apărea şi sub formă inversată: învăţat-am, dansat-am, părut-am, citit-am, hotărât-am etc. Aceste forme verbale inversate sunt caracteristice limbajului popular. Tot în limbajul popular pot să apară forme complexe rezultate din combinarea acestor forme verbale inversate şi forme neaccentuate ale pronumelor personale sau reflexive. Exemplu: întâlnitu-ne-am (ne-am întâlnit); amintitu-mi-am (mi-am amintit)

108. Identifică formele de perfect compus din textul de mai jos şi explică folosirea cratimei.

Acolo a auzit el întâia oară un lătrat de câine. Când i-a ajuns la ureche sunetul necunoscut, a rămas încremenit pe loc, cu laba ridicată, cu pasul întrerupt. Ursoaica a păşit îndată lângă el. S-a ridicat încet în două labe, ciulind urechile, rotind ochii, lărgind nările. Dar lătratul s-a depărtat. Se auzea tot mai stins. Cezar Petrescu ...............................................................

Ajuns-am prin pulberi şi mirişti unde răzbat fără sfat numai unii. Drumeaguri ades ocolit-am prin linişti după mersul albastru al lunii. L. Blaga 109. Formează perfectul compus al verbelor de mai jos. Evidenţiază formele verbului a avea după modelul dat. Model:

am aflat, ai aflat, a aflat, am aflat, aţi aflat, au aflat

A interesa, a putea, a scrie, a privi, a doborî. 110. Transformă verbele din prima coloană după următorul model. Foloseşte formele pronominale din a doua coloană Model: am întâlnit; ne-am întâlnit; întâlnitu-ne-am am văzut

i

am recitat

le

am cercetat

l

am sunat

v

am chemat

t

66

Mai mult ca perfectul Reţine

Mai mult ca perfectul exprimă o acţiune săvârşită în trecut, terminată înaintea altei acţiuni trecute. Se formează cu ajutorul sufixului gramatical -se- care se adaugă la sufixul gramatical al perfectului simplu. Acesta este urmat de desinenţele specifice fiecărei persoane. Ca şi la perfectul simplu, formele de persoana I, a II-a şi a III-a, plural au în componenţa lor un sufix specific: -ră- . Desinenţele care ajută la formarea timpului perfect simplu sunt: singular

plural

persoana I

-m

-m

persoana a II-a

-şi

-ţi

persoana a III-a

–

–

I a corecta

II a părea

III a râde

a ieşi

IV a doborî

eu

corectasem

părusem

râsesem

ieşisem

doborâsem

tu

corectaseşi

păruseşi

râseseşi

ieşiseşi

doborâseşi

el, ea

corectase

păruse

râsese

ieşise

doborâse

noi

corectaserăm păruserăm

râseserăm

ieşiserăm

doborâserăm

voi

corectaserăţi păruserăţi

râseserăţi

ieşiserăţi

doborâserăţi

ei, ele

corectaseră

râseseră

ieşiseră

doborâseră

a repeta

păruseră a putea

a zice

a iubi

a urî

eu

repetasem

putusem

zisesem

iubisem

urâsem

tu

repetaseşi

putuseşi

ziseseşi

iubiseşi

urâseşi

el, ea

repetase

putuse

zisese

iubise

urâse

noi

repetasem

putusem

zisesem

iubisem

urâsem

voi

repetaserăţi

putuserăţi

ziseserăţi

iubiserăţi

urâserăţi

ei, ele

repetaseră

putuseră

ziseseră

iubiseră

urâseră

Unele verbe la mai mult ca perfect au în structura lor o silabă dublată: se . Acest fenomen apare la verbele care la participiu se termină în consoana s : a scrie/scris/scrisesem.

67

111. Citeşte cu atenţie şi transcrie în caiet următoarele forme verbale.

a învăţa

eu învăţasem

noi învăţasem învăţaserăm

tu învăţaseşi

voi învăţaserăţi învăţaseţi

el, ea învăţase

a dansa

eu dansasem

noi dansasem dansaserăm

tu dansaseşi

voi dansaseţi dansaserăţi

el, ea dansase

a părea

a citi

noi părusem păruserăm

tu păruseşi

voi păruseţi păruserăţi ei, ele păruseră

eu trecusem

noi trecusem trecuserăm

tu trecuseşi

voi trecuseţi trecuserăţi

el, ea trecuse

ei, ele trecuseră

eu citisem

noi citisem citiserăm

tu citiseşi

voi citiseţi citiserăţi

el, ea citise

a hotărî

ei, ele dansaseră

eu părusem

el, ea păruse

a trece

ei, ele învăţaseră

ei, ele citiseră

eu hotărâsem

noi hotărâsem hotărâserăm

tu hotărâseşi

voi hotărâseţi hotărâserăţi

el, ea hotărâse

ei, ele hotărâseră

112. Completează tabelul dat cu formele potrivite (persoana a II-a, singular). perfect simplu a lucra a face a veni

68

mai mult ca perfect

Timpul viitor Aminteşte-ţi

Verbele la timpul viitor exprimă o acţiune care se va desfăşura după momentul vorbirii. Viitorul se formează cu ajutorul unor forme speciale ale verbului a vrea, care se aşează înaintea verbului de conjugat. Formele verbului a vrea care ajută la formarea viitorului sunt: singular

plural

persoana I

voi

vom

persoana a II-a

vei

veţi

persoana a III-a

va

vor

Aceste forme ale verbului auxiliar sunt urmate de forma iniţială a verbului (fără a ).

a învăţa

a dansa

a părea

a trece

a citi

a hotărî

eu voi învăţa

noi vom învăţa

tu vei învăţa

voi veţi învăţa

el, ea va învăţa

ei, ele vor învăţa

eu voi dansa

noi vom dansa

tu vei dansa

voi veţi dansa

el, ea va dansa

ei, ele vor dansa

eu voi părea

noi vom părea

tu vei părea

voi veţi părea

el, ea va părea

ei, ele vor părea

eu voi trece

noi vom trece

tu vei trece

voi veţi trece

el, ea ve trece

ei, ele vor trece

eu voi citi

noi vom citi

tu vei citi

voi veţi citi

el, ea va citi

ei, ele vor citi

eu voi hotărî

noi vom hotărî

tu vei hotărî

voi veţi hotărî

el, ea va hotărî

ei, ele vor hotărî

69

Atenţie

Viitorul poate apărea şi sub forma inversată: învăţa-voi, învăţa-vei, învăţa-va etc. Formele de viitor folosite în limba vorbită (viitorul popular) se formează în trei moduri: I

eu o să învăţ

noi o să învăţăm

tu o să înveţi

voi o să învăţaţi

el, ea o să înveţe

II

III

ei, ele o să înveţe

eu am să învăţ

noi avem să învăţăm

tu ai să înveţi

voi aveţi să învăţaţi

el, ea are să înveţe

ei, ele au să înveţe

eu oi învăţa

noi om învăţa

tu îi/oi învăţa

voi ăţi/îţi învăţa

el, ea o/a învăţa

ei, ele or învăţa

113. Citeşte expresiv textele date. Selectează verbele şi indică timpurile modului indicativ.

Era pe la sfârşitul lui august, şi pădurea Petrişorului, bătrână şi nestricată de mână de om, îşi desfăşura tăcută bolţile de frunzişuri. Urca domol coline tărăgănate, se ridica departe într-un pic prăpăstios, în vârful căruia segeta spre cer un brad vechi, care vestea cel întăi, printr-un şuiet adânc, sosirea vânturilor. Aşa urca lin spre asfinţit, şi de pe cerul răsăritului soarele începea să-i pătrundă ascunzişurile. În ţifla măruntă de la margine, lumina se cernea în ploaie deasă şi caldă de raze; roiuri de musculiţe se roteau ici-colo, ţesânduse într-un joc grăbit; sticleau în lumină, pe urmă dispăreau. Un grangur sta nemişcat pe o ramură de fag întinsă spre soare, îi sticleau penele ca gălbenuşul oului; întindea din vreme în vreme gâtul şi da drumul unei fluierări gâlgâite care trezea un răsunet lung în urmă, în ramurile pădurii. Paseri mărunte, stropite cu felurite colori, se chemau de pe vârfuri de nuieluşe mlădioase; erau stigleţi cu pene de sânge, piţigoi rotunzi cu pene cenuşii şi negre, cintezi cu piepturile cărămizii. M. Sadoveanu 114. La ce mod, timp şi conjugare sunt verbele de mai jos?

Citesc, lucrez, învăţ, creez, cumpăr, memorez, copiez, alerg. 70

115. Citeşte şi găseşte formele verbale inversate. La ce mod şi timp sunt?

Văzut-am eu În veacul meu Că oamenii aşa cu adevărul fac. Cât cugetu-i curat, El nouă este drag; Al. Donici ...............................................................

Se codea zmeul, dară Greuceanu îi mai zise: – Spune-mi-vei ori nu, eu tot le voi găsi, şi încă şi capul retezaţi-l-voi. Atunci zmeul îi zise: – În Codrul-Verde este o culă. Acolo înăuntru sunt închise. Cheia este degetul meu cel mic de la mâna dreaptă. (Basme populare româneşti) ...............................................................

E un moment mare, să cuget mai întâi – gândi el – dorit-am de când sunt ceva pentru mine? numai pentru mine? M. Eminescu ...............................................................

Pierdut-a şi oaste şi ţară. E noapte-n văzduhuri, şi rară E zbaterea apei, când valul Atinge cu aripa-i malul. G. Goşbuc 116. În seria de mai jos ar fi trebuit să fie doar verbe la indicativ imperfect, însă trei dintre aceste forme sunt la prezent. Care sunt acestea?

Făceam, intram, alergau, recită, dăruieşte, împăcau, recitau, descrie, împărţeam, cântam, conduce, repetau, păreau, concurau. 117. Conjugă verbul a merge la toate timpurile modului indicativ. Precizeză modalitatea în care se formează fiecare timp al indicativului. Îmbogăţeşte-ţi cunoştinţele ...............................................................

În limba română există şi o a doua formă de viitor, numită viitor anterior care se formează cu ajutorul verbelor a vrea şi a fi. Exemplu: El va fi plecat dacă aşa ţi-a promis. Voi veţi fi plecat deja când am sosit noi.

71

9+ Mova VI Ro

Comunicare. Alegerea profesiei

9

| 118. Alcătuieşte planul desfăşurat al unei compuneri după imaginile de mai sus. 119. Ţi-ai ales deja o profesie? Motivează alegerea făcută. 120. Organizează împreună cu colegii tăi o discuţie pe tema “Ce meserii îşi aleg tinerii?”. Exprimaţi-vă opinia personală referitoare la următoarele probleme:

1

În societatea contemporană tinerii au doar câteva profesii preferate cum ar fi: avocat, economist.

2

Tinerii nu mai doresc să aibă meserii precum electrician, lăcătuş mecanic, zootehnist, tractorist etc.

3

De multe ori părinţii hotărăsc singuri profesia pe care o va avea copilul lor. 72

0

|

121. Priveşte imaginile de mai sus şi răspunde la următoarele întrebări:

1

Ce profesii din domeniul sanitar cunoşti?

2

Ce condiţii ar trebui să îndeplinească o persoană care îşi desfăşoară activitatea în domeniul sanitar?

122. Comentează proverbul “Meseria este brăţară de aur”. Reţine

Fiecare meserie are frumuseţea ei şi, cu cât i te dăruieşti mai mult, cu atât devine mai frumoasă. În acelaşi timp, fiecare meserie are partea ei dificilă, fiind nevoie de o foarte bună pregătire pentru a o practica corect şi cu rezultate bune. Fiecare om îşi alege profesia la un moment dat (de exemplu, când hotărăşte să urmeze un anumit liceu sau o anumită facultate). Dar la fel de adevărat este că meseria ne-o alegem, într-un fel, încă din copilărie, zi de zi, prin cultivarea unor aptitudini, prin citirea anumitor cărţi, prin dedicarea timpului liber unei anumite activităţi.

73

10 Mova VI Ro

§ 13. Alte moduri personale: conjunctiv, condiţional-optativ, imperativ 123. La ce mod sunt verbele evidenţiate? Ce poţi spune despre forma lor?

Grigore observa cu atenţie şi satele, şi câmpurile, parc-ar fi căutat să ghicească o taină.

L. Rebreanu ...............................................................

Aş vrea să văd acuma natala mea vâlcioară Scăldată în cristalul pârăului de-argint. M. Eminescu ...............................................................

Există scriitori care au contemplat lumea aşa cum era ea, alţii care s-au iluzionat că o văd aşa cum ar fi dorit-o şi alţii care au încercat să o schimbe. A. Blandiana Află

Modul conjunctiv se formează cu ajutorul conjuncţiei să care se adaugă la formele pentru indicativ prezent. La persoana a III-a (singular şi plural) conjunctivul are o formă specifică. În structura formelor de trecut, în afara conjuncţiei să intră şi forme ale verbului auxiliar a fi care se adaugă la formele de participiu ale verbului de conjugat. a învăţa eu să învăţ prezent

tu să înveţi el, ea să înveţe

perfect

noi să învăţăm voi să învăţaţi ei, ele să înveţe

eu să fi învăţat

noi să fi învăţat

tu să fi învăţat

voi să fi învăţat

el, ea să fi învăţat

ei, ele să fi învăţat

a dansa

prezent

perfect

eu să dansez

noi să dansăm

tu să dansezi

voi să dansaţi

el, ea să danseze

ei, ele să danseze

eu să fi dansat

noi să fi dansat

tu să fi dansat

voi să fi dansat

el, ea să fi dansat

ei, ele să fi dansat

74

a părea

prezent

eu să par

noi să părem

tu să pari

voi să păreţi

el, ea să pară perfect

ei, ele să pară

eu să fi părut

noi să fi părut

tu să fi părut

voi să fi părut

el, ea să fi părut

ei, ele să fi părut

a trece

prezent

eu să trec

noi să trecem

tu să treci

voi să treceţi

el, ea să treacă perfect

ei, ele să treacă

eu să fi trecut

noi să fi trecut

tu să fi trecut

voi să fi trecut

el, ea să fi trecut

ei, ele să fi trecut

a citi

prezent

perfect

eu să citesc

noi să citim

tu să citeşti

voi să citiţi

el, ea să citească

ei, ele să citească

eu să fi citit

noi să fi citit

tu să fi citit

voi să fi citit

el, ea să fi citit

ei, ele să fi citit

a hotărî

prezent

perfect

eu să hotărăsc

noi să hotărâm

tu să hotărăşti

voi să hotărâţi

el, ea să hotărască

ei, ele să hotărască

eu să fi hotărât

noi să fi hotărât

tu să fi hotărât

voi să fi hotărât

el, ea să fi hotărât

ei, ele să fi hotărât

La perfectul conjunctivului, verbele au forme identice pentru toate persoanele, atât la singular, cât şi la plural.

124. Citeşte şi spune care dintre formele de conjunctiv de mai jos sunt greşite?

Să vină – să vie; să ia – să ieie; să bea – să beie; să spună – să spuie; să convină – să convie; să plouă – să ploaie. 75

Reţine

Modul condiţional optativ se formează cu ajutorul unor forme ale verbelor auxiliare a avea (la prezent) şi a fi (la perfect). Formele verbului (verbelor) auxiliare se adaugă la forma de infinitiv sau de participiu a verbului de conjugat. În vorbirea populară pot să apară şi forme inversate, în care auxiliarul să fie situat după verbul de conjugat. a învăţa

prezent

eu aş învăţa

noi am învăţa

tu ai învăţa

voi aţi învăţa

el, ea ar învăţa perfect

ei. ele ar învăţa

eu aş fi învăţat

noi am fi învăţat

tu ai fi învăţat

voi aţi fi învăţat

el, ea ar fi învăţat

ei, ele ar fi învăţat

a dansa

prezent

perfect

eu aş dansa

noi am dansa

tu ai dansa

voi aţi dansa

el, ea ar dansa

ei, ele ar dansa

eu aş fi dansat

noi am fi dansat

tu ai fi dansat

voi aţi fi dansat

el, ea ar fi dansat

ei, ele ar fi dansat

a părea eu aş părea prezent

perfect

noi am părea

tu ai părea

voi aţi părea

el, ea ar părea

ei, ele ar părea

eu aş fi părut

noi am fi părut

tu ai fi părut

voi aţi fi părut

el, ea ar fi părut

ei, ele ar fi părut

a trece

prezent

perfect

eu aş trece

noi am trece

tu ai trece

voi aţi trece

el, ea ar trece

ei, ele ar trece

eu aş fi trecut

noi am fi trecut

tu ai fi trecut

voi aţi fi trecut

el, ea ar fi trecut

ei, ele ar fi trecut

76

a citi eu aş citi

noi am citi

tu ai citi

voi aţi citi

el, ea ar citi

ei, ele ar citi

prezent

eu aş fi citit

noi am fi citit

tu ai fi citit

voi aţi fi citit

el, ea ar fi citit

ei, ele ar fi citit

perfect

a hotărî eu aş hotărî

noi am hotărî

tu ai hotărî

voi aţi hotărî

el, ea ar hotărî

ei, ele ar hotărî

prezent

eu aş fi hotărât

noi am fi hotărât

tu ai fi hotărât

voi aţi fi hotărât

el, ea ar fi hotărât

ei, ele ar fi hotărât

perfect

125. Citeşte verbele conjugate mai jos şi observă diferenţele de formă. indicativ perfect-compus eu am văzut

condiţional-optativ prezent eu aş vedea

tu ai văzut

tu ai vedea

el, ea a văzut

el, ea ar vedea

noi am văzut

noi am vedea

voi aţi văzut

voi aţi vedea

ei, ele au văzut

ei, ele ar vedea Află!

Modul imperativ are forme numai pentru persoana a II-a singular şi plural. De cele mai multe ori formele cu aspect pozitiv sunt identice cu formele indicativului prezent, diferită fiind doar intonaţia cu care sunt ele pronunţate (exclamativă în cazul imperativului), în timp ce formele negative se formează la singular de la infinitivul verbului de conjugat. a dansa Pozitiv

tu dansează!

voi dansaţi!

Negativ

tu nu dansa!

voi nu dansaţi!

77

a bea Pozitiv

tu bea!

voi beţi!

Negativ

tu nu bea!

voi nu beţi!

a trece Pozitiv

tu treci!

voi treceţi!

Negativ

tu nu trece!

voi nu treceţi!

a citi Pozitiv

tu citeşte!

voi citiţi!

Negativ

tu nu citi!

voi nu citiţi!

a hotărî Pozitiv

tu hotărăşte!

voi hotărâţi!

Negativ

tu nu hotărî!

voi nu hotărâţi!

Reţine

Formele de imperativ cu valoare negativă sunt uneori diferite de cele cu valoare pozitivă (afirmativă). Exemplu: scrie! – nu scrie!, dar gândeşte! – nu gândi!

126. Transformă propoziţiile astfel încât predicatele lor să fie la forma negativă. 1 3

Vino împreună cu noi la bibliotecă! 2 Grăbeşte-te că întârzii! Aleargă pe această parte a drumului! Observă

Verbele la modul imperativ se pot asocia cu forme neaccentuate ale pronumelor personale sau reflexive: grăbeşte-te. În cazul formelor negative, pronumele stă după negaţie, dar înaintea verbului: nu te grăbi!

127. Găseşte în a doua coloană forma corespunzătoare a verbului a cânta. Indicativ

ar cânta

Conjunctiv

cântă

Condiţional-optativ

de cântat

Imperativ

cântând

Infinitiv

de cântat

Gerunziu

să cânte

Participiu

a cânta

Supin

cântaţi!

78

§ 14. Propoziţia imperativă 128. Construieşte un scurt dialog după imaginea de mai jos.

129. Identifică verbele la modul imperativ din următoarele enunţuri.

Furnica l-a ascultat, Dar aşa l-a întrebat: “Vara, când eu adunam, Tu ce făceai?” – “Eu cântam În petrecere cu toţi.” “Ai cântat? Îmi pare bine! Acum joacă dacă poţi, Iar la vară fă ca mine” Al. Donici Reţine

Propoziţia imperativă este propoziţia al cărei predicat este exprimat printr-un verb la modul imperativ. În absenţa predicatului intonaţia imperativă poate fi sugerată de prezenţa unor interjecţii exclamative sau de alte părţi de vorbire cu acest rol. 130. Formează imperativul verbelor de mai jos şi alcătuieşte cu ele propoziţii. Fii atent la punctuaţia lor.

A pleca, a alerga, a bea, a descrie, a trece, a citi, a coborî. 79

10+ Mova VI Ro

Observă

În limba română predicatul propoziţiei imperative poate să fie şi la alte moduri, nu numai la imperativ. Intonaţia imperativă poate fi preluată şi de forme ale indicativului sau ale conjunctivului. Exemplu: Vii cu mine astăzi! (vii: indicativ, prezent, persoana a II-a, singular) Să vii neapărat astăzi! (să vii: conjunctiv, prezent, persoana a II-a, singular)

Formele de conjunctiv cu valoare de imperativ pot să apară şi fără conjuncţia să : Exemplu: Urmeze încă-n cale-ţi şi lacrima duioasă. Fiarbă vinu-n cupe, spumege bocalul Dacă fiii-ţi mândri asta le nutresc. (M. Eminescu)

131. Identifică verbele la modul imperativ din următoarele versuri. Scrie propoziţiile imperative punând verbele cu funcţie de predicat la forma negativă.

Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină, Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta; C-acuma din pleiada-ţi auroasă şi senină Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină, Se stinse-o dalbă stea!

1

|

Metalica, vibrânda a clopotelor jale Vuieşte în cadenţă şi sună întristat; Căci, ah! geniul mare al deşteptării tale Păşi, se duse-acuma pe-a nemuririi cale Şi-n urmă-i ne-a lăsat! Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt şi mare, Colo unde te-aşteaptă toţi îngerii în cor, Ce-ntoană tainic, dulce a sferelor cântare Şi-ţi împletesc ghirlande, cununi mirositoare, Cununi de albe flori! M. Eminescu Îmbogăţeşte-ţi cunoştinţele ...............................................................

Intonaţia imperativă poate fi redată chiar şi cu ajutorul modului infinitiv (nepersonal şi nepredicativ). Exemplu: A nu călca iarba!

80

§ 15. Propoziţia optativă 132. La ce mod sunt predicatele propoziţiilor din structura următoarelor fraze?

• Ar participa la olimpiada de matematică dacă ar avea timp să se pregătească. • Nu ar mai întârzia la şcoală în fiecare dimineaţă dacă s-ar trezi mai devreme. • Ar fi fost mai bine să ne anunţi că nu poţi veni la timp. • Noi am fi plecat în excursie la munte dacă am fi avut timp să ne facem bagajul. Reţine

Propoziţia optativă este propoziţia al cărei predicat este la modul condiţional-optativ. De foarte multe ori aceste propoziţii apar asociate în perechi: una exprimă dorinţa, a doua – condiţia de care depinde realizarea acţiunii din prima propoziţie. Exemplu: Ar veni dacă ar fi invitat.

1

|

133. Citeşte şi identifică propoziţiile optative din următoarele texte.

Astfel zise lin pădurea, Bolţi asupra-mi clătinând; Şuieram l-a ei chemare Şi-am ieşit în câmp râzând. Astăzi chiar de m-aş întoarce A-nţelege n-o mai pot... Unde eşti, copilărie, Cu pădurea ta cu tot? M. Eminescu ...............................................................

– Făt-Frumos, zise împăratul, binele ce mi l-ai făcut mie nu ţi-l pot plăti nici cu lumina ochilor, oricât de scumpă mi-ar fi, şi cu toate astea vin să-ţi cer şi mai mult. – Ce, împărate? – Iubesc o fată frumoasă, cu ochii gânditori, dulce ca visele mării – fata Genarului, om mândru şi sălbatic ce îşi petrece viaţa vânând prin păduri bătrâne. O, cât e de aspru el, cât e de frumoasă fata lui! Orice încercare de a o răpi a fost deşartă. Încearcă-te tu! 81

11 Mova VI Ro

Ar fi stat Făt-Frumos locului, dar scumpă-i era frăţia de cruce, ca oricărui voinic, mai scumpă decât zilele, mai scumpă decât mireasa.

M. Eminescu

134. Găseşte verbele la modul condiţional-optativ din următoarele texte. Explică modul în care s-au format.

Unul ca dânsul şi încă necunoscător de locurile acestea cum crezi că ar putea face această slujbă? I. Creangă ...............................................................

Nu toate sufletele oamenilor sunt ca apele care se tulbură, fac creţuri şi se zbuciumă în furtună, iar apoi s-alină şi se-ntind un luciu curat ca şi cum în veci nimic nu le-ar fi răscolit.

M. Sadoveanu ...............................................................

Iorgovan se gândea să stea mai mult în casă ca să nu-l găsească în curte când se întoarce, căci n-ar fi vrut să dea faţă cu dânsa, iar Şofron ar fi fost gata să plimbe toată noaptea caii prin curte, pentru ca nu cumva, ducându-i în grajd să-şi ducă şi Iorgovan pe ai lui şi să meargă în casă mai-nainte de a se fi întors Simina. I. Slavici 135. Transformă propoziţiile enunţiative de mai jos în propoziţii optative. La ce mod trebuie să fie verbele predicat?

• • • •

Îi ajută pe prieteni când are timp. Se pregăteşte pentru lucrarea de control de mâine. Încearcă să îi ajute pe cei din jur. Adună cărţile care au căzut din dulap.

136. Ce modificări mai apar în structura frazelor de mai sus?

137. Construieşte fraze în care să apară propoziţii ale căror predicate să fie exprimate prin verbele din cele două coloane. acţiunea a desena

condiţia acţiunii a inspira

a scrie

a avea talent

a recita

a memora

a rezolva

a înţelege

82

Comunicare. Pasiunile mele Reţine

În limba română se foloseşte frecvent cuvântul hobby care a fost împrumutat din limba engleză şi înseamnă “ocupaţie preferată (permanentă) a cuiva în afara preocupărilor profesionale”. Cu acelaşi sens este folosit şi cuvântul pasiune : Exemplu: Pasiunea sa este pescuitul.

138. Alcătuieşte un dialog pe tema “Cum îmi petrec timpul liber?” Respectă următoarele indicaţii:

1

Dialogul presupune participarea la discuţie a cel puţin două persoane.

2

Formulează în mod clar întrebările.

3

Răspunsurile trebuie să fie la obiect şi să exprime o opinie personală, individuală.

4

Nu te abate de la tema propusă.

5

Respectă normele limbii literare. Atenţie

În limba română cuvântul hobby se scrie ca în limba engleză. Formele de singular articulat şi de plural (articulat şi nearticulat) se scriu prin cratimă: Exemplu: hobby-ul, hobby-uri, hobby-urile.

Mai rar se foloseşte şi cuvântul hobbyst cu sensul “persoană care are un hobby, care îşi petrece în mod agreabil timpul liber”.

139. Priveşte imaginile de la paginile 84 şi 85. Ce preocupări sunt reprezentate?

140. Care din aceste preocupări sunt la îndemâna tuturor şi care au nevoie de condiţii speciale? Ce pasiuni ai? Dar colegii tăi? agreabil – plăcut, atractiv; simpatic

83

Comunicare.

84

Comunicare.

85

§ 16. Modurile nepersonale: infinitiv, gerunziu, participiu, supin 141. Citeşte şi identifică verbele din următoarele texte. Care dintre ele îndeplinesc funcţia de predicat?

Sute de oameni, rupţi de osteneală stau cu ochii mari, holbaţi, scotocind întunericul, vrând să pătrundă o taină de nepătruns. L. Rebreanu ...............................................................

Îl cânt torcând la vatră Şi-l cânt mergând pe drum Şi nu pricep ce-i asta Şi nu ştiu, biata, cum? G. Coşbuc Află!

În limba română există patru moduri nepersonale şi nepredicative. Verbele care au această categorie gramaticală nu pot îndeplini funcţia de predicat şi nu au nici forme distincte de persoană. Prin urmare ele vor avea alte funcţii sintactice, specifice altor părţi de vorbire. Exemplu: A citi este o plăcere (subiect) Dorinţa de a citi este foarte puternică. (atribut) Dorinţa sa este de a citi cât mai mult. (nume predicativ) Adormea citind (complement).

142. Sub ce formă apar verbele în dicţionare? Selectează din dicţionarul explicativ al limbii române patru verbe şi analizează forma pe care o au. Reţine

Modul infinitiv Este forma iniţială a verbului, aşa cum este ea prezentă în dicţionare. Exprimă numele acţiunii sau stării şi se formează cu ajutorul prepoziţiei specifice a . Forma de perfect (trecut) a modului infinitiv se formează cu ajutorul auxiliarului a fi. prezent

a citi

trecut

a fi citit

86

143. Care sunt formele de infinitiv ale următoarelor verbe?

Descoperim, încercaţi, aţi evoluat, desenează, interpretează, veghează, lucrăm, am plecat, ar dori, să alerge, poţi, completaţi! 144. Trece de la modul conjunctiv la modul infinitiv verbele din următoarele exemple. Explică ce modificări se produc.

(...) băiatul începu să aibă frânturi de vise din zilele de enervare şi de spaimă. (M. Sadoveanu) ...............................................................

(...) mă auzeam cu urechile mele cum ştiu să mă apăr şi pe mine şi pe oamenii mei. (M. Preda) ...............................................................

După o scurtă şovăire învăţătorul se crezu dator să înştiinţeze pe oaspetele său că domnii de la curte nu vor fi prea încântaţi când vor afla despre vizita aceasta. (L. Rebreanu) 145. Ce raport există între numărul predicatelor şi numărul propoziţiilor? Ce s-a întâmplat cu numărul propoziţiilor din textele de mai sus după transformarea formelor la conjunctiv în forme verbale de infinitiv? Reţine

Modul gerunziu Se formează cu ajutorul unor sufixe speciale: -ând / -ind . Exemplu: citind, apreciind, chemând, amintind.

La formarea gerunziului se ţine cont de infinitivul verbului de conjugat: 1

verbele terminate la infinitiv în -a , -ea , -e şi -î primesc sufixul -ând : ascultând, văzând, mergând, coborând;

2

verbele terminate în -i primesc sufixul -ind : fugind, vorbind, ieşind.

Verbe de tipul a fi şi a şti formează gerunziul de la infinitiv: fiind, ştiind.

Modul gerunziu exprimă o acţiune care se desfăşoară simultan (în acelaşi timp) cu o altă acţiune: Exemplu: Citind această carte, am aflat multe lucruri interesante. Întâlnindu-l pe Ion, l-am întrebat la ce şcoală învaţă.

87

11+ Mova VI Ro

Observă

Modul gerunziu poate să apară şi sub formă negativă, prin alipirea prefixului ne- cu sens de negaţie. Exemplu: dormind – nedormind; legând – nelegând; citind – necitind.

Formele verbale la modul gerunziu se pot combina cu forme ale pronumelui personal sau ale pronumelui reflexiv. În aceste situaţii se foloseşte cratima. Exemplu: amintindu-mi, dându-i-o, chemându-vă

146. Citeşte şi identifică verbele la gerunziu din următorul text.

Vulturul pe o albină Au zărit-o în grădină, La revărsatul de zori, Bâzâind pe lângă flori. Şi i-au zis: “O, ticăloasă, Albină nesăţioasă! Tu petreci a ta viaţă Tot pe flori şi pe verdeaţă, Migăind necontenit Nu ştiu pentru ce sfârşit. Dar nici însăţi tu nu ştii Care-i munca ta cea bună,

Când ca tine mii de mii Miere la un stup adună. Iar apoi, ce fericire Moştenesc eu de la fire! Cum aripile-mi întind Şi mă desfătez zburând Către ceruri, către soare: De a mea putere mare, Păsările lumii toate Fug, s-ascund înspăimântate.” Al. Donici

147. Scrie în caiet şi indică formele de gerunziu ale verbelor date.

A urca, a coborî, a agita, a alipi, a remarca, a separa, a alinia, a trece, a permite. Observă

Ortografierea unor verbe la modul gerunziu pot să pună o serie de probleme. Astfel, verbele a căror rădăcină se termină în i se scriu cu doi de ii : aliniind, apreciind, scriind, copiind, subliniind etc.

148. Transformă verbele de mai jos după modelul dat. Model: a citi – citit

A controla, a intâlni, a evacua, a descrie, a redacta, a merge, a trece, a descoperi. 88

1

|

2

|

Reţine

Modul participiu Modul participiu se formează cu ajutorul unor terminaţii specifice: -t / -ut sau -s . La acestea se pot adăuga desinenţele pentru gen şi număr. singular

plural

masculin

feminin

masculin

feminin

citit

citită

citiţi

citite

Terminaţia participiului depinde de terminaţia infinitivului: 1

verbele de conjugarea I şi de conjugarea a IV-a se termină la participiu în -t : cântat, învăţat, fugit, coborât;

2

verbele de conjugarea a II-a se termină la participiu în -ut : avut, apărut;

3

verbele de conjugarea a III-a se termină la participiu în -s sau în -t / -ut : mers, spus, rupt, fiert, făcut.

149. Observă modificările ce se produc în rădăcina verbelor la modul participiu din următorul tabel. Atenţie

Unele verbe din limba română fac excepţie de la regulile participiului formulate anterior, înregistrând o serie de modificări în structura radicalului: infinitiv a bea a face a bate

participiu băut făcut bătut

conjugarea a III-a

a vinde a naşte

vândut născut

conjugarea a IV-a

a fi a şti

fost ştiut

conjugarea a II-a

150. Conjugă verbele de mai sus la modul indicativ, la toate timpurile. Analizează modificările ce se produc în structura verbului.

89

12 Mova VI Ro

151. Citeşte şi identifică verbele la participiu şi precizează care este valoarea lor (intră în structura unor moduri şi timpuri compuse sau au valoare adjectivală).

Taina liniştei înalte să ne fure Prin cotite luminişuri de pădure Şi la umbră să ne-mbie mai târziu O clopotniţă de aur străveziu. (G. Topârceanu)

...............................................................

Dimitrie Plopeanu era însă avocat cunoscut şi preţuit şi trăia o viaţă îndestulată de familie. Şi mai ales viaţa lui era o viaţă liniştită de familie. (M. Sadoveanu) ...............................................................

Tata n-a simţit primejdia. Ciobanii sunt risipiţi şi turcii o să-i ia fără veste. Trebuie să merg până la stână. (G. Galaction) Reţine

De obicei formele de participiu ajută la formarea unor moduri şi timpuri compuse: indicativ, perfect compus; conjunctiv, perfect; condiţional-optativ perfect etc. Formele de participiu pot avea valoare adjectivală. În această situaţie ele determină un substantiv sau o altă parte de vorbire cu valoare substantivală cu care se acordă în gen, număr şi caz. Exemplu: Poeziile recitate au fost apreciate de membrii juriului. Poezia recitată a fost apreciată de membrii juriului. Cei doi premiaţi sunt colegii noştri. Elevul premiat este colegul nostru.

152. Care este forma iniţială a verbului evidenţiat? Formează participiul acestui verb şi alcătuieşte propoziţii în care să aibă valoare adjectivală.

Dormi... un val de aer am adus cu mine-n casă Tremurând s-a stins văpaia lumânării de pe masă. G. Topârceanu

153. Citeşte şi comentează expresia evidenţiată?

Râurile ce ciorăiau mai în jos de brâiele melancolicelor stânce învăţau de la păstorul împărat doina iubirilor iar vulturii, ce stau ameţiţi pe creştetele seci şi sure ale stâncilor înalte, învăţau de la el ţipătul cel de plâns al jelei. (M. Eminescu) 90

Reţine

Modul supin Modul supin se formează cu ajutorul prepoziţiei de (mai rar – pe , din , la , pentru ) care se adaugă la forma de participiu a verbului de conjugat. Exemplu: de citit, de amintit, de scris, de desenat, din plâns, pe râs, la dansat, pentru citit etc.

154. Scrie în caiet şi formează supinul verbelor din versurile de mai jos.

Nu cerem nimănuia nimic, însă oricine dacă el vrea-l numim şi prieten şi vecine. Aici şi pâinea, sarea, noi o avem la masă, căci ne-am făcut-o singuri, zidindu-ne o casă. N. Stănescu 155. Alcătuieşte propoziţii în care să foloseşti verbele de mai jos la modul supin. Precizează funcţia lor sintactică.

A coase, a călca, a toca, a măcina, a tipări, a repara. 156. Citeşte expresiv textul. Găseşte verbe la moduri nepersonale şi precizează funcţia lor sintactică.

Şi, trăgându-l de căpăstru şi tot vorbindu-i, l-a dus la oraş şi l-a vândut pe un preţ ca vai de el. Calul simţi mâna străină, ce-l prinse de căpăstru, mirosi pe noul stăpân, şi, întorcându-şi capul după Fefeleaga, necheză întâia oară, după o tăcere de o grămadă de ani. În ochii bătrânei se iviră a treia oară lacrimi, şi, ca într-o fulgerare, înţelese păcatul ce-l face despărţindu-se de calul ce-a ajutat-o o viaţă întreagă. Dar zadarnic! Dânsa nu mai avea ce face cu Bator. Simţea că prietenia aceea aproape omenească, ce a avut-o faţă de cal, a fost numai pentru ajutorul ce i l-a dat el pentru copiii săi. Când ieşi de la târguit, calul era legat de-o proptea într-o uliţă strâmtă. Merse la el şi-l mângâie pe grumaji. Calul necheză iar. – Batore, mă, nu fi tu supărat. Ţie o să-ţi meargă mai bine. Dar iaca, eu mă duc, mă grăbesc să împodobesc pe Păuniţa. Şi tropotindu-şi pe trotuare cizmele grele, umbla, frântă de spate, să găsească vreun car de la ei, să-şi ducă acasă podoabele cumpărate pe preţul lui Bator. I. Agârbiceanu

91

§ 17. Verbele auxiliare a fi, a avea, a vrea 157. Completează tabelul de mai jos cu formele verbelor a fi , a avea şi a vrea din enunţurile date. Observă rolul pe care îl au în propoziţie. a fi

a avea

a vrea

Casa este aşezată la marginea satului. Ea este construită de bunicul meu. Noi suntem sportivi. Eu am mulţi prieteni de încredere. Ei au multe cărţi interesante pe care le citesc întotdeauna cu plăcere. Am mers împreună în excursie. Reţine

Când ajută la formarea unor timpuri compuse (perfect compus, viitor) sau a unor moduri compuse (condiţional-optativ), verbele a fi , a avea , a vrea se numesc verbe auxiliare (ajutătoare). Aceste verbe pot apărea şi cu valoare predicativă, în funcţie de intenţia comunicativă a vorbitorului. Exemplu: Eu am o pisică. (a avea – verb predicativ) Eu am plecat în excursie. (a avea – verb auxiliar) Ei vor mai mult timp liber. (a vrea – verb predicativ) Ei vor recita mai multe poezii. (a vrea – verb auxiliar)

În limba română, verbul a fi este folosit cu trei valori diferite: 1

verb auxiliar (ajută la formarea unor moduri şi timpuri compuse): Exemplu: Am ajuns la marginea pădurii când se însera.

2

verb predicativ are înţelesul: “a se afla”, “a exista”: Exemplu: La noi sunt codri verzi de brad. (O. Goga) (verb predicativ care îndeplineşte funcţia sintactică de predicat verbal)

3

verb copulativ (de legătură) prin intermediul lui se atribuie subiectului o însuşire, o calitate; nu se poate înlocui prin “a se afla,” “a exista”. Exemplu: Omul este harnic. (verb copulativ, care ajută la formarea predicatului nominal)

92

Formele verbelor a fi, a avea, a vrea Modul indicativ A fi

Prezent

eu sunt, îs -s

noi suntem

tu eşti

voi sunteţi

el, ea este, e, îi, -i ei, ele sunt, îs, -s ............................................................... eu eram noi eram Imperfect

Perfectul simplu

tu erai

voi eraţi

el, ea era

ei, ele erau

eu fusei/fui

noi fuseserăm/furăm

tu fuseseşi fuşi

voi fuseserăţi furăţi

el, ea fuse/fu Perfectul compus

Mai mult ca perfectul

ei, ele fuseră/fură

eu am fost

noi am fost

tu ai fost

voi aţi fost

el, ea a fost

ei, ele au fost

eu fusesem

noi fuseserăm/fusesem

tu fuseseşi

voi fuseserăţi/fuseseţi

el, ea fusese ei, ele fuseseră ............................................................... eu voi fi noi vom fi Viitor

tu vei fi

voi veţi fi

el, ea va fi

ei, ele vor fi

A avea eu am Prezent

noi avem

voi aveţi

tu ai

el, ea are ei, ele au ............................................................... eu aveam noi aveam Imperfect

tu aveai

voi aveţi

el, ea avea Perfectul simplu

ei, ele aveau

eu avui/avusei

noi avurăm/avuserăm

tu avuşi/avuseşi

voi avurăţi/avuserăţi

el, ea avu/avuse

ei, ele avură/avuseră

93

Perfect compus

Mai mult ca perfectul

eu am avut

noi am avut

tu ai avut

voi aţi avut

el, ea a avut

ei, ele au avut

eu avusesem

noi avuseserăm/avusesesem

tu avuseseşi

voi avuseserăţi/avuseseşeţi

el, ea avusese ei, ele avuseseră ............................................................... eu voi avea noi vom avea Viitor

tu vei avea

voi veţi avea

el, ea va avea ei, ele vor avea ............................................................... eu am noi am Cu valoare tu ai voi aţi de auxiliar el, ea a ei, ele au A vrea

Prezent

eu vreau

noi vrem

tu vrei

voi vreţi

el, ea vrea ei, ele vor ............................................................... eu vream noi vream Imperfect

tu vreai

voi vreaţi

el, ea vrea

ei, ele vreau

eu vrui Perfectul simplu

noi vrurăm

tu vruşi

voi vrurăţi

el, ea vru

ei, ele vrură

eu am vrut Perfect compus

tu ai vrut

el, ea a vrut

noi am vrut

voi aţi vrut Mai mult ca perfectul

ei, ele au vrut

eu vrusesem

noi vruseserăm

tu vruseseseşi

voi vruseserăţi

el, ea vrusese ei, ele vruseseră ............................................................... eu voi vrea noi vom vrea Viitor

tu vei vrea

voi veţi vrea

el, ea va vrea ei, ele vor vrea ............................................................... eu voi noi vom Cu valoare tu vei voi veţi de auxiliar el, ea va ei, ele vor

94

158. Scrie verbele din textele date la timpurile indicate în tabel, la persoana a treia singular şi plural. Explică modul în care s-au format. prezent

imperfect

perfect simplu perfect compus

mai mult ca perfect

Mă rog de tine, ploaie, Când zbor către planete, Stropeşte fruntea mamei Şi-o apără de sete. Mă rog de tine, codru, Căci anii mei tot fi-vor! Cuprinde cald fiinţa Şi-o apără de vifor. Gr. Vieru Reţine

În limba română verbele auxiliare ajută la formarea următoarelor forme flexionare: a fi

ajută la constituirea formelor temporale de perfect (indicativ: viitorul anterior, conjunctiv, condiţional-optativ, infinitiv: perfectul); ajută la formarea diatezei pasive

a avea

ajută la formarea perfectului compus şi al viitorului popular (modul indicativ) precum şi a modului condiţional optativ

a vrea

ajută la formarea timpului viitor (modul indicativ)

159. Alcătuieşte şase propoziţii în care verbul a fi să îndeplinească următoarele condiţii.

• verb predicativ, modul indicativ, timpul prezent, persoana a II-a singular; • verb predicativ, modul indicativ, timpul viitor, persoana I, plural; • verb copulativ, modul indicativ, timpul perfect compus, persoana a III-a singular; • verb copulativ, modul indicativ, timpul viitor, persoana a II-a, plural. 95

12+ Mova VI Ro

Comunicare. Portretul mamei

1

|

96

3

|

97

13 Mova VI Ro

160. Scrie o compunere după imaginile de la paginile anterioare. Găseşte-i un titlu expersiv. Aminteşte-ţi

Textul descriptiv care surprinde trăsăturile fizice şi sufleteşti ale unui personaj se numeşte portret. Pentru a realiza un portret literar, scriitorul foloseşte o multitudine de procedee artistice, punându-l pe cititor în situaţia de a-şi imagina chipul personajului. Portretul literar poate fi realizat în versuri sau în proză şi poate prezenta atât trăsăturile fizice, cât şi pe cele morale. 161. Citeşte următoarele portrete literare şi observă în ce mod se poate realiza portretul artistic (atât în versuri, cât şi în proză). Fă caracterizarea amănunţită a personajelor.

Făptura mamei Uşoară, maică, uşoară, C-ai putea să mergi călcând Pe seminţele ce zboară Între ceruri şi pământ. În priviri c-un fel de teamă, Fericită totuşi eşti – Iarba ştie cum te cheamă, Steaua ştie ce gândeşti. Gr. Vieru ...............................................................

Amintiri din copilărie (fragment) Şi mama, care era vestită pentru năzdrăvăniile sale, îmi zicea cu zâmbet uneori, când începea a se ivi soarele dintre nori după o ploaie îndelungată: “Ieşi, copile cu părul bălan afară şi râde la soare, doar s-a îndrepta vremea” şi vremea se îndrepta după râsul meu... Ştia, vezi bine, soarele cu cine are de-a face, căci eram feciorul mamei, care şi ea cu adevărat că ştia a face multe şi mari minunăţii: alunga nourii cei negri de pe deasupra satului nostru şi abătea grindina în alte părţi, înfigând toporul în pământ, afară, dinaintea 98

uşii; închega apa numai cu două picioare de vacă, de se încrucea lumea de mirare; bătea pământul, sau peretele, sau vrun lemn, de care mă păleam la cap, la mână sau la picior, zicând: “Na, na!”, şi îndată-mi trecea durerea... când vuia în sobă tăciunele aprins, care se zice că face a vânt şi vreme rea, sau când ţiuia tăciunele, despre care se zice că te vorbeşte cineva de rău, mama îl mustra acolo, în vatră... şi altele multe încă făcea... Aşa era mama în vremea copilăriei mele, plină de minunăţii, pe cât mi-aduc aminte; şi-mi aduc bine aminte, căci braţele ei m-au legănat când îi sugeam ţâţa cea dulce şi mă alintam la sânu-i, gângurind şi uitându-mă în ochi-i cu drag! Şi sânge din sângele ei şi carne din carnea ei am împrumutat, şi a vorbi de la dânsa am învăţat. Iar înţelepciunea de la Dumnezeu, când vine vremea de a pricepe omul ce-i bine şi ce-i rău. I. Creangă

Observă

Chipul mamei este frecvent întâlnit şi în creaţia populară. Creatorul popular surprinde cu foarte multă sensibilitate trăsăturile morale şi fizice ale mamei. 162. Citeşte următoarele fragmente şi observă particularităţile portretelor artistice create de autorul popular.

Mama cu pruncuţă nouă Aude cum cade rouă, Mama cu nouă pruncuţă Aude cum creşte frunză. Folclor ...............................................................

Foaie verde mărăcine, Plânge pământul sub mine Ca copilul de trei zile. Copilul plânge şi tace, C-are mamă să-l împace, Iar pe mine n-are cine, Că sunt străinel pe lume. Folclor 163. Scrie o compunere-raţionament pe tema “Rolul mamei în societate de-a lungul timpului”. Prezintă particularităţile relaţiilor dintre membrii familiei, dar şi modul în care mama contribuie la dezvoltarea societăţii în general.

99

§ 18. Verbele copulative în limba română 164. Grupează în tabelul dat formele verbului a fi din următoarele enunţuri. Ţine cont de rolul verbului în fiecare enunţ. indică existenţa

atribuie o caracteristică

are valoare auxiliară

Cartea este pe masa din sufragerie. Ea a fost scrisă de un renumit scriitor. El este cunoscut în întreaga lume. Ei sunt câştigătorii medaliei de aur. Ar fi plecat mai devreme, dar a avut mult de lucru. Reţine

Verbele copulative nu îndeplinesc singure funcţia de predicat. Ele atribuie o caracteristică subiectului, formând predicatul nominal împreună cu un nume predicativ. 165. Transcrie exemplele de mai jos şi observă ce părţi de vorbire formează predicatul nominal împreună cu verbele copulative evidenţiate.

Mirela este elevă la această şcoală. Iulian a devenit inginer. Această casă este din cărămidă. Dorinţa ei cea mai puternică este de a participa la acest festival de poezie. Ei sunt plecaţi la munte. Observă

Numele predicativ se exprimă prin diverse părţi de vorbire: 1

substantiv (comun sau propriu); Exemplu: Florile sunt ale Mariei. El este prietenul nostru.

2

pronume (de diferite feluri); Exemplu: Cărţile sunt ale lui. Colegii noştri sunt aceştia.

3

numerale (de diferite feluri); Exemplu: Câştigătorul premiului este cel de-al doilea.

4

adjective; Exemplu: Această revistă este ilustrată.

5

verbe (la moduri nepersonale şi nepredicative); Exemplu: Supa de pe masă era aburindă la venirea lor.

100

166. Alcătuieşte trei propoziţii în care verbul a fi să aibă diferite valori. Aminteşte-ţi

În limba română cel mai frecvent verb copulativ este a fi . El poate să aibă diverse valori: 1

valoare predicativă, cu sensul de “a se afla, a se găsi, a exista”, formând singur predicatul unei propoziţii;

2

valoare copulativă, legând un nume predicativ de subiectul propoziţiei, formând predicatul nominal

3

valoare auxiliară pentru formarea unor moduri şi timpuri: • viitorul anterior: voi fi fost; voi fi devenit; • conjunctivul prezent: să fi fost, să fi devenit; • condiţionalul-optativ perfect: aş fi fost; aş fi devenit; • infinitivul perfect: a fi fost; a fi devenit.

Ca auxiliar se foloseşte şi atunci când, împreună cu un verb la participiu, formează diateza pasivă şi îndeplineşte funcţia de predicat verbal al unei propoziţii. Exemplu: Maşina a fost reparată de un meşter iscusit. (verbul a repara este la diateza pasivă, modul indicativ, timpul perfect compus, persoana a III-a, singular)

167. Scrie proverbele şi subliniază verbele la modurile personale. Precizează valoarea verbului a fi .

1

Lenea e cucoană mare, care n-are de mâncare.

2

Dacă prietenul tău este miere tu să nu-l mănânci de tot.

3

Bună-i plăcinta, dar, dacă nu-i, e bună şi pita.

168. Scrie câte o propoziţie cu următoarele forme ale verbului copulativ a fi :

• • • • • •

indicativ, viitor, persoana I, singular; indicativ, imperfect, persoana a II-a, plural; conjunctiv, prezent, persoana a II-a, singular; conjunctiv, perfect, persoana a III-a, plural; condiţional-optativ, prezent, persoana a II-a, plural; imperativ pozitiv, persoana II-a, plural. 101

169. Înlocuieşte formele verbului a fi cu verbele de mai jos.

Acest concurs este o formă de verificare a cunoştinţelor noastre. Când va termina acest institut el va fi inginer. Bunica va fi mereu tânără. a reprezenta, a deveni, a rămâne Reţine

În limba română există o serie de verbe care pot avea valoare dublă: atât predicativă, cât şi copulativă. Ele au sensuri diferite, în funcţie de rolul îndeplinit în propoziţie. Profesorul a reprezentat grafic teorema.

verb predicativ, îndeplineşte funcţia de predicat verbal

Plecarea la munte a reprezentat surpriza cea mai mare pe care au organizat-o colegii.

verb copulativ, formează predicatul nominal împreună cu numele predicativ surpriza

170. Alcătuieşte propoziţii în care verbele a fi, a deveni, a ajunge, a ieşi, a se face, a rămâne, a însemna, a părea să fie, pe rând:

• verbe predicative; • verbe copulative. 171. Citeşte textele şi identifică verbele copulative. Precizează valorile pe care le are verbul a fi.

Cade frunza-n vânt, Stele ard cereşti! Singur tu nu eşti, Dulcele meu sfânt. Tot ce-i sus pe ram, Tot ce-i depărtat, O, fiu rourat, Ne e nouă neam. Între doi păgâni Să n-ai ochi trişti, Liber să te mişti Între două pâini Gr. Vieru

102

...............................................................

Eu te văd răpit de farmec Cum îngâni cu glas domol, În a apei strălucire Întinzând piciorul gol. Şi privind la luna plină La văpaia de pe lacuri, Anii tăi se par ca clipe, Clipe dulci se par ca veacuri. M. Eminescu 172. Transcrie următoarele exemple şi precizează în care dintre ele verbul a fi prezintă următoarele valori: a) verb auxiliar care ajută la formarea diatezei pasive; b) verb copulativ care formează predicatul nominal împreună cu un nume predicativ. 1 Cartea este deschisă la prima pagină. 2 Uşa este descuiată de cei care ajung primii. 3 Clădirea va fi renovată de meşteri pricepuţi. 4 Casa este situată pe malul drept al râului. 173. Identifică formele verbului a fi şi arată modul şi timpul. Precizează valoarea fiecărei forme.

Eu sunt micul Păcălici, Şi Păcală-mi este tată. Adunaţi-vă aici Să vă păcălesc o dată. Şi de-mi zice Păcălici, Puneţi deci la socoteală: Păcălelile mi-s mici, Nu-s c-ale lui Păcală. P. Cărare Observă

Verbul a fi are o serie de forme scurte, specifice limbii populare şi familiare: îs (sunt), îi sau i (este). De obicei aceste forme apar în combinaţie cu forme pronominale. Exemplu: Eu mi-s de prin părţile acelea. (eu sunt) Mi-i frig. (îmi este)

103

13+ Mova VI Ro

§ 19. Verbele tranzitive şi intranzitive

174. Care este diferenţa între următoarele enunţuri?

1

Eu citesc. Eu citesc o carte.

2

Eu alerg. Eu alerg în parc. Observă

Verbul a citi este urmat de un substantiv cu funcţie de complement direct care arată obiectul asupra căruia se răsfrânge acţiunea (ce?). Verbul a alerga este urmat tot de un complement, însă acesta exprimă o circumstanţă în care are loc acţiunea (unde?)

Află

Când un verb are nevoie de completarea înţelesului lui printr-un obiect direct pentru a preciza ce anume face subiectul, acel verb este considerat tranzitiv. Când verbul nu are nevoie de obiect direct şi nu-l acceptă, el este considerat intranzitiv. Exemplu: Fetiţa vorbeşte. (tranzitiv) Fetiţa doarme. (intranzitiv)

Unele verbe pot avea dublă valoare, în funcţie de contextul în care sunt folosite. De obicei, în astfel de situaţii ele sunt folosite cu sensuri diferite. De exemplu, verbul a petrece este tranzitiv când are sensul “a însoţi, a întovărăşi” şi intranzitiv când are sensul “a chefui”. Exemplu: A petrecut pe invitaţi până la poartă. (tranzitiv) Au petrecut cu lăutarii toată noaptea. (intranzitiv)

175. Citeşte expresiv textul. Găseşte verbele şi precizează care sunt tranzitive şi care sunt intranzitive.

Şi aşa trăiau acolo liniştiţi şi fericiţi. Din seceratul grâului şi din ridicarea snopilor se scuturaseră pe mirişte o groază de boabe cu care se hrăneau şi, măcar că nu era vreo apă prin apropiere, nu sufereau de sete, că beau dimineaţa picături de rouă de pe firele de iarbă. Ziua, când era căldură mare, stau la umbră în lăstar; iar după-amiază, când se potolea arşiţa, ieşeau cu toţii pe mirişte. În 104

1

|

4

nopţile răcoroase se adunau grămadă, ca sub un cort, sub aripile ocrotitoare ale prepeliţei. Încet-încet puful de pe ei s-a schimbat în fulgi şi în pene, şi cu ajutorul mamei lor au început să zboare. Lecţiile de zbor se făceau dimineaţa spre răsăritul soarelui, când se îngâna ziua cu noaptea, şi seara în amurg, căci ziua era primejdios din pricina hereţilor, care dădeau târcoale pe deasupra miriştii. Mama lor îi aşeza la rând şi îi întreba: “Gata?” “Da”, răspundeau ei. “Una, două, trei!” Şi când zicea “trei”, frrr! zburau cu toţii de la marginea lăstarului tocmai colo lângă cantonul de pe şosea şi tot aşa îndărăt. Şi mama lor le spunea că-i învaţă să zboare pentru o călătorie lungă, pe care trebuiau s-o facă în curând, când o trece vara. “Şi o să zburăm pe sus de tot, zile şi nopţi, şi o să vedem dedesubtul nostru oraşe mari şi râuri, şi marea.”

|

I.Al.Brătescu-Voineşti Atenţie

Sunt întotdeauna intranzitive verbele de mişcare, verbele care arată o stare, verbele copulative şi verbele la diateza reflexivă. 176. Identifică verbele tranzitive din şirul de mai jos şi alcătuieşte cu ele enunţuri.

A compune, a interpreta, a alerga, a întrece, a repeta, a evalua, a reţine, a întârzia, a ploua, a se veseli, a elabora, a patina, a întrece, a îndrăgi, a lipsi, a se grăbi. Reţine

În limba română unele verbe tranzitive se pot combina cu două părţi de vorbire cu funcţie de complement: una care arată obiectul şi alta care arată persoana. Exemplu: Am cumpărat flori pentru mama.

177. Alcătuieşte propoziţii cu verbe tranzitive care pot primi două complemente directe.

105

14 Mova VI Ro

Comunicare. Omul şi natura

106

178. Priveşte imaginea. Alcătuieşte o compunere cu titlul “Cum ocrotim natura”, folosind experienţa proprie.

179. Ce tipuri de texte în care este descrisă natura cunoşti? 180. Citeşte următoarele fragmente şi identifică particularităţile fiecăruia.

Şi ne coborâm noi, şi ne tot coborâm, cu mare greutate, pe nişte povârnişuri primejdioase, şi ne încurcăm printre ciritei de brad, şi caii lunecau şi se duceau de-a rostogolul, şi eu cu Dumitru mergeam zgribuliţi şi plângeam în pumni de frig; şi plăieşii numai icneau şi-şi muşcau buzele de necaz; şi omătul se pusese pe unele locuri până la brâu, şi începuse a înnopta când am ajuns într-o fundătură de munţi, unde se auzea răsunând glasul unui pârăuaş ce venea, ca şi noi, din deal în vale, prăvălindu-se şi izbindu-se de cele stânci fără voinţa sa... I. Creangă ...............................................................

Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă, Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă; Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi, Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi. Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară! Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară; Soarele rotund şi palid se prevede printre nori Ca un vis de tinereţe printre anii trecători. Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare, Ca fantasme albe plopii înşiraţi se pierd în zare, Şi pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum, Se văd satele pierdute sub clăbuci albii de fum. V. Alecsandri Aminteşte-ţi

Descrierea poate fi în proză sau în versuri. Fiecare text literar este unic în felul său, el reflectând anumite sentimente ale autorului. Scriitorul are la îndemână diferite procedee prin care realizează un tablou artistic: figuri de stil, fraze cu o anumită structură, cuvinte cu sensuri secundare etc.

181. În ce mod intervine omul în natură?

107

§ 20. Diatezele: activă, pasivă, reflexivă 182. Citeşte exemplele de mai jos. În fiecare situaţie identifică predicatul, indicând autorul acţiunii şi obiectul care suferă acţiunea. Completează tabelul de mai jos după modelul dat.

• • • •

verbul

autorul acţiunii

persoana/obiectul care suferă acţiunea

a reparat

Andrei

bicicleta

Andrei a reparat bicicleta fratelui său. Premiul întâi a fost înmânat de un renumit compozitor. Colegii mei au adunat frunzele uscate din parcul central. Frunzele s-au scuturat încă de pe la sfârşitul lui septembrie.

Reţine

Diatezele sunt formele flexionare ale verbului care arată raportul dintre acţiunea exprimată de verb şi autorul ei. În limba română există trei diateze: 1

diateza activă: subiectul face acţiunea care este suferită de o altă persoană sau de un obiect; Exemplu: Ploaia a acoperit pădurea cu o cortină deasă de picături. Maria povesteşte cu mult interes despre vizita la muzeul de artă.

2

diateza pasivă: subiectul gramatical suferă acţiunea făcută de altcineva (agentul acţiunii); Exemplu: Clădirea va fi reparată de o brigadă de meşteri. Cartea a fost ruptă de fratele mai mic.

3

diateza reflexivă: subiectul face acţiunea şi tot el o suferă. Exemplu: Păsările zgribulite s-au adăpostit sub streşina casei. Ne amintim cu drag de zilele de vară.

183. Citeşte enunţurile de mai jos şi observă diferenţa dintre formele flexionare ale verbului a culege .

În fiecare toamnă bunicii culeg strugurii aurii. Strugurii sunt culeşi de oameni pricepuţi. Strugurii se culeg cu măiestrie în fiecare toamnă. 108

Observă

Diateza activă nu are în structura sa anumite cuvinte auxiliare, aceste forme fiind, de altfel, cele mai frecvente. Diateza pasivă se construieşte cu forme ale verbului auxiliar a fi , care se adaugă la participiul verbului de conjugat. Exemplu: a picta – eu sunt pictat, tu eşti pictat, el/ea este pictat (-ă), noi suntem pictaţi, voi sunteţi pictaţi, ei/ele sunt pictaţi/pictate. Se observă că, la diateza pasivă, se conjugă doar verbul auxiliar, verbul de bază fiind la participiu. Doar la formele de persoana a III-a participiul se modifică în funcţie de număr şi gen. La plural, participiul are forme specifice.

Diateza reflexivă se formează prin adăugarea la formele de diateză activă a unor forme pronominale reflexive. Indicativ, prezent diateza activă

diateza pasivă

diateza reflexivă

eu înţeleg

eu sunt înţeles

eu mă înţeleg

tu înţelegi

tu eşti înţeles

tu te înţelegi

el, ea înţelege

el, ea este înţeles

el, ea se înţelege

noi înţelegem voi înţelegeţi ei, ele înţeleg

noi suntem înţeleşi voi sunteţi înţeleşi ei, ele sunt înţelese

noi ne înţelegem voi vă înţelegeţi ei, ele se înţeleg

184. Conjugă verbele din tabelul de mai sus la cele trei diateze, la modul indicativ (timpurile perfect compus şi viitor) şi la modul conjunctiv (timpul prezent). 185. Citeşte expresiv textul şi găseşte verbele. Precizează la ce diateză sunt.

Când, pe drum, iaca cuptorul grijit de dânsa era plin de plăcinte crescute şi rumenite... Şi mănâncă fata la plăcinte, şi mănâncă, hăt bine; apoi îşi mai ia câteva la drum şi porneşte. Când, mai încolo, numai iaca fântâna grijită de dânsa era plină până-n gură cu apă limpede cum îi lacrima, dulce şi rece cum îi gheaţa. Şi pe colacul fântânii erau două pahare de argint, cu care a băut la apă până s-a răcorit. Apoi a luat paharele cu sine şi a pornit înainte. Şi mergând mai departe ea, iaca părul grijit de dânsa era încărcat de pere galbene ca ceara, de coapte ce erau, şi dulci ca mierea. 109

Părul, văzând pe fată, şi-a plecat crengile-n jos; şi ea a mâncat la pere şi şi-a luat la drum câte i-au trebuit. De-acolo mergând mai departe, iaca se întâlneşte şi cu căţeluşa, care acum era voinică şi frumoasă, iară la gât purta o salbă de galbeni pe care a dat-o fetei, ca mulţumită pentru că a căutat-o la boală. Şi de aici, fata, tot mergând înainte, a ajuns acasă la tată-său. Moşneagul, când a văzut-o, i s-au umplut ochii de lacrimi şi inima de bucurie. Fata atunci scoate salba şi paharele cele de argint şi le dă tătâne-său.

I. Creangă

Atenţie

Nu confunda verbele la diateza pasivă cu predicatele nominale. Pentru a face deosebirea dintre cele două structuri verbale, ţine cont de următoarele criterii: 1

Predicatul verbal exprimat prin verb la diateza pasivă este format din verbul auxiliar a fi şi verbul de conjugat la participiu; predicatul nominal este exprimat printr-un verb copulativ şi o altă parte de vorbire cu funcţie de nume predicativ. a) Fereastra este deschisă de Marian. este deschisă – predicat verbal exprimat prin verbul a deschide la diateza pasivă (verbul auxiliar a fi + participiul verbului a deschide). b) În fiecare dimineaţă fereastra aceea este deschisă. este deschisă – predicat nominal exprimat prin verbul copulativ a fi şi adjectivul deschisă cu funcţie de nume predicativ.

2

La predicatul verbal exprimat prin verb la diateza pasivă interesează acţiunea pe care o suferă subiectul gramatical, în timp ce la predicatul nominal interesează o caracteristică ce se atribuie subiectului prin intermediul verbului copulativ. a) Fereastra este deschisă de Marian. este deschisă – verbul predicativ a deschide este la diateza pasivă şi exprimă o acţiune pe care o suferă subiectul gramatical. b) În fiecare dimineaţă fereastra aceea este deschisă. este deschisă – verbul copulativ a fi atribuie o caracteristică subiectului gramatical.

110

186. Alcătuieşte propoziţii în care verbele de mai jos să fie la diateza pasivă. Indică autorul acţiunii şi obiectul care suferă acţiunea după modelul dat. Model:

↓¯ cine ¯| |¯ de cine¯↓ Cartea a fost citită de elevi.

A rezolva, a închide, a citi, a pierde, a memora.

187. Transformă propoziţiile de mai jos după modelul dat. Model: Maria citeşte o carte. (diateza activă) Cartea este citită de Maria. (diateza pasivă) Cartea se citeşte cu plăcere. (diateza reflexivă)

1

El a făcut multe fotografii interesante în timpul vacanţei.

2

Gheorghe a adus flori pentru mama sa.

3

Elena recită multe poezii interesante. Observă

Dacă se schimbă diateza verbului cu funcţie de predicat, se produc şi alte modificări în propoziţie: subiectul poate deveni complement, iar pe lângă verb poate să apară un pronume reflexiv fără funcţie sintactică.

188. Încearcă să pui la diateza pasivă verbele a merge şi a sta. Ce observi?

Îmbogăţeşte-ţi cunoştinţele ...............................................................

Nu toate verbele au forme pentru cele trei diateze. • Numai verbele tranzitive pot să apară atât la diateza activă, cât şi la cea pasivă (doarme, dar nu şi este dormit). • Unele verbe impersonale nu au forme pentru diateza reflexivă: plouă, ninge, dar nu se plouă, se ninge. Verbele la diateza pasivă sunt urmate întotdeauna de un complement care indică agentul acţiunii suferite de subiectul gramatical. Acesta este complementul de agent care este întotdeauna însoţit de prepoziţie. Exemplu: Compunerea a fost scrisă de Mihai.

111

14+ Mova VI Ro

189. Observă multitudinea de forme pe care le poate avea verbul a dansa la toate modurile şi timpurile, atât la diateza activă, cât şi la diateza pasivă şi reflexivă.

I Diateza activă

Indicativ Prezent

eu desenez

noi desenăm

tu desenezi

voi desenaţi

el, ea desenează Indicativ Imperfect Indicativ Perfect simplu Indicativ Perfect compus Indicativ Mai mult ca perfect Indicativ Viitor

ei, ele desenează

eu desenam

noi desenam

tu desenai

voi desenaţi

el, ea desena

ei, ele desenau

eu desenai

noi desenarăm

1

tu desenaşi

voi desenarăţi

|

el, ea desenă

ei, ele desenară

eu am desenat

noi am desenat

tu ai desenat

voi aţi desenat

el, ea a desenat

ei, ele au desenat

eu desenasem

noi desenaserăm

tu desenaseşi

voi desenaserăţi

el, ea desenase

ei, ele desenaseră

eu voi desena

noi vom desena

tu vei desena

voi veţi desena

el, ea va desena ei, ele vor desena ............................................................... eu să desenez noi să desenăm Conjunctiv tu să desenezi voi să desenaţi Prezent el, ea să deseneze ei, ele să deseneze Conjunctiv Perfect

eu să fi desenat

noi să fi desenat

tu să fi desenat

voi să fi desenat

el, ea să fi desenat ei, ele să fi desenat ............................................................... eu aş desena noi am desena Condiţional optativ Prezent Condiţional optativ Perfect

tu ai desena

voi aţi desena

el, ea ar desena

ei, ele ar desena

eu aş fi desenat

noi am fi desenat

tu ai fi desenat

voi aţi fi desenat

el, ea ar fi desenat

ei, ele ar fi desenat

112

5

|

............................................................... Imperativ tu desenează! voi desenaţi! pozitiv Imperativ tu nu desena! voi nu desenaţi! negativ ............................................................... Infinitiv a desena Prezent Infinitiv a fi desenat Perfect ............................................................... Participiul desenat ............................................................... Gerunziul desenând ............................................................... Supin

de desenat

II Diateza pasivă Indicativ Prezent

eu sunt desenat (-ă)

noi suntem desenaţi (-te)

tu eşti desenat (-ă)

voi sunteţi desenaţi (-te)

el, ea este desenat (-ă) Indicativ Imperfect Indicativ Perfect simplu Indicativ Perfect compus Indicativ Mai mult ca perfect Indicativ Viitor

eu eram desenat (-ă)

noi eram desenaţi (-te)

tu erai desenat (-ă)

voi eraţi desenaţi (-te)

el, ea era desenat (-ă)

ei, ele erau desenaţi (-te)

eu fui desenat (-ă)

noi furăm desenaţi (-te)

tu fuşi desenat (-ă)

voi furăţi desenaţi (-te)

el, ea fu desenat (-ă)

ei, ele fură desenaţi (-te)

eu am fost desenat (-ă)

noi am fost desenaţi (-te)

tu ai fost desenat (-ă)

voi aţi fost desenaţi (-te)

el, ea a fost desenat (-ă)

ei, ele au fost desenaţi (-te)

eu fusesem desenat (-ă)

noi fuseserăm desenaţi (-te)

tu fuseseşi desenat (-ă)

voi fuseserăţi desenaţi (-te)

el, ea fusese desenat (-ă)

ei, ele fuseseră desenaţi (-te)

eu voi fi desenat (-ă)

noi vom fi desenaţi (-te)

tu vei fi desenat (-ă)

voi veţi fi desenaţi (-te)

el, ea va fi desenat (-ă)

ei, ele vor fi desenaţi (-te)

113

15 Mova VI Ro

ei, ele sunt desenaţi (-te)

............................................................... eu să fiu desenat (-ă) noi să fim desenaţi (-te) Conjunctiv tu să fii desenat (-ă) voi să fiţi desenaţi (-te) Prezent el, ea să fie desenat (-ă) ei, ele să fie desenaţi (-te) Conjunctiv Perfect

eu să fi fost desenat (-ă)

noi să fi fost desenaţi (-te)

tu să fi fost desenat (-ă)

voi să fi fost desenaţi (-te)

el, ea să fi fost desenat (-ă) ei, ele să fi fost desenaţi (-te) ............................................................... eu aş fi desenat (-ă) noi am fi desenaţi (-te) Condiţional optativ Prezent

tu ai fi desenat (-ă)

voi aţi fi desenaţi (-te)

el, ea ar fi desenat (-ă)

ei, ele ar fi desenaţi (-te)

eu aş fi fost desenat (-ă) noi am fi fost desenaţi (-te) Condiţional optativ tu ai fi fost desenat (-ă) voi aţi fi fost desenaţi (-te) Perfect el, ea ar fi fost desenat (-ă) ei, ele ar fi fost desenaţi (-te) ............................................................... Imperativ tu fii desenat! voi fiţi desenaţi! pozitiv Imperativ tu nu fi desenat! voi nu fiţi desenaţi! negativ ............................................................... Infinitiv a fi desenat Prezent Infinitiv a fi fost desenat Perfect ............................................................... Gerunziul

fiind desenat (-ă)

fiind desenaţi (-te)

III Diateza reflexivă Indicativ Prezent

eu mă desenez

noi ne desenăm

tu te desenezi

voi vă desenaţi

el, ea se desenează Indicativ Imperfect Indicativ Perfect simplu

ei, ele se desenează

eu mă desenam

noi ne desenam

tu te desenai

voi vă desenaţi

el, ea se desena

ei, ele se desenau

eu mă desenai

noi ne desenarăm

tu te desenaşi

voi vă desenarăţi

el, ea se desenă

ei, ele se desenară

114

Indicativ Perfect compus Indicativ Mai mult ca perfect Indicativ Viitor

eu m-am desenat

noi ne-am desenat

tu te-ai desenat

voi v-aţi desenat

el, ea s-a desenat

ei, ele s-au desenat

eu mă desenasem

noi ne desenaserăm

tu te desenaseşi

voi vă desenaserăţi

el, ea se desenase

ei, ele se desenaseră

eu mă voi desena

noi ne vom desena

tu te vei desena

voi vă veţi desena

el, ea se va desena ei, ele se vor desena ............................................................... eu să mă desenez noi să ne desenăm Conjunctiv tu să te desenezi voi să vă desenaţi Prezent el, ea să se deseneze ei, ele să se deseneze Conjunctiv Perfect

eu să mă fi desenat

noi să ne fi desenat

tu să te fi desenat

voi să vă fi desenat

el, ea să se fi desenat ei, ele să se fi desenat ............................................................... eu m-aş desena noi ne-am desena Condiţional optativ Prezent

tu te-ai desena

voi v-aţi desena

el, ea s-ar desena

ei, ele s-ar desena

eu m-aş fi desenat noi ne-am fi desenat Condiţional optativ tu te-ai fi desenat voi v-aţi fi desenat Perfect el, ea s-ar fi desenat ei, ele s-ar fi desenat ............................................................... Imperativ tu desenează-te! voi desenaţi-vă! pozitiv Imperativ tu nu te desena! voi nu vă desenaţi! negativ ............................................................... Infinitiv a se desena Prezent Infinitiv a se fi desenat Perfect ............................................................... Gerunziul

desenându-se

115

§ 21. Verbele active pronominale 190. Prezintă oral imaginea de mai jos, folosind cât mai multe forme verbale însoţite de pronume personale sau reflexive.

191. Care este diferenţa între formele verbale evidenţiate?

• Cătălin povesteşte cu mare entuziasm despre vacanţa pe care a petrecut-o în munţi. • Bunicul îşi povesteşte cu melancolie amintirile din tinereţe. Află!

Verbele active pronominale sunt numai verbele tranzitive, însoţite de pronume reflexive cu funcţie sintactică independentă de cea a verbului. Aceste pronume reflexive pot fi dublate ca sens cu alte forme de pronume reflexive de întărire, posesive, personale. Exemplu: Îşi spune adesea amarul. (sieşi) Ne pregătim de plecare la mare. (pe noi înşine) Mi-am luat geanta. (mea) Nu confunda verbele active pronominale cu verbele reflexive.

116

192. Completează spaţiile libere cu formele pronominale potrivite. persoana I singular

Eu

-am îndreptat atenţia spre fereastră.

persoana a II-a singular

Tu

-ai îndreptat atenţia spre fereastră.

persoana a III-a singular

El (ea)

persoana I plural

Noi

-am îndreptat atenţia spre fereastră.

persoana a II-a plural

Voi

-aţi îndreptat atenţia spre fereastră.

persoana a III-a plural

Ei (ele)

-a îndreptat atenţia spre fereastră

-au îndreptat atenţia spre fereastră.

193. Identifică în textele de mai jos verbele active pronominale. Care sunt verbele la diateza reflexivă şi prin ce se deosebesc de cele active pronominale?

Bine, dragul tatei, alege-ţi un cal din herghelie, ia-ţi banii... şi mergi cu bine, fătul meu.

I. Creangă ...............................................................

Într-o primăvară, o prepeliţă aproape moartă de oboseală s-a lăsat din zbor într-un lan verde de grâu, la marginea unui lăstar. După ce s-a odihnit vreo câteva zile, a început să adune beţigaşe, foi uscate, paie şi fire de fân şi şi-a făcut un cuib pe un moşoroi de pământ, mai sus, ca să nu i-l înece ploile. I. Al. Brătescu-Voineşti Observă

Când pronumele reflexive care-l însoţesc sunt în acuzativ şi nu au funcţie sintactică verbul este reflexiv intranzitiv. Exemplu: Mă pornesc la lucru. Te temi de doctor.

Când pronumele reflexiv care-l însoţesc sunt în dativ şi au funcţie sintactică (de complement indirect sau de atribut), verbul este reflexiv tranzitiv. Exemplu: Îşi îndeplineşte temele. Vă pregătiţi biletele.

117

Comunicare. Ocrotirea mediului înconjurător

118

“Civilizatia adevărată a unui popor consistă nu în adoptarea cu deridicata de legi, instituţii, etichete, haine străine. Ea consistă în dezvoltarea naturală, organică a propriilor puteri, a propriilor facultăţi ale sale”. M. Eminescu

Atenţie

Natura îşi are legile ei care trebuie respectate cu sfinţenie. A i le încălca, înseamnă a profana puritatea constituirii acestora încă de la începutul începuturilor. Existenţa planetei noastre este ameninţată de tot felul de fenomene specifice civilizaţiei moderne care, în înaintarea ei către progres, rămâne indiferentă la urmările cuceririlor ştiinţei şi tehnicii moderne. În ultimii ani s-a demonstrat că dezvoltarea societăţii nu mai poate fi concepută fără protecţia mediului, devenind, pe zi ce trece, una dintre problemele majore cu care se confruntă omenirea. 194. Alcătuieşte o compunere raţionament cu tema: “Ocrotirea mediului înconjurător”. Foloseşte observaţiile proprii şi ţine cont de următoarele indicaţii.

1

Preocupările pentru protecţia mediului natural s-au făcut resimţite încă de la sfârşitul secolului al XIX lea, când s-a trecut de la admirare pasivă a frumuseţilor naturii la protejarea ei şi la prevenirea exploatării abuzive a bogăţiilor naturale.

2

Fără ocrotirea mediului înconjurător, nu se poate asigura dezvoltarea durabilă.

3

Una dintre cele mai grave probleme este poluarea atmosferică, ea având consecinţe multiple.

4

Fiecare dintre noi trebuie să contribuie la păstrarea unui mediu înconjurător propice vieţii. Reţine

Monoxidul de carbon (CO) este un gaz incolor şi inodor format prin arderea incompletă a combustibililor bogaţi în carbon, precum cărbunele şi ţiţeiul. În concentraţii mari, acesta cauzează anual moartea a mii de oameni, iar în concentraţii mai mici, ca în atmosfera metropolelor, el agravează deficienţele cardiace şi alte maladii.

119

15+ Mova VI Ro

195. Priveşte imaginile de mai jos şi alcătuieşte un dialog pe tema “Cum poate omul ajuta la păstrarea resurselor naturale?”.

1

|

120

§ 22. Verbele personale şi verbele impersonale 196. Care este diferenţa dintre verbele evidenţiate din textele de mai jos? Care dintre aceste verbe au forme pentru toate persoanele?

Numai la bunelul e forfotă în ogradă şi ninge aşa trist la bunelul... În casă se aprind şi se sting lumânări. Mahalagii, cu feţele încruntate, dau din mâini să nu-i îngroape omătul: până fac o cărare ici, fulgii o astupă pe cea de dincolo. S. Vangheli

Reţine

6

|

Verbele personale indică persoana ce face acţiunea. Ele au forme pentru toate persoanele, atât la singular, cât şi la plural. Exemplu: Frunzele se desprindeau de pe ramurile uscate. Norul negru apăsa greu asupra satului. Nopţile de iarnă sunt lungi şi geroase.

Verbele la care nu se poate identifica o persoană care să săvârşească acţiunea se numesc verbe impersonale. Ele au forme numai pentru persoana a III-a, de aceea se numesc impersonale prin conţinut şi unipersonale prin formă. Exemplu: Afară tună şi fulgeră. Ninge şi viscoleşte zi şi noapte.

Cu valoare impersonală pot fi folosite mai multe categorii de verbe: 1

Verbe care exprimă fenomene ale naturii: a ploua, a ninge, a se împrimăvăra, a se însera etc. Exemplu: Cerul s-a înnorat în câteva clipe.

2

Verbe care de obicei sunt personale, dar care în anumite contexte nu exprimă o acţiune ce se poate atribui unei anumite persoane gramaticale şi se folosesc doar la persoana a III-a (de obicei însoţite de pronume reflexiv): se zice, se povesteşte, se aude, se crede, se pare, se întâmplă etc. Exemplu: În ziare se scrie despre manifestările pe care le vom organiza.

3

Verbe care exprimă acţiuni ce se pot atribui doar persoanei a III-a (persoana despre care se vorbeşte): a lătra, a măcăi, a cotcodăci, a mieuna etc. Exemplu: Azorel lătra la străinul de la poartă.

121

16 Mova VI Ro

197. Găseşte în exemplele date verbele impersonale.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară V. Alecsandri ...............................................................

Pe-aici când plouă, plouă, nu se încurcă. G. Topârceanu Observă

Unipersonale sunt şi verbele a durea, a păsa. Exemplu: Mă doare capul. Nu-mi pasă ce va fi acum.

198. Observă ce forme are verbul a trebui la modul indicativ, prezent şi imperfect. Alcătuieşte oral enunţuri în care aceste forme să se asocieze cu alte verbe.

Prezent

eu trebuie

noi trebuie

tu trebuie

voi trebuie

el, ea trebuie ei, ele trebuie ............................................................... eu trebuia noi trebuia Imperfect

tu trebuia

voi trebuia

el, ea trebuia

ei, ele trabuia

199. Citeşte textele date şi selectează în două coloniţe verbele personale şi pe cele impersonale.

Venind mai încoace, Doamne, am văzut o mulţime de pomi mari cu poame frumoase şi printre ei tot soiul de semănături, dar în pomi erau niscari păsări urâte şi zburlite, şi ţipau cât le lua gura: “Rău am văzut, rău vedem, şi încă şi mai rău vom vedea, că murim de foame!” – Noa, fătul meu, aceia sunt zgârciţii, care au tot ce le trebuie, dar nu numai că nu dau lipsiţilor ceva de pomană, dar nici ei nu mănâncă să să sature, şi trag şi plata lucrătorilor; pe astă lume de foame o să se vaiete! Mai văzut-ai ceva în călătoria ta? – Mai, Doamne, am văzut un tufiş, şi în el numai unde şi unde câte o alună, dar acolo erau mii de păsărele ciripind şi cântând: “Bine am văzut, bine vedem şi bine vom vedea, că nimic nu ne lipseşte!” Basme populare

122

§ 23. Funcţia sintactică a verbului 200. Citeşte următorul text şi grupează verbele în tabelul dat. verbe la moduri personale (predicative)

verbe la moduri nepersonale (nepredicative)

Când părăsirăm mestecănişul spre a intra în sat, înnoptase de tot, şi frigul se făcuse simţitor. Luna plutea slobodă în depărtările umbroase ale spaţiului deşert, împrejmuindu-şi chipu-i mort şi palid cu o fantastică ramă de întuneric şi lumină. Înaintea noastră, lungă, largă şi pleşuvă, se întindea Ţeştina ca un luciu de apă, încremenit sub o reţea de umbră; ai fi zis că o iarnă prea timpurie aruncase un giulgiu de brumă peste umerii goi şi pustii ai Ţeştinei! Sub razele piezişe ale lunii, umbrele înalte ale ierburilor închipuiau figuri întunecoase şi nemăsurat de lungi pe întinderea sură a câmpiilor; iar vântul uşor, clătinând alene aceste ierburi, pricinuiau un joc fantastic de umbre bizare. C. Hogaş

Reţine

Atunci când este la un mod predicativ verbul îndeplineşte funcţia sintactică de predicat (singur sau însoţit de alte părţi de vorbire): Exemplu: Mihai a plecat mai devreme la magazin.

În limba română verbele la moduri nepersonale nu pot fi predicate, dar pot îndeplini alte funcţii sintactice: • subiect (indică numele acţiunii la care se face referire prin intermediul predicatului) Exemplu: A proteja natura este datoria noastră.

• atribut (însoţeşte un substantiv sau o altă parte de vorbire cu valoare substantivală) Exemplu: A înaintat propunerea de a pleca la munte.

• complement (determină un verb la un mod predicativ care îndeplineşte funcţia sintactică de predicat) Exemplu: A muncit mult spre a rezolva problema dată.

• nume predicativ (formează împreună cu un verb copulativ predicatul nominal al unei propoziţii) Exemplu: Dorinţa sa este de a participa la concurs.

123

201. Precizează funcţia sintactică a verbelor evidenţiate din următoarele texte. Precizează la ce mod este fiecare dintre ele.

Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură, Prevestind un soare dulce cu lumină şi căldură. În curând şi el apare pe-orizontul aurit, Sorbind roua dimineţii de pe câmpul înverzit. V. Alecsandri ...............................................................

Peste iarnă, mama iar s-a pus pe capul tatei să mă deie undeva la şcoală. Dar tata spunea că nu mai are bani de dat pentru mine. Când a mai auzit mama şi asta s-a făcut foc.

I. Creangă ...............................................................

După ce ne-am aşezat noi, cum a plecat bunicul, ne-am dus a doua zi la şcoală; şi, văzând profesorul că purtăm plete, a poruncit unuia dintre şcolari să ne tundă. Când am auzit noi una ca asta, am început a plânge cu zece rânduri de lacrimi şi a ne ruga de toţi dumnezeii să nu ne sluţească. Dar ţi-ai găsit! După ce ne-a tuns chilug, ne-a pus în rând cu ceilalţi şcolari şi ne-a dat de învăţat, după puterea noastră. I. Creangă

202. Analizează verbele din textul de mai jos după modelul dat. Model: a fost un om – predicat nominal exprimat prin verbul copulativ a fi (personal, intranzitiv; modul indicativ, timpul perfect compus, persoana a III-a, numărul singular, diateza activă) şi numele predicativ om (substantiv simplu, comun, cazul nominativ, genul masculin, numărul singular, nearticulat)

Domnu' nostru a fost un om deosebit. Îi scânteiau privirile şi era şi el mişcat când ne spunea despre mărirea strămoşilor. Când făcea un semn cu mâna, aşa, într-o parte, parcă ridica o perdea de pe trecut şi eu vedeam tot ce spunea glasul lui... Pe sub tavanul scund al clasei treceau eroii altor vremuri în cununile lor de neguri. Într-o seară ne-am strâns la şcoală la împletit panere. Şedeam în cerdac la Domnu' şi unul spunea o poveste şi, departe, spre Siret abia se auzea un fluier. Umbrele înserării ne învăluiră, povestitorul tăcu şi noi rămaserăm fără vorbe, cu Domnu' în mijlocul nostru, ascultând adierea depărtată a cavalului. M. Sadoveanu

124

§ 24. Pronunţarea şi scrierea corectă a verbelor 203. Explică folosirea cratimei în îmbinările de cuvinte evidenţiate.

Du-te, fetiţa tatei, şi şterge-l pe tâlhar la ochi şi spune-i să nu mai plângă degeaba: e prea târziu. Uite, ţine batista mea. Suflă-i năsucul borcănat. Mai suflă-i-l o dată. Aşa. A zis ceva? Ce-a zis? A! Vrei tu să-l iert? Crezi tu că poţi să-l iert?

T. Arghezi Atenţie

Verbul se poate asocia cu forme neaccentuate ale pronumelor (personale sau reflexive), caz în care se foloseşte cratima: 1

Împreună cu pronumele personale sau reflexive neaccentuate, verbul auxiliar al perfectului compus formează silabă, iar elementele componente se scriu prin cratimă. Exemplu: l-am întâlnit, te-am văzut, ţi-am transmis. Pronumele neaccentuat o apare numai postpus: am căutat-o.

2

Conjuncţia să din structura verbelor la conjunctiv formează silabă cu: • un pronume neaccentuat la acuzativ; Exemplu: să-l sprijin, să-i întreb, s-o ajut;

• un pronume neaccentuat la dativ. Exemplu: să-mi ajuţi, să-i chemi, să-i trimiţi. De asemenea, formează silabă două pronume neaccentuate, primul la dativ, al doilea la acuzativ, aflate între conjuncţie şi verb: să mi-i aduci, să ţi-l dau etc.

3

Pronumele personale sau reflexive neaccentuate formează silabă cu verbul auxiliar al modului condiţional-optativ: Exemplu: l-aş chema, te-aş întâlni, s-ar duce. La forma negativă, auxiliarul condiţional-optativului alcătuieşte silabă comună cu adverbul nu prin pierderea vocalei -u , care se întâlneşte cu vocala a de la începutul verbului auxiliar: n-aş merge, n-ai merge, n-ar merge, n-am merge.

125

4

La imperativ, verbele pot fi urmate de unul-două pronume neaccentuate legate prin cratimă. • verbul poate fi urmat de un pronume neaccentuat în acuzativ sau în dativ; Exemplu: cheamă-l!, anunţă-ne!, priveşte-o!

• verbul poate fi urmat de două pronume neaccentuate. Exemplu: lasă-mi-o!; transmite-mi-le!, adună-ţi-i!

5

Pronumele neaccentuate -mi , -ţi , -l , -i , -şi formează silabă cu prepoziţia a din structura infinitivului. Exemplu: a-şi aminti, a-l chema, a-i vedea, a-mi transmite, a-ţi plăcea.

6

Verbele la gerunziu pot fi însoţite de pronume personale sau reflexive neaccentuate. Pentru ca pronumele să se rostească împreună cu verbul, acesta din urmă primeşte la sfârşit vocala -u. Ea nu se adaugă dacă gerunziul este urmat de vocala o . Cele două părţi de vorbire se leagă prin cratimă Exemplu: dăruindu-i, citindu-le, amintindu-şi, pregătindu-ţi-se, pregătindu-i-se.

204. Scrie după dictare textul şi subliniază grupurile de cuvinte legate prin cratimă care conţin forme verbale.

Dar pe mine ce m-atrage? Dar pe mine ce mă-ncântă? E Ileana Cosânzeana! În cosiţă floarea-i cântă! V. Alecsandri ...............................................................

Când vine o sărbătoare şi masa e gata, şi paharele îs pline, dar petrecerea nu începe, asta înseamnă că îl aşteaptă pe bunelul. – De-i-ar domnul zile multe, spun mesenii, făcându-i loc în capul mesei. Când plânge un copil şi nimeni nu se grăbeşte să-l mângâie, când prinde a se veştezi iarba colbăită pe marginea drumului, iar de ploaie nici pomeneală, când frig ţi se face pe suflet şi lehamete ţi-i de toate cele, atunci răsare-n calea ta bunelul, aşa încât până la urmă vei spune şi tu: – De-i-ar domnul zile multe. I. Druţă

126

§ 25. Locuţiunea verbală 205. Găseşte câte un echivalent verbal pentru îmbinările stabile de mai jos. a tăia frunze la câini a bate ţara în lung şi în lat a o lua la goană a bate apa în piuă a ajunge la sapă de lemn a bate câmpii Reţine

Locuţiunile verbale sunt grupuri de cuvinte care au la bază un verb şi care, luate împreună, au sens unitar, echivalent cu al verbului corespunzător. Celelalte părţi de vorbire care intră în structura locuţiunii verbale nu mai au sens de sine stătător, ci contribuie la realizarea sensului unitar al locuţiunii. Printre cele mai frecvente verbe care intră în componenţa locuţiunilor verbale se numără: a fi

pe plac, de acord, de-o seamă, de cuvânt, de înţeles;

a da

în primire, în vileag, de necaz, în gârlă, pe faţă;

a lua

în primire, în evidenţă, în seamă, în râs, în bătaie de joc, peste picior;

a face

pe grozavul, pe plac, de râs, pe prostul, pe nebunul, cale sănătoasă, necazuri;

a sta

pe gânduri, de veghe, degeaba, la îndoială, pe jar, la pândă, în coadă;

a trece

cu vederea, în nefiinţă, în zbor, în grabă, neobservat.

Funcţiile sintactice ale locuţiunilor sunt aceleaşi ca şi ale verbului corespunzător.

206. Selectează locuţiunile verbale din următoarele texte. Indică funcţia lor sintactică şi exhivalentul lor verbal.

Cum i-o dau în mână, javra dracului se face a şi-i dezlegă atunci frumuşel aţa de la picior, apoi sus, zicând: “Iaca poznă, c-am scăpat-o!” Pupăza, gheană şi, după ce se mai odihneşte puţin, îşi ia 127

16+ Mova VI Ro

o căuta de ouă, mi-o aruncă în zbârr! pe-o duapoi drumul în

zbor spre Humuleşti şi mă lasă mare şi devreme cu lacrimile pe obraz, uitându-mă după dânsa! Eu atunci, haţ! de sumanul moşneagului, să-mi plătească pasărea... – Ce gândeşti dumneata, moşule? Te joci cu marfa omului? Dacă nu ţi-a fost de cumpărat, la ce i-ai dat drumul? Că nu scapi nici cu giunca asta de mine, înţeles-ai? Nu-ţi pare lucru de şagă? Şi mă băgam în ochii moşneagului, şi făceam un tărăboi, de se strânse lumea ca la comedie împrejurul nostru; dă, iarmaroc nu era!? I. Creangă 1

|

...............................................................

– D-apoi îngăduieşte puţin, măi babă, că nu-i numai atâta, că, de ce-am auzit eu, mi s-a suit părul în vârful capului. Şi când ţi-oi spune până la sfârşit, cred că ţi s-a încrâncena şi ţie carnea pe tine. – Da’ de ce, moşnege? Vai de mine! – D-apoi, iaca de ce, măi babă, ascultă: Împăratul a dat de ştire, prin crainicii săi, în toată lumea, că oricine s-a afla să-i facă, de la casa aceluia şi până la curţile împărăteşti, un pod de aur pardosit cu pietre scumpe şi fel de fel de copaci, aceluia îi dă fata; ba cică-i mai dă şi jumătate din împărăţia lui. Iară cine s-a bizui să vină ca s-o ceară de nevastă şi n-a izbuti să facă podul, aceluia pe loc îi şi taie capul. Şi cică până acum o mulţime de feciori de crai şi de împăraţi, au venit, şi nici unul din ei n-a făcut nici o ispravă. I. Creangă 207. Cum îţi explici frecvenţa ridicată a locuţiunilor în textele lui I. Creangă?

128

7

|

§ 26. Valoarea stilistică a verbelor

208. Citeşte textul de mai jos. Înlocuieşte verbele evidenţiate cu forme de indicativ prezent. Ce modificări se produc?

A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar povesti; de când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele; de când se băteau urşii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrăţindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier şi s-arunca în slava cerului de ne aducea poveşti; De când se scria musca pe părete. Mai mincinos cine nu crede. A fost odată un împărat şi se numea împăratul Roşu. El era mâhnit că în zilele lui nişte zmei furaseră soarele şi luna de pe cer. Basme populare Reţine

Verbul la timpul prezent este folosit pentru a reda acţiuni care se petrec într-un timp nedeterminat (într-o operă literară), dar care sunt aduse în faţa cititorului într-un ritm dinamic (prezent dramatic) sau pentru a reda acţiuni care s-au petrecut în trecut (prezent istoric). 1

prezentul dramatic “Şi cu sabia scoasă, începe să atace straşnic tot ce întâlneşte în cale. În momentul acesta, jupâneasa... intră cu tava, aducând dulceaţă şi cafele. Cum o vede, maiorul se opreşte o clipă...” (I. L. Caragiale)

2

prezentul istoric “El (Mihai Viteazul) smulge atunci o secure ostăşească de la un soldat, se aruncă în coloana vrăjmaşă ce-l ameninţă mai de-aproape, doboară pe tot ce se încearcă a-i sta împotrivă, ajunge pe Caraiman-Paşa, îi zboară capul, izbeşte şi alte capete de vrăjmaşi şi... se întoarce la ai săi plin de trofee şi fără a fi rănit”. (N. Bălcescu)

209. Citeşte următoarele versuri şi explică frecvenţa ridicată a verbelor.

Vântul răcoreşte fruntea lor udată Şi mânia dulce sufletul le-mbată. Ei se bat în spade – spadele se frâng; Şi se iau în braţe – se smucesc, se strâng. D. Bolintineanu

129

17 Mova VI Ro

210. La ce timp sunt verbele din următorul text? Care este rolul lor stilistic?

Se învoiră şi peste câteva zile şi plecă, după ce puse la cale tot ce găsi că e bine să facă, ca să scape cu faţa curată. Greuceanu luă cu dânsul şi pe fratele său şi merse, merse, merse cale lungă depărtată, până ce ajunse la faurul pământului, cu care era frate de cruce. Acest faur, fiind cel mai meşter de pe pământ, era şi năzdrăvan. Aici se opriră şi poposiră. Trei zile şi trei nopţi au stat închişi, într-o cămară, Greuceanu cu faurul pământului şi se sfătuiră. Şi după ce se odihniră câteva zile şi mai plănuiră ce era de făcut, Greuceanu şi fratele său o luară la drum. Basme populare

Reţine

În literatura populară, în special în basme, verbele la timpul trecut au rolul de a-l transpune pe cititor într-o lume fantastică, total diferită de lumea reală. Perfectul compus şi imperfectul sunt predominante în partea introductivă a oricărui basm. Ele vor fi înlocuite treptat de verbe la perfect simplu, acesta fiind considerat un timp verbal narativ. Perfectul simplu are funcţia de a transmite în mod coerent o multitudine de acţiuni care se succed cu foarte mare rapiditate.

211. Ce efect se obţine prin repetarea verbului evidenţiat?

“Mircea însuşi mână-n luptă vijelia-ngrozitoare Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare...” M. Eminescu Observă

Repetiţia verbului subliniază fie durata acţiunii în timp, fie ritmul intens, repeziciunea cu care se derulează acţiunea. Greuceanu luă cu dânsul şi pe fratele său şi merse, merse, merse cale lungă depărtată. (Greuceanu)

O acţiune de durată se poate exprima şi cu ajutorul verbelor la modul gerunziul. Şi mergând înainte, cale de nu ştiu câte zile, dete de palaturile lui Verde împărat. (Aleodor Împărat)

130

Reţine

În mod frecvent verbele contribuie la realizarea unor figuri de stil: 1

personificarea “Cam pe la jumătatea acestui drum, deodată munţii se dau la o parte să facă loc unei lunci vesele... ce se deschide la poalele codrilor.” (Al. Vlahuţă) De ce n-ar plânge florile sau nu s-ar bucura şi ele cu lacrimi de rouă. (C. Hogaş)

2

metafora Era tăcut, îi ardeau ochii, dar părea foarte liniştit. (M. Sadoveanu) Dar ştii că m-ai ars... zise părintele Duhu, luându-şi tălpăşiţa foarte mânios. (I. Creangă) Cioplind mereu la versuri Făcut-am ca să plângă pe cine mă citea? (Al. Macedonski)

212. Identifică metaforele din următoarele texte şi precizează sensurile cu care este folosit verbul a zugrăvi .

Al ei chip se zugrăveşte plin şi alb: cu ochiu-l măsuri Prin uşoara-nvineţire a subţirilor mătăsuri. M. Eminescu ...............................................................

Îi intrase în suflet o spaimă care-l tortura necontenit şi-i zugrăvea toate primejdiile în nişte culori atât de sumbre, că pretutindeni vedea numai stafii. L. Rebreanu

Atenţie

Verbele onomatopeice sunt verbele care imită sunete sau zgomote din natură. Ele au rolul de a amplifica sugestia auditivă a imaginii literare. “...Ei aud cu urechea toată acea nenumărată lume de insecte ce se strecoară prin ierburi, ţiuind, scârţâind, şuierând...” (Al. Odobescu)

213. Caută în textele literare exemple de folosire a verbelor onomatopeice. Explică sensul lor.

131

Comunicare. Soarele şi luna 214. Aminteşte-ţi caracteristicile distinctive ale soarelui şi ale lunii în legenda populară “Soarele şi luna”. Completează-le cu cele din textul dat şi ordonează-le în tabelul de mai jos. soarele luna

Soarele – principiu unic independent, masculin, Yang, activ, patern sau fratern, de foc (deci fierbinte), luminează direct, fiind şi izvorul căldurii şi vieţii “ochiul zilei”; deseori distrugător (prin secetă); emblemă a Arborelui Lumii/ Vieţii identificat cu raza solară; Apollo, zeul solar şi iniţiator, are, ca săgeată, raza de soare. Luna – principiu feminin, Yin, pasiv, dependent, matern (sau suroral); luminează indirect, reflectând lumina solară; apă (deci rece); “ochiul nopţii”; de argint; spre deosebire de Soare, în ciclul ei de 28 de zile cu patru faze, în trei nopţi Luna e ca moartă, dispare (pentru a putea reapărea iar şi iar): “Se rotunjeşte, se subţie/ Şi-atât de-ncet se poartă,/ Că de e moartă, pare vie/ Şi vie pare moartă”. Pentru Eminescu, Luna, o “frumoasă fără corp”, cum spune basmul din care s-a inspirat pentru poemul său cosmogonic “Luceafărul,” e “regina/crăiasa nopţii”, atât de prezentă în poezia sa romantică; de altfel, îşi dorise ca titlul cărţii lui de poezii să fie “Lumină de lună”. La Lucian Blaga, intensitatea liniştii e redată tot lunar: “Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud/ Cum se izbesc de geamuri razele de lună”. după Carolina Ilica

215. Citeşte versurile şi observă cum sunt caracterizate cele două astre.

“Cel mai mare pictor e Soarele Zugrăvind, zi-lumină-n culori. Cea mai mare poetă e Luna – Când nouă, când plină, Când groasă, când iarăşi subţire, virgină – Cu capul în nori.” Carolina Ilica 216. Caută şi alte fragmente literare în care sunt descrise cele două astre. 217. Alcătuieşte o compunere-raţionament cu caracter polemic.

132

Comunicare.

133

§ 27. Evaluarea cunoştinţelor Test I 1. Câte conjugări are verbul?

a o conjugare; b două conjugări; c patru conjugări. 2. Conjugarea a II-a are terminaţia:

a -a b -ea c -i/-î 3. Verbul a înţelege este de conjugarea:

a a II-a b a III-a c a IV-a 4. Categoriile gramaticale ale verbului sunt:

a timpul, persoana şi numărul; b timpul, persoana şi modul; c diateza, modul, timpul, persoana, numărul. 5. Modurile personale din limba română sunt:

a indicativ, infinitiv, imperativ, conjunctiv; b infinitiv, conjunctiv, condiţional-optativ, imperativ; c indicativ, condiţional-optativ, conjunctiv, imperativ. 6. Modurile nepersonale din limba română sunt:

a infinitiv, participiu, gerunziu, supin; b infinitiv, imperativ, perfect, conjunctiv; c supin, gerunziu, infinitiv, indicativ. 7. Modul indicativ exprimă o acţiune:

a reală b ireală c posibilă 134

8. Modul condiţional-optativ exprimă:

a o acţiune reală dar condiţionată; b o acţiune reală, dar a cărei realizare depinde de o condiţie; c o acţiune posibilă. 9. Timpul trecut al indicativului are următoarele forme:

a imperfect, perfect, perfect compus; b imperfect, perfect simplu, viitor, perfect compus; c imperfect, perfect simplu, perfect compus, mai mult ca perfect. 10. Modul conjunctiv se formează cu ajutorul:

a prepoziţiei să; b conjuncţiei să; c verbului auxiliar a avea. 11. Modul imperativ are forme pentru:

a persoana I şi persoana a II-a; b persoana a II; c persoana a III-a. 12. Forma ar fi plecat este la:

a indicativ, prezent; b condiţional-optativ, prezent; c condiţional-optativ, perfect. Test II 1. La ce mod este forma verbală evidenţiată? Băiatul îl asculta zâmbind.

a participiu b gerunziu c supin 2. Verbul evidenţiat este la diateza: În fiecare seară peste pădure se lasă o perdea groasă de ceaţă.

a activă b pasivă c reflexivă 135

17+ Mova VI Ro

3. Diateza pasivă se formează cu ajutorul:

a verbului auxiliar a avea; b verbului auxiliar a fi; c verbului copulativ a fi. 4. Diateza reflexivă se formează cu ajutorul:

a pronumelui personal; b pronumelui demonstrativ; c pronumelui reflexiv. 5. Verbul evidenţiat este: A aranjat cărţile în ordine alfabetică.

a personal, tranzitiv b impersonal, tranzitiv c personal, intranzitiv 6. În exemplul de mai jos verbul a fi are valoare: Din cauza efortului ea era prea obosită ca să mai poată răspunde la telefon.

a copulativă b predicativă c auxiliară 7. În următorul exemplu verbul a avea are valoare: Ieri el a plecat mai devreme decât de obicei.

a auxiliară b predicativă c copulativă 8. În textul de mai jos verbul a fi are următoarea valoare: Melodia aceasta a fost interpretată de un renumit cântăreţ.

a auxiliar care ajută la formarea conjunctivului perfect; b copulativ care ajută la formarea predicatului nominal; c auxiliar care ajută la formarea diatezei pasive. 136

1

|

8

|

9. Verbul evidenţiat are următoarele categorii gramaticale: În frunte păşeau un bătrânel şi o bătrânică cu plete albe şi cu obrajii rumeni. (M. Sadoveanu)

a diateza pasivă, modul indicativ, timpul imperfect, persoana a III-a, singular; b diateza activă, modul indicativ, timpul imperfect, persoana a III-a, plural; c diateza reflexivă, modul indicativ, timpul perfect compus, persoana I, singular. 10. Verbul evidenţiat are următoarele categorii gramaticale: Desigur că se va simţi mai bine cu ai săi. (M. Sadoveanu)

a diateza activă, modul indicativ, timpul viitor, persoana a IIa, singular; b diateza reflexivă, modul indicativ, timpul viitor, persoana a III-a, singular; c diateza reflexivă, modul conjunctiv, timpul viitor, persoana a III-a, singular. 11. Care este sensul locuţiunii verbale “a o lua la sănătoasa”?

a a lipsi b a lenevi c a alerga 12. Expresia “a tăia frunze la câini” este:

a locuţiune verbală; b locuţiune substantivală; c îmbinare liberă de cuvinte.

137

18 Mova VI Ro

Comunicare. Frumuseţea şi măreţia omului Aminteşte-ţi

Una din etapele importante ale elaborării unei compuneri este alcătuirea planului de idei. Ideile principale pot fi redactate fie sub forma unor construcţii fără predicat, fie a unor propoziţii.

218. Alcătuieşte planul simplu de idei al unei compuneri referitoare la modul în care îi ajuţi pe cei din jur (de exemplu, pe cei în vârstă). Reţine

În general, redactarea unei compuneri trebuie să parcurgă anumite etape ale elaborării: 1

pentru început stabileşte cu exactitate scopul pe care îl urmăreşti;

2

culege informaţiile necesare în legătură cu tema propusă;

3

selectează citate din textele literare pe care le poţi folosi în compunerea ta;

4

alcătuieşte un plan de idei (plan simplu sau dezvoltat, în funcţie de dificultatea temei alese);

5

structurează textul conform planului de idei;

6

respectă ordinea logică a ideilor, astfel încât să obţii un text coerent, unitar;

7

citeşte cu atenţie şi corectează textul.

219. Comentează oral proverbele de mai jos.

• Cinstea este cea mai mare avere a omului. • Cinstea se câştigă prin muncă şi prin fapte bune. 220. Cunoşti şi alte proverbe care au ca temă frumuseţea şi măreţia omului? 221. Priveşte imaginile de la pagina următoare şi scrie o compunere pe tema “Cum putem fi de folos celor din jurul nostru”?

138

Comunicare.

139

Adverbul

Îmbogăţeşte-ţi cunoştinţele ...............................................................

În gramatica tradiţională adverbul este considerat parte de vorbire neflexibilă, însă din cauză că unele adverbe au grade de comparaţie, în gramaticile mai noi adverbul este considerat parte de vorbire flexibilă.

140

§ 28. Definirea şi clasificarea adverbelor 222. Descrie imaginea de mai jos folosind cât mai multe cuvinte care să indice locul, timpul şi modul în care se desfăşoară acţiunea.

223. Ce exprimă cuvintele evidenţiate?

Întâia gravă preocupare, după ce ai învăţat să te îndoieşti de ceea ce scrii, este să cauţi perfecţiunea, pe care n-ai s-o ajungi niciodată, dar pe care ai putea să o urmăreşti neîntrerupt. T. Arghezi

141

Află

Adverbul este parte de vorbire neflexibilă care însoţeşte un verb, adjectiv sau alt adverb şi arată felul acţiunii, stării sau însuşirii. Adverbul poate indica o circumstanţă a acţiunii, stării sau însuşirii (împrejurarea în care aceasta are loc sau se realizează). Adverbele nu se declină, nici nu se conjugă, adică nu-şi schimbă forma în vorbire, indiferent de funcţia lor sintactică. 224. Citeşte exemplele date şi precizează valoarea morfologică a cuvintelor evidenţiate.

Se îndrepta repede spre casă. Ieri a întârziat la întâlnirea cu ziariştii. De aceea şi-a cerut scuze. Într-adins nu a plecat la timp în concediu. Va merge totuşi la părinţii săi. A aşezat jos geanta grea. Reţine

După înţelesul lor, adverbele din limba română se clasifică în trei clase importante: 1

de loc: aici, acolo, departe, aproape, împrejur, undeva, deasupra, dedesubt, sus, jos, unde etc.

2

de timp: acum, atunci, astăzi, ieri, târziu, devreme, odată, îndată, când etc.

3

de mod: aşa, astfel, abia, alene, anevoie, bine, negreşit, cum, aievea, degrabă, bătrâneşte, muţeşte etc.

Mai rar pot să apară şi alte tipuri de adverbe: 1

de scop: înadins, dinadins, într-adins, dintr-adins etc.

2

concesive: tot, totuşi etc.

225. Precizează felul adverbelor din textele de mai jos.

Am văzut iarăşi întinse zăvoaie de sălcii cenuşii. Dar Domnu nu s-a dus nicăieri; a rămas acolo pe pământul nostru. În zilele de lucru, bunica-i în casă, bunica-i afară, bunica-i pretutindeni. Ce-a făcut ieri şi alaltăieri face şi azi, va face mâne şi poimâne, până ce vor afla-o odată, în vreun unghier, că nu mai suflă... I. Agârbiceanu

142

226. Explică ortografierea adverbelor din textele de mai jos.

Noua stihie nu seamănă cu nimic şi parcă s-a petrecut într-adevăr o minune totală. De la ivirea luceafărului, de aseară până în zorii zilei de hârtie, culorile toate s-au topit. T. Arghezi

Reţine

După formă, adverbele pot fi: 1

Simple: aşa, bine, doar, cât etc.

2

Compuse: iarăşi, numai, astă-toamnă, numaidecât etc.

Atât adverbele simple cât şi cele compuse pot apărea însoţite de prepoziţii: de când, pe unde, într-acolo.

Unele adverbe compuse se scriu prin cratimă, în timp ce altele s-au sudat de-a lungul timpului, în prezent fiind corectă scrierea lor într-un singur cuvânt.

227. Grupează adverbele din textele de mai jos în tabelul dat. adverbe simple

adverbe compuse

– Bine, îţi dau drumul, numai să-mi spui: de ce voi, veveriţele, sunteţi mereu atât de vesele? Eu întotdeauna mor de plictiseală... L. Tolstoi ...............................................................

Amurgul vineţiu de april Îmi rătăcea prin casă Când frunzele tiptil-tiptil Ca nişte lacrimi de copil Cădeau încet pe masă. O. Goga 228. Citeşte exemplele date şi selectează adverbele simple şi compuse.

Aşadar, pentru a putea rezolva această problemă trebuie să cerem sfatul celor care au mai multă experienţă. A răspuns repede la solicitarea noastră. Astă-toamnă am avut mult lucru în grădină. Mâine va scrie un mesaj pentru prietenii săi. Va veni numaidecât pentru a participa la această manifestare culturală. 143

18+ Mova VI Ro

Reţine

După origine şi modul de formare adverbele sunt: 1

Moştenite din latină sau împrumutate din alte limbi: Exemplu: abia, acum, aşa, aiurea etc.

2

1

Provenite din alte părţi de vorbire şi formate: • prin derivare cu sufix: Exemplu: bătrâneşte, sufleteşte, omeneşte, grabnic etc

• prin schimbarea valorii gramaticale a altor părţi de vorbire: Exemplu: duminica, toamna, seara, noaptea etc.

229. Precizează valoarea morfologică a cuvintelor evidenţiate.

Ce chiot, ce vaiet în toamnă... Şi codrul sălbatec vuieşte – Răsună-n coclauri un bucium, Şi doina mai jalnic porneşte. – Ascultă, tu, bine, iubito, Nu plânge şi nu-ţi fie teamă – Ascultă cum greu, din adâncuri, Pământul la dânsul ne cheamă... G. Bacovia Atenţie

Nu confunda adverbele cu alte părţi de vorbire. În limba română unele cuvinte pot avea diferite valori, în funcţie de contextul în care apar. A aşezat bagajul greu lângă uşă.

adjectiv, arată caracteristica unui obiect

Respira greu din cauza efortului pe care îl făcuse.

adverb, arată caracteristica unei acţiuni

A lăsat tot greul pe seama altora.

substantiv, poate primi articol

230. Alcătuieşte două enunţuri în care, prin conversiune, adjectivul slab să devină adverb şi substantiv.

144

|

9

|

231. Alcătuieşte enunţuri în care cuvintele date să aibă diverse valori morfologice.

Vară, uşor, încet, rapid, liniştit, calm. 232. Care dintre cuvintele evidenţiate sunt adverbe?

Pe muşchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos, lângă iedul ei. Acesta şi-a întins capul cu botul mic, catifelat şi umed, pe spatele mamei lui, şi, cu ochii închişi, se lasă dezmierdat. Căprioara îl linge, şi limba ei subţire culcă uşor blana moale, mătăsoasă a iedului. E. Gârleanu

233. Alcătuieşte enunţuri în care cuvintele gros şi moale să aibă altă valoare morfologică decât în textul de mai sus. 234. Subliniază adverbele şi cuvintele pe care acestea le determină. Scrie în două coloniţe adverbele propriu-zise şi adverbele provenite din alte părţi de vorbire.

Deodată se trezi. Afară răsunau paşi pe trepte, în coridor... Sări în mijlocul odăiţei şi rămase pironit acolo...

L. Rebreanu ...............................................................

Ici era o pasăre fantastică, dincolo era capul straniu al unui uriaş... Era tăcere pretutindeni... Şi deodată un arc sângeros de lumină crescu în răsărit. M. Sadoveanu ...............................................................

Metalul vibra departe în noapte, aspru, plângător, melancolic, ca şi când ar ţipa uriaşe păsări de noapte prin văzduh. I. Agârbiceanu 235. Citeşte proverbele şi precizează felul adverbelor din structura lor.

Ulciorul nu merge des la apă. Vorba bună mult adună, vorba dulce mult aduce. Pisica blândă zgârâie rău. 236. Foloseşte adverbe de loc, de mod şi de timp în expunerea orală a unui film. Îmbogăţeşte-ţi cunoştinţele ...............................................................

Adverbele de mod se pot clasifica la rândul lor în mai multe categorii, în funcţie de ceea ce exprimă: cantitatea (mult, puţin), intensitatea acţiunii (repede, încet) etc. 145

19 Mova VI Ro

§ 29. Formarea adverbelor în limba română 237. Identifică adverbele din textele de mai jos şi analizează originea şi structura lor după modelul dat. Model: dimineaţa – adverb provenit prin conversie din substantiv.

Încet-încet puful de pe ei s-a schimbat în fulgi şi în pene, şi cu ajutorul mamei lor au început să zboare. Lecţiile de zbor se făceau dimineaţa spre răsăritul soarelui, când se îngâna ziua cu noaptea, şi seara în amurg. (I. Al. Brătescu-Voineşti) ...............................................................

La aceste vorbe, mulţi dintre boieri s-au simţit atinşi; cel cu pricina a rămas ca opărit. Iar colonelul Alexandru Cuza a dat mâna prieteneşte cu moş Ion Roată. (I. Creangă) Reţine

În limba română adverbele se pot forma prin: 1

derivare cu sufixe din: • substantive: săptămânal, orbeşte, pieptiş; • adjective: vitejeşte; • verb: a târî-târâş, a urî-urât, a munci-muncit; Exemplu: scris frumos (adjectiv), scrie frumos (adverb)

2

schimbarea valorii gramaticale (conversie) • din substantive articulate: ziua, noaptea, iarna, toamna, sâmbăta, dimineaţa, duminica, lunea; Exemplu: Toamna este anotimpul belşugului. (toamna – substantiv, subiect) Toamna se numără bobocii. (toamna – adverb, complement)

• din substantive nearticulate care însoţesc şi determină verbe: ore, zile, săptămâni, luni, decenii, secole; Exemplu: Luni este prima zi a săptămânii. (luni – substantiv, subiect) Luni se întoarce directoarea din deplasare. (luni – adverb, complement)

• din substantive care capătă valori superlative: Exemplu: frumoasă foc, l-a bătut măr, era beat turtă.

146

238. Care este echivalentul expresiei “frumoasă foc”? 239. Arată de la care cuvinte şi prin ce procedee s-au format adverbele din următoarele enunţuri.

Au urcat pieptiş o pantă abruptă. Corina vorbeşte binişor limba franceză. Sportivii s-au luptat vitejeşte pentru titlul de campion. Copiii au împărţit frăţeşte merele adunate în livadă. Câinele se îndrepta târâş spre vizuina în care se ascunsese vulpea. Seara el se plimbă în parc. 240. Ce valoare morfologică au cuvintele evidenţiate? Motivează răspunsul dat.

Ce vedea mai viu era viaţa pe care-o dusese, de căpăstru, întâi c-un cal negru, apoi cu Bator. Vedea Dealul Băilor înalt, pieptiş, cu colţi de stâncă ieşiţi ca nişte măsele de uriaşi, vedea poteca de-atâtea ori bătută, şi pe potecă se vedea pe ea cu Bator de căpăstru. I. Agârbiceanu ...............................................................

Ascultă, cumătre: vrei să mănânci peşte? Du-te deseară la băltoaca cea din marginea pădurii, vâră-ţi coada-n apă şi stai pe loc, fără să te mişti, până spre ziuă; atunci smuceşte vărtos spre mal şi ai să scoţi o mulţime de peşte.

I. Creangă

241. Alcătuieşte trei enunţuri în care să foloseşti adverbe formate prin derivare cu sufixele -âş , -eşte , -iş .

242. Foloseşte în propoziţii sau fraze cuvintele de mai jos, cu valorile indicate.

• • • • •

bine – adverb, substantiv citit – adjectiv, verb la participiu, adverb elegant – adjectiv, adverb vară – adverb, substantiv lin – adjectiv, adverb, substantiv

243. Precizează valorile morfologice ale cuvintelor de mai jos.

Mai, greu, rece, uşor, iarnă, conştient. 244. Motivează răspunsul de la exerciţiul anterior în propoziţii sau fraze.

147

Comunicare. Cultura populară 245. Alcătuieşte un dialog pe tema “În excursie la muzeul de artă populară”. Exprimă-ţi opinia referitoare la păstrarea valorilor artistice populare. 246. Priveşte imaginile şi alcătuieşte o naraţiune-descriere în care să prezinţi elemente de artă populară tradiţională.

148

Comunicare.

149

150

151

19+ Mova VI Ro

§ 30. Adverbele interogative, relative şi nehotărâte Află!

Există o categorie de adverbe pronominale care ţin locul unor cuvinte ce exprimă circumstanţele într-un mod hotărât sau nehotărât. 1

Adverbe interogativ-relative Exemplu: când, unde, cum, încotro, cât.

2

Adverbe nehotărâte Exemplu: cândva, undeva, odată, cumva, câtva.

3

Adverbe negative Exemplu: nicicând, niciunde, nicicum, nici (de) unde.

Adverbele nehotărâte şi adverbele negative sunt de obicei formate prin compunere de la adverbele interogativ-relative: Exemplu: cândva=când+va; orişicât= ori+şi+cât; nicicând: nici+când; nicidecum=nici+de+cum

247. Citeşte enunţurile şi găseşte adverbele. Analizează-le după modelul dat. Model: odată – adverb nehotărât, simplu.

Odată, demult, în aceste locuri erau păduri mari. Cândva, strămoşii acestor oameni au construit case ce se păstrează şi astăzi. Nu a vrut nicidecum să vină cu noi. Nu ne-a spus încotro se îndreaptă. Cum îţi vei aşterne aşa vei dormi. 248. Selectează din textul dat adverbele indicându-le categoria.

Cică au fost undeva într-o ţară un om şi o femeie, şi cât au trăit au tot argăţit pe la boieri. Dar din munca lor nu se alegeau cu nimic. De slujeau pe haine, se ponoseau, de slujeau pe bani, se cheltuiau, de slujeau pe vite, se treceau. Nu le mergea la nimic, şi pace. De munci grele, de necazuri a murit şi omul, şi femeia. Şi au lăsat din urmă un bordei şi un ogor. Orfan pe acest pământ, fără sprijin de nicăieri, a rămas şi un băiat al lor cu numele Ion. Ce să facă băiatul singur? A semănat ogorul din jurul bordeiului cu grâu. La vremea lui a crescut grâul mare, frumos, o dragoste să te uiţi la el. De la rădăcină şi până la vârf avea numai spice de aur. 152

1

|

0

|

– Acuma, zice Ion, să-mi caut o seceră bună, să secer grâul, să nu se scuture. A umblat pe la iarmaroc, pe la fierari, a cumpărat o seceră şi se întorcea să pună lanul în clăi. Când colo, se uită el, grâul tot era scuturat de păsări, până şi paiele erau mâncate. A rămas băiatul sărac fără seamăn, de nu avea după ce bea o gură de apă. Umblă el aşa necăjit cât umblă şi se gândeşte: “O să semăn ogorul cu hrişcă şi tot o să strâng roadă anul acesta”. A semănat hrişcă şi a răsărit bine, a înflorit şi se arăta roadă multă, dar într-o noapte a dat o brumă şi s-a topit toată hrişca din vârf până în rădăcină. Amu văzuse băiatul că-i nevoie mare şi s-a pornit în lume. Şi a tot mers pe dealuri necălcate, pe văi neumblate şi a ajuns la o curte boierească. Acolo s-a oprit să argăţească un an. La un an, a primit simbrie un mânz. Bucuros s-a pornit el înapoi şi a poposit la o margine de pădure. Nişte lupi s-au repezit din pădure şi au mâncat mânzul. Ce să facă atunci sărmanul Ion? Iar s-a dus la boierul la care argăţise. Stăpânul l-a primit şi i-a zis: – Spune, Ioane, ce răsplată vrei, că ce îi cere ţi-oi da. Basme populare Atenţie

Ca şi pronumele relative şi interogative, adverbele care poartă această denumire au dublă funcţie în propoziţie: 1

funcţie sintactică (de cele mai multe ori complement); Exemplu: Nu ştiu unde a plecat. (complement circumstanţial de loc)

2

funcţie de marcă a unui raport sintactic. Exemplu: Nu ştiu unde a plecat. (face legătura între două propoziţii)

249. Precizează felul adverbelor din versurile de mai jos. Alcătuieşte şi alte enunţuri în care să foloseşti adverbele evidenţiate.

Unde şi când m-am ivit în lumină, nu ştiu, din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare.

L. Blaga ...............................................................

Ce să fac? Cum să fac? Când? Unde? N. Stănescu

153

20 Mova VI Ro

§ 31. Gradele de comparaţie Află

Ca şi adjectivele, adverbele au grade de comparaţie: 1

Pozitiv: repede.

2

Comparativ: • de egalitate: tot aşa de repede (ca şi); • de superioritate: mai repede (decât); • de inferioritate: mai puţin repede (decât).

3

Superlativ: • relativ: cel mai repede; • absolut: foarte repede;

Numai unele adverbe pot avea grade de comparaţie: 1

unele adverbe identice ca formă cu adjectivele (rău, citeţ, elegant);

2

unele adverbe propriu-zise de loc, de mod sau de timp (aproape, departe, devreme, târziu, bine, repede).

Multe adverbe nu au grade de comparaţie: Exemplu: da, nu, aşa, desigur, negreşit, niciodată, atunci, cândva, acolo etc. O serie de adverbe au numai gradul comparativ: mai încolo, mai apoi.

250. Citeşte şi spune la ce grade de comparaţie sunt adverbele din enunţurile date.

A mai sosit cu noi prin codri-o vară. Târziu de tot, dar totuşi a venit... Cu noi acuma zilele coboară Dintr-un senin sub zări încărunţit. Cu noi copacii au crecut înalţi Peste atâtea brume şi zăpezi. Şi tot mai des cu noi acuma alţi Copaci din jur se-apropie de-amiezi... Gr. Bostan

154

251. Completează spaţiile punctate cu adverbele potrivite.

Toţi elevii clasei noastre învaţă la toate disciplinile. Dar învaţă şi elevii din celelalte clase. Mioara a răspuns la limba română. În schimb, Dinu s-a pregătit . cunosc materia de studiu Angela şi Florin. expun materialul de clasa a şaptea Lilia şi Mihai. Mai bine, bine, tot aşa de bine, cel mai bine, mai puţin bine, foarte bine.

252. Citeşte expresiv şi selectează adverbele, indicându-le gradele de comparaţie.

Peste tot acum se scrie Doar de bine şi mai bine, Despre oamenii cei harnici, Plini de calităţi divine. Despre cei deştepţi se scrie, Că-s mai mulţi ca în trecut, – Foarte bine! Dar cu proştii, Spuneţi, ce e de făcut? Proşti avem, ce-i drept, acuma Mai puţini ca altădată, Mai puţini, dar ce ne facem, Când ei capul îşi arată? Chiar de-ar rămânea doar unul, Şi atuncea are rost Să descriem pe-ndelete Cum arată omul prost. P. Cărare ...............................................................

Ia-o pe vale în sus, în dosul răchitelor, până la crâng şi dacă-i întâlni pe părintele, să-i spui că venim mai târziu. I. Slavici ...............................................................

Mai târziu o coţofană Fără ocupaţie A adus o veste-n goană Şi-a făcut senzaţie. G. Topârceanu

155

§ 32. Locuţiunea adverbială 253. Înlocuieşte adverbele evidenţiate cu îmbinările de cuvinte indicate şi observă dacă se modifică sensul propoziţiilor.

Cândva trăia un împărat întunecat şi gânditor ca miazănoaptea. în vremea veche M. Eminescu ...............................................................

Anual în Delta Dunării se deschide, pentru o lună şi jumătate Expoziţia păsărilor. an de an M. Sorescu

Află!

Locuţiunile adverbiale sunt grupuri de cuvinte cu sensul şi valoarea unui adverb. Ele pot să apară sub diferite forme: 1

simple (formate dintr-un singur cuvânt cu sens deplin şi una sau două prepoziţii): Exemplu: pe vremuri, pe neobservate, cu de-a sila;

2

formate din cuvinte repetate: Exemplu: zi de zi, din când în când, aşa şi aşa;

3

formate din cuvinte ritmate: Exemplu: calea-valea, talmeş-balmeş.

Unele locuţiuni apar sub forme complexe: • construcţii întregi: la Paştele cailor, la sfântul-aşteaptă; • propoziţii false: nu ştim unde, nu se ştie când, cât ai clipi. 254. Citeşte textele date şi selectează într-o coloniţă adverbele şi în alta – locuţiunile adverbiale.

Dar pe vremea aceea Domnul umbla încă pe pământ. Într-o zi se vedeau doi oameni călătorind prin pustiu. Hainele şi faţa unuia strălucea ca alba lumină a soarelui; celălalt, mai umilit, nu părea decât umbra celui luminat. Era Domnul şi sf. Petrea. Picioarele lor înfierbântate de nisipul pustiului călcară atuncea în răcoarele şi limpedele pârău ce curgea din izvor. Prin cursul apei cu gleznele lor sfâşiau valurile până la umbritul lor izvor. Acolo Domnul bău 156

din apă şi-şi spălă faţa sa cea sfântă şi luminată şi mâinile sale făcătoare de minuni. Apoi şezură amândoi în umbră, Domnul cugetând la tatăl său din cer, şi sfântul Petrea ascultând pe cugete doina izvorului plângător. M. Eminescu ...............................................................

Am observat că despre lucrurile prea serioase nu îndrăznesc să vorbesc decât puţin în glumă. Asemenea unei măşti, tonul jucăuş reuşeşte nu să ascundă, ci să stilizeze gravitatea celor spuse. Veşnic plecat de acasă, mereu în documentare, în propria sa viaţă, spiritul meu este prea ocupat cu privitul pentru a putea fi cu adevărat înfrânt sau învingător şi chiar pentru a putea fi. Anna Blandiana

Reţine

Ca şi adverbele, locuţiunile adverbiale se clasifică în: • locuţiuni adverbiale de loc: ici şi colo, de jur împrejur, peste tot, din loc în loc; • locuţiuni adverbiale de timp: când şi când, zi şi noapte, cu noaptea-n cap; • locuţiuni adverbiale de mod: pe dinafară, pe de rost, pe neaşteptate; • locuţiuni adverbiale de cauză: de aceea, pentru aceea; • locuţiuni adverbiale de scop: pentru aceasta, pentru aceea; • locuţiuni adverbiale concesive: cu toate acestea. 255. Găseşte echivalentele adverbiale ale locuţiunilor din prima coloană. din când în când

departe

pe îndelete

anual

în depărtare

tacticos

an de an

niciodată

în grabă

rareori

la sfântul aşteaptă

pripit

256. Dă exemple de locuţiuni adverbiale formate prin repetarea cuvintelor de mai jos. Foloseşte echivalentul lor într-o scurtă compunere.

Lună, noapte, rând, seară. 157

Comunicare. Tradiţii şi sărbători în Ucraina 257. Alcătuieşte o compunere pe tema “Tradiţii şi sărbători în Ucraina”. Întocmeşte planul desfăşurat.

158

258. Ce tradiţii sunt reprezentate în imaginile de mai jos? Alcătuieşte un dialog pe această temă.

159

20+ Mova VI Ro

§ 33. Adverbele predicative şi locuţiunile adverbiale predicative 259. Citeşte enunţurile de mai jos şi observă ce exprimă adverbele evidenţiate.

Vom participa fireşte la manifestările organizate de şcoala noastră. Va veni desigur la întâlnirea cu autorul acestei cărţi. Probabil a întârziat pentru că a avut multe exerciţii de rezolvat. Observă

Adverbele evidenţiate nu au funcţie sintactică. Ele exprimă o anumită atitudine a vorbitorului: el poate fi sigur că acţiunea va avea loc sau se poate îndoi de finalitatea acesteia.

Observă

Adverbe predicative sunt acele adverbe care formează o propoziţie regentă pentru o subordonată subiectivă: poate, probabil, fireşte, negreşit (atunci când acestea sunt urmate de conjuncţia subordonatoare “că”). Va fi fireşte şi ea. Fireşte

/

1

adverb de mod de precizare

/

2

adverb predicativ, formează predicatul verbal în propoziţia regentă; după el urmează o subordonată subiectivă

că s-a speriat .

adverb de mod de probabilitate

V-aţi aşteptat poate la ceva mai bun. Poate

/1 că are să vă susţină/2.

adverb predicativ, formează predicatul verbal în propoziţia regentă pentru o subordonată subiectivă.

260. Alcătuieşte enunţuri în care să foloseşti adverbul şi locuţiunile adverbiale predicative de mai jos.

261. Precizează valorile morfologice ale cuvintelor evidenţiate.

Ş-apoi când venea moşneagul de pe unde era dus, gura babei umbla, cum umblă meliţa: că fata lui nu ascultă, că-i uşernică, că-i leneşă, că-i soi rău... că-i laie, că-i bălaie, şi ca s-o alunge de la casă, s-o trimită la slujbă, unde ştie, că nu-i chip s-o mai ţie, pentru că poate să înnărăvească şi pe fata ei. 160

2

|

1

|

Moşneagul, fiind un gură-cască, sau cum îţi vrea să-i ziceţi, se uita în coarnele ei şi ce-i spunea ea, sfânt era. Din inimă bietul moşneag poate c-ar mai fi zis câte ceva, dar acum apucase a cânta găina la casa lui şi cucoşul nu mai avea nici o trecere.

I. Creangă ...............................................................

Toţi au tăcut sau poate că fiecare ştiutor a lăsat după moartea sa nişte foi inutile ca acestea.

M. Cărtărescu ...............................................................

Pe unde ieri trecură poate, Străbunii noştri Şi părinţii, Pe unde, unii după alţii, drumeţii trec de mii de ani, Noi – Cărora ni-i dat să ducem enigma vieţii mai departe Şi doliul vremilor apuse, Şi-al idealurilor scrum – Pe-acelaşi drum Vom trece mâine cerşind din ţiterele sparte… I. Minulescu Atenţie

Nu confunda adverbul poate cu verbul omonim (indicativ, prezent, persoana a III-a, singular). Exemplu: Poate că ne vom întâlni mâine. (adverb predicativ) El nu poate să vină mâine. (verb predicativ)

262. Alcătuieşte propoziţii în care cuvântul mai să aibă diferite valori morfologice (substantiv, adverb). Îmbogăţeşte-ţi cunoştinţele ...............................................................

Adverbele şi locuţiunile adverbiale de tipul probabil, fireşte, fără îndoială au funcţie sintactică numai când sunt urmate de conjuncţia că. Atunci când nu sunt urmate de conjuncţii subordonatoare ele se numesc cuvinte incidente şi nu au funcţie sintactică. Exemplu: Probabil că în curând se va incălzi. (adverb predicativ) În curând, probabil, se va încălzi. (adverb incident, fără funcţie sintactică)

161

21 Mova VI Ro

§ 34. Funcţiile sintactice ale adverbului 263. Precizează care este cuvântul determinat de adverbele evidenţiate.

Iarna, în nopţile lungi ţăranul se culcă devreme, dar nu adoarme îndată. (I. Creangă) 2 Casele de acolo au fost construite în această vară. 1

Observă

Adverbele evidenţiate determină fie un verb, fie un substantiv. În funcţie de natura morfologică a termenului regent ele au funcţii sintactice diferite: atribut sau complement (de diferite feluri).

Află!

Adverbul are următoarele funcţii sintactice: 1

complement circumstanţial de loc Exemplu: Plecăm acasă. Sus cântă cucul. (unde? adverb de loc, complement)

2

complement circumstanţial de timp Exemplu: Mama vine astăzi. Nicicând nu-i târziu să înveţi. (când? adverb de timp, complement)

3

complement circumstanţial de mod Exemplu: Vorbeşti încet. (cum? adverb de mod, complement)

4

atribut adverbial Exemplu: Mă uit la casa de acolo. (adverb de loc – atribut adverbial)

5

nume predicativ Exemplu: Cum este timpul? (adverb interogativ – nume predicativ) Era mai bine să te duci. (adverb de mod – nume predicativ)

6

predicat adverbial

/

/

Exemplu: Desigur 1 că va veni 2. (adverb de mod – predicat verbal, într-o propoziţie regentă)

162

264. Precizează care dintre adverbele din textele de mai jos au dublă funcţie.

Fiul craiului atunci încălecă şi calul, scuturându-se, mai arătase o dată tânăr cum îi plăcea craiului. (I. Creangă) ...............................................................

Umbra alături ia fiinţă Unde merg, să nu merg singur. (L. Blaga) Atenţie

Fiind grupuri de cuvinte cu sens unitar, locuţiunile adverbiale se analizează împreună, având o singură funcţie sintactică. Locuţiunile adverbiale au aceleaşi funcţii sintactice ca şi adverbele: 1

predicat adverbial Exemplu: Fără îndoială că ai să vii la noi. Cu siguranţă că ne vom întâlni.

2

complemente circumstanţiale • de loc: La dreapta vezi marea, iar în stânga munţii. • de timp: Venea din când în când ca să mai audă ceva nou. • de mod: A început pe neaşteptate să sufle un vânt puternic.

265. Alcătuieşte o compunere în care să foloseşti şi următoarele adverbe şi locuţiuni adverbiale.

De sus, în jos, încet-încet, pe îndelete, aşa şi aşa, pe neaşteptate, de atunci, de aici, pe acolo, fireşte, cu siguranţă. Reţine!

Unele adverbe de mod nu au funcţie sintactică: chiar, şi, cam, doar, măcar, prea, nici, tocmai, decât. Exemplu: A venit şi sora (adverb de întărire fără funcţie sintactică) A cumpărat numai o pâine. (adverb fără funcţie sintactică)

266. Arată ce funcţii sintactice au adverbele şi locuţiunile adverbiale din următoarele texte.

Dar pe urmă, ca să nu fie cu supărare, căci îi vedeam foarte dispuşi, am cântat. M. Sadoveanu

163

...............................................................

Din sfera mea venii cu greu Ca să-ţi urmez chemarea Iar cerul este tatăl meu Şi mumă-mea e marea. M. Eminescu ...............................................................

Îşi dau catarg după catarg, Oştiri spre a străbate Pământu-n lung şi marea-n larg Dar moartea nu se poate. M. Eminescu ...............................................................

Dus departe de moşia lui prin puterea unor împrejurări, el va simţi totdeauna chemarea tainică a gliei. O. Goga ...............................................................

M-aş umili acum şi m-aş ruga: Întoarce-mă, de sus, din calea mea Mută-mi din ceaţă mâna ce-au strivit-o munţii Şi, adunată, du-mi-o în dreptul frunţii. T. Arghezi 267. Ce funcţie sintactică îndeplinesc cuvintele evidenţiate? Motivează răspunsul.

1

Voinicul Florilor dormea somn greu voinicesc. (Basme populare)

2

Busuioc Făt-Frumos a oftat greu, când a tras aer, s-a cufundat până la brâu în pământ, când a răsuflat, s-a înălţat şi a văzut curţile zmeilor ca în palmă. (Basme populare)

3

Ce folos că eu citesc orice carte bisericească; dacă nu ştii a însemna măcar câtuşi de cât, e greu. (I. Creangă)

Îmbogăţeşte-ţi cunoştinţele ...............................................................

Nu confunda adverbul cu funcţie sintactică de atribut (adverbial) cu adjectivul provenit din adverb prin conversie şi care îndeplineşte funcţia de atribut adjectival. Înainta greu pe drumul alunecos. (atribut adverbial) A aşezat bagajul greu în maşină. (atribut adjectival)

164

Comunicare. Articolul de ziar 268. Observă modul în care este aranjat în pagină următorul articol de ziar.

specialiştii avertizează cumpărătorii să-şi ia cât mai multe măsuri de precauţie atunci când îşi cumpără o locuinţă

Achiziţia unei case, o cursă cu obstacole

C

ei care doresc să achiziţioneze o locuinţă trebuie să dispună de timp, răbdare şi, nu în ultimul rând, de bani. În privinţa banilor, ne sar în ajutor băncile, dar e nevoie de câteva mii de euro pentru avans. La toate acestea se adaugă şi atenţia, pentru că un moment de neatenţie sau o decizie greşită poate costa enorm. Dacă v-aţi hotărât să cumpăraţi un apartament sau o casă, trebuie să porniţi în cursa pentru achiziţionarea locuinţei. Puteţi căuta fie pe cont propriu, consultând ofertele de la mica publicitate, fie apelaţi la o agenţie imobiliară. Este recomandabilă a doua variantă. Înainte

ca o locuinţă să fie pusă la vânzare, agenţia verifică dacă există datorii pe apartament, valabilitatea actelor de proprietate şi tipul de confort. Locuinţa trebuie văzută în timpul zilei. Dacă una pare a fi potrivită, încercaţi s-o vedeţi şi a doua oară şi, pentru siguranţă, rugaţi pe cineva să vă însoţească. Când preţul a fost stabilit, urmează demersurile necesare obţinerii unui credit. Cei care au rezolvat acest aspect, trebuie să consulte un avocat pentru a negocia precontractul dat. Acesta stabileşte termenii şi riscurile pe care şi le asumă fiecare parte. Proprietarul garantează condiţiile în care se află locuinţa. Valoarea angajamentu-

165

lui luat de proprietar poate fi aflată apelând la un expert în construcţii. Ca viitor proprietar trebuie să vă asiguraţi că a fost realizată documentaţia cadastrală, să verificaţi actele eliberate de administraţia fiscală şi documentul eliberat de asociaţia blocului, care atestă că nu există datorii la întreţinere. După semnarea contractului la notar, trebuie să mergeţi la cadastru – pentru a trece locuinţa pe numele dumneavoastră, apoi la administraţia financiară – pentru plata impozitelor – şi la furnizorii de utilităţi: energie electrică, apă, telefon, gunoi. De asemenea actele de identitate şi călătorie trebuie înlocuite.

Reţine

Textele aparţinând stilului publicistic prezintă următoarele caracteristici: • au ca scop informarea publicului larg; • folosesc un vocabular accesibil; • prezintă informaţii de interes general; • conţin elemente grafice care au rolul de a atrage atenţia cititorului: titluri, subtitluri, majuscule, cuvinte evidenţiate, fotografii etc. Aşezarea în pagină a textului este foarte importantă în stilul publicistic. Atenţia cititorului este atrasă de folosirea majusculelor, de evidenţierea anumitor cuvinte, precum şi de situarea pe prima pagină a publicaţiei.

269. Scrie un text care să întrunească toate condiţiile stilului publicistic. Alege una dintre ştirile de mai jos pentru a o dezvolta într-un material amplu.

• Echipa de fotbal a şcolii a participat la un turneu regional. • Şcoala a fost vizitată de o delegaţie de la minister. • Unul dintre colegii tăi de clasă a obţinut marele premiu la un festival naţional de poezie. • În timpul vacanţei la bunici unul dintre colegii tăi de clasă a descoperit câteva mărturii arheologice ale unei vechi culturi. Încearcă să foloseşti un vocabular divers, accesibil cititorului. Cu toate acestea, evită repetarea supărătoare a cuvintelor, folosirea arhaismelor şi a elementelor lexicale populare. Atenţie

Tot în stilul publicistic sunt încadrate o serie de texte care prezintă elemente comune cu textele aparţinând stilului ştiinţific (de exemplu articole de istorie literară) sau stilului artistic (eseuri sau critică literară). Ele sunt de obicei publicate în reviste ştiinţifice sau în alte publicaţii de specialitate, din diferite domenii de activitate: fizică, inginerie, biologie, istorie, lingvistică etc.

166

§ 35. Valoarea stilistică a adverbelor Reţine

Exprimând împrejurarea în care are loc o acţiune sau o caracteristică a unei însuşiri, adverbul cumulează uneori şi valori expresive (stilistice). Adverbele ajută la concretizarea unei caracteristici, la precizarea unor împrejurări. De obicei valorile stilistice apar în textele literare, dar ele se întâlnesc şi în vorbirea curentă. Exemplu: Patru zări am colindat, Le-am trecut în lung şi-n lat. (D. Matkovski)

270. Identifică în textul dat adverbele şi precizează care este valoarea lor stilistică. Model: “Codru-şi bate frunza lin” lin: adverb de mod, frecvent este folosit şi cu valoare adjectivală, dar în acest context el arată modul în care se realizează acţiunea exprimată de verbul a bate (“a suna, a răsuna”); indică o atitudine de melancolie, de admiraţie tăcută în faţa frumuseţii şi măreţiei naturii.

Peste vârfuri trece lună, Codru-şi bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Melancolic codrul sună. Mai departe, mai departe, Mai încet, tot mai încet, Sufletu-mi nemângâiet Îndulcind cu dor de moarte. De ce taci, când fermecată Inima-mi spre tine-ntorn? Mai suna-vei dulce corn, Pentru mine vreodată? M. Eminescu Observă

Adverbele ajută în textele literare la crearea unor opoziţii: trecut – prezent; prezent – viitor; pozitiv – negativ etc. De aceea ele sunt frecvent folosite de scriitori, atât în proză, cât şi în poezie pentru a evidenţia şi pentru a accentua ideile artistice.

167

21+ Mova VI Ro

2

271. Observă modul în care se realizează ideea de opoziţie în următoarele versuri cu ajutorul adverbelor.

Cândva mi-am dorit un castel, Clădit pe-o aripă de porumbel. Astăzi îmi doresc o peşteră Săpată în gură de guşteră. Mâine îmi voi dura un mormânt în fostul ce sunt. N. Stănescu Reţine

O valoare expresivă deosebită au adverbele formate prin compunere (tiptiltiptil) sau prin derivare cu sufixe (binişor, chiorâş). Exemplu: Se descurcă binişor la matematică.

Adverbul binişor poate să intre şi în structura unor expresii de tipul: şezi binişor (“astâmpără-te”). 272. Alcătuieşte enunţuri în care să foloseşti adverbe formate prin derivare cu ajutorul sufixelor -şor şi -işor . 273. Dă exemple de locuţiuni verbale în structura cărora să intre adverbul bine.

274. Care este sensul expresiilor de mai jos? Alcătuieşte propoziţii sau fraze în care să foloseşti aceste expresii.

• • • •

om de bine cu bine! de-a binelea de bine, de rău

Îmbogăţeşte-ţi cunoştinţele ...............................................................

Din punct de vedere lexico-gramatical, perspectiva temporală este asigurată de selecţii şi combinaţii standard, verbele la perfect compus, prezent şi viitor primind determinanţi adverbiali corespunzători: “cândva mi-am dorit”, “astăzi îmi doresc”, “mâine îmi voi dura”. 168

|

2

|

§ 36. Evaluarea cunoştinţelor 1. După înţeles adverbul târziu este:

a de loc b de mod c de timp 2. După formă adverbele pot fi:

a simple şi complexe; b simple şi compuse; c simple şi dezvoltate. 3. Care dintre seriile de mai jos conţine numai adverbe de mod?

a aşa, astfel, abia, alene, anevoie, bine, negreşit; b acum, atunci, astăzi, ieri, târziu, devreme, odată; c de aceea, de aia, de asta, pentru asta, pentru aceea. 4. În care din următoarele serii de cuvinte sunt doar adverbe relative?

a cândva, undeva, odată, cumva, câtva; b nicicând, niciunde, nicicum, nici (de) unde; c când, unde, cum, cât. 5. Care dintre variantele de scriere a adverbului compus este corectă?

a numai decât; b nu mai de cât; c numaidecât. 6. În care dintre enunţuri cuvântul evidenţiat este adverb?

a S-a aşezat pe muşchiul gros, acoperit de frunze uscate. b Vorbea gros, de parcă ar fi fost răguşit. c Vocea groasă se auzea dincolo de perete. 7. În exemplul de mai jos cuvintele evidenţiate sunt: Pisica blândă zgârâie rău.

a două adverbe; b două adjective; c un adjectiv şi un adverb. 169

22 Mova VI Ro

8. În enunţul de mai jos cuvântul evidenţiat este: Mircea se-ndreptează iute către ei: – “Respectaţi solia, căpitanii mei!” (D. Bolintineanu)

a adverb de timp; b adverb de mod; c adjectiv. 9. În enunţul de mai jos cuvântul evidenţiat este: Pe unde ieri trecură poate, Străbunii noştri Şi părinţii, Pe unde, unii după alţii, drumeţii trec de mii de ani... (N. Stănescu)

a adverb de mod; b adverb predicativ; c verb predicativ. 10. Pentru a putea îndeplini funcţia sintactică de predicat, adverbul fireşte trebuie:

a să fie la un mod personal; b să fie urmat de conjuncţia că; c să fie urmat de un subiect. 11. Ce funcţie sintactică îndeplineşte adverbul evidenţiat? – Bagă de seamă, Fănuţă, acum intri în rândul oamenilor. S-a trecut cu joaca, i-a spus mama, uitându-se la el cu inima cam strânsă. (M. Preda)

a predicat verbal; b complement; c atribut. 12. Care din următoarele adverbe cumulează valori stilistice?

a încet b încetişor c repede

170

Comunicare. Acte oficiale. Procura PROCURA Subsemnatul ..........................................................................................., născut la data de .................................., în localitatea ......................................., de sex ...................., căsătorit/necăsătorit, domiciliat în .........................................., str. ....................................................... nr. ..................., bloc ........, scara ........, etaj ........, apart. ........., regiunea ..............................................................., posesor al ........................................, seria ............... nr. ......................... eliberat de .............................. la data de ................................, împuternicesc prin prezenta pe ........................................................................................................, născut la data de ....................................................., în localitatea ................................................, de sex ........................., căsătorit/necăsătorit, domiciliat în .................................. ..........................................., str. ...................................................... nr. ..................., bloc ..............., scara ........, etaj ..............................., apart. ..............., regiunea ....................................., posesor al ........................................., seria ....................... nr. ...................................... eliberat de ................................................. la data de ..........................................., ca, în numele meu şi pentru mine, să-mi ridice drepturile băneşti ce mi se cuvin, cu titlu de pensie, pentru limita de vârstă de la Oficiul poştal sau de la factorul poştal competent, pentru o perioadă de .................. luni, începând de astăzi, data autentificării prezentei procuri. În acest scop, mandatarul meu este împuternicit să îndeplinească toate formalităţile necesare şi să semneze, în numele meu şi pentru mine, atât pentru încasarea sumelor de bani, cât şi oriunde va fi necesar, în limitele prezentului mandat, semnătura fiindu-mi pe deplin opozabilă. Menţionez că mandatarul meu este împuternicit să anunţe, în termen, Oficiului de pensii orice modificare intervenită în situaţia mea, potrivit prevederilor legii. Redactată şi editată/dactilografiată în ............... exemplare, la ......................., astăzi, data autentificării. S-au eliberat părţilor .................. exemplare.

MANDANT

............................................................... Reţine

Procura este un document oficial prin care se acordă anumite împuterniciri unei persoane (organizaţii). În procură se menţionează clar care sunt drepturile de care va beneficia persoana împuternicită şi pe ce perioadă. Datele menţionate în acest document trebuie să corespundă realităţii şi să fie foarte exacte.

171

Prepoziţia § 37. Felul prepoziţiilor 275. Descrie imaginea de mai jos, folosind substantive la diferite cazuri.

276. Scrie în caiet textul de mai jos. Ce părţi de vorbire însoţesc cuvintele evidenţiate?

Înfiorarea vieţii mărunte se strecura prin marginea aceasta de pădure, ca în orişice dimineaţă de vară. Zboruri de gâze cu aripi străvezii, cu aripioare albastre se încrucişau, fluturi jucau pe deasupra ierbii dese în care începeau să se îngrămădească miresme calde. Şi într-un covru curmat în pământ, între frunze şi păiuşi, sta un iepure roşcat, pitit pe labe, cu urechile lăsate pe spatele gheboşat. M. Sadoveanu

172

Află

Prepoziţia este partea de vorbire neflexibilă, fără funcţie sintactică în propoziţie, care leagă atribute sau complemente de cuvintele pe care acestea le determină. În limba română prepoziţiile se clasifică după trei criterii: 1

După structură: • simple: către, cu, din, de, drept, după, fără, în, între, întru, la, lângă, pe, peste, pentru, până, prin, printre, spre, sub; • compuse: de către, de la, pe la, pe lângă, de pe la, de pe lângă, dinspre, dintre, dintru, înspre, despre.

2

După origine: • prepoziţii propriu-zise: până, sub, lângă, cu, între etc.; • prepoziţii provenite din alte părţi de vorbire: prin compunere (dintre, înspre) sau prin conversie (din substantive, verbe la participiu, adverbe: graţie, mulţumită, datorită, înaintea, împrejurul).

3

După regimul cazual (în funcţie de cazul pe care îl cer): prepoziţii care cer cazul genitiv, dativ sau acuzativ.

173

277. Transcrie enunţurile, punând în locul întrebărilor prepoziţiile cuvenite.

Elevii învaţă unde? şcoală. Ea cumpără cărţi de unde? librărie. Ei au plecat până unde? magazinul din colţ. Avionul zboară încotro? Kiev. Noi ne odihnim când? pauză. Anul şcolar începe de când? septembrie. Anul şcolar durează până când? iunie anul viitor. 278. Citeşte textul şi precizează la ce caz sunt substantivele însoţite de prepoziţiile evidenţiate.

Statu-Palmă-Barbă-Cot Are-n loc de cap un ciot

Şi mai are-n colivie Un sticlete de poezie

Şi în loc de nas o stea La un capăt de nuia,

Şi mai poartă o vioară Sugrumată subţioară.

Un băiat cât-un grăunte Cu lut negru scris pe frunte

Statu-Palmă-Barbă-Cot Are-n loc de cap un nod Şi mai are un nepot. Gr. Bostan

Reţine

Prepoziţiile nu au sens lexical, cu toate acestea, ele sunt folosite în anumite tipuri de structuri. Înlocuirea prepoziţiei dintr-un enunţ poate schimba sensul acestuia. Exemplu: Am pus cărţile pe masă. (deasupra mesei) Am pus cărţile în masă. (în interiorul mesei)

279. Scrie textul şi identifică prepoziţiile. Precizează felul lor. Model: prin – prepoziţie simplă, propriu-zisă, cere cazul acuzativ.

Umblă Nicu prin pădure După fragi şi după mure, Umblă singur, ce mai vreţi? Doar puştanu-i îndrăzneţ. Când colo spre el coboară Un pui mic de căprioară, Blând ca mielul, foarte blând, Dar... mai ştii ce are-n gând? P. Cărare

174

§ 38. Regimul cazual al prepoziţiei 280. Indică locul, modul şi timpul acţiunilor reprezentate în imaginea de mai jos. Foloseşte substantive, pronume şi numerale la diferite cazuri.

Află

După regimul cazual prepoziţiile din limba română se folosesc cu: 1

acuzativul: la, cu, de, în, lângă, dinspre, despre, fără, sub, peste, între;

2

genitivul: asupra, contra, împotriva, înaintea, îndărătul;

3

dativul: datorită, mulţumită, conform, asemenea, contrar.

175

22+ Mova VI Ro

281. Citeşte propoziţiile şi explică la ce caz stau cuvintele evidenţiate. Folosind întrebările, precizează ce exprimă cuvântul însoţit de prepoziţie. Model:

↓¯ cum? ¯| Eu învăţ lecţiile cu plăcere. ↓¯care, ce fel de?¯| Prăjiturile cu nuci sunt gustoase.

Ei s-au întâlnit cu bucurie acum. 2 Lecţia ţine 45 de minute. Cartea de limba română este nouă. 4 Eu îl respect pe tata. Eu o iubesc pe mama. 6 Dan va pleca cu Viorel la muzeu. Noi călătorim prin oraş cu metroul. 8 Ziarele scriu despre Diana. 9 Absolvenţii vorbesc despre examene. 10 Cumpăr flori pentru mama. 11 Oxana cumpără stofă pentru rochie. 12 Nu pot trăi fără mama. 13 Nu pot respira fără aer. 14 Lucrarea este scrisă de elev. 1 3 5 7

282. Citeşte cu atenţie următoarele enunţuri! Corect Plec în oraş.

Greşit Plec la oraş.

Plec în România.

Plec la România.

Ies de la teatru.

Ies din teatru.

Mă duc de la şcoală.

Mă duc din şcoală.

Excepţie

Prepoziţia cu se foloseşte pe lângă substantivele care denumesc persoane şi care sunt articulate. Exemplu: Eu merg cu colegul la pădure. Tu pleci cu fratele în munţi. El mănâncă supa cu lingura. Ea se şterge cu prosopul. Noi călătorim cu avionul. Tu bei cafea cu lapte.

Corect

Greşit

Port căciulă pe cap

Port căciulă în cap.

283. Găseşte în textul dat prepoziţiile şi determină regimul cazual.

Sub ierbi şi-n frunza rară, Sub miri şi sub aluni, Copile, e o ţară De buni şi de străbuni. 176

2

|

Cum ei ni-s începutul, De când ne ştim sub stea – Ne ţin în braţe lutul, Vreun vânt să nu ni-l ia. Prin vorba lor cea simplă De doină şi de neam, Ne ţin pe toţi în limbă Ca frunzele pe ram. Şi-atuncea când-ntreabă, Şi-atuncea când li-e dor – Răsar copaci şi iarbă, Cresc flori pe gura lor... Deci, când vorbeşti de ţară, Să ştii un lucru sfânt: Ea cât e înafară, Pe-atâta-i în pământ! A. Suceveanu

284. Citeşte şi transcrie enunţurile. Pune întrebările respective la cuvintele evidenţiate şi observă de ce caz au nevoie.

1 2 3 4 5 6

3

|

7 8

↓¯ asupra cui? ¯| Noi ne-am oprit asupra unei probleme dificile. ↓¯ contra cui? ¯| Toată omenirea este contra corupţiei. ↓¯împotriva cui? ¯| Organismul omului luptă împotriva bolii. ↓¯deasupra cui?¯| Cartea este deasupra băncii. ↓¯înaintea cui? ¯| Profesorul stă înaintea catedrei. ↓¯dinaintea cui?¯| Calculatoarele sunt dinaintea studenţilor. ↓¯în faţa cui?¯| Tabla se află în faţa elevilor. |¯în centrul cui?¯↓ În centrul oraşului este o statuie. 177

23 Mova VI Ro

|¯ în interiorul cui? ¯↓ În interiorul minei se dobândeşte sare. |¯ în timpul cui? ¯↓ 10 În timpul lecţiilor nu vorbim. |¯ din cauza cui? ¯↓ 11 Din cauza frigului am făcut febră. ↓¯cu excepţia cui?¯| 12 Toţi sunt prezenţi cu excepţia lui Igor. 9

285. Alcătuieşte câteva propoziţii folosind prepoziţii care cer cazul acuzativ. Atenţie

Prepoziţia şi locuţiunea prepoziţională nu îndeplinesc nici o funcţie sintactică. Ele sunt doar instrumente gramaticale care ajută la flexiunea altor părţi de vorbire.

286. Completează spaţiile libere cu forma corectă a părţilor de vorbire indicate. Fii atent la cazul cerut de prepoziţia care însoţeşte această parte de vorbire.

1

Nimeni nu îndrăznea a grăi împotriva , cu atât mai vârtos a lucra ceva. (C. Negruzzi) • pronume personal, persoana a III-a, singular, masculin.

2

Înaintea şedea pe scaun hatmanul Arbore şi sta în picioare doftorul măriei sale, italianul. (Bogdan-Petriceicu-Haşdeu) • substantiv comun, simplu, masculin, singular (sinonim pentru domnitor).

3

Nu mai luminează soarele pe cer. Nici soare, nici nori, parcă . (I. Druţă) nici cer senin nu mai este deasupra • substantiv comun, simplu, neutru, singular (sinonim pentru localitate rurală).

287. Completaţi cu prepoziţiile din , dintre , între spaţiile libere din enunţurile de mai jos.

1

Relaţiile părinţi erau frumoase, căci nici un fel de neînţelegeri n-au apărut ei. 178

2

O parte banii câştigaţi în urma spectacolului vor fi donaţi căminele de cultură. celor mai sărace

3

Raporturile propoziţii, în cadrul frazei pot fi şi de coordopărţile de propoziţie de acelanare şi de subordonare, iar şi fel există numai raporturi de coordonare.

288. Completează spaţiile libere cu substantivele potrivite. Fii atent la cazul cerut de prepoziţiile indicate.

289. Alcătuieşte cinci propoziţii în care să foloseşti prepoziţii care cer dativul.

290. În ce caz sunt substantivele evidenţiate?

1 2

Mulţumită prietenei mele din copilărie eu sunt totdeauna fericită. Datorită mamei am urmat calea cea dreaptă în viaţă.

3

Conform rezultatelor obţinute s-au acordat diplome de onoare.

4

Asemenea faptelor eroice se cinstesc oamenii de seamă.

5

Contrar vorbelor a fost apreciat.

Îmbogăţeşte-ţi cunoştinţele ...............................................................

Nu confunda prepoziţia asemenea cu adjectivul omonim. Exemplu: Unde ai văzut asemenea cărţi? (adjectiv) A răspuns asemenea colegilor săi. (prepoziţie)

179

§ 39. Locuţiunea prepoziţională Află

Locuţiunile prepoziţionale sunt grupurile de cuvinte alcătuite din una sau două prepoziţii şi o altă parte de vorbire, având înţeles unitar şi valoarea unei prepoziţii. Locuţiunea prepoziţională poate avea următoarele structuri: 6

o prepoziţie şi un substantiv articulat: în fruntea;

7

o prepoziţie şi un adverb substantivizat: în josul;

8

o prepoziţie şi un adjectiv substantivizat: în latul;

9

două prepoziţii care încadrează un substantiv cu o formă nearticulată: de mână cu; un adverb urmat de o prepoziţie: referitor la.

10

291. Citeşte şi explică structura locuţiunilor prepoziţionale evedinţiate.

• • • •

De teama vântului, el nu s-a dus în pădure. S-au oprit la faţa locului. În urma lor s-au arătat copiii curioşi. Au discutat în legătură cu tema pentru acasă.

Reţine

Locuţiunile prepoziţionale pot avea diferite regimuri cazuale. • Genitiv: în afara, din pricina, în preajma, de-a lungul, de-a latul, pe dinaintea, pe dedesubtul etc. • Acuzativ: în loc de, faţă de, referitor la, cu privire la, în funcţie de, în legătură cu, alături de, cât priveşte, cu toată, în ceea ce priveşte, din punct de vedere etc. 292. Scrie textul în caiet şi precizează cazul cerut de prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale folosite.

În loc de răspuns, badea Zânel a luat din cui pălăria cea verde cu pană de păun a lui bădiţa Toader şi i-a pus-o în cap. I. Druţă ...............................................................

180

O casă largă, aşezată trainic, ţărăneşte. În fund – două ferestre mari, aproape de la streaşină până jos. Între ele – o uşă cu sticlă, care, împreună cu ferestrele, frumos arcuite toate trei ocupă mai tot peretele din faţă. În mijlocul odăii o masă cu tacâmuri, cu scaune rânduite în jur. I. Druţă ...............................................................

“Măi!!! S-a trecut de şagă, zic eu, în gândul meu; încă nu m-a gătit de ascultat şi câte au să mai fie!..” Şi unde n-a început a mi se face negru pe dinaintea ochilor şi a tremura de mânios... I. Creangă 293. Care din îmbinările de cuvinte evidenţiate sunt locuţiuni prepoziţionale? 1 Întotdeauna el se afla în fruntea tuturor năzdrăvăniilor pe care le făceau. 2 În fruntea echipei se afla un nou căpitan. 3 Cei doi băieţi mergeau în frunte, arătând tuturor drumul corect. 4 S-au dus toate frunzele uscate în josul apei tulburi. 5 După ce au urcat în vârful muntelui au privit în jos la drumul care se pierdea printre stâncile abrupte. 6 Starea sănătăţii pacientului era satisfăcătoare la început. 7 La începutul lecţiei am fost anunţaţi că data examenelor de admitere a fost schimbată. 8 Încă de la început a demonstrat că este un elev conştiincios. 9 A aşezat câte o carte în faţa fiecărui elev. 10 A ales un loc mai în faţă, pentru că a dorit să vadă cele mai mici detalii ale piesei. Atenţie

Există locuţiuni prepoziţionale şi locuţiuni adverbiale identice ca formă. Locuţiunile prepoziţionale se deosebesc de locuţiunile adverbiale cu aceeaşi structură prin aceea că locuţiunile prepoziţionale au în structură un substantiv cu formă articulată (de teama), în timp ce locuţiunile adverbiale sunt formate dintr-un substantiv cu forma nearticulată (de teamă). Exemplu: Fluier de răsună satul şi de-a lungul şi de-a latul. (Folclor) (cum? locuţiune adverbială cu funcţie sintactică de complement circumstanţial de loc (cu nuanţă modală) Copiii fluierau de-a lungul şi de-a latul satului. (locuţiuni prepoziţionale care cer cazul genitiv; împreună cu substantivul satului au funcţia sintactică de complement circumstanţial de loc)

181

294. Alcătuieşte câte două propoziţii în care să foloseşti următoarele locuţiuni prepoziţionale şi adverbiale. locuţiuni prepoziţionale în josul

locuţiuni adverbiale în jos

în afara

în afară

în mijlocul

în mijloc

pe dinaintea

pe dinainte

în preajma

în preajmă

în apropierea

în apropiere

Reţine

Ca şi prepoziţiile, locuţiunile prepoziţionale nu îndeplinesc nici o funcţie sintactică.

295. Identifică prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale şi precizează cazul părţilor de vorbire pe care acestea le însoţesc.

Focul dansa înaintea ochilor noştri. (Camil Petrescu) ............................................................... Înţelepciunea dărâmă barierele dintre oameni. (Panait Istrati) ............................................................... Un minunat decor de stânci se înălţă în faţa noastră. (A. Vlahuţă) ............................................................... Se adunară cu toatele în jurul ei şi o descusură din fir-în-păr în legătură cu problema ei. (I. Agârbiceanu) ...............................................................

Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă... Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire. M. Eminescu ...............................................................

Ţăranii se năpustiră asupra lui cu sete, bucuroşi că pot să-i mai răscolească puţin sufletul. (L. Rebreanu)

296. Alcătuieşte propoziţii în care să foloseşti locuţiuni prepoziţionale care să conţină părţile de vorbire de mai jos.

• substantive: loc, cauză, pricină; • adjective: lung, lat. 182

§ 40. Ortografierea prepoziţiei 297. Citeşte următoarele texte şi observă în ce mod se scriu prepoziţiile compuse.

Şi mergând noi tot aşa, cam pe la amiază, deodată s-a schimbat vremea cea frumoasă într-o vijelie cumplită, să răstoarne brazii la pământ, nu altceva! – Aşă-i că s-a deocheat vremea? zise unul dintre plăieşi oftând. Mă miram eu să fi mâncat lupul iarna asta aşa de în pripă. De pe la Înţărcători am prăpădit drumul. De-acum s-o luăm de-a chioara, şi unde ne-a fi scris, acolo vom ieşi. – I-auziţi glasul unui cucoş, zise celălalt plăieş. Haideţi să apucăm într-acolo şi poate să ieşim în sat undeva. Şi ne coborâm noi cu mare greutate, pe nişte povârnişuri primejdioase, şi ne încurcăm printre ciritei de brad, şi caii lunecau şi se duceau de-a rostogolul, şi eu cu Dumitru mergeam zgribuliţi şi plângeam în pumni de frig; şi plăieşii numai icneau şi-şi muşcau buzele de necaz; şi omătul se pusese pe unelocuri până la brâu, şi începuse a înnopta când am ajuns într-o fundătură de munţi, unde se auzea răsunând glasul unui pârăuaş ce venea, ca şi noi, din deal în vale, prăvălindu-se şi izbindu-se de cele stânci fără voinţa sa. I. Creangă Reţine

Se scrie prin cratimă prepoziţia compusă de-a care intră în structura locuţiunilor adverbiale formate prin alăturare: Exemplu: de-a dura, de-a rostogolul, de-a curmezişul, de-a dreapta.

Celelalte prepoziţii compuse se ortografiază separat: Exemplu: de la, de către, de pe, de pe la, de lângă, fără de etc.

Prepoziţiile care la origine erau compuse şi au devenit simple, prin aplicarea unui grad înalt de îmbinare, se scriu într-un cuvânt, fiind neanalizabile: Exemplu: dintre (de + între), dinspre (de + înspre), din (de +în), prin (pre + în).

Locuţiunile prepoziţionale se scriu cu cuvinte separate: Exemplu: în faţa, în mijlocul, în spatele, din cauza, din partea, cu excepţia, în privinţa, în urma, de-a lungul, faţă de, în loc de, la un loc cu, alături de, în afară de etc.

183

23+ Mova VI Ro

§ 41. Evaluarea cunoştinţelor 1. Prepoziţia este:

a partea de vorbire flexibilă, fără funcţie sintactică în propoziţie; b partea de vorbire neflexibilă, fără funcţie sintactică în propoziţie; c partea de vorbire flexibilă, cu funcţie sintactică în propoziţie. 2. Prepoziţia împrejurul provine din:

a substantiv b adjectiv c adverb 3. În care dintre seriile de mai jos sunt numai prepoziţii simple?

a lângă, pe, peste, până, prin, spre, sub; b pentru, până, prin, pe lângă, de pe lângă; c dinspre, dintre, dintru, înspre, despre, de pe. 4. Prepoziţia asupra se construieşte cu:

a cazul genitiv; b cazul acuzativ; c cazul dativ. 5. Care dintre seriile de mai jos conţin doar prepoziţii care cer cazul genitiv?

a contra, împotriva, înaintea, îndărătul; b asupra, mulţumită, datorită, graţie; c mulţumită, conform, asemenea, contrar. 6. În care dintre seriile de mai jos sunt doar locuţiuni prepoziţionale care se construiesc cu cazul acuzativ?

a în afara, din pricina, în preajma, de-a lungul, pe dinaintea; b pe dinaintea, pe dedesubtul, în loc de, faţă de; c referitor la, cu privire la, în funcţie de, în legătură cu. 7. Locuţiunea prepoziţională în josul este formată din:

a un adverb urmat de o prepoziţie; b o prepoziţie şi un substantiv articulat; c o prepoziţie şi un adverb substantivizat. 184

2

|

4

|

8. Ce caz cere locuţiunea prepoziţională din textul de mai jos? În faţa casei cresc câteva tufe de liliac, printre care se zăreşte creasta unui gard împletit din nuiele şi o portiţă. (I. Druţă)

a acuzativ b genitiv c dativ 9. În textul de mai jos sunt: Luându-mi rămas bun de la părinţi, am purces cu bunicul spre Pipirig. (I. Creangă)

a o locuţiune prepoziţională şi două prepoziţii simple; b o prepoziţie compusă şi două prepoziţii simple; c trei prepoziţii simple. 10. Îmbinarea de cuvinte evidenţiată în textul de mai jos este: Lecţiile de zbor se făceau dimineaţa spre răsăritul soarelui, când se îngâna ziua cu noaptea, şi seara în amurg, căci ziua era primejdios din pricina hereţilor, care dădeau târcoale pe deasupra miriştii. (I. Al. Brătescu-Voineşti)

a locuţiune adverbială; b locuţiune prepoziţională; c substantiv precedat de prepoziţie. 11. Îmbinarea de cuvinte de-a latul poate să fie:

a locuţiunea adverbială şi locuţiune substantivală; b locuţiune prepoziţională şi locuţiune adjectivală; c locuţiune prepoziţională şi locuţiune adverbială. 12. În textul de mai jos prepoziţia de însoţeşte: Mama îl priveşte, şi-n sufletul ei de fugarnică încolţeşte un simţământ stăruitor de milă pentru fiinţa fragedă căreia i-a dat viaţă. (E. Gârleanu)

a un adjectiv substantivizat şi un substantiv; b două adjective; c două substantive.

185

24 Mova VI Ro

Comunicare. Anotimpurile 298. Alcătuieşte planul dezvoltat al unei compuneri după următoarele imagini.

186

187

Conjuncţia § 42. Felul conjuncţiilor 299. Descrie imaginea de mai jos folosind cât mai multe propoziţii secundare. Identifică mijloacele gramaticale prin care se asociază propoziţiile.

300. Observă care sunt particularităţile conjuncţiei în limba română.

188

Află

Conjuncţia este parte de vorbire neflexibilă care stabileşte: 1

relaţii de coordonare între părţile de propoziţie din cadrul propoziţiei sau între propoziţiile din cadrul frazei; Exemplu: Roxana şi Marian au obţinut premiul întâi. Vine mâine acasă 1, dar nu va sta decât o zi.

/

/2

Raportul sintactic de coordonare se stabileşte între două părţi de propoziţie de acelaşi fel sau între două propoziţii de acelaşi fel.

2

relaţii de subordonare între o propoziţie regentă şi o propoziţie subordonată.

/

/

Exemplu: Nu a ştiut 1 că vine mâine 2. 1 : propoziţie principală şi regentă 2 : propoziţie secundară şi subordonată Raportul sintactic de subordonare se stabileşte între două părţi de propoziţie sau între două propoziţii de importanţă diferită. Prepoziţia marchează subordonarea la nivelul propoziţiei, în timp ce conjuncţia are acelaşi rol, însă la nivelul frazei.

301. Citeşte următoarele enunţuri şi observă rolul conjuncţiilor.

1

Corina învaţă şi scrie. Corina şi învaţă, şi scrie.

2

Mircea a citit, dar n-a înţeles totul. Mircea a citit, însă n-a înţeles totul. Profesorul explică, iar elevii ascultă. Pisicuţa nu se joacă, ci doarme.

3

Ce faci Dinule? Înveţi sau asculţi muzică? Ori vii, ori pleci.

4

Mihai a învăţat, deci va şti tot.

302. Citeşte enunţurile date şi precizează care este raportul sintactic marcat de conjuncţiile evidenţiate.

Şi dacă ramuri bat în geam Şi se cutremur plopii, E ca în minte să te am Şi-ncet să te apropii. M. Eminescu

189

...............................................................

Într-o tânără grădină Dintr-un sat frumos bogat Am văzut o răsărită Cărei ochii i-au legat. Înţeleg că nu degeaba, Ci de păsări care zbor Totuşi e neomeneşte Să-i legi ochii unei flori. Gr. Vieru Reţine

În limba română există mai multe tipuri de conjuncţii. Pentru clasificarea lor se folosesc două criterii distincte: 1

După structură: • simple: şi, ori, sau, însă, iar, dar, nici, dacă, fie, deci, de (cu valorile: să, dacă, încât, care, ce); • compuse: ca să, ci şi, pentru că, încât să. Conjuncţiile compuse sunt mai puţine ca număr.

2

După rol: • coordonatoare: şi, dar, iar, însă, ci, ori, sau, fie, deci; • suboordonatoare: dacă, de, că, să, ca să;

303. Selectează conjuncţiile din textele date în două coloniţe: într-o coloniţă pe cele simple, iar în cealaltă – pe cele compuse.

Omul rămâne om şi dacă i se întâmplă ceva n-ai să-l poţi opri să-şi verse jalea aşa cum îi vine lui la îndemână. I. Druţă ...............................................................

Acesta, peste câteva zile, încetă a mai urla când îl întreba unde este Pascu, ci scheuna numai privind împrejur, ca şi când l-ar aştepta. I. Slavici ...............................................................

Apucă pe Păunaş adormit, îl învălătuci în scutece şi în şorţ şi, scobind sub căpiţă, făcu o ascunzătoare. Vârî copilaşul şi ticsi fânul la loc, apoi porni nebună cu Măriuca şi cu Vlad după ea fără să le mai vorbească, fără ca să-i mai ştie.

G. Galaction

190

304. Completează enunţurile cu ajutorul conjuncţiilor potrivite. dacă

Absolvenţii ştiu

că

Noi nu ştim

deşi

Dorel ştie

ca să

Nu a venit la ore,

să

Eu îl întreb pe profesor

încât

Igor vorbeşte româneşte

pentru că

Tudorel n-a învăţat aşa de bine universitate.

examenul va fi greu. vom pleca în excursie. conducă maşina. este bolnav. nu ştiu. ar fi român. intre la

305. Completează spaţiile libere, folosind conjuncţii diferite.

Observă

Unele conjuncţii pot avea acelaşi rol gramatical: pentru că, deoarece, fiindcă etc. Ele pot să apară în acelaşi tip de structuri gramaticale şi permit înlocuirea uneia cu cealaltă, fără modificarea sensului general.

306. Identifică în textul dat conjuncţiile şi caracterizează-le. 1 Adevărul, de cele mai multe ori, supără. Câteodată răneşte, dar poate şi să vindece. (Petru M. Ardelean) 2 Realismul nefiind o raţiune platonică, ci o condiţie istorică, orice artă realistă e mereu modernă reînnoindu-se cu fiecare generaţie. (G. Călinescu) 3 Ion era mulţumit acuma şi răcorit, şi nu se mai sinchisea de nimic. (L. Rebreanu) 307. Ce modificări se produc în următoarele versuri dacă se elimină conjuncţiile coordonatoare?

Dar mă privesc miraţi, întrebători, Şi glume fac apoi pe sama mea, Şi mă trezesc că undeva, spre zori, Nici nu mai am pe cine întreba. I. T. Zegrea

191

24+ Mova VI Ro

§ 43. Conjuncţiile coordonatoare şi conjuncţiile subordonatoare 308. Citeşte textul de mai jos şi elimină conjuncţiile evidenţiate. Ce modificări se produc în text?

Sâmbătă de cu seară locul se deşerta, şi Ghiţă, ajungând să mai răsufle, se punea cu Ana şi cu bătrâna să numere banii, şi atunci el privea la Ana, amândoi priveau la cei doi copilaşi, căci doi erau acum, iar bătrâna privea la câteşipatru şi se simţea întinerită, căci avea un ginere harnic, o fată norocoasă, doi nepoţi sprinteni. (I. Slavici) ...............................................................

Frumoasă era mama în clipele sale de supărare, dacă şi tatei îi şedea bine când lăsa să treacă de la dânsul. Iar pistruii, mă rog, ca pistruii… (I. Druţă) Reţine

După rolul pe care îl îndeplinesc, conjuncţiile pot fi: 1

coordonatoare: • copulative: şi, nici, dar şi, ci şi; • adversative: dar, iar, ci, însă, or; • disjunctive: ori, sau, fie că, fie, ba, ori că; • conclusive: deci, aşadar.

2

suboordonatoare: fiindcă, pentru că, deoarece, să, deşi, de, dacă, încât, ca să, căci, decât.

Conjuncţiile coordonatoare se întâlnesc atât la nivel de propoziţie cât şi la nivel de frază: • în propoziţie leagă două cuvinte care au aceeaşi funcţie sintactică: Exemplu: Veneau pe drum oameni şi femei. (nume predicative) Copilul era mic, dar prietenos (nume predicative) Avea o floare mică, dar mirositoare. (atribute)

• rareori leagă două complemente diferite: Exemplu: Vorbea oricând şi oriunde. (complement circumstanţial de timp şi complement circumstanţial de loc)

• în frază leagă două propoziţii de acelaşi fel:

/ /

2

| /

Exemplu: Învăţătorul lămureşte 1, iar noi ascultăm. 2 I-am zis 1 să mai stea 2 şi să asculte muzică

/

192

/3

5

|

309. Citeşte textele şi precizează valoarea conjuncţiilor coordonatoare.

– Tătucă, dar zilele astea, ele de unde se iau? – Apoi, de unde să se ia!? – a zis bunelul după o lungă cugetare. Vin şi ele aşa din senin, de sus ca nişte daruri cereşti, precum vine dimineaţa, ori amiaza, ori amurgul. Precum vine pământul, ori sămânţa, ori apa. Precum vine roua, pasărea, soarele… – Şi darurile astea, ele vin pentru toţi deopotrivă ori numai pentru care şi care? I. Druţă

Atenţie!

Unele conjuncţii coordonatoare se folosesc în perechi: Exemplu: Fie-fie, ori-ori, nici-nici;

Conjuncţiile subordonatoare se întâlnesc numai la nivel de frază şi ele leagă o propoziţie secundară subordonată de regenta ei: că, să, ca să, dacă, de, deoarece, fiindcă, încât, deşi.

/

Exemplu: Nu puteam 1 ca să nu-ţi spun această veste. Dacă poţi, 1 ajută-mă cu telefonul. 2

/

/

/2

310. Ce valoare morfologică au cuvintele evidenţiate?

Să trăiţi ani mulţi, uşori, Dulcii mei învăţători! Mult se cade, se cuvine Să vă fie cald şi bine! Gr. Vieru ...............................................................

Găina babei se oua de câte două ori în fiecare zi şi baba mânca o mulţime de ouă; iar moşneagului nu-i da nici unul. I. Creangă 311. Citeşte textele şi analizează conjuncţiile după modelul dat. Model: şi – conjuncţie coordonatoare, copulativă, simplă.

Şi iată – o suflare ce ramurile atinge Se pare că închide la zgomot orice porţi... Părea că e-n zăbranic natura încărcată Şi frunzele la vânturi gemând se scuturau. Al. Macedonski

193

25 Mova VI Ro

...............................................................

– Atunci, voi să vă faceţi moarte-n păpuşoi, să nu spuneţi nici laie, nici bălaie. Oi vorbi eu şi cu dânşii, şi las' dacă va fi ceva!.. Se înduplecară şi cele două, intrară cu toatele în casă; luară pe babă de păr ş-o izbiră cu capul de pereţi până i-l dogiră. Apoi cea mai tânără, fiind mai şugubaţă decât cele două, trânteşte baba în mijlocul casei ş-o frământă cu picioarele, ş-o ghigoseşte ca pe dânsa; apoi îi scoate limba afară, i-o străpunge cu acul şi i-o presură cu sare şi cu piper, aşa că limba îndată se umflă, şi biata soacră nu mai putu zice nici cârc! şi, slabă şi stâlcită cum era, căzu la pat bolnavă de moarte. Apoi nurorile, după sfătuirea celei cu pricina, aşezară baba într-un aşternut curat, ca să-şi mai aducă aminte de când era mireasă; şi după aceasta începură a scoate din lada babei valuri de pânză, a-şi da ghiont una alteia şi a vorbi despre stârlici, toiag, năsălie, poduri, paraua din mâna mortului, despre găinile ori oaia de dat peste groapă, despre strigoi şi câte alte năzdrăvănii înfiorătoare, încât numai aceste erau de ajuns, ba şi de întrecut, s-o vâre în groapă pe biata babă. I. Creangă

Reţine!

Cu rol de conjuncţii subordonatoare sunt folosite la nivel de frază şi alte părţi de vorbire: 1

Pronume şi adjective pronominale relative şi nehotărâte (însoţite sau nu de prepoziţie): Model: Am dat Discută

2

/11ce ai vrut./2 / cu oricine îi vine-n ospeţie./2

Adverbe relative şi nehotărâte

/

/

Exemplu: Citeşte în carte 1 unde se povesteşte despe Făt-Frumos 2. Se duce 1 oriunde este poftit. 2

/

/

312. Scrie textul şi subliniază cuvintele care au rolul unor conjuncţii subordonatoare. Precizează valoarea lor morfologică.

Spune-mi unde sunt fraţii tăi să-i vestesc de cu vreme. (I. Pas) Când o roagă şi căţeluşa, şi părul, şi cuptorul, şi fântâna ca să le îngrijească de dânsele, ea le răspundea cu ciudă şi în bătaie de joc. (I. Creangă) 3 S-au urcat în cer şi au prins a se juca şi ei de-a mijatca, până ce au făcut un singur nour mare, care a umplut tot cerul. (S. Vangheli ) 1 2

194

Comunicare. Tradiţii maramureşene

Maramureşul este considerat una din cele mai bine păstrate zone ale Europei din perspectiva etnografiei. “Lemn” şi “apă” sunt două cuvinte care definesc cel mai bine Maramureşul. Istoria, tradiţia şi viaţa maramureşenilor sunt cioplite în lemnul bisericilor şi al porţilor, iar numeroase ape curgătoare sunt întinse pe toată zona, ca o pânză de păianjen. 313. Ce reprezintă lemnul şi apa în tradiţia culturală maramureşeană? 314. Unde se regăseşte sculptura în lemn în arhitectura maramureşeană? Ce importanţă are această ocupaţie în lumea satului contemporan? 315. Ce activităţi se organizează în vederea păstrării şi promovării tradiţiilor folclorice?

316. Prin ce sunt atraşi oaspeţii dornici să viziteze frumuseţile acestor locuri? 317. Alcătuieşte o compunere pe tema “Păstrarea tradiţiilor populare în satul maramureşean”.

195

196

§ 44. Locuţiunile conjuncţionale. Dificultăţi în utilizarea conjuncţiilor

318. Citeşte textul de mai jos şi înlocuieşte îmbinările de cuvinte evidenţiate cu conjuncţiile potrivite.

Amândoi bătrânii aceştia erau albi ca iarna şi posomorâţi ca vremea cea rea din pricină că nu aveau copii. (I. Creangă) ...............................................................

I-a netezit puful pe cap şi i-a mai dat câteva farâmituri de pâne, cu toate că până la amiază mai era mult. (I. Druţă) Reţine

Locuţiunea conjuncţională este grupul de cuvinte care se comportă ca o conjuncţie coordonatoare sau subordonatoare. Locuţiunile conjuncţionale au următoarele structuri: • prepoziţie + conjuncţie: fără să, pe lângă că; • conjuncţie precedată de un adverb: măcar că, chiar că, chiar dacă, chiar de; • prepoziţie + substantiv + conjuncţie: din cauză că, din pricină că, în loc să; • pronume sau adjectiv relativ cu sau fără substantiv: cât timp, ori de câte ori, de vreme ce, pe măsură ce, din moment ce; • alte situaţii: ca şi cum, ca şi când, nu cumva să, nu care cumva să, ca nu care cumva să. Locuţiunile conjuncţionale pot fi: 1

coordonatoare: • copulative: cât, şi, precum şi; • adversative: numai că, numai cât; • conclusive: prin urmare, în concluzie, în consecinţă.

2

subordonatoare: pentru că, pentru ca să, fără să, cu toate că, chiar că, măcar că, chiar dacă, de parcă, din cauză că, din pricină că, în timp ce, până ce, ca şi cum, ca şi când, după ce.

319. Alcătuieşte câteva fraze în care să foloseşti conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale coordonatoare şi subordonatoare.

197

Reţine

Cuvintele iar, şi, nici, ba pot avea valoare de adverb şi de conjuncţie. Exemplu: Am cumpărat şi pâine. (adverb) Lucrează cu hârleţul şi cu lopata. (conjuncţie)

320. Alcătuieşte propoziţii pentru fiecare din următoarele situaţii:

1

şi – adverb de mod; conjuncţie coordonatoare copulativă;

2

ba – adverb de negaţie; conjuncţie coordonatoare disjunctivă.

321. Citeşte exemplele şi identifică conjuncţiile.

El observă însă că nu era crezut şi de aceea începu să povestească lucruri pe care nu le văzuse cu ochii lui şi nu le trăise direct, ci le auzise şi el povestite de la alţii. M. Preda ...............................................................

Fusese furtună pe câmp şi anume Să învingem furtuna ieşisem cu arcuri pe câmp. Ana Blandiana ...............................................................

Un băiat ochios, sprâncenat şi frumuşel de nu se mai poate. Îţi seamănă ţie, ruptă bucăţică!.. Acum pune de lăutoare şi grijeşte-l cum ştii tu că se grijesc băieţii: că, după cum vezi, îi cam colbăit, mititelul! – Moşnege, moşnege! zise baba, nu râde, că şi aceasta-i făptura lui Dumnezeu; ca şi noi... Ba poate... şi mai nevinovat, sărmanul! I. Creangă Atenţie

Unele conjuncţii subordonatoare sunt folosite în mod greşit în locul altora, din cauza unor asemănări formale: • conjuncţia compusă ca să în locul conjuncţiei să ; • conjuncţia căci , în locul conjuncţiei că . Corect Am început să pricep.

Incorect Am început ca să pricep.

Se spune că el este de serviciu.

Se spune căci el este de serviciu.

198

322. Corectează enunţurile date. Motivează alegerea făcută.

1

L-am rugat ca să mă ierte.

2

Află căci el este adevăratul hoţ.

3

Mi-a zis ca să îl ajut.

4

Au reuşit că a doua zi să se întoarcă iarăşi.

323. Identifică în textele date conjuncţiile coordonatoare şi precizează particularităţile fiecăreia dintre ele.

Şi-şi ducea mereu mâna graţioasă şi nervoasă ca să-şi aranjeze când buclele care nu-i cădeau de altfel, când rochia care nu i se părea decentă. Camil Petrescu ...............................................................

Dar pe vremea aceea Domnul umbla încă pe pământ. Într-o zi se vedeau doi oameni călătorind prin pustiu. Hainele şi faţa unuia strălucea ca alba lumină a soarelui; celălalt, mai umilit, nu părea decât umbra celui luminat. Era Domnul şi sf. Petrea. Picioarele lor înfierbântate de nisipul pustiului călcară atuncea în răcoarele şi limpedele pârău ce curgea din izvor. Prin cursul apei cu gleznele lor sfâşiau valurile până la umbritul lor izvor. Acolo Domnul bău din apă şi-şi spălă faţa sa cea sfântă şi luminată şi mâinile sale făcătoare de minuni. Apoi şezură amândoi în umbră, Domnul cugetând la tatăl său din cer, şi sfântul Petrea ascultând pe cugete doina izvorului plângător. Când se sculară spre a merge mai departe, zise sf. Petrea: – “Doamne, fă ca acest izvor să fie ce-a fost mai înainte”. “Amin!” zise Domnul ridicând mâna sa cea sfântă, după care apoi se depărtară înspre mare, fără a mai privi înapoi. M. Eminescu ...............................................................

Am observat că despre lucrurile prea serioase nu îndrăznesc să vorbesc decât puţin în glumă. Asemenea unei măşti, tonul jucăuş reuşeşte nu să ascundă, ci să stilizeze gravitatea celor spuse. Veşnic plecat de acasă, mereu în documentare în propria sa viaţă, spiritul meu este prea ocupat cu privitul pentru a putea fi cu adevărat înfrânt sau învingător şi chiar pentru a putea fi. A fi şi a privi devin două verbe opuse şi violent exclusive în lumina unui întreg destin. Ana Blandiana

199

25+ Mova VI Ro

Îmbogăţeşte-ţi cunoştinţele ...............................................................

Valori morfologice ale lui ŞI 1

Conjuncţie coordonatoare a copulativă – când stabileşte un raport de coordonare între: • două părţi de propoziţie de acelaşi fel; Exemplu: Este un om blând şi inteligent.

• două propoziţii principale sau două propoziţii secundare; Exemplu: Cântă şi se amuză. Dorea să vină şi să mă cunoască.

b adversativă: când are sensul “dar”; Exemplu: Te-aş ruga şi nu-ndrăznesc.

c conclusivă: când are sensul “deci”. Exemplu: Asta-i doar o glumă şi nu-mi pasă.

Când este conjuncţie, şi poate să dezvolte unele valori stilistice: a scoate în evidenţă termenii unei enumerări pe care îi precedă; Exemplu: A cules şi ghiocei, şi toporaşi, şi traista-ciobanului.

b se foloseşte în repetiţii pentru a sugera continuitatea desfăşurării acţiunii sau intensitatea ei; Exemplu: Şi merg ei, şi merg cale lungă. Şi se luptară, şi se luptară până la apusul soarelui.

c apare la începutul frazei, arătând continuitatea acţiunii; Exemplu: Şi Făt-Frumos porni iar la drum.

d aşezat înaintea unor propoziţii interogative sau exclamative subliniază legătura cu cele povestite anterior; Exemplu: Şi ce s-a mai întâmplat?

e în dialog, exprimă un îndemn pentru continuarea povestirii;

2

|

Exemplu: – Şi?!

f precedat de adverbul ca are valoare comparativă cu sensurile “întocmai” (A pornit în luptă ca şi vântul) sau “aproape, aproximativ” (Ea a rezolvat problema ca şi ceilalţi colegi). Cu valoare de conjuncţie, împreună cu prepoziţia cu, exprimă relaţia operaţiei de adunare: Doi şi cu doi egal patru.

200

6

|

2

Adverb a de mod, de întărire, cu diferite sensuri; Exemplu: Se sperie şi de un gândăcel. (“chiar, cu adevărat”) După ce că era târziu, mai era şi întuneric. (“încă, în plus, pe lângă aceasta”)

Pe aici este şi mai periculos de mers. (“mult”)

b de timp, cu sensul “imediat, îndată, numaidecât”. Exemplu: Cum m-a văzut a şi plecat. Ca adverb nu îndeplineşte funcţie sintactică.

Ca adverb intră în componenţa locuţiunilor: c adjectivală: şi mai şi = “mai grozav”; Exemplu: El e şi mai şi decât alţii de seama lui.

d adverbială cu sensul “mai mult” . Exemplu: După ce l-a certat, a muncit şi mai şi.

3

Pronume reflexiv, neaccentuat, persoana a III-a, cazul dativ. Este marcă formală a diatezei reflexive. În această situaţie nu îndeplineşte funcţie sintactică şi se analizează împreună cu verbul. Exemplu: Şi-a amintit imediat.

Când pronumele reflexiv însoţeşte un verb la diateza activ-pronominală îndeplineşte funcţiile sintactice de: a atribut pronominal (în dativul posesiv); Exemplu: Şi-a ajutat mereu prietenii. Verificarea funcţiei de atribut pronominal se face prin înlocuirea cu un adjectiv pronominal posesiv: A ajutat mereu pe prietenii săi.

b complement indirect. Exemplu: Şi-a făcut uneori reproşuri. Verificarea funcţiei de complement indirect se realizează înlocuind pronumele reflexiv cu un pronume personal sau substantiv, ori prin forma accentuată a pronumelui reflexiv sieşi: I-a făcut uneori reproşuri (Mariei). Şi-a făcut sieşi reproşuri.

201

26 Mova VI Ro

§ 45. Ortografierea conjuncţiei 324. Scrie textul şi observă modul în care se scriu conjuncţiile compuse şi conjuncţiile simple care se combină cu alte părţi de vorbire.

Un străjer, cum vede pe moşneag că stă pe-acolo, îl întreabă: – Da' ce vrei, moşule! – Am treabă la împărat; feciorul meu se prinde că-i face podul. Străjerul, ştiind porunca, nu mai lungeşte vorba, ci ia moşneagul şi-l duce înaintea împăratului. Împăratul îl întreabă: – Ce voieşti de la mine, moşule? – Să trăiţi mulţi ani cu bine, luminate împărate! Fecioru-meu, auzind că aveţi fată de măritat, m-a trimis, din partea lui, ca să aduc la cunoştinţa măriei-voastre că el, cică, poate să vă facă podul. I. Creangă Reţine

1

Conjuncţiile compuse se pot scrie în două moduri, în funcţie de gradul de contopire a elementelor din structura lor. • Elementele compuse nu s-au contopit, deci se scriu separat: Exemplu: ca să, ca (....) să, cum că, ci şi etc.

• elementele componente s-au contopit, formând un tot unitar: Exemplu: aşadar, deşi, deoarece, fiindcă, încât, întrucât, etc.

2

Locuţiunile conjuncţionale se scriu fără cratimă. Exemplu: Ca şi când, ca şi cum, câtă vreme, cât timp, cu toate că etc.

3

Conjuncţia fiindcă se scrie cu doi de -i .

4

Conjuncţia iar nu trebuie confundată cu ortograma i-ar , pentru că silaba i-ar este formată din pronumele personal işi verbul auxiliar ar din structura condiţional-optativului.

5

Conjuncţia sau nu trebuie confundată cu ortograma s-au , fiindcă ortograma s-au are în structura sa pronumele reflexiv s- care formează silabă comună cu verbul auxiliar au , intrând în construcţia perfectului compus. Conjuncţia sau poate fi înlocuită cu conjuncţia ori : Exemplu: “Sau (ori) s-au dus, ori (sau) au rămas”.

202

§ 46. Evaluarea cunoştinţelor 1. Sunt conjuncţii simple în seria:

a şi, dar, să, că, iar, dacă; b pentru că, ca să, ci şi, chiar să; c întrucât, fiindcă, deoarece. 2. Sunt conjuncţii simple adversative în seria:

a ori, dar, fie, şi, nici; b iar, dar, ci, însă; c sau, fie, ori, deci, şi, nici. 3. Conjuncţiile subordonatoare exprimă relaţii de:

a subordonare în frază; b subordonare în propoziţie; c subordonare în propoziţie şi în frază. 4. Conjuncţiile coordonatoare exprimă relaţii de coordonare între:

a subiect şi predicat; b două predicate; c elementele subiectului multiplu. 5. Care dintre formele de mai jos sunt corecte?

a întrucât b întrucît c întru cât 6. Cuvântul evidenţiat din textul de mai jos este: Dar cine-acum, ca raza, în lumea nopţii zboară? (V. Alecsandri)

a conjuncţie coordonatoare copulativă; b conjuncţie coordonatoare adversativă; c conjuncţie coordonatoare disjunctivă. 7. În care din seriile de mai jos sunt doar conjuncţii subordonatoare?

a să, dacă, sau, ca să, de; b şi, că, să, fiindcă, deoarece; c ca să, dacă, fiindcă, deoarece, să. 203

8. Conjuncţia evidenţiată este: Apoi, sprintenă ca o copilă, pregăteşte de scăldătoare şi, fiindcă ştia bine treaba moşitului, scaldă purcelul. (I. Creangă)

a conjuncţie coordonatoare; b conjuncţie subordonatoare simplă; c conjuncţie subordonatoare compusă. 9. Care din formele de mai jos sunt corecte?

a ca şi când; b ca-şi-când; c caşicând. 10. Cuvântul evidenţiat din textul de mai jos este: Şi cum ajunge la fântână, scoate mai întâi furca. (I. Creangă)

a adverb; b conjuncţie subordonatoare; c conjuncţie coordonatoare. 11. Ce fel de conjuncţie există în enunţul de mai jos? Şi te-ai dus, dulce minune Şi-a murit iubirea noastră. (M. Eminescu)

a copulativă; b adversativă; c disjunctivă. 12. În enunţul de mai jos conjuncţia evidenţiată este: De treci codri de aramă, de departe vezi albind Ş-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint. (M. Eminescu)

a coordonatoare copulativă; b coordonatoare adversativă; c subordonatoare.

204

Comunicare. Istoria oraşului

325. Priveşte imaginile şi alcătuieşte un dialog cu tema: “Pe străzile oraşului Cernăuţi”. Reţine

Dialogul presupune un schimb de informaţii între două sau mai multe persoane. În scris intervenţia fiecăruia dintre ei este marcată prin linie de dialog (–). 326. Ce ştii despre istoria oraşului Cernăuţi? Discută cu cei mai în vârstă pentru a afla cum s-a transformat oraşul de-a lungul istoriei sale seculare.

327. Priveşte imaginile următoare şi realizează o compunere-descriptivă în care să prezinţi caracteristicile clădirilor reprezentate.

205

206

Interjecţia § 47. Tipuri de interjecţii 328. Alcătuieşte un dialog după imaginea dată. Încearcă să exprimi cu ajutorul cuvintelor stările interioare ale personajelor reprezentate.

207

26+ Mova VI Ro

329. Citeşte textul de mai jos şi arată ce exprimă cuvintele evidenţiate.

Şi cum ospăta el, buf! cade în groapa cu jăratic, căci scăunaşul de ceară s-a topit, şi leasa de pe groapă nu era bine sprijinită: nici mai bine, nici mai rău, ca pentru cumătru. – Ei, ei! Acum scoate, lupe, ce-ai mâncat! Cu capra ţi-ai pus în cârd? Capra ţi-a venit de hac! – Valeu, cumătră, talpele mele! Mă rog, scoate-mă, că-mi arde inima-n mine! I. Creangă Reţine

Interjecţia este parte de vorbire neflexibilă care redă senzaţii, sentimente, manifestarea unei voinţe sau sunete, zgomote din natură. În limba română există şi locuţiuni interjecţionale, adică îmbinări de cuvinte care pot fi înlocuite cu interjecţii: ei bine!, nu zău!, da de unde!, ia te uită!, doamne fereşte! pentru Dumnezeu! vai şi amar! În limba română interjecţiile pot fi clasificate în funcţie de originea lor şi în funcţie de formă. După originea lor, interjecţiile pot fi: 1

propriu-zise: • care exprimă senzaţii, sentimente, manifestarea unei voinţe: ah!, oh! of!, nani!; • de adresare: mă!, bre!, iaca!, iacătă!; • cu funcţie predicativă: iaca!, uite! poc!, zdup! zbârr!;

2

onomatopeice: • care redau sunete produse de animale: cip-cirip, cotcodac!; • care redau zgomote din natură: pic-pic, vâjj, trosc!; • care exteriorizează senzaţii: ha-ha, hapciu, au;

3

provenite din alte părţi de vorbire: păcat!, foc!, vai şi amar!.

După forma pe care o au, interejcţiile se clasifică astfel: 1

Simple: o!, vai!, oh!, bre!;

2

Compuse: haida-de!, cioca-boca!, hodoronc-tronc!.

208

2

|

7

|

330. Reţine particularităţile interjecţiei în limba română.

331. Citeşte textele date şi găseşte interjecţiile. Determină felul lor.

– Mă!.. că mare minune-i şi asta!.. dar nici acasă n-am de coasă... ia să mai odihnesc oleacă aste bătrâneţe! Apoi se îndoaie de şele cam cu greu, şi se pune pe chersin. Şi când s-a pus pe chersin, nu ştiu cum s-a făcut, ori că chersinul a crăpat, ori cumătrul a strănutat... Atunci iedul de sub chersin, să nu tacă? Îl păştea păcatul şi-l mânca spinarea, sărăcuţul! – Să-ţi fie de bine, nănaşule! – A!.. ghidi! ghidi! ghiduşi ce eşti! Aici mi-ai fost? Ia vino încoace la nănăşelul, să te pupe el! (I. Creangă) ...............................................................

– Cucurigu! boieri mari, daţi punguţa cu doi bani! Boierul, înciudat, când ajunge în dreptul unei fântâni, zice vezeteului: – Mă! ia cucoşul ist obraznic şi-l dă în fântâna ceea. Vezeteul se dă iarăşi jos din capră, prinde cucoşul şi-l azvârle în fântână! Cucoşul, văzând această mare primejdie, ce să facă? Începe-a înghiţi la apă; şi-nghite, şi-nghite, până ce-nghite toată apa din fântână. Apoi zboară de-acolo afară şi iarăşi se ia în urma trăsurii, zicând: Cucurigu! boieri mari, daţi punguţa cu doi bani! Boierul, văzând aceasta, s-a mirat cumplit şi a zis: – Mă! da al dracului cucoş i-aista! Ei, las' că ţi-oi da eu ţie de cheltuială, măi crestatule şi pintenatule! (I. Creangă) 209

27 Mova VI Ro

§ 48. Funcţii sintactice ale interjecţiilor. Interjecţii predicative Află

În mod obişnuit, interjecţiile nu stabilesc raporturi sintactice cu celelalte cuvinte, de aceea, cele mai multe interjecţii nu pot îndeplini funcţii sintactice. În limba română există o serie de interjecţii care, în anumite situaţii, pot îndeplini anumite funcţii sintactice. La nivelul propoziţiei unele interjecţii pot fi: • Subiect Exemplu: De undeva se auzea cioc-cioc!

• Nume predicativ Exemplu: Este vai de cel necăjit.

• Predicat Exemplu: Lupul hop! în groapă.

• Complement Exemplu: Toţi auzeau pic-pic! Bicicleta cade hodoronc-tronc!

• Atribut Exemplu: Zgomotul ceasului tic-tac! tic-tac! ne liniştea.

332. Alege din prima coloană funcţia sintactică a interjecţiilor evidenţiate. complement

Şi iată că după atâtea săptămâni ploile stătură. (Gala Galaction)

nume predicativ

În liniştea adâncă a pădurii el auzi: cu-cu! cucu!

predicat

Era o vară... hăă!

atribut

E vai de cei care nu sunt ascultători.

333. Precizează funcţiile sintactice ale interjecţiilor din următoarele texte.

– Of, mămucă, of! Mai bine taci şi lasă-l în plata lui Dumnezeu! Că ştii că este o vorbă: Nici pe dracul să-l vezi, da' nici cruce să-ţi faci! 210

– Ba nu, dragul mamei! Că până la Dumnezeu, sfinţii îţi iau sufletul. Ş-apoi ţine tu minte, copile, ce-ţi spun eu: că de i-a mai da lui nasul să mai miroase pe-aici, apoi las'!.. Numai tu, să nu cumva să spui cuiva, ca să prindă el de veste. Şi de-atunci căuta şi ea vreme cu prilej ca să facă pe obraz cumătru-său. Se pune ea pe gânduri şi stă în cumpene, cum să dreagă şi ce să-i facă? Aha! ia, acu i-am găsit leacul, zise ea în gândul său. Taci! Că i-oi face eu cumătrului una de şi-a muşca labele! I. Creangă Reţine

Interjecţiile care îndeplinesc funcţia sintactică de predicat se numesc interjecţii predicative: na!, uite!, iată!, hai!, haidem!. Exemplu: Hai, Ilinco, nu te mai uita. (M. Preda) Haideţi! Alegeţi una din două! (I. Creangă)

Predicatul exprimat prin astfel de interjecţii se numeşte predicat interjecţional.

334. Alcătuieşte trei exemple în care să foloseşti şi interjecţii predicative.

335. Citeşte textele şi găseşte interjecţiile. Care dintre ele au funcţie sintactică?

Nici femeia nu-i are grija, ci păşeşte mereu înainte; doar în răstimpuri zice aşa, ca pentru sine: – Ghii, mă Bator! Trec aşa, amândoi, pe uliţele satului, urcă apoi pe cărarea dinspre Dealu-Băilor şi se pierd în coborâşul repede de dincolo de deal. Pe acolo-i coastă pietroasă, şi cărarea-i strâmtă, şi femeia tot mereu ogoieşte calul: – Noa, mă Bator, mă! Numa-ncet, mă, că nu dau tătarii. I. Agârbiceanu ...............................................................

– Ei, măi Ştefane şi Smărănducă, mai rămâneţi cu sănătate, că eu m-am dusu-m-am. Hai, nepoate, gata eşti? – Gata, bunicule, haidem, zisei, necăjindu-mă cu nişte costiţe de porc afumate şi cu nişte cârnaţi fripţi, ce mi-i pusese mama dinainte. Şi, luându-mi rămas bun de la părinţi, am purces cu bunicul spre Pipirig. I. Creangă

211

§ 49. Rolul interjecţiei în comunicare Află

Interjecţiile apar frecvent în varianta orală a limbii, ele fiind expresia participării afective a vorbitorului. Interjecţiile pot exprima sentimente diferite sau grade diferite de intensitate ale aceluiaşi sentiment: dorinţa, suferinţa, necazul, durerea, satisfacţia, plăcerea, surpriza etc. Interjecţiile de adresare şi cele cu sens apropiat de al verbului la modul imperativ au funcţii predicative (predicate interjecţionale).

336. Scrie interjecţiile din textele de mai jos în tabelul dat. sentimente

manifestări ale voinţei

zgomote

1

Iată ce se întâmpla. (M. Preda)

2

De ce nu vrei să vii, măi băiete? (I. Al. Brătescu-Voineşti)

3

Se auzea un singur strigăt, preluat de zeci de voci: Hei-rup! Hei-rup!

4

Ah! Ea spuse adevărul; Eu am râs, n-am zis nimica. (M. Eminescu)

5

Iară Setilă, dând fundurile afară la câte o bute, horp! Şi-o sugea dintr-o sorbire. (I. Creangă)

6

Iată, copii, şcoala şi sfânta biserică, izvoarele mângâierii şi ale fericirii sufleteşti (I. Creangă)

7

Verzi investiri, prin câte-un gang, Sub ceasuri largi – balang, balang. (Ion Barbu)

Atenţie

O interjecţie poate să exprime diferite stări sufleteşti: Exemplu: Ah! – satisfacţia, surpriza, durerea, suferinţa.

Pentru a descoperi sentimentul exprimat de o astfel de interjecţie trebuie să ţinem cont de contextul în care apare (alte cuvinte din enunţul respectiv).

212

337. Alcătuieşte propoziţii în care interjecţiile vai! şi of! să exprime diferite stări sufleteşti. 338. Alege din coloana B, interjecţiile potrivite pentru exprimarea sentimentelor din coloana A. A Satisfacţie

B vai!

Îndoială

aha!

Îndemn

bravo!

Entuziasm

mde!

Durere

pfui!

Dispreţ

hai!

Tristeţe

ah!

339. Alcătuieşte un dialog în care să foloseşti interjecţiile de mai jos cu sensurile indicate.

• • • •

vai! – necazul, durerea; hai! – chemare, îndemn; au! – durerea; ha-ha! – ironia. Atenţie

De obicei, interjecţia se izolează prin virgulă sau prin semnul exclamării. Există câteva reguli stricte de folosire a semnelor de punctuaţie în scrierea interjecţiilor: 1

După interjecţiile cu sens apropiat de al imperativului se pune virgulă numai dacă urmează un substantiv în cazul vocativ sau o interjecţie de adresare. Exemplu: Hai, bade! Haide măi!

2

Nu se pune nici un semn de punctuaţie după unele interjecţii urmate de complement. Exemplu: Marş de-aici!

3

Nu se pune nici un semn de punctuaţie după interjecţiile de tipul: ia, hai, haide urmate de un verb. Exemplu: ia lasă-l în pace!

213

§ 50. Ortografierea interjecţiei 340. Transcrie textul şi observă modul în care se ortografiază interjecţiile.

Prepeliţa prindea câte o furnică, ori câte o lăcustă, le-o firimiţea în bucăţele mici, şi ei, pic! pic! pic! cu cioculeţele lor, o mâncau numaidecât. Şi erau frumoşi, cuminţi şi ascultători; se plimbau primprejurul mamei lor şi când îi striga: “Pitpalac!” repede veneau lângă ea. Odată, prin iunie, când au venit ţăranii să secere grâul, cel mai mare dintre pui n-a alergat repede la chemarea mamei, şi cum nu ştia să zboare, haţ! l-a prins un flăcău sub căciulă. Ce frică a păţit când s-a simţit strâns în palma flăcăului, numai el a ştiut; îi bătea inima ca ceasornicul meu din buzunar; dar a avut noroc de un ţăran bătrân, care s-a rugat pentru el: – Lasă-l jos, mă Marine, că e păcat de el, moare. Nu-l vezi că deabia e cât luleaua?! I. Al. Brătescu-Voineşti ...............................................................

Apoi, măi babă, ce zici? bune veşti sunt aceste? Ba şi împăratul cică s-a bolnăvit de supărare! – Of! moşnege, of! boala împăraţilor e ca sănătatea noastră! I. Creangă ...............................................................

Şi atunci, numai iaca un ciocârlan şchiop se vede venind, cât ce putea; şi, şovâlc, şovâlc, şovâlc! se înfăţişază înaintea sfintei Duminici. Atunci ea îl întreabă şi pe acesta: – Tu, ciocârlane, nu ştii unde se află Mănăstirea-de-Tămâie? I. Creangă Reţine

Interjecţiile care se repetă se despart prin liniuţă sau prin virgulă: Exemplu: He-he-he!; Sau he, he!; Ha-ha-ha! etc.

Cratima mai apare şi în scrierea interjecţiilor onomatopee: Exemplu: Cot-codac, cu-cu, pu-pu-pup, pic-pic; Tic-tac-tic, pâş-pâş, bang-bang etc.;

Interjecţia ia nu trebuie confundată cu verbul ia (a lua) sau cu ortograma i-a (dat): Exemplu: Ia să vedem! (interjecţie). Ia o carte! (verb). I-a dat o carte. ( i- este pronume personal şi formează silabă comună cu verbul auxiliar a avea din construcţia perfectului compus).

214

§ 51. Evaluarea cunoştinţelor 1. Sunt onomatopeice interjecţiile care indică:

a stări sufleteşti; b zgomote din natură; c acţiuni. 2. Interjecţiile măi , bre , fa , mă sunt:

a de adresare; b de chemare; c de îndemn. 3. Interjecţiile cu sens apropiat de al imperativului pot fi urmate de verbe la:

a gerunziu; b conjunctiv; c infinitiv. 4. În enunţul Iată ce vom face interjecţia are funcţia sintactică de:

a predicat verbal; b nu are funcţie sintactică; c complement direct. 5. Pot fi termen regent pentru un complement direct interjecţiile:

a hai, zbârr, hop; b iacă, iată, uite; c tic-tac, cioc-cioc, cu-cu. 6. Interjecţiile îşi pot schimba valoarea morfologică, devenind substantive, prin:

a derivare; b compunere; c conversiune. 7. Într-o serie de interjecţii diferite, se pune semnul exclamării:

a la sfârşitul seriei; b după fiecare interjecţie; c nu se pune semnul exclamării. 215

27+ Mova VI Ro

8. Ce exprimă interjecţia din următorul vers? Ah! Iată primăvara cu sânu-i de verdeaţă (V. Alecsandri)

a bucurie; b supărare; c tristeţe. 9. Interjecţiile repetate cu cratimă, sunt:

a compuse; b simple; c formează expresii neanalizabile. 10. În enunţul Hai, căluţul meu! interjecţia esprimă:

a îndemn; b chemare; c adresare. 11. Cu ce verb poate fi înlocuită interjecţia din enunţul de mai jos? Na-vă de cheltuială, ghiavoli ce sunteţi! (I. Creangă)

a a obţine; b a ţine; c a căuta. 12. În care din enunţurile de mai jos cuvântul evidenţiat este interjecţie?

a Ia cartea şi pune-o pe masă. b Ia te uită ce obraznic este! c I-a dat mamei un buchet de flori.

216

2

|

Comunicare. Familia 341. Citeşte următorul text şi expuneţi opinia referitoare la ideile exprimate. Scrie o compunere raţionament în care să îţi prezinţi punctul propriu de vedere referitor la valorile familiei.

Valoarea familiei este exact aceea a vieţii însăşi. Fie că privim familia din perspectiva existenţei umane naturale, fie a celei umane spirituale, familia este izvor şi albie a vieţii. Prima condiţie şi prima formă a societăţii umane, familia, conferă omului ajutor şi siguranţa celui dintâi pas pe care îl face în viaţă şi fără de care nu poate face altul. Familia este şi cea dintâi instituţie umană, aşezământ prin care viaţa socială se desfăşoară în mod organizat şi eficient. În această calitate de instituţie, mamă a tuturor celorlalte, unitate primordială a întregii societăţi, familia care se află la confluenţa vieţii individuale şi a celei colective, poartă în sine toată viaţa, precum celula organică poartă energiile materiei brute şi aceea a ţesăturii vii pe care ea trebuie să o furnizeze. Atenţie

În redactarea compunerii ţine cont de următoarele indicaţii: • Citeşte cu atenţie textul şi identifică ideile principale expuse. • Exprimă-ţi ideea proprie referitoare la importanţa familiei în societate. • Alcătuieşte planul simplu al compunerii, urmărind să surprinzi argumentele cele mai importante.

8

|

perspectiva – mod particular de a vedea lucrurile; aspect sub care se prezintă lucrurile; punct de vedere; albie – vas de formă alungită, cioplit în lemn, utilizat la spălarea rufelor sau la frământarea aluatului; traseul adâncit prin care curge o apă; aşezământ – instituţie creată pentru o activitate de folos obştesc; primordială – care este cea mai veche, care a fost la început, de la origine; care este de cea mai mare importanţă; confluenţa – loc de unire a două sau mai multe ape; loc de întâlnire; materiei – substanţă din care sunt constituite obiectele lumii înconjurătoare; domeniu de cunoaştere; obiect de studiu; conţinut al unei cărţi; brute – care nu a fost prelucrată.

217

28 Mova VI Ro

342. Care este arborele genealogic al familiei tale? Caută cât mai multe informaţii despre bunicii şi străbunicii tăi şi prezintă istoria familiei tale.

218

Sistematizarea şi generalizarea cunoştinţelor 343. Ascultă cu atenţie textul şi spune ce fel de stil este întrebuinţat. Găseşte verbele. Determină funcţia lor sintactică.

– De-aş ajunge mai degrabă în târg, zise Prepeleac, ca să scap de râia asta. Şi, mergând el mai departe, iaca se întâlneşte c-un om ce venea de la târg c-o gâscă în braţe. – Bun întâlnişul, om bun! zise Dănilă. – Cu bine să dea Dumnezeu! – Nu vrei să facem schimb? să-ţi dau capra asta şi să-mi dai gâsca. – N-ai nimerit-o, că nu-i gâscă, ci-i gânsac; l-am cumpărat de sămânţă. – Da, dă-mi-l, dă-mi-l! că-ţi dau şi eu o sămânţă bună. – De mi-i da ceva adaos, poate să ţi-l dau; iară de nu, norocul gâştelor de-acasă; că are să facă un otrocol prin ele, de s-a duce vestea! În sfârşit, dur la deal, dur la vale, unul mai dă, altul mai lasă, şi Prepeleac mărită capra! Apoi înşfacă gânsacul şi pleacă tot înainte spre târg. Când ajunse în târg, gânsacul, dorit de gâşte, ţipa cât îl lua gura: ga, ga, ga, ga! – Na! c-am scăpat de dracul şi am dat peste tată-său: acesta mă asurzeşte! Las' că te însor eu şi pe tine acuşi, măi, buclucaşule! Şi, trecând pe lângă un negustor cu pungi de vânzare, dă gânsacul pe-o pungă de cele pe talger şi cu băierile lungi, de pus în gât. Ia el punga, o suceşte, o învârteşte ş-apoi zice: – Na-ţi-o frântă, că ţi-am dres-o! Dintr-o pereche de boi de-a mai mare dragul să te uiţi la ei am rămas c-o pungă goală. Măi! măi! măi! măi! Doar ştiu că nu mi-i acum întâiaşi dată să merg la drum; dar parcă dracul mi-a luat minţile! Mai şede el cât şede de cască gura prin târg, ş-apoi îşi ia tălpăşiţa spre casă. Şi, ajungând în sat, se duce drept la frate-său, ca să îi ducă bucurie. – Bine v-am găsit, bădiţă! – Bine-ai venit, frate Dănilă! Da' mult ai zăbovit la târg! – Apoi dă, bădiţă; m-am pornit cu graba şi m-am întâlnit cu zăbava. 219

– Ei, ce veste ne mai aduci de pe la târg? – Ia, nu prea bună! Bieţii boişorii mei s-au dus ca pe gura lupului.

– Vreo dihanie a dat peste dânşii, ori ţi i-a furat cineva? – Ba! I-am dat eu singur cu mâna mea, bădiţă. Apoi spuse din capăt toată întâmplarea, pe unde-a fost şi ce-a păţit; iar la urma urmelor zise: – Ş-apoi, ce mai atâta vorbă lungă, dintr-o pereche de boi m-am ales c-o pungă; ş-apoi şi asta pute a pustiu, bădiţă dragă. – Mă! da, drept să-ţi spun, că mare nătărău mai eşti! – Apoi dă!.. bădiţă! pân-aici, toate-au fost cum au fost, da' deacum am prins eu minte... Numai ce folos? Când e minte, nu-i ce vinde; când e brânză, nu-i bărbânţă. Iaca îţi dau dumitale punga asta, că eu n-am ce face cu dânsa. Şi te mai rog de toţi dumnezeii să-mi împrumuţi macar o dată carul cu boii, s-aduc nişte lemne din pădure la nevastă şi la copii, că n-au scânteie de foc în vatră, sărmanii! ş-apoi, ce-a da Dumnezeu! cred că nu te-oi mai supăra. – Ptiu! mă! zise frate-său, după ce l-a lăsat să sfârşască. Se vede că Dumnezeu a umplut lumea asta cu ce-a putut. Iaca-ţi mai dau o dată carul, dar asta ţi-a fi cea de pe urmă. I. Creangă

344. Citeşte expresiv textele şi găseşte părţile de vorbire studiate. Scrie-le în coloniţe separate.

• • • • • • • •

A moşteni pământul. Ca de la cer la pământ. Cât e lumea şi pământul. De când îi lumea asta şi pământul. În pământul negru se face pâinea albă. Numai pământul astupă gura flecarului. Pământul bun roade bune aduce. Pământul te naşte, pământul te creşte, pământul te mistuieşte. • Pământului bun puţină apă îi trebuie. • Să nu simtă nici pământul.

345. Care este valoarea lexicală a cuvântului pământ în enunţurile de mai sus?

220

346. Cum explici înţelesul următoarelor proverbe? Ce fel de propoziţii sau fraze sunt?

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

A ajunge (veni) la spartul târgului. A cădea o iarnă grea. A căuta ce n-a pierdut. A căuta ziua de ieri. Acum nu cântă cucul, ci urlă lupul. Adună vara, ca să ai iarna. A face din iarnă vară. A fi de o samă cu tătuca tătucăi. A intrat Alba în sat. Ai scăpat vremea, ai scăpat roada. Cât (cum) ar bea o lingură de apă. Ce-am fost ieri nu sunt azi. Ceasul dimineţii e aurul vieţii. Ceasul pierdut nu-l întoarce anul. Ce e astăzi, mâine nu e. Ce e întâi, nu e pe urmă. Cine are vreme, să n-o piardă. Cine astăzi râde, mâine plânge, că vremea e nestatornică. Cine caută vreme, pierde vremea. Cine-i vara la ogor, iarna este la obor. Cine se scoală mai de dimineaţă (acela) ajunge mai departe. Cine ştie ce aduce noaptea şi ziua? Ciocârlia ne prevesteşte primăvara. Cum te-ai grăbi, dar vremea trece. Cumpără la timp şi vei avea la nevoie. Cu o floare nu se face primăvara. Cu o rândunică nu se face primăvara. Cu vremea toate se fac bune. Cu vreme şi cu răbdare şi frunza de dud se face mătase. Dacă nu semeni păpuşoii la vreme, pune melesteul pe foc. Dacă nu ţi se pleacă ţie vremea, pleacă-te tu vremii. 221

Test 1 Se dă textul: ...............................................................

Şi de la o vreme nemaiauzind nici o foşnitură de păpuşoi, nici o scurmătură de găină, am ţâşnit o dată cu ţărâna în cap şi tiva la mama acasă; şi am început a-i spune cu lacrimi că nu mă mai duc la şcoală, măcar să ştie bine că m-ar omorî. Ion Creangă – Amintiri din copilărie ...............................................................

Cerinţe:

1

să se sublinieze verbele care îndeplinesc funcţia sintactică de predicat;

2

să se analizeze morfologic următoarele verbe: am ţâşnit, nu mă duc, să ştie;

3

să se analizeze sintactic şi morfologic cuvintele subliniate: nemaiauzind, nici o, foşnitură, tiva, acasă, a spune;

4

să se analizeze sintactic şi morfologic toate formele pronumelui personal din text;

5

să se alcătuiască două enunţuri în care pronumele mă să aibă, pe rând, valoare personală şi valoare reflexivă;

6

să se identifice prepoziţiile care cer cazul acuzativ în textul de mai sus;

7

să se identifice substantivele articulate din text;

8

să se alcătuiască cinci propoziţii în care substantivul şcoală să fie la toate cazurile;

9

să se alcătuiască cinci propoziţii în care verbul a spune din text să fie: subiect, nume predicativ, atribut, complement;

10

să se precizeze ce valoare morfologică are cuvântul bine din text; să se alcătuiască scurte enunţuri în care să demonstraţi schimbarea valorii gramaticale;

11

să se formeze două enunţuri cu o dată – odată şi să se precizeze valorile lui morfologice;

12

să se alcătuiască familia lexicală a substantivului lacrimă. 222

Test 2 Se dă textul: ...............................................................

În zadar flamura verde o ridică înspre oaste, Căci cuprinsă-i de pieire şi în faţă şi în coaste, Căci se clatină rărite şiruri lungi de bătălie; Cad asabii ca şi pâlcuri risipite pe câmpie... Când săgeţile în valuri, care şuieră, se toarnă, Şi, lovind în faţă-n spate, ca şi crivăţul şi gerul Pe pământ lor li se pare că se năruie tot cerul. M. Eminescu – Scrisoarea III ............................................................... Cerinţe:

1

să se analizeze sintactic şi morfologic cuvintele: o, ridică, în faţă, risipite, când, care, lovind, lor, se pare, cerul, tot;

2

dă sinonimele cuvintelor: flamură, oaste, bătălie, câmpie;

3

să se indice trei locuţiuni adverbiale prezente în text;

4

să se identifice verbele la diateza reflexivă în textul dat;

5

să se identifice conjucţiile coordonatoare din text;

6

să se construiască enunţuri în care să existe cel puţin zece locuţiuni adverbiale;

7

să se schimbe valoarea gramaticală a locuţiunilor adverbiale, astfel încât să devină locuţiuni prepoziţionale;

8

să se evidenţieze mijloacele artistice prin care Eminescu prezintă un episod din scena luptei de la Rovine;

9

să se înlocuiască conjuncţia subordonatoare căci prin alte conjuncţii sinonime, fără a schimba sensul propoziţiei;

10

să se alcătuiască propoziţii cu sensurile proprii şi figurate ale substantivului valuri;

11

să se încerce explicarea abundenţei de verbe folosite de poet în scena luptei; să se arate ce fel de imagini reuşeşte să creeze Eminescu prin folosirea verbelor;

12

găseşte verbele care dau impresia de mişcare; să se precizeze ce sugerează folosirea verbului la gerunziu lovind. 223

28+ Mova VI Ro

Test 3 Se dă textul: ...............................................................

– Mai bine Măria-sa şi-ar căuta de drum şi ar da pace unor oameni care nu i-au făcut nimica. Cetatea n-avem de gând să i-o dăm cu una, cu două, măcar că nu sunt în ea nici averi, nici merinde. Tot ce-i putem da este plumbul din puşce, pe care i-l vom trimite noi de pe ziduri, fără să se mai ostenească să vie înăuntru. Costache Negruzzi – Sobieski şi românii ...............................................................

Cerinţe:

1

să se analizeze sintactic şi morfologic cuvintele din text: mai bine, şi-ar căuta de drum, ar da pace, nimica, tot, este plumbul, pe care, înăuntru;

2

să se identifice verbele la modul condiţional-optativ din textul de mai sus;

3

să se precizeze valorile morfologice ale verbului a fi în textul dat;

4

să se alcătuiască trei propoziţii în care verbul a fi să aibă diferite valori morfologice;

5

să se analizeze sintactic şi morfologic formele neaccentuate ale pronumelui personal din textul dat;

6

să se transforme acest fragment din vorbire directă în vorbire indirectă;

7

să se găsească omonimele cuvântului vie;

8

să se alcătuiască familia lexicală a cuvântului drum;

9

să se înlocuiască locuţiunile verbale din text cu echivalentele lor sinonimice verbale;

10

să se alcătuiască o propoziţie cu antonimul adverbului înăuntru;

11

să se analizeze ortografia şi punctuaţia din frază;

12

să se evidenţieze elementele de limbaj arhaic din text şi să se precizeze valoarea lor stilistică. 224

2

|

9

|

Test 4 Se dă textul: ...............................................................

De treci codri de aramă, de departe vezi albind Ş-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint. Acolo, lângă isvoară, iarba pare de omăt, Flori albastre tremur ude în văzduhul tămâiet; Pare-că şi trunchii vecinici poartă suflete sub coajă, Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă. M. Eminescu – Călin (file din poveste) ............................................................... Cerinţe:

1

să se analizeze sintactic şi morfologic cuvintele: de aramă, tămâiet, albind, de departe, pare de omăt, suflete;

2

verbul pare are în text două valori morfologice; numiţi aceste valori şi alcătuiţi enunţuri în care să motivaţi folosirea lor;

3

să se precizeze care sunt substantivele articulate cu articol posesiv-genitival;

4

să se identifice verbele intranzitive din textul dat;

5

în textul de mai sus cuvântul de are două valori morfologice distincte; să se arate care sunt acestea şi să se construiască două enunţuri în care să fie folosite;

6

să se precizeze funcţiile sintactice ale cuvintelor acolo, a pădurii şi mândra;

7

să se identifice conjuncţiile subordonatoare din text;

8

să se alcătuiască şase enunţuri în care adjectivul tămâiet să fie la diverse grade de comparaţie;

9

să se formeze familiile lexicale de la cuvintele: albi, glas;

10

să se găsească sinonimele cuvintelor: omăt, veşnic, ramură, vrajă şi să se alcătuiască enunţuri cu ele;

11

să se găsească omonimele cuvântului poartă şi să se alcătuiască propoziţii cu ele;

12

să se găsească figurile de stil din textul lui Eminescu şi să se explice semnificaţia acestora. 225

29 Mova VI Ro

Test 5 Precizaţi valoarea morfologică a cuvintelor evidenţiate, alegând varianta corectă:

1. Departe se desluşeşte dunga de lumină a zorilor. (E. Gârleanu)

a prepoziţie; b articol genitival; c verb. 2. Zarzavatul era tăiat mare.

a substantiv; b adjectiv; c adverb de mod. 3. Un bun prieten te ajută la greu.

a substantiv; b adjectiv; c adverb. 4. Ii era greu să se oprească asupra unui gând. (I. Slavici)

a adverb; b adjectiv; c prepoziţie. 5. Satul e de vuiet plin. (G. Coşbuc)

a adjectiv; b adverb; c substantiv. 6. Ce e frumos la toţi place.

a pronume relativ; b adjectiv pronominal relativ; c pronume interogativ. 7. Asta-i o poveste din altă lume. (M. Sadoveanu)

a pronume personal; b verb predicativ; c verb copulativ. 226

8. Se uita lung la cei care-l ascultau.

a articol demonstrativ; b pronume demonstrativ de depărtare; c pronume relativ. 9. Nici unul dintre consilieri şi dintre funcţionari nu se ostenea într-o zi ca aceea. (M. Sadoveanu)

a pronume nehotărât; b pronume negativ; c adjectiv pronominal negativ. 10. Mai mult tu nu vei mai vedea Nimic, nici cer, nici flori S-au prăfuit din zarea ta Ca nişte nori. (T. Arghezi)

a conjuncţie; b prepoziţie; c adverb negativ. Test 6 Precizaţi felul locuţiunilor, alegând varianta corectă. 11. “Moromete făcea un pas, se oprea; smulgea un spic rămas în urma băieţilor, se uita la el, făcea socoteli, chibzuia ce e cu spicul.” (M. Preda)

a locuţiune adverbială; b locuţiune prepoziţională; c locuţiune substantivală. 12. “Vru să-l piarză cu orice chip şi, neîndrăznind să-l prigonească pe faţă, trimise ucigaşi spre a-l prinde.” (N. Bălcescu)

a locuţiune adverbială; b locuţiune prepoziţională; c locuţiune substantivală. 13. “Apoi tăcu până ce ajunserăm la ţărmul apei.” (M. Sadoveanu)

a locuţiune prepoziţională; b locuţiune conjuncţională; c locuţiune adverbială. 227

14. “Din când în când îi vin ajutoare pâraie repezi.” (Al. Vlahuţă)

a locuţiune adverbială; b locuţiune prepoziţională; c locuţiune conjuncţională. 15. “Căci eşti iubirea mea de-ntâi Şi visul meu din urmă.” (M. Eminescu)

a locuţiune adverbială; b locuţiune substantivală; c locuţiune adjectivală. 16. “Ei nu mai ştiau pe cine au în faţă, nici pentru ce se luptă.” (N. Iorga)

a locuţiune adverbială; b locuţiune substantivală; c locuţiune prepoziţională. 17. “Povestirea copilului îmi adusese aminte de toate cele de demult frumoase şi pentru totdeauna pierdute.” (M. Sadoveanu)

a locuţiune adverbială; b locuţiune verbală; c locuţiune substantivală. 18. “Sultanul nu era în mijlocul lor ca să strângă pe toţi în jurul lui şi să-i îndrepte, pe când dincolo domnul călăuzea toate mişcările.” (N. Iorga)

a locuţiune prepoziţională; b locuţiune substantivală; c locuţiune adverbială. 19. “Şi nu se supăra de zgârcenie, că nu e zgârcit, dimpotrivă e larg la mână, dar aşa e firea lui.” (I. Al. Brătescu-Voineşti)

a locuţiune adjectivală; b locuţiune substantivală; c locuţiune adverbială. 20. “Patria e aducerea-aminte de zilele copilăriei.” (Alecu Russo)

a locuţiune adverbială; b locuţiune substantivală; c locuţiune verbală. 228

Test 7 Alegeţi din coloana B cuvintele sinonime corespunzătoare locuţiunilor din coloana A, stabilind relaţia de sinonimie după modelul dat.

Model: A1=B2 (pe loc = imediat)

I A

B

1

pe loc

desigur

2

din când în când

imediat

3

pe urmă

uneori

4

fără doar şi poate

pretutindeni

5

din plin

deocamdată

6

pe de-a rândul

greu

7

până una alta

mult

8

cu chiu cu vai

apoi

II

1

în faţa

A

B cu excepţia

2

în urma

lângă

3

alături de

înapoia

4

în spatele

după

5

în afara

înaintea

III

1

A dus pe gânduri

B vioi, vesel

2

fără pereche

ireal

3

plin de viaţă

gânditor, distrat

4

de vis

zilnic, cotidian

5

de zi cu zi

realist

6

cu capul pe umeri

unic, extraordinar

229

IV

1

A cu toate că

B dacă

2

de vreme ce

deşi

3

din pricină că

fiindcă

4

în timp ce

când

5

din moment ce

deoarece

V

1

A a lua loc

B a ezita, a şovăi

2

a nu şti de glumă

a se naşte

3

a-şi ieşi din minţi

a se supăra

4

a veni pe lume

a se lăuda

5

a se da mare

a cicăli

6

a-(l) bate la cap

a-şi reveni

7

a-şi veni în fire

a înnebuni

8

a sta pe gânduri

a se aşeza

Test 8 Alegeţi din coloana B cuvintele sinonime corespunzătoare regionalismelor din coloana A. Model: A1=B2

A 1

a chiti

B a porni la drum

2

a purcede

asuprit

3

poloboc

pădure mică, crâng

4

huceag

a gândi

5

obijduit

a încerca

6

a cerca

butoi

7

megieş

văl

8

pomenire

vecin

9

zăbranic

amintire

230

Autoevaluare Vocabularul 1. Ce ştim despre vocabular? 2. Ce reprezintă cuvântul? 3. Din ce este compus vocabularul? 4. Ce cuprinde vocabularul de bază? 5. Ce cuprinde masa vocabularului? 6. Ce ştii despre evoluţia semantică a cuvintelor? 7. Cum explici sensul cuvintelor din context? 8. Ce sunt cuvintele sinonime? 9. Prin ce se aseamănă omonimele şi cuvintele polisemantice? 10. Prin ce se deosebesc omonimele de cuvintele polisemantice? 11. Ce sunt antonimele? 12. Ce ştii despre paronime? 13. Cum explici sensul propriu şi sensul figurat al cuvântului? 14. Ce înţelegi prin limbaj ştiinţific şi prin limbaj tehnic? 15. Cum se îmbogăţeşte vocabularul limbii române? 16. Ce este derivarea? 17. Prin ce se deosebeşte prefixul de sufix? 18. Care sunt cele mai frecvente sufixe? 19. Care sunt cele mai frecvente prefixe? 20. Ce este familia lexicală? 21. Ce reprezintă rădăcina unui cuvânt?

231

29+ Mova VI Ro

22. Ce este tema unui cuvânt? 23. Ce semnifică desinenţa cuvântului? 24. Ce este compunerea? 25. Ce ştii despre mijloacele externe de îmbogăţire a limbii române? 26. Răspunde cu adevărat sau fals la afirmaţiile de mai jos. • Cuvintele apă, carne, curte, scară, mamă, cruce aparţin vocabularului fundamental. • Cuvântul untdelemn s-a format prin derivare. • Cuvintele zoologic, biologic, geologic sunt formate prin contopire. • Sufixele ajută la formarea cuvintelor compuse. • Este corect folosită varianta: Am colaborat împreună la redactarea unei reviste. • Cuvintele care au aceeaşi formă şi sens diferit sunt sinonime. • Cuvintele care au sens contrar sunt paronime. • Regionalismele şi arhaismele aparţin fondului principal lexical. • Omografele şi omofonele sunt cuvinte cu acelaşi sens. • În cuvintele subcapitol, sublinia, subofiţer, subordin există prefixul sub- . • Cuvintele vorbă, cuvânt, palavră aparţin aceleiaşi familii lexicale. 27. Identifică neologismele potrivite pentru cuvintele din coloana A. A cinstit

B argument

părăsire

solitudine

copilăresc

a insista

bolnăvicios

a demola

caraghios

extenuat

obosit

maladiv

singurătate

ridicol

a dărâma

abandon

a stărui

infantil

dovadă

onest

28. Stabileşte pentru termenii din coloana B relaţii de antonimie cu cei din coloana A şi de sinonimie cu cei din coloana C. A stângaci

B deştept

C prietenos

retras

urât

abil

232

2

|

prost

îndemânatic

pocit

frumos

sociabil

inteligent

29. Stabileşte pentru fiecare termen popular sau regional din coloana A sinonimul literar din coloana B. A a linchi

B prosop

ştergar

porumb

megieş

a linge

păpuşoi

vecin

duşcă

clopoţei

zurgălăi

înghiţitură

calamandros

ţarc

ocol

încurcătură

30. Alege pentru fiecare cuvânt din coloana A câte un prefix din coloana B. A

0

|

gară

B ante-

doză

extra-

avion

hidro-

braţ

supra-

venos

super-

molecular

micro-

şcolar

auto-

raion

intra-

magazin

inter-

31. Alege din coloana B cuvintele ce formează familia lexicală a cuvintelor din coloana A. A Adevăr

B adeverinţă, adevărat, a adeveri, adeveritor, adeseori, adeziune, adeverire;

Alb

albastru, albinos, albeaţă, albăstrui, albire, albitură, înălbitor, albatros;

Stil

stilist, stilet, stilou, stilat, stilizat, stilizare, a stiliza.

233

30 Mova VI Ro

32. Există prefixe negative în cuvintele din seria: a necinste, nevoie, important, imposibil, ilogic, insolent; b ilegitim, imposibil, necinstit, insolubil, discontinuu, dezarma; c nevastă, nesaţ, imaterial, incomplet, inclusiv, incipient. 33. Sunt derivate cu sufixele diminutive cuvintele din seria: a bărdiţă, doctoriţă, şcolăriţă, verişoară, mămică, bunică; b căpriţă, casieriţă, cuişoare, gălbioară, mică; c fetiţă, slăbuţă, băsmăluţă, cireşică, cheiţă. 34. Se găsesc cuvinte polisemantice în seria: a mină, baie, a trece, cap; b masă, capră, toc, limbă; c pădure, gheaţă, inimă, aur. 35. Sunt arhaisme lexicale în seria: a scurtă alocuţiune, aversă de ploaie, migrenă de cap; b durere de cap, scurtă cuvântare, aversă de scurtă durată; c aversă, migrenă, alocuţiune. 36. Completează spaţiile evidenţiate cu diferiţi termeni care, prin contopire cu termenii daţi, să formeze cuvinte noi.

stare,

voitor, drept

,

234

cade, prea

,

voinţă.

Cuprins Comunicare

Limba – patria mea......................................................................................... 4

Limba – fenomen social în continuă dezvoltare § 1. Particularităţi ale comunicării umane .............................................. 6 § 2. Originea cuvintelor româneşti. Cuvinte de uz general................ 8 § 3. Valori stilistice ale expresiilor ideomatice. Îmbinarea de cuvinte, propoziţia, fraza .........................................12 Comunicare

Istoria satului .................................................................................................19

Lexicul şi frazeologia § 4. Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea) ...........................22 § 5. Familia lexicală ......................................................................................27 § 6. Dicţionarele limbii române.................................................................29 § 7. Test............................................................................................................31 Comunicare

Ziua mea de muncă. Ziua mea de odihnă ..............................................33

Verbul – nucleul comunicării § 8. Caracteristici generale ale verbului .................................................40 § 9. Conjugările verbelor în limba română............................................41 235

§ 10. Clasificarea verbelor...........................................................................44 § 11. Categorii gramaticale ale verbului: modul, timpul, persoana, numărul..............................................................................46 Comunicare

Cultura relaţiilor dintre oameni ...............................................................53 § 12. Modurile personale. Timpurile modului indicativ.....................56 Comunicare

Alegerea profesiei...........................................................................................72 § 13. Alte moduri personale: conjunctiv, condiţional-optativ, imperativ ...............................................................................................74 § 14. Propoziţia imperativă ........................................................................79 § 15. Propoziţia optativă .............................................................................81 Comunicare

Pasiunile mele.................................................................................................83 § 16. Modurile nepersonale: infinitiv, gerunziu, participiu, supin ..................................................................................86 § 17. Verbele auxiliare a fi, a avea, a vrea.............................................92 Comunicare

Portretul mamei.............................................................................................96 § 18. Verbele copulative în limba română............................................100 § 19. Verbele tranzitive şi intranzitive..................................................104 Comunicare

Omul şi natura .............................................................................................106 § 20. Diatezele: activă, pasivă, reflexivă...............................................108 § 21. Verbele active pronominale ............................................................116 236

Comunicare

Ocrotirea mediului înconjurător .............................................................118 § 22. Verbele personale şi verbele impersonale ..................................121 § 23. Funcţia sintactică a verbului.........................................................123 § 24. Pronunţarea şi scrierea corectă a verbelor ...............................125 § 25. Locuţiunea verbală ...........................................................................127 § 26. Valoarea stilistică a verbelor .........................................................129 Comunicare

Soarele şi luna ..............................................................................................132 § 27. Evaluarea cunoştinţelor..................................................................134 Comunicare

Frumuseţea şi măreţia omului ................................................................138

Adverbul § 28. Definirea şi clasificarea adverbelor .............................................141 § 29. Formarea adverbelor în limba română.......................................146 Comunicare

Cultura populară .........................................................................................148 § 30. Adverbele interogative, relative şi nehotărâte .........................152 § 31. Gradele de comparaţie.....................................................................154 § 32. Locuţiunea adverbială .....................................................................156 Comunicare

Tradiţii şi sărbători în Ucraina...............................................................158 § 33. Adverbele predicative şi locuţiunile adverbiale predicative ...........................................................................................160 237

§ 34. Funcţiile sintactice ale adverbului...............................................162 Comunicare

Articolul de ziar ...........................................................................................165 § 35. Valoarea stilistică a adverbelor .....................................................167 § 36. Evaluarea cunoştinţelor..................................................................169 Comunicare

Acte oficiale. Procura .................................................................................171

Prepoziţia § 37. Felul prepoziţiilor..............................................................................172 § 38. Regimul cazual al prepoziţiei ........................................................175 § 39. Locuţiunea prepoziţională..............................................................180 § 40. Ortografierea prepoziţiei.................................................................183 § 41. Evaluarea cunoştinţelor..................................................................184 Comunicare

Anotimpurile .................................................................................................186

Conjuncţia § 42. Felul conjuncţiilor .............................................................................188 § 43. Conjuncţiile coordonatoare şi conjuncţiile subordonatoare ..................................................................................192 Comunicare

Tradiţii maramureşene ..............................................................................195 § 44. Locuţiunile conjuncţionale. Dificultăţi în utilizarea conjuncţiilor........................................................................................197 § 45. Ortografierea conjuncţiei................................................................202 238

§ 46. Evaluarea cunoştinţelor..................................................................203 Comunicare

Istoria oraşului .............................................................................................205

Interjecţia § 47. Tipuri de interjecţii ..........................................................................207 § 48. Funcţii sintactice ale interjecţiilor. Interjecţii predicative ...210 § 49. Rolul interjecţiei în comunicare ...................................................212 § 50. Ortografierea interjecţiei ................................................................214 § 51. Evaluarea cunoştinţelor..................................................................215 Comunicare

Familia ............................................................................................................217 Sistematizarea şi generalizarea cunoştinţelor........................219 Autoevaluare .............................................................................................231

239

30+ Mova VI Ro

Навчальне видання

КРИГАН Серафима Герасимівна

Румунська мова Підручник для 7 класу загальноосвітніх навчальних закладів з навчанням румунською мовою Рекомендовано Міністерством освіти і науки України

Редактор Художники Технічна редакція, комп’ютерна верстка та дизайн Коректор

Фелічія Вринчану Олена Бржосніовська Людмила Остапенко

Сергія Максимця Олена Апетрі

Формат 70х100/16. Ум.-друк. арк. 19,44. Обл.-вид. арк. 19,00. Наклад 62 прим. Зам. № 1060. . Видавець і виготовлювач видавничий дім "Букрек". вул. Радищева, 10, м. Чернівці, 58000. Свідоцтво про внесення до Державного реєстру суб’єкта видавничої справи ЧЦ №1 від 10.07.2000 р

3

|