Skip to main content

Основи здоров’я 5 клас Бех 2018 рум молд

Page 1

2018

BAZELE SĂNĂTĂȚII

5

BAZELE SĂNĂTĂȚII


УДК 51.204ÿ721 О-88 Перекладено за виданнÿм: Оñнови здоров’ÿ. 5 : Підручник длÿ з заãалüної І. Д. Áех, Т. В. Воронцова, В. С. Пономаренко, С. В. Страшко. — К. : Видавництво «Àлатон», 2018. Авторський колектив: І. Д. Бех, Т. В. Воронцова, В. С. Пономаренко, С. В. Страшко

Рекомендовано Міністерством освіти і науки України (наказ МО

України від 10.01.2018 № 22)

Вèäано çа рахунок äержавнèх коштів. Проäаж çаборонено

О-88

нов ’ .5 : підруч. длÿ закл. . . . з навч. румунñüкою / мов / І. Д. Áех, Т. В. Во-ронцова, В. С. Пономаренко, С. В. Страшко ; пер. М. Г. Шапка. — Лüвів : Світ, 2018. — 180 ñ. ISBN 978-966-914-130-9 УДК 51.204ÿ721

ISBN 978-966-914-130-9 (рум. / ISBN 978-966-2663-58-7 (укр.)

.)

© Воронцова Т. В., текñт, малюнки, 2018 © ТОВ Видавництво «Àлатон», текñт, дизаéн, малюнки, 2018 © Шапка М. Г., переклад румунñüкою / , 2018

/


Cum se va lucra cu acest manual Manualul este alcătuit din compartimente şi capitole care cuprind 31 de teme. La sfârşitul lui sunt publicate răspunsurile la exerciţii, regulile de comportare în locurile periculoase, un îndreptar cu sfaturi pentru întremarea sănătăţii şi un vocabular de termeni. Compartimentul 1 – „Sănătatea omului” – cuprinde două capitole. În capitolul 1 – „Viaţa şi sănătatea omului” – vei face cunoştinţă cu principiile modului sănătos de viaţă şi a securităţii activităţii vieţii. În capitolul 2 – „Securitatea rutieră” – vei însuşi cum trebuie de traversat locurile complicate ala drumului, regulile de comportare la opriri şi în transportul public. Compartimentul 2 – „Sănătatea psihică şi spirituală” – cuprinde două capitole. Capitolul 1 – „Ştiinţa de a învăţa” – te va ajuta să te acomodezi la noile condiţii de învăţământ. Aici îţi vei planifica timpul şi vei face cunoştinţă cu metodele, care te vor ajuta să înveţi. Capitolul 2 – „Stimează-te pe tine şi pe cei de alături” – te va învăţa să te stimezi pe tine însuţi şi pe cei care te înconjoară, să înţelegi şi săţi poţi exprima sentimentele proprii, să te poţi pune în locul altuia. Compartimentul 3 – „Sănătatea fizică” – îţi va face cunoştinţă cu diferite exerciţii de activitate fizică, proceduri de călire a organismului, regimul de lucru şi odihnă, te va învăţa să-ţi păstrezi vederile şi să ai o ţinută corectă. Compartimentul 4 – „Bunăstarea socială” – te va ajuta să posezi arta comunicării. Te va învăţa să asculţi şi să vorbeşti, să te comporţi destoinic în situaţii diferite şi să reacţionezi la violenţă. Vei afla cum să eviţi contaminarea cu bolile infecţioase, cum ar fi tuberculoza şi infecţia cu HIV. Compartimentul 5 – „Securitatea acasă şi în mediul înconjurător” – cuprinde trei capitole. Capitolul 1 – „Securitatea antiincendiară” – te va învăţa cum să te descurci în caz de incendii mici, să te evacuezi din încăperea incendiată. Capitolul 2 – „În situaţii autonome” – te va învăţa cum să te comporţi atunci când rămâi singur acasă, te va avertiza de jocurile în locurile periculoase şi de comunicarea cu persoane necunoscute. Capitolul 3 – „În mijlocul naturii” – îţi va aminti, că oamenii trebuie să aibă grijă nu numai de sine, ci şi de mediul ce-i înconjoară. Vei afla cum trebuie să te comporţi în locurile de agrement situate lângă apă şi cum să te comporţi dacă nimereşti în zona de calamităţi naturale.

3


Mai întâi de toate, fă cunoştinţă cu marcarea şi regulile de efectuare a exerciţiilor, incluse în manual. Aşa sunt marcate exerciţiile de iniţiere. Efectuându-le, vei afla cărei teme va fi consacrată lecţia, îţi vei aminti ce cunoşti din această temă, vei clarifica ce vrei să mai înveţi nou. Astfel este marcat cros-testul. Pentru a te descurca cu acest test, va trebui să citeşti condiţiile, să alegi varianta răspunsului şi să treci la punctul, numărul căruia este indicat între paranteze. De exemplu: 1. Drumul se traversează la culoarea roşie (2) sau verde (3) a semaforului? Să admitem, că alegi „culoarea roşie” şi treci la punctul 2. 2. Gândeşte-te mai bine. Aminteşte-ţi ceea ce ai învăţat mai devreme (1). Ai greşit, de aceea te reîntorci la punctul 1 şi alegi altă variantă a răspunsului. 3. Bine! Ţii minte ce înseamnă culorile semaforului (4). De data aceasta răspunsul tău este corect, treci la următoarea întrebare. Jocul se termină atunci când ajungi la ultima întrebare. Cros-testul nu este numai o joacă interesantă, dar şi o sursă de informaţii utile. Dacă într-un test obişnuit, răspunzând corect, vei câştiga, atunci cu cros-testul e folositor şi să greşeşti, fiindcă îţi dă posibilitatea să mai repeţi ce-ai uitat. De aceea, rezolvând cros-testul, nu trişa, nu te uita la răspunsuri. Bloc-scheme vei descoperi când vei studia regulile de comportare în situaţiile apropiate de cele reale, când poţi sa procedezi diferit, şi când îţi este dificil găseşti varianta cea mai bună. Rezolvând exerciţiile cu ajutorul bloc-schemelor, trebuie să te mişti numai în direcţiile indicate de săgeţi. Astfel sunt marcate întrebările şi exerciţiile pentru lucrul de sine stătător. Exerciţiile cu grad mai complicat sunt marcate şi cu semnul „ * ”. Exerciţiile acestei rubrici sunt destinate discuţiilor. Acestea pot fi un atac intelectual, atunci când fiecare elev propune ideile proprii, dezbateri în grupuri, analiza situaţiilor din viaţă, discuţii cu părinţii. Acest desen îl vei găsi acolo unde îţi va fi propus să realizezi un proiect sau să efectuezi o cercetare. Efectuând cercetarea acasă, atrage o atenţie deosebită la atenţionări. 4


Această rubrică propune să citeşti o carte interesantă, care se referă la temă. Aşa marcăm jocurile de rol, dezbaterile, înscenările.

Citeşte atent informaţiile acestei rubrici. Aşa sunt marcate atenţionările despre situaţiile periculoase. Cu acest simbol sunt marcate jocurile şi exerciţiile care te vor ajuta să te înviorezi, să-ţi revezi abilităţile fizice şi să-ţi ridici dispoziţia. Astfel sunt marcate adăugător exerciţiile pentru rezolvarea sarcinilor practice din programa de învăţământ. Învaţă să efectuezi corect acţiunile propuse. Cuvintele evidenţiate astfel sunt explicate la sfârşitul manualului în vocabularul de termeni.

5


PARTEA 1 SĂNĂTATEA OMULUI Capitolul 1. Viaţa şi sănătatea omului După cum, probabil, ai înţeles, temele principale ale acestui manual vor fi securitatea şi sănătatea. (imag.1)

Imag.1

6


Securitatea este una dintre necesităţile de bază ale omului. Atunci când pe om îl ameninţă un pericol, el devine neliniştit, agitat, nervos, îşi pierde somnul şi pofta de mâncare. Toate gândurile şi eforturile sunt îndreptate la înlăturarea pericolului. Cu totul alta este atitudinea omului faţă de propria sănătate. Sănătatea este ca o resursă, o bază, aşa zisa rezervă de aur a organismului. Unii o cheltuiesc fără să se gândească la urmări. De exemplu, nu dorm suficient, nu se alimentează corect, sau intenţionat dăunează sănătăţii fumând, consumând alcool sau narcotice. Şi numai atunci când se îmbolnăvesc serios se adresează medicului şi încep să se trateze. Dar poate fi prea târziu şi sănătatea nu poate fi restabilită. În societatea contemporană se răspândeşte tot mai activ un mod de viaţă care ar păstra sănătatea. De exemplu, în unele ţări europene un fumător pe stradă este privit ca un sălbatec. În multe ţări, cum ar fi Irlanda, Italia, pentru fumatul pe stradă şi în alte locuri publice se aplică amendă mare. Pentru aceasta persoanele chiar pot fi arestate. În unele şcoli din America este interzisă vânzarea alimentelor şi băuturilor periculoase sănătăţii, care provoacă obezitatea. O regulă generală a vieţii devine examinarea cu regularitate la medic, frecventarea fitness-centrelor, dezicerea de totul ce dăunează sănătăţii. Aceasta devine nu numai prestigios, dar şi – modă. Cunoscuţi politicieni, actori, muzicieni demonstrează prin propriul exemplu că sănătatea este cheia succesului şi inspiraţiei. Iată de ce este foarte important de îngrijit de sănătate şi aceasta este destul de uşor de înfăptuit.

Vei afla:

• ce înseamnă să fii sănătos; • ce trebuie să faci pentru a avea sănătate puternică;

• • • •

cum trebuie să acţionezi când te îmbolnăveşti;; ce este securitatea şi pericolul; cum să previi pericolul şi cum să-l eviţi; cum trebuie să acţionezi atunci când nimereşti într-o situaţie periculoasă.

7


§ 1. PRINCIPIILE UNUI MOD SĂNĂTOS DE VIAŢĂ Sănătatea şi bunăstarea l Formula unui mod sănătos de viaţă l Dacă te-ai îmbolnăvit La cine să te adresezi după ajutor

l

Mai înainte, când lumea suferea de multe boli şi medicina era la un nivel slab de dezvoltare, sănătos era considerat fiecare om care nu era bolnav. Mai târziu, sănătos era fiecare, care se simţea fizic bine. Tu eşti omul secolului XXI, în care starea sănătăţii este legată cu alte dimensiuni şi calitative, ele ţin de starea spirituală, emoţională, intelectuală şi socială. În imaginea 2 sănătatea omului este prezentată în formă de floare. Cu ajutorul ei, spune ce înseamnă bunăstarea spirituală, fizică, socială, intelectuală, emoţională a omului.

Ce preţuieşti mai mult, la ce râvneşti, ce atitudine ai faţă de tine şi faţă de alţii Cum înţelegi propriile senzaţii, sentimente, cum le exprimi, cum învingi stresurile

Sănătatea ta este bunăstarea ta

Cum acumulezi şi aplici cunoştinţele, ştii să iei decizii cumpătate

Cum te înţelegi cu diferiţi oameni, ştii a prieteni şi a lucra în echipă

Imag. 2. „Floarea sănătăţii”

8

Cum te mişti, te alimentezi, te odihneşti, îngrijeşti de organismul tău


Formula modului sănătos de viaţă A păstra, a dezvolta, a reînnoi” – iată formula modului sănătos de viaţă, o lege pentru fiecare, cine vrea să aibă în fiecare zi o stare bună a sănătăţii şi să dobândească succese în viaţă. A păstra – înseamnă a se comporta în aşa fel, ca să nu dăunezi sănătăţii; a evita situaţiile periculoase, a se feri de obiceiurile dăunătoare (de exemplu: insuficienţa de somn, pierderea timpului în faţa televizorului). Nu se pot folosi alimente dăunătoare stricate, cu atât mai mult – tutun, băuturi alcoolice, narcotice. Trebuie de folosit foarte atent instrumentele, vopselele, totul ceea ce poate trauma sau otrăvi. A dezvolta – înseamnă a avea grijă de dezvoltarea capacităţilor şi posibilităţilor. Tu ştii deja, că antrenamentele te ajută la perfecţionarea fizică: să alergi mai repede, să sari mai sus, să înoţi mai departe. Dar starea bună fizică este numai o parte componentă a sănătăţii. Noi trăim într-o societate complicată şi schimbătoare, în care apar probleme în fiecare zi. Pentru a le depăşi cu succes acasă, la şcoală sau în timpul comunicării cu prietenii, ai nevoie de abilităţi deosebite. Ele se mai numesc abilităţi ale vieţii, prielnice pentru sănătate. Acestea sunt capacităţile care ajută oamenilor să comunice mai bine şi să se înţeleagă unul cu altul pentru a evita unele riscuri (imag. 3). Ele sunt numite „Abilităţi ale vieţii” pentru că sunt necesare fiecăruia, indiferent de faptul cu se ocupă în viaţă şi ce profesie va alege. Majoritatea oamenilor acumulează aceste abilităţi prin metoda „probelor şi greşelilor”. Numai acela care a învăţat aceste „Abilităţi ale vieţii” are mult mai multe şanse de a atinge scopul propus şi culmile succesului în viaţă, de a deveni o persoană stimată şi mulţumită de sine însuşi. ● Capacitatea de a se stima pe sine însuşi şi pe oamenii din jur. ● Capacitatea de a respecta normele şi legile conlocuirii în societate. ● Capacitatea de a învăţa şi a aplica propriile cunoştinţe. ● Capacitatea de a lua decizii cumpătate. ● Capacitatea de a înţelege şi a exprima propriile sentimente. ● Capacitatea de a acorda atenţie sentimentelor şi necesităţilor altor oameni. ● Capacitatea de a asculta şi a vorbi. ● Capacitatea de a apăra drepturile proprii şi a respecta drepturile altora. ● Capacitatea de a acorda susţinere celor care au nevoie de ea. Imag. 3. Câteva „Abilităţi ale vieţii” prielnice sănătăţii.

9


A reînnoi – înseamnă a se comporta corect atunci când te-ai îmbolnăvit sau te-ai traumatizat. Adică: ● capacitatea de a depista semnele stării rele a sănătăţii; ● de a şti cui şi cum să-i ceri ajutor; ● a putea acorda primul ajutor suferindului şi sie însuşi; ● a se comporta corect în timpul bolii (de a nu frecventa şcoala atunci când eşti bolnav de gripă, de a respecta indicaţiile medicului etc.) Cu ajutorul bloc-schemei, fă cunoştinţă cu algoritmul acţiunilor în caz de îmbolnăvire. Este destul de uşor. Analizează situaţiile propuse, studiind pas cu pas blocschema, şi vei descoperi răspunsul potrivit. Trezindu-te dimineaţa, ai simţul slăbiciunii, greutăţii în mâini şi picioare, durere de cap, durere în burtă, gât şi la alte organe?

da

Posibil, că te-ai îmbolnăvit. Anunţă părinţii. Ei te vor examina, vor măsura temperatura, la nevoie, vor chema medicul.

nu Te-ai îmbolnăvit la şcoală (ai simţit slăbiciune, febră, durere de cap, burtă, gât sau alte organe)?

da

Nu ezita. Adresează-te la sora medicală din şcoală. Ea te va examina, va măsura temperatura, la nevoie va chema medicul sau părinţii.

nu Ţi s-a făcut rău în curte (ai simţit slăbiciune, ameţeală, durere bruscă)?

da

nu

Ai observat, că cineva se simte rău, a leşinat, se plânge că are dureri în burtă, piept etc?

10

da

Spune despre aceasta celor de alături de tine (părinţi, prieteni, învăţători). Dacă alături nu este nimeni cunoscut, adresează-te la necunoscuţi ca să cheme „Salvarea” şi să telefoneze părinţilor.

Nu ezita nici o clipă. Cheamă, de urgenţă, „Salvarea”, cheamă în ajutor părinţii, învăţătorii sau alţi adulţi.


Uniţi-vă în grupuri şi, cu ajutorul bloc-schemei de pe pagina precedentă şi îndreptarului de la pag. 171, analizaţi situaţiile din imaginea 4. Determinaţi, cum trebuie de acţionat corect, dacă ţie sau cuiva de alături i s-a făcut rău. b

a

d

c

Imag. 4.

11


De multe ori este dificil de determinat care este cauza stării de răutate: boala sau oboseala. Pentru a clarifica aceasta, mai întâi de toate se măsoară temperatura corpului. Dacă ea este mai sus de 37°С, înseamnă că te-ai îmbolnăvit. Pentru măsurarea temperaturii se foloseşte termometrul. Cu ajutorul imaginii 5, antrenează-te să măsori temperatura corpului cu termometrul electronic şi cu cel cu mercur. Fii atent cu termometrul cu mercur, fiindcă înăuntrul lui este mercur, vaporii căruia sunt foarte otrăvitori (imag. 5 a). Mai puţin periculoase, dar mai scumpe, sunt termometrele electronice (imag. 5 b). a

- cu mare atenţie scutură termometrul, ca să coboare coloana argintie până la semnul de jos. - pune capătul subţire al termometrului subsuoară şi ţine-l 10 minute. - vezi, ce temperatură indică coloana argintie

b

Imag. 5

12

- apasă butonul din capătul termometrului. - pune-l subsuoară şi ţine-l până va da un semnal sonor. - dacă pe scară temperatura indică mai puţin de 37 grade, atunci temperatura este normală.


§ 2. PRINCIPIILE SECURITĂŢII VIEŢII Ce este „Securitatea vieţii” l Situaţii periculoase l Comportarea în situaţiile periculoase l Serviciile de salvare

În acest paragraf vom alcătui formula securităţii vieţii. Astfel „activitatea vitală” include în sine activitatea omului în crearea condiţiilor pentru existenţă şi dezvoltare. Principalele tipuri ale acestei activităţi sunt: munca, învăţământul, jocul, creativitatea. Securitatea – este atunci, când nu-ţi ameninţă viaţa, sănătatea şi bunăstarea.

Imag. 6.

1. Ce tipuri de activitate vitală sunt prezentate în imaginea 6? 2. Ce tipuri de activitate vitală mai cunoşti? Numeşte-le?

13


Situaţii periculoase Câteodată se întâlnesc situaţii, care ameninţă viaţa, sănătatea sau bunăstarea omului. De exemplu, accidentele rutiere sau acţiunile îndreptate contra persoanei – huliganismul, bătăile, furturile etc. Asemenea situaţii se numesc periculoase. 1.Situaţia periculoasă adesea este provocată de propria imprudenţă. Discutaţi, ce urmări pot avea acţiunile prezentate în imaginea 7. 1) incendiul; 2) explozia; 3) accidentul de circulaţie; 4) jaful? 2. Uniţi-vă în grupuri şi alcătuiţi lista posibilelor pericole, care vă pot ameninţa: 1) acasă (la bucătărie, la baie etc.); 2) în curte; 3) la şcoală; 4) în transport; 5) pe stradă; 6) în mijlocul naturii; 7) în locuri, unde se adună multă lume (cinematograf, stadion, la concert).

Nu-i nimeni acasă!

d

a

c b

Imag. 7.

14


Formula securităţii vieţii Din vremuri de demult omenirea studiază situaţiile periculoase, pentru a le evita sau a le preveni. Dar când aceasta este imposibil, oamenii încearcă să acţioneze în aşa fel, ca să se salveze. „A prevedea, a evita, a acţiona” – este o lege pentru fiecare, cine vrea să înveţe securitatea vieţii. A prevedea – înseamnă să ştii a prevedea situaţiile periculoase şi urmările acţiunilor întreprinse de tine. De exemplu, atunci când treci pe lângă o arcă sau pe lângă o curbă, trebuie să fii atent, că în orice moment poate apărea un automobil. Plimbându-te cu bicicleta, nu ieşi pe carosabil, ca să nu creezi situaţie de accident. A evita – înseamnă a avea capacitatea de a identifica situaţiile periculoase, a le aprecia riscul şi a acţiona astfel, încât să nu nimereşti în ele. De exemplu, mai bine e să laşi să treacă autobuzul supraîncărcat şi să te urci în următorul; când pleci de acasă, să verifici, dacă ai închis gazele; să nu laşi uşile şi ferestrele deschise; să ascunzi obiectele periculoase în locuri inaccesibile pentru copiii mici. A acţiona – înseamnă: - să nu te pierzi, adică să fii întotdeauna gata fizic şi moral să înfrunţi situaţiile periculoase; - să ştii, ce să faci şi cum trebuie să acţionezi în asemenea situaţii. De exemplu, atunci când nu ştii dacă aparatele electrice sunt sub tensiune electrică, nu se poate de le udat, fiindcă în loc de a stinge incendiul, poţi să fii electrocutat; - să ştii cum se folosesc corect echipamentele de salvare, cum se face legătura şi cum se interacţionează cu echipele de salvare; - să nu pierzi speranţa şi să te lupţi pentru a face tot posibilul, să te salvezi pe sine şi să-i ajuta şi pe cei din jur. Nimerind într-o situaţie periculoasă care necesită reacţie urgentă, mai întâi de toate trebuie să te linişteşti. Pentru aceasta: - inspiră şi expiră de câteva ori adânc fără să te grăbeşti. Închipuie-ţi cum trece el prin plămâni, concentrează-te la sunete; - numără până la zece, dacă ai timp – până la o sută; - aminteşte-ţi şi spune cu voce tare câteva numere de telefoane, o poezie, cântă un cântec. Nimerind într-o situaţie periculoasă care nu cere intervenţie urgentă, încearcă să te linişteşti.

15


Cu ajutorul bloc-schemei, alcătuieşte un plan de acţiune în caz că nimereşti într-o situaţie periculoasă. Compară-l cu îndreptarul de la pag. 171. da

Este o ameninţare directă la viaţă?

Timp pentru gândire nu este. Acţionează imediat. Îţi vor fi de folos toate cunoştinţele şi aptitudinile.

nu

da

Mai întâi de toate linişteşte-te. Apoi apreciază real situaţia. Te poţi descurca singur în situaţie?

Spuneţi singur ţie: „Eu aceasta ştiu, eu asta pot, eu voi reuşi să mă descurc în situaţia dată!” Meditează ce se poate de făcut. Întocmeşte un plan şi acţionează.

nu Este posibilitatea să te adresezi după ajutor?

nu

da

Te l e f o n e a z ă l a serviciile de salvare, cheamă în ajutor. Ţi-a răspuns cineva?

da

Anunţă pe scurt ce s-a întâmplat. Când sosesc salvatorii, îndeplineşte indicaţiile lor.

nu

Nu-ţi pierde speranţa. Ajutorul va veni în clipa următoare sau situaţia se va schimba spre bine!

Analizează situaţiile cu ajutorul bloc-schemei 1. Lenuţa a plecat în excursie cu clasa în alt oraş şi s-a rătăcit. Ea s-a speriat, fiindcă nu ştia unde să-i caute pe ai săi. Ce trebuie ea să facă? 2. Costică se urca cu liftul. Pe neaşteptate, liftul s-a oprit între etaje. Ce sfaturi i-aţi da lui Costică? 3. În autobuzul în care se afla Maria, a început să miroase a fum. Cineva a strigat „Foc!”. Autobuzul s-a oprit, uşile s-au deschis. Cum trebuie să acţioneze Maria şi ceilalţi pasageri?

16


Salvatorii tăi Câteodată, este foarte greu să te descurci de unul singur cu situaţia periculoasă. Pentru asemenea cazuri există servicii speciale. În aceste servicii lucrează oameni foarte curajoşi. Ei trec o pregătire specială foarte serioasă şi, în caz de necesitate, să acorde repede ajutorul necesar celor,care au nimerit în primejdie.

Imag. 8. Serviciile de salvare.

1. Care servicii de salvare sunt prezentate în imaginea 8? 2. Care servicii pot fi chemate la telefoanele: a) 101; b) 102; c) 103; d) 104? 1) Dacă s-a întâmplat un incendiu, telefonează la numărul ______. 2) Dacă ai simţit miros de gaze, telefonează ______. 3) Dacă te-a agresat cineva sau ai devenit martor al unei infracţiuni, telefonează ______. 4) Salvarea cheam-o la telefonul ______.

În situaţii periculoase adresează-te după ajutor la serviciile de salvare. Aceste servicii se apelează gratuit.

17


TOTALURI LA COMPARTIMENTUL 1 CAPITOLUL 1 1. Sănătatea – aceasta nu este numai lipsa bolilor, dar şi toate celelalte componente ale bunăstării: - ceea ce preţuieşti mai mult şi spre ce tinzi, ce atitudine ai faţă de tine însuţi şi faţă de alţii (bunăstarea sufletească); - cum te împaci cu alţi oameni (bunăstarea socială); - cum înţelegi şi demonstrezi sentimentele, cum te descurci în rezolvarea nereuşitelor şi stresurilor (bunăstarea emoţională); - cum înveţi şi poţi aplica cunoştinţele, dacă poţi lua decizii hotărâtoare (bunăstarea intelectuală); - cum îngrijeşti de corpul tău, cum te mişti, te alimentezi şi te odihneşti (bunăstarea fizică). 2. Ca să fii sănătos, trebuie să îngrijeşti de sănătate, se te dezvolţi multilateral fizic şi psihic, să procedezi corect în caz de îmbolnăvire. 3. Dacă cuiva alături de tine i se face rău, trebuie să chemi „Salvarea”. 4. Securitatea – este atunci când viaţa, bunăstarea şi sănătatea ta nu este ameninţată de nici un pericol. 5. Ca să te simţi în siguranţă, trebuie să te înveţi a evita posibilele pericole, a prevedea urmările propriilor acţiuni în prevenirea eventualelor situaţii neplăcute şi acţionarea corectă în cazul apariţiilor lor. 6. Dacă tu sau cineva din apropierea ta a nimerit într-o situaţie neplăcută, trebuie urgent de anunţat serviciile de salvare.

18


Capitolul 2. Securitatea rutieră

La începutul anului de învăţământ Inspectoratul Auto de Stat anunţă luna securităţii rutiere, fiindcă toţi copiii uită în timpul vacanţei de vară regulile de circulaţie rutieră şi provoacă diferite situaţii de accident pe drumuri. Pentru a evita asemenea situaţii cu tine şi cu prietenii tăi, noul an de învăţământ îl vom începe cu studierea Regulilor de circulaţie.

Vei învăţa: • să traversezi porţiunile complicate ale drumului; • să te comporţi cu siguranţă la opriri şi în transportul public; • să protejezi viaţa proprie şi viaţa prietenilor tăi într-un accident de circulaţie.

19


§ 3. TU EŞTI PIETON Ce este o şosea cu multe benzi de circulaţie l Distanţa optimă până la automobilul care se mişcă l Cum să traversezi o şosea cu multe benzi de circulaţie În clasele primare ai făcut cunoştinţă cu câteva dintre cerinţele Regulilor de circulaţie rutieră, ai învăţat să traversezi corect strada. 1. Cum se numesc porţiunile de stradă sau construcţiile speciale destinate traversării carosabilului? 2. Ce treceri pietonale există (imag. 9)? 3. Cu ce indicatoare ele sunt semnalate? b

a

d

c

Imag. 9.

1. Ce treceri pietonale sunt în localitatea ta sau micro raionul tău? 2. Ce treceri pietonale sunt în apropierea şcolii tale?

20


Drum cu multe benzi de circulaţie Aţi crescut mai mari şi aţi devenit mai de sine stătători. Deci, puteţi învăţa cum se traversează nişte porţiuni mai complicate ale drumului, cum ar fi, spre exemplu, drumul cu multe benzi de circulaţie. Străzile înguste au numai două benzi (câte una pentru fiecare direcţie). Drumurile care au mai mult decât două benzi se numesc drumuri cu multe benzi de circulaţie. Numărul de benzi se poate stabili cu ajutorul marcajelor rutiere sau cu ajutorul indicatoarelor „direcţia mişcării pe benzi”. Găseşte-le pe imaginea 10. Dacă lipsesc indicatoarele rutiere şi marcajele, este simplu de stabilit numărul benzilor la ochi, închipuindu-ţi alături câteva automobile mari. Când automobilele se mişcă unul după altul pe benzi, ele amintesc

Imag. 10.

un şuvoi. Această mişcare a automobilelor pe drum se numeşte trafic rutier. Şuvoaiele de maşini, care se mişcă unul în întâmpinarea celuilalt, sunt divizate de linia de marcaj pentru separarea benzilor de circulaţie. Câteodată pe acest marcaj sunt indicate spaţiile interzise circulaţiei (numite şi insuliţe de securitate a pietonilor). Alcătuieşte propoziţii cu următoarele cuvinte: a) Drumurile... b) ... două benzi de circulaţie,... c) ... se numesc drumuri cu multe benzi de circulaţie. d) ... care au mai multe decât...

21


Distanţa nepericuloasă până la automobil Cu părere de rău, nu întotdeauna pe drumuri sunt suficiente treceri pentru pietoni. Pe alocuri, mai ales în localităţile rurale, ele lipsesc sau se află la distanţe foarte mari. De aceea, dacă trebuie să traversezi drumul este mai bine s-o faci la intersecţie. În cel mai rău caz – pe o porţiune deschisă a drumului, care se vede bine în ambele părţi. Linia de marcaj pentru separarea benzilor de circulaţie este locul cel mai sigur pe un drum cu multe benzi. De aceea, în lipsa semaforului sau a trecerii de pietoni, un asemenea drum se traversează în două etape cu oprire pe această linie de marcaj, pentru a se orienta mai bine. Aflându-te pe linia de marcaj pentru separarea benzilor de circulaţie, nu face mişcări în plus. Fii atent nu numai la mijloacele de transport care se mişcă în faţa ta, dar şi la cele din spatele tău. Care distanţă până la automobile se consideră nepericuloasă pentru a traversa o şosea cu multe benzi? Potrivit calculelor, distanţa minimă până la automobilul care se mişcă pe banda cea mai apropiată este de 50 metri (aproximativ distanţa dintre doi piloni electrici). Pentru a traversa două benzi, pietonul are nevoie de dublu timp. Deci şi distanţa nepericuloasă până la automobilul care se mişcă pe banda a doua va fi tot dublă – 100 metri, iar până la automobilul de pe banda a treia – 150 metri (imag. 11). Dar toate acestea sunt valabile cu condiţia că şoferul nu depăşeşte viteza permisă în localităţi – 60 km/h.

Imag. 11

Mijloacele de securitate a pietonului Seara şi noaptea este foarte dificil să observi pietonii. De aceea pietonii, mai ales copiii, trebuie să aibă pe haine reflectoare speciale, care reflectă bine lumina mijloacelor de transport.

22


Cu ajutorul bloc-schemelor şi îndreptarului de la pag. 171 , analizaţi situaţiile rutiere şi luaţi hotărâri cumpătate la traversarea drumului.

Pe drum este marcajul de trecere a pietonilor?

da

Foloseşte-l pentru traversare.

nu da În apropiere este vre-o intersecţie?

Traversează drumul după linia trotuarului şi nici într-un caz pe diagonală.

nu nu Şoseaua se vede bine în ambele părţi?

Caută porţiunea de drum care corespunde cerinţelor

da Priveşte la stânga. Automobilele sunt la distanţă nepericuloasă?

nu Lasă să treacă aceste automobile

da

Traversează şoseaua. Opreşte-te pe linia de marcaj a centrului drumului şi priveşte la dreapta. Automobilele se află la o distanţă nepericuloasă?

nu

Lasă să treacă aceste automobile

da Traversează şoseaua sub un unghi drept.

23


Cu ajutorul bloc-schemei de la pagina precedentă, stabileşte cu ce culoare (roşie, verde sau portocalie) este marcată ruta cea mai optimală de traversare a şoselelor din imaginea 12 (a, b, c).

а

b

c

Imag. 12. Variantele de traversare a şoselelor: a) la intersecţia dotată cu treceri pentru pietoni; b) la intersecţia nereglabilă; c) pe porţiunea deschisă de drum.

Închipuie-ţi că prietenul îţi propune să traversezi şoseaua pe o rută periculoasă (imag. 12 a). Care sunt urmările posibile ale unei asemenea hotărâri? Convinge prietenul să nu facă aşa ceva. Înscenaţi o asemenea situaţie în clasă.

24


§ 4. STAŢIA – LOCUL CEL MAI PERICULOS Cum se stabilesc staţiile l Securitatea în staţii l Urcarea şi coborârea pasagerilor în tramvai

Staţia Drumul către şcoală pentru mulţi dintre voi începe în staţie. Ele sunt pretutindeni, unde sunt autobuse, troleibuze, tramvaie sau taxiuri. Staţiile sunt marcate cu indicatoarele rutiere speciale. a

b

c

Imag.13. Indicatoarele rutiere ale staţiilor transportului public.

1. Priveşte indicatoarele din imaginea 13 (a, b, c). Stabileşte pentru fiecare dintre ele denumirea potrivit transportului public şi numărului lui. De exemplu, imaginea 13, a: Denumirea staţiei – uzina „Almaz”; Tip de transport – autobuz; Numărul rutei – 26. 2. Aminteşte-ţi, ce este scris pe indicatoarele staţiilor care le-ai întâlnit? Cum să te comporţi în staţiile transportului public Acest cros-test te va învăţa cum să te comporţi în staţiile transportului public. Regulile rezolvării testului le găseşti la pagina 4. Indică ruta pe o coală de hârtie.

25


1. Te-ai apropiat de staţia, unde s-au adunat mulţi oameni. Vei aştepta autobuzul mai aproape de marginea trotuarului (3) sau mai departe de margine (4)? 2. Ai ieşit din autobuz şi te grăbeşti la şcoala, care se află pe partea opusă a drumului. Vei ocoli autobuzul prin faţă (5), prin spate (6) sau vei aştepta până autobuzul va pleca (7)? 3. Mai bine să nu procedezi aşa, fiindcă, sub presiunea pasagerilor nerăbdători, apare riscul să nimereşti sub roţi. Mai ales e periculos iarna, când pe drumuri este gheaţă. Autobuzul la oprire poate să alunece şi să lovească pasagerul, care stă prea aproape de drum (1). 4. Corect! Este foarte periculos să aştepţi transportul în drum, părăsind trotuarul (2). 5. Ocolind autobuzul prin faţă, te expui deodată la două pericole. Primul – şoferul autobuzului nu te va observa şi va porni. Aceasta se întâmplă cel mai des cu copiii, deoarece ei sunt mici de statură. Al doilea pericol – poţi să nu observi mijloacele de transport, care depăşesc autobuzul şi să nimereşti sub roţile lor. De aceea, dacă e nevoie să ocoleşti autobuzul prin faţă, fă acest lucru la cinci paşi de el mai în faţă, aşa ca şoferul să te poată vedea bine (imag. 14). Înainte de a ieşi de după autobuz, opreştete şi priveşte atent la stânga şi la dreapta (2). 6. Ocolind autobuzul prin spatele lui (imag. 15), poţi să nu observi mijloacele de transport, care se mişcă din sens opus. Aceasta este foarte periculos pe drumurile înguste, care au numai două benzi. Numai în cazuri de strictă necesitate ocoleşte autobuzul prin spate, dar înainte de aceasta priveşte atent la stânga şi la dreapta (2). 7. Corect. Mai bine în genere să nu ieşi în drum, dacă vizibilitatea este redusă. Chiar dacă întârzii, e mai bine să aştepţi până autobuzul va pleca, sau să traversezi drumul într-un loc nepericulos (8). 8. Finiş. Ai învins, dacă te-ai mişcat pe ruta corectă. Verifică-te la pagina 170.

Reţine! 1. Traversarea drumului în staţie este periculoasă. 2. Dacă e nevoie să ocoleşti autobuzul prin faţă, fă acest lucru la cinci paşi de el mai în faţă, aşa ca şoferul să te poată vedea bine (imag.14) 3. Dacă e nevoie să ocoleşti autobuzul prin spate, atunci, înainte de a ieşi de după autobuz, opreşte-te şi priveşte atent la stânga şi la dreapta (imag. 15). 26


Imag. 14

Imag. 15

27


Traversarea drumului cu linie de tramvai De obicei pasagerii urcă şi coboară din transport pe trotuar. Dar există încă un tip de staţii în care urcarea şi coborârea se face direct pe şosea. Aceasta se întâmplă atunci, când linia de tramvai se află pe mijlocul drumului. Există reguli conform cărora şoferii automobilelor trebuie să se oprească şi să dea prioritate pasagerilor care au coborât din tramvai sau merg spre el (imag.16). Dar această regulă este în vigoare numai atunci, când tramvaiul s-a oprit şi s-au deschis uşile. Deci, nu te grăbi să traversezi drumul prin faţa automobilelor; tramvaiul se va opri şi numai atunci vei putea traversa drumul şi urca prin uşile deschise. Înainte de a te porni spre tramvai sau de la el, convinge-te că toate maşinile s-au oprit, fiindcă printre şoferi sunt şi de acei Imag. 16 care nu respectă regulamentul.

Imag. 17

Descrie situaţia rutieră din imaginea 17. Cum ai traversa tu şoseaua în cazul dat? Verifică-te cu ajutorul îndreptarului de la pag. 171.

28


§ 5. TU EŞTI PASAGER ÎN TRANSPORTUL PUBLIC Salonul transportului public l Transport aglomerat l Comportarea în metropolitan

Autobuz, troleibuz, tramvai

Imag.18. Schema securităţii în salonul autobuzului

Cabina şoferului şi primele scaune sunt cele mai periculoase locuri (35% de afectaţi) Scaunele din spate, platforma de la intrare sunt periculoase din cauza aglomerării pasagerilor şi lipsei barelor de sprijin. Trecerile şi ieşirile (aici se pot afla hoţii de buzunare), locurile de lângă uşi – pericol de a cădea din transport. Partea din mijlocul autobuzului este cea mai puţin periculoasă. 1. Poziţionează locurile din autobuz după nivelul lor de securitate, începând de la cel mai puţin periculos. a) platforma din spate, trecerile şi ieşirile; b) scaunele din mijlocul autobuzului; c) cabina şoferului şi scaunele din faţă. 2. Ultimul timp, multe microbuze sunt folosite în calitate de taxi. Amintiţi-vă, care elemente din construcţia lor sunt incomode pentru transportul public (de exemplu, trecerile foarte înguste, o singură ieşire, etc.).

29


Transportul electric – troleibuzele şi tramvaiele. Ele sunt considerate cele mai nepericuloase tipuri de vehicule, în comparaţie cu autobuzul, fiindcă se mişcă cu o viteză mică pe linii sau de-a lungul firelor electrice, uşile şi trecerile sunt mai largi şi mai comode. Dar, în unele cazuri, vagoanele lor se pot pomeni sub tensiune electrică. De exemplu, ai aşteptat mult timp troleibuzul, iar când s-a apropiat, ai observat că de sub roţile lui sar scântei (imag. 19, a), sau în tramvai ai observat, că o femeie a ţipat, când s-a atins de bara metalică de sprijin (imag.19, b). Dacă asemenea lucru s-a întâmplat, anunţă-i pe cei din jur. Nu a

b

Imag.19

intra în vagon, dar dacă, totuşi, ai intrat, străduieşte-te să ieşi cât mai repede posibil şi evită atingerea de elementele metalice: bare, uşi etc. Străduieşte-te să acţionezi atent, nu împinge pasagerii, ca să nu se atingă cineva de părţile metalice ale vagonului şi să sufere electrocutări. Citeşte afirmaţiile. Argumentează, de ce eşti sau nu eşti de acord cu ele. 1. Nu se permite de sustras atenţia şoferului în timpul mişcării transportului. 2. În transportul public oferă locul invalizilor, oamenilor în vârstă şi pasagerilor cu copii. 3. În autobuz se poate circula şi fără bilet. 4. În transportul public nu-i voie să te împingi şi să fii neastâmpărat. 5. În timpul mişcării trebuie să te ţii nu de bara de sprijin, ci de pasagerul de alături. 6. Pentru a coborî, trebuie să te pregăteşti din timp, întrebând pasagerii din faţă, dacă şi ei coboară la oprirea următoare. Întocmiţi un îndreptar despre regulile de comportare în transportul public.

30


Călătoria în transportul aglomerat În imaginea 20 sunt prezentate obiectele care pot fi foarte periculoase în transportul aglomerat.

Imag. 20

1. Explicaţi, de ce obiectele pot fi periculoase în transportul public aglomerat: a) încălţămintea cu tocuri înalte; b) o eşarfă prea lungă; c) o pălărie cu borurile foarte mari; d) rucsacul, sania, schiurile. 2. Discutaţi, ce încălţăminte, îmbrăcăminte şi obiecte pot fi îmbrăcate şi luate cu sine, dacă se prevede o călătorie într-un transport aglomerat. Alcătuiţi din aceste sfaturi un îndreptar.

31


În metrou În Ucraina metrou este în Kyiv, Harkiv şi Dnipropetrovsk. De acest mijloc de transport se folosesc foarte mulţi oameni, mai ales oaspeţii acestor oraşe. Devenind pasager al acestui mijloc de transport pentru prima dată, trebuie să ştii cum să te comporţi în vestibul, la turnichetul de acces sau pe ascensor. În vestibulul metroului. Vestibulul metroului este dotat cu automate şi case de jetoane, sau alte legitimaţii de călătorie cu metroul, turnichete de acces. Schema circulaţiei în metrou este pusă la un loc vizibil pentru toţi. Această schemă ajută la orientarea în metrou (cum să ajungi la staţia necesară, unde să treci pe altă linie). În vestibul întotdeauna stă o persoană de serviciu, la care te poţi adresa cu diferite întrebări legate de circulaţia în metrou.

d

a

b

e

f

c

g

h

Imag. 21. Pictogramele din vestibulul metroului.

Numiţi, ce pictograme din imaginea 21 corespund regulilor de comportare în metrou: 1. Este interzis să alergi pe ascensor. 2. Intrarea în metrou cu îngheţată este interzisă. 3. În metrou se interzice transportarea obiectelor mari. 4. Fii atent la ieşirea de pe ascensor. 5. Nu pune degetele sub balustradă. 6. Nu pune lucrurile pe balustradă. 7. Copiii mici trebuie ţinuţi de mână sau luaţi în braţe.

32


Pe ascensor. Cu ajutorul acestei bloc-scheme ai posibilitatea să te înveţi a te folosi de ascensorul metroului. nu

Ai jeton sau altă legitimaţie de călătorie?

Procură-ţi jetonul sau biletul de călătorie la automat sau la casă

da

Pe turnichetul de acces s-a aprins lumina verde? nu Opreşte-te şi adresează-te la persoana de serviciu..

da Poţi trece turnichetul de acces şi merge spre ascensor

Păşeşte pe scările ascensorului ţinându-te de balustradă. Stai pe dreapta, treci înainte prin stânga.

Între tine şi pasagerul din faţă sunt 1-2 trepte libere?

nu

Înainte de a ieşi de pe ascensor, dă-te mai spre stânga, ca pasagerul din faţă să nu te încurce la ieşire.

da Nu ezita la ieşirea de pe ascensor.

33


Dacă, aflându-te pe ascensor, ai observat cum cade de sus o persoană sau un obiect, aşează-te pe scări, opreştete bine cu picioarele, strigă tare „Atenţie!” pentru a atenţiona despre pericol alţi pasageri. 1. De ce nu se poate de atins părţile care nu se mişcă ale ascensorului şi de pus piciorul dincolo de banda galbenă de siguranţă de pe el? 2*. În ce constă pericolul încălţămintei cu călcâi subţire şi înalt? 3*. De ce este periculos de aruncat jos monede? Care acţiuni ale pasagerilor mai sunt periculoase pe ascensor?

Pe peron şi în vagonul metroului În aşteptarea trenului pe peron se adună multă lume. O comportare liniştită şi politicoasă este o garanţie a securităţii tuturor. Reţine! Este interzisă intrarea dincolo de banda de siguranţă de pe peron şi cea de pe ascensorul metroului. Pe peronul metroului nu se permit jocuri mobile şi distracţii. Dacă în vagon aţi simţit miros de fum, trebuie de urgenţă să anunţaţi mecanicul de locomotivă. În caz de apariţie a unei situaţii periculoase în metrou, trebuie de executat cu exactitate indicaţiile mecanicului de locomotivă sau a persoanei de serviciu din staţie.

Uniţi-vă în trei grupuri şi discutaţi temele: grupa 1 – etica pasagerului; 2 – într-un transport aglomerat; 3 – în metrou. Cu ajutorul materialului din acest paragraf şi sfaturilor de la pag. 172, pregătiţi placate cu îndreptarele alcătuite anterior la temele precedente. Pregătiţi nişte scenete mici şi demonstraţi-le în clasă împreună cu placatele pregătite.

34


§ 6. MIJLOACELE DE SECURITATE ÎN TRANSPORT Mijloacele de securitate în transport l Cum să ne protejăm în timpul accidentului l Incendiu în transport

Cât de comode ar fi saloanele autobuzelor şi troleibuzelor, întotdeauna există riscul vreunui pericol în transport. Automobilul poate nimeri într-un accident rutier, în salon poate să apară un incendiu din cauza defecţiunilor sau neatenţiei cuiva, vreunui dintre pasageri i se face rău. De aceea Regulile de circulaţie obligă şoferul să doteze transportul cu un set special de mijloace de securitate. Amintiţi-vă, unde în autobuz, troleibuz, tramvai se află ieşirile de urgenţă şi celelalte mijloace de securitate. Ele sunt aceleaşi precum cele din imaginea 22?

Imag. 22. Găseşte în salonul autobuzului: 2 ieşiri de urgenţă; 2 stingătoare; 2 truse de prim ajutor; 2 ciocănaşe pentru a sparge sticlele.

Cum să ne comportăm în timpul accidentului În timpul accidentului în transport este extrem de important de păstrat calmul, pentru a evalua real pericolul şi a lua hotărârea necesară pentru autoapărare. Nu încerca să sari din autobuzul în mişcare. Aceasta adesea se termină tragic. Sunt mult mai multe şanse de supravieţuire înăuntru.

35


Cel mai important este să iei o poziţie, care te va ajuta să te menţii pe loc şi să primeşti minimum traume. Dacă stai în picioare, în caz de pericol de accident de circulaţie, trebuie să te întorci în aşa fel ca lovitură să vină din partea stângă sau dreaptă şi să te ţii bine de ceva. Dacă şezi, este mai uşor să menţii stabilitatea. Principalul este de a evita sau a diminua ciocnirea cu obiectele din jur. În caz de ciocnire a autobuzului din spate, trebuie fixat gâtul, pentru a evita trauma cauzată de înclinarea bruscă a capului în urmă. Învaţă a lua poziţia potrivită în caz de accident de circulaţie (imag. 23): a) această poziţie este cea mai potrivită în cazul ciocnirii frontale: apleacă şi cuprinde cu mâinile capul, sprijină-te cu coatele în speteaza scaunului din faţă; b) la ciocnirea din spate trebuie să reuşeşti să aluneci pe scaun în jos, să sprijini capul de speteaza scaunului, iar cu picioarele să te sprijini de scaunul din faţă; c) asemenea poziţie e mai potrivită la ciocnirea laterală: sprijină picioarele în podea, iar cu mâinile ţine-te strâns de speteaza din faţă, ascunzând bine capul între coate. a

b

c

Imag. 23

Posibilitatea de a lua o poziţie sigură în cazul accidentului de circulaţie te poate salva. 36


Incendiu în salon Chiar cel mai neînsemnat foc în transport poate provoca urmări grave din cauza pericolului de explozie a combustibilului. De aceea se cere o acţionare rapidă, fiindcă autobuzul arde definitiv în 5-7 minute. Important în asemenea situaţie este de a evita panica şi a părăsi de urgenţă salonul. Dacă în salon sunt mulţi pasageri şi este dificil de-l părăsit prin uşile deschise, trebuie de spart geamurile (imag. 24, a) şi de deschis ieşirile de securitate. Lângă ieşirile de securitate sunt instrucţiuni cum se deschid acestea: se scoate şnurul (imag. 24, b), se întoarce mânerul etc. a

b

Imag. 24

Cu ajutorul bloc-schemei de la pagina următoare, răspunde la întrebări: 1. Ce trebuie de făcut în primul rând, dacă ai văzut în salonul autobuzului foc sau ai simţit miros de fum? 2. Cum de se protejat de gazele otrăvitoare? 3. Cum de părăsit salonul, dacă uşile nu se deschid? 4. Care geam e mai uşor de spart – lateral sau frontal? 5. Ce ne va servi la acordarea primului ajutor accidentaţilor? Dacă în transport se întâmplă un incendiu, cel mai important este să părăseşti cât mai repede salonul.

37


Alcătuieşte cu ajutorul bloc-schemei un îndreptar şi demonstrează cum trebuie de acţionat dacă ai simţit în salon miros de fum. Anunţă şoferul despre incendiu. Uşile pot fi deschise?

da

Când transportul se va opri, imediat părăseşte salonul. Fă tot ce îţi stă în puteri, pentru a ajuta şi alţi pasageri să iasă afară. Printre pasageri sunt accidentaţi?

nu

Protejează de fum gura şi nasul cu o batistă, eşarfă, mâneca de la haină, poala jachetei etc. Aceasta te va feri de gazele otrăvicioase. Încearcă să deschizi uşile cu ajutorul butonului de deschidere urgentă a uşii. Ai reuşit să faci acest lucru?

da da Pentru a acorda primul ajutor, foloseşte „Trusa de prim - ajutor” din autobuz.

nu

Deschide ieşirile de securitate sau sparge geamurile. Sticlele de la geamurile laterale sunt mai uşor de spart decât parbrizul sau geamul din spate. Dacă în salon lipseşte ciocănaşul, sticla geamului lateral poate fi spartă cu un alt obiect (geantă, papuc, etc.) sau cu o lovitură cu ambele picioare în centrul geamului (imag. 25).

Imag. 25

38


TOTALURI LA CAPITOLUL 2 PARTEA 1 1. Cât timp nu te simţi sigur, e mai bine să mergi la şcoală însoţit de adulţi. 2. Niciodată nu accepta să traversezi drumul în locuri nepermise, chiar dacă te roagă cel mai bun prieten. 3. Securitatea ta pe stradă şi în transport depinde numai de tine însuţi. 4. Aflându-te în drum, ţine minte, că întotdeauna există riscul să te întâlneşti cu participanţi la trafic nedisciplinaţi. 5. Dacă în staţie a sosit un autobuz aglomerat, e mai bine să aştepţi următorul. 6. Dacă te-ai rătăcit sau nu ştii cum să traversezi strada, trebuie să te adresezi miliţianului, inspectorului auto sau unui adult.

39


PARTEA 2 SĂNĂTATEA PSIHICĂ ŞI SPIRITUALĂ Capitolul 1. Capacitatea de a învăţa Acest capitol este destinat priceperilor, care te vor ajuta să înveţi mai bine la toate obiectele. Tu ştii deja, că starea sănătăţii depinde de mai mulţi factori, inclusiv şi de succesele la învăţătură. Şi iată de ce. Cel care învaţă bine, de obicei este liniştit şi cumpătat. Este mulţumit de sine, fiindcă părinţii se mândresc cu el şi prietenii îl stimează.

Vei învăţa: • să menţii interesul pentru învăţătură; • să planifici raţional timpul tău; • să îndeplineşti de sine stătător temele pentru acasă; • să asculţi atent învăţătorul; • să te pregăteşti pentru lucrările de control; • să previi supraoboseala.

40


§ 7. FIECARE ARE TALENT Pentru ce trebuie să înveţi l Cine eşti tu: cugetător sau artist? l Cum să însuşeşti un obiect complicat Sunt foarte puţini copii, care, mergând în clasa întâi, nu ar vrea să înveţe. Cu timpul, unii îşi pierd interesul faţă de lecţii. Cineva nu găseşte limbă comună cu colegii de clasă, cineva a lipsit mult şi a rămas în urmă cu materia, al treilea visează să devină un sportiv ori o stea renumită şi, chipurile, nu prea are nevoie de şcoală. Dacă şi tu simţi ceva asemănător, meditează asupra celor scrise mai jos. Talentul nu poate fi îngropat în pământ În Biblie sunt multe parabole de-ale lui Iisus. Una dintre ele povesteşte despre aceea cum omul trebuie să se dispună cu ceea ce îi dă Dumnezeu – cu abilităţile sale şi cu înzestrarea sa. Parabola povesteşte despre un stăpân, care, plecând la război, a împărţit lucrătorilor săi monede de argint (talanţi). Fiecare a primit sume diferite: unul – cinci talanţi, al doilea – doi talanţi, al treilea – numai unul. Stăpânul a ordonat ca fiecare să folosească talanţii pentru lucru. Când s-a întors din război, a chemat la sine pe aceşti lucrători, să afle, cum au folosit ei talanţii primiţi. Primul şi al doilea au spus că iau investit convenabil şi au înmulţit averea stăpânului de două ori. Al treilea lucrător ori s-a temut, ori s-a lenevit. Când a primit talantul l-a îngropat în pământ, iar când a venit stăpânul, l-a dezgropat şi i l-a adus, de i l-a restituit stăpânului. Atunci omul a spus: „Luaţi-i moneda şi daţi-o celuia ce are zece”. „Stăpâne, i-au reproşat lui, dar nu este pe dreptate, el are deja zece monede”. „Dar eu vă spun, că cel ce are – va mai primi, iar celui ce n-are – i se va lua totul!” 1. Ce concluzie facem după lectura acestei parabole? 2. Ce premiu deosebit primeşte cel care lucrează asiduu asupra dezvoltării abilităţilor sale? 3. Cum se explică expresia „Să îngropi în pământ talentul”? 41


Cugetător sau artist Cred că adesea ai observat, că cineva se descurcă bine la matematică, cineva învaţă uşor limbi străine, iar despre cineva se spune, că s-a născut cu pana în mână, ori cu schiorii în picioare, etc. E extraordinar! Imaginează-ţi că toată lumea ar avea capacităţi numai la matematică. Cine atunci ar cânta la vioară, ar scrie poezii, ar educa copii? Am savura atunci un film interesant, o melodie divină, o pictură? De ce depind abilităţile omului? Se ştie că emisfera stângă a creierului răspunde de operaţiile cu literele şi cifrele, adică cu capacitatea noastră de a citi, socoti şi a gândi logic. Ea poate fi numită, să zicem, cugetător. Emisfera dreaptă a creierului răspunde de imaginaţie, capacitatea de a se orienta în spaţiu, de a recunoaşte obiecte complicate (inclusiv şi feţe omeneşti). Ea poate fi numită artist. Vrei să afli cu ce capacităţi înnăscute eşti înzestrat? Îţi propunem un test, care te va ajuta să stabileşti, care dintre emisferele creierului este mai activă. Îndeplineşte exerciţiile repede, fără să te gândeşti. 1. Bate din palme (imag. 26,). Care mână e deasupra – dreapta ori stânga? 2. Încrucişază mâinile pe piept (imag. 26, b). Care mână e deasupra – dreapta ori stânga? 3. Împleteşte degetele mâinii (imag. 26, c). Degetul cărei mâini e deasupra – dreapta ori stânga? 4. Întinde mâna înainte şi orienteaz-o spre oricare obiect (imag. 26, d). Apoi pe rând închide câte un ochi. La închiderea cărui ochi – dreptul ori stângul – observi că degetul se deplasează de la obiect? a

c

d

b

Imag. 26

42


Dacă în toate cazurile primeşti răspunsul „dreapta”, atunci mai activă este emisfera stângă a creierului, deci eşti un cugetător evident, iar dacă răspunsul este „stânga” – respectiv, ai o natură creativă şi artistică. Dar aceasta se întâmplă foarte rar, de obicei apar diferite combinaţii, care dau dovadă despre un spectru larg de capacităţi şi posibilităţi. Cum să te împrieteneşti cu obiectele de studiu Nu este o mirare dacă înveţi bine la obiectul tău preferat. Dar cum de se împrietenit, spre exemplu, cu matematica, dacă tu eşti un artist adevărat şi, după părerea ta, nu ai aptitudini spre matematică? În realitate, nu este totul chiar aşa de rău. Programa şcolară nu este prevăzută pentru genii. Pentru însuşirea ei sunt suficiente aptitudini obişnuite. Tu le ai, pur şi simplu, nu-ţi dai seama despre aceasta. E nevoie numai să asculţi de un sfat: „Interesează-te de acest obiect până ce el te va cointeresa”. Dacă ceva nu ai înţeles, adresează-te după explicaţii suplimentare la învăţători, prieteni, părinţi. Studiază enciclopedia pentru copii în această întrebare. De obicei, acelaşi material acolo este expus mai pe înţeles, cu multe ilustraţii. Caută informaţii suplimentare în alte cărţi ori în Internet. „La ce-mi folosesc toate? – ar întreba cineva – eu voi deveni un star al muzicii uşoare şi matematica nu-mi va trebui”. Dar nu este chiar aşa. Matematica la nivelul şcolar e necesară şi cântăreţului. Trebuie să iei în consideraţie şi faptul, că matematica nu te învaţă numai a socoti, dar şi a gândi logic, a argumenta, a explica opinia proprie. Fără aceste aptitudini nu te descurci în viaţă. Exemplul adus mărturiseşte despre priorităţile studierii matematicii. Însă în şcoală se studiază o mulţime de alte discipline. Toate ele trebuiesc fiecăruia, indiferent de preferinţele pentru viitoarea profesie. 1. Întruniţi-vă în grupuri şi discutaţi, ce folos aduce omului studierea obiectelor şcolare: a) limba şi literatura ucraineană; b) limba şi literatura română; c) istoria; d) ştiinţele naturii; e) limba străină; f) arta plastică; g) muzica; h) educaţia fizică. 2. La ce folosesc ele persoanelor care nu au spre ele capacităţi deosebite (de exemplu, pentru ce i-ar folosi muzica omului care nu are auz muzical)?

43


§ 8. PLANIFICAREA TIMPULUI Preţuieşte-ţi timpul l Regimul zilei Obligaţiile casnice

l

1. Ziua are doar 24 ore. Explicaţi, de ce de capacitatea de a distribui raţional timpul depind: a) succesele la învăţătură; b) relaţiile cu prietenii şi părinţii; c) bunăstarea şi sănătatea? Cum să neutralizezi un hoţ al timpului Clipă cu clipă, oră cu oră trece timpul... dar unde se duce el, depinde numai de tine. Citind o carte interesantă, învăţând un dans nou ori curăţind cartofi – timpul este folosit pentru lucruri bune. Stând toată ziua în faţa calculatorului sau a televizorului, te miri, unde s-a scurs timpul? Şi nici nu-ţi aminteşti, fiindcă el a fost pierdut în zadar şi furat din viaţa ta. Cine, totuşi, sunt hoţii timpului? Acestea sunt ocupaţiile, care nu aduc omului nici un folos. Ca să-i neutralizezi pe hoţii timpului, trebuie, mai întâi de toate să te înveţi a le deosebi de ocupaţiile folositoare. 1. Care dintre aceste ocupaţii pot fi numite hoţi ai timpului: 1) ajutorul părinţilor; 2) odihna activă; 3) dereticarea prin casă; 4) jocuri la computer ori vizionarea televizorului mai mult de două ore; 5) discuţii îndelungate la telefon; 6) îndeplinirea temelor pentru acasă; 7) măsurarea hainelor mamei; 8) răsfoirea revistelor de modă? 2. Spune, care dintre copiii din imaginea 27 îşi pierde timpul în zadar? 3. Ce ar fi putut să facă ei folositor? Odată patru vrăjitori răi au hotărât să-şi întoarcă tinereţea cu ajutorul timpului pierdut de copii. Ce a fost mai departe poţi afla, citind cartea „Povestea timpului pierdut” de Eugen Şvarţ. Întruniţi-vă în grupuri. Unul dintre voi va alcătui regimul zilei sale de muncă, ceilalţi – al zilei de odihnă. Străduiţi-vă să luaţi în consideraţie toate regulile unui mod sănătos de viaţă (activitate fizică, alimentare, igienă, muncă şi odihnă). Discutaţi, ce aţi primit.

44


Imag. 27.

45


Toate la timpul lor Că să-i lipseşti de orice şansă pe hoţii de timp, verifică şi corectează-ţi regimul zilei cu ajutorul cros-testului. 1. În fiecare noapte dormi nu mai mult de 7 ore (4), 8-9 ore (5) sau mai mult de 10 ore (6)? 2. Te alimentezi de 1-2 ori (7), 3-4 ori (8), mai mult de 6 ori pe zi (9)? 3. În fiecare zi ai suficient timp pentru odihnă şi joacă (10) ori din cauza supraîncărcării nu-ţi poţi permite acestea (11)? 4. Acest timp este prea puţin pentru somn (1). 5. Aceasta este suficient pentru odihnă (2). 6. Să dormi mai mult de 10 ore este pierdere de timp (1). 7. Alimentarea 1-2 ori pe zi nu este folositor. Organismul tău necesită mult mai multe substanţe hrănitoare, pe care lui îi este greu să le asimileze din 1-2 mese (2). 8. Bine. Dacă simţi foame sau sete între mese, bea un pahar de suc ori mănâncă un măr (3). 9. Oamenilor sănătoşi medicii le recomandă să facă o pauză de trei ore între mese. Dar, dacă greutatea ta este în normă, poţi să contezi pe pofta ta de mâncare (2). 10. Corect. Învăţământul şi obligaţiile casnice nu trebuie să-ţi răpească tot timpul liber. În fiecare zi trebuie să ai 1-2 ore pentru distracţii şi ocupaţii preferate (12). 11. Nu este corect. Tu neapărat trebuie să ai timp liber pentru joacă şi distracţii. Timpul liber îţi este absolut necesar (3). 12. Bravo. Ai ajuns la capăt.

Reţine! 1. La vârsta ta trebuie să dormi nu mai puţin de 8 ore pe zi. 2. Trebuie să iei masa de 3-4 ori pe zi. 3. În fiecare zi trebuie să-ţi rămână timp pentru distracţii şi ocupaţii preferate. 46


§ 9. TEMELE PENTRU ACASĂ Cum să îndeplineşti mai multe teme într-un timp mai scurt

l

Ce ajută la concentrare Temele pentru acasă sunt o parte componentă importantă a învăţăturii. Ele îl ajută pe învăţător să verifice cunoştinţele tale, iar ţie – să consolidezi cele învăţate la lecţie. Însă, câteodată, ai impresia că sunt exagerat de multe. De aceea, propunem câteva sfaturi, care te vor ajuta să te isprăveşti cu ele cât mai repede. Toate la locul potrivit Poate nu-ţi vine să crezi, dar un loc de muncă bine organizat ajută la rezolvarea mult mai rapidă a temelor de acasă. Citiţi afirmaţiile de mai jos. Explicaţi, de ce sunteţi de acord cu unele şi de ce nu – cu altele. 1. Cel mai comod de făcut temele este în pat, înconjurat de perne. 2. Mai bine e să faci temele la bucătărie, fiindcă poţi s-o mai întrebi câte ceva pe mama. 3. Mai comod e să faci temele într-o odaie separată la masa de lucru. 4*. Pentru cel care scrie cu mâna dreaptă, lumina pe masa de lucru trebuie să cadă din dreapta. 5. Mai bine e să şezi pe scaun cu un picior sub tine ori cu picior peste picior. 6. Mai bine e să şezi pe scaun, cu spatele sprijinit de spetează, iar picioarele pe podea. 7. Pe masa de lucru trebuie să fie „dezordine creativă”. 8. E bine de îndepărtat de pe masa de lucru totul ce e de prisos. 9. Se poate de făcut temele de acasă privind la televizor desene animate. Aduceţi la şcoală fotografia sau desenul mesei voastre de lucru. Discutaţi semnele unei mese de lucru aranjate corect, alegeţi imaginile corespunzătoare şi alcătuiţi cu ele o placardă.

47


Economiseşte-ţi timpul „Trebuie să telefonez cuiva, să întreb ce avem la matematică. Vai, am uitat să întreb şi de istorie” – astfel iroseşti timpul tău şi timpul celuia, cui îi telefonezi. Ca să nu se întâmple asemenea lucruri, convinge-te la lecţii că ai scris corect temele în zilnic. Verifică pe loc fiecare exerciţiu şi problemă. Nu te ruşina să întrebi deodată ce nu ţi-i clar. Mai bine să cheltui acum câteva minute, decât acasă să pierzi mai mult timp, încercând să înţelegi problema, atunci când nu ai de cine întreba. Străduieşte-te cât mai mult să faci la şcoală, fiindcă câteodată învăţătorii lasă la sfârşitul lecţiei 10-15 minute pentru autoinstruire. Cel mai bine e să-l foloseşti la pregătirea temelor de acasă. Acasă planifică timpul în aşa fel, ca să nu pierzi pentru autoinstruire mai mult de 2-3 ore. Dacă ai de pregătit teme pentru toate lecţiile de mâine, mai întâi planifică bine lucrul. Aceasta este strict necesar şi celor ce frecventează o secţie de sport, de dans, de arte ori are alte ocupaţii importante. Lucrează sârguincios N-are importanţă cu ce te ocupi, priceperea de a te concentra înseamnă capacitatea de a se detaşa de totul ce este de prisos. Dacă în timpul pregătirii lecţiilor te deranjează gălăgia de afară, discuţiile celor de acasă, plânsul bebeluşului poţi să foloseşti căştile. Începe lucrul cu cea mai complicată temă, măcar că apare tentaţia să iei la început pe cea mai simplă, totuşi, e bine să păstrezi puterile pentru lucruri mai însemnate. Dacă nu te descurci singur, adresează-te după ajutor la cei de acasă, ori telefonează colegul de clasă. Dar dacă eşti iubitor de discuţii lungi la telefon, mai bine nu te atinge de el. Fă tema atât cât te pricepi, apoi treci la următoarea. Odihneşte-te la timp Nimeni nu poate fi concentrat permanent. Dacă ai simţit că nu poţi memoriză ceea ce ai citit, a venit timpul pauzei. Este suficient doar 15 minute după fiecare oră de lucru. Însă dacă te-a capturat vre-o temă interesantă, te poţi odihni şi mai târziu. 48


În timpul pauzei: • schimbă locul – ieşi din cameră, plimbă-te prin casă, pe lângă casă; • schimbă tipul de activitate – ajută pe cei din casă (spală farfuriile, aruncă gunoaiele ori fă altceva folositor); • poţi să mănânci ceva, să beai un ceai, să schimbi câteva vorbe cu cei din casă; • nici într-un caz nu da drumul la televizor! Filmul, desenele animate te pot capta şi face să uiţi pentru mai mult timp de teme; • pentru a relaxa spatele obosit, fă câteva exerciţii fizice (imag. 28).

Imag. 28

Cea mai fericită perioadă a zilei este atunci, când temele sunt făcute, iar până la culcare mai este mult. Acum te poţi bucura de simţul datoriei împlinite, de discuţia cu cei de acasă, cu prietenii. Alcătuieşte un îndreptar după materialele acestui paragraf cu denumirea „Ce ajută şi ce deranjează la îndeplinirea temelor de acasă”.

49


§ 10. CUM SĂ DEVII EMINENT Caracteristicile percepţiei informaţiei l Cum să asculţi învăţătorul l Metodele de memorizare Pregătirea pentru lucrarea de control

l

Din acest paragraf vei afla despre particularităţile tale de percepţie a informaţiei, şi încă despre aceea, cum să te faci un ascultător atent, să îmbunătăţeşti memoria, să potoleşti emoţiile înainte de lucrare de control. Atunci când vei însuşi acestea, vei face încă un pas spre succes. Văzualizator, ascultător, activist? În clasele primare ai făcut cunoştinţă cu organele senzoriale. Verifică-te, stabilind dacă corespund. 1) ochi; 2) urechi; 3) nas; 4) limbă; 5) piele ne ajută la: a) a auzi sunetele; b) a vedea forme şi culori; c) a simţi mirosurile; d) a simţi gusturile; e) a afla temperatura, duritatea şi alte caracteristici ale obiectelor. Aici sunt prezentate numai organele senzitive principale. În realitate, ele sunt mult mai multe. Printre ele este aparatul vestibular, care ne anunţă despre poziţia corpului în spaţiu, şi centrele, ce informează despre simţul foamei sau al setei. Există chiar şi organul simţului distanţei, aşa zisul „al treilea ochi”. Cu un antrenament corespunzător, anume el ajută orbilor să se orienteze în spaţiu şi să evite ciocnirile cu obiectele înconjurătoare. Noi percepem informaţia, mai ales, cu ochii, cu auzul şi pipăitul. La fiecare om ele sunt dezvoltate diferit. Anume de aceasta depinde, cum îi este copilului mai uşor să înveţe. Cineva percepe mai multă informaţie cu ochii („vizualizator”). El are nevoie totul să vadă, ori singur să citească în carte, manual. Deci, aceasta nu e potrivit pentru cel ce percepe mai bine informaţia cu auzul („ascultător”). Aceşti elevi trebuie să asculte învăţătorul cu mai multă atenţie, fiindcă aşa ei receptează mai multă informaţie. Lor le este mult mai uşor să întrebe încă o dată, decât să citească în manual. Al treilea tip de percepţie – prin acţiune. Cei care posedă acest tip cunosc lumea prin propria acţiune („activist”). Astfel, pentru a rezolva exerciţiul, „vizualizatorului” îi este suficient să citească instrucţiunea, „ascultătorului” – să asculte explicaţiile, „activistului” – să îndeplinească tema sub îndrumarea învăţătorului. Mai târziu, el va reuşi singur se îndeplinească un exerciţiu asemănător.

50


În realitate, importante sunt toate trei canale de percepere a lumii. Însă e uşor de stabilit, care este mai principal pentru tine. Pentru asta, imaginează-ţi marea, lacul ori râul. Cum a fost? Ai văzut imaginea, ai auzit zgomotul apei sau ai simţit atingerea valurilor? În ordinea în care au apărut ele în imaginaţia ta, în acel fel tu percepi lumea înconjurătoare.

Ascultarea activă Nu are importanţă cine eşti tu – „vizualizator”, „ascultător” sau „activist”, priceperea de a asculta este necesară fiecăruia. Să nu crezi că e atât de uşor. Procesul ascultării nu e simplu. El este alcătuit din trei etape: concentraţie, înţelegere şi memorizare. 1. A se concentra înseamnă a fi atent. Desigur, dacă explicaţia învăţătorului este interesantă, te poţi concentra uşor. Însă, ca să devii un ascultător adevărat, trebuie să te înveţi să fi atent şi la povestirile mai puţin interesante. Trebuie să depăşeşti în tine simţul că nu ţi-i interesant şi să asculţi explicaţiile. Dacă eşti „vizualizator”, poţi să-ţi faci nişte însemnări (mici conspecte). Unii, auzind câteva fraze cunoscute, nu mai ascultă ce urmează, astfel pierzând importantul. Doar învăţătorul întotdeauna începe cu ceea ce elevii deja cunosc, apoi trece la tema nouă. 2. A înţelege înseamnă a descifra corect informaţia. Pentru aceasta nu e suficient numai să asculţi învăţătorul, dar să-i urmăreşti mimica, gesturile, să-ţi imaginezi despre ce se vorbeşte şi ce sentimente pune învăţătorul în cele spuse. Câteodată, apar neînţelegeri din cauza utilizării cuvintelor necunoscute, explicaţiilor neclare. Niciodată nu te ruşina să întrebi, ce înseamnă un cuvânt neînţeles ori să ţi se explice, ce nu ai priceput deodată. Cu acest scop, te poţi folosi de metoda parafrazării, care constă în expunerea celor auzite cu cuvintele sale. Parafraza începe cu cuvintele: „Dacă v-am înţeles corect...”, mai departe – ce ai înţeles. Învăţătorul va fi mulţumit că este ascultat, că cineva se interesează de temă şi îţi va explica toate neînţelegerile cu plăcere. 3. A memoriza înseamnă a păstra informaţia în memorie. Dacă învăţătorul numeşte, spre exemplu, o dată, un nume sau numărul exerciţiului, repetă-l în gând de două, trei, patru ori, scrie-l în caiet sau zilnic. În caz contrar, după 20 de secunde poate fi uitat. 51


Antrenează-ţi capacitatea de a asculta în pereche cu colegul de clasă. Fiecare, pe rând, reprezintă membrii familiei, numind numele şi după tată, de exemplu: „Maria a lui Ion – mama mea, Dumitru al lui Vasile – tatăl meu, Elena a lui Petru – bunica mea...”. Apoi verificaţi-vă unul pe altul. În ajutorul memoriei Aptitudinea de a memoriza are pentru şcolar o importanţă extrem de mare. Doar atâtea trebuiesc învăţate pe de rost! Se întâmplă că într-o zi trebuiesc memorizate: o regulă gramaticală, o poezie, câteva date istorice, un text la limba străină, o duzină de cuvinte pentru lucrarea de control. Toate acestea – după cinci-şase lecţii! Nu te dezamăgi. Memoria la vârsta ta face minuni, trebuie numai s-o ajutaţi puţin şi procesul de memorizare se va transforma într-un joc distractiv. Iată câteva sfaturi, cum să faci aceasta. 1. Pentru memorizarea numelor, datelor, cuvintelor străine, termenilor, regulilor confecţionează fişe (imag. 29). Pe o parte scrie cuvântul străin, pe cealaltă – traducerea, pe o parte – data, pe cealaltă – evenimentul istoric, pe o parte – întrebarea, pe cealaltă – răspunsul. Poartă fişele cu tine şi revede-le la întâmplare. Nici nu-i observa, cum vei şti totul.

Imag. 29.

52


2. Ceea ce nu se repetă pe parcursul a 24 de ore, se uită. De aceea temele pentru acasă trebuiesc făcute în ziua când au fost date, tu încă ţii minte multe spuse de învăţător la lecţie. 3. Unii mai bine memorizează înainte de culcare. Dacă va citi de câteva ori înainte de culcare poezia, dimineaţa o va şti pe de rost. 4. Alţii, invers, pot memoriza dimineaţa până la ora 12. 5. Mai întâi de toate, încearcă să înţelegi bine regula, apoi învaţă-o. Memorizarea mecanică fără înţelegere a sensului nu este efectivă. 6. Poeziile au ritm. De aceea, când memorizezi o poezie, simte-i ritmul. Poţi să încerci să o cânţi sau să dansezi în tact. 7*. Care metode de memorizare mai cunoşti. Împărtăşeşteţi secretele cu colegii. Pregătirea de lucrarea de control Lucrarea de control, cea de laborator ori cea practică trezesc emoţii. Până la urmă ele nu-ţi pricinuiesc vre-un rău. Dimpotrivă, te ajută să te concentrezi şi să-ţi aminteşti cele învăţate. Dar unii copii, chiar şi adulţi se tem de examene. Din cauza emoţiilor uită totul pe lume şi nu se pot descurca cu exerciţiile elementare. Lor le va folosi sfatul psihologului. Întruniţi-vă în patru grupuri. Pregătiţi-vă şi demonstraţi în clasă, cum trebuie de organizat pregătirea pentru lucrarea de control şi ce se face pentru diminuarea emoţiilor. Grupul 1. Cu câteva zile înainte de lucrarea de control.

• Percepe lucrarea ca o şansă să te realizezi şi să primeşti o răsplată. • În fiecare dimineaţă, când te trezeşti şi seara înainte de culcare programează-te la succes. Imaginează-ţi, cum te vei simţi, primind o notă maximă, cum se vor bucura prietenii, cum te vor lăuda părinţii (imag. 30, a). • Pregăteşte-te! Nu-ţi permite să eşuezi din cauza lenei! • Revede manualul, notează locurile slabe în cunoştinţele tale. Descurcă-te singur ori apelează la ajutor. • Revede notiţele din caiet ori de pe fişe. Adaugă ceea ce mai lipseşte.

53


• Poartă fişele cu tine. Revede-le când ai o clipă liberă. • Lucrează în pereche: unul întreabă, altul răspunde. Grupul 2. În ajunul lucrării de control. • Nu sta prea târziu. Petru o cugetare limpede trebuie să dormi suficient. • Înainte de culcare spune-ţi: „Am făcut totul ce am putut. În rest, nu depinde de mine. Dacă am să eşuez, voi regreta, dar nu-mi voi face inimă rea” (imag. 30, b). Grupul 3. În ziua lucrării de control. • Dimineaţa nu uita să dejunezi. • Ia cu tine o bomboană, te va ajută să stăpâneşti emoţiile. • Panica e „molipsitoare”. Nu comunica cu cei care au emoţii. • Nu repeta materialul până în ultima clipă. Ca să te relaxezi, imaginează-ţi cum va fi după ce toate se vor termina. Grupul 4. După lucrarea de control. • Dacă te-ai descurcat cu cerinţele, meriţi o răsplată bună. Fă-ţi singur ceva plăcut: mergi la un film, plimbă-te cu prietenul, cumpără-ţi ceva gustos sau ce îţi doreai de demult. • Dacă, în pofida stăruinţelor tale, ceva nu s-a primit cum ai vrut, nu te supăra. Data viitoare pregăteşte-te la fel de conştiincios, luând în consideraţie greşelile şi succesul va fi de partea ta. a

Eu pot face aceasta!

Imag. 30. Gândirea pozitivă.

54

b

Am făcut totul ce am putut. Mai mult nu depinde de mine.


SARCINA FINALĂ LA CAPITOLUL 1 PARTEA 2. Probabil, adesea ai auzit pe cineva zicând: „La ce-mi trebuie să învăţ bine? Mă voi descurca şi fără învăţătură, fiindcă...”. Uneori fetiţelor şi băieţeilor le este dificil să combată asemenea afirmaţii, cu toate că îşi dau bine seamă că învăţătura este foarte importantă pentru ei. Întruniţi-vă în două echipe şi scrieţi cât mai multe argumente în favoarea învăţăturii (de exemplu, vreau să cunosc mai multe, este interesant la şcoală, etc.). Echipele numesc pe rând argumentele, câştigătoare este acea echipă, care are mai multe argumente.

Imag. 31

55


Capitolul 2. Stimează-te pe tine însuţi şi pe cei din jurul tău. Lumea interioară a fiecărui om este unică şi irepetabilă. În acest capitol vei învăţa să cunoşti lumea interioară a diferitor oameni. Dar, mai întâi de toate – a ta, deoarece capacitatea de a te înţelege şi aprecia este foarte importantă. Când omul se consideră bun, demn de stimă şi recunoştinţă, el nu-şi va pune viaţa în pericol, fără să se gândească, nu va dăuna sănătăţii sale. Stima faţă de sine te va ajuta să-i înţelegi şi să-i stimezi pe alţi oameni. Imaginându-te în locul altei persoane, îi vei înţelege mai bine sentimentele şi te vei învăţa să acţionezi aşa, ca să nu-i pricinuieşti vre-un rău.

Vei învăţa: • a te aprecia pe tine însuţi, propria individualitate; • a aprecia calităţile deosebite ale altor persoane; • a respecta opiniile, gusturile şi preferinţele altora; • a înţelege şi a-ţi exprima sentimentele proprii; • a acorda atenţie sentimentelor altora.

56


§11. TU EŞTI DEOSEBIT Autoaprecierea l Unicitatea şi irepetabilitatea Dezavantajele ca o parte a unicităţii tale

l

Prietenul tău cel mai bun În acest paragraf vom discuta despre relaţiile tale cu cel mai bun prieten. Dar ştii tu, oare, cine este el, prietenul tău cel mai bun şi mai apropiat? Acesta eşti tu. Anume aşa, nu te mira. Îţi este absolut necesar să stabileşti relaţii bune cu tine însuţi, măcar pentru aceea că aceasta influenţează şi asupra relaţiilor tale cu alţi oameni. Meditează asupra poruncii creştineşti: „Iubeşte pe aproapele tău, ca pe tine însuţi”. Ea înglobează o înţelepciune adâncă. Fiindcă dacă nu te iubeşti pe tine, nu poţi să iubeşti pe alţii. Atitudinea ta faţă de tine însuţi se numeşte autoevaluare. Adesea ea depinde de faptul, ce atitudine au alţii faţă de tine, mai ales cei adulţi. Dacă cineva te laudă, te simţi bine. Dacă te ceartă, ai părere rea despre tine. Însă s-a observat: cum omul se gândeşte despre sine, aşa şi se comportă în societate. Ştii tu oare, că... Într-o bună zi în clasa a treia a venit o învăţătoare nouă. Când anul de învăţământ s-a încheiat, directorul a chemat-o şi a felicitat-o cu succesele mari ale elevilor ei la învăţământ. „Nu este de mirare, deoarece în clasă am numai elevi supradotaţi” – a răspuns învăţătoarea. „De ce credeţi aşa?” – s-a mirat directorul. S-a clarificat, că, văzând în foile personale ale elevilor cifrele de la 120 la 150, ea a crezut că ele indică nivelul intelectului. Mai târziu s-a clarificat că ele nu indicau decât numărul dulăpaşului, dar succesele elevilor erau, într-adevăr, reale. Aceasta au dovedito testările independente de la finele anului de învăţământ. Din aceasta s-a făcut concluzia, că atitudinea faţă de elevi ca de unii foarte talentaţi le ajută la învăţătură. Întotdeauna simte-te un copil supradotat, bun şi decent.

Consideră-te demn de dragoste, stimă şi toate cele bune. 57


Unic, incomparabil şi de neînlocuit Ce, după părerea ta, oamenii preţuiesc cel mai mult? Mai adesea, ceea ce există numai într-un exemplar, ori ceea ce are calităţi unice, ori ceea fără de ce nu te poţi înconjura. „Tu nu eşti aşa ca toţi. Tu eşti deosebit” – aşa oamenii îşi exprimă admiraţia unul faţă de altul. Şi asta este aşa, fiindcă fiecare dintre noi nu este aşa că ceilalţi. Şi tu tot eşti unic, incomparabil şi de neînlocuit. Nu crezi? Atunci împreună cu prietenii meditează despre acestea. 1. Prin ce se deosebesc oamenii unul de altul (continuaţi lista):numele, rudele, data de naştere, locul de trai, exteriorul, caracterul...? 2. Căţi oameni diferiţi (unici) sunt în clasa voastră, în şcoală, ţară? Exact astfel se poate spune cu siguranţă, că tu eşti de neînlocuit. Mai întâi de toate pentru rudele tale şi prietenii tăi. Dacă ceva s-ar întâmpla cu tine, nimeni nu te va putea înlocui. Altul ca tine nu există, n-a fost şi nici nu va fi în lumea întreagă. Fă cunoştinţă, acesta eşti tu Este destul de greu să iubeşti pe cel ce nu-l cunoşti. Aşa că, încearcă să afli cât mai mult despre tine însuţi. 1. Scrie-ţi numele cu litere mari în coloniţă. În dreptul fiecărei litere scrie cuvintele, care te caracterizează. De exemplu: O – originală C – cuminte S – sârguincioasă A – artistică N – nemaipomenită A – activă

V – voinic A – activ S – sârguincios I – inteligent L – lucrător E – elegant

2. Fiecare om are multe lucruri pozitive cu care se poate mândri. Acestea sunt succesele în învăţământ, realizările în sport, arte etc. Pe rând, continuaţi fraza: „Eu mă mândresc cu aceea, că...”.

58


Întotdeauna este interesant să afli ce cred alţii despre tine, dacă te cunosc bine. Pentru aceasta jucaţi-vă în jocurile din imag. 32.

Tu eşti bun Luaţi câte o coală de hârtie şi fixaţi-o unul altuia pe spate. Apoi, umblând prin clasă, scrieţi colegilor ceva bun despre ei. Scoateţi foile şi citiţi, ce cred despre voi colegii.

Cine este acesta Aduceţi de acasă fotografii, în care sunteţi bebeluş. Adunaţile împreună, apoi încercaţi să ghiciţi cine e pe fotografie. Nu vă zgârciţi la complimente.

Imag. 32.

59


Defectele tale sunt o parte din tine Este drept oare, că noi suntem unici doar prin calităţile bune? Sigur că nu! Oamenii sunt unici şi prin defectele lor. Noi trebuie să conştientizăm nu numai părţile tari, dar şi defectele, pentru a evalua real propriile posibilităţi, pentru a lucra asupra celor ce le putem schimba, pentru a ne învăţa a trăi cu ceea ce nu putem schimba. 1. Ce defecte au oamenii? Continuaţi lista: fizice, boli, unele calităţi ale caracterului...? 2. Dintre acestea, ce poate omul schimba şi ce – nu? 3. Ar trebui oamenii să se urască pentru defectele lor? 4. Sunt, oare, pe lume persoane, care nu au nici un defect? 5. Ce atitudine trebuie să avem faţă de defectele altor oameni (dacă colegul de clasă nu cunoaşte bine matematica, bunica nu aude bine, ...)? Întreabă părinţii despre oamenii care au reuşit să prefacă defectele în priorităţi. De exemplu, despre fetiţa care în copilărie suferea din cauza staturii înalte, ca mai apoi să devină un top-model renumit sau o baschetbalistă. Pregăteşte despre aceasta o comunicare.

60


§ 12. NOI SUNTEM DEOSEBIŢI Toţi oamenii sunt diferiţi l Ce este toleranţa l Învăţăm a fi toleranţi l Cum să devenim o echipă Tu ştii de acum în ce constă unicitatea ta. În acest paragraf vom studia calităţile deosebite ale altor oameni, vom învăţa să respectăm aceste calităţi. 1. Întruniţi-vă de patru ori în grupuri: a) prima dată după sex (masculin-băieţi / feminin-fete); b) a doua oară – după lungimea părului (lung/scurt); c) a treia oară – după culoarea ochilor (deschişi/închişi) d) a patra oară – după prezenţa sau absenţa alunelelor. A nimerit cineva dintre voi de fiecare dată în aceeaşi grupă cu aceeaşi persoană? Dacă-i aşa, atunci aceste persoane au multe calităţi comune. Aceste persoane sunt de acelaşi sex, au părul la fel de lung, aceeaşi culoare a ochilor. Ei se aseamănă chiar şi cu prezenţa sau absenţa alunelelor. Dar şi între ele, cu siguranţă, există deosebiri. Clarificaţi, care anume. 1. Studiaţi imag. 33. Ce deosebiri există între aceste persoane (vârstă, sex, profesie)?

Imag. 33

61


2. Ce s-ar întâmpla, dacă în lume ar rămânea numai oameni de aceeaşi vârstă (bătrâni sau bebeluşi)? 3. Ce ar fi în lume, dacă ar rămânea numai persoane de acelaşi sex? Discriminarea Toţi oamenii se deosebesc între ei. Unii au pielea de culoare albă, alţii – de culoare neagră sau galbenă; unii sunt de statură înaltă, alţii – de statură joasă; unii sunt supli, alţii – graşi. Desigur, la aceste deosebiri se acordă atenţie, dar aceasta nu înseamnă, că cineva este mai bun decât altul. Cu toate că în istorie sunt cazuri când oamenii înjoseau pe alţii numai pentru că erau de altă culoare, ori de altă provenienţă socială. Acest fenomen se numeşte discriminare. Recomandăm să citiţi cartea lui Harriet Elizabeth Beecher Stowe “Căsuţa unchiului Tom”, în care sunt descrise exemple grăitoare de discriminare. Discriminarea nu apare pe loc gol. Ea începe atunci, când unui grup de oameni i se atribuie numai calităţi negative – lene, lipsă de intelect, înclinaţie spre infracţiuni. Ai observat vre-o dată, cum comportamentul ori calitatea de caracter a unei persoane este transferată pe familia lui, prieteni, uneori pe persoane total străine, dar de acelaşi sex, naţionalitate, vârstă? De exemplu, cineva spune: „Ei toţi (copii, bătrâni, băieţi, fete, adulţi) sunt la fel!” ori „Ce să aştepţi de la ei, doar sunt veniţi din sat (oraş)?” Această atitudine se numeşte prejudecată. Ea obijduieşte şi uşor duce la discriminare. De aceea, este important de observat în oameni calităţile lor deosebite. Adunaţi câteva pietricele cât de cât la fel. Apoi, fiecare să-şi ia câte o pietricică şi să inventeze câte o istorioară despre ea (unde s-a născut, ce caracter are, cine sunt rudele şi prietenii). Povestiţi despre pietrele voastre, apoi adunaţi-le împreună, amestecaţi-le şi încercaţi să o găsiţi pe a voastră. A fost uşor de o găsit? Aşa-i că nu sunt chiar la fel? Ce concluzie se poate de făcut?

62


Pentru a învăţa să apreciaţi calităţile deosebite ale altor oameni, jucaţi-vă în jocul „Tu eşti deosebit”. Învăţătorul iese în mijlocul clasei şi spune unui elev: „Tu eşti deosebit(ă), Ionuţ (Elena), fiindcă ajuţi prietenii (iubeşti animalele, cunoşti limba franceză ...). Alătură-te de mine.” Ei se iau de mâini şi fetiţa sau băiatul îşi alege pe cineva, spunând: „Tu eşti deosebit(ă), fiindcă... Alătură-te de noi”. Aşa continuă până sunt aleşi toţi. Când este primit ultimul, lănţişorul se încheie.

Toleranţa Este foarte important de primit oamenii aşa, cum sunt ei, chiar dacă preferinţele lor în sport ori desene animate diferă de ale tale. Dacă admitem, că şi altora le va plăcea ceea ce îţi place ţie, te vei dezamăgi repede. Aceasta încurcă comunicării şi stabilirii relaţiilor bune. Capacitatea de a respecta opiniile şi preferinţele altor oameni, indiferent de faptul dacă ele coincid cu ale tale, este o aptitudine extrem de importantă. Ea se numeşte toleranţă. De exemplu, în localitatea voastră locuiesc oameni de diferite naţionalităţi: ucraineni, români, ruşi, bieloruşi, armeni, greci, poloni, evrei, unguri, tătari. Ei au tradiţii diferite, sărbători diferite, mărturisesc credinţă diferită, merg sau nu la biserică, au preferinţe politice şi votează diferit la alegeri. Dar nimeni nu se simte privilegiat ori înjosit din această cauză. Dacă această lege stăpâneşte o societate, în ea nu-şi va găsi loc ura, răzbunarea şi războiul – cele mai mari ameninţări ale vieţii şi sănătăţii oamenilor. Tot aşa să întâmplă în viaţa ta de toate zilele. Fiecare poate avea gusturi şi preferinţe diferite; altfel se îmbracă, altfel se exprimă, este fanul altei echipe de fotbal, preferă una sau alta vedetă de estradă. Dar toate acestea nu vă încurcă să fiţi prieteni, să vă stimaţi unul pe altul. Aminteşte-ţi pe cineva dintre prieteni, care se deosebeşte de tine. Posibil el adună timbre, iar tu colecţionezi monede? Poate el iubeşte cânii, iar tu – pisicile? Cum crezi, este rău ori bine, că sunteţi diferiţi? Ce s-ar întâmpla, dacă prietenii tăi ar fi la fel cu tine?

63


Învăţăm a fi toleranţi Aşadar, toleranţa este bunăvoinţa, recunoaşterea după fiecare om dreptul de a fi altfel şi respectarea acestui drept. Şi, neapărat – căutarea compromisului, care nu desparte, ci uneşte oamenii cu diferite opinii. Împreună cu colegul de bancă, numiţi cinci deosebiri şi cinci trăsături comune, despre care se poate discuta, în loc de a se contra referitor la ele (imag. 34):

Deosebiri 1. Unul are părul negru, altul – castaniu. 2. Unul iubeşte pizza, altul – macaroanele. 3. Suntem fani ai diferitelor cluburi de fotbal. 4. Unul iubeşte să se odihnească la mare, altul în munţi. 5. Unul iubeşte cartea „Gari Poter”, altul – „Aventurile lui Tom Soyer”.

Imag. 34

64

Asemănări 1. Ambii au ochi albaştri. 2. Ambii iubesc bucătăria italiană. 3. Ambii sunt fani ai fotbalului. 4. Iubesc călătoriile. 5. Le place revista „Barvinoc”.


Cum să devenim o echipă Există lucruri, care pot fi făcute numai împreună cu alţi oameni. De exemplu, în clasă trebuie să fie neapărat doi – învăţătorul şi elevul, la întreceri participă cel puţin doi participanţi. Noi nu doar comunicăm unul cu celălalt, ci facem schimb de experienţă, învăţăm continuu şi îi învăţăm şi pe alţii. Aminteşte-ţi ce ai învăţat de la prietenii tăi? 1. Ce putem face numai împreună cu cineva (continuaţi): să comunicăm, să învăţăm la şcoală, să jucam fotbal...? 2. Ce putem avea comun cu cineva: ţara, familia...? Clasa, echipa de fotbal, compania de prieteni, familia – toate sunt grupuri. Atunci de ce un grup este mai de succes decât altul? De ce echipa unui antrenor întotdeauna învinge sau clasa unui învăţător reuşeşte la învăţătură mai bine? De aceea, că acel antrenor sau învăţător ştie se unească mai bine oamenii în echipă. Atunci când toţi au un scop comun şi fiecare membru se stăruie să lucreze din toată puterea, se spune că aceşti oameni au format o echipă. Dacă fiecare luptă să devină lider şi fiecare se gândeşte numai la sine, ce va fi atunci? Citeşte fabula lui Crîlov despre lebădă, ştiucă şi rac, care trăgeau carul în diferite direcţii. Este un exemplu vădit despre un grup neefectiv, care nu poate fi numită o echipă. 1. Poate oare fi numită echipă familia, în care mama face tot lucrul casnic şi nimeni n-o ajută? 2. Poate fi numită echipă clasa, în care nici un elev nu vrea să participe le organizarea unei serbări? 3. Poate fi numită echipă ceata de prieteni, care permanent se ceartă? Când oamenii au un scop comun şi fiecare lucrează pentru rezultatul comun, ei pot fi numiţi o echipă.

65


§ 13. DESPRE SENTIMENTE ŞI COMPASIUNE Ce sentimente există l Învăţăm a deosebi sentimentele l Exprimarea sentimentelor l Învăţăm a ne susţine reciproc La ce folosesc sentimentele În fiecare zi în viaţa ta se întâmplă diferite evenimente, care nu te lasă indiferent şi trezesc diferite sentimente. Evenimentele periculoase, de obicei, dau naştere la senzaţii neplăcute – frica, furia, supărarea, iar noutăţile şi evenimentele bune – mulţumire, interes, satisfacţie. Când nu te ameninţă nimic, eşti liniştit şi satisfăcut. E destul să pierzi ceva important (de exemplu, prietenul cel mai bun a plecat în alt oraş), cum te cuprinde tristeţea. Dacă cineva îşi bate joc de tine ori te vorbeşte de rău, te superi. Iar când eşti privat de ceva drag, ce îţi aparţine, te cuprinde, fără să vrei, mânia. La prima vedere se pare, că sentimentele neplăcute sunt nişte defecte ale caracterului şi trebuiesc învinse. Însă, nu cumva senzaţiile de frică, din vreme în vreme ne anunţă de pericol, ne reţin de la paşii negândiţi ori ne fac să acţionăm repede şi hotărât? De aceea, că aceste senzaţii sunt neplăcut de retrăit, ele nu-şi pierd preţul. Sentimentele sunt ca un dispozitiv, care ne anunţă: „Totul este în regulă, nu te ameninţă nimic” ori: „Atenţie! Pericol!” 1. Numiţi câteva sentimente. Uniţi-le în două grupuri: plăcute şi neplăcute. 2. Ce s-ar putea întâmpla, dacă oamenii nu ar avea senzaţii neplăcute? De exemplu, dacă nu s-ar teme de nimic (s-ar cufunda la adâncimi, fără să ştie a înota; ar sări de la înălţimi...)? Sentimentele ajută oamenilor se cunoască lumea înconjurătoare şi să se adapteze mai bine la ea. Sentimentele şi emoţiile Când sentimentele sunt de scurtă durată, le mai spun emoţii. Emoţiile sunt o reacţie fulgerătoare la o întâmplare, persoană, animal, şi ele întotdeauna se potrivesc cu sentimentele faţă de ele.

66


De exemplu, băieţelul sau fetiţa îşi iubeşte căţelul. Acesta este sentiment. Dar, se întâmplă, că el sau ea se supără pe căţel, pentru că i-a ros ghetele preferate. Aceasta este emoţie. Ea va trece repede, iar dragostea faţă de prietenul patruped va rămâne. Demonstrarea sentimentelor fără cuvinte Omul poate demonstra şi înţelege sentimentele fără cuvinte. Când cineva se bucură, aceasta se vede după licărirea ochilor, expresia mulţumită a feţei, zâmbet. Despre aceasta aflăm după vocea bucuroasă la telefon. Ca să vă învăţaţi a înţelege şi exprima sentimentele fără cuvinte, jucaţi-vă în jocul „Transmite masca”. 1. Aşezaţi-vă în cerc. Primul se întoarce spre vecinul din dreapta (imag. 35) şi exprimă un sentiment cu ajutorul mimicei (bucurie, tristeţe, mulţumire, mânie, surprindere). Poate fi folosită şi vocea, dar fără cuvinte. 2. Vecinul preia „masca”, încearcă să o repete, apoi se întoarce spre vecinul din stânga şi îşi schimbă expresia feţei, transmiţând o altă „mască”.

Ce sentimente aţi exprimat? Numiţi semnele lor (mimica, gesturile, poziţia corpului, puterea vocii, intonaţia).

Imag. 35.

67


Cum să ne exprimăm sentimentele Discreţia, până nu demult, a fost considerată o caracteristică a bunei educaţii. Era necuviincios de arătat tuturor frica, supărarea, tristeţea, chiar şi bucuria. Acum medicii au clarificat, că oamenii reci şi distanţi se îmbolnăvesc şi au probleme psihice mai adesea. De aceea, ei recomandă de exprimat deschis sentimentele (imag. 36). Nu plânge. O fetiţă educată nu trebuie să arate ce are pe suflet

Nu ţinea totul în suflet.

Imag. 36.

Atunci cum e cu buna educaţie? Oare e politicos să strigi la cel ce te-a supărat? Oare asta va rezolva disputa? Desigur, că nu. De aceea, de mic trebuie să înveţi a exprima aceste sentimente aşa, ca să nu superi pe nimeni. Mai întâi de toate, trebuie să înveţi a le exprima până ele nu au luat putere. Poţi întreba, de ce? Imaginează-ţi, că ţi-a intrat în pantof o pietricică. Mai întâi ea nu te deranjează, practic, deloc. Apoi te înţeapă tot mai mult, devine insuportabilă, că te începi a enerva, scoţi pantoful şi scuturi din el piatra. Poate ai suportat-o prea mult? Exact aşa se întâmplă cu sentimentele. Iată, de exemplu, Iura. Prietenii îi zic Iuraş-Caraş ori pur şi simplu Caraş. La început el nu se supăra pe poreclă, dar, cu timpul, a început să-l deranjeze tot mai mult, până a devenit insuportabil. Poate şi pe tine te supără cineva, fără să vrea, ori tu faci dureros cuiva, fără să-ţi dai seama? Pentru a clarifica aceasta, propunem să vă jucaţi în jocul „Scutură pietricica”. În câteva minute meditaţi, este oare ceva, ce vă supără în relaţiile cu colegii de clasă? Apoi spuneţi: „În pantoful meu nu-s pietricele” ori „În pantoful meu este o pietricică. Mie nu-mi place, când colegii glumesc pe seama mea că sunt roşcovan”.

68


„Eu transmit un mesaj” A exprima sentimentele proprii e mai potrivit cu ajutorul expresiei „Eu transmit un mesaj”. Este un enunţ care conţine cuvintele „eu”, „mie”, „pe mine” şi comunică despre problema sau sentimentele tale. De exemplu, te tulbură, când cineva îţi ia, fără voie, rigla. În acest caz, spune (mai bine într-o discuţie comună, fără ca să te adresezi la cineva în parte): „Mie nu-mi place, când cineva ia, fără voie, lucrurile mele”. Anunţarea sentimentelor în asemenea mod, trezeşte dorinţa de a ajuta. În cazul când cineva iar ţi-a luat lucrurile, spune-i în faţă: „Ionel (Maria), doar ştii prea bine, că nu-mi place aceasta”. Iura, care este poreclit „Caraş”, a hotărât să anunţe colegii despre sentimentele sale (imag. 37). Cum ar putea-o face cu ajutorul „Eu transmit un mesaj”? Propuneţi variantele voastre.

Imag. 37

69


Compasiunea Compasiunea – este ceea, ce îl face pe om mai uman. Este aptitudinea de a se pune în locul altuia, a înţelege şi a simţi ceea ce simte altul. Poţi să înveţi a simţi lumea lăuntrică a persoanelor de alt sex, vârstă, credinţă, cultură, educaţie. Aceste aptitudini te vor învăţa să priveşti lumea cu ochii acelor persoane şi atunci vei înţelege, cât este ea de interesantă şi multilaterală. De asemenea, ele te vor ajuta să te înţelegi mai bine cu părinţii, învăţătorii şi să găseşti prieteni. Întruniţi-vă în 7 grupuri. Imaginaţi-vă sentimentele unei persoane din cele propuse. Povestiţi despre aceasta în clasă. 1. Ce simt părinţii, când copilul lor se reţine pe undeva şi nu vine la timp acasă? 2. Ce simt ei, când copilul lor refuză să-i ajute? 3. Ce simte învăţătorul, când elevii nu ascultă explicaţiile lui? 4. Ce simte dereticătoarea, când cineva intră în şcoală cu încălţămintea murdară? 5. Ce simte băieţelul ori fetiţa în prima zi de şcoală? 6. Ce simte cel care este poreclit ori nu este primit în joacă? 7. Ce simte cel care a primit o notă rea nemeritată?

Întotdeauna să tecomporţi cu oamenii aşa cum ai vrea să se comporte ei cu tine.

70


CONCLUZII LA CAPITOLUL 2 PARTEA 2 Fiecare dintre noi este o personalitate unică şi incomparabilă, care merită dragoste, stimă şi tot ce e mai bun pe lume. Alţi oameni, cu toate că se deosebesc de noi, de asemenea sunt unici şi incomparabili. Noi trebuie să fim toleranţi faţă de ei şi să ţinem minte, că despre gusturi şi preferinţe mai bine de nu discutat. Diferite evenimente nu ne lasă indiferenţi şi trezesc în anumite cazuri sentimente plăcute şi neplăcute. Cele plăcute ne semnalează că nu ne ameninţă nimic, cele neplăcute semnalează apropierea pericolului sau încălcarea drepturilor noastre. Noi trebuie să acordăm atenţie senzaţiile noastre şi la timp să anunţăm despre ele, dar aşa, ca să nu supărăm pe nimeni. Pentru aceasta trebuie să ne învăţăm a ne pune în locul altei persoane, să ne imaginăm, ce ea gândeşte şi ce simte.

71


PARTEA 3 SĂNĂTATEA FIZICĂ Tu ştii deja, că sănătatea fizică depinde de faptul cât te mişti, cum te alimentezi, te odihneşti şi îngrijeşti de corpul tău.

Vei învăţa: • să alegi sportul care îţi place mai mult; • să alegi mijloacele de protecţie de traumatizare; • să acorzi primul ajutor la traumele sportive; • să te comporţi corect în piscină; • să te comporţi corect pe gheaţă şi să acorzi ajutorul necesar celor care au căzut sub gheaţă; • să priveşti corect televizorul şi să foloseşti corect calculatorul; • să îndeplineşti corect exerciţiile fizice de formare a unei posturi corecte şi gimnastica pentru ochi; • să calculezi masa maximală a ghiozdanului.

72


§14. VREI SĂ FII SĂNĂTOS – MIŞCĂ-TE! Mişcarea în viaţa şcolarului l Alegerea secţiei sportive l Atenţie: extrim! l Primul ajutor în cazul traumelor sportive Cum să devii puternic, energic şi rezistent? Încă şi zvelt, frumos, curajos şi încrezut în sine? Răspunsul este simplu: trebuie să faci exerciţii fizice. Ele dezvoltă în om anumite calităţi: fuga – rezistenţa şi viteza, exerciţiile de gimnastică – flexibilitatea, exerciţiile atletice – puterea, jocurile sportive – sprinteneala. Dar toate împreună călesc voinţa, caracterul, curajul. Acestea sunt necesare fiecăruia în viaţa de toate zilele, dar mai ales atunci, când este nevoie să-ţi salvezi viaţa ta sau a cuiva. Studiază imaginea 38. Care exerciţii fizice le-au ajutat copiilor să se salveze? Uneşte cifrele cu literele corespunzătoare.

1

a

b

c 2

3

4

d Imag. 38

73


De asemenea, exerciţiile fizice îi ajută pe copii să înveţe. Dacă nu crezi, ascultă ce au descoperit savanţii. Examinând elevi din clasele 3-6, au stabilit, că cei care au muşchii corpului antrenaţi învaţă de cinci ori mai bine decât ceilalţi. Ei nu obosesc repede, ştiu să-şi organizeze timpul, se pot concentra uşor la dobândirea rezultatelor bune. Nu în zadar în timpurile de demult se spunea: „Vrei să fii sănătos – aleargă! Vrei să fii frumos – aleargă! Vrei să fii cuminte – aleargă!” Desigur, cu măsură. Fiindcă compunerea n-o scrii pe stadion şi nici pentru lucrarea de control nu te poţi pregăti pe terenul sportiv. Iar după câteva ore de antrenamente este greu să te concentrezi la învăţătură. Noi vorbim despre alternarea lucrului intelectual cu cel fizic. De aici reţine încă o expresie: „În corp sănătos – minte sănătoasă”. Alegerea tipului de sport Dacă ai posibilitatea să te înscrii într-o secţie sportivă, înscrie-te! Dar fii atent, că ocupaţiile cu atletica grea este contraindicată vârstei tale, fiindcă dăunează coloanei vertebrale, care încă nu este suficient dezvoltată. Aşadar, acest tip de sport şi cel extrem îl laşi pentru mai târziu, când vei avea 14-15 ani. Tot din aceste considerente nu se recomandă să ridici greutăţi mai mari de 5 kg., să sari de pe acoperişul casei, din copac, garduri înalte. Cele mai potrivite vârstei tale sunt: înotul, gimnastica, aerobica, jocurile sportive, atletica uşoară, schiatul, patinajul artistic. O condiţie fizică bună o poţi câştiga şi cu ajutorul muncii fizice. Munca pe câmp şi în livadă te face rezistent, iar păscutul animalelor te face sprinten. Datorită muncii la aer liber, copiii de la sate sunt mult mai tari şi mai sănătoşi decât cei de la oraş. Şi cei de la oraş au posibilitate să pună muşchii în funcţie, ajutând părinţii la lucrul prin casă, coborând şi urcând scările la etaj (nu cu liftul), umblând cât mai mult pe jos. Însă deosebit de folositoare sunt gimnastica de dimineaţă şi orele de educaţie fizică de la şcoală. Nu ar strica să înveţi şi a dansa.

1. Cu ajutorul imag. 39 numiţi priorităţile exerciţiilor fizice. 2. Dar ce dezavantaje puteţi numi (acestea necesită timp, eforturi, cheltuieli cu hainele sportive...)? 3. Comparaţi, ce sunt mai multe – avantaje sau dezavantaje.

74


Exerciţiile fizice ajută la menţinerea greutăţii ideale a corpului şi contribuie la formarea unei staturi frumoase. Cei care se ocupă cu sportul nu retrăiesc pentru exteriorul său.

Exerciţiile fizice moderate contribuie la eliminarea unor substanţe deosebite – endorfine, care se mai numesc şi „hormonii fericirii”. De aceea, persoanele care se ocupă cu sportul mai adesea se simt mulţumiţi de sine şi bucuroşi.

Biruinţele sportive dau adolescenţilor mai multă încredere în sine, autoritate printre semeni şi adulţi.

Exerciţiile fizice fac oasele mai dure, iar încheieturile mai elastice. Datorită exerciţiilor fizice se dezvoltă toţi muşchii, inclusiv cei ai inimii, deci, se înfăptuieşte o irigare mai bună cu sânge a organelor. De aici rezultă, că cei ce se ocupă cu sportul sunt mai sănătoşi şi mai puţin bolesc.

Sportul căleşte voinţa, învaţă a obţine succese, a retrăi cu demnitate biruinţele şi înfrângerile, a lucra în echipă. Aceste abilităţi sunt de folos nu numai în sport, dar şi în viaţă.

Imag. 39. Ce avantaje ale sportului mai poţi numi?

75


• Dacă te-ai îmbolnăvit, e mai bune să faci o pauză în ocupaţiile cu sportul, până la însănătoşirea deplină. • Durerea acută este un semnal de oprire a ocupaţiilor cu educaţia fizică şi sportul. Ca rezultat al antrenamentelor trebuie să fie o oboseală plăcută, dar nu durerea. Excepţie face durerea moderată a muşchilor după prima zi de antrenamente sau lucru fizic. • Evită exerciţiile fizice în apropierea şoselelor, fiindcă în timpul exerciţiilor fizice omul respiră mai adânc şi inspirarea gazelor otrăvitoare de la automobile vor dăuna mai mult sănătăţii, iar din sport nu va fi nici un folos. • Înainte de sport nu mânca prea mult, între masă şi antrenamente trebuie să fie o oră şi jumătate interval. Se poate mânca doar un măr ori o tartină mică, îţi va da puteri şi vei atinge rezultate frumoase. Sporturile extreme Copiii şi adolescenţii adesea sunt captivaţi de sporturile extreme cum sunt: patinajul extrem cu rotile, ciclismul montan, surfingul (întreceri de măiestrie cu placa pe apă), skateboarding (întreceri de măiestrie cu placa cu roţi), snowboarding (întreceri de măiestrie cu placa pe zăpadă). Cu părere de rău, aceste probe sportive adesea aduc la traume. Aceste traume te încurcă pe mai mult timp să te ocupi cu ceea ce-ţi place: muzică, desen, broderie, croşetare, sculptură, etc.

Priviţi imag. 40 şi numiţi mijloacele de securitate pentru patinajul extrem cu rotile ori skateboarding. Traumele sportive Câteodată în timpul jocurilor sportive sau exerciţiilor fizice nu pot fi evitate traumele. Cele mai răspândite sunt: întinderea ligamentelor, vânătăile, fracturile. Cu ajutorul bloc-schemei din pag. 78, antrenează-te să acorzi ajutor celui, care a căzut: a) îl doare mâna; b) îl doare spatele; c) şi-a sucit piciorul, sărind cu coarda.

76


Casca de protecţie este absolut necesară celor care practică sporturi extreme, fiindcă traumele craniene sunt cele mai periculoase.

Patinele cu rotile trebuie să aibă un înveliş exterior dur şi fixare sigură, aceasta te va feri de întinderea ligamentelor.

Nu uita să cumperi protecţie pentru mâini, coate şi genunchi, până te vei învăţa să patinezi, căderile sunt inevitabile.

Imag. 40

77


Persoana a căzut pe spate şi simte durere (imag. 41)?

da

Trauma spatelui este cea mai periculoasă. Persoana traumatizată nu poate fi ridicată până la venirea doctorului. Imediat trebuie de chemat „Salvarea”.

nu

Imag. 41 Căderea a provocat durere acută la oricare alt organ al corpului?

da

Trebuie de urgenţă de se adresat la punctul medical. În caz de fractură, se va aplica un pansament de ghips (imag. 42). Dacă nu este fracturat nimic pe locul lovit se va aplica un pansament elastic (imag. 43).

nu

Imag. 42

S-a sucit piciorul în timpul săriturilor ori alergării?

da

Imag. 43 Adesea se semnalează întinderea ligamentelor. Dacă piciorul s-a umflat şi doare, pe locul acesta se aplică de 4-5 ori pe zi un compres rece sau gheaţă (imag. 44).

Imag. 44

Imag. 45

78

Vânătăile şi ligamentele întinse se tratează uşor cu unguente şi creme care pot fi procurate în farmacie fără reţetă (imag. 45).


§15. DACĂ VREI SĂ FII SĂNĂTOS – CĂLEŞTE-TE! Metode de călire l Regulile de aflare în piscină l Distracţiile pe gheaţă Elevul, care nu este călit, este „jertfă uşoară” a infecţiilor. E de ajuns să lipseşti câteva zile şi trebuie să compensezi singur o mulţime de teme, iar puteri după boală sunt tot mai puţine. Ca rezultat – supraoboseală şi iar boală. Însă fiecare dintre noi are trei ajutoare de nădejde: aerul curat, soarele şi apa, care ne ajută să bolim mai puţin. Procedurile de asanare cu ajutorul aerului, soarelui şi apei se numesc călirea organismului. Cum se călesc copiii din imag. 46?

Imag. 46. Procedurile de călire cu ajutorul soarelui, apei, aerului.

79


Consecutivitate, regularitate, proporţionare Cei care s-au hotărât să se călească, trebuie să ştie că sunt trei legi ale călirii. Prima – consecutivitatea, adică, trebuie de început de la procedurile cele mai simple: spălare cu apă răcoroasă, băi de soare sau de aer. Duşul se va face cu apă la o temperatură confortabilă pentru organism, treptat scăzând-o până la 18-20 de grade. A doua – regularitatea, ceea ce înseamnă, că trebuie de se călit cu regularitate, dacă dintr-o pricină sau alta ai întrerupt procedurile, mai târziu va fi nevoie să o iei de la început. A treia – proporţionarea, adică procedurile de călire trebuie să fie de scurtă durată: băile de soare să dureze 5-10 minute, iar scăldatul sau alte proceduri de apă - 1-2 minute. Cu timpul, observi, că nu eşti aşa de friguros, deci, te poţi îmbrăca mai uşor, însă, toate trebuie să fie făcute cu măsură. Nu se poate de călit organismul în timpul bolii. Nu începe călirea dacă în casă e frig sau ai îngheţat. Alege, ce se referă la procedurile de călire: a) spălarea cu apă rece; b) trei porţii de îngheţată la dejun; c) masarea corpului cu un prosop umed; e) umblare în încălţăminte umedă. În piscină Înotul este cel mai folositor mod de mişcare şi cel mai plăcut mod de călire. Înotul îndepărtează oboseala şi ridică dispoziţia. Acesta este un mod extraordinar de formare a posturii. Dacă în apropierea casei voastre este o piscină, puteţi înota şi iarna. Numai nu uitaţi, că în piscină fac baie mai mulţi oameni. 1. Ce obiecte trebuie de luat în piscină (imag. 47)? 2. Pentru ce trebuies cele? (de exemplu, papucii de gumă protejează de infectarea cu ciupercă). 3. Numiţi regulile de comportare în piscină. Verificaţi-vă cu ajutorul îndrumarului de la pag.172. 4. De ce nu se poate să alergaţi pe marginea piscinei? 80


Imag. 47

81


Pe gheaţă Iarna jocurile şi distracţiile la aer liber sunt cele mai folositoare călirii organismului. Când gerul pune poduri peste ape, copiii vin cu plăcere să patineze şi să joace hochei. Însă aceste distracţii sunt potrivite numai cu condiţia, că gheaţa este suficient de groasă, nu mai puţin de 15 centimetri. În caz contrar, jocul se poate transforma în tragedie, ce se întâmplă destul de adesea. Extrem de periculoasă este plimbarea pe râul proaspăt îngheţat sau pe gheaţa, care începe a se dezgheţa. De asemenea pe ea este periculos de alergat, de sărit, de aprins focuri, de se dat cu sania sau de sărit pe sloiurile de gheaţă.

Dacă gheaţa a început să crape, trebuie imediat de se culcat cu faţa în jos, de întins în părţi mâinile şi picioarele şi de se târât înapoi de unde ai venit. b a

c

Imag. 48. Care băiat riscă mai mult să cadă sub gheaţă şi de ce?

82


Dacă ai căzut sub gheaţă, e foarte greu să ieşi la suprafaţă. Mâinile alunecă, gheaţa se fărâmiţă sub greutatea corpului, iar apa rece îţi ia puterea. De aceea, trebuie să reacţionezi repede şi hotărât. Analizaţi imag. 49 şi memorizaţi algoritmul acordării ajutorului celui care a căzut sub gheaţă. 1. Trebuie de se întors cu spatele spre marginea gheţii şi de se sprijinit pe mâinile întinse şi de încercat a ieşi din apă cu ajutorul picioarelor (imag. 41, a). 2. Ajutor celui căzut sub gheaţă se acordă de la distanţă, întinzându-i o botă lungă, o sfoară, eşarfe sau colane legate una de alta. 3. Pentru a ajunge mai aproape de marginea gheţii se poate în felul următor: de se legat bine de mijloc cu o sfoară, pe care o ţine cineva cu tărie, de se târât tot punând sub sine scânduri, o scară, schiurile (imag. 49, b). 4. Ieşind din apă, nu se permite de se ridicat în picioare, dar trebuie de se rostogolit ori de se târât la mal, nu uita că greutatea corpului a devenit mai mare din cauza hainelor ude. a

b

Imag. 49.

Dacă este posibilitate, cheamă în ajutor adulţii!

83


§ 16. DACĂ VREI SĂ FII SĂNĂTOS – RECREAZĂ-TE! De ce trebuie de se odihnit l Care recreaţie e mai bună l Somnul sănătos l Televiziunea şi calculatorul: „pentru” şi „contra” În fiecare zi copiii merg la şcoală, îndeplinesc temele pentru acasă, frecventează cercurile. Ei au, de asemenea, îndatoriri casnice. Un ritm accelerat de viaţă necesită şi recreaţie corespunzătoare. 1. Stabileşte corespondenţele. De care recreaţie are nevoie şcolarul: a) în fiecare zi; b) în fiecare săptămână; c) fiecare douătrei luni; d) vara. 1) vacanţa; 2) somnul; 3) weekendul; 4) vacanţa de vară. Recreaţia nu este un tip de lene, ci o necesitate a vieţii. Stresul şi sănătatea Neglijarea odihnei meritate poate aduce la supraoboseală şi epuizarea organismului. În aşa cazuri se spune: „Eu am un stres (sunt foarte stresat)”. Simptomele stresului exagerat: • Permanent îţi este somn, chiar şi dimineaţa, când te trezeşti nu te simţi odihnit. • Scade interesul faţă de învăţământ. Se micşorează capacităţile mentale, scad notele. • Dispare sau invers se ridică pofta de mâncare, permanent vrei să mănânci ceva dulce. • Doare capul, spatele, burta, muşchii. Stresul este foarte periculos sănătăţii. El scade imunitatea organismului, copiii se îmbolnăvesc adesea de răceală sau gripă, ceea ce măreşte starea de stres. Un stres îndelungat provoacă boli de inimă sau stomac. Stresul excesiv este periculos sănătăţii! 84


Care recreaţie e mai bună Cred că ai auzit, că cea mai bună odihnă este schimbarea activităţii. Lucrul fizic se alternează cu cel intelectual sau cu odihna pasivă. Lucrul în încăpere – cu odihna la aer liber, iar lucrul în curte – cu odihna în casă. Recreaţia se împarte în: a) activă; b) pasivă. Priveşte imag. 50 şi selectează tipurile de recreaţie în două grupuri: active şi pasive.

1) jocuri active 2) citirea 3) jocuri de masă 4) privirea televizorului 5) plimbarea în pădure, parc 6) scăldatul în râu 7) excursia, campania turistică 8) pictura

Imag. 50

85


Condiţiile unui somn sănătos Somnul de noapte este cel mai important mod de odihnă şi recreare. Dacă nu ai reuşit să dormi peste noapte, ziua aşteaptă-te la neplăceri: dispoziţie rea, totul cade din mâini, nu te poţi concentra, nu poţi memoriza, nu reacţionezi repede, nu rezolvi repede exerciţiile complicate, nu poţi decide. Aceasta adesea duce la accidente de circulaţie şi în producţie. Durata medie a somnului pentru adolescenţi şi tineri trebuie să constituie 8,5 ore pe zi. De obicei, ea nu durează mai mult de 7,4 ore, ceea ce este periculos. Chiar dacă mult timp dormi numai cu o oră mai puţin, se observă înrăutăţirea bruscă a sănătăţii, apare supraoboseala. Aceleaşi simptome le descoperim şi atunci când omul doarme timpul suficient, dar în condiţii rele. 1. Ce poate deranja un somn normal (continuaţi lista): gălăgia automobilelor, pat neconfortabil, necesitatea de a se scula noaptea...)? 2. Uniţi-vă în perechi. Amintiţi-vă şi povestiţi unul altuia cazurile când nu aţi avut posibilitatea să dormiţi suficient. Cum v-aţi simţit? Ce vi s-a întâmplat din cauza aceasta? Dacă vreţi, povestiţi şi colegilor din clasă. 3. Ca să poţi dormi bine, trebuie de să te pregăteşti pentru somn. Cum credeţi, ce trebuie de făcut înainte de somn: a) de mâncat prea mult; b) de privit un film de groază; c) de se jucat în jocuri active; d) de aerisit camera; e) de se spălat pe faţă şi pe dinţi? Ca să dormi bine noaptea, în cameră trebuie să fie răcoare, temperatura optimală este de 18–20°С. Fereastra în lume Aşa adesea este numit televizorul. Chiar dacă cineva îl numeşte un rău, televizorul este o sursă puternică de informaţie. Acest fapt l-au dovedit savanţii. Ei au făcut cercetări asupra unor copii de pe o insulă, unde nu demult a ajuns televiziunea. Ei au studiat intelectul lor până la apariţia televizorului şi la un timp după aceasta. S-a stabilit că nivelul lor intelectual s-a ridicat considerabil.

86


Copiii adoră filmele despre fauna sălbatică, jocurile intelectuale şi, desigur, desenele animate. Emisiuni interesante sunt multe, dar, cu părere de rău, timp pentru ele este rezervat doar nu mai mult de 1-2 ore pe zi. Ia programul TV pe săptămâna viitoare şi, împreună cu părinţii, stabiliţi emisiunile, care le vei viziona, nu uita de limitarea timpului. Ştii tu oare, că... În anul 1997 în timpul vizionării desenelor animate „Pochemonii” („Monştrii de buzunar”) 130 de copii japonezi de vârstă preşcolară şi şcolară mică au nimerit în spital? S-a descoperit, că schimbarea bruscă a culorilor stridente provoacă la persoanele sensibile spasme ale vaselor sangvine ale creierului şi leşinuri.

1. Cum sunt marcate pe ecranul televizorului filmele şi emisiunile, care: a) sunt interzise copiilor; b) se recomandă de privit împreună cu adulţii; c) se permite de privit fără restricţii de vârstă? 2. Cum credeţi, pentru ce se face aceasta? Sursă de radiaţie dăunătoare sănătăţii.

Distracţie interesantă.

Sursă de informaţie.

Unele filme şi emisiuni sunt interzise copiilor.

Abat atenţia de la lecţii şi ocupaţii mai importante.

Imag. 51. Plusurile şi minusurile televiziunii

87


Distracţii la computer Computerele şi Internetul au intrat vertiginos în viaţa noastră şi au devenit o parte componentă a ei. Mai bine zis, ele au stăpânit inimile copiilor. Unii copii stau la computer tot timpul liber şi, cu toate că aptitudinile lucrului la computer sunt importante, aceasta nu poate fi o recreaţie a creierului, ci o muncă pentru el. Dacă în pauzele dintre pregătirea temelor de acasă te vei juca la computer, rişti să te supraoboseşti, de aceea aceste jocuri nu trebuie să dureze mai mult de o oră şi, de dorit, în zilele libere ori în vacanţă. Nu toţi au computere personale. Însă în multe localităţi sunt internetcluburi, mulţi copii devin „robi” ai acestora. Aceasta se reflectă negativ nu numai asupra bugetului (fiindcă asemenea distracţie costă bani), dar şi asupra sănătăţii copiilor şi asupra notelor lor. Citiţi istorioara despre doi prieteni. Posibil, ceva asemănător s-a întâmplat cu cineva dintre cunoscuţii voştri. Povestiţi despre aceasta. „Serghei şi Mihai erau cei mai buni elevi din clasă. Nu demult în apropierea casei lor s-a deschis un internetclub. Mihai tot mai adesea cerea bani de la părinţi, temele le făcea rapid, pe negândite, fiindcă se grăbea la club să se joace la computer. Deoarece familia lui Serghei nu-şi putea permite cheltuieli suplimentare, la început, acesta îl invidia pe Mihai. Însă când au primit tabelele, s-a dovedit, că Serghei avea note cu mult mai bune decât Mihai. Învăţătorii au observat, că Mihai a devenit mai distrat, uneori emoţionat, supraobosit. Discutând acestea cu părinţii, au ajuns la concluzia, că de vină este pasiunea pentru jocurile la computer. Mihai a fost sfătuit să renunţe la ele, să atragă mai multă atenţie învăţământului şi odihnei. Băiatul a ascultat şi în următorul semestru iarăşi a fost eminent.” Pasiunea excesivă pentru jocurile la computer ia prea mult timp, care este necesar pregătirii temelor de acasă, ajutorării părinţilor, jocurilor la aer liber, comunicării cu prietenii. Pregătiţi-vă acasă pentru dezbateri. Pentru aceasta pregătiţi împreună cu părinţii un îndreptar despre vizionarea emisiunilor televizate şi folosirea computerului.

88


Organizaţi în clasă dezbateri pe tema: „Televiziunea: „Pentru” şi „Contra” ori „Computerul şi Internetul: „Pentru” şi „Contra”. Pentru aceasta: 1. Întruniţi-vă în trei echipe. Două – jucători, a treia – arbitri. 2. Timp de zece minute o echipă discută despre priorităţile televiziunii (computerului, Internetului), a doua – despre daunele lor. Folosiţi-vă de imag. 51, 52 şi îndreptarele pregătite acasă. 3. Reprezentanţii echipelor, pe rând, prezintă argumentele sale. 4. Fiecare încearcă să contrazică adversarul. 5. Arbitrii hotărăsc, care echipă a fost mai convingătoare.

Pasiunea excesivă pentru computer dăunează sănătăţii, provoacă oboseală, dereglări ale vederilor, strică posturii.

Nu lasă timp pentru comunicare activă. Sustrage de la executarea temelor de acasă şi alte lucruri interesante.

Cea mai rapidă şi cea mai ieftină corespondenţă.

Abilităţile lucrului la computer, cu Internetul sunt foarte necesare în viaţă. Jocuri pentru toate gusturile.

Cea mai apropiată bibliotecă.

Trece liber toate hotarele, ajută să găseşti mulţi prieteni.

Imag. 52. Priorităţile şi daunele Computerului, Internetului.

89


§ 17. PROFILACTICA „BOLILOR ŞCOLARE” „Bolile şcolare” l Formăm o postură corectă l Cum de păstrat vederile în stare perfectă Ştii tu oare, că în şcoală te poţi îmbolnăvi de unele boli, mai întâi de toate – dereglarea vederii şi deformării posturii? Ele se mai numesc „boli şcolare”. Din acest paragraf vei afla, cum le poţi evita. Postura şi sănătatea

Imag. 54

Coloana vertebrală a omului se compune din 33 de vertebre. Fiecare dintre ele stă pe discul intervertebral, care aminteşte un săculeţ cu jeleu (imag. 53). Datorită acestui fapt, omul se poate îndoi şi dezdoi. Dacă adesea stă în poziţie strâmbă, se schimbă şi postura. Ştii tu oare, care dereglări ale sănătăţii cel mai adesea fixează doctorii la şcolarii de la 10 la 14 ani? Anume – deformarea coloanei vertebrale, care se numeşte scolioză. Cel mai adesea se îmbolnăvesc fetiţele. Cum crezi, de ce?

1. Întruniţi-vă în grupuri şi meditaţi, care metode sunt corecte şi care – incorecte: a ) de şedere la masa de lucru; b) alegerea şi purtarea ghiozdanului. 2. Demonstraţi aceste metode în clasă cu ajutorul pantomimei. Minutul de sănătate Ce se poate face într-un minut sau în câteva minute? Reiese că destul de multe! Se poate bea apă, comunica cu cineva, executa câteva exerciţii, care vor întări muşchii şi vor preveni abaterea posturii (imag. 54). După îndeplinirea acestor exerciţii pune mâinile pe bancă şi concentrează-te la respiraţie. Aşa vei ajuta muşchilor să se relaxeze.

90


• Spatele drept, mâinile lăsate în jos, tălpile – pe podea. • Inspiră liniştit, ridică lent mâinile, uneşte palmele. Respiră liber. Imaginează-ţi că eşti un copac, care se întinde cu ramurile (mâinile) spre cer, iar cu rădăcinile (picioarele) intră în pământ. • Numărând lent până la 20, imaginează-ţi că acest copac creşte şi se întăreşte. • Sloboade mâinile în jos şi relaxează-te.

• • • •

• • • • •

Aşează-te ori stai drept. Încleştă mâinile la spate. Reţine-te aşa 10-15 secunde. Schimbă poziţia mâinilor.

Aşează-te ori stai drept. Uneşte palmele la spate. Ridică mâinile cât e posibil de sus. Ţine-le aşa 20-30 secunde. Sloboade mâinile în jos şi relaxează-te.

Imag. 54

91


Pentru formarea unei posturi corecte există un şir de exerciţii fizice de întărire a muşchilor spatelui, ca cele din imaginea 55. Executăle în fiecare zi după ce vii de la şcoală şi ele te vor ajuta să păstrezi sănătatea şi să creşti câţiva centimetri. Amintiţi-vă şi alte exerciţii fizice de formare a posturii corecte şi întărire a muşchilor corpului. Faceţi schimb de experienţă. Fiecare exerciţiu îndeplineşte-l de 30 de ori (de 2 ori câte 15 sau de 3 ori câte 10 cu mici pauze între ele). 1. Ţine-te de speteaza scaunului şi înclină-te înainte lent, arcuind spatele. Reţine poziţia 5-10 secunde. 2. Poziţia iniţială – pe genunchi cu mâinile pe podea. Inspiră, totodată întinde mâna stângă şi piciorul drept. Revii în poziţia iniţială, te odihneşti puţin şi repeţi cu cealaltă mână şi celălalt picior. 3. Poziţia iniţială – pe genunchi cu mâinile pe podea. Arcuieşte spatele, îndoaie mâinile în coate şi înclină-te înainte, imitând pisica. Respiră liber. 4. Poziţia iniţială – culcat pe burtă. Ridică în acelaşi timp mâinile şi picioarele.

1 2

4 3

Imag. 55

92


Dacă medicii au depistat dereglări ale posturii, mai bine să te înscrii la o secţie sportivă. Dar să ştii, că nu ţi se potrivesc tenisul şi alte probe sportive, care solicită mai mult o mână şi un picior. E bine de ales un sport care solicită simetric muşchii organismului, cum ar fi atletica uşoară, schiatul, înotul „stil bras” sau pe spate şi canotajul. Sunt potrivite şi voleiul, baschetul, fotbalul, gimnastica uşoară şi dansurile. Cum să păstrăm vederile 1. Alegeţi, cine va conduce jocul. Legaţi-i ochii, rotiţi-l de câteva ori, daţi-i drumul să vă caute. Ajutaţi-l, bătând din palme. Cine este prins, vine în locul celui care conduce. 2. Întruniţi-vă în două echipe. Închideţi ochii şi aranjaţivă în două rânduri după înălţime. Câştigă echipa, care s-a aranjat mai repede şi mai corect. Jucându-vă în aceste jocuri simple, vă daţi seama, că vederea este un canal important de informaţie şi orientare în lumea înconjurătoare. Nu degeaba se spune: „Păzeşte ca lumina ochilor!”. Cel mai mult ochii sunt solicitaţi în timpul citirii, scrierii, privirii televizorului sau şederii în faţa monitorului. De aceea, aminteşte-ţi, cât timp se recomandă la vârsta ta de privit televizorul şi de lucrat la computer, ia în consideraţie sfaturile de mai jos. Antrenaţi-vă să îndepliniţi aceste sfaturi.

Cum să citim corect • Aşează-te comod, relaxează muşchii spatelui şi gâtului. • Ţine cartea mai jos de bărbie (imag. 56, a). • Clipeşte din ochi de două ori la fiecare rând citit, de exemplu, la în ceputul rândului şi la sfârşitul lui. • Nu citi la soare, când eşti bolnav sau obosit. Cum să scriem corect • În procesul scrierii, nu citi ce-ai scris imediat. Urmăreşte cu privirea vârful pixului. Că să te obişnuieşti, acoperă cu o foaie albă textul scris. • Clipeşte cât mai adesea.

93


Cum să privim corect televizorul • Aşează-te aşa, că bărbia să fie ridicată un pic, ochii închişi pe jumătate şi relaxaţi. • Nu te uita prea atent în ecran. • Cât mai adesea clipeşte. • Din când în când treci privirea spre un loc întunecos, apoi iar la ecran (în colţul stâng, la mijloc, în colţul drept). • Încearcă să nu reţii respiraţia, chiar şi în momentele de tensiune a filmului. Cum să lucrăm corect la computer • E mai bine de folosit monitoare moderne plate. • Pune monitorul mai jos de nivelul ochilor (imag. 56, b). • Încearcă să nu te încordezi. • Cât mai adesea clipeşte. • Nu lucra la computer, când eşti bolnav sau obosit.

a

b

Imag. 56

94


Aceste jocuri sunt recomandate ca minute de relaxare în timpul lecţiilor, când este mult de citit sau de scris. 1. „Visuri colorate”. Elevii înclină capul, închid ochii, îi acoperă cu palmele. Învăţătorul spune culoarea, iar elevii încearcă să-şi imagineze ceva de culoarea dată (de exemplu, albastru – cerul, verde – iarba, roşu – floare, galben – nisip). Învăţătoarea se apropie de un elev, se atinge de umărul lui şi el, fără să deschidă ochii, spune ce şi-a imaginat. 2. „Prinde iepuraşul”. Învăţătoarea stă în spatele elevilor şi dă drumul la „iepuraşul de lumină” cu ajutorul unui felinar pe tablă, mişcându-l în diferite colţuri. Elevii încearcă să-l prindă cu privirea, fără să mişte capul. În clasele primare ai învăţat cum trebuie îngrijiţi ochii şi feriţi de traume. Aminteşte-ţi această informaţie şi explică: 1. De ce nu se poate să alergi, ţinând în mână un creion ascuţit, un toc, o riglă, un băţ sau alt obiect ascuţit? 2. De ce trebuie să fii deosebit de atent, când te afli lângă foc, rug, cămin aprins ori altă sursă de foc deschis? 3. Ce proceduri de îngrijire a ochilor trebuie făcute în fiecare dimineaţă? 4. Ce trebuie de făcut, când a nimerit ceva în ochi? 5. De ce este periculos când ştergi ochii cu mâinile murdare? 6. De ce trebuie de citit, de scris, de desenat, de cusut, de tăiat aplicaţii la o iluminare normală? 7. Pentru ce se poartă ochelari de soare? 8. De ce nu se poate de privit drept la soare? 9. Cine trebuie înştiinţat, dacă îţi slăbesc vederile?

Despre ghiozdan Nici un şcolar nu se descurcă fără ghiozdan. Deci, el trebuie să fie comod, ca să nu-ţi strice sănătatea şi dispoziţia. În vânzare sunt o mulţime de genţi, rucsacuri, ghiozdane; cu mânere şi fără; cu bretele late şi înguste; de piele şi sintetice. Ce să alegi?

95


Ghiozdan, geantă, portofoliu ori rucsac? Geanta şi portofoliul nu sunt comode, chiar pot strica sănătăţii. Elevii care poartă într-o mână sau pe un umăr geanta grea, cu timpul au probleme de sănătate cu coloana vertebrală, ea se deformează şi apare postura incorectă. De aceea, trebuie de ales un rucsac care va fi îmbrăcat pe ambii umeri, atunci greutatea se va împărţi egal pe toţi muşchii tari ai corpului (imag. 57). Cu bretele late sau cu înguste? Cele mai bune sunt bretelele late şi moi. Cele înguste taie umerii, strâng vasele sangvine, provoacă dureri şi amorţirea mâinilor. Cu una sau cu mai multe secţii? Cu mai multe, atunci în ghiozdan va fi ordine. Fiecare obiect va avea locul său, iar greutatea se va împărţi mai egal. De piele sau sintetic? Mai bine sintetic, el este mai ieftin şi mai uşor. Aceasta este important! Pentru a nu- ţi strica sănătatea, nu-l supraîncărca.

Imag. 57

Masa rucsacului nu trebuie să întreacă 15% din masa corpului tău, adică să cântărească de 7 ori mai puţin. Aşadar, dacă cineva are 35 kg, atunci rucsacul lui nu va depăşi 5 kg. Stabileşte masa rucsacului tău, pentru aceasta masa corpului tău în kilograme împarte-o la 100 şi înmulţeşte-o la 15. Rucsacul sintetic cu două bretele late şi moi şi cu multe secţii este cea mai bună alegere!

96


CONCLUZII LA PARTEA A 3-A Exerciţiile fizice îmbunătăţesc postura, dezvoltă puterea, agilitatea, rezistenţa. Ocupându-te cu educaţia fizică şi sportul, îţi căleşti voinţa, îţi întăreşti caracterul, îţi dezvolţi calităţile de lider, te înveţi a fi membru de echipă, a retrăi cu demnitate biruinţele şi înfrângerile. Îmbinarea exerciţiilor fizice şi intelectuale te învaţă să-ţi organizezi timpul şi să te concentrezi la dobândirea rezultatelor frumoase la învăţătură şi sport. Elevul care nu este călit, devine o „victimă” uşoară pentru infecţii. Iar procedurile de întremare a sănătăţii cu ajutorul aerului, soarelui şi apei sunt accesibile fiecăruia. Principalul e să respecţi cele trei principii ale călirii: consecutivitatea, regularitatea, proporţionarea. Ritmul încordat al vieţii şcolare necesită odihnă la timp. Neglijarea ei poate duce la supraoboseală şi epuizare. Cea mai bună odihnă este schimbarea tipului de activitate. Dacă te-ai ocupat cu lucru fizic, odihneşte-te şi îndeplineşte temele de acasă. Şi invers, dacă ai stat mult deasupra cărţilor, ieşi afară şi te joacă cu prietenii. Nu pierde mult timp în faţa televizorului şi computerului! Pasiunea excesivă faţă de distracţiile electronice sustrage atenţia de la învăţământ, sport, comunicarea cu prietenii, familia. Învăţătura nu trebuie să dăuneze sănătăţii. De aceea, păstrează vederile, nu uita să faci exerciţii pentru ochi şi menţinerea posturii. Învaţă-te să alegi corect şi să porţi corect un rucsac.

97


PARTEA 4 BUNĂSTAREA SOCIALĂ „Omul se poate înconjura fără multe lucruri, dar nu fără un alt om” a spus un savant. Şi în singurătate omul iubeşte să se adreseze în gând altui om. De exemplu, când încerci o haină nouă sau îţi faci coafură te gândeşti, ce vor spune prietenii, dacă nu se vor gândi că eşti rămas în urmă sau eşti prea înaintat. În relaţiile dintre oameni adesea apar diferite probleme: neînţelegeri, certuri, conflicte. Ca să poţi evita acestea trebuie să înveţi a găsi limbă comună cu diferiţi oameni. Aceste aptitudini sunt foarte importante pentru tine. Ele te vor ajuta să păstrezi liniştea sufletească, să te comporţi cu siguranţă în orice companie, uşor să faci cunoştinţă cu oamenii şi să-ţi găseşti prieteni noi, să obţii succese. Bunăstarea socială a omului depinde nu numai de capacitatea de a întreţine relaţii binevoitoare, dar şi de aceea, dacă poate el să se protejeze de bolile infecţioase periculoase, cum ar fi tuberculoza şi infecţia HIV.

Vei învăţa: • să înţelegi şi să respecţi legile, normele şi regulile, care domină în societate; • să organizezi relaţiile cu adulţii şi semenii; • să eviţi neînţelegerile; • să preîntâmpini bolile infecţioase periculoase.

98


§ 18. REGULILE RELAŢIILOR CU OAMENII Ce reglează relaţiile între oameni l De ce trebuie de stimat legile şi normele morale l Drepturile deosebite ale copiilor Pentru ce există regulile De ce, după părerea ta, oamenii inventează diferite reguli, norme, legi? De ce, oare, n-ar putea face fiecare ce vrea? Ca să putem răspunde la aceste întrebări, trebuie să ne imaginăm câteva urmări ale vieţii fără reguli. 1. Ce pericole ar apărea, dacă, deodată, ar fi anulate Regulile Circulaţiei rutiere? 2. Ce s-ar întâmpla, dacă ar fi anulate toate regulile şcolare? Cele mai multe reguli trebuie să respecţi la şcoală şi aceasta nu este de mirare. Doar învăţătorul trebuie să explice tema nouă unei clase întregi, în care, de multe ori, sunt 30 de elevi. Ce s-ar întâmpla, dacă cineva ar începe să vorbească, să deranjeze alţi elevi să asculte lecţia? E clar, nimeni nimic nu va înţelege. De aceea, una dintre regulile principale la şcoală este: dacă în timpul lecţiei vrei să întrebi ceva sau să spui ceva, ridică mâna, de vorbit se poate numai cu permisiunea învăţătorului. Toată viaţa ta şcolară e legată de reguli – durata lecţiilor, pauzele, uniforma şcolară. Ultima multora nu le este pe plac. Cineva nu iubeşte să poarte în fiecare zi aceleaşi haine, unele fete sunt contra fustelor, iar cuiva nu-i place să fie aşa ca toţi. Dar este important să ţii minte, că la şcoală şi în alte locuri publice trebuie de respectat regulile, chiar dacă ele nu-ţi plac. Dacă ai fi director de şcoală sau ministru al învăţământului? Ai introduce alte reguli? De exemplu, să poarte şi învăţătorii uniformă? 1. Întruniţi-vă în grupuri şi inventaţi două reguli glumeţe şi patru reguli serioase, pe care aţi vrea să le introduceţi în şcoala voastră. 2. Citiţi şi discutaţi propunerile voastre. Posibil, careva dintre ele să placă la toţi şi o veţi propune directorului. 3. Dacă lecţiile la voi se ţin în formă de treninguri, voi, de asemenea vă conduceţi de nişte reguli, despre care vă înţelegeţi între voi. Amintiţi-vă aceste reguli, discutaţi-le şi scrieţi-le în caiete. De ce e bine de le respectat (imag. 58)?

99


Regulile grupului De şezut în cerc. De venit la timp. De vorbit pe rând. Să fii activ. Să nu critici. Unul pentru toţi şi toţi pentru unul.

Imag. 58

Unele reguli sunt adoptate în formă de legi, care trebuiesc respectate neapărat. Sunt cetăţeni care respectă legile, dar sunt şi de acei care nu le respectă. Ei se numesc infractori. Protecţia drepturilor omului În ţările democratice cele mai importante sunt legile care apără drepturile omului, în special drepturile copiilor. În 1989 Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) a adoptat Convenţia cu privire la drepturile copilului. Acest document conţine 54 de articole. Ele cuprind toate drepturile tale. Textul acestei Convenţii ar cuprinde 40 de pagini al acestui manual. Convenţia a anunţat tuturor, că fiecare copil, indiferent unde este născut, de ce naţionalitate este, are dreptul la îngrijire şi apărare, la învăţătură şi dezvoltarea capacităţilor, adică la o copilărie fericită. Ucraina s-a ataşat la această Convenţie, de aceea fiecare copil din ţara noastră are dreptul la învăţătură şi asistenţă medicală gratuită.

100


Imaginaţi-vă, că vi s-a încredinţat un lucru responsabil – de întocmit o lista de drepturi, ca să se poată folosi de ele toţi copiii. Ce aţi propune? Iată câteva dintre drepturile introduse în Convenţia cu privire la drepturile copilului. Fiecare copil are dreptul la: • Dragoste, îngrijire, alimentaţie şi tratament în primul rând; • Studii, odihnă, timp liber, ocupaţie cu sportul ori arte; • Comunicare şi exprimarea liberă a gândurilor.

Nici un copil nu trebuie să fie: • Jertfa războiului sau a agresiunilor; • Umilit şi ofensat; • Impus la lucru greu ori ruşinos.

Încălcarea drepturilor copilului Cu părere de rău, nu toţi copiii sunt fericiţi. Unii sunt umiliţi, pedepsiţi cu cruzime, impuşi să lucreze greu ori să cerşească. Se întâlnesc cazuri de agresiune asupra lor şi chiar vânzări de copii. Să ştii, că aceste fapte, oricine nu le-ar face – părinţi, rude, tutori, învăţători, cunoscuţi sau oameni necunoscuţi – sunt nelegitime. Copilul nu este vinovat, când adulţii se comportă cu el crud. El nu trebuie să rabde un asemenea comportament şi are dreptul să caute sprijin şi apărare la părinţi, la şcoală, la miliţie. În multe opere literare sunt descrise cazuri de agresiune asupra copiilor. Amintiţi-vă povestea „Cenuşăreasa”, romanul „Garri Potter” sau altele. Care drepturi ale copiilor sunt încălcate în aceste opere?

101


Legi nescrise Viaţa oamenilor se ordonează şi de alte legi – cele nescrise, dar ele sunt la fel de importante. Se mai numesc norme morale sau porunci morale. De mic ai fost învăţat să spui dreptatea, să nu obijduieşti pe nimeni. Au fost primele tale lecţii de morală. Crescând, omul le cunoaşte mai adânc şi mai din plin. „Stimează pe tatăl tău şi pe mama ta. Nu ucide. Nu lua, ce nu-ţi aparţine. Nu trăda prietenii. Comportă-te cu ei aşa, cum ai vrea să se comporte cu tine” – aceste şi alte porunci morale erau respectate şi de strămoşii noştri. Norme morale asemănătoare au toate popoarele lumii, ceea ce înseamnă că ele sunt într-adevăr foarte importante, preţul lor s-a demonstrat pe parcursul istoriei omenirii. Cei care respectă aceste norme morale sunt consideraţi oameni politicoşi, onorabili, care nu sunt capabili la fapte necinstite. Încălcarea acestor porunci se mai numeşte purtare necuviincioasă, amorală şi este condamnată.

1. Care normă morală încalcă băieţelul din imaginea 59? 2. Întocmiţi un îndreptar despre obligaţiunile şcolarilor la şcoală şi acasă.

Dă-mi pace!

Împrumută-mi, te rog, creionul, al meu s-a rupt.

Imag. 59

102


§19. CE CONTRIBUIE LA ÎNŢELEGEREA DINTRE OAMENI Comunicarea fără cuvinte l Onestitatea şi cumpătarea l Manierele frumoase l Capacitatea de a asculta şi a vorbi l Cum de învins timiditatea Comunicarea – este schimbul de gânduri, expresii, mesaje. Comunicarea poare fi înfăptuită nu numai între persoane, care se văd unul pe altul. Se poate comunica la telefon, prin poştă, cu ajutorul Internetului. Oamenii pot transmite informaţia şi sentimentele cu ajutorul cuvintelor – verbal şi fără cuvinte – nonverbal. Dar adesea se întâmplă, că cineva nu aude bine sau nu înţelege bine, din care cauză apar neînţelegerile, ele, la rândul lor, aduc neplăceri. Vom încerca să clarificăm, ce ajută şi ce împiedică înţelegerii. Comunicarea fără cuvinte Crezi că cel mai important în comunicare este exprimarea gândurilor în glas? În aşa caz, te greşeşti. Important este nu numai ce ai spus, dar şi cum ai spus. Doar 70% din informaţie noi transmitem nonverbal. Încearcă să spui „vino încoace” cu intonaţii diferite: gingaş, cum ar chema mama copilaşul; strict, cum ar fi chemat cineva vinovat; chemător, cum strigi un prieten. De fiecare dată va fi alt mesaj. În comunicare totul este important: intonaţia şi puterea vocii, mimica, gesturile, poziţia corpului şi, chiar, înfăţişarea. De exemplu, important în alegerea îmbrăcămintei este potrivirea cu situaţia. Greu, dacă avocatul va veni la şedinţă în faţa judecătorului în şort, el riscă să fie dat afară şi învinuit de lipsă de stimă. Asta se referă nu numai la adulţi. Faptul, că la şcoală nu se vine în pijama, ştie fiecare. Dar şi hainele ultramoderne nu sunt binevenite. Prietenul nu se va bucura, dacă la ziua lui de naştere vei apărea într-un tricou boţit şi pantofi murdari. Rochia de vară nu se potriveşte iarna, iar cizmele de iarnă – vara (imag. 60).

Imag. 60

103


E important, de asemenea, să respecţi igiena personală, fiindcă nimeni nu are plăcere să comunice, spre exemplu, cu cineva, de la care miroase urât, are părul murdar, dungi negre sub unghii, permanent trage cu nasul, în loc să se folosească de batistă. Printre metodele nonverbale de comunicare se evidenţiază mimica, gesturile şi poziţia corpului. Este important de le înţeles corect. Pentru aceasta te va ajuta jocul „Ghiceşte cuvântul” (imag. 61). Cineva dintre voi iese în mijlocul clasei şi învăţătorul îi şopteşte la ureche un cuvânt, de exemplu „tren” sau „pisică”. Sarcina constă în aceea, ca să comunici colegilor de clasă cuvântul fără să vorbeşti. Se permite de arătat ceva, de imitat, de redat sunete caracteristice. Când elevii încep să ghicească se poate de arătat cu gesturi : „Nu, nu e aşa” ori „Aproape aţi ghicit”, „Da”. Când vă veţi învăţa să ghiciţi cuvintele, încercaţi această joacă, ghicind nişte evenimente, de exemplu, „Anul Nou”, „1 septembrie” ş.a.

Imag. 61

104


Sinceritatea şi cumpătarea Sinceritatea te ajută să înţelegi mai bine. Este cu mult mai uşor de înţeles mesajul omului care vorbeşte ceea ce gândeşte. În acest caz nu simţi incomodităţi în comunicare. Dacă cineva se bucură sincer de întâlnirea cu tine, se înţelege deodată nu numai din cuvintele lui, dar şi din intonaţia, gesturile lui, zâmbetul deschis, îmbrăţişări. Însă, dacă omul se preface că este bucuros, îl vor trăda neapărat gesturile, mimica ori vocea. Totodată, sinceritatea trebuie să aibă margini, de altfel ea se va transforma în impoliteţe. Oamenii educaţi se comportă cu stimă chiar şi cu cei, care nu le sunt pe plac. Ei niciodată nu le vor spune: „Ai o voce neplăcută” sau „Eu nu discut cu tine”. De fiecare dată, înainte de a spune ceva, ei se pun în locul persoanei date. Dacă observă că aprecierea lor poate supăra pe cineva, ei se stăruie să spună tacticos, reţinut, ori, în genere, nu spun nimic (imag. 62).

— Ce mare ai crescut peste vară!

а

— Unde a dispărut părul tău?

b

Imag. 62. Unde este sinceritate, iar unde – lipsă de tact?

105


Bunăvoinţa şi manierele frumoase O manieră deschisă şi prietenoasă de comunicare este extrem de atrăgătoare. Este o plăcere să discuţi cu o persoană binevoitoare şi să legi cu ea prietenie. De aceea oamenii au întocmit reguli de amabilitate, de etichetă, care favorizează înţelegerea. Priviţi imaginea 63 şi numiţi câte trei cuvinte, sau fraze care pot folosi la: 1) rugămintea despre un serviciu sau ajutor; 2) scuze; 3) salutul şi despărţitul de prieteni; 4) salutul şi despărţitul de adulţi, învăţători; 5) mulţumire. 1 2

3

4 5

Imag. 63

106


Ştiinţa de a vorbi Modul de exprimare este unul dintre factorii principali ai comunicării. Însă copiii (uneori şi adulţii) nu întotdeauna ştiu să-şi exprime clar gândurile, să pună corect întrebarea. Despre asemenea oameni se spune, că ei nu ştiu a lega două cuvinte. E clar, că aceasta nu te ajută să te înţelegi cu interlocutorul tău. Aptitudinile comunicării cu ajutorul limbii pot fi acumulate la şcoală. Un rol important în aceasta îl au orele de limbă şi literatură. Dar ele sunt puţine pentru a învăţa să te exprimi clar şi pe înţelesul tuturor. Trebuie de lucrat mult cu cartea, de citit şi de povestit texte din istorie, ştiinţele naturii şi alte obiecte. Stăruie-te să citeşti cât mai multă literatură artistică. Aceasta îţi va îmbogăţi vocabularul. Nu uita să te împarţi cu impresiile cu părinţii şi prietenii. Ştiinţa de a asculta Ştiinţa de a asculta tot este foarte importantă, ca şi cea de a vorbi. Cel care ascultă este un participant activ la discuţie. Este simplu de recunoscut un ascultător atent (imag. 64). Poziţia corpului: un pic înclinat spre vorbitor. Mimica: o expresie concentrată a feţii, atent şi cointeresat se uită la vorbitor. Gesturile: încuviinţare cu capul în semn de înţelegere. Cuvintele: „da, da”, „interesant”, „ce a fost mai departe?”, „cu ce s-a terminat?” etc.

Imag. 64

Cu ajutorul sfaturilor din imaginea 64 şi 65 antrenaţi-vă să ascultaţi activ, pentru a evita neînţelegerile.

107


Una dintre aptitudinile importante de a asculta este aptitudinea de a pune corect întrebări sau a concretiza conţinutul mesajului. (imag. 65).

— Ionel, fugi până la magazin. — Ce trebuie de cumpărat? — Un pachet de unt, caşcaval şi ouă. — Unt şi caşcaval? — Şi ouă. — Unt, caşcaval şi ouă. De zece ouă va fi destul? — Ia douăzeci. — Bine, mamă.

Imag. 65

Cum de învins neîncrederea în sine Unii se ruşinează să întrebe încă o dată ce n-au înţeles. Oamenii neîncrezuţi pierd foarte multe. Ei nu pot face cunoştinţă, nu pot găsi prieteni noi. Spre fericire, aceasta se poate corecta. Cel mai bine se va primi atunci, când persoana neîncrezută în sine îşi va imagina, că este încrezută în sine, aşa ca un actor. De exemplu, dacă o fetiţă se teme să cumpere ceva la magazin, ea trebuie să-şi imagineze că este o persoană, pentru care cumpărăturile sunt un lucru obişnuit. Gândindu-te cum va fi aceasta, ce cuvinte vei spune, încearcă să înscenezi această situaţie în faţa oglinzii, apoi împreună cu mama sau prietena. Fie ca cineva să joace rolul vânzătorului, iar tu – cumpărător. Vei vedea, totul va fi bine! Nu te opri. De fiecare dată complică situaţiile şi în scurt timp vei observa, că te simţi cu mult mai încrezut.

108


§ 20. O PURTARE ÎNCREZUTĂ Pasivitate, încredere, agresiune l Semne, avantaje şi dezavantaje ale diferitor modele de comportare În viaţa de toate zilele apar situaţii, când ai nevoie să apelezi la ajutorul cuiva, să-ţi formulezi clar poziţia sau să renunţi la ceva. Numiţi câteva dintre aceste situaţii. De exemplu: când trebuie de refuzat ceva prietenului; eşti nevoit să dai un telefon; ai o părere personală... În asemenea situaţii noi avem o comportare ori pasivă, ori agresivă, ori încrezută. În acest paragraf vei învăţa să deosebeşti modelele de comportare, vei afla despre avantajele şi dezavantajele lor. Aceasta te va ajuta să realizezi ce-ţi doreşti, să dobândeşti încredere. Comportament pasiv Dacă persoana neglijează interesele personale, cu orice preţ încearcă să evite conflictele, ea dă dovadă de un comportament pasiv. Pasivitatea e caracteristică, mai întâi de toate, pentru cei ce au o autoapreciere scăzută, nu se stimează pe sine şi se crede mai rău decât alţii. Oamenii pasivi permit altora să manipuleze cu ei şi de aceea adesea devin jertfe ale glumelor înjositoare şi intimidării. Asemenea oameni nu ştiu a se apăra, nu pot lua decizii şi de cele mai multe ori se lasă în voia întâmplării. Ca de obicei, ei nu pot refuza nimănui şi atunci când propunerea este nefavorabilă pentru ei sau chiar periculoasă. Fiind uşor influenţaţi de reclamă, de companiile străzii, repede încearcă să fumeze, să guste băuturi alcoolice, narcotice, devin jertfe ale înşelătorilor. 1. Cum sunt numiţi cei pasivi: incapabil să se apere pe sine, slab, ratat, ... 2. Numiţi, care mai sunt semnele verbale şi nonverbale ale comportamentului pasiv: Poziţia corpului: umerii lăsaţi în jos ... Mimica: privire cu jale ... Gesturile: de implorare, de apărare ... Vocea: înceată, neîndrăzneaţă ... Cuvintele: permanent se îndreptăţesc ...

109


Comportament agresiv Altul este „portretul” omului agresiv. El râvneşte să fie lider, caută să comande şi acolo unde nu trebuie, sau se amestecă în treburile în care nu se pricepe. Întotdeauna încearcă să-şi apere punctul său de vedere; chiar conştientizând că este greşit, pentru nimic în lume nu va recunoaşte. Despre aceştia uneori se spune, că trăiesc după legile junglei: „E drept cel care e mai tare”. În vorbele sale, în acţiunile sale aceşti oameni nu iau în consideraţie interesele şi sentimentele altora. În comunicare cu alţii neglijează politeţea şi tactul, apelează la tensiune, şantaj, intimidări, ceartă, putere fizică. Cel mai mult dau dovadă de comportament agresiv cei, care se cred mai buni, îi neglijează pe cei din jur. Uneori, persoanele pasive recurg la agresiune, atunci când li se rupe răbdarea, însă ei nu-şi pot apăra cu demnitate poziţia. 1. Cum sunt numiţi cei agresivi (continuaţi): huligani, certăreţi, bătăuşi ... 2. Numiţi, care sunt semnele comportamentului agresiv: Poziţia corpului: încordată, ameninţătoare... Mimica: sprâncene împreunate, privire pătrunzătoare ... Gesturi: pumni strânşi, mâinile – în şolduri ... Voce: supărată, ignoratoare ... Cuvinte: ameninţări, ceartă ...

а

b

Imag. 66. Cine e jertfă, cine-i agresor?

110


Purtarea încrezută În comparaţie cu comportarea pasivă ori agresivă, purtarea încrezută este gajul unor relaţii la egalitate, în care nimeni nu se simte obijduit ori înjosit. Este o comunicare politicoasă şi prietenoasă, care cuprinde capacitatea de a prevedea urmările vorbelor şi acţiunilor, simţul tactului şi manierele frumoase. În acelaşi timp aceasta este capacitatea de a se înţelege, luând în consideraţie inImag. 67 teresele ambelor părţi, capacitatea de a argumenta şi a apăra opinia personală asupra unor lucruri cu respect faţă de oponent (imag. 67). Aceasta este şi aptitudinea de a refuza politicos de la ceea, ce nu ţi se potriveşte, şi hotărât – de la ceea ce poate fi periculos. Un asemenea comportament se mai numeşte demn, responsabil, politicos şi el e posibil numai în condiţia, când omul nu ţine „piatra în sân”, adică nu se preface binevoitor cu scopul de a amăgi pe cineva, a-i lega punctul său de vedere. Fiindcă în acest caz este o purtare nedemnă, amăgitoare, o manipulare. 1. Cum sunt numiţi cei care demonstrează un comportament încrezut (continuaţi lista): politicos, tacticos ... 2 .Demonstraţi semnele comportamentului încrezut: Poziţia corpului: umerii deschişi, umblet liber ... Mimica: privire dreaptă, expresia feţii binevoitoare ... Gesturi: liniştite, hotărâte ... Voce: de intensitate medie... Cuvinte: o manieră binevoitoare de comunicare, exprimarea stimei ... 1. Întruniţi-vă în patru grupuri. Stabiliţi corespondenţa. Care sunt semnele: 1) purtării pasive; 2) purtării agresive; 3) purtării încrezute? Grupul 1 a) se apreciază pe sine, nu apreciază pe alţii; b) se apreciază şi pe sine şi pe alţii; c) îi apreciază pe alţii, dar nu pe sine.

111


Grupul 2 a) permanent îşi cere scuze; b) se comportă superficial; c) se comportă liber, dar nu cu îndrăzneală. Grupul 3 a) le permite altora să ia decizii în locul lui; b) ia hotărâri în urma tratativelor; c) ia hotărâri numai în interesele personale. Grupul 4 a) cu el prietenesc, îl stimează; b) nu-l iubesc, de el se tem, îl evită; c) nu-l iau în consideraţie, îl ignorează.

1*. Pentru care comportament sunt caracteristice sentimentele: 1) stima faţă de sine, încrederea, mulţumirea; 2) răutatea, supărarea, înstrăinarea, simţul vinei, frica de răzbunare; 3) neputinţa, supărarea, alarmarea, înjosirea? 2*. Spre care comportament ne cheamă „regula de aur a moralei”: „Comportă-te cu alţii aşa, cum ai vrea să se comporte cu tine”?

112


§ 21. COMUNICAREA CU ADULŢII Relaţiile în familie l Cei, în care ai încredere l Particularităţile comunicării cu învăţătorii Familia ta Toţi copiii, în afară de cei orfani, de care are grijă statul, trăiesc în familii, unde este mama şi tata. Unii trăiesc numai cu unul dintre părinţi. Se mai întâmplă că mama sau tata se recăsătoresc şi în familie apar fraţi şi surori vitregi. Buneii, la fel, sunt membri ai familiei. Nu are importanţă câţi membri sunt în familia ta, principalul, ca în ea să domine dragostea şi înţelegerea. Ca să vă cunoaşteţi mai bine unul pe altul, aranjaţi-vă în cerc pentru a vă juca de-a „Păienjenişul familial”. Veţi avea nevoie de un ghem de aţă. Unul dintre voi ia ghemul în mâini, trece de două ori aţa împrejurul palmei şi continuă fraza: „Familia mea – sunt eu, mama, tata, sora...” şi povesteşte ceva interesant despre familia sa, apoi rostogoleşte ghemul altui coleg, care procedează la fel. Ultimul, povestind despre familia sa, întoarce ghemul celui de la care l-a primit, spunând: „Vasilică, (Marioara), îmi place familia ta, fiindcă ea este unită (prietenoasă...etc)”, tot aşa până toată aţa se strânge înapoi pe ghem. Vă sfătuim să vizionaţi filmul despre relaţiile în familie „Drumul spre casă” (studioul de filme Wolt Disney, 1993. SUA). În el se povesteşte despre doi fraţi, care s-au bucurat mult surorii vitrege, iar salvând împreună animalele de campanie, s-au împrietenit şi mai mult. Amintiţi-vă, ce filme despre relaţii adevărate în familie cunoaşteţi, pregătiţi o informaţie, povestiţi şi colegilor aceste filme. Unul pentru toţi şi toţi pentru unul Familia adesea este comparată cu o echipă, în care toţi au grijă şi se ajută reciproc. Este inadmisibil de lăsat tot lucrul numai pe o persoană sau pe adulţi. Este pe nedrept faţă de ei şi dăunător pentru copii.

113


Adulţii, în care ai încredere Imaginează-ţi că tu eşti centrul Sistemului Solar. Tu eşti soarele, iar în jurul tău se rotesc planetele: mama, tata, bunicii, fraţii şi surorile, alte rude. Dar şi învăţătorii, oamenii cu care te întâlneşti în fiecare zi: vecinii, cunoscuţii. Relaţiile cu ei pot fi calde şi apropiate, sau, invers, destul de reci şi distante. Desenează în caiet Sistemul Solar (imag. 68) şi plasează pe orbite persoanele, cu care comunici. Mai aproape pune-i pe cei mai dragi, în cine ai încredere.

Imag. 68

Întotdeauna este important de ştiut, de la cine poţi aştepta un sfat ori ajutor în diferite situaţii de viaţă. Desigur, copilul în primul rând se va adresa părinţilor – mamei sau tatei. Dar ce e de făcut când ei nu sunt alături sau e nevoie de un sfat referitor anume la relaţiile cu adulţii? În aşa caz, adresează-te celui în care ai încredere. Aceştia pot fi fratele mai mare, sora, mătuşa, unchiul, bunica, bunelul. Poate ai relaţii de încredere cu învăţătorul, psihologul şcolar, antrenorul sau, poate, părinţii prietenului ori preotul. Se întâmplă că trebuie să comunici cu persoane străine. Despre specificul comunicării cu ele se va povesti în unul dintre paragrafele următoare. Dar din acest paragraf vei afla cum să comunici cu învăţătorii.

114


Comunicarea cu învăţătorii Uneori copiii au impresia, că au prea multe îndatoriri: în fiecare zi de umblat la şcoală, de învăţat lecţiile, de răspuns la tablă, de scris lucrări de control. Unii sunt convinşi că învăţătorii se comportă prea crud, dând prea multe teme pentru acasă, impunând elevii să înveţe lecţiile de la care au lipsit. Însă, poate, în aceste cazuri, cineva are prea puţină informaţie despre învăţători, despre lucrul lor, despre responsabilitatea care o au? Dacă şi tu crezi la fel, imaginează-ţi că eşti în locul învăţătorului. Discută asta cu prietenii, poate îţi vei schimba părerea. 1. Invitaţi la lecţie câţiva învăţători. Întruniţi-vă în grupuri şi luaţi interviu de la învăţători după următorul plan: a) Câţi ani a trebuit să înveţe, ca să primească diploma de pedagog? b) Cât timp pierde în fiecare zi la pregătirea pentru lecţii, controlul caietelor, alt lucru extraşcolar? c) Din care cauză el oboseşte mai mult, ce îl supără la lecţii şi în comunicarea cu elevii? d) Ce pot face elevii ca să uşureze lucrul învăţătorului? 2. Discutaţi, cum ar fi societatea fără învăţători? Cum să-l rugăm pe profesor să ne ajute Faptul că învăţătorul este foarte ocupat, nu înseamnă că nu te poţi adresa la el după ajutor în caz de necesitate. El se bucură, când cineva se interesează de obiectul lui. Aminteşte-ţi o situaţie, când te-ai ruşinat sau te-ai lenevit să apelezi la ajutorul învăţătorului şi ai avut din această cauză neplăceri. Gândeşte-te, cum trebuia să acţionezi (imaginează-ţi, că în locul tău este cineva mai încrezut în sine). Antrenează-te să faci aceasta împreună cu prietenul. Lasă el să o facă pe profesorul, copiind manierele şi felul cum vorbeşte, iar tu să ceri ajutor.

115


§ 22. COMUNICAREA CU COLEGII Calităţile unui prieten adevărat l Comunicarea cu persoane de sex opus l Cum să confrunţi violenţa Încheiem capitolul despre comunicare cu paragraful despre comunicarea cu colegii, despre aceea, cum de găsit prieteni şi singur să devii un prieten devotat, despre specificul comunicării băieţilor şi fetelor şi cum să acţionăm contra violenţei în mediul tău. Prietenul adevărat Capacitatea de a alege prieteni buni, adevăraţi, de a stabili şi a întreţine relaţii prieteneşti este una dintre cele mai importante capacităţi. Dar, ca să ai prieteni, trebuie şi singur să te înveţi a prieteni. Alege caracteristicile unui prieten adevărat: • cu el e interesant; • are jucării frumoase, dar nu se împarte cu ele; • prieteneşte numai dacă îi este convenabil; • întotdeauna este gata să apere prietenul; • aţâţă prietenul la fapte rele; • refuză propuneri periculoase şi îndrumă-l şi pe prietenul tău să refuze; • în toate susţine prietenul, chiar şi atunci, când aceasta poate se dăuneze altor oameni; • schimbă prietenii ca mănuşile; • vorbeşte lucruri urâte despre alţi copii; • nu divulgă secretele, care i le-a încredinţat prietenul; • nu-şi amăgeşte prietenii. 1. Alcătuiţi portretul general al prietenului adevărat: „Prietenul adevărat este acel care te iubeşte, în care poţi avea încredere, care întotdeauna este gata să te ajute, să te asculte, să-ţi dea un sfat, să te susţină la fapte bune şi să nu-ţi permită să faci rele. Cel...” 2*. Citiţi scrisoarea. Cum credeţi, este trădător cel care a povestit adulţilor despre intenţiile periculoase ale prietenului său? Scrieţi răspuns la această scrisoare.

116


Prietenul meu nu vrea să înveţe şi să ajute părinţii prin gospodărie. Spune, că i s-a urât de toate şi se pregăteşte să fugă la Kyiv, să se distreze. Mă cheamă şi pe mine cu el. Eu nu vreau, dar mă tem, că el va fugi singur. Ce să fac? Romeo

Relaţiile dintre băieţi şi fete La vârsta ta băieţii mai mult vreau să comunice cu băieţii, iar fetele – cu fetele. Ei cred, că nu le este interesant să comunice cu copii de sex opus şi din această cauză pierd foarte mult. Astfel, un băiat de vârsta voastră toată vara s-a plictisit numai de aceea, că, din principiu, nu vroia să se joace cu fetele. Iar o fetiţă a renunţat o călătorie interesantă numai de aceea, că acolo erau numai băieţi. Însă băieţii şi fetele pot avea interese comune, pentru a petrece timpul liber împreună. 1. Întruniţi-vă în două grupuri – băieţi şi fete. Scrieţi cinci jocuri preferate. 2. Comparaţi listele. Au ele ceva comun? De exemplu, şi băieţii şi fetele au scris, că le plac jocurile la computer şi pazlele. 3. Cunoaşteţi copii cărora nu le plac jocurile potrivite sexului lor? De exemplu, cărora nu le place fotbalul sau fete care sunt indiferente faţă de păpuşi. 4. Cunoaşteţi copii, care iubesc jocuri ce se potrivesc pentru copii de sex opus? De exemplu, fetiţe care construiesc modele de automobile, sau băieţi care iubesc să brodeze sau să facă mâncare. 5. Veţi constata, că nu există ocupaţii strict pentru băieţi sau numai pentru fete. Acum numiţi cât mai multe jocuri şi ocupaţii interesante şi pentru băieţi şi pentru fete. Întruniţi-vă în două grupuri (băieţi şi fete amestecaţi). Fiecare grup alege un joc interesant pentru băieţi şi fete. Pregătiţi-vă şi demonstraţi-le.

117


Cum de rezistat agresiunii şi violenţei Cu părere de rău, elevii nu întotdeauna ştiu să-şi rezolve paşnic problemele. De aceea, în şcoală se mai întâmplă certuri, bătăi, intimidare a celor mai slabi. Toate acestea sunt manifestări ale agresiunii şi violenţei. Cele mai răspândite manifestări ale agresiunii în mediul tău sunt bătăile, poreclele, strâmbăturile. Mai sunt şi acelea, când nu primesc în joacă sau dau afară din ea, strică lucrurile personale. Toate acestea sunt fapte ale violenţei. Iar stoarcerea de bani, a proprietăţii străine sunt cele mai periculoase manifestări ale violenţei. În aceste cazuri, vinovaţii şi părinţii lor răspund în faţa legii. De obicei, în asemenea situaţii de conflict iau parte câteva persoane. Printre ele: • agresorul – cel care execută violenţa; • complicii – cei care susţin agresorul; • jertfa – cel caree este obijduit, de care îşi bat joc; • spectatori indiferenţi – cei, ce nu fac nimic pentru a opri violenţa; • apărător – cel care apără pe cel obijduit. 1. Cum credeţi, de ce agresorul se comportă astfel? 2. Ce simte elevul care este jignit de colegii de clasă, căruia i-au luat ceva ori i-au stricat vreun lucru, îşi bat joc de el, nu-l primesc în joacă ori îl scot din ea? 3. De ce unii nu întreprind nimic pentru a opri violenţa? Poţi avea încredere în aşa oameni? 4. Ce sfat aţi putea da celora, care permanent îi apără pe cei obijduiţi? ­Reţine! 1. Învaţă a lua în consideraţie sentimentele altor oameni. 2. Dacă ai văzut că pe cineva îl bate ori îl înjoseşte în alt mod, nu fi indiferent. Întotdeauna stăruie-te să opreşti violenţa. 3. Dacă singur ai devenit jertfă a violenţei, nu răbda. Povesteşte despre aceasta părinţilor sau învăţătorilor. Ai dreptul să trăieşti în siguranţă! Acest drept este apărat de legile societăţii şi statului.

118


§ 23. PERICOLUL SOCIAL AL BOLILOR INFECŢIOASE Cum să nu ne îmbolnăvim de tuberculoză l Ce este HIF şi SIDA l Căile de infectare şi metodele de protecţie l Contramăsuri împotriva discriminării oamenilor care trăiesc cu HIV Sănătatea omului într-o măsură mare depinde de faptul, dacă ştie cum să se apere de bolile infecţioase periculoase, în primul rând de tuberculoză şi bolile de HIV - infecţie. Pe scurt despre tuberculoză Tuberculoza este o boală infecţioasă. Infectarea se produce la contactul cu omul bolnav. Atunci când tuşeşte, în aer nimeresc o mulţime de patogeni ai tuberculozei. Infectarea e posibilă şi prin produse alimentare. De aceea, bolnavii de tuberculoză trebuie să se trateze, fiindcă boala poate aduce la moarte, iar bolnavii sunt periculoşi pentru cei din jur. Pentru a depista tuberculoza, adulţii fac o radiografie (fotografia plămânilor), iar copiilor li se face un test special – reacţia Mantu. Este o injecţie pe mână, iar a treia zi se măsură mărimea umflăturii ce apare pe acest loc (imag. 69). Dacă copilul este sănătos, umflătura este mică, în caz contrar se mai fac unele cercetări adăugătoare. Dacă se depistează tuberculoza, bolnavul neapărat este Imag. 69. vindecat. reacţia Mantu

Cum să nu ne îmbolnăvim de tuberculoză Deoarece această boală este foarte răspândită, nimeni nu este asigurat de infectare cu ea. Însă, nu fiecare se infectează. Totul depinde de starea sistemului imunitar, fiindcă imunitatea este o armă puternică împotriva patogenilor tuberculozei. În aşa mod, dacă nu te simţi bine sau nu te-ai tratat bine după o boală, mai bine e să eviţi locurile aglomerate (transportul public, pieţele, gările), unde poţi întâlni bolnavi de tuberculoză. Pentru susţinerea imunităţii e important să duci un mod sănătos de viaţă: să te alimentezi corect, să te mişti suficient, să te odihneşti la timp, să eviţi răceala şi stresurile, fumatul, să nu foloseşti băuturile alcoolice şi narcoticele. De asemenea, e necesară respectarea igienei – spălarea mâinilor, când vii de afară, spălarea fructelor şi legumelor, fierberea laptelui.

119


HIV şi SIDA Aşadar, imunitatea este arma ta împotriva microbilor şi a viruşilor. Ea nu numai apără organismul de infectare, dar şi îl ajută să lupte contra bolilor. Tu ştii deja, că sănătatea omului are capacitatea de a se renova. Când te îmbolnăveşti, rămâi acasă, părinţii cheamă doctorii, ei îţi dau tratament, tu îndeplineşti recomandările lor şi te însănătoşeşti. Aceasta se întâmplă, fiindcă ai o imunitate puternică. Dar este o infecţie, care nu dă omului şansa de a se însănătoşi. Aceasta este HIV – un virus periculos, care distruge imunitatea. (imag. 70). Din engleză Imaginează-ţi o cetate fortificată, înăuntrul H – Human (al omului) căreia se află o armată numeroasă. Cum I – Immunodeficiency crezi, va fi uşor duşmanului să o cucerească? (imuno-deficitar) Desigur, că nu! Dar dacă aceşti ostaşi vor fi V - Virus (virus) contagiaţi cu o infecţie periculoasă? Unul Imag. 70 după altul ostaşii vor slăbi şi vor muri, infectând totodată alţi ostaşi. Peste un timp nu va mai avea cine să apere cetatea şi ea va fi cucerită de oricine. Acelaşi lucru se întâmplă şi la infectarea cu HIV. Organismul omului este ca o cetate, iar imunitatea – armata puternică (imag. 71). Dacă în organism nimereşte HIV, el distruge imunitatea şi face omul să rămână lipsit de apărare în faţa microbilor şi viruşilor. Când imunitatea este distrusă, începe următoarea fază a bolii – SIDA (sindromul imuno-deficitar achiziţionat), când omul poate să moară de la orice infecţie, cum ar fi spre exemplu, tuberculoza sau pneumonia. Reţine! Încă nu există medicamente care ar putea trata HIV şi vaccine care ar apăra de infectare. Omul poate să fie timp de mulţi ani purtător al virusului HIV, dar să nu ştie aceasta şi la exterior arată destul de sănătos.

120


Organismul omului este ca o cetate, iar imunitatea – armata puternică, care îl apără de microbi şi viruşi.

Dacă în organism nimereşte HIV, el infectează şi distruge celulele imunitare.

Când imunitatea este distrusă, începe următoarea fază a bolii – SIDA, când omul poate să moară de la orice infecţie.

Imag. 71

121


HIV se transmite prin intermediul sângelui Copiii de vârsta ta se infectează cu HIV destul de rar. Dar aceasta nu înseamnă că tu eşti total protejat de infectare. HIV se transmite prin intermediul sângelui, deci trebuie să te înveţi să eviţi contactul cu sângele altor oameni. În imaginea 72 sunt arătate situaţiile, când acest contact este posibil. Rareori se întâmplă infectarea în spital din cauza neglijenţei medicilor. Trebuie să păzeşti, ca acolo să fie folosite numai instrumente monoutilizabile. Nu te ruşina să întrebi despre aceasta, dacă e nevoie, spune, că aceasta aţi învăţat la şcoală.

Imag. 72

122


HIV nu se transmite în timpul comunicării În fiecare zi noi comunicăm cu mulţi oameni, printre care pot fi şi de acei, care trăiesc cu HIV. Unii se tem de aceasta. Dar aceste temeri sunt zadarnice, fiindcă, în comparaţie cu alte infecţii, HIV nu se transmite prin aer, apă, alimente, obiecte, de asemenea nu este transmisă prin intermediul ţânţarilor ori altor insecte. Poţi să te joci cât vrei, să stai în bancă cu copii HIV - pozitivi, să mănânci ceea, ce ei pregătesc (şi chiar din aceiaşi farfurie), să bei apă din aceeaşi fântână arteziană, să te foloseşti de acelaşi veceu, aceeaşi cadă, piscină, haine ori încălţăminte (imag. 73). HIV nu se transmite prin comunicare, îmbrăţişări, săruturi prieteneşti, tuşit ori strănut.

Imag. 73

123


A fi om Astăzi în lume mai mult de 40 de milioane de oameni trăiesc cu HIV. Inclusiv 3 milioane sunt copii. Majoritatea dintre ei au primit boli din naştere. Încă aproape 14 milioane de copii au pierdut unul dintre părinţi sau pe ambii din cauză că au murit de SIDA şi de aceea sunt numiţi orfani din cauza HIV/SIDA. Ştii tu, oare, că aceşti copii adesea sunt jertfe ale discriminării? Mai înainte ai aflat despre compătimire şi toleranţă, ai învăţat a deosebi discriminarea şi violenţa şi cum să te lupţi cu ele. Antrenează-te să ştii a folosi aceste cunoştinţe şi aptitudini. 1. Întruniţi-vă în grupuri şi discutaţi situaţiile, în care adesea nimeresc copiii, care trăiesc cu HIV. Încercaţi să vă închipuiţi, ce simte un asemenea copil, când: • colegii de clasă nu vor să se aşeze cu el într-o bancă; • nu i se permite să ia masa în ospătăria şcolară; • în frizerie îi refuză să-l coafeze ori să-l tundă; • îl jignesc şi îl învinovăţesc, că este bolnav; • se interzice prietenia cu el; • învăţătoarea preferată îl roagă să părăsească şcoala; • familia lui e impusă să părăsească satul sau oraşul natal. 2*. Numiţi cauzele de ce trebuie să fim toleranţi cu oamenii care trăiesc cu HIV: ei au de înfruntat multe greutăţi; este corect să-i ajuţi pe cei care au nevoie; 3*. Ce aţi putea să faceţi pentru un prieten HIV - pozitiv: să-l apăraţi de cei care-l obijduiesc; să vă jucaţi cu el; să-l poftiţi la ziua de naştere;... 4*. De ce este mult mai uşor de se protejat de HIV decât de tuberculoză?

124


CONCLUZII LA PARTEA 4 Relaţiile în societate se reglementează de anumite reguli şi legi. Ele ajută la respectarea ordinii în ţară, a drepturilor omului şi copiilor. Foarte importante sunt normele morale, valoarea cărora a fost dovedită de istoria omenirii. Comunicarea este un schimb de informaţie, de gânduri, sentimente, impresii, adică mesaje. Oamenii pot transmite mesajele sale cu ajutorul cuvintelor – verbal şi fără cuvinte – nonverbal. Dar adesea se întâmplă, că cineva nu a auzit ori nu a înţeles interlocutorul. Atunci apare neînţelegerea. Capacitatea de a comunica şi a evita neînţelegerile este foarte importantă pentru tine. De aceea, trebuie de luat în consideraţie nu numai ce se spune, dar şi de înţeles „limba gesturilor”. Nu mai puţin importantă e capacitatea de a asculta şi a vorbi. Dacă ceva nu ai auzit bine ori nu eşti sigur că ai înţeles bine interlocutorul, e mai bine de întrebat încă o dată, ca să concretizezi conţinutul mesajului. Pentru aceasta se foloseşte perifraza – redarea celor auzite cu cuvintele proprii. Unii se ruşinează să întrebe încă o dată ce n-au înţeles. Oamenii neîncrezuţi în sine pierd foarte mult. Lor le vine greu să obţină noi cunoştinţe, să găsească prieteni noi. Aşadar, dacă eşti ruşinos, antrenează-te să poţi învinge neîncrederea, imaginându-te un om încrezut în sine. Comportamentul încrezut realizează în practică „regula de aur” a moralităţii: „Comportă-te cu alţii aşa, cum ai vrea să se comporte cineva cu tine”. Aceasta ajută la exprimarea liberă a sentimentelor, la refuzarea politicoasă a ceea ce nu ţi se potriveşte şi să fii hotărât faţă de ceea ce e periculos. Încrederea, amabilitatea şi prietenia în comunicare, capacitatea de a prevedea urmările vorbelor şi faptelor, simţul tactului şi manierele frumoase sunt zălogul unei comunicări reuşite la şcoală, acasă, cu adulţii şi colegii.

125


PARTEA 5 SECURITATEA ÎN VIAŢA DE TOATE ZILELE ŞI ÎN MEDIUL ÎNCONJURĂTOR Capitolul 1. Securitatea antiincendiară Focul poate fi prietenul omului ori duşmanul lui. Deosebit de periculoase sunt incendiile în locurile publice, mai ales în şcoală, unde în acelaşi timp se află mulţi oameni. De aceea, pentru asemenea încăperi sunt cerinţe deosebite. Încăperile – mai spaţioase, scările şi coridoarele mai largi, decât în locuinţe, sunt mai multe ieşiri de rezervă şi se urmăreşte ca ele să nu fie blocate. De securitatea în şcoală răspund mai mulţi oameni: directorul şcolii, dirigintele de clasă, alţi învăţători, lucrătorii tehnici. Securitatea şcolii o controlează pompierii. Dar toate eforturile lor sunt degeaba, dacă elevii se vor comporta neglijent, vor crea situaţii periculoase, în caz de pericol de incendiu vor acţiona neorganizat. Ca asemenea lucruri să nu se întâmple, în şcoală se învaţă regulile de securitate contra incendiilor şi se fac antrenamente în caz de incendiu.

Tu: • vei afla, ce este „triunghiul de foc”; • vei învăţa să apreciezi urmările încălcării regulilor de securitate antiincendiară la şcoală şi acasă; • vei afla, cum poţi să stingi singur un incendiu neînsemnat; • vei învăţa să aperi organele respiratorii de fum; • vei învăţa, la semnalul de alarmă, să te evacuezi organizat din încăperile şcolii.

126


§ 24. „TRIUNGHIUL DE FOC” Trei condiţii de apariţie a focului l Securitatea antiincendiară a locuinţei Condiţiile arderii Tu ştii deja, ce este un triunghi. Dar ştii tu oare, ce este un „triunghi de foc”? Acest termen a fost propus de chimistul francez Lavouazie, ca să fie mai uşor de memorizat trei condiţii de apariţie a focului (imag. 74). Sursa de aprindere: scânteia, focul deschis, temperatura înaltă

Materiale inflamabile:

Oxigen:

lemn,

gaze, ce se

hârtie, petrol

conţin în aer

Imag. 74

Arderea apare atunci când sunt materiale inflamabile, sursă de aprindere şi oxigen. Sursa de aprindere Prima condiţie de apariţie a focului este prezenţa surselor de aprindere. Totul ce naşte foc, scânteie sau temperatură înaltă, poate duce spre aprindere. Completaţi lista posibilelor surse de aprindere: chibritul, artificiile, ţigara, un aparat electric stricat, lupa,...

127


Imag. 75. Cu ajutorul lupei se poate aprinde focul în campania turistică, acelaşi rezultat poate fi obţinut şi cu ajutorul unui ciob de sticlă, lăsat de cineva în pădure sau în câmp.

Substanţele inflamabile A doua condiţie de apariţie a focului este prezenţa materialelor inflamabile. Toate substanţele şi materialele se împart în inflamabile, greu inflamabile şi neinflamabile. Inflamabile sunt acele substanţe, care iau foc de la sursa de aprindere şi continuă să ardă şi atunci când sursa este înlăturată. Cele mai periculoase printre ele sunt substanţele uşor inflamabile şi gazele. Ele pot lua foc şi exploda de la cea mai mică scânteie, cum ar fi, spre exemplu, benzina sau gazele naturale. Greu inflamabile sunt substanţele, care se aprind, mocnesc ori se carbonizează sub influenţa sursei de foc, dar fără această sursă ele nu ard (cum, de exemplu, unele mase plastice, cauciucul). Materialele de decor de finisaj contemporane – linoleumul, pereţii şi poduri de plastic – sunt foarte atrăgătoare, însă în caz de incendiu sunt foarte periculoase, fiindcă emană gaze otrăvitoare. Neinflamabile sunt substanţele, care nu ard sub nici o condiţie. Printre ele se numără apa, nisipul, piatra, cărămida. Ele se folosesc la stingerea focului. 1. Stabileşte corespondenţele: 1) inflamabile, 2) greu inflamabile, 3) substanţe şi materiale neinflamabile sunt: a) cauciucul, b) benzina, c) nisipul, d) sticla, e) paiele, f) pânza, g) lemnul, h) gazele, i) hârtia, j) cărămida. 2*. De ce la staţiile de alimentare a maşinilor se interzice folosirea focului deschis, chiar şi fumatul?

128


Oxigenul A treia condiţie de ardere este prezenţa oxigenului – un gaz, care se conţine în aer. Faceţi în clasă o experienţă. Puneţi întrun pahar nisip, înfigeţi în el o lumânărică şi aprindeţi-o. Apoi acoperiţi paharul cu o farfurioară. Focul degrabă se va stinge din lipsa de oxigen. Dacă focul apare într-o încăpere închisă, conţinutul de oxigen în aer se termină treptat şi focul se va stinge de la sine. Dar mai repede focul va arde acolo, unde este sursă liberă de oxigen şi materiale inflamabile, de exemplu, în pădure. 1. Focul poate fi stins, dacă arunci peste el o pânză deasă, un covor, o pătură, dacă nu sunt sintetice. Care condiţie a arderii dispare în acest caz? 2*. De ce focul se aprinde cu o putere mai mare, dacă deschizi uşa sau fereastra? Acolo unde sunt condiţii de apariţie a incendiului, trebuie să fim extrem de atenţi cu focul deschis! Securitatea antiincendiară în locuinţă Răspundeţi la următoarele întrebări şi alcătuiţi un îndreptar „Cum să evităm incendiul”: 1. De ce este periculoasă instalarea televizorului în nişa din mobilă şi se interzice acoperirea lui cu diferite obiecte? 2. De ce se interzice uscarea rufelor deasupra aragazului? 3. De ce este periculos de lăsat nesupravegheat fierul de călcat pus în priză? 4. De ce nu se permite de aşternut covor lângă cămin? 5. De ce nu se permite utilizarea aparatelor electrice defectate (de exemplu, cu cablul defectat)? 6*. Care reguli ale securităţii încalcă locuitorii casei din imaginea 76, din pagina următoare?

129


Imag. 76 În această imagine este desenată o casă, care nu există în realitate. Dacă ar fi existat, în ea neapărat ar fi apărut vreun incendiu, fiindcă toţi locatarii casei încalcă regulile de securitate antiincendiară.

130


§ 25. ALARMĂ DE INCENDIU Metodele de stingere a incendiilor Evacuarea din încăperile şcolii

l

Focul este un ajutor de nădejde. În aceasta este uşor de se convins, dacă îţi închipui viaţa fără el. Dacă ai privit la televizor emisiunea „Ultimul erou”, ai văzut, cum oamenii ajunşi pe o insulă nelocuită în primul rând doresc să dobândească focul şi cât de mult el le uşurează viaţa. În acelaşi timp, focul poate fi şi periculos. Foarte periculos! Mai ales atunci, când iese de sub control şi provoacă incendii. La ce urmări periculoase duce incendiul într-o locuinţă, într-un loc public (şcoală, cinematograf), la o întreprindere, la un depozit militar? Cum poate fi stins un incendiu mic În cele mai multe cazuri incendiul poate fi stins în stadiul de aprindere, până a lua amploare şi putere. Pentru aceasta este de-ajuns să-l calci în picioare ori să torni pe el un pahar cu apă (imag. 77). Se poate de acoperit focul cu un palton, covor, plapumă, de-l acoperit cu lut, cu nisip ori de se folosit de stingător.

Imag. 77

131


Particularităţile stingerii aparatelor electrice Imaginează-ţi situaţia: stai în cameră şi priveşti televizorul. Deodată din el iese fum şi foc. Cum vei acţiona? În primul rând, trebuie să acţionezi rapid. Dacă pierzi timp, focul se poate răspândi într-o clipită, iar dacă reacţionezi corect şi la timp, focul este lichidat în câteva minute. În al doilea rând, trebuie să acţionezi extrem de atent! Trebuie să ţii minte, că pe firele electrice conectate la priză nu se toarnă apă! Poţi fi electrocutat. De aceea, trebuie să înveleşti mâna cu o cârpă uscată (haină, prosop, batistă) şi să scoţi cablul din priză (imag. 78, a) ori de închis curentul la contorul electric. Numai după ce l-ai deconectat, poţi să-l stingi ca pe un foc obişnuit. Cel mai potrivit e să-l acoperi cu o pătură, ca să limitezi pătrunderea oxigenului (imag. 78, b) şi să torni deasupra apă. Şi ultima. În asemenea condiţii niciodată nu trebuie să eziţi, să te gândeşti, că, stingându-l cu apă, poţi să-l strici. Dacă vei pierde secundele cu asemenea gânduri, ai şanse să pierzi mult mai multe, poate şi sănătatea ori viaţa. b

а

Imag. 78

132


Cum de ieşit din încăperea plină de fum În timpul incendiului cel mai periculos nu este focul, ci fumul plin de gaze otrăvitoare, care se formează în timpul arderii. De aceea, nimerind într-o încăpere cu fum, trebuie imediat de luat măsuri de protecţie a organelor respiratorii. Pentru aceasta culcă-te la podea şi acoperă nasul şi gura cu o pânză, dacă e posibil, udă. Ca să nu pierzi orientarea ieşi din încăpere pe lângă pereţi (imag. 79)

Imag. 79

Evacuarea din încăperea şcolii Extrem de periculoase sunt incendiile în şcoală, fiindcă acolo se află sute de copii, iar atunci când se iscă pericolul, poate apărea şi panica. Panica este o stare, când oamenii pierd controlul asupra capacităţii de a gândi, a aprecia situaţia şi de a acţiona. Oamenii sunt cuprinşi de spaimă, încep să plângă, să strige, să alerge haotic, ori să se ascundă în locuri greu accesibile. Acest comportament creează un pericol adăugător pentru ei şi pentru cei din jur. Dacă mai mulţi oameni sunt cuprinşi de panică, se formează o mulţime necondusă şi agitată. Omul este o fiinţă cuminte, dar nimerind în mulţimea cuprinsă de panică, pierde controlul asupra raţiunii şi această mulţime devine necontrolată şi periculoasă, care are putere mare, dar nu are minte. Pentru a evita apariţia unei asemenea mulţimi în timpul incendiului sau altei situaţii periculoase, în fiecare şcoală sau alt loc public, la un loc vizibil pentru toţi sunt plasate planurile de evacuare.

133


Lucrare practică 1. Studiază atent planul de evacuare din şcoală. Desenează în caiet ruta de ieşire afară, în caz de alarmă de incendiu. 2. La comanda învăţătoarei, executaţi evacuarea de câteva ori. Ţineţi minte, principalul e de evitat formarea mulţimii, din cauza căreia pot să sufere mulţi. Extrem de atenţi trebuie să fiţi pe scări, la uşă şi în trecerile înguste. 3. Antrenaţi-vă să protejaţi organele respiratorii de gazele otrăvitoare. Simţind miros de fum, acoperiţi nasul şi gura cu o pânză, dacă e posibil, udă. Ca să nu pierdeţi orientarea, ieşiţi din încăpere pe lângă pereţi (imag. 79). 4. Împreună cu părinţii desenaţi planul de evacuare al caselor voastre. Notaţi ieşirile din fiecare cameră şi locul întâlnirii după evacuare.

134


CONCLUZII LA CAPITOLUL 1 PARTEA 5 1. Este mai uşor de prevenit incendiul, decât de-l stins. 2. Dacă nu eşti sigur, nu aprinde aragazul fără prezenţa celor adulţi. 3. Dacă ai observat un aparat electrocasnic defectat (priză, din care ies scântei, ori cablul defectat), imediat anunţă părinţii. 4. Dacă a luat foc prosopul, lăsat prea aproape de plită, toarnă pe el un pahar cu apă ori acoperă-l cu un capac. 5. Dacă a apărut vre-un incendiu, anunţă pompierii la numărul de telefon 101 şi toţi oamenii, care se află în încăperi. 6. În timpul incendiului trebuiesc salvaţi oamenii, ci nu lucrurile. 7. Înainte de a stinge aparatul electrocasnic (fierul de călcat, televizorul), trebuie de-l deconectat de la sursa de curent. 8. În încăperea unde este stocat fânul sau canistrele cu benzină, nu se permite folosirea focului deschis, nu se fumează.

135


Capitolul 2. În situaţii autonome Oamenii, printre care trăieşti, formează un mediu social. Aceştia sunt părinţii, rudele, prietenii, învăţătorii, vecinii, oamenii cunoscuţi şi necunoscuţi, cetăţenii localităţii tale, populaţia ţării. Marea majoritate dintre ei sunt cinstiţi şi politicoşi, dar aceasta nu înseamnă că nu există pericole pentru viaţa şi sănătatea ta. Ai crescut mai mare şi mai mult timp eşti singur. Dacă te comporţi necuviincios, poţi să nimereşti într-o situaţie periculoasă oricând şi oriunde: în casa ta, în curte, la şcoală, în locurile de aglomerare a oamenilor – la mitinguri, pe stadioane, în gări. Periculoşi sunt oamenii care folosesc băuturi alcoolice şi narcotice, cei care încalcă legile – fură, se ocupă cu înşelăciuni sau diferite alte câştiguri necinstite.

Vei înfăţa: • să ai grijă de securitatea locuinţei tale; • să te comporţi în siguranţă în curte; • să alegi jucării şi locuri nepericuloase pentru distracţii.

136


§ 26. SINGUR ACASĂ Securitatea locuinţei tale l Cum să aperi casa l Atenţie: „Concurs!” Cum de se apărat de infractori Fiecare om crede că pereţii casei vor apăra cu nădejde liniştea şi proprietatea lui. Dar pentru aceasta e necesar de întreprins unele acţiuni de securizare a locuinţei. Cele mai slabe locuri sunt ferestrele, uşile şi balcoanele. Uşile trebuie să fie tari, înzestrate cu lănţişoare, vizor şi încuietoare de nădejde. De acestea vor avea grijă părinţii tăi. Dar şi cele mai tari uşi nu vor ajuta, dacă stăpânii vor fi neglijenţi. (imag. 80). Deschis!!!

Imag. 80

Aminteşte-ţi, cum trebuie de se comportat, când rămâi singur acasă. Verifică-te cu ajutorul îndreptarului de la pag.172173. Joacă-te în cros-test. Dacă ai uitat regulile, caută-le la pag. 4. 1. Tu ai auzit soneria şi te-ai apropiat de uşă, dar nu ai văzut pe nimeni în vizor. Te vei gândi, că a ars becul pe scară şi vei deschide uşa (4) ori vei întreba, cine este(5)? 2. Dacă cineva în curte se laudă că are acasă multe lucruri scumpe – televizor nou ori computer, tu la fel te vei lăuda (6), ori nu vei lua parte la discuţie (7)?

137


3. Cheea ta de la casă (apartament) o vei ascunde sub covoraş, în alt loc îndosit (8) ori o vei ţinea cu tine (9)? 4. Este foarte periculos! Uneori infractorii special sting lumina pe scară ori acoperă vizorul (1). 5. Nu deschide uşa, până nu te vei convinge că nu este nici un pericol (2). 6. Lăudărosul este o descoperire pentru hoţi! Ai în vedere, infractorii rareori jefuiesc apartamentele aiurea. De obicei, ei sunt bine informaţi şi ştiu în care apartament sunt lucruri scumpe. Le ştiu de la lăudăroşi, aşa că e mai bine să-ţi ţii limba după dinţi (2). 7. Cuminţel este al doilea nume al tău. Astfel nu numai vei păstra proprietatea, dar vei câştiga stima prietenilor ca o persoană ce nu iubeşte să se laude (3). 8. Covoraşul, dulăpiorul, ascunzătoarea de lângă uşă sunt locuri cunoscute şi uşor de le găsit pentru infractori (3). 9. E corect, dar nu agăţa cheia la gât. Mai potrivit ar fi un buzunăraş mic ascuns, despre care nu trebuie să ştie cineva. Dar mai bine ar fi, dacă părinţii ar lăsa cheia pentru tine la vecini (10). 10. Ai ajuns la final, dacă ai răspuns corect, părinţii se pot mândri cu un copil cuminte şi precaut. Reţine! 1. Întotdeauna ţine uşa încuiată. 2. Nu deschide uşa, până nu te-ai convins că nu este nici un pericol. 3. Nu te lăuda cu lucrurile scumpe în faţa prietenilor şi, mai ales, în faţa străinilor. 4. Nu lăsa cheile de la casă, apartament sub covoraş, ori în alte locuri uşor accesibile. Riscurile de traumatism casnic Împreună cu cei adulţi studiaţi locuinţa voastră şi întocmiţi un îndreptar „Locurile şi obiectele periculoase din locuinţa mea”. Atenţie: „Concurs!” Sunt cunoscute cazurile, când stăpânii apartamentelor primeau, pe neaşteptate, conturi mari de plată pentru serviciile de telefon. S-a clarificat, că ei erau nevoiţi să achite sume mari de bani pentru distracţiile copiilor, care, din neglijenţă, au participat la „concurs” sau au comandat felicitare prietenului său. 138


Întruniţi-vă în grupuri. Studiaţi atent imaginea 81 şi amintiţi-vă, dacă aţi văzut la televizor asemenea anunţuri. Povestiţi despre aceasta în clasă. — Firma „Vulpoi” petrece concurs. Premiul – computer. Cine a mâncat gogoaşa: Moşul, lupul ori vulpea? Răspunsul corect anunţaţi-l la telefonul: 8-800-4467890. Preţul unui minut de vorbire 3 grivne.

– Eu voi câştiga un computer!

– Aceasta?

– Mămico, noi avem pentru tine o surpriză!

– Şi încă am pierdut patinele cu role, promise.

– Noi nu am câştigat computerul.

– Dar cadoul meu de ziua naşterii – revista „Barvinoc” tot a fost mâncat de firma „Vulpoi”?

– „Barvinoc” eu neapărat îţi voi abona. Acolo este şcoala supravieţuirii, care te va învăţa, cum să nu nimereşti pe limba „Vulpoilor”.

Imag. 81

Securitatea în Internet Întruniţi-vă în grupuri şi întocmiţi un îndreptar „Regulile de securitate în timpul folosirii Internetului” Comparaţi ce vi s-a primit cu regulile din pag 173.

139


§ 27. SINGUR ÎN CURTE Regula celor 5 „NU” l Plimbarea neprimejdioasă l Într-o situaţie periculoasă cu un necunoscut l Cum să te aperi de înşelători

Ca şi majoritatea elevilor de clasa a 5-a, tu te plimbi pe străzi, prin curte, mergi la şcoală, la magazin singur, fără însoţirea adulţilor. Dar dacă părinţii nu te lasă să te îndepărtezi prea mult de curte, nu te supăra. Ei cunosc mai bine situaţia din localitate şi au grijă de securitatea voastră. În cazul când vei fi pe stradă, respectă regula celor 5 „NU”, întocmită special pentru copii: Priviţi imaginea 82. Cine dintre personajele din poveşti respectă regula celor 5 „NU”? Cum le-au încălcat alte personaje? NU sta de vorbă cu necunoscuţii. NU te aşeza în maşină la necunoscut. NU lua nimic de la necunoscut. NU te abate din drumul de la şcoală spre casă. NU te plimba prin curte după ce a înnoptat. – Ionele, vino la mal! – Nu e glasul mamei mele.

Şcoala

Teatr u

l

Imag. 82

140


Cu ajutorul cros-testului, regulilor de la pag. 173 şi sfaturilor de la pag. 142-143 întocmiţi un îndreptar de comportament neprimejdios cu necunoscuţii. 1. În curte trebuie să te temi de toate (5), să te comporţi liniştit şi încrezut (7) ori obraznic şi neruşinat (6)? 2. Unii copii iubesc să asculte audiopleierul în drum spre şcoală ori spre magazin. Aceasta este bine (8) ori este rău (9)? 3. Seara târziu trebuie de mers pe drumul cel mai scurt (10) ori pe cel mai neprimejdios (11)? 4. La şcoală, la magazin, încă undeva e mai cu siguranţă să mergi singur (12) ori cu prietenii (13)? 5. Nu e corect. Persoanele sperioase, fricoase în curte atrag atenţia infractorilor. Şi invers, o privire liniştită, o ţinută încrezută sunt o apărare oarecum originală contra infractorilor (1). 6. Aceasta poate provoca huliganii care caută motiv să se agaţe de cineva (1). 7. În orice împrejurări stăruie-te să te comporţi încrezut. Chiar într-un oraş necunoscut comportă-te aşa, ca străinii să nu observe că eşti venit. Pentru aceasta e bine din timp să faci cunoştinţă cu planul oraşului, să trasezi ruta cea mai bună. Desigur, într-un oraş necunoscut e mai bine să te întâlnească cineva la gară (2). 8. Acest obicei este periculos. Pleierul nu numai că îţi sustrage atenţia, dar poate fi interesant pentru hoţi (2). 9. Obiectele de preţ e mai bine de le lăsat acasă, dar dacă le-ai luat, mai bine să nu le expui la vedere (3). 10. Greşeşti. Drumul cel mai scurt nu întotdeauna este şi cel mai sigur. Dacă ţi se întâmplă să mergi undeva seara, încearcă să eviţi locurile neiluminate, trecerile pustii, parcurile, staţiile de transport. Ţine-te mai departe de tufişuri şi garduri (4). 11. Bravo, însă mai bine de nu ispitit soarta. Dacă ai de te întors noaptea, mai bine roagă pe cineva să te conducă sau să te întâlnească (4). 12. Degeaba crezi aşa. Un adolescent singuratic este o momeală pentru infractori. Ei nu se prea ating de copiii care sunt în grup. Cea mai de dorit este compania prietenilor când mergi pe stadion sau la film (4).

141


13. Compania prietenilor este şi veselă, şi neprimejdioasă (14). 14. Bravo, ai ajuns la final şi ai câştigat, dacă ai ales ruta cea mai bună. Reţine! 1. Necunoscutul este oricare persoană cu care nu ţi-au făcut cunoştinţă părinţii ori învăţătorul. 2. Plimbându-te prin curte, comportă-te liniştit şi încrezut. 3. Nu lua de acasă obiecte scumpe, care pot ispiti infractorii. 4. Seara evită locurile pustii, neiluminate, parcurile, pieţele. Situaţiile extreme cu necunoscuţii Probabil, ai văzut filme cu furtul copiilor. Cu părere de rău, aceasta se întâmplă nu numai în filme şi în alte ţări. Sperăm, că aceasta nu se va întâmpla cu tine, fiindcă înarmat este cel ce este preîntâmpinat. Dacă nu te pierzi, şi în asemenea situaţie este şansa de a evita pericolul. Omul necunoscut poate să se apropie de tine şi să spună că lucrează împreună cu mama sau cu tata, care l-au rugat să te însoţească de la şcoală. El sau ea poate să-ţi numească numele lor, locul de muncă, adresa. Dar la toate propunerile răspunde: „Eu nu vă cunosc. Nu merg nicăieri cu voi” şi imediat mergi de acolo. Dacă necunoscutul te urmăreşte sau încearcă să te reţină, fă gălăgie şi strigă: „Ajutor! Eu nu-l cunosc!” Uneori infractorii fură copiii, folosindu-se de credulitatea şi educaţia lor. Desigur, aceste trăsături de caracter sunt bune, dar în discuţia cu necunoscuţii trebuie să fii atent. Observând că necunoscutul are intenţii rele, uită de manierele frumoase. Dacă cineva încearcă să te reţină ori undeva să te ducă (de exemplu, să te bage în maşină), nu numai că se poate, dar este indicat să faci orice pentru apărare: să fii hâtru, să ameninţi, să strigi tare, să muşti, să zgârii, să baţi. Dacă eşti ameninţat cu arma, nu trebuie să fugi deodată. Nu poţi fugi sau te apăra de glonţ. De aceea, sub ameninţarea armei trebuie să te comporţi în aşa fel, ca să nu provoci folosirea ei. Mai bine să te supui cerinţelor bandiţilor şi să aştepţi momentul potrivit pentru fugă. 142


Hoţii de stradă În cazul când hoţii te-au întâlnit într-un loc pustiu şi-ţi cer banii ori obiectele scumpe, trebuie să te supui. Fiindcă sănătatea şi viaţa sunt mai scumpe. Dar de ce adesea oamenii dau înşelătorilor bunurile sale de bună voie? Studiaţi atent imaginea 83 şi discutaţi, de ce băieţii au pierdut banii. Cum trebuiau ei să acţioneze, ca să evite aceasta? Hai s mam ă cumpă ră elor c adou m ri.

- Cine ghiceşte unde-i bila, în loc de 5 grn. câştigă 100 grn.!

De 100 de grn. pot cumpăra mamei aşa un cadou!

- Cumpăraţi! În loteria noastră poţi câştiga un mixer, televizor, maşină de spălat!

- Acolo e întuneric, hai să ocolim pe unde e lumină.- Ce-i cu tine, te temi?

Mama demult visează la un mixer.

ră a - V ma fă a m . u ea ân cado m ă r

Nu fi trist. Hoţii nu au găsit cele 10 grn. din buzunăraşul meu ascuns, vom cumpăra 2 buchete de narcise mamelor.

- Întoarceţi buzunarele, picilor!

Imag. 83. Din materialele revistei „Barvinoc”

143


Imag. 84

Metodele înşelătoare de obţinere a banilor sunt diverse. De aceea, prima regulă a celor 5 „NU” avertizează: „NU sta de vorbă cu necunoscuţii”. Aceasta se referă şi la cazurile din imaginea 83. Doar jocul cu degetarele şi altele asemănătoare, care promit câştig rapid sunt înşelătorii. E potrivit de amintit aici proverbul „Caşcaval ieftin se găseşte numai în capcană”. Păzeşte-te şi de aşa numitele vrăjitoare. Ele foarte insistent opresc adulţii şi copiii, mai ales, fetiţele, şi încep a le vorbi (imag. 84). Unele dintre ele posedă hipnoza. La un timp jertfa îşi revine, dar nu mai are nici bani, nici obiecte de preţ, iar vrăjitoarea a dispărut.

La cine să ne adresăm după ajutor Nimerind într-o situaţie dificilă, neapărat trebuie să apelezi după ajutor. Dar nu la toţi. Se întâmplă că infractorul are un complice undeva în apropiere. Atunci se poate întâmpla, că, fugind de un hoţ, nimereşti în mâinile altuia! De aceea, trebuie să te adresezi miliţianului, persoanei de serviciu din cinematograf, teatru, gară, metrou. De obicei, ei sunt îmbrăcaţi în uniformă specială. Dacă aceştia nu sunt prin apropiere, adresează-te casierului, vânzătorului, gardianului de oficiu sau oricui, care se află la locul de muncă. La urma urmei, cere ajutor de la trecători. În sat, orăşel intră în orice curte. Ţine minte: adulţii întotdeauna vor apăra copilul! Clasifică acţiunile tale după nivelul securităţii, începând de la cea mai neprimejdioasă. Tu vei merge de la şcoală: a) cu părinţii; b) cu cel care a spus că a venit la rugămintea părinţilor; c) cu prietenul; d) cu cel care îţi propune să te plimbe cu motocicleta? Mai întâi de toate, te vei adresa după ajutor la: a) un trecător întâmplător; b) miliţian; c) vânzător, ori alt om care se află la locul de muncă?

144


§ 28. ÎN LOCURI PRIMEJDIOASE Jocuri în locuri primejdioase l Purtare corectă în mulţime l Cum să ne comportăm în lift

Locuri periculoase Terenurile de construcţie, întreprinderile industriale, carierele, minele vechi, catacombele, casele părăsite şi semidărâmate sunt doar câteva dintre locurile deosebit de periculoase pentru jocuri. E posibil ca, întâmplător, să rătăceşti prin peşteră, catacombe sau mine vechi, să cazi de la înălţime pe terenul de construcţie, să te pomeneşti sub nisipul unei cariere sau dărâmăturile beciului unei case vechi. În fiecare an sute de copii, care nu ţin cont de aceasta, mor sau suferă traume. Doar să te salvezi în unele situaţii, de exemplu, când te pomeneşti sub un morman de nisip, este imposibil. De asemenea, nu trebuie să vă jucaţi în locurile unde se consumă alcool şi narcotice. În stare de ebrietate aceste persoane se pot comporta neadecvat şi să te atace. Nu se potrivesc pentru jocurile copiilor nici locurile de plimbare a câinilor. Cu câinii trebuie să fim deosebit de atenţi. Se poate întâmpla, că voi, pur şi simplu, vă jucaţi cu mingea, iar animalul percepe aceasta ca un pericol pentru el sau stăpânul său şi poate să vă atace. 1. Alcătuiţi o listă a obiectivelor periculoase care se găsesc în localitatea voastră. 2. Desenaţi planul localităţii voastre sau a microraionului. Însemnaţi aceste obiective pe o schemă. Dacă, întâmplător, ai aflat că copiii au plecat să se joace într-un loc periculos sau un om s-a pomenit sub dărâmăturile unei construcţii, sau a rămas încuiat în beci ori în pod, imediat anunţă despre aceasta părinţii sau pe cineva mai matur! Imaginează-ţi că prietenul tău a hotărât să se joace întrun loc periculos. Antrenaţi-vă în perechi cum să renunţaţi de la propunerile periculoase şi să-l convingeţi în aceasta şi pe prieten. Jucaţi o scenetă, în care să folosiţi însemnele unei purtări încrezute (pag.111). Securitatea în mulţime De asemenea, stăruie-te să ocoleşti locurile unde se adună multă lume. La cinema, în teatru, la concert sau fotbal e bine să vii din timp.

145


Dacă în bilet nu este indicat locul, aşează-te cât mai aproape de ieşire şi cât mai departe de trecerea centrală. După concert sau film, e mai bine să aştepţi până lumea iese din sală. Nu umbla pe la mitinguri şi demonstraţii de protest, pentru copii aceasta este deosebit de periculos. Pregătindu-te să mergi într-un loc unde este multă lume, trebuie din timp să-ţi pregăteşti hainele şi lucrurile pe care le vei lua cu tine. Fularul, basmaua, colierul sau lănţişorul de la gât te pot sugruma agăţându-se de ceva. Pantalonii înguşti, rochia exagerat de lungă te vor încurca să te mişti liber. Rucsacul sau geanta cu mâner lung, în mulţime îţi vor fi incomode şi-i vor deranja pe alţii. Examinează imag. 85. Care dintre aceste haine, încălţăminte, genţi nu se potrivesc pentru locurile aglomerate? De ce? Care lucruri mai puteau fi desenate aici?

Imag. 85

146


Dacă ai nimerit în mulţime, principalul e să te ţii pe picioare şi să eviţi obiectele dure. Folosind bloc-schema, alcătuiţi regulile de comportare în mulţime. Verificaţi-vă la pag. 173. Te-ai pomenit în centrul mulţimii?

În mulţime trebuie să te mişti în aceeaşi direcţie şi cu aceeaşi viteză ca şi toţi ceilalţi. Aceasta te va ajuta să te menţii pe picioare. Dacă cineva din spate caută să treacă înainte, mai bine să-i cedezi, ca să nu te împingă şi să cazi.

da

nu

Mulţimea se mişcă întrun spaţiu limitat?

da

Caută să te ţii la distanţă de pereţi, coloane sau alte obstacole în direcţia mişcării mulţimii, ca să nu te loveşti de ele.

nu

Mişcându-te în mulţime, îndoaie mâinile în coate şi strânge-le de corp (imag. 86). Stăruie-te să te afli cât mai la margine, unde sunt mai puţini oameni şi mişcarea e mai lentă.

Imag. 86

Dacă ai căzut, deodată caută să te concentrezi şi fă-ţi vânt ca să te pui pe picioare. Dacă nu e posibil, această poziţie (imag. 87) te va ajuta să eviţi traumele serioase. Strânge-te ghem. Trage picioarele, iar cu mâinile protejează capul.

Imag. 87

147


În lift Clădirile moderne cu multe etaje au lifturi. Ele sunt dotate cu sisteme de frânare, care pot opri cabina chiar în caz de rupere a cablului. Dar, trebuie de ţinut minte că liftul este un loc de pericol deosebit. De aceea ,există reguli speciale de folosire a lui. 1. De ce copiilor în vârstă de până la 7 ani li se interzice să se afle singuri în lift? 2. De ce se interzice ca liftul să fie supraaglomerat? 3. De ce e periculos să te afli în lift cu persoane necunoscute? Cum să eviţi aceasta? Se întâmplă că copiii se obrăznicesc în lift. Cel mai rău e când aceştia aprind ceva. Aceasta e totuna cum ai încerca să-ţi dai foc ţie. Incendiul în lift e ceva groaznic. Mina liftului este ca un hogeag de cuptor. E destul de o scânteie şi cabina se poate aprinde. Să te salvezi în această situaţie e imposibil. Oare trebuie să povesteşti părinţilor despre aceea, că cineva dintre cunoscuţii tăi face ceva asemănător? După cum vă daţi seama, de fiecare dată el îşi pune viaţa într-un pericol de moarte, iar acest pericol îi paşte şi pe alţii. Câteodată cabina liftului se opreşte brusc între etaje. În acest caz, în loc de panică şi încercările de a deschide singuri uşile, trebuie să anunţi despre aceasta dispecerul (imag. 88). Unele sunt parcă nenorocoase. Ele sunt zgâriate, cu pereţii desenaţi şi butoanele topite de la focul chibritului.

Imag. 88

1. Cum credeţi, cine şi de ce strică lifturile? Cum pot să sufere oamenii din această cauză? 2. Alcătuiţi un îndreptar „Regulile de comportare corectă în lift”. Reţine! Liftul nu este un loc pentru joacă! 148


EXERCIŢII DE RECAPITULARE LA CAPITOLUL 2 PARTEA 5 Multe pericole şi probleme ce ţin de acestea pot fi uşor evitate, dacă te înveţi să le prevezi. Antrenează-te să faci acest lucru, îndeplinind exerciţiile de mai jos. Pentru aceasta aminteşte-ţi totul ce ai învăţat în acest capitol. Numeşte, din ce cauze trebuie să te fereşti de oamenii care: • se află în stare de ebrietate sau sub influenţa narcoticelor; • sunt nervoşi, se comportă straniu sau agresiv; • spun minciuni, sunt şmecheri; • încalcă legea. Numeşte, din ce cauze trebuie să te fereşti de aşa locuri ca: • terenurile de construcţie; • locurile de plimbare a câinilor; • automagistrale cu circulaţie intensivă; • peşteri, catacombe, cariere, teritoriile obiectivelor industriale, etc.; • locuri, unde se adună cei care consumă alcool sau nar cotice, boschetarii; • locuri aglomerate ca transportul, sălile, mitingurile, meciurile de fotbal, trecerile de pietoni subterane, pieţele, unde se organizează concerte, etc.; Numeşte, din ce cauze trebuie să te fereşti de asemenea acţiuni ca: • plimbarea prin curte seara; • să te aşezi în maşină cu un necunoscut, să mergi la el acasă; • să te reţii în drum de la şcoală spre casă; • să laşi uşa descuiată; • să spui minciuni părinţilor, cu cine şi unde te duci la plimbare; • să te lauzi cu lucruri scumpe; • să strici instalaţiile din lift, de pe terenurile de joacă pentru copii, scrierea pe pereţi, etc.

149


CAPITOLUL 3. În mijlocul naturii Asupra sănătăţii omului influenţează mulţi factori. Printre aceştia se numără şi cei naturali. Soarele, aerul şi apa sunt condiţiile principale de existenţă a omului şi factorii cei mai importanţi de îmbunătăţire a sănătăţii. Însă influenţa naturii poate fi negativă. De exemplu, din cauza condiţiilor naturale nefavorabile sau a calamităţilor naturale. Oamenii întotdeauna s-au stăruit să facă mediul înconjurător lipsit de pericol, au căutat să influenţeze asupra lui şi chiar să-l schimbe. Atâta timp cât această influenţă se răspândea doar asupra naturii sălbatice, nimeni nu-şi crea probleme. Cu timpul, aceasta a început să fie periculos chiar pentru om. Doar omul, ca şi alte fiinţe, necesită, în primul rând, aer curat, apă şi hrană.

Vei învăţa: • să înţelegi şi să preţuieşti unicitatea planetei noastre, să afli ceea ce poate dăuna naturii; • să alegi mărfuri în ambalaje ecologice; • să acţionezi corect în zonele calamităţilor naturale; • să te odihneşti în sânul naturii sau în apropierea apei în siguranţă.

150


§ 29. PĂMÂNTUL ESTE CASA NOASTRĂ COMUNĂ Unul pentru toţi l Cum oamenii au exploatat natura l Problema deşeurilor menajere

Unicul loc în Univers unde există viaţă este planeta Pământ. Atâta timp cât nu vom cunoaşte o altă planetă pe care omul ar putea să se transfere şi s-o exploateze, visurile noastre despre zborurile astrale rămân de nerealizat. Pământul este casa comună a tuturor popoarelor care o populează. Nouă nu ne este indiferent care este atitudinea faţă de natură în alte ţări, doar poluarea nu are frontiere. Ea se răspândeşte cu vântul, ploile, râurile şi fluxurile maritime. Pământul este casa comună nu numai a oamenilor, dar şi a plantelor, animalelor, a totul ce este viu. Şi din cauza atitudinii de consumare faţă de natură, deja au dispărut multe specii. Unele dintre acestea sunt incluse în Cartea Roşie. Aceasta înseamnă că ele se află pe cale de dispariţie. În pericol de distrugere se află pădurile tropice, care sunt „plămânii planetei”. Anual, tot mai multe teritorii se transformă în pustiu, în particular, din cauza surplusului de paştere a animalelor. Pământul este casă pentru acei care trăiesc astăzi şi vor trăi mâine. Generaţia de astăzi trebuie să aibă grijă nu numai de sine, dar şi de urmaşii săi – copii, nepoţi şi strănepoţi. Întruniţi-vă în patru grupe. Prezentaţi cel puţin câte două dovezi în apărarea următoarelor enunţuri: 1. „Eu îmi iubesc planeta, deoarece ea este deosebită”. 2. „Eu port răspundere pentru viitorul planetei mele”. 3. „Pe mine mă îngrijorează soarta a tot ce este viu pe Pământ”. 4. „Principala datorie a omenirii este să păstreze Pământul în stare bună pentru viaţă”. Mediul înconjurător şi progresul tehnic În timpurile străvechi, când pe Pământ au apărut primii oameni, pe el domina Natura. Ea asigura toate cele necesare pentru viaţă: aer, apă, hrană, îmbrăcăminte. În acelaşi timp, era şi cauza multor pericole: frig, foame, calamităţi. De la bun început oamenii se străduiau să-şi facă mediul confortabil şi în siguranţă. În acelaşi timp, schimbând mediul natural, ei îşi creau nu numai comodităţi, dar şi pericole.

151


Ca să afli mai mult despre aceasta, joacă-te în cros-test. Pe o coală de hârtie desenează-ţi traseul, apoi verifică-ţi rezultatul şi compară-l cu rezultatele prietenilor. 1. Se ştie că durata medie a vieţii oamenilor primitivi nu depăşea 30 de ani. Cum crezi aceasta se întâmpla mai mult din cauza foamei (4) sau a bolilor (5)? 2. În Evul Mediu rar care om trăia până la o vârstă înaintată. După părerea ta, cauza morţii în acele vremuri era foamea (6) sau epidemiile (7)? 3. Oamenii contemporani trăiesc mai mult decât înaintaşii lor. Cum crezi, ce pune în pericol mai mult viaţa şi sănătatea oamenilor: calamităţile naturale (8) sau urmările negative ale progresului tehnic (9)? 4. Cauza morţii premature a oamenilor primitivi de cele mai multe ori era foamea. Vânatul consistent nu se întâmpla în toată ziua (2). 5. Incorect. Învăţaţii au dovedit că chiar dacă oamenii primitivi tot se îmbolnăveau, principala cauză a vieţii lor scurte era aceea că omul bolnav nu putea să-şi obţină hrana şi murea de foame (1). 6. Din acele vremuri, când oamenii s-au învăţat să semene pâine şi să crească animale, foamea a încetat să fie principala cauză a morţii. Având un lot de pământ şi câteva animale domestice, putea fi hrănită întreaga familie (2). 7. Corect! Epidemiile şi bolile infecţioase precum ciuma, holera şi altele din când în când pustiiau oraşele, ţările, continentele. Locuitorii oraşelor medievale trăiau în condiţii antisanitare straşnice. De exemplu, ei nu-şi dădeau seama că una dintre cauzele bolilor era aruncarea murdăriei în râuri şi pur şi simplu pe drumuri. Nu e de mirare că infecţiile se răspândeau repede (3). 8. Incorect. Chiar dacă calamităţi naturale au loc şi în prezent, oamenii s-au învăţat în multe cazuri să le prevadă (3). 152


9. Secolul XX a fost numit secol al revoluţiei tehnico-ştiinţifice, care a adus omenirii un profit neînchipuit mai înainte: telefon, radiou, televiziune, automobile, etc. Însă progresul tehnic are şi partea inversă. Accidente rutiere, incendii, accidente în producţie, poluarea mediului ambiant au devenit foarte periculoase pentru sănătatea şi viaţa oamenilor (10). 10. Tu ai ajuns la finiş şi ai învins dacă nu te-ai abătut de la traseul corect. Poluarea mediului Omul, ca orişicare fiinţă, creează resturi. În mediul natural resturile fiinţelor vii sunt prelucrate de muşte şi bacterii. Plantele moarte, excrementele animalelor se transformă într-un strat de pământ şi poluarea mediului nu are loc. Spre deosebire de alte fiinţe vii, oamenii creează deşeuri artificiale, pe care natura nu le poate prelucra. Sticla de plastic sau punga de polietilen nu vor putrezi nici peste mulţi ani. De aceea oamenii trebuie să facă curăţenie în urma lor. Ştii că... În Europa Apuseană se acordă o atenţie deosebită adunării şi prelucrării deşeurilor menajere. De exemplu, în Germania se interzice aruncarea lucrurilor din plastic şi cartonului într-un singur container. Pentru fiecare fel de deşeuri (plastic, hârtie, sticlă, metale colorate, resturi de mâncare) sunt containere separate. Probabil şi în Ucraina în viitorul apropiat se vor lua asemenea măsuri. În prezent, cu părere de rău, gunoiul poate fi văzut acolo unde oamenii trebuie să se odihnească şi să se bucure de natură. Este greşită părerea că ordinea şi curăţenia mediului depinde numai de putere şi de întreprinzători. Tu tot eşti responsabil de ea. Doar fiecare copăcel rupt înseamnă o oarecare cantitate de substanţe dăunătoare în aer pe care el trebuia să le neutralizeze. Fiecare gazon bătătorit, floare ruptă sau hârtie aruncată pe pământ înseamnă încălcarea echilibrului natural. Urmările acestor lucruri cu timpul pot deveni catastrofale.

153


Ştii oare că cele mai multe plante care în prezent au dispărut de pe faţa Pământului au fost pur şi simplu rupte de oameni? Ocroteşte natura acela, care (alegeţi răspunsul corect şi continuaţi enumerarea): a) predă maculatura; b) conectează fără necesitate aparatele electrice; c) lasă gunoiul în pădure; d) îi anunţă pe cei în vârstă despre scurgerea produselor petroliere; e) nu pleacă din pădure fără un buchet de flori; f) închide robinetul când spală dinţii... Întruniţi-vă în grupuri de către 4-5 persoane şi executaţi proiectul „Detectiv pentru protecţia mediului”. Fiecare grup urmează să descrie, să deseneze sau să fotografieze cazuri de poluare a mediului în satul său. Aceasta poate fi un număr mare de automobile pe drumuri, o întreprindere industrială care aruncă deşeurile în râu sau o gunoişte de la marginea pădurii. Cele mai interesante materiale folosiţi-le în gazeta de perete sau întocmiţi un stand. Ambalaj nepericulos pentru mediu În magazine pot fi văzute diverse mărfuri în ambalaj atrăgător. Însă doar în unele cazuri el nu este dăunător pentru mediu. Acestea sunt pungile de hârtie, vasele din sticlă de folosinţă multiplă, cutiile de carton. Dacă noi, cumpărătorii, vom prefera mărfuri în asemenea ambalaj, producătorii fără îndoială vor ţinea cont de aceasta.

a

b

Imag. 89. Care dintre aceste mărfuri au ambalaj nedăunător mediului.

154


Când cumpăraţi mărfuri în ambalaj de plastic, stăruiţi-vă să-l folosiţi încă o dată. Iată ce lucruri minunate propun autorii cărţii „Mâini dibace” (imag. 90). Propuneţi prietenilor descoperirile voastre. Vază şi container pentru flori

Cupă, cană şi bombonieră

Plută şi hrănitoare pentru peşti

Solniţe

Şorţ din pungă de polietilen

Breloc container pentru mărunţişuri

Burete pentru încălţăminte

Imag. 90

Refolosirea ambalajului din plastic este o posibilitate reală de a reduce poluarea naturii.

155


§ 30. CALAMITĂŢILE NATURALE Prezicătorii calamităţilor naturale l Unde să ne ascundem de furtună l Comportarea în timpul inundaţiei

Din vreme în vreme, în lume se întâmplă catastrofe naturale. La începutul anului 2005 pe litoralul Indiei, Tailandei şi altor ţări din Asia de Sud-Est au avut loc tsunami. Valurile înalte cât o clădire cu zece etaje au distrus în totalitate oraşele de pe litoral, precum şi staţiuni de odihnă cunoscute în toată lumea. Tsunami a luat viaţa a mai mult de 300 mii de persoane. Numărul mare de victime se explică prin faptul că tsunami nu este caracteristic pentru această regiune, locuitorii de aici niciodată n-au auzit despre el. Ţările care s-au pomenit în zona calamităţilor, nu aveau instalaţii de prevederea tsunami. 1. Numiţi cât mai multe feluri de calamităţi naturale (tsunami, erupţia vulcanului...). 2. Clasificaţi aceste calamităţi naturale după următoarele însemne: • Care au loc mai mult vara, primăvara, toamna, iarna şi care nu depind de anotimpul anului? • Care dintre acestea sunt periculoase pentru locuitorii de la munte, din stepă, de pe litioralul oceanului? 3. Care dintre acestea au loc în Ucraina? Aproape fiecare ediţie a noutăţilor conţine informaţii despre condiţiile meteo nefavorabile şi calamităţile naturale. Găsiţi câteva informaţii de acestea, în particular despre acelea care au avut loc în zona voastră. Discutaţi-le împreună cu prietenii. Prezicători ai calamităţilor Ştii tu oare că animalele au capacitatea de a prevdea schimbarea vremii (imag. 91)? Existenţa lor în întregime depinde de natură, de aceea ele reacţionează chiar la schimbările neesenţiale ale mediului. Dar ce să mai zicem despre calamităţile naturale? Animalele simt apropierea lor şi caută să se salveze. În timpul tsunamilui din India elefanţii i-au salvat pe păzitorii lor prin aceea că au încetat să-i asculte şi s-au îndreptat spre munţi, cât mai departe de litoral.

156


Rândunelele zboară la înălţime joasă – va fi ploaie şi vânt.

Pescăruşii stau pe apă – va fi timp bun, iar dacă umblă în lungul malului – va fi furtună.

Multe ciori zboară şi sunt agitate – se va strica vremea.

Dacă broaştele sar în lungul malului – va fi ploaie, iar dacă stau pe apă – nu va ploua.

Iar dacă va dormi cu burta în Dacă pisica doarme acoperindusus în drum, va fi cald. şi nasul cu laba, aşteaptă răcirea vremii. Imag. 91. Comportamentul unor animale înainte de schimbarea vremii.

1. Ce fel de purtare a animalelor mai mărturiseşte despre schimbarea timpului? 2. Ce plante cunoaşteţi care reacţionează la schimbarea vremii? Cum se observă aceasta? 157


Descărcările electrice în atmosferă Cele mai caracteristice pentru zonele noastre sunt calamităţile naturale sub formă de furtuni şi uragane, însoţite de ploi torenţiale şi grindină. Meteorologii au învăţat să le prevadă destul de bine. De aceea, dacă ai auzit vreo înştiinţare despre vânt puternic (25-30 m/s) şi de posibile furtuni, mai bine stai acasă. Dacă se înteţeşte, închide geamurile şi uşile şi deconectează din priză toate aparatele electrocasnice. În timp de furtună nu vă folosiţi de conducta de apă şi de telefon. Dacă furtuna te-a găsit în afara casei, urmează să acţionezi în dependenţă de situaţie. Cum să procedezi te vor ajuta exerciţiile din bloc-schema de la pag.159. 1. Imaginează-ţi că mergi pe un câmp. A început furtuna. Tu: a) începi să alergi; b) te ascunzi sub unicul copac; c) găseşti o vălicică şi te aşezi ca să nu fii cel mai înalt punct de pe suprafaţă. 2. Examinează imag. 92 şi numeşte-i pe acei care se pot afla în pericol, ascunzându-se de furtună: a) în râu; b) în automobil; c) sub un copac înalt; d) în apropiere de liniile electric; e) în cafenea.

Imag. 92.

158


1. Cu ajutorul acestei bloc-scheme îndeplineşte exerciţiul de pe pagina precedentă. 2. Alcătuieşte un îndrumar cum să te comporţi în timpul furtunii şi compară-l cu cel de la pag.174. Furtuna te-a găsit în automobil sau în încăpere?

da

Rămâi înăuntru. Te afli în siguranţă.

nu da

Te afli în apropierea liniei de transmisiune a curentului electric?

Să te afli în apropierea lor în timpul furtunii este periculos. Îndepărtează-te cât mai mult.

nu

Furtuna a început când tu te scăldai în râu sau iaz?

Unora le place să stea în timpul furtunii în râu, dar aceasta se interzice: dacă fulgerul nimereşte în apă, omul moare.

da

nu

Alături creşte un arbore mare, de exemplu, un stejar?

da

Chiar dacă un copac înalt şi coronat protejează bine de ploaie, în el poate nimeri fulgerul.

nu

Ascunde-te în vălicică (groapă) sau în tufari. Strânge-te ghem şi acoperă-te cu geaca sau altceva. Dă jos de pe tine toate lucrurile metalice şi aşează-le la 15-20 m de unde te afli. Fulgerul, de regulă, nimereşte în cel mai înalt punct de pe suprafaţa respectivă. În timpul furtunii se interzice folosirea telefonului mobil.

159


Cum să ne comportăm în timpul inundaţiilor Ploile torenţiale, topirea rapidă a zăpezii deseori duc la aceea că râurile îşi ies din maluri şi creşte nivelul apelor. Ca urmare, casele de locuit sunt inundate. În timpul inundaţiilor foarte mari se pot dărâma barajurile, drumurile, uneori sunt înecate animale, chiar şi oameni. De aceea, dacă s-a pomenit cineva pe un teritoriu inundat, trebuie să acţioneze rapid. Cu ajutorul bloc-schemei de la pagina următoare şi a îndrumarului de la pag.174, antrenează-te să acţionezi corect în situaţiile prezentate mai jos. 1. Mihăiţă era singur acasă când a auzit la radiou înştiinţarea despre pericolul de inundare a uliţei sale. Locuitorilor caselor care se aflau în pericolul de inundaţie, li s-a ordonat să-şi ieie lucrurile necesare şi să meargă la şcoală. Ce trebuie să facă băiatul? 2. Sofia se plimba în apropierea iazului. Pe neaşteptate a început o ploaie torenţială, apa a început să acopere totul în jur. Fetiţa s-a speriat. Ce trebuie să facă mai întâi? Cum să acţioneze mai apoi? 3. Vara Vasilică cu fratele său umblă noaptea la păscut caii. Locul lor preferat este în valea unui râu de munte. Tata de fiecare dată le aminteşte fiilor cum să procedeze, dacă noaptea începe să plouă. Ce îi sfătuieşte el pe copii? Dacă nivelul apei este mare, în primul rând îmbracă vesta sau colacul de salvare ori altceva ce-ţi cade sub mână şi te-ar putea ajuta să pluteşti: o jucărie cu aer, mingea, o cadă din plastic sau altceva. Din sticle de plastic deşarte şi bandă cleioasă (scotci) se poate face un brâu de salvare, ca cel din imag. 93.

Imag. 93

Când nivelul apei creşte, caută salvare într-un loc mai înalt.

160


Inundaţia te-a găsit acasă?

nu

da

da

Deconectează aparatele electrice şi închide gazele, transferă lucrurile necesare într-un loc mai înalt, în pod, încalţă cizmele de cauciuc, îmbracă geaca, ia documentele, banii, o rezervă de apă şi produse alimentare. Este posibil să părăseşti casa şi să te deplasezi pe un loc mai înalt?

nu

Urcă-te cu un etaj mai sus sau în pod şi cheamă în ajutor (imag. 94, a).

Apa te-a prins în pădure sau în câmp?

Mai întâi de toate, linişteşte-te. Priveşte în jur. În apropiere este vreun deal sau un copac înalt?

nu

da

Găseşte un obiect care te va ajuta să pluteşti pe apă (o scândură) şi stăruieşte-te să ajungi într-un loc uscat.

da

Încuie casa şi repejor urcă-te pe deal (imag. 94, b).

Urcă-te pe un loc mai înalt sau într-un copac şi cheamă în ajutor (imag. 94, c).

b

a

c Imag. 94

161


§ 31. ODIHNA ÎN MIJLOCUL NATURII Plajă nepericuloasă l Cum să ne scăldăm şi să ne bronzăm corect l Mijloace de înot l Primele lecţii de înot l Ajutor celor în pericol

Lângă apă Se termină anul de învăţământ, începe vacanţa mare de vară. Malurile râurilor, mărilor, lacurilor, iazurilor sunt locuri minunate pentru odihnă, iar înnotul este unul dintre cele mai folositoare forme ale mişcării. Nu uita, însă, că odihna lângă apă necesită o atenţie deosebită. În preajma verii noi ne concentrăm asupra faptului, cum să evităm pe plaje cazurile periculoase, să nu ne pierdem în situaţie şi să acordăm primul ajutor aceluia care s-a supraînfierbântat la soare, neapreciind forţele proprii şi acum necesită ajutor. Fiecare al patrulea care suferă pe apă este băiat sau fată de până la 16 ani. Plaja nepericuloasă Mai întâi de toate, alege un loc sigur pentru scăldat. Doar nu fiecare sector al malului sau loc de scăldare convin acestui lucru. Numeşte semnele a) plajei în siguranţă şi b) plajei periculoase: 1 tăbliţa „Scăldatul interzis”; 2) benzină vărsată, sticlă spartă, alt gunoi; 3) fermă de animale, păscătoare; 4) mal curat (nisip); 5) tufari în apă; 6) serviciu de salvare, plute care limitează locul pentru scăldat; 7) maluri întărite cu beton; 8) pod, pistă, alte construcţii hidrotehnice; 9) mal abrupt, apă repede; 10) la fundul apei este nămol şi stuf. Priveşte imag. 95. Care dintre aceste locuri nu sunt bune pentru scăldat? De ce? Ce semne ale plajei nepericuloase şi periculoase mai poţi numi? Verifică-te la pag.174.

162


a

b

c

d

e

f

g

h

Imag. 95

163


În atenţia iubitorilor de a se bronza Băile de aer şi de soare sunt cele mai răspândite feluri de călire, iar o bronzare uşoară mărturiseşte că vara tu te-ai odihnit bine. Însă trebuie să te bronzezi cu atenţie. Mai întâi de toate, ţine minte acest lucru când te porneşti la mare. Unii se expun la soare prea mult chiar în prima zi şi cu aceasta îşi strică restul timpului de odihnă. Arsurile şi insolaţiile nu sunt ceva de mirare printre cei care se odihnesc, însă ignorează sfaturile medicilor de a nu merge pe plajă între orele 10 şi 16, când soarele este cel mai activ şi timpul expunerii la soare trebuie mărit treptat începând cu 5-10 minute. În ultimii ani medicii tot mai mult avertizează despre dauna razelor solare şi-i sfătuiesc pe iubitorii de a se bronza să se folosească de creme şi şpreiuri de protecţie solară. Ele vă vor proteja de arsuri şi bronzarea va fi mai uniformă (imag. 96). Cremele şi şpreiurile au diferite grade de protecţie. În primele zile de odihnă foloseşte-te de cele care au un grad de protecţie mai mare de 20. Dacă nu ai reuşit să scapi de arsuri, pielea s-a înroşit şi ai dureri, prelucrează locurile atacate cu mijloace de tratare a arsurilor exterioare şi câteva zile protejează-le de soare. În caz de arsuri grave, când umerii, spatele, burta, mâinile, picioarele s-au acoperit cu vezicule, adresaţi-vă medicului. Categoric se interzice să spargeţi aceste vezicule. În mod obligatoriu în timpul plajei trebuie să acoperiţi capul cu o pălărie, chipiu, prosop sau altceva. Aceasta te va feri de insolaţie. Ţine minte: capul trebuie protejat în mod obligatoriu!

Imag. 96

164


Antrenează-te să acorzi primul ajutor în caz de insolaţie. Dacă cineva simte slăbiciune, somnolenţă, dureri de cap, sete, greţuri acţionează aşa cum se indică în imag. 97: • transferă persoana dată la umbră; • descheie-i gulerul şi scote-i încălţămintea; • umezeşte-i faţa şi capul cu apă rece sau pune-i pe cap ceva ud şi rece; • ventilează-l cu un prosop sau ziar; • dă-i să beie apă minerală; • anunţă medicul.

Imag. 97

165


Patru cazuri „foarte periculoase” Iată 4 cazuri „foarte periculoase” semnalate de organizaţia internaţională de Cruce Roşie care îi sfătuieşte pe toţi să ţină bine minte următoarele reguli. E periculos să înoţi atunci când: • • • •

t u e ş t i foarte obosit; t u e ş t i foarte departe de prieteni sau de mal; ţ i e î ţ i este foarte frig; ţ i e î ţ i este foarte cald. 1. De ce se interzice să înoţi după plutele care indică spaţiul de scăldare? 2. În ce constă pericolul pietrelor de la fundul apei? 3. La ce pot duce glumele în apă, de exemplu, dacă cineva fără necesitate te cheamă în ajutor sau, plutind pe sub apă, te trage de picioare?

Atunci când copiii nu ştiu să înoate bine, ei folosesc colacul de salvare, salteaua sau alte obiecte cu aer. Însă vântul, valurile şi curenţii pot duce salteaua cu aer departe de mal, iar acolo s-o răstoarne (imag. 98).

Imag. 98. În ce pericol se află aceşti copii?

Nu te scălda fără supravegherea celor maturi.

166


Primele lecţii de înot Primele lecţii de înot întotdeauna sunt consacrate posibilităţii de a te ţinea şi a te odihni pe apă. Cel mai uşor este să te odihneşti în poziţia „meduza” (imag. 99, a). Aceasta le este în puteri chiar acelora care nu ştiu să înoate. La o adâncime nu prea mare trage în plămâni (nu în stomac, aceasta e important!) aer şi reţine suflarea. Culcă-te pe apă, slobozind mâinile şi picioarele. Iniţial corpul începe să se scufunde, dar peste câteva secunde neapărat se va ridica de asupra. După aceasta încearcă poziţia „steluţa” (imag. 99, b). Culcându-te pe apă, trage aer în plămâni, întinde mâinile şi picioarele aşa ca să te asemeni cu o stea. Aceasta va ajuta la aceea ca mai puţin să te scufunzi. Şi, în sfârşit, învaţă să te odihneşti culcându-te pe spate. Pentru aceasta trage aer în plămâni, înlătură mâinile în părţi şi culcă-te cu capul pe apă aşa, ca în apă să fie şi urechile (imag. 99, c). Această poziţie necesită antrenament. Tu te vei ţine pe apă doar atunci, când te vei putea relaxa în întregime şi vei începe să respiri liber. b

a

c

Imag. 99

167


Situaţii periculoase pe apă Pe apă se întâmplă situaţii, în care se descurcă greu şi înotătorii cu experienţă. Deosebit de periculos este cârcelul. Dacă ţi-a sucit piciorul, trebuie pentru câteva secunde să te scufunzi şi să tragi tare talpa de degetul mare spre tine (imag. 100, ). În apele unde sunt multe plante acvatice, mai bine e să înoţi la suprafaţă, fără să faci mişcări bruşte (imag. 100, b). Dacă mâinile ori picioarele s-au încâlcit în alge, ia poziţia „meduza” şi eliberează-te. Dacă te-a luat curentul de apă, nu lupta cu el. Înoată după curent, treptat, sub un unghi mic, apropiindu-te de mal (imag. 100, c).

a

b

c

Imag.100

Ajutor celui care se îneacă Cu părere de rău, se îneacă nu numai înotătorii începători. Cel mai mare duşman al celui care se îneacă este panica. De aceea, gândeştete că deja e târziu să te temi, dar trebuie să acţionezi. Cheamă în ajutor. Încearcă să nu ridici mâinile şi capul de asupra apei. Ţine minte, că masa corpului în apă e mult mai mică decât în aer.

168


Nu te teme să cufunzi capul, vor apărea noi forţe care te vor scoate din apă. Priveşte la înotătorii experimentaţi, ei înoată cu capul sub apă şi numai pentru o clipă îl întorc într-o parte, pentru a respira. Cămila nu este o înotătoare bună, însă când trebuie să treacă vreun râu, se culcă pe o parte în aşa fel, ca să scufunde cocoaşele în apă, ceea ce o ajută să devină mai plutitoare. Dacă ai văzut că cineva se îneacă, sari în ajutor. Întinde-i mâna (dar numai în cazul dacă ai un suport bun sau te ţine cineva), aruncă-i colacul de salvare, altă jucărie, anunţă serviciul se salvare sau cheamă în ajutor pe cineva mai matur.

EXERCIŢII DE RECAPITULARE LA PARTEA 3 CAPITOLUL 5 Repetă cele învăţate, îndeplinind sarcinile de mai jos. Scrie în caiet cauzele de ce noi trebuie: • să strângem gunoaiele din urma noastră, aflându-ne în mijlocul naturii; • să ne abţinem de la ruperea florilor de lăcrimioare, ghiocei; • în caz de inundaţii sau alunecări de teren, să părăsim casa luând cu noi ce-i mai necesar. Scrie în caiet cauzele în care mai bine e să: • nu pleci de acasă, dacă ai auzit înştiinţarea despre posibila furtună sau vânt puternic; • nu înoţi dacă eşti foarte obosit, dacă eşti foarte departe de prieteni sau de mal; dacă îţi este foarte frig; dacă îţi este foarte cald. Scrie în caiet din ce cauze: • nu se poate intra în apă acolo unde este tăbliţa „Scăldatul interzis”; • să te scufunzi acolo unde în apă sunt tufari; • să te scalzi, dacă ai auzit înştiinţarea despre furtună.

169


RĂSPUNSURI LA EXERCIŢII §4 pentru pag. 25-26. Cros-test (1 — 4 — 2 — 7 —8) §8 pentru pag. 46. Cros-test (1 — 5 — 2 — 8 — 3 —10 — 12) § 26 pentru pag. 137-138. Cros-test (1 — 5 — 2 — 7 — 3 — 9 — 10) § 27 pentru pag. 141-142. Cros-test (1 — 7 — 2 — 9 — 3 — 11 — 4 — 13 — 14) § 29 pentru pag. 152-153. Cros-test (1 — 4 — 2 — 7 — 3 — 9 — 10)

170


REGULILE DE COMPORTARE ÎN SITUAŢII PERICULOASE §1 Îndrumar pentru acei care se simt rău Dacă dimineaţa după trezire te simţi rău, ai dureri de cap, dureri în gât sau burtă, spune-le despre aceasta părinţilor. Dacă ţi s-a făcut rău la şcoală, adresează-te surorii medicale sau spune-i despre aceasta învăţătorului. Dacă ai simţit o durere acută sau ai ameţit, aflându-te undeva afară, adresează-te după ajutor oamenilor care sunt alături de tine (părinţi, prieteni, oameni străini). §2 Îndrumar pentru acei care s-au pomenit în situaţii periculoase Apreciază nivelul pericolului. Dacă situaţia prezintă pericol pentru viaţa ta, nu sta pe gânduri, acţionează imediat. Dacă viaţa nu este în pericol, mai întâi linişteşte-te. Dacă te descurci singur în situaţie, alcătuieşte-ţi un plan de acţiuni şi îndeplineşte-l. Dacă necesiţi ajutor, adresează-te serviciilor de salvare, vecinilor, trecătorilor. Dacă ajutorul întârzie, nu pierde speranţa, situaţia se poate schimba spre bine chiar în clipa următoare. §3 Regulile de traversare a drumului cu multe benzi de circulaţie Dacă drumul este marcat cu trecere de pietoni, foloseşte-l. Dacă trecerea de pietoni lipseşte, traversează drumul la intersecţie. Traversarea drumului în loc nemarcat e posibil numai în cazuri extreme şi strict sub unghi de 90 de grade faţă de drum. Pentru traversare urmează să alegi un loc unde drumul este absolut vizibil în ambele părţi la 150-200 m. Înainte de traversare, priveşte în stânga şi convinge-te că pe toate benzile de circulaţie transportul se află la distanţa nepericuloasă de la tine. Opreşte-te pe linia de centru şi fii atent pe ea. Priveşte în dreapta şi convinge-te că pe toate benzile de circulaţie transportul se află la distanţa nepericuloasă de la tine.

171


§4 Regulile de comportare în staţii Este periculos de traversat drumul lângă staţie, mai ales pe drumurile înguste, când ţi se pare că trotuarul opus este foarte aproape. Nu trebuie să ocoleşti transportul din staţie nici prin spate, nici prin faţă. Aşteaptă până el va pleca. În staţie nu trebuie să te apropii de marginea trotuarului, mai ales iarna, dar şi atunci când în staţie sunt mulţi oameni.

§5 Regulile de securitate în metrou Nu trece peste linia marcată pe peron sau ascensor. Pe peronul metroului sunt periculoase jocurile care necesită mişcare. Dacă în vagon se simte miros de fum, anunţă de urgenţă mecanicul. În caz de situaţie periculoasă în metrou, urmează să îndeplineşti cu exactitate toate indicaţiile mecanicului sau ale persoanei de serviciu în staţie.

§ 15 Regulile de comportare la piscină Ia cu tine săpun, prosop, costum de baie, căciuliţă şi papuci de cauciuc. Înainte de a intra în piscină, spală-te bine cu săpun şi mergi la veceu. Nu înota în piscină fără căciuliţa de cauciuc.

§ 25 Cum să stingi un incendiu mic Un foc mic poate fi stins turnând pe el un pahar cu apă, aruncând pe el nisip, ţărnă sau acoperindu-l cu o pătură. Înainte de a stinge un utilaj electric, trebuie mai întâi deconectat din priză sau de închis curentul de pe panoul contorului. Dacă focul nu s-a stins, toarnă peste el apă, acoperă-l cu o pătură sau un palton.

§ 26 Regulile pentru acei care rămân singuri acasă Niciodată nu deschide uşa persoanelor necunoscute, chiar dacă ele se prezintă lucrători ai serviciilor comunale sau miliţiei. Cheile de la apartament trebui să le porţi cu tine, ascunzându-le în siguranţă sau să le laşi la vecinii, în care părinţii tăi au încredere. Nu trebuie să povesteşti nimănui despre lucrurile scumpe pe care le ai acasă.

172


Regulile de securitate în timpul folosirii Internet-ului Fără acordul părinţilor nu spune nimănui nici o informaţie: adresa casei, numărul de telefon, adresa de la serviciu a părinţilor, numărul lor de telefon, adresa şi numărul şcolii. Niciodată să nu fii de acord la vreo întâlnire cu persoana cu care te-ai cunoscut prin Internet fără acordul părinţilor. O asemenea întâlnire trebuie să aibă loc într-un loc public în prezenţa părinţilor. Nu trimite fotografia ta sau oricare altă informaţie fără acordul părinţilor. Nu încredinţa nimănui, decât părinţilor, parola personală, chiar nici prietenilor apropiaţi. Nu întreprinde în Internet acţiuni nelegitime, nu dăuna şi nu deranja alte persoane care se folosesc de el.

§ 27 Regulile de securitate a comportării afară Îndeplineşte cele cinci reguli de „Nu”: nu vorbi cu necunoscuţii, nu urca în maşină la necunoscuţi, nu lua nimic de la necunoscuţi, nu te abate din drumul de la şcoală spre casă, nu te plimba pe afară după ce întunecă. Afară trebuie să te comporţi liniştit şi cu încredere. Dacă te întorci târziu acasă, evită locurile întunecoase, desişurile, locurile pustii. Părinţii sau alţi cunoscuţi trebuie să te întâlnească şi să te conducă acasă. Nu lua de acasă lucruri scumpe. Nu te depărta singur de casă seara târziu.

§ 28 Regulile de comportare în locurile aglomerate de oameni Dacă te pregăteşti să mergi într-un loc aglomerat de lume, îmbracă-te respectiv. La concerte, expoziţii, competiţii e mai bine să vii devreme. Aşează-te pe locuri în apropiere de ieşire. După terminarea activităţii, e mai bine să aştepţi până ies oamenii. În mulţime trebuie să te mişti împreună cu toţi, căutând să te afli tot mai departe de pereţi şi uşi, de care poţi fi strâns (înghesuit). Dacă ai căzut, încearcă să te ridici, iar dacă e imposibil înghemuieşte-te şi apără-ţi capul cu mâinile. Nu merge la mitinguri şi demonstraţii de protest. Pentru copii acolo poate fi foarte periculos.

173


§ 30 Regulile de securitate în timpul furtunii Dacă furtuna te-a găsit acasă, închide geamurile, scoate din priză toate aparatele electrocasnice, nu ieşi din casă, nu te folosi de apeduct şi telefon. Dacă furtuna te-a găsit afară, caută să te ascunzi în cea mai apropiată încăpere. Dacă în timpul furtunii te afli într-un loc deschis, ascunde-te într-o vălicică sau în tufari. Nu te folosi de telefonul mobil. Nu te ascunde de furtună sub un copac înalt, liniile de transmisiune a curentului electric, în râu. Lasă la o distanţă de 15-20 m de tine toate lucrurile metalice. Dacă furtuna te-a găsit în automobil, rămâi în el.

Îndrumar pentru acei care s-au pomenit în teritorii inundate Dacă în timpul inundaţiei te afli acasă, închide curentul şi gazele, urcă lucrurile necesare la etajele de mai sus sau în pod, încalţă cizmele de cauciuc, îmbracă geaca, ia cu tine o rezervă de apă şi alimente. Dacă nu ai posibilitate să pleci de acasă şi să te deplasezi la centrul de evacuare sau într-un loc mai înalt, urcă-te la un etaj de mai sus sau în pod şi strigă de ajutor. Dacă apa te-a prins în pădure sau în câmp găseşte un obiect care te va ajuta să pluteşti pe apă, caută ieşire într-un loc mai înalt sau urcă-te în copac şi strigă în ajutor.

§ 31 E periculos să te scalzi în locurile: Unde este instalat semnul „Scăldatul interzis”. Unde malul râului este abrupt sau poluat cu deşeuri menajere. În apropiere de tufari, alge sau construcţii hidrotehnice. Unde din apă sau de asupra apei cresc copaci mari.

Îndrumar pentru acei care se scaldă Nu se poate să te scalzi când eşti prea obosit, te afli prea departe de prieteni sau de mal, sau când îţi este prea frig sau prea cald. E voie să te scalzi de fiecare dată doar câte 20 de minute. Nu înota în afara perimetrului însemnat cu plute. E periculos să sari de pe piatra care se află în apă.

174


APTITUDINI FOLOSITOARE SĂNĂTĂŢII

§ 7–10 Să ştim a învăţa şi a aplica cunoştinţele proprii: • • • • • •

crearea şi susţinerea interesului faţă de învăţământ; cu atenţie să ascultăm învăţătorul; să aplicăm exerciţiile de memorizare eficientă; să reducem nivelul încordării înainte de lucrarea de control; să ne planificăm efectiv timpul; să evităm supraoboseala şi stres-ul.

§ 11–12 Capacitatea de a te stima pe tine însuţi şi pe alţi oameni: • să-ţi preţuieşti unicitatea, să te consideri demn de dragoste, stimă şi totul ce este mai frumos în viaţă; • să ai o atitudine tolerantă faţă de deosebirile care există între oameni; • învaţă să deosebeşti atitudinea preconcepută şi discriminarea, care înjosesc demnitatea umană şi încalcă drepturile omului.

§ 13 Capacitatea de a înţelege şi a exprima corect sentimentele proprii: • să-ţi înţelegi sentimentele şi să ţii cont de ele; • să vorbeşti despre propriile simţiri în aşa fel, ca nimeni să nu se supere (folosiţi metoda „Eu transmit un mesaj”); • să compătimeşti, punându-te pe tine în locul altui om, să-ţi închipui ce gândeşte şi ce simte el; • exprimă-ţi înţelegerea şi acordă ajutor.

§ 18 Capacitatea de a stima normele şi regulile de convieţuire publică: • să înţelegi şi să respecţi regulile stabilite în şcoală şi-n alte locuri publice; • să fii un cetăţean supus legii, să cunoşti şi să respecţi legile statului, drepturile omului şi drepturile copilului; • să stimezi regulile şi normele morale, care domină în societate.

175


§ 19–22 Capacităţile necesare pentru o comunicare efectivă: • depăşeşte neîncrederea; • ascultă atent şi precizează ceea ce n-ai înţeles; • exprimă-ţi opinia personală clar şi accesibil; • să înţelegi şi să foloseşti corect mijloacele de comunicare nonverbale (intonaţia şi intensitatea vocii, mimica şi gesturile, poziţia corpului, aspectul exterior); • să fii binevoitor, deschis, sincer, şi, în acelaşi timp, să fii tacticos şi să ai maniere frumoase.

§ 20 Capacitatea de a-ţi apăra drepturile, respectând drepturile altor oameni:

• prevede urmările cuvintelor şi faptelor tale pentru tine şi alţi oameni; • înţelege-te, luând în vedere interesele tuturor părţilor; • apără-ţi opiniile proprii, stimându-ţi adversarul; • cu amabilitate, renunţă la ceea ce nu-ţi convine şi hotărâtor fii împotriva la aceea ce poate fi periculos.

176


VOCABULAR DE TERMENI Activitatea vitală – activitatea omului, pentru crearea condiţiilor de viaţă şi dezvoltare. Balustradă – rezemătoare, mână curentă; apărătoare dispusă la marginea unei scări pentru siguranţa călătorilor. Călire – proceduri, care duc la mărirea rezistenţei organismului la condiţiile neprielnice ale vremii. Compasiune – este ceea ce îl face pe om mai uman. Este aptitudinea de a se pune în locul altuia, a înţelege şi a simţi ceea ce simte altul Comunicare verbală – exprimarea gândurilor cu ajutorul cuvintelor. Comunicare nonverbală – exprimarea gândurilor fără cuvinte. Drumuri cu multe benzi – drum, care are mai mult de două benzi de circulaţie. Discriminare – limitarea sau lipsirea de drepturi a persoanelor în baza apartenenţei rasiale, naţionale, sexuale, religioase. Emoţie – reacţie afectivă puternică şi uneori neaşteptată, care oglindeşte atitudinea cuiva faţă de lumea înconjurătoare. Imunitate – capacitate (înnăscută sau dobândită) a unui organism de a rezista la anumite boli infecţioase Linie de marcaj pentru separarea benzilor de circulaţie – divizează şuvoaiele de maşini, care se mişcă unul în întâmpinarea celuilalt. Materiale inflamabile – substanţele care iau foc de la sursa de aprindere şi continuă să ardă şi atunci când sursa este înlăturată. Materiale greu inflamabile – substanţele, care se aprind, mocnesc ori se carbonizează sub influenţa sursei de foc, dar fără această sursă ele nu ard Materiale neinflamabile – substanţele care nu ard sub nici o condiţie. Perifraza – expunerea celor auzite cu cuvintele sale. Pericol – situaţie, întâmplare care pune sau poate pune în primejdie existenţa, integritatea cuiva sau a ceva. Securitate – starea mediului, când nu există ameninţare pentru bunăstarea, sănătatea şi viaţa omului Sentimente – proces afectiv specific uman, care exprimă atitudinea omului faţă de realitate; simţământ. Spaţii interzise circulaţiei (numite şi insuliţe de securitate a pietonilor) – loc pe carosabil, marcat special, unde pietonii pot aştepta, până trec automobilele. Stres – nume dat oricărui factor (sau ansamblu de factori) de mediu care provoacă organismului uman o reacţie anormală. Toleranţă – indulgenţă, îngăduinţă faţă de purtarea cuiva. Trafic rutier – mişcarea automobilelor pe drum unul după altul pe benzi, care aminteşte un şuvoi.

177


CUPRINSUL Cum se va lucra cu acest manual . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3 Partea 1. „Sănătatea omului” Capitolul 1. Viaţa şi sănătatea omului § 1. Principiile unui mod sănătos de viaţă. . . . . . . . . . . . .. .8 § 2. Principiile securităţii vieţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13 Capitolul 2. Securitatea rutieră § 3. Tu eşti pieton. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .20 § 4. Staţia – locul cel mai periculos. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .25 § 5.Tu eşti pasager în transportul public . . . . . . . . . . . . . . . . .29 § 6. Mijloacele de securitate în transport. . . . . . . . . . . . . . . . .35 Partea 2. Sănătatea psihică şi spirituală Capitolul 1. Capacitatea de a învăţa § 7. Fiecare are talent. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . § 8. Planificarea timpului. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . § 9. Temele pentru acasă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . § 10. Cum să devii eminent . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . .

. . . .

.41 .44 .47 .50

Capitolul 2. Stimează-te pe tine însuţi şi pe cei din jurul tău § 11. Tu eşti deosebit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .57 § 12. Noi suntem deosebiţi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .61 § 13. Despre sentimente şi compasiune . . . . . . . . . . . . . . . . .66 Partea 3. Sănătatea fizică § 14. Vrei să fii sănătos – mişcă-te! . . . . . . . . . . . . . . . . . .73 § 15. Dacă vrei să fii sănătos – căleşte-te! . . . . . . . . . . . . . .79 § 16. Dacă vrei să fii sănătos – recrează-te! . . . . . . . . . . . . .84 § 17. Profilactica „bolilor şcolare”. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .90 Partea 4. Bunăstarea socială § 18. Regulile relaţiilor cu oamenii. . . . . . . . . . . . .. . . . . . .99 § 19. Ce contribuie la înţelegerea dintre oameni . . . . . .. . . . .103 § 20. O purtare încrezută. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .109 § 21. Comunicarea cu adulţii. . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . .113 § 22. Comunicarea cu colegii.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .116 § 23. Pericolul social al bolilor infecţioase. .. . . . . . . . . . . . . .119 178


Partea 5. Securitatea în viaţa de toate zilele şi în mediul înconjurător Capitolul 1. Securitatea antiincendiară § 24. „Triunghiul de foc”. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127 § 25. Alarmă de incendiu . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . .131 Capitolul 2. În situaţii autonome § 26. Singur acasă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .137 § 27. Singur în curte. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .140 § 28. În locuri primejdioase . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145 Capitolul 3. În mijlocul naturii § 29. Pământul este casa noastră comună. . . . . . . . . . . . . . .151 § 30. Calamităţile naturale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .156 § 31. Odihna în mijlocul naturii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .162 Răspunsuri la exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .170 Regulile de comportare în situaţii periculoase. . . . . . . . . . . . 171 Aptitudini de viaţă, favorabile sănătăţii. . . . . . . . . . . . . . . .175 Vocabular de termeni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .177

179


На вчаль не ви дан ня Бех Іван Дмитрович Воронцова Тетÿна Володимирівна Пономаренко Володимир Степанович та ін.

ÎСНÎВИ ЗДÎРÎВ’Я 5 Піäручнèк çаклаäів ce ç навчаннÿм румунñькою /

мова

Рекомендовано Міністерством освіти і науки України Вèäано çа рахунок äержавнèх коштів. Проäаж çаборонено

Переклад з української мови Перекладач Марина Георгіївна Шапка Румунською / молдовською мовами Зав. редакцією К. Даскалюк Редактор І. Грінчешин Художнє оформлення . Шпак Коректор Г. Унгурян Формат 70×100 1/16. Ум. друк. арк. 14,58. Обл.-вид. арк. 14,1. Тираж 2443 пр. Зам. № 1281

« ’

79008 .

,

.

, 21 4826

«

»

31.12.2014 www.svit.gov.ua e-mail: office@svit.gov.ua svit_vydav@ukr.net 88000 . ’

,

«

.

- »

, 36 5040

21.01.2016


Turn static files into dynamic content formats.

Create a flipbook