Issuu

УДК 811.135.2(075.3) Ф 45

Рекомендовано Міністерством освіти і науки України (наказ МОН України від 10.01.2018 № 22) Видано за рахунок державних коштів. Продаж заборонено. Фєтєску Лариса Іванівна Кьося Віра Вікторівна Молдовська мова для закладів загальної середньої освіти з навчанням молдовською мовою. 5 клас/ підручник для закладів загальної середньої освіти / Фєтеску Л. І., Кьося В. В. — Одеса: ФОП «Сухачов», 2018. — 240 с. L. I. Fetescu V. V. Chiosea Limba moldovenească pentru instituţiile de învăţămînt mediu general cu limba moldovenească de predare clasa a 5-a/ manual pentru IÎMG / L. I. Fetescu, V. V. Chiosea — Odesa: FОР «Suhaciov», 2018 — 240 pag. Manualul este alcătuit în conformitate cu Programa de limbа moldovenească pentru instituţiile de învăţămînt mediu general cu limba moldovenească de predare. Exerciţiile, temele sînt destinate lucrului individual, în perechi, în echipe, instructive şi corespund particularităţilor de vîrstă ale elevilor clasei a 5-a. Varietatea exerciţiilor este orientată la dezvoltarea în continuare a abilităţilor elevilor de exprimare orală şi scrisă. Manualul conţine informaţii şi însărcinări referitor la activităţile de comunicare (audiere, vorbire, citire, scriere), noţiuni de sintaxă şi punctuaţie, fonetică şi ortoepie, lexică şi morfologie, texte pentru instruirea socioculturală. Textele exerciţiilor şi însărcinărilor, aparatul metodic corespund vîrstei elevilor din clasa a 5-a. Підручник відповідає навчальній програмі Молдовська мова для закладів загальної середньої освіти з навчанням молдовською мовою. Вправи, теми призначені для опрацювання індивідуально, в парах, групах та відповідають віковим особливостям учнів 5-го класу. Різноманітність вправ орієнтована на подальший розвиток здібностей учнів до усних та письмових висловлювань. Підручник містить інформацію та завдання щодо комунікативної діяльності (аудіювання, читання, говоріння, письмо), поняття синтаксису та пунктуації, орфоепії, фонетики, лексики і морфології, тексти соціокультурної лінії. ISBN 978-617-7366-50-7

Dragi elevi! Toamna este anotimpul cel mai frumos şi cel mai drag căci cu acest anotimp începe un nou an şcolar şi la chemarea sunetului zglobiu al clopoţelului copiii se grăbesc spre şcoală. Începe un nou an de studii şi pentru voi, dragi elevi ai clasei a 5-a, un an nou bogat în discipline şcolare: matematică şi istorie, botanică şi desen, limbi străine şi muzică, dar nici una din ele nu poate fi însuşită fără limba moldovenească, limba noastră maternă, mult iubita noastră limbă strămoşească. Limba Moldovenească este limba prin care poporul moldovenesc şi-a exprimat bucuriile şi durerile, în care a slăvit faptele de vitejie ale eroilor. Este limba în care Ştefan cel Mare cuvînta neînfricaţilor ostaşi moldoveni, este limba veche a cronicarilor, limba în care şi-au scris minunatele lor poezii Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Andrei Lupan, Pavel Boţu, Victor Teleucă, Gheorghe Ciocoi şi încă mulţi alţii. Este limba cu deosebit farmec a lui Ion Creangă şi Ion Druţă. Este limba duioasă a „Mioriţei”, a doinelor şi baladelor populare moldoveneşti. Este limba pe care înaintaşii noştri o lasă moştenire generaţiilor următoare, căci limba noastră-i o comoară, un fagure de miere, ”mult e dulce şi frumoasă şi altă limbă-armonioasă ca ea nu găsim”. Limba Moldovenească este limba pe care trebuie s-o cunoaştem bine şi s-o vorbim corect, căci soarta limbii noastre materne este şi soarta poporului moldovenesc, viaţa şi istoria lui, de aceea a studia limba moldovenească înseamnă a fi demni de strămoşii noştri, înseamnă a stăpîni cu desăvîrşire limba părinţilor noştri. Limba moldovenească este cea cu care ne-a însemnat Dumnezeu pe acest pămînt. Primiţi şi voi, dragi elevi, această comoară a neamului nostru, învăţaţi-o cu stăruinţă, iubiţi-o, slăviţi-o şi păstraţi-o pentru copiii şi nepoţii voştri: Deci, ”Ocrotiţi acest tezaur: Limba-n care ne e dor, Ea-i cununa cea de aur Unui neam nemuritor.” (Gr. Vieru) Mult succes! Autorii 3

CUPRINS INTRODUCERE............................................................... 7 REPETAREA MATERIEI STUDIATE ÎN CLASELE 1-4 ........................................................... 10 Autoevaluare ..................................................................... 25 NOŢIUNI ELEMENTARE DE SINTAXĂ ŞI PUNCTUAŢIE ........................................................... 27 Îmbinarea de cuvinte ......................................................... 27 Propoziţia .......................................................................... 30 Părţile principale ale propoziţiei ....................................... 36 Părţile secundare ale propoziţiei ....................................... 51 Propoziţia cu părţi multiple .............................................. 63 Adresarea. Semnele de punctuaţie la adresări................... 73 Autoevaluare ..................................................................... 78 NOŢIUNI DE FONETICĂ, GRAFIE ŞI ORTOEPIE ................................................................. 81 Sunetele şi literele limbii moldoveneşti ............................ 81 Diftongii, triftongii, hiatul................................................. 83 Despărţirea cuvintelor în silabe. Trecerea regulamentară a cuvintelor dintr-un rînd în altul ...................................... 85 Apostroful ......................................................................... 86 Autoevaluare ..................................................................... 96 LEXICUL ........................................................................ 98 Sinonime, antonime, omonime ......................................... 99 Autoevaluare ................................................................... 110 STRUCTURA CUVÎNTULUI. FORMAREA CUVINTELOR. ORTOGRAFIA LOR... ................... 112 Derivarea ......................................................................... 115 Derivarea cu prefixe (prefixarea) .................................... 116 Ortografia prefixelor........................................................ 116 Derivarea cu sufixe (sufixarea) ....................................... 121 Compunerea ................................................................... 125 Abrevierea ....................................................................... 129 4

Autoevaluare ................................................................... 132 MORFOLOGIA. ARTICOLUL .................................. 134 Articolul substantival ...................................................... 134 Articolul posesiv ............................................................. 140 Ortografia articolului posesiv.......................................... 142 Articolul adjectival.......................................................... 147 Ortografia articolului adjectival ...................................... 148 Autoevaluare ................................................................... 153 SUBSTANTIVUL .......................................................... 155 Funcţiile sintactice ale substantivului ............................. 158 Declinarea substantivelor ................................................ 167 Declinarea substantivelor masculine............................... 167 Declinarea substantivelor feminine................................. 168 Declinarea substantivelor neutre .................................... 168 Declinarea substantivelor proprii .................................... 168 Formarea substantivelor şi ortografia lor ........................ 177 Ortografia substantivelor comune ................................... 190 Ortografia substantivelor proprii ..................................... 191 Autoevaluare ................................................................... 194 VERBUL ........................................................................ 197 Conjugările verbului ....................................................... 198 Modurile verbului ........................................................... 202 Modul indicativ ............................................................... 204 Formarea verbelor ........................................................... 224 Autoevaluare .................................................................. 226 REPETARE LA SFÎRŞIT DE AN ............................... 228 DICŢIONAR EXPLICATIV ....................................... 231

Semne convenţionale — exerciţii cu tematică socioculturală. — exerciţii referitoare la compartimentul „Comunicarea”. — exerciţii instructiv-educativdistractive. — exerciţii-audiere (instructive). — exerciţii-discuţii, sfaturi. — exerciţii instructive. — careuri, rebusuri, anagrame, metagrame, teste. — nivel.

INTRODUCERE Limba — factor important de comunicare şi cunoaştere

V-aţi gîndit vreodată ce este limba? Unul vorbeşte, altul ascultă şi-l înţelege. Citiţi o carte, o revistă, o gazetă şi iarăşi înţelegeţi. Astfel oamenii comunică între ei; îşi transmit gîndurile şi sentimentele cu ajutorul limbii. Limba este strîns legată de istoria societăţii şi oglindeşte schimbările care au avut loc în decursul veacurilor. Limba se află în continuă dezvoltare şi perfecţionare. Îmbogăţirea vocabularului unei limbi depinde şi de relaţiile economice, culturale dintre popoare. Aceste relaţii duc la apariţia în limbă a împrumuturilor lexicale. În limba moldovenească avem o serie de cuvinte de origine turco-tatară, greacă, ungară, franceză, slavă. Aceste cuvinte au intrat în limbă în legătură cu diferite perioade istorice. Astăzi în vocabularul limbii moldoveneşti au pătruns multe neologisme: know-how, oblomovism, obnubilaţie, voucher, western ş.a. Astfel în limbă se reflectă toate aceste transformări care au loc în viaţa oamenilor. 1-4

1. Citiţi şi răspundeţi la întrebările:

a) Ce rol joacă limba în viaţa omului? b) De ce e necesar să studiem limba maternă? c) Prin ce e frumoasă limba moldovenească? d) Pentru care popor limba ucraineană este limba maternă? 1 2. Consultînd Dicţionarul explicativ al limbii moldoveneşti, aflaţi sensul cuvintelor limbă, maternă. Construiţi cîteva enunţuri în care aceste două cuvinte să apară cu mai multe sensuri noi. 3. Citiţi expresiv textul propus şi înfăptuiţi însărcinările ce urmează la finele textului.

Despre Limba Moldovenească Limba este comoara cea mai preţioasă, pe care am moştenit-o de la părinţii noştri. Limba noastră, Limba Moldovenească, este o limbă bogată, melodioasă şi plină de sonoritate. Limba Moldovenească este limba maternă nu numai a moldovenilor din Patria-mamă, Republica Moldova, ci şi a celor din Ucraina, Patria noastră; este limba maternă a moldovenilor din regiunile Odesa, Kirovograd, Cernăuţi, Viniţa, Nikolaev, Zaporojie, Dnepropetrovsk, Lugansk, Herson, Hmelnîţk, Cerkasî, Poltava, Jîtomîr, Harkov, Kiev, Doneţk, oraşul Kiev, Republica Autonomă Crimeea ş.a. În urma recensămîntului din anul 2001 am aflat că 258, 6 mii cetăţeni ucraineni şi-au declarat graiul matern — Limba Moldovenească. Limba Moldovenească este limba de stat a Republicii Moldova. Limba Moldovenească este limba recunoscută de întreaga lume. Conform Clasificării Universale a Limbilor Romanice, în catalogul acestei clasificări, sub numărul 805.92. găsim Limba Moldovenească, care e urmată de un şir de limbi. Iar în Arborele Genealogic al Limbilor Lumii (13 august 2003), alături de limbile în circulaţie de pe glob, figurează şi limba noastră maternă, Limba Moldovenească. În regiunea Odesa locuiesc cei mai mulţi moldoveni, pe locul doi se află regiunea Cernăuţi. Limba Moldovenească este tezaurul cel mai de preţ pe care l-am moştenit din moşi-strămoşi şi care merită a fi păstrat cu sfinţenie. • Ce nou aţi aflat în urma lecturii acestui text? • Ce concluzii v-aţi făcut, cunoscîndu-vă cu datele indicate de text? • Dacă cunoaşteţi informaţii noi despre Limba Moldovenească, aflate din alte izvoare, povestiţi-ne. • Formulaţi întrebări (pe niveluri) pentru o viitoare audiere testare în baza acestui text.

1-4 4. Lucru în perechi. Înscenaţi un dialog cu colegul pe tema: “Importanţa limbii materne”; aplicaţi cunoştinţele căpătate în cadrul acestei ore.

Cuvinte-reper: grai matern, grai străbun, limbă fără moarte, tezaurul limbii, limbă oficială, limbă de stat. 5. Vă propunem afirmaţile unor scriitori despre limba maternă. Meditaţi şi exprimaţi-vă părerile personale despre cele citite.

a) ”Limba noastră a existat şi va exista şi o lume întreagă o va recunoaşte de frumoasă, dulce şi melodioasă.”(G.Meniuc) b) „Limbii ucrainene îi este specifică duioşia, imaginaţia, toleranţa, muzicalitatea, emotivitatea impunătoare.” (E.Tovstuha) c) ”În orice limbă cuvinte nu sînt multe, dar ele sînt atît de precise, încît denumesc totul.” (N.Gogol) d) “Dacă aş şti că limba mea va dispare mîine, eu aş muri astăzi.” (R.Gamzatov) 6. Exprimaţi-vă opinia! Aţi aflat că limba e mijloc de comunicare, că limba maternă trebuie ocrotită, căci, odată cu dispariţia unei limbi, dispare şi poporul. Sumînd cele cunoscute şi cele recent aflate, răspundeţi la întrebarea-problemă: “E necesară oare inﬂuenţa unui om asupra altui?”

REPETAREA MATERIEI STUDIATE ÎN CLASELE 1–4 Se dau propoziţiile: Omul muncitor de pîine nu duce dor. Ea recită o poezie. Desenez bine. Cuvîntul – Spuneţi cîte cuvinte conţin aceste propoziţii şi ce denumesc sau exprimă ele. Observaţi dacă următoarele îmbinări de sunete sînt cuvinte şi comentaţi: şcoală, limbă, patrie; amruc, rimec, arizmar. Reţineţi!

Cuvîntul este sunetul sau grupul de sunete care are înţeles.

Silaba — După procedeul cunoscut de voi din clasele 1–4, despărţiţi în silabe cuvintele: masă, patru, cometă, eu, om, corespondenţă, plugarului. 1 7. Despărţiţi în silabe următoarele cuvinte: casă, producţie, industrie, ciocănitoare. Notaţi cu semnul (´) vocala din silaba accentuată. Reţineţi!

Accentul este pronunţarea mai evidenţiată a unei silabe dintr-un cuvînt. Silaba respectivă este silaba accentuată. Celelalte sînt silabe neaccentuate.

2 8. Despărţiţi în silabe cuvintele următoare şi observaţi unde se află silabele accentuate din aceste cuvinte: progres, duminică, astăzi, accentuare. 3 9. Construiţi enunţuri scurte în care cuvintele: deşi, lungi, veselă să aibă sensuri diferite prin accent. 4 10. Lucru în grup. Comentaţi tabelul “Părţile componente ale cuvîntului” şi ilustraţi-l prin exemple. 10

prefixul

tema rădăcina

sufixul

desinenţa

3 11. Lucru în grup. Citiţi şi copiaţi versurile. Analizaţi părţile componente ale cuvintelor formate cu ajutorul prefixelor şi sufixelor, recurgînd la simbolurile următoare:

desinenţa — ; tema — prefix – ; sufix — .

; rădăcina —

;

Model: î n c î n t ă t o a r e Dulce-i mierea că-i culeasă De albine muncitoare, Dar mai dulce-i graiul nostru Printre graiuri şi popoare. Gariul meu de veşnicie, Al meu nume pămîntesc, Cea mai scumpă poezie — Gari matern, moldovenesc.

(I. Vatamanu) 4 12. Citiţi cuvintele care urmează. Observaţi care şi prin ce se aseamănă. Analizaţi fonetic 2-3 cuvinte.

Cîntă, cîntec, cîntăreţ, încîntată; carte, cărturar, cărticică, cărţulie; loc, local, locatar, (a) înlocui. Reţineţi!

Familia lexicală cuprinde cuvinte înrudite ca sens şi formate de la aceeaşi rădăcină. Cuvintele de la care se formează familii lexicale sînt cuvinte de bază. Elementul comun al cuvintelor înrudite se numeşte rădăcină (radical).

13. Grupaţi cuvintele în familii lexicale, pornind de la cel de bază: sfînt, frumos, taină, muncă, sfinţeşte, frumuseţe, muncitor, tainic, sfinţenie, frumuşel, munceşte, destăinui, înfrumuseţat. 11

14. Lucru în perechi. Formaţi familii lexicale ale cuvintelor: aur, bun, pădure, a avea. Marcaţi rădăcina.

• Faceţi analiza fonetică a trei cuvinte. 15. Lucru în grup. Cîştigă grupul care în două minute va scrie pe caiete cele mai multe numiri de fructe, legume, păsări. 16. Formaţi cuvinte noi de la rădăcinile: învăţ, ﬂoare. Subliniaţi cu o linie grupurile de sunete plasate înainte sau după radical. 17. Crează. Alcătuiţi o scurtă prezentare a locuinţei voastre. Reţineţi! Prefixul este partea semnificativă a cuvîntului ce se plasează înaintea rădăcinii pentru a forma cuvinte noi. Sufixul este partea semnificativă a cuvîntului ce se adaugă după rădăcină pentru a forma cuvinte noi. Cuvintele formate cu ajutorul prefixelor şi sufixelor se numesc cuvinte derivate. 3 18. Marcaţi prin simboluri părţile componente ale următoarelor cuvinte:

frunză, frunzişoară, înfrunzit, desfrunzit; a face, desface, preface, făcător; vede, întrevede, vedere, prevede. 2 19. Derivaţi, cu ajutorul sufixelor, cuvinte noi de la următoarele: poruncă, pînză, spală, sat, dor, casă, alb, lung, greu.

Cele mai frecvente prefixe în limba moldovenească sînt: des- (dez-), ne-, răs-(răz-), re-, în-, anti-. 3-4 20. Comentaţi ortografia prefixelor (în baza celor învăţate în clasele primare):

îmbujorat, împărte, combate, compatriot; dezbate, dezacord, răzbate, deznădejde; desface, distinge, nevăzut, nedreptate; a înnoda, a înnora, antirăzboinic, antiinfecţios. Printre sufixele cel mai des folosite în limba moldovenească se numără: -ar, -aş, -ătate, -eală, -ean, -tor, -esc, -iu, -isi. 12

2 21. Marcaţi prin simbolurile cunoscute rădăcina şi sufixul în cuvintele:

a istorisi, argintiu, tineresc, inelar, vorbitor, ceferist, omenie, tineret, orăşean, greşeală, bunătate, cuţitaş, oţelar. 1 22. Formaţi cu ajutorul sufixelor cuvinte, ce indică naţionalitatea sau locul de trai, de la numele proprii propuse:

Ucraina, Moldova, India, Australia, Cernăuţi, Chişinău, Maroc. În cuvintele ce indică naţionalitatea sau locul de trai se scriu sufixele -an, -ean sau -ian. 23. Citiţi fraza. Analizaţi structura cuvintelor evidenţiate. Ce părţi de vorbire sînt ele?

Să-i porunceşti să cumpere cîteva căldări noi, că mi-a plăcut să beau apă dintr-o căldare nouă; să macine făină pentru colaci şi să scoată din fundul scrinului pînza cea de in, să aibă din ce face multe, multe ştergare. Reţineţi! Tema ( ) este partea unui cuvînt, alcătuită din rădăcina acestuia plus (în cazul derivării) prefixul şi sufixul cu ajutorul cărora este format (fără desinenţă).

Exemple: soldat, mînă, armată, înarmat, ceaunaşul Reţineţi! Desinenţa ( ) este partea schimbătoare a unui cuvînt, alcătuită dintr-un sunet sau dintr-un grup de sunete, care se adaugă la temă pentru a exprima: – genul, numărul şi cazul (la substantiv); – genul, numărul şi cazul (la adjectiv); – numărul şi persoana (la verb). Cuvintele flexibile, care la o anumită formă nu au desinenţa propriu-zisă, se spune că au desinenţă zero.

Exemple: î n t r e c er ea , sp o r t i v i l o r , d e să v î r şi t ă , f ru m oa s e i, c om p u n e , c om p u n em , h a rn i c , c op a c .

Tema reliefează sensul cuvîntului, iar desinenţa face posibilă legătura între cuvinte. 1 24. Lucru în grup. Identificaţi tema şi desinenţa în următoarele cuvinte: turma, oiţele, ciobanul, bulgări, drumului, trezească, dumnezeiască, face, iernezi. 2 25. Lucru în grup. Marcaţi tema şi elementele ei în cuvintele: nenorocul, înrudim, prevenim, măritiş, porunceşte, rudenie. 1-4 26. Lucru în grup. Comentaţi tabelul „Părţile de vorbire” şi ilustraţi-l prin exemple. • persoana I, a II-a, a III-a

• numărul singular, plural

Verbul exprimă acţiunea, starea, existenţa

• timpul trecut, prezent, viitor

Substantivul denumeşte fiinţe, lucruri, fenomene ale naturii.

• genul masculin, feminin, neutru

• numărul singular, plural

Adjectivul exprimă • genul însuşirea fiinţelor, masculin, felucrurilor etc. minin, neutru

• numărul singular, plural

Numeralul indică un număr sau ordinea obiectelor prin numărare.

• persoana I, a II-a, a III-a

Pronumele ţine locul unui substantiv.

• numărul singular, plural

Prepoziţia face legătura dintre un atribut sau complement şi părţile de vorbire determinate. Adverbul arată caracteristica unei acţiuni, stări sau însuşiri.

• după înţeles de loc, de timp, de mod

Articolul însoţeşte un Conjuncţia cuvînt pentru este element de relaţie între cuvinte a-l determina în propoziţie şi între sau a-l ajuta propoziţii din frază. să-şi schimbe forma. 4 27. Citiţi versurile. Selectaţi substantivele ce denumesc fiinţe vii şi lucruri.

Pîine-a fost şi pîinea este Cea mai tînără poveste, Pîine-a fost, pîinea rămîne Ca izvoarele fîntînii. „Pîinea noastră, spun poeţii, Este steaua dimineţii.” „Pîinea noastră, spun plugarii, Luminează ca un soare.” Pîinea (G. Ciocoi) • Determinaţi genul, numărul, cazul substantivelor selectate. Amintiţi-vă Modalităţile variate de exprimare a gîndurilor, sentimentelor, în funcţie de situaţia concretă (împrejurări, scop), poartă denumirea de stil.

Repere teoretice

Stilul oral e caracteristic pentru comunicarea nemijlocită. În anumite împrejurări, omul, pentru a explica unele fapte, fenomene, foloseşte cuvinte cu sens abstract şi termeni ştiinţifici. Această modalitate de exprimare poartă denumirea de stil ştiinţific. Este propriu lucrărilor, comunicărilor, dezbaterilor din domeniile ştiinţifice şi tehnice. Stilul artistic este stilul operelor literare: povestiri, poezii, romane, nuvele etc. Prin intermediul lui se reflectă viaţa în culori vii. Este stilul care foloseşte bogăţia mijloacelor de exprimare artistică: epitete, comparaţii, personificări, metafore ş.a, cu care, nemijlocit, vă veţi familiariza.

1 28. Consultaţi Dicţionarul ortografic şi constataţi care substantive sînt corect ortografiate.

Albine, mamii, cărţelor, copacelor, învăţătoarei, steaoa, dreptunghiul, spicele, ploaia, cireşile. 29. Creaţi. Faceţi o comunicare orală pe tema „Pîinea în familia noastră”, unde veţi arăta rolul pîinii în viaţa familiei şi atitudinea membrilor ei faţă de ea. 30. Dictare de cuvinte.

I-a promis, i-a permis, ea citeşte, ea desenează, ia cartea, ea recită, i-a luat, ia mingea, i-a abonat, ia masa. 1-4 31. Creaţi. Întocmiţi o compunere „Spicul de grîu”, avînd următorul început:

Lan de grîu

Un lan de grîu se legăna odată sub adierea blîndă a vîntului de vară. Cerul era senin. Sub bolta albastră lanul de grîu părea o mare aurie. Spicele încărcate de boabe se plecau spre pămînt. Nu era prea departe secerişul. 16

32. Lucru în grup! Răspundeţi la întrebările:

1. În ce ţară trăieşti? 2. Cum se numeşte satul (oraşul) tău de baştină? 3. Care sînt scriitorii preferaţi? 4. Care e revista, ziarul la care te-ai abonat? 5. Ce carte citeşti acum? • Explicaţi ortografia substantivelor proprii. 2 33. Selectaţi îmbinările substantiv-adjectiv. Arătaţi cazul adjectivelor.

Pe valurile mici înspumate şi sub cerul azuriu luneca uşor pe apa limpede o barcă singuratică. • Atestaţi prepoziţiile şi conjuncţiile. • Ce leagă conjuncţiile: propoziţii în fraze sau cuvinte în propoziţii?

Barcă singuratică

3 34. Completaţi cuvintele cu litere omise. Acordaţi în gen, număr şi caz adjectivele din paranteze cu substantivul determinat. Bătrîn.i care ştiu poveşti... Ei poartă bărbi (î.părătesc). Sumane (lung), de vremi spălate. Cu sarea trud.i presurate... Eu stau sfios la masa lor şi de pe şervetul de basme cu modestie ciugulesc comori de grai (moldoveneşti). (L. Damian)

• La ortografierea cuvintelor apelaţi la Dicţionarul ortografic; pentru a afla sensul cuvintelor necunoscute la — Dicţionarul explicativ. • Analizaţi morfologic adjectivele. 17

35. Faceţi descrierea obişnuită (oral) a copacului.

Amintiţi-vă! Ce e descrierea artistică? 36. Dictare explicativă.

Făt-Frumos, albastru-închis, strămoşească, moldo-român, nord-ucrainean, nou-născut, străvechi. • Alcătuiţi propoziţii cu unele adjective la dorinţă. 37. Creaţi. Alcătuiţi o compunere-descriere „Motănaşul meu”.

Cuvinte-reper: fiinţă gingaşă; blană pufoasă; ochişori rotunzi şi albaştri; lăbuţe moi; iubeşte stăpînul; prieten adevărat; relaţii bune; năsuc mic; coadă ca un cîrligel; urechiuşi ascuţite; botişor rotund; nu-i fricos; priveşte cu speranţă; credincios; harnic; devotat; păzeşte gospodăria de invazia şoareciT. Deseatova. lor.

Motănaşul meu

3-4 38. Lucru în grup! Citiţi fragmentul. Găsiţi asemănările şi deosebirile dintre pastelul La gura sobei de Vasile Alecsandri (în biblioteca şcolii se află Pastelurile lui Vasile Alecsandri) şi fragmentul din povestirea Grămăjoară de Ion Druţă. Asemănări

Deosebiri

... Atunci cînd peste sat vine iarna cu frigurile celea mari, cu ger şi viscol, şi îngheaţă ferestrele de nu se mai vede nimic, şi îngheaţă copacii în grădină, îngheaţă vrăbiile sub streaşină, atunci Bobocel se face ghem în fundul cuptorului şi îşi zice că gata, de data asta nu mai Iarna în sat scapă. Dar stai că se aud paşi. Intră bunicul cu o sarcină de vreascuri, se lasă într-un genunchi la gura sobei, aprinde focul. Şi pentru că e om bun la inimă tătu18

ca, focul pe care-l aprinde el în sobă arde vesel, de parcă nu arde, ci spune pătărănii. Şi încep a se dezgheţa ferestrele. Iar frigul de afară se aşază pe prispă şi ascultă pătărăniile pe care le înşiră focul în vatră. (I. Druţă) • Evidenţiaţi elemente ale descrierii iernii. • Găsiţi verbele şi determinaţi timpul lor. • Explicaţi sensul propoziţiei În sobă arde vesel. • De ce înaintea conjuncţiei şi din ultima propoziţie a textului nu s-a folosit virgula? 39. Citiţi textul.

Virgula cu...haz După ce profesorul le-a explicat elevilor importanţa virgulelor, la ce servesc ele, de ce şi cînd se pun, a vrut să vadă dacă şcolarii au înţeles bine. Le-a dictat o frază fără a face pauză la virgule şi le-a cerut să le pună unde credeau ei că lipsesc. Iată ce a citit profesorul în caietul unui elev: „AcArtist pe scenă torul a ieşit în scenă pe cap, purta o pălărie gri în picioare, cizme galbene la ochi, o frumoasă pereche de ochelari la reverul hainei, o garoafă roşie”. • Corectaţi greşelele elevului neatent, punînd virgulele la locul lor. • Atestaţi verbele la timpul trecut, arătaţi persoana şi numărul lor. • Explicaţi ortografia verbelor le-a explicat, le-a dictat. 40. Construiţi un dialog pe tema: „La magazin”, folosind cuvintele: cer scuze; vă rog să-mi spuneţi; fiţi amabil şi..., cît trebuie să plătesc?; poftiţi; mulţumesc frumos; la revedere. La magazin

Reţineţi! La dialog semnele de pinctuaţie marchează diverse valori expresive: ! — emoţie, ordin, bucurie, mînie, indignare, uimire; ? — îndoială, nedumerire, uimire, întrebare; ... — pauze, întreruperi, ezitări.

• Conjugaţi un verb, la alegere, folosit în timpul dialogării, la toate timpurile învăţate în clasele 1-4. 3 41. Grupaţi pe trei coloane, după regula stabilită, următoarele verbe (pe timpuri):

lucrează, mersese, vom lucra, am vîndut, vom vinde, merge, vindem, lucrezi, o să merg, vîndusem, am mers, am să lucrez. 1 42. Selectaţi verbele din următoarele versuri şi precizaţi timpul lor faţă de momentul vorbirii. Schimbaţi verbele găsite astfel, încît acţiunea să se petreacă înainte apoi după momentul vorbirii.

Model: se întoarce — s-a întors — se va întoarce. a) Mii de ochişori albaştri poieniţa a deschis. (Gr.Vieru) b) Pîn la tine, pîn la mine iarna vine pe patine. (I.Filip) • Analizaţi morfologic verbele selectate. 43. Dictare comentată.

Păsări în poiană

V-a întrebat, va extrage, v-a cumpărat, v-a comunicat, va culege, va intitula, va explicat, v-a citi. 4 44. Lucru în grup! Selectaţi pronumele din textul următor. Indicaţi persoana, genul şi numărul fiecăruia dintre pronumele selectate.

– Du-te chiar acum la stăpînul moşiei şi spune-i că te prinzi să-i dai în girezi tot grîul cît are semănat. Şi dacă te-a întreba 20

cît să-ţi dea pentru această ostenicioasă treabă, spune-i că nu primeşti bani, ci numai atîta grîu, cu paie cu tot, cît îi putea duce dumneata în spate şi cu un băiet al dumitale. (I. Creangă) • Explicaţi ortografia pronumelor ce însoţesc verbe. 2 45. Lucru în grup! Faceţi analiza gramaticală a pronumelor din text, conform tabelului: Pronumele mă

Persoana I

Numărul Singular

Genul (pers.III) —

Mîinile Am două mîini şi-s cu mine întotdeauna. Cînd li-i frig lor — şi mie mi-i frig. Cînd se-nghimpă ele — şi pe mine mă doare. Ele mă spală pe faţă, dar eu le spăl pe dînsele. Ele mă îmbracă în hăinuţe şi eu le îmbrac în mănuşi. (S. Vangheli) • Comentaţi ortografia pronumelor ce însoţesc verbe. 3 46. Ortografiaţi corect numeralele pe care le veţi descoperi în textele propuse.

Răbdări prăjite Ion intră în odaia stăpînului său şi-l întreabă: — Astăzi nu mîncăm nimic, boierule? — Răbdări prăjite, Ioane! îi răspunse boierul. — Asta mîncaţi dumneavoastră, da eu?.. REŢETE CULINARE Budincă de răbdări prăjite (1/2 kg răbdări, sare, 1 lingură de praf de copt, ulei de motor) Se iau răbdările şi se toacă mărunt; se pun într-un castron, împreună cu praful de copt, şi se amestecă bine. Se pune sare după gust. 21

Se unge tava cu ulei de motor, apoi se toarnă compoziţia obţinută. Se dă la cuptor, la foc mic, timp de 15-20 minute. Se serveşte rece, la Sfîntul Aşteaptă! Poftă bună! Crap cu smîntînă (2 crapi, sare, 110 g smîntînă, verdeaţă tocată, 2 linguri de unt) Se curăţă crapii, se golesc de intestine şi se spală bine. Se prăjesc în unt, după ce au stat 10 minute cu sare pe ei. Se scot pe o farfurie plată. Se acoperă cu smîntînă şi verdeaţă tocată şi se servesc imediat. Poftă bună! • Expuneţi-vă părerea! • Ce gust crezi că au bucatele preparate după cele două reţete? • Pe care dintre cele două reţete aţi recomanda-o pritenului? Dar profesorului? De ce? • Faceţi schimb de secrete culinare! 47. Alegeţi varianta corectă a următoarelor numerale:

dousprezece / douăsprezece patrusprezece / paisprezece cincisprezece / cinsprezece şasesprezce / şaisprezece treizeci şi patru / treizecişipatru o sută cincisprezece / osutăcinsprezece. 1-2 48. Lucru în grup! Subliniaţi adverbele. Selectaţi adverbele împreună cu verbele; puneţi întrebarea. cum?

Model:

d i b u i n d .î. .n. . .c. .e. . .t. .i. ş. . .o. . .r.

1. Angela priveşte atent fotografiile. 2. Elevii scriu îngrijit temele. 3. Mă stărui să citesc repede şi expresiv. 4. Fratele meu mîine va pleca la bunici. La bunici

5. Scoală-te dis-de-dimineaţă şi vei ajunge departe. • Analizaţi sintactic prima propoziţie. • Găsiţi sinonime pentru cuvîntul îngrijit, folosindu-vă de Dicţionarul de sinonime. 49. Dictare comentată.

De-a gata; de-a lungul; de-a valma; de atunci; pe de rost; alaltăseară; jur-împrejur; deasupra; astă-iarnă; după-masă; într-adins; sus-numit; vrînd-nevrînd. • Cu ajutorul Dicţionarului ortografic al limbii moldoveneşti explicaţi de ce cuvintele propuse se scriu prin liniuţă. Reţineţi!

Scrierea şi folosirea corectă a unor adverbe, a unor expresii în care întîlnim adverbe: Aşa da! Aşa nu! nou-născuţi oricît noi-născuţi orcît prost-crescuţi bineînţeles proşti-crescuţi bunînţeles destul de mulţi aşa de atent destui de mulţi aşa atent ieri-seară cît mai mulţi ieriseară cîţi mai mulţi astă-toamnă prefer să astă toamnă prefer mai bine iarăşi anexez iarăş anexez alături totuşi totuş

50. Atestaţi în text părţile de vorbire cunoscute, repetate. Determinaţi tipul propoziţiilor după scopul comunicării.

Amurgeşte. În jur e linişte. Pe cer se aprind stelele. Copacii negri par nişte uriaşi din poveste. Dar ce-i asta? Cine tulbură liniştea? Un tril de privighetoare se revarsă peste tihna nopţii. • Selectaţi un substantiv însoţit de articol hotărît şi unul — de articol nehotărît. • Găsiţi antonime pentru cuvintele: se aprind, negri, linişte. Consultaţi Dicţionarul de antonime.

51. Creaţi. Alcătuiţi o compunere descriptivă «Toamna copilăriei mele» după tabloul propus. Folosiţi cît mai multe adjective, cuvinte cu sens figurat. Analizaţi morfologic un adverb. 3-4 52. Lucru în grup. Grupaţi cele propuse în exerciţiul dat astfel:

Toamna copilăriei mele

I coloniţă — îmbinările ce conţin adverbe, a II-a coloniţă — cele ce conţin adjective, a III-a coloniţă — propoziţiile ce conţin verbe cu sens figurat. Focul arde. În pieptul lor ardea dorinţa. (A. Lupan) Pasărea zboară. Cîntarea prinde aripi şi zboară. (Em. Bucov) Turmele coboară. Din ceruri nourii coboară. (P. Cărare) •Atestaţi prepoziţiile şi conjuncţiile. 53. Analizaţi sintactic propoziţia:

Cerul Patriei iubite este paşnic. • Creaţi. Alcătuiţi un text coerent pe tema: „Copiii lumii doresc pace.”

54. Citiţi atent şi expresiv textul. Expuneţi oral conţinutul lui. Întocmiţi planul acestei expuneri.

Ţara mea — Ucraina Dragi copii, sînteţi tinerii cetăţeni ai Ucrainei independente. Sensibilă la tot ce e frumos şi bun, Ucraina e slăvită în cîntece cunoscute de o lume întreagă. Adevărat spunea Marele Cobzar Taras Ţara mea — Ucraina Şevcenko: „Наша дума, наша пісня Не вмре, не загине. От, де, люде, наша слава, Слава України”. 24

Noi, cetăţenii Ucrainei, avem dreptul la muncă, la învăţătură, la odihnă. Dar pe lîngă drepturi mai avem şi obligaţii. Cei în vîrstă trebuie să-i îndrumeze pe cei mici. Copiii — să-i ajute pe părinţi. Datoria noastră, însă, cea mare şi sfîntă, este să apărăm hotarele Patriei scumpe, căci viaţa noastră, a tuturora, e frumoasă numai atunci, cînd Patria e independentă. Pentru ca un elev să-şi iubească Patria, trebuie s-o cunoască, s-o poarte-n suflet cu toată strălucirea şi podoabele ei, să fie plin de admiraţie pentru ţara lui. Căci spune un vechi proverb moldovenesc: „Omul fără Patrie este ca privighetoarea fără cîntec”. Să fim mîndri că avem Patrie — Ucraina! • Despre ce aţi aflat în textul dat? • Formulaţi, cu ajutorul a 4-5 propoziţii, sensul proverbului citat în text. • Răspundeţi desfăşurat la o întrebare-problemă: Creaţi. 1. Dragostea de Patrie — datorie sacră a fiecărui cetăţean sau condiţie a autoinstruirii? 2. Ucraina — casa noastră comună. 3. De unde începe Patria.

AUTOEVALUARE Se dă textul: Stîna din Carpaţi. Se topesc şi crestele munţilor încetul cu încetul. De prin văi, de prin văgăuni, urcă domol răcoarea nopţii. Din tainicele falduri ale depărtărilor se aude murmur de izvor, iar de sus bate din plin luceafărul de noapte. Tăcut şi îngîndurat, Călin se pierde şi el în umbrele serii şi numai Sandu nu se poate astîmpăra. (I. Druţă) 1. Explicaţi sensul cuvintelor stînă, văgăună. 2. Găsiţi sinonimele şi antonimele cuvintelor tăcut, domol. 3. Formaţi familia lexicală a cuvintelor izvor, noapte. 25

4. Marcaţi prin simboluri structura a două cuvinte derivate

(din familiile lexicale formate).

5. Compuneţi cîte două enunţuri în care cîte un cuvînt deri-

vat din familiile lexicale formate să fie la cazul dativ. 6. Căutaţi în Dicţionarul explicativ al limbii moldoveneşti informaţia la cuvintele: mîndrie, datorie, izbîndă. Reţine-le! 7. Selectaţi o îmbinare verb+adverb şi aflaţi la ce întrebare răspunde adverbul. 8. Analizaţi morfologic un pronume (la alegere). 9. Găsiţi substantivele proprii ce se află în cazul nominativ. 10. Aflaţi în text îmbinarea adjectiv+substantiv, determinaţi genul, numărul, cazul adjectivului. 11. Scoateţi verbul din propoziţia întîi şi formaţi toate timpurile acestuia. 12. Subliniaţi prepoziţia din propoziţia a treia. 13. Stabiliţi conjuncţia, în propoziţia a patra, şi determinaţi ce leagă: cuvinte sau propoziţii? Explicaţi folosirea virgulei. 14. Determinaţi felul articolului şi cazul substantivului umbrele. 15. Analizaţi sintactic propoziţia: Sandu nu se poate astîmpăra. 16. Alcătuiţi două enunţuri în care numeralele două şi o sută să aibă rol de subiect. 17. Construiţi un dialog cu tema: „La librărie”. Subiectele autoevaluării se apreciază astfel: a) cu 0,5 puncte — subiectele: 1, 2, 4, 6, 7, 9, 11, 12, 13, 14. b) cu 1 punct — subiectele: 3, 5, 8, 10, 15, 16, 17. La librărie Autoapreciaţi-vă! Nivelul I II cunoştinţelor Punctele 1–3 4–6 Suficient! Tot înainte! Nota 26

III

7–9 Bine!

10–12 Foarte bine!

NOŢIUNI ELEMENTARE DE SINTAXĂ ŞI PUNCTUAŢIE Forma cea mai îngrijită a limbii naţionale a unui popor este limba literară. Limba literară are anumite norme, care trebuie însuşite şi respectate de toţi vorbitorii atît în exprimarea orală, cît şi în cea scrisă. La însuşirea normelor limbii literare ne ajută gramatica. Repere Gramatica este compartimentul ştiinţei despre limbă teoretice care se ocupă de studierea modificării cuvintelor, de structura îmbinărilor de cuvinte, a propoziţiei şi frazei. Unul din componentele gramaticii este şi sintaxa. Sintaxa include o sumă de reguli despre structura şi valoarea îmbinărilor de cuvinte, a propoziţiilor şi frazelor. Strîns legată de sintaxă este şi punctuaţia. Ceea ce în vorbire se marchează prin intonaţie, prin pauze, în scris este redat prin semne de punctuaţie. Punctuaţia include totalitatea regulilor privitoare la utilizarea semnelor de punctuaţie în limba scrisă.

Îmbinarea de cuvinte Repere Îmbinarea de cuvinte denumeşte un obiect, fenoteoretice men, acţiune şi exprimă anumite caracteristici ale acestora. Îmbinarea de cuvinte este alcătuită din doi termeni. Cuvîntul de la care punem întrebarea se numeşte regent (R). Cuvîntul care răspunde la întrebare se numeşte subordonat (S).

De exemplu: R + S Floare albastră = cuvînt regent + cuvînt subordonat: ce fel de? 27

Al meu nume = cuvînt subordonat + cuvînt regent: al cui? S+R

2 55. Punînd întrebările, determinaţi termenul regent şi cel subordonat. Construiţi schema îmbinărilor de cuvinte.

Model: Frecventez (ce?) şcoala = R +S Iubim cititul; caietul colegului; mergem repede; aşteptăm un tovarăş; au desenat un soare; carte interesantă; al nostru profesor; duioasa mamă; strămoşeasca limbă. 3 56. Subliniaţi regentul din îmbinarea de cuvinte şi scrieţi întrebarea la care răspunde subordonatul.

Model: Povestire (ce fel?) interesantă. A ajuta pe tovarăşi; a da sfaturi; a întreba pe coleg; a vorbi cu conducătorul; a lua parte la întreceri; a ajunge la bibliotecă; colectiv puternic; jocul vesel; copii ingenioşi; gazeta clasei. • Determinaţi partea de vorbire prin care este exprimat termenul regent. • Creaţi. Alcătuiţi cu aceste îmbinări de cuvinte un text coerent cu tema: „Odată la şcoală”. 4 57. Copiaţi mai întîi îmbinările de cuvinte cu termenul regent exprimat prin verb. Plasaţi verbul la persoana a doua singular, timpul prezent. Selectaţi apoi îmbinările de cuvinte cu termenul regent exprimat prin substantiv. Formaţi genitivul acestui substantiv.

Model: A învăţa gramatica = înveţi gramatica; clasa a cincea = a clasei a cincea. A iubi pe mama; observaţie corectă; exerciţiu greu; temă pentru acasă; a scrie compunere; a rezolva probleme; a pregăti undiţa; a prinde peşte; dimineaţă liniştită. • Construiţi o propoziţie cu una din îmbinări şi analizaţi-o sintactic. • Găsiţi un sinonim pentru cuvîntul liniştită. 28

2 58. Alcătuiţi îmbinări de cuvinte în care cuvîntul regent să devină subordonat.

Model: Munca cîmpului — a iubi munca. Patria noastră; cîntecul privighetorii; limba maternă; elevul harnic; compunerea prietenei. • Analizaţi fonetic cuvintele din ultima îmbinare de cuvinte. • Formaţi familia lexicală a cuvîntului cîntec. 1 59. Indicaţi oral cuvîntul regent în fiecare îmbinare de cuvinte şi întrebarea la care răspunde cuvîntul subordonat. Substituiţi substantivele cu verbe.

Model: Alcătuirea (a cui?) planului — a alcătui planul. Rezolvarea problemei; citirea cărţii; recitarea unei poezii. 3 60. Determinaţi termenul regent şi substituiţi verbele cu substantive.

Model: A însuşi tema — însuşirea temei. A se întîlni cu cosmonauţii; a lupta pentru pace; a pleca în munţi; a primi o scrisoare; a vizita expoziţia. • Construiţi două enunţuri cu îmbinări de cuvinte rezultate. • Faceţi analiza morfologică a unui substantiv dintr-o propoziţie construită. 1-2 61. Lucru în grup. Alcătuiţi cîte trei îmbinări de cuvinte: a) verb + substantiv; b) substantiv + adjectiv; c) substantiv + substantiv.

Model: a) A spăla vasele; b) mîini dibace; c) creanga vişinului. 62. Alcătuiţi îmbinări de cuvinte după schemele date: a cui? ; ce fel de? ; cînd? ; cum?

4 63. Construiţi cîte un enunţ în care substantivul propus funcţionează o dată — ca termen regent într-o îmbinare de cuvinte, iar a doua oară — ca termen subordonat unui verb.

a) Istorie (istoria); b) Literatură (literatura).

3-4 64. Lucru în grup. Selectaţi îmbinări de cuvinte. Marcaţi termenul regent şi întrebarea la care răspunde subordonatul. a l cu i?

Model: în pragul sărbătorii. a) Meşterul cere vreme, dar învăţătura cere răbdare. b) Munca lungeşte viaţa, iar lenea o scurtează. • Formaţi o îmbinare de cuvinte în care unul din termenii subordonaţi propuşi să fie cu sens figurat. • Construiţi cu îmbinarea de cuvinte formată un enunţ şi analizaţi-l sintactic. • Analizaţi morfologic verbul din propoziţia alcătuită.

Propoziţia Amintiţi-vă! Propoziţia se deosebeşte de îmbinarea de cuvinte, fiindcă ea are o funcţie comunicativă, adică se foloseşte pentru a comunica, a întreba ceva despre obiecte şi acţiuni, pentru a exprima un îndemn, o poruncă, un sfat. Se deosebesc ele şi din punctul de vedere al structurii. Propoziţia are o temelie gramaticală şi un singur predicat. Propoziţia este o unitate sintactică comunicativă, care conţine o informaţie, o întrebare, o dorinţă, un sfat, o poruncă. Temelia gramaticală a unei propoziţii o constituie părţile ei principale: subiectul şi predicatul.

Propoziţiile se clasifcă după anumite criterii, despre care veţi afla amănunte în clasele superioare. În clasa a 5-a vă familiarizaţi doar cu două criterii. 30

Repere teoretice

1. După structura temeliei gramaticale propoziţiile se împart în: a) nedezvoltate — cînd sînt alcătuite numai din părţi principale; b) dezvoltate — cînd pe lîngă păţile principale întîlnim şi părţi secundare. Elevul citeşte. (propoziţie nedezvoltată) Elevul acesta citeşte o carte interesantă. (propoziţie dezvoltată) 2. După scopul comunicării propoziţiile se împart în: a) enunţiative; b) interogative; c) exclamative.

Amintiţi-vă! Propoziţia în care se comunică, se prezintă ceva se numeşte enunţiativă. La sfîrşitul propoziţiei enunţiative stă punctul. E x e m p l u: Toate poveştile sînt interesante. Propoziţia prin care se formulează o întrebare se numeşte interogativă. La sfîrşitul propjziţiei interogative stă semnul interogării. E x e m p l u: Cine îngrijeşte ﬂorile? Propoziţia care conţine o poruncă, o rugăminte, un îndemn, un sfat, admiraţie, mulţumire, indignare etc. se numeşte exclamativă. La sfîrşitul propoziţiei exclamative se pune semnul exclamării. Propoziţiile interogative pot fi şi exclamative. După propoziţiile interogative-exclamative se pune semnul întrebării, însoţit de semnul exclamării(?!) E x e m p l e: Ce fericit e omul liber! — Cum ai putut răzbate prin aceste locuri, fată dragă?! 65. Transformaţi (oral) propoziţiile dezvoltate din textul dat în propoziţii nedezvoltate.

Ploaia caldă a venit ca o vijelie. Ea a trecut repede-repede. Stropii de apă strălucesc ca nişte diamante în limina soarelui vesel. Florile şi firele de iarbă zîmbesc înviorate. Culorile lor roşii, portocalii, galbene, verzi, albastre şi violete sînt şi mai frumoase. Îndrăgostit de ele, cerul înalt le-a copiat. Apoi le-a 31

unit într-un brîu minunat, arcuit peste nesfîrşitul albastru al depărtărilor. — Sînt prinţul înălţimilor! spuse el. Oare cum se numeşte acel brîu minunat? • Determinaţi tipul propoziţiilor După ploaie după scopul comunicăriii. •Subliniaţi cu o linie pronumele atestate. •Analizaţi morfologic un pronume la alegere. 66. Citiţi textul. Imaginaţi-vă (în scris) ce s-a întîmplat cu stejarul sădit în altă parte. Folosiţi propoziţii diverse după structură şi scopul comunicării.

Un stejar singuratic şi trist creştea pe coasta unui deluşor. Viaţa stejarului era urîtă şi întunecată ca o zi ploioasă de toamnă. Uneori, pe crengile stejarului se oprea din zbor cîte o păsărică. Şi atunci stejarul nu se simţea atît de singur. Dar, după Stejarul singuratic ce se odihnea, pasărea îşi lua zborul. Stejarul continua să rămînă trist şi mohorît. Într-o zi un băiat a scos stejarul. L-a sădit alături de alţi stejari... • Selectaţi din textul propus, prepoziţiile. 67. Creaţi. Întocmiţi o povestire despre o întîmplare din viaţa personală. Folosiţi diverse tipuri de propoziţii. 68. Zîmbiţi în mai multe limbi! Răspundeţi la una din întrebări printr-o propoziţie enunţiativă imperativă.

1. În ce limbă ar răspunde Păcală, dacă ar ajunge în Anglia? 2. În ce limbă vorbesc cîinele cu pisica? Care limbă o fi mai grea? 32

Păcală

69. Precizaţi sensul proverbelor. Nu le uitaţi înţelepciunea.

1. Copacul se ţine cu rădăcinile, iar omul cu neamurile. 2. Dragostea de pămînt e cel mai scump legămînt. • Găsiţi alte proverbe, zicători despre patrie, neam. • Creaţi. Realizaţi o compunere după un proverb sus-numit la alegere. 1-2

70. Lucru în grup. Răspundeţi la întrebările:

Ce preţ are un colţ de pîine? Cît de greu se obţine pîinea? Redaţi situaţii diverse prin care să dovediţi valoarea incontestabilă a pîinii. Inspiraţi-vă din poezia „Pîinea”. Să nu arunci, copile, Pîinica jos nicicînd, Că undeva departe Plînge-un copil flămînd. Şi cată-un colţ de pîine Prin urne-nfrigurat.

Şi dacă nu-l găseşte, Adoarme-nlăcrimat. Şi-n somn ce i se-arată Tu să-ţi închipui poţi? Pămîntul ca o pîine Ce-ajunge pentru toţi. (L. Lari)

• Subliniaţi adverbele în versurile propuse. • Alegeţi cîteva îmbinări de cuvinte, arătaţi termenul regent şi cel subordonat. 2 71. Copiaţi propoziţiile. Ce semne de punctuaţie aţi pus la sfîrşitul fiecărei propoziţii?

1. A venit toamna 2. Ce anotimp îţi place mai mult 3. Ce plai frumos 4. Cîte stele sînt pe cer 5. Toamna se culeg strugurii 6. Elevi, reţineţi regulile de comportare în societate. • Găsiţi un sinonim pentru cuvîntul plai. •Analizaţi sintactic propoziţia a cincea. •Analizaţi după structură cuvîntul comportare. 1

72. Dezvoltaţi propoziţiile date:

1.Toamna aureşte (ce?). 2. Spicul creşte (din ce?). 3. O pasăre (ce fel?) cîntă pe ramul (care?). 33

P e n t r u i n f o r m a ţ i e: din bob, frunzele, verde, măiastră. 3-4 73. Lucru în grup. Rezolvaţi careul. Dacă veţi completa corect de la 1 la 7, pe verticala G-A veţi ghici denumirea ştiinţei care studiază părţile de vorbire şi îmbinarea lor în propoziţii. Aplicaţi cunoştinţele căpătate în clasele 1-4. G 1 2 3 4 5 6 7 A

1. Parte de vorbire care arată o acţiune, stare sau existenţă. 2. Parte de vorbire care arată numărul sau ordinea obiectelor. 3. Parte de vorbire care înlocuieşte un substantiv. 4. Parte de vorbire care denumeşte obiecte. 5. Parte de propoziţie care determină un substantiv. 6. Număr (gramatical) care exprimă un singur obiect. 7. Parte principală de propoziţie care arată ce face subiectul sau ce se spune despre el. 74. Citiţi cu atenţie (în gînd) textul. Răspundeţi la întrebările următoare:

a) Ce tradiţii, obiceiuri cunoaşteţi? b) Care din ele s-au păstrat în satul (oraşul) în care locuiţi? c) Descrieţi oral cum se desfăşoară unele obiceiuri, tradiţii în satul (oraşul) natal.

Cultura spirituală a moldovenilor. Tradiţii şi obiceiuri moldoveneşti Astăzi, cînd se acordă tot mai mare atenţie reluării şi dezvoltării tradiţiilor populare, se face din ce în ce mai simţită necesitatea colectării şi cercetării moştenirii populare autentice. Ca şi la alte popoare, locul principal în poezia calendaristică moldovenească îl ocupă ciclul legat de începutul anului. Locul central îl ocupă „Pluguşorul” – obicei agrar străvechi. Este interpretat în ajunul Anului Nou, fiind adresat stăpînilor casei felicitate. Prezintă interes obiceiurile simbolico-magice şi textele poetice ale „Semănatului” şi „Sorcovei”. Cu Pluguşorul „Sorcova” umblă în dimineaţa zilei de Anul Nou copiii în vîrstă de 5-13 ani. Unele tradiţii folclorice de primăvară, vară şi toamnă au dispărut, unele se mai păstrează. Principalele tradiţii rituale de primăvară sînt „Mărţişorul” şi Lăzărelul”. „Caloianul” şi „Paparuda” se Sorcova referă la invocarea ploii. „Paparuda” a fost atestată prima dată în Moldova de Dimitrie Cantemir. Fiind creaţii artistice ale maselor Lăzărelul largi, zugrăvind munca, traiul, idealurile poporului, poezia calendaristică trăieşte şi se dezvoltă. Astăzi aceste creaţii populare orale trebuie susţinute şi propagate. 35

•

Creaţi. Răspundeţi desfăşurat la întrebarea-problemă: „De ce e necesară păstrarea şi ocrotirea tradiţiilor, obiceiurilor naţionale? ”

Părţile principale ale propoziţiei Cunoaşteţi faptul că temelia gramaticală a unei propoziţii o constituie părţile ei principale: subiectul şi predicatul. Amintiţi-vă! Subiectul (S) este partea principală de propoziţie despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului. Înterbările la care răspunde subiectul sînt: cine, ce, despre cine, despre ce? se vorbeşte în propoziţie. Repere teoretice

Formulaţi întrebările şi aflaţi subiectele propoziţiilor următoare: Maria citeşte o carte. Citeşte cu multă atenţie. În prima propoziţie subiectul este substantivul Maria. El există în propoziţie. Subiectul care este prezent în propoziţie se numeşte exprimat. În propoziţia a doua subiectul este tot substantivul Maria. El nu este exprimat, dar se înţelege uşor din acţiunea exprimată de verb. Subiectul care se înţelege din acţiunea exprimată de verb se numeşte neexprimat. Subiectul exprimat este de două feluri: simplu (unic) şi multiplu. Subiectul exprimat printr-un singur cuvînt, o singură parte de vorbire se numeşte unic (simplu). Subiectul exprimat prin mai multe cuvinte, mai multe părţi de vorbire se numeşte subiect multiplu.

C o m p a r a ţ i: 1. Făt-Frumos porneşte iarăşi la drum (subiect unic). 2. Zmeul şi zmeoaica au fost răpuşi de Făt-Frumos (subiect multiplu).

Subiectul, atît simplu cît şi cel multiplu, mai frecvent, poate fi exprimat prin substantiv, pronume, numeral, dar şi prin alte părţi de vorbire cu care vă veţi familiariza în clasele superioare. E x e m p l e: 1. Rădăcinile limbii moldoveneşti coboară în adîncul vremurilor. (subiect exprimat prin substantiv) 2. Ele demonstrează existenţa noastră milenară pe acest pămînt. (subiect exprimat prin pronume) 3. Cinci nu se împarte la doi fără rest. (subiect exprimat prin numeral) 4. Cei doi şi tata au sosit spre seară. (subiect multiplu exprimat prin numeral şi substantiv) Subiectul se subliniază cu linie dreaptă ______ . Amintiţi-vă! Predicatul este partea principală de propoziţie care arată ce face, cine este, ce este, cum este subiectul? Repere teoretice

Predicatul este de patru feluri. În clasa a cincea veţi studia două feluri: predicatul verbal simplu şi predicatul nominal. Predicatul care atribuie subiectului o acţiune şi arată ce face subiectul sau ce se spune despre subiect se numeşte predicat verbal simplu (PVS). Exemple:1. Dimitrie Cantemir cel făr’de moarte a scris „Descrierea Moldovei”. 2. Sara pe deal buciumul sună cu jale... (M. Eminescu) Predicatul exprimat prin verbul a fi şi alte părţi de vorbire este predicat nominal. Predicatul nominal (PN) atribuie o însuşire sau o calitate subiectului şi arată cine este, ce este şi cum este subiectul. Predicatul se subliniază cu două linii drepte ______ .

E x e m p l e: 1. Ion Druţă este scriitor moldovеan. (cine este Ion Druţă?) 2. ”Limba noastră” este o poezie scrisă de Alexei Mateevici. (ce este ”Limba noastră”?) 37

3. Strămoşii noştri erau curajoşi, viteji. (cum erau strămoşii?) Predicatul nominal este format din verbul „a fi” şi nume predicative. Numele predicative sînt exprimate prin diverse părţi de vorbire. 3 75. Subliniaţi predicatele. Precizaţi prin ce părţi de vorbire se exprimă numele predicative, conform modelului.

Cartea este hrana noastră spirituală. Model: ce este cartea? este hrana = verbul a fi + substantivul hrana. 1. Cartea este a lui. 2. Noaptea este tîrzie. 3. Ion este prieten adevărat. 4. Fata săracului era înţeleaptă. 5. Ei sînt trei. Atenţie! Numele predicative sînt: simple (Ploaia este rece) — cînd sînt exprimate printr-o parte de vorbire, şi multiple (Cîmpia este tristă, vestejită) — cînd sînt exprimate prin mai multe părţi de vorbire. Predicatul se acordă cu subiectul. Potrivirea dintre subiect şi predicat, spre a se putea realiza comunicarea logică, se numeşte acord. 1. Predicatul verbal simplu şi subiectul exprimat prin pronume se acordă în număr şi persoană. E x e m p l e: El vine la şcoală. Ei vin la şcoală. 2. Propoziţiile, în care subiectul este multiplu, verbul cu funcţia de predicat este la numărul plural. C o m p a r a ţ i: Andrei citeşte o carte. Andrei şi Maria citesc o carte. 3. Cînd subiectul simplu este exprimat prin două părţi de vorbire, între care se află cuvîntul „sau”, verbul cu funcţia de predicat este la numărul singular. E x e m p l u: Andrieş sau Vasilică este stăpînul mingii? 4. Atenţie la situaţiile în care între părţile de vorbire cu funcţie de subiect se află cuvîntul „împreună”. a) Dacă acţiunea este realizată de două persoane, verbul cu funcţia de predicat este la numărul plural. E x e m p l u: El împreună cu soră-sa au plecat la săniuş. 38

b) Dacă se înţelege din conţinut că acţiunea e realizată de o persoană, verbul cu funcţia de predicat este la numărul singular. E x e m p l u: Andrei, împreună cu alţi tineri, a cîntat la hora satului. 5. Predicatul nominal se acordă în număr cu subiectul. E x e m p l u: Oglinda era numai cioburi. 6. Subiectul unic se acordă în gen cu numele predicativ exprimat prin adjectiv. Exemple: Tînărul este frumos şi deştept. Fetele sînt vesele. 7. Cînd subiectul multiplu este format din substantive, nume de fiinţe sau pronume de genuri diferite, în acordul cu numele predicativ are prioritate genul masculin. E x e m p l u: Băiatul şi fetele sînt miraţi (nu mirate). 8. Cînd subiectul multiplu este format din substantive, nume de lucruri, numărul singular sau numărul singular şi plural la genurile masculin, feminin şi neutru, numele predicativ este la genul feminin, numărul plural. E x e m p l e: Cartea şi caietul sînt îngrijite (nu îngrijiţi). Cozonacul şi prăjiturile sînt gustoase. 9. Cînd subiectul multiplu este exprimat prin substantive, nume de lucruri, diferite ca gen, la numărul plural, numele predicativ se acordă cu cel mai apropiat substantiv. E x e m p l u: Covrigii şi cornurile sînt calde. Atenţie! Subiectul nu se desparte de predicat prin virgulă. 2 76. Aflaţi subiectele din propoziţiile de mai jos. Stabiliţi tipul lor şi părţile de vorbire prin care sînt exprimate.

1. Maria se grăbeşte la bibliotecă. La ora patru seara va fi deja acasă. 2. Ea citeşte mult. 3. Roşii erau apusurile. 4. Cei trei discutau despre meciul de fotbal de ieri. 5. Mama şi tata sînt părinţi exemplari. 6. Andrei cu Ilenuţa au cules flori pentru ierbar.

3 77. Recunoaşteţi părţile de vorbire cu rol de subiect. Stabiliţi tipul subiectelor.

1. În dreapta se ridicau dealuri cu păduri, grădini, vii. 2. Salcîmii şi ulmii, sălciile şi plopii aşteptau sosirea iernii. 3. La noi sînt păduri verzi de brad şi cîmpii mănoase. 4. Bunicul stă pe prispă. 5. El se uită în depărtare. 6. Unul citeşte, trei ascultă. • Analizaţi sintactic propoziţia a patra. • Subliniaţi desinenţele substantivelor din această propoziţie. 4 78. Alcătuiţi cîte două propoziţii cu subiectul exprimat prin: substantiv, pronume, numeral. 2 79. Formulaţi o propoziţie cu substantivul neam în rol de subiect. Schimbaţi locul cuvintelor astfel, încît subiectul să se afle:

• la început; • în interiorul; • la sfîrşitul propoziţiei. 1

80. Găsiţi subiecte potrivite pentru textul următor:

De pe ramurile copacilor, una cîte una, se desprind (?) îngălbenite. (?) şi (?) îşi dezbracă deodată haina. Spre miazăzi, în stoluri, zboară (?) de cocoare. (?) încălzeşte din ce în ce mai puţin. 4 81. Potriviţi subiecte multiple pentru verbele de mai jos şi alcătuiţi propoziţii:

a se juca, a culege, a înﬂori, a discuta.

1-4 82. Lucru în grup. Găsiţi subiectele din propoziţiile date şi includeţi-le în careu. 1. Strămoşii au 1 luptat cu o îndîrjire fără seamăn. 2 2. A fost domnito3 rul un bun gos4 podar şi înţelept conducător. 5

3. Cu recunoştinţă şi mîndrie păstrează poporul amintirea despre marele voievod. 4. A trimis Vodă buciumaşii pentru a suna chemarea la luptă. 5. În mocirla cleioasă s-au împotmolit caii duşmanilor. 3 83. Alcătuiţi familia lexicală a cuvîntului casă. Construiţi enunţuri cu cuvintele noi formate.

Subliniaţi subiectele din enunţurile construite şi determinaţi partea de vorbire prin care-s exprimate ele. 2

84. Alegeţi varianta corectă.

1. Clasa (aceasta, aciasta) ne este foarte dragă. 2. (Umbra, unbra) stejarului învălui ograda. 3. Prin fereastra deschisă (răzbătu, răsbătu) o rază de lumină. 4. Cîntecul (ce-l, cel) cînta fata (l-a, la) cîntat cîndva şi mamă-sa. 5. (Cel, ce-l) mic era harnic şi cuminte. 4 85. Lucru în grup. Scrieţi un articol pe adresa redacţiei ziarului „Luceafărul” (ziarul moldovenilor din întreaga Ucraină), în care veţi comunica cum aţi sărbătorit în şcoală Ziua Limbii Materne.

Atenţie! Articolul de ziar este o informaţie, o problemă pusă în discuţie etc. Nu uitaţi de cerinţele articolului de ziar: date importante, concizie, concreteţe. Model de scriere a adresei pe plic: Codul 65101 Codul 68822

Destinatar: Elena Păduraru Strada Păcii № 116 Blocul 12/3, scara 2, apartamentul 22, or. Odesa Expeditor: Mihail Arnăutu Strada Florilor № 8 Satul Plavni, Raionul Reni, Regiunea Odesa

2 86. Creaţi. Răspundeţi desfăşurat la întrebarea: „Care anotimp îţi place mai mult şi de ce?” Folosiţi propoziţii diverse, conform criteriilor de clasificare a lor învăţate. Subliniaţi părţile principale ale propoziţiei. 1 87. Lucru în grup. ”Tabloul literelor” ascunde un sfat înţelept. Descoperiţi-l, că e necesar în viaţă. L-aţi descoperit? Analizaţi sintactic ceea ce aţi obţinut. R I A N I 3

T C P I U

A O Ă R M

D V D C A

B O U M D

C R L U U

U B C L C

O A E T E

V P B R R

N R C I M

I D P T C

88. Lucru în grup. Citiţi textul următor:

Aurica avea un căţeluş. În fiecare dimineaţă îi pieptăna blana albă şi pufoasă. Uneori îl ducea la coafor ba şi fundiţă îi lega deseori. Astăzi, însă, întorcîndu-se de la şcoală, strigă căţeluşul, dar în zădar. Îşi aruncă privirea spre geamul deschis şi izbucni în plîns. • Cum aţi putea s-o ajutaţi pe Aurica? • Scrieţi un anunţ prin care să semnalaţi pierderea Auricăi. • Imaginaţi-vă că aţi găsit căţeluşul. • Răspundeţi-i Auricăi printr-un bileţel. •În care propoziţii din text subiectul este neexprimat? 3 89. Analizaţi subiectul următoarelor propoziţii, conform cerinţelor din tabelul de mai jos: Felul subiectului: Subiect exprimat/ neexprimat

Întrebarea la care răspunde

Partea de Locul vorbire prin subiectului care este în propoziţie exprimat

1. Frunzele plopilor înalţi tremură în bătaia vîntului puternic. 2. Abia-abia de se mai ţin. 3. Vasilică şi Svetlana sînt elevi eminenţi. 4. Ei sînt mîndria clasei. 5. Au fost premiaţi cei trei. 6. Întotdeauna ies învingători. 2 90. Creaţi. Exprimaţi în 2-3 propoziţii semnificaţia proverbului: „Vorba dulce mult aduce”. 1 91. Determinaţi predicatele în următoarele afirmaţii. Ce fel de predicate sînt?

1. Cartea e prieten statornic şi sigur. 2. Cărţile sînt profesorii noştri fără grai. 3. Fără carte nu ai parte. 4. Nu învăţăm pentru şcoală, ci pentru viaţă. (Seneca) 92. Citiţi textul. Expuneţi detaliat conţinutul textului după un plan anumit.

Prietenia ciocîrliei şi peştişorii La marginea unui oraş oamenii urmăreau prietenia neobişnuită dintre ciocîrlia sură şi peştişorii de aur. Odată pe malul unui bazin cu peştişori de aur s-a oprit o ciocîrlie. Cuibul ei nu era departe. În cioc ea ţinea un vierme mare. În apropiere înota un peştişor de aur şi a văzut viermele. El a sărit din apă. Ciocîrlia nu s-a speriat. Ea a coborît capul în jos şi a lăsat viermele în gura deschisă a peştişorului. După aceasta păsărica venea aici de cîteva ori pe zi. Peştişorii de aur s-au obişnuit cu pasărea şi înotau spre ea după hrană. Savanţii spun că, probabil, ciocîrlia şi-a pierdut puişorii. Gurile deschise ale peştişorilor îi aminteau ciocurile deschise ale puilor flămînzi. • Subliniaţi părţile principale ale propoziţiilor din alineatul al doilea. 4 93. Determinaţi în care propoziţie verbul „a fi” are rolul de predicat verbal simplu şi în care propoziţie — parte componentă a predicatului nominal.

1. Ilenuţa este în grădină. 2. Ea este harnică. 3. În cameră eram trei. 4. Fata babei era urîtă şi leneşă. 5. Sandu a fost la oraş. 6. Mereu este premiantă Tamara. 3 94. Căutaţi cuvinte cu înţeles asemănător pentru cele ce urmează:

a inventa, a înşela, a alunga, a aproba. •Puteţi utiliza Dicţionarul de sinonime. •Construiţi patru enunţuri cu cuvintele propuse. 2 95. Copiaţi poezia. Subliniaţi părţile principale ale propoziţiei. Oral precizaţi felul lor.

Cetăţile lui Dimitrie Cantemir Dumitraşcu Voievodul, Cantemir cel făr’de moarte, Ca să-şi apere Moldova, A zidit cetăţi de carte. O, cetăţile lui Vodă Sînt cetăţi deosebite — Ies învingătoare-n luptă Numai dacă-s cucerite! (V. Romanciuc)

DescriereaMoldovei

2 96. Lucru în grup. Selectaţi predicatele din textul ce urmează şi analizaţi-le după modelul următor:

Sînt frumoşi: cum sînt Carpaţii? — predicat nominal = verbul „a fi” + adjectiv. Au: ce se spune despre ei? — predicat verbal simplu = verb. Carpaţii Ucrainei Sînt frumoşi Carpaţii ucraineni! Ei au vîrfuri înalte şi văi adînci. În văi vara este călduroasă, iar iarna-i blîndă. În munţi iarna e lungă şi răcoroasă. Munţii Carpaţi

Sînt frumoşi Carpaţii în toate anotimpurile anului. Sînt mîndri fagii, brazii carpatini, pinii. Fagul e copacul cel mai răspîndit al ţinutului. Bogat e pămîntul Carpaţilor! Din Carpaţi se extrage sare, cărbune, marmoră, ozocherită. Carpaţii abundă în gaz şi petrol. Aici trăiesc în deplină armonie diverse naţionalităţi. • Subliniaţi adjectivele. Analizaţi morfologic şi sintactic un adjectiv. 2 97. Lucru în grup. Stabiliţi ordinea propoziţiilor astfel, încît să apară un text coerent.

– De unde s-au luat? a întrebat-o pe mama. – Peste noapte a fost ger, picăturile au îngheţat şi s-au prefăcut în ţurţuri. Vica ieşi la plimbare cu mama. Zăpada se topea. De-a lungul acoperişului casei ea zări o mulţime de ţurţuri mari şi mici. – Mamă, rupe-mi unul. Mama zări un ţurţur lung, sclipitor. L-a rupt şi i l-a dat Vicăi. (I. Stavschii) •Subliniaţi adjectivele. •Analizaţi după structură cuvîntul sclipitor. •Stabiliţi oral predicatele. 1 98. Puneţi, în locul întrebărilor, predicate potrivite. Determinaţi tipul lor.

Nicolaie şi Victor (cine sînt?). Ei (ce fac?) împreună. Amîndoi (cum sînt?) la învăţătură. Victor (cum citeşte?) ..., ... şi ... . •Determinaţi subiectele, felul lor. 3 99. Citiţi propoziţiile. Găsiţi cuvintele înrudite, evidenţiaţi rădăcina lor. Cum se numesc cuvintele înrudite stabilite, luînd în consideraţie modul de formare a lor?

1. Spor la lucru! 2. Lucrul îţi sporeşte spre amiază sau spre seară? 3. Sergiu şi Valeriu conduc automobilul cu viteză sporită. 45

•Aflaţi sinonimele cuvîntului a conduce. •Explicaţi utilizarea semnelor de punctuaţie la sfîrşitul fiecărei propoziţii. •Analzaţi sintactic propoziţia a treia. 2 100. Citiţi expresiv textul. Care-i gîndul principal? Intitulaţi textul.

Cînd se duc în armată, băieţii din satul nostru sînt petrecuţi cu mare alai şi voie bună. Loc de hotar între cei ce pleacă şi între cei ce rămîn acasă este la marginea satului. Aici moş Gavril, cel mai bătrîn om din sat, cuvîntează: – Măi şoimanilor! Acum, cînd plecaţi la cătănie, o rugăminte de-a mea o puteţi îndeplini? – Spune-o, moşule! – Luaţi, flăcăilor, nişte nuci şi acolo unde veţi ajunge să le sădiţi spre amintire. Lăsaţi să ştie toţi că sîntem din viţă de moldovеan şi dorim ca pămîntul ei să fie înveşmîntat cu pomi. Şi încă o rugăminte. Cînd vă veţi întoarce la vatra părintească, să veniţi sub pomul acesta şi să-mi raportaţi cum se simt nucii prin alte părţi. (R.Cucereanu) • Stabiliţi stilul textului şi părţile lui componente: introducere, cuprins, încheiere. Sînt prezente toate trei? • Găsiţi sinonime pentru cuvintele alai, şoiman, cătănie, raportaţi. Consultaţi Dicţionarul de sinonime. • Numerotaţi propoziţiile din componenţa frazelor. 2 101. Din textul dat, alegeţi cuvintele derivate. Subliniaţi părţile principale de propoziţie. Arătaţi oral propoziţiile în care subiectul nu-i exprimat.

E toamnă, e sfîrşit de toamnă. Pădurea picură tristă şi îngîndurată în pragul iernii. Frunze mari şi aurii de stejar se lasă smulse pe nesimţite din copaci, 46

Pădurea toamna

se rotesc încet ca roiurile de albine şi se sting jos, într-o mare cu foşnet de tulbur. Acum vremea marilor frumuseţi s-a trecut, pădurea e goală, dezbrăcată şi cînd răsare vreo suflare de om, ea caută lung pe sub sprîncene şi nu-l crede. Iar cînd pădurea nu crede, se încruntă şi tace. (I. Druţă) • Subliniaţi tema în cuvintele selectate. • Evidenţiaţi imaginile artistice ce v-au plăcut mai mult. • Construiţi un enunţ în care cuvîntul prag să aibă alt sens faţă de cel din text. 1-2

102. Alegeţi varianta cerută de context.

1. Bătînd în retragere, o luă pe (căi, că-i) ocolite, care duceau cînd într-o parte, cînd în alta. 2. De o vei lua, te vei (căi, că-i); de nu o vei lua, iarăşi te vei (căi, că-i). 3. Nu ştia ce să facă, cum să mulţumească lui Făt-Frumos (căi, că-i) scăpase copilul de la moarte. • Găsiţi un alt cuvînt cu care ar putea fi înlocuit cuvîntul scăpase din Făt-Frumos exemplul al treilea. • Subliniaţi predicatele exemplului al doilea şi stabiliţi timpul verbelor. 103. Înlocuiţi cuvintele evidenţiate cu antonime. Aşezaţi-le în ordine alfabetică. Subliniaţi părţile principale de propoziţie şi stabiliţi felul lor.

Stinge lumina şi pentru că-i fată urîtă şi tristă de felul ei, lumina pe care o stinge ea e zgîrcită, posomorîtă şi tot vine de jos; să tot mergi o viaţă în lumina ceea. (I. Druţă) 47

104. Creaţi. În doi pare mult mai scurt drumul. Nu-i aşa? Amintiţi-vă o situaţie şi povestiţi-o colegilor.

Plan:

a) Unde vă îndreptaţi? b) Cine s-a oferit să vă însoţească (sau pe cine aţi rugat s-o facă)? c) Despre ce aţi discutat? d) Ce vi s-a întîmplat? e) Cum aţi ajuns la locul de destinaţie? f) Cum v-aţi despărţit? 3 105. Aţi audiat povestirile istorisite de colegi, cerute de condiţia exerciţiului 101. Faceţi recenzia orală a expunerii unui coleg, arătînd atît părţile pozitive, cît şi cele negative ale relatării acestuia.

Atenţie! Recenzia este o scurtă prezentare a unei lucrări (literare, ştiinţifice), a unei opinii, cu aprecieri critice. 1

106. Depistaţi cuvîntul ce nu aparţine domeniului dat.

A lămuri — a clarifica, a descurca, a explica, a limpezi, a exprima, a înţelege, a preciza. • Construiţi patru propoziţii în care cuvintele ce au rămas după depistare să fie predicate. 2 107. Realizaţi acordul dintre subiect şi predicat în propoziţiile ce urmează.

1. Fratele meu (a poseda) computatorul. Făt-Frumos (a fi) voinic. 3. Daniela (a sări) coarda. 4. Mama şi tata (a fi) muncitori/muncitor. 5. Stejarul şi mestecenii din apropiere (a fi) goi/gol. 6. Şi căpşuna, şi zmeura, şi prăsadele (a fi) gustoasă/ gustoase. 4 108. Citiţi proverbele. Reţineţi învăţătura acestora. Transcrieţi-le şi argumentaţi acordul subiectului cu predicatul.

1. Nu e învăţat omul ce citeşte, ci cel care ştie ce citeşte. 2. Ochii înţeleptului văd mai departe. 3. Omul cît trăieşte 48

învaţă. 4. Omul învăţat poartă întotdeauna averea cu dînsul. 5. Cunoştinţele multe cu răbdare se adună. 6. La un car de învăţătură e bună şi o lingură de minte. 3 109. Aflaţi sensul expresiilor ce conţin cuvîntul carte. Construiţi cu patru expresii propoziţii cu subiecte multiple. Explicaţi cum aţi realizat acordul subiect-predicat.

A face carte — a studia; a vorbi ca din carte — a vorbi ca un om învăţat; a şti carte — a cunoaşte multe; a se pune pe carte — a se apuca serios de învăţat; a se ţine de carte — a învăţa sistematic.

4 110. Сreaţi. Documentaţi-vă şi realizaţi o compunere cu tema: „Cartea — cetate fermecată”. Folosiţi sfaturile ce urmează şi cunoştinţele acumulate în legătură cu subiectul dat.

• Reţineţi diferite observaţii în legătură cu subiectul compunerii. • Găsiţi cuvinte şi expresii potrivite pentru a exprima aceste observaţii. • Exprimaţi observaţiile în propoziţii corecte, clare, frumoase. Cartea fermecată • Aşezaţi aceste propoziţii într-o anumită ordine (introducere, cuprins, încheiere). • Dezvoltaţi ideile. • Evitaţi repetările, substituind unele cuvinte cu altele, ce au acelaşi sens. •Citiţi şi corectaţi greşelile comise. 1-2 111. Realizaţi acordul subiect-predicat în propoziţiile date şi explicaţi argumentat de ce aţi procedat aşa, şi nu altfel.

1. Cerul (a fi) tot mai frumos/frumoşi. 2.Voinicii amîndoi (a fi) rude/rudă de departe. 3. În cabinet (a fi) directorul şcolii şi profesoara de limbă şi literatură moldovenească. 4. Două şi cu două (a fi) patru. 5. Porţile (a fi) străjuite. 49

3-4 112. Deseori elevii comit greşeli de exprimare şi profesorii descoperă în compunerile lor exprimări de tipul celor prezentate în exemplele ce urmează. Corectaţi exprimările incorecte!

1. După moartea părinţilor săi, Creangă şi-a trăit viaţa în continuare pînă în ultimii ani ai vieţii lui. 2. Pe Dimitrie Cantemir l-au prins turcii pe cînd era copil mic, l-au dus la Kostantinopol şi l-au silit să înveţe carte. 3. Încă de mic copil, Eminescu era un poet mare. El a scris multe poezii toată viaţa şi chiar după ce a murit. 4. O pădure virgină este o pădure în care mîna omului n-a pus niciodată piciorul. 5. Omul a înghiţit mult aur şi s-a prefăcut în boier. • Cu toate că exprimările elevilor sînt „caraghioase”, ele conţin totuşi predicate. Subliniaţi predicatele nominale şi explicaţi cum s-a realizat acordul. 113. În clasele 1-4 aţi făcut cunoştinţă cu invitaţia. Iată un exemplu:

Dragă Mitică, Aş fi bucuros dacă ai merge cu mine la şedinţa cercului literar, avînd genericul „La gura sobei”. Vei avea fericita ocazie să-i asculţi pe tinerii poeţi şi prozatori, care-şi încearcă penelul în arta cuvîntului. Mi-ar face o deosebită plăcere dacă m-ai însoţi. Te stimez mult, Dănuţ Luaţi aminte cum puteţi invita frumos! Ţineţi cont de sugestiile date pentru a scrie invitaţii şi răspunsuri posibile: • Te (vă) invit... • Permite-mi să te invit... • Pemiteţi-mi să vă invit. • Dă-mi voie să te invit... • Am plăcerea să te (vă) invit… • Onoraţi-ne... 50

• Ne-ar face plăcere... • Aş fi bucuros dacă aţi/ai accepta invitaţia... • Am fi bucuroşi dacă ne-aţi/ne-ai onora... • Ne-ar onora prezenţa dumneavoastră... • Mulţumesc. Vom veni neapărat. • Mulţumesc, dar nu voi putea veni. • Regret, dar... • Sînt bucuros de invitaţie. • Mă bucur de invitaţie. • În baza reperelor 12-15 scrieţi răspunsul (pesonal) la invitaţia lui Dănuţ. • Faceţi o listă în care să enumeraţi unde aţi putea să vă invitaţi prietenii. 114. Creaţi. Descrieţi în 5-6 propoziţii un colţ al naturii din apropierea localităţii voastre. Aplicaţi cunoştinţele căpătate la tema: „Propoziţia”.

Părţile secundare ale propoziţiei Repere teoretice

Într-o propoziţie dezvoltată, pe lîngă părţile principale, aflăm şi părţi secundare. Părţile secundare de propoziţie sînt atributul şi complementul. Atributul (A) este partea secundară a propoziţiei, care determină un substantiv (sau altă parte de vorbire în rol de substantiv) cu scopul de a-l caracteriza. Atributul răspunde la întrebările: care? ce fel de? (a, al, ai, ale) cui? cît? cîţi? cîtă? cîte? Atributul se subliniază cu o linie şerpuită.

E x e m p l u: Timpul (care?) pierdut nu se mai întoarce. Atributul poate fi exprimat prin diferite părţi de vorbire; mai frecvent este exprimat prin:

a) adjective propriu-zise sau provenite din verb: b) substantive: c) numerale, pronume:

Repere teoretice

Păsărica obosită Se opri din zbor Pe o creangă desfrunzită – Na-ni, somn uşor.(V. Romanciuc) În geanta şcolarului mă pun Şi cum învaţă el Pe loc îţi spun. (Zilnicul) Graiul îl învăţ De la măicuţa. O poveste – De la bunicuţa, Cartea ce deschide Lumea mare – De la prima mea învăţătoare. (M. Roman)

Complementul este partea secundară a propoziţiei, care determină un verb. Complementele sînt de două feluri: circumstanţiale şi necircumstanţiale. Complementele necircumstanţiale sînt: complementul direct şi complementul indirect. Complementul direct (CD) este partea secundară a propoziţiei, care determină un verb şi indică obiectul asupra căruia se răsfrînge o acţiune; răspunde la întebările: pe cine? ce? Complementul direct se subliniază cu linie întreruptă .

Mai frecvent, complementul direct este exprimat prin substantiv, pronume, numeral. E x e m p l e: O iubesc foarte mult pe bunicuţa. (substantiv) Ea îmi spune poveşti. (substantiv) 52

Bunicuţa

Ne-a invitat în ospeţie pe noi. (pronume) I-am condus pe cei trei pînă la poartă. (numeral) Repere teoretice

Complementul indirect (CI) este partea secundară a propoziţiei, care determină un verb şi indică persoana sau obiectul în favoarea sau defavoarea cărora se înfăptuieşte o acţiune; răspunde la întrebările: cui? cu cine? cu ce? de cine? despre cine? despre ce? de ce? pentru cine? ş.a. Complementul indirect se subliniază aşa: .

Complementul indirect, mai frecvent, se poate exprima prin substantiv, pronume. E x e m p l u: Codrul ramii îşi îndoaie Şi-i trimite gliei ploaie (pronume, substantiv) Repere teoretice

Complementul circumstanţial (CC) este partea secundară a propoziţiei, care determină un verb, indicînd în ce împrejurări se desfăşoară acţiunea. Complementele circumstanţiale sînt de mai multe feluri. În clasa a 5-a veţi studia complementele circumstanţiale de loc, de timp, de mod. Complementele circumstanţiale se subliniază cu linie punctată ........... Complementul circumstanţial de loc (CCL) determină un verb şi indică locul unde se desfăşoară acţiunea; răspunde la întrebările: unde? de unde? pînă unde? încotro? ş.a.

E x e m p l u: Băiatul ajunge repede în vale cu săniuţa-i sprintenă. Repere teoretice

Complementul circumstanţial de timp (CCT) determină un verb şi indică timpul cînd se realizează acţiunea; răspunde la întrebările: cînd? de cînd? pînă cînd? cît timp?

E x e m p l u: Angelica a venit devreme la şcoală.

Repere teoretice

Complementul circumstanţial de mod (CCM) determină un verb şi indică în ce mod se desfăşoară acţiunea; răspunde la întrebările: cum? în ce fel? în ce mod? cît?

E x e m p l u: Mircea recită frumos poezia. 1

115. Copiaţi versurile. Subliniaţi atributele.

Un viteaz împărat Pe un cal înşeuat A încălecat Şi prin ţară a plecat. Ţara lui era frumoasă, Toate-n holde de mătase. Ca o tînără mireasă În lumina de amiază.

Ştefan cel Mare

(A. Ciocanu) 2

116. Pentru cuvintele propuse alăturaţi atribute potrivite.

Măr (ce fel?)..; un strugur (ce fel?)..; glasul (al cui?)..; învăţătoare (a cui?)..; elevul (care?)..,... (cîte) cărţi; celor (cîţi)... pasageri. • Construiţi două propoziţii cu îmbinările obţinute şi analizaţi-le sintactic. 3 117. Copiaţi textul. Subliniaţi atributele. Aflaţi întrebările la care răspund atributele.

De-o bucată de vreme nu se mai aude glasul vînătorului. Cei din casă s-au neliniştit de-a binelea. Toţi îl căută pe vînător. Unde a dispărut nepotul? Ce-i cu vînătorul nostru azi? Buneii s-au pornit în căutarea nepotului. (A. Şalari) • Determinaţi tipul propoziţiilor după scopul comunicării. • Subliniaţi desinenţele cuvintelor din ultima propoziţie. 3 118. Copiaţi exemplele. Selectaţi îmbinări de cuvinte ce conţin atribute.

E ca mama de senină, 54

Poartă-n ochi sclipiri de stea. Şi mereu îmi dă lumină Ea, învăţătoarea mea. (G. Blănaru) 4 119. Citiţi textul. Copiaţi tabelul şi completaţi-l cu atributele din textul:

Afară plouă. Susură frunzele veştede, ruginite. Aerul rece se obloneşte în pîcle. Ascult cum curge timpul, cum se prăbuşeşte în goluri adînci; ca o cascadă curge timpul în infinituri cosmice. Frunzele de nuc se scutură fără noimă în grădină. Cîte o gutuie, din creştetul de aramă, cade cu zgomot lîngă casă. Plouă... (G. Meniuc) Atributul Întrebarea la care răspunde Substantivul determinat 120. Faceţi acordul adjectivelor din paranteze. Ce parte de vorbire determină ele? Selectaţi îmbinări de cuvinte ce conţin atribute.

a) Lizuca era o fetiţă (mic) şi (cuminte). Dar mama cea (bun) îi murise. Lizuca avea o mamă (vitreg, rău), care o certa şi o bătea mereu. În toată casa Lizuca nu avea decît un singur prieten: pe Patrocle, un cîine (roşcată). (M. Sadoveanu) 1 121. Lucru în grup. Găsiţi atribute (exprimate, pe rînd, prin adjective şi substantive) care să însoţească substantivul vacanţă. Construiţi propoziţii cu îmbinările obţinute. 122. Împărţiţi în silabe cuvintele propuse conform regulilor de trecere a cuvintelor dintr-un rînd în altul, pe care le-aţi studiat în clasele 1- 4:

real, biografie, pauză, saună, neoficial, neobrăzat, fiolă, fiinţă, ştiinţă. • Cu patru cuvinte alcătuiţi îmbinări care ar conţine atribute. 55

•Construiţi apoi patru propoziţii cu aceste îmbinări. 2 123. Completaţi spaţiile libere din cuvintele: greş..lă, ac.. relă, ﬂoric..., scînte..ză, plo..s, s...ră, p..ne, ab.., v..ţă, urech..., am.. ză. 4 124. Compuneţi două scrisori — una adresată mamei (prietenului) dintr-o tabără de odihnă, unde v-aţi aflat, sau din satul buneilor, unde v-aţi petrecut vacanţa, şi alta — bibliotecarei şcolii: cînd aţi plecat din sat (oraş), n-aţi reuşit la timp să restituiţi cartea împrumutată. Vă propunem spre ajutor schema următoare:

Localitatea, ziua, luna, anul. Introducere. Formula de adresare. Dragă prietene; Scumpă mamă; Stimată doamnă; Stimaţi colegi. Cuprins. Încheiere. Formula de încheiere. Al tău (a ta) amic (prietenă); Te sărut cu drag; Cu tot respectul; Să ne auzim de bine; Cu urări de sănătate. Semnătura expeditorului • Explicaţi cu ajutorul Dicţionarului explicativ cuvintele destinatar şi expeditor. 2 125. Copiaţi versurile. Subliniaţi complementele necircumstanţiale.

Zumzăie pe ramuri floarea: O auzi? Ascult-o bine! Parcă-ar înflori copacii Nu cu flori, ci cu albine! (I. Anton) • Determinaţi tipul propoziţiilor, după scopul comunicării, din prima strofă.

3 126. Alcătuiţi propoziţii după schemele: a) S + S + PVS + CD + A ; s s v s adj. b) S + A + PN + A; s pr v+s adj. c) CI + A +S +PVC +CD +A s adj. s v s adj 4 127. Subliniaţi părţile principale şi secundare în textul ce urmează. Includeţi complementele necircumstanţiale într-un tabel asemănător cu cel de mai jos. Complementul o carte

Verbul pe care îl determină citeşte

Întrebarea la care răspunde ce?

Aţi văzut cum se învîrte roata olarului? Lutul moale ia forme domoale de oale, de ulcioare. Noi le umplem cu licori aromitoare şi aşteptăm oaspeţi în zilele de sărbătoare. (A. Suceveanu) • Explicaţi oral felul predicatelor. Olarul

128. Să comunicăm!

a) Încadraţi în enunţuri îmbinările de cuvinte: om comunicativ; băiat sociabil;

convorbire telefonică; situaţie comică.

4 Lucru în grup. b) Formulaţi cîteva idei cu privire la reamenajarea clasei voastre. 4 c) Expune colegilor părerea personală despre viaţa şcolară. Formulează cîteva idei de schimbare în mai bine a unor aspecte ale vieţii şcolare. 2 d) Pregătiţi-vă şi prezentaţi în cîteva fraze părerile personale despre o carte recent citită (un film vizionat). 3 e) Comunică-i colegei/colegului ideile tale privind organizarea unei excursii. 57

3 f) Pregătiţi-vă să prezentaţi în faţa clasei, împreună cu colegul/colega, o convorbire telefonică despre filmul vizionat recent. 1 g) Scrieţi sinonimele cuvintelor dialog, a comunica, sociabil. Alcătuiţi un enunţ cu antonimul ultimului cuvînt. Reţineţi! Reguli de comunicare • Pentru a comunica eficient, este bine să ţii cont de următoarele sfaturi: – să fii politicos; – să asculţi cu atenţie interlocutorul; – să oferi posibilitate şi interlocutorului tău să vorbească; – să-ţi adaptezi comunicarea la receptor/ascultător (vîrsta, statutul social şi profesional etc.). • În orice sinuaţie de comunicare: – exprimă-te clar şi simplu; – alege cu grijă cuvintele şi convinge-te că le cunoşti bine sensul şi forma; – pronunţă clar şi controleză-ţi tonul în care vorbeşti şi gesturile; – încearcă să-ţi stăpîneşti emoţiile; ele te împiedică să-ţi exprimi clar gîndurile; – fii sincer, politicos şi amabil. 2 129. Lucru în grup. Construieşte o convorbire telefonică, respectînd regulile de comunicare. Numeşte o temă care te interesează în mod deosebit şi spune cu cine ai dori să vorbeşti pe această temă. 2 130. Selectaţi din alineatul trei al textului propus îmbinări care conţin atribute şi complemente necircumstanţiale.

Mă întorceam eu de la pădure printr-o mirişte întinsă... Cînd eram pe la mijlocul lanului, m-a apucat o ploaie ca din găleată. Nedumerit de ploaia abătută ca din senin, m-am oprit locului şi mi-am scos umbrela din rucsac. Am deschis-o şi m-am adăpostit sub dînsa. În jur se auzea răpăitul picăturilor de ploa58

ie. Părea că toate vietăţile au pierit. Cînd colo, am zărit o prepeliţă cu o droaie de puişori, ce păşeau anevoios prin glodul de pe mirişte. Prepeliţa-mamă, zărind umbrela mea, a înţeles că sub ea îşi poate afla adăpost cu puişorii săi. Ajunsă alături, s-a pitit fără nici o frică sub umbrelă. Puişorii s-au ascuns sub aripile mamei, care părea să-mi spună cu privirea: — Înţelege-mă, om bun, că numai tu îmi poţi salva odraslele. (R.Cucereanu) • Efectuaţi analiza fonetică a cuvîntului anevoios. • Analizaţi sintactic prima propoziţie din text. Ce sentimente vă trezeşte lectura acestui text? M e d i t a ţ i: De ce, totuşi, prepeliţa a hotărît să-şi adăpostească puii sub umbreala unui om? 1 131. Recunoaşteţi, în textul următor, complementele necircumstanţiale şi verbele pe care le determină:

În pădure am văzut un stol de păsări gălăgioase. Ele ciuguleau mugurii cruzi. Sub coaja copacilor stau ascunşi gîndăceii. O ciocănitoare lovea cu ciocul în coaja unui stejar, căutînd hrană. • Subliniaţi complementele necircumstanţiale. • Selectaţi două îmbinări care conţin atribute. 3 132. Arătaţi ce rol sintactic au în propoziţie cuvintele evidenţiate.

a) Clădirea aceasta este şcoala noastră. Şcoala este spaţioasă. Clasele şcolii sînt luminoase. b) Ghiocelul a înflorit. Petalele ghiocelului sînt albe. În grădină am văzut un ghiocel. c) Eleva merge la şcoală. Uniforma elevei este curată. La bibliotecă am întîlnit o elevă silitoare.

4 133. Alcătuiţi cîte o propoziţie în care substantivele grădină, muncitor să fie: • subiect; • atribut; • complement necircumstanţial; • nume predicativ. 59

134. Dictare comentată.

L-a rugat; l-a privit; la timp; le păru; într-adins; ţi-oi spune; m-a fulgerat; în faţa mea; mi-a vorbit; să-l văd; n-o ştiu; nu-i cald. 4 135. Atestaţi complementele circumstanţiale şi determinaţi tipul lor.

Sus la noi pe căsicioară Stă în cuib o vrăbioară. Deocamdată puişorul Încă nu-i deprins cu zborul Şi mereu îşi scoate-afară Căpuşorul. (L. Deleanu) 1

136. Subliniaţi complementele circumstanţiale de timp.

1. Mîine este ziua Lenuţei. 2. La vară o să mergem la mare. 3. Săptămîna trecută Nicu a lipsit două zile de la şcoală. Ieri a absentat iarăşi. • Determinaţi subiectul în propoziţia a doua. • Găsiţi atributul exprimat prin numeral. 3 137. Citiţi propoziţile. Identificaţi, în text, complementele circumstanţiale de timp şi de mod. Prin ce părţi de vorbire sînt ele exprimate?

1. În vacanţa mare o să ne odihnim la munte. Noi, pe cărările abrupte, nu urcăm niciodată singuri. Pot să apară, brusc, pericole. 2. Zilnic merg cu plăcere la bazinul de înot. Cu grujă, antrenorul ne pregăteşte pentru campionatul şcolar, care o să se desfăşoare luna viitoare. 3. Prîslea ajunse pe tărîmul celălalt. Privi cu sfială spre palatele zmeilor. 4. Ce-a făcut ieri şi alaltăieri face azi, va face mîine şi poimîine. 2 138. Citiţi enunţurile. Identificaţi complementele circumstanţiale de loc şi determinaţi prin ce se exprimă.

1. Am mers la cofetărie. Acolo m-au însoţit Maria şi Ana. M-am aşezat lîngă Maria, iar lîngă ea a stat Ana. 2. Oamenii locuiau departe. Pînă acolo am mers pe jos. Ne-am oprit sub un tei o singură dată. 2 139. Lucru în grup. Determinaţi complementele circumstanţiale, atributele.

Limba noastră-i o comoară În adîncuri înfundată, Un şirag de piatră rară Pe moşie revărsată. (A. Mateevici) •Analizaţi după structură cuvintele revărsată. 3 140. Lucru în grup. Scrieţi o scurtă întîmplare hazlie, utilizînd complemente circumstanţiale. 4

141. Determinaţi părţile secundare de propoziţie studiate.

1. Munca îl cinsteşte pe om. 2. Munca şi economia izgoneşte sărăcia. 3. Hărnicia poartă gospodăria. •Analizaţi sintactic exemplul întîi. •Subliniaţi desinenţele cuvintelor din exemplul al treilea. 1 142. Citiţi şi delimitaţi propoziţiile. Subliniaţi părţile secundare ale propoziţiei.

Mama e cel mai frumos cuvînt de pe pămînt e primul cuvînt pe care-l rosteşte omul şi sună în toate limbile lumii la fel de gingaş mama are inima cea mai credincioasă şi mai simţitoare dragostea din ea nu se stinge niciodată ea nu rămîne faţă de nimic rece şi nepăsătoare.

V. Volegov. Maternitate

2 143. Subliniaţi părţile secundare de propoziţie şi explicaţi oral prin ce sînt exprimate.

1. Omul muncitor e ca un pom roditor. 2. Cu răbdarea treci şi marea, iar cu răul nici — pîrăul. 3. Ni-i Patria aici, pe largi poteci de soare, în freamătul de codri, în murmur de izvoare. (A.Ciocanu) 144. Dictare selectivă (selectaţi părţile secundare de propoziţie împreună cu cuvîntul pe care-l determină). O limbă este un popor, Nu e om pe lumea asta E sufletul lui mare. Cui nu i s-ar fi cîntat (L. Damian) Cîntul mamei, cînt de leagăn, Cînd în pat l-au legănat. (R. Gamzatov) 145. Subliniaţi atributele şi predicatele. Determinaţi tipul predicatelor. Traduceţi primele trei propoziţii în limba ucraineană.

Bătea un vîntişor rece. Cerul s-a îngemănat cu pămîntul şi au început să se ridice nori albi ca spuma laptelui. Drumul era lunecos. Cît cuprindeai cu ochii, se întindea cîmpia acoperită cu o plapumă albă ca zăpada. Pojghiţa albăstruie de omăt sclipea Iarna în cîmpie sub razele soarelui. Corbii negri se lăsau în stoluri pe zăpadă. Vîntul se înteţea. Nori de zăpadă s-au ridicat acoperind cerul. Soarele dispăru după nori. Începu să ningă. (M. Koţiubinskii)

Popoziţia cu părţi multiple Repere Două sau mai multe părţi de propoziţie care răspund teoretice la una şi aceeaşi întrebare şi lămuresc unul şi acelaşi cuvînt se numesc părţi omogene (multiple). Pot fi multiple următoarele părţi de propoziţie: subiectele, numele predicative, atributele şi complementele.

Atenţie! Predicatele nu pot fi omogene (multiple)! E x e m p l e: Vin ţînţarii, lăutarii, gîndăceii, cărăbuşii. (subiecte multiple) Mama este duioasă, gingaşă şi bună. (nume predicative multiple) Un băieţaş dolofan şi jucăuş se ţinea de mîna mamei. (atribute multiple) Tot e alb pe cîmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare (complemente circumstanţiale multiple) (V. Alecsandri) Un cuvînt (sau o îmbinare de cuvinte) care generalizează conţinutul părţilor multiple se numeşte cuvînt generalizator. Cuvîntele generalizatoare por fi plasate înaintea părţilor multiple şi după părţile multiple. a) Dacă cuvîntul generalizator este plasat înaintea părţilor multiple, după el se pun două puncte. E x e m p l u: Jur-împrejur nu te împiedică nimic: nici vîntul, nici soarele, nici zgomotul. (V. Roşca) b) Dacă cuvîntul generalizator este plasat după părţile multiple, înaintea lui se pune liniuţă. E x e m p l u: Oamenii, vorba, portul şi obiceiurile — toate se schimbă. (A. Russo) c) Părţile multiple, care nu sînt introduse cu ajutorul conjuncţiilor, se despart prin virgule. E x e m p l u: Soarele vesel, luminos a răsărit. d) Nu se foloseşte virgula, dacă părţile multiple sînt introduse cu conjuncţiile nici, şi, ba, ori, sau, care nu se repetă. 63

E x e m p l u: Ce-ţi place mai mult: îngheţata ori ciocolata? e) Cînd aceste conjuncţii se repetă, introducînd părţile multiple, virgula se pune începînd de la a doua parte multiplă. E x e m p l u: Toată casa răscoleşte Şi-şi tot cată ba o gheată, ba cămaşa aruncată ba săpunul, ba colţunul... (L. Deleanu) f) Dacă părţile multiple, introduse cu şi sînt grupate în perechi, atunci virgula desparte numai perechile. E x e m p l u: Mama şi tata, bunelul şi bunica, sora şi fratele alcătuiesc familia mea. g) Virgula se foloseşte şi atunci, cînd părţile multiple se leagă cu conjuncţiile iar, dar, însă, ci. E x e m p l u: La primăvară va răsări un mugurel mic, dar viguros. Reprezentarea simbolică a părţilor multiple (omogene) este: PM (PO). 2 146. Copiaţi şi subliniaţi părţile multiple. Arătaţi funcţia lor sintactică.

1. Şi cîntec, şi rîset, şi joc de copii. Se nasc din aceeaşi tulpină-a izbînzii (Em. Bucov). 2. Torcea un fir de mătase albă, subţire, strălucită (M. Eminescu). 3. Oleg iubea şahul şi muzica, cartea şi condeiul. 4. Poporul nostru este darnic, muncitor şi liber. (L. Ukrainka) 3 147. Copiaţi exemplele. Subliniaţi părţile multiple. Explicaţi folosirea virgulei.

1. Eu şi-n temniţa cea neagră liber m-oi simţi şi tare — pentru volnicele-mi gînduri nu sînt stavili nici hotare. (L. Ukrainka) 2. Fata babei era slută, leneşă, ţîfnoasă şi rea la inimă. (I. 64

Creangă) 3. Moldova cuprinde tot felul de vederi vesele, întunecoase, cîmpeneşti. (A. Russo) 4. Soarele nici nu răsare, dar noi, care mai de care, ori cu coasa, ori cu grebla, ori cu furca în spinare. (A. Lupan) 1 148. Copiaţi exemplele, înlocuind punctele cu conjuncţiile cerute de context.

1. Alung din cîntec jale … suspin. (L. Ukrainka) 2. Natură, maica mea! La sînul tău aleanul... durerea le-nvăţai a spune. (L. Ukrainka) 3. Îl vede zi şi noapte: …pe schele, …în mine, …în cabinetul său. (L. Deleanu) 4. Meseria se cîştigă nu cu banul, …cu anul. (Em. Bucov) ple.

149. Citiţi şi lămuriţi utilizarea virgulei la părţile multi-

1. Nici tîmpla căruntă, nici cuta pe faţa-năsprită de vînt nu poate să-ntunece ochii, cu tinere flăcări arzînd. (Em. Bucov) 2. Nu nourii, ci soarele ne încălzeşte. (V. Roşca) 3. Tinereţea ta voioasă, frumuseţea, veselia mă încîntă, scumpă Naste. (M. Nahnibeda) 4. E ură şi tulburare în ochii lor cei negri, adînci şi disperaţi. (M. Eminescu) 4 150. Citiţi. Copiaţi propoziţiile şi puneţi semnele de punctuaţie.

1. Nu doarme nici pom nici om pe bolta ceea. (Em. Bucov) 2. Te urmăreşte săptămîni un pas făcut alene o dulce strîngere de mîini un tremurat de gene. (M. Eminescu) 3. Nici ploile nici soarele nici frigul nici vremile nu i-au atins granitul. (P. Cruceniuc) 4. Pîinea are iz de glie de rouă de cîntec de motor şi de mîini bătătorite de plugar. (M.Cibotaru) 3

151. Completaţi propoziţiile cu părţi multiple.

1. Obiectele de gospodărie sînt .., .., şi ... 2. .., ..., ..., ... sînt flori. 3. Cîinele,... , ... , ... şi ... sînt animale domestice. 4. ... şi ..., ... şi .... au participat la competiţii.

152. Aflaţi varianta corectă.

1. A fost (o dată/odată), (de mult/demult) un moş şi o babă. 2. Aş vrea să-l mai văd (odată/o dată). 3. (De mult/demult) timp n-ai mai fost pe la noi. 4. (Nu mai/numai) tu poţi să mă ajuţi. 5. Cred că ( nu mai/numai) am nici o şansă să ajung la timp. 1 153. Copiaţi propoziţiile. Subliniaţi cuvintele generalizatoare cu două linii, iar părţile multiple — cu una.

1.Tu ai rămas la toate gospodină: la plug, la leagăn şi la strung. (P. Cruceniuc) 2. Moş Dumitru îi zări pe trei: pe Zamfira, pe Petrică şi Măriuţa. (A. Mateevici) 3. Lumina soarelui ajunge peste tot: în cameră, în cîmp, în suflet. 3 154. Determinaţi cuvintele generalizatoare. Stabiliţi locul lor faţă de părţile multiple. Explicaţi utilizarea semnelor de punctuaţie.

1.Tot ce mişcă-n ţara asta: rîul, ramul — mi-i prieten numai mie...(M. Eminescu) 2. Totul era neobişnuit: frumuseţea stepei, adierea vîntului, florile de cîmp, norii, lanurile aurii. (I. Cutcoveţchii) 3. Pămîntul, cerul, lacul — toate, toate ni-s prieteni. ( M. Eminescu) 4. Are să lumineze şi la noi în casă, şi pe uliţă, şi la şcoală — peste tot. (A. Lupan) 2 tiple.

155. Copiaţi exemplele şi puneţi virgulele la părţile mul-

1. A venit şi Anul Nou, troienind cîmpiile codrii şi grădinile văile şi viile. (P.Curceniuc) 2. Mititel dar voinicel, cu zăpada pe beretă, a ieşit un ghiocel. 3. Mii de zile s-au înjghebat şi s-au revărsat în luni ba calde şi însorite, ba reci şi întroienite. (I. Canna) 4. Cartea-i fîntîna din care poţi scoate şi lacrimi şi rîs şi odihnă şi gînd. (Em. Bucov) 3 156. Citiţi propoziţiile. Explicaţi întrebuinţarea semnelor de punctuaţie. Aflaţi cuvintele generalizatoare.

1. Faţa ta, iubită, mi s-arată oriunde: în vis, în flori, în stele, în dulcele senin. (V. Alecsandri) 2. Şi tabăra de cîmp, 66

şi livezile, şi locul — toate se întipăreau în minte. (I. Cutcoveţchii) 3. Ură, obidă, deznădejde — totul s-a învălmăşit într-însul. (B.Petriceicu-Haşdeu). 4. Au venit oaspeţi mulţi la nunta mare: urşii grei şi cerbii sprinteni, cocostîrcii şi vultanii. (Em. Bucov) 4 157. Copiaţi exemplele. Puneţi semnele de punctuaţie necesare.

1. Nevinovăţia mirarea şi frica mulţumirea toate aceste deosebite sentimente luceau în cătătura ei. (V.Alecsandri) 2. Tot se întruneşte în tine floare şi pasăre primăvară şi basm şi albeaţa nordului şi flacăra satului. (M. Eminescu) 3. Cărţile caietele creioanele radiera toate sînt rechizite şcolare. Reţineţi! Audierea este un proces de receptare a comunicării orale. Ea are drept scop formarea deprinderilor de a înţelege despre ce se realizează (în text, în timpul comunicării orale) şi de a acţiona adecvat la cele auzite.

Audierea presupune dezvoltarea unui şir de deprinderi, printre care: • receptarea auditivă a naturii vii; • înţelegerea mesajului recepţionat; • priceperea, intuirea celor relatate; • constatarea ideii principale, a înţelesului de bază; • selectarea esenţialului; • sporirea atenţiei elevului etc. Citiţi textul „Micu” (ex. 158). Îndepliniţi condiţiile acestui exerciţiu. Răspunsul corect, pe care l-aţi ales din variantele propuse, este egal cu un punct. Punctajul acumulat vorbeşte, în cazul dat, despre atenţia cu care aţi citit şi intuit conţinutul textului „Micu”. 158. Citiţi foarte atent textul doar o singură dată. Reţineţi conţinutul şi algeţi răspunsul corect (din variantele propuse) la întrebările ce urmează la finele textului.

Micu Sandu trecea pe lîngă ograda lui Manoliţă. De sub poartă a îeşit un căţeluş. Era al lui Manoliţă şi-i zicea Micu. Sandu s-a apropiat de el. Micu a început să dea din coadă. El vroia să se joace. Dar Sandu l-a lovit tare cu piciorul în cap. Micu a căzut pe spate, a început să dea din labe şi să scîncească, parcă zicea: Căţelul obijduit „Ce rău ţi-am făcut de mă baţi?” Micu nu ştia că Sandu este supărat pe Manoliţă, că acesta nu-i dăduse nişte bumbi verzi şi lunguieţi ca nişte frunze de prune. Sandu a fugit acasă. Manoliţă a auzit plînsul căţelului său şi a venit într-o fugă la poartă. L-a ridicat pe Micu şi l-a dus în braţe în ogradă. Din ogrăzile mejieşe au venit cîţiva copii. L-au pus pe Micu sub un pom din grădină. Căţelul răsufla din greu. Din cînd în cînd scotea un scîncet aşa de slab, că abia se auzia. Manoliţă şi ceilalţi copii stăteau tăcuţi şi se uitau ţintă la Micu. În vremea aceasta Sandu se uita printr-o crăpătură din gard. El n-a mai putut răbda şi a intrat în grădină. Nimeni nu ştia că dînsul îl lovise pe căţel. Ştia numai căţelul, dar el nu putea să vorbească. Copiii îi dădeau ba apă, ba cîte-o bomboană, dar Micu nu lua nimic. El tremura şi se uita cu ochişorii lui căprui şi îndureraţi ba la un copil, ba la altul. Se uita şi la Sandu. Dar Sandu nu îndrăznea să se uite în ochii lui Micu. Căţeluşul a încercat să se ridice în picioare, dar îndată a căzut pe o parte, a oftat adînc o dată, încă o dată. Şi-a îndoit picioarele dinainte, iar pe cele dinapoi şi le-a întins. Şi n-a mai scîncit. Manoliţă şi-a aplecat urechea la botişorul lui Micu, a ascultat puţin şi a spus: — De acum e mort. 68

Mult au stat copiii tăcuţi şi mîhniţi în jurul căţeluşului mort. Sandu a izbucnit în plîns şi a fugit din grădină. (După Em. Bucov) 1. Căţeluşul Micu a ieşit a) pe poarta dechisă? b) de sub poartă? c) prin poarta vecină? 2. Sandu era supărat pe Manoliţă, fiindcă acesta nu-i dăduse a) bumbi verzi şi laţi? b) bumbi verzi şi lunguieţi? c) bumbi mici şi galbeni? 3. Fiind lovit tare cu piciorul, Micu a căzut a) pe burtă? b) pe picioarele din urmă? c) pe spate? 4. Auzind plînsul lui Micu, Manoliţă a venit la poartă a) foarte repede? b) în fugă? c) cu sufletul la gură? 5. Căţeluşul bolnav a fost adus de Manoliţă a) în grădină? b) în ogradă? c) în odaie? 6. Sandu se uita la cele ce se petreceau în grădină a) printr-o crăpătură de scîndură? b) printr-o crăpătură de gard? c) printr-o crăpătură de uşă? 7. Copiii îi dădeau lui Micu a) apă şi pîine? b) pateu şi bomboane? c) apă şi bomboane? 8. Ochii lui Micu — bolnavul erau a) căprui şi îndureraţi? b) căprui şi mici? c) verzi şi îndureraţi? 69

9. Sandu, care era vinovat de cele întîmplate, a) se uita ţintă în ochii lui Micu? b) se uita îndrăzneţ în ochii lui Micu? c) nu îndrăznea să se uite în ochii lui Micu? 10. Căţeluşul a încercat să se ridice în picoare, dar a) a căzut pe o parte? b) l-a recunoscut pe Sandu? c) a dat din codiţă? 11. Copiii au stat în jurul căţeluşului mort a) supăraţi şi trişti? b) trişti şi mîhniţi? c) tăcuţi şi mîhniţi? 12. Sandu a izbucnit în plîns şi a) a fugit din casă? b) a fugit din grădină? c) a alergat la mamă-sa? • Apreciaţi comportarea lui Sandu. • Aveţi vreun căţeluş în ogardă? Descrieţi-l. Amintiţi-vă un moment hazliu din viaţa acestui animal. • Întocmiţi o compunere „Prietenul meu patruped”. • Subliniaţi părţile multiple din alineatul patru al textului „Micu”. 1 159. Formulaţi cîte un răspuns concis la fiecare dintre următoarele întrebări:

— Cum te cheamă? — Unde te-ai născut? — Cine sînt părinţii tăi? — Ce-ţi doreşti cel mai mult? — Care este ocupaţia ta preferată? — Unde locuiesc bunicii tăi? — Care disciplină te interesează cel mai mult? — Ce ai vrea să fii în viitor? — Cum ai vrea să fie prietenul/prietena tău/ta?

160. Găsiţi întrebări care să corespundă răspunsurilor de mai jos. Notaţi în caiet acest dialog.

a) — ...? — Margareta Lungu. b) — ...? — Nu, dintr-a şaptea. c) — ...? — O aştept pe verişoara mea. d) — ...? — Cu plăcere, dar uite-o că iese şi trebuie să plecăm.

re:

161. Lucru în grup. Se dau următoarele situaţii de comunica-

1 a) Trebuie să faceţi cumpărături la magazin. 2 b) Vreţi să aflaţi informaţii despre un film. 3 c) Prietenul/prietena vă invită la ziua lui/ei de naş-

tere. Formulaţi cîte 3-4 întrebări pentru fiecare situaţie. 1 Vi se propune să cumpăraţi o bicicletă. La ce întrebări dorţi să aflaţi răspunsuri, înainte de a o cumpăra? 2 Se organizează o excursie a clasei. Ce informaţii vreţi să aflaţi în legătură cu aceasta? 3

162. Răspundeţi la următoarele întrebări-ghicitori:

a) Cine are urechi şi nu aude? b) Cine bate şi nu doare? c) Cine aleargă, dar nu-l ajungi niciodată? 163. Răspunde cît mai detaliat la întrebările:

– Unde locuieşti? – Cine sînt prietenii tăi? – Cum îţi petreci timpul liber? – Cum şi cînd îţi pregăteşti temele pentru acasă? – Care este ocupaţia ta preferată? – Ce vei face cînd vei creşte mare? 71

Reţineţi!

• Cînd nu ştim ceva sau nu sîntem siguri de ceva, punem întrebări pentru a primi răspunsuri. • Îtrebarea (răspunsul) trebuie formulată (formulat) clar, ca să fie bine înţeleasă (înţeles). • Întrebările se pronunţă cu o intonaţie interogativă. • Orice întrebare trebuie adresată respectuos, dacă vrei să ţi se răspundă la fel.

Pentru a ne adresa cît mai politicos, putem utiliza următoarele formule introductive: — Vă rog să-mi spuneţi ... — Aş vrea să vă întreb ... — Nu vă supăraţi ... — Ştiţi cumva ... — Pot să vă întreb... — Dacă se poate, aş vrea să aflu ... — Permiteţi-mi să vă întreb ceva ... 164. Lucru în grup. Formulaţi şase întrebări interesante pentru a le adresa:

a) unui scriitor; b) unui cîntăreţ; c) unui businessman (om de afaceri). 165. Citiţi în gînd textul. Alcătuiţi 3-4 întrebări referitoare la conţinutul lui. Redaţi succint conţinutul textului. Cultura moldovenească în mediul culturii universale Poporul moldovenesc a creat de-a lungul veacurilor o bogată şi variată cultură spirituală. Academia Kievo-Movileană, prima instituţie de învăţămînt superior, a exercitat o mare influenţă asupra dezvoltării culturii popoarelor Europei de Est şi de Sud-Est. Dimitrie Cantemir. Scriitorul şi gînditorul enciclopedist, domnitorul Moldovei, care s-a făcut celebru în Europa prin operele sale, a confirmat prezenţa culturii moldoveneşti în patrimoniul culturii universale. 72

Faima culturii moldoveneşti a ajuns departe prin evoluţia Mariei Bieşu, care în anul 1967 obţine Premiul I pentru cea mai reuşită interpretare a rolului Cio-Cio-san la Concursul internaţional ”Miura Tamachi”. Iulia Bogdescu şi Eugeniu Doga, capela corală „Doina” şi Ansamblul „Joc”, Ion Druţă, Emil Loteanu şi încă mulţi alţii au demonstrat prezenţa culturii moldoveneşti în lumea contemporană.

Ansamblul Joc

Eugeniu Doga

Creaţi. Citiţi literatură suplimentară, documentaţi-vă şi răspundeţi desfăşurat la întrebarea-problemă: „Cum a inﬂuenţat cultura altor popoare asupra culturii moldoveneşti?”

Adresarea. Semnele de punctuaţie la adresări Repere Cuvintele sau îmbinările de cuvinte care numesc teoretice persoana sau obiectul către care se adresează vorbitorul se numesc adresări. E x e m p l u: Mulţi ani înainte, Ilieş! După structura lor, adresările pot fi simple şi dezvoltate. Adresările alcătuite dintr-un singur cuvînt sînt simple. E x e m p l u: Mergi sănătoasă, fetiţo! Adresările însoţite de cuvinte determinative se numesc dezvoltate. E x e m p l u: Dragii mei copilaşi, eu mă duc în pădure. 73

Adresările n-au un loc stabil în propoziţie. Ele pot fi plasate la începutul, în interiorul sau la sfîrşitul propoziţiei şi întotdeauna se izolează. Cu acest scop se utilizează următoarele semne de punctuaţie: 1. Dacă adresarea se situează la începutul propziţiei, după ea se pune virgulă, semnul întrebării ori semn de exclamare. După semnul exclamării şi interogării propziţia începe cu literă mare. E x e m p l e: Nepoţele, fluieraşul ista mi-a rămas de la bunel. (L. Deleanu) Mămico! Tu eşti cea mai bună pe acest pămînt! Eugenia? De unde te-ai luat? 2. Dacă adresările se aﬂă în interiorul propoziţiei, ele se izolează prin virgule din ambele părţi. E x e m p l u: Să trăieşti, Ucraină, Casa noastră sfîntă! 3. Dacă adresările stau la sfîrşitul propoziţiei, înaintea lor se pune virgulă, iar după ele, în conformitate cu conţinutul propoziţiei, — punct, semnul interogării sau semnul exclamării. E x e m p l e: Bună seara, fraţilor! Unde pleci, Ionele? Te văd dispusă, Luminiţo. 166. Citiţi textul. Faceţi pauze la adresări şi evidenţiaţi-le prin intonaţie. Explicaţi folosirea virgulei la adresări. Determinaţi felul adresărilor conform structurii lor.

— Dragii mei copilaşi, eu mă duc în pădure, ca să mai aduc ceva de-ale mîncării. Dar voi încuiaţi uşa după mine, ascultaţi unul de altul şi nu cumva să deschideţi pînă ce nu-ţi auzi galsul meu. Auzitu-m-aţi ce-am spus? — Da, mămică, ziseră iezii. I. Creangă — Pot să am nădejde în voi, copii? Capra cu trei iezi — Să n-ai nici o grijă, mămică, apucară cu gura înainte cei mai mari. 74

— Dacă-i aşa, apoi veniţi să vă sărute mama, dragii mei! — Mergi sănătoasă, mămică, zise cel mai mic cu lacrimi în ochi. Apoi capra iese şi se duce în treaba ei. (După I. Creangă) 1 167. Citiţi şi copiaţi propoziţiile. Puneţi semnele de punctuaţie necesare la adresări.

1. Bună dimineaţa tată. 2. Acum Nicuşor dă-mi, te rog, albumul tău de timbre. 3. Noapte bună copii. Elena Petrovna mîine plecăm în excursie? 4 168. Dezvoltaţi adresările, pe care le veţi descoperi în propoziţii, cu ajutorul cuvintelor: drag(ă), scump(ă), stimat(ă). Puneţi semnele de punctuaţie respective.

1. Spune-mi Catincuţă cum ai petrecut vacanţa. 2. Mămico îţi scriu că am ajuns cu bine la bunei. 3. Lidia Antonovna Vă felicit călduros cu ocazia zilei de naştere. 4. Copii ocrotiţi natura. 3 169. În versurile propuse, subliniaţi adresările şi determinaţi felul lor.

Dulce Copilaş Ceresc Dulce Copilaş Ceresc,ce te naşti pe lună, Vino, eu îţi dăruiesc casa cea mai bună. Vino, obrăjor de crin, mîini de albă floare, Vino, ochi de cer senin, dulce strop de soare. Scump Isus, drag Isus, dulce strop de soare. (Colind)

Naşterea lui Iisus Hristos

• Descoperiţi atributele şi explicaţi prin ce părţi de vorbire sînt exprimate. 1 170. Citiţi, evidenţiind, prin intonaţie, adresările. Copiaţi numai propoziţiile care conţin adresări. Puneţi semnele de punctuaţie omise.

— Ai mutrişoară tare plăcută, dar ţepii nu-s de tine. — Nu cumva vulpe ţepii mă fac urît? — N-aş zice că te fac urît arice. — Poate vulpe mă fac greoi? — N-aş spune nici asta... Vulpea şi ariciul — Atunci la ce-mi încurcă ţepii dragă vulpe? — Înţelegi frate cu ţepii aceştia nu eşti gustos!

3 171. Citiţi. Transformaţi propoziţiile următoare în aşa fel ca adresările să ocupe diverse poziţii: la începutul, în interiorul şi la sfîrşitul propoziţiilor. Puneţi semnele de punctuaţie.

1. Dragi copii, fiţi exemplu la învăţătură! 2. Elevi! Nu uitaţi să restituiţi la timp cărţile de la bibliotecă. 3. Fată frumoasă şi harnică, îngrijeşte-mă, că ţi-oi prinde şi eu bine vreodată. (I. Creangă) 2 172. Copiaţi propoziţiile. Puneţi semnele de punctuaţie şi explicaţi-le.

1. Dumneata moş Irofte mai bine povesteşte-ne despre Ştefan cel Mare (I. Canna) 2. Ţara mea ţară bună şi tare/ ţară cum nu e alta pe lume! (Em. Bucov) 3. Nu vrei maică să mă caţi, să mă caţi în cei Carpaţi. (Folclor) 4. Drăguţule bace dă-ţi oile-ncoace! (Mioriţa) 4

173. Alcătuiţi propoziţii conform schemelor:

(a — adresare)

1. a, ... 2. , a,

? !

3. 4.

а! ... ..., а. 76

5. а, ... 6. …, а

. ?

174. În faţa voastră, dragi elevi, se află scrisoarea lui Nikolai Ostrovskii (scriitor rus) adresată mamei sale. Ea este plină de grijă, căldură sufletească şi mîngîieri. Răspunzînd la întrebarea: „Cum o numeşte Nicolai Ostrovskii pe mamă-sa în această scrisoare?”, veţi afla adreăsările. Puneţi semnele de punctuaţie respective.

Dragă mamă am citit toate scrisorile tale. Sînt foarte fericit, că ţi-am putut oferi cel puţin această mică bucurie. Eu vreau să stau serios cu tine la vorbă iubită mamă. Eu te rog scumpa mea tare te rog şi chiar insist ca tu să nu faci nici o muncă grea. Îndeplineşte-mi porunca mămico. Principalul — păzeşte-ţi sănătatea draga mea. Scumpă mamă cum crezi, n-ar fi mai bine să pleci la sanatoriu? Gîndeşte-te şi răspunde-mi imediat. Totul va fi aşa cum doreşti tu sufleţelul meu! Te îmbrăţişez cu toată dragostea scumpa mea. • Determinaţi părţile componenete ale acestei scrisori. Lipseşte ceva? Argumentaţi. 175. Dictare comentată.

Să-ţi aud; ţi-ai pus; s-au dus; jucîndu-se; n-aş spune; să-i aduc; n-am venit; ia te rog cartea; ia te uită la ea! 3 176. Atestaţi adresările şi puneţi semnele de punctuaţie necesare.

1. Mulţumesc plugare drag de pîinică şi meleag. (I. Vatamanu) 2. Moldova mea iubit pămînt, Încins cu colorate brîie, Bătrînul codru ţi-i veşmînt, Iar Eminescu — căpătîie. (A. Korkina) 3. Fulg de nea Fulg de nea Vino la fereastra mea! (P. Cărare) 4. Carte dragă tu ne-aduni lîngă vatra cu minuni.

AUTOEVALUARE 1. Ce studiază sintaxa? 2. Selectaţi îmbinări de cuvinte. Determinaţi termenul regent şi termenul subordonat. În fundul ulicioarei răsare o cuşmă veche, ţuguiată, plină de voie bună. (I. Druţă) 3. Caractreizaţi propoziţiile propuse după criteriile studiate. a) Viscol. Pomii bat mătănii... (P. Zandnipru); b) E-n august. Noapte. Zarea-i luminoasă. (L. Deleanu); c) Linişte. Pace. Satul doarme un somn mocnit. (A. Şalari); d) Miez de noapte. Foaie albă. Scriu scrisoare mamei; e) Aceeaşi odaie. Miez de noapte. O lună abia răsărită se uită pieziş prin cele două ferestre. (I. Druţă) 4. Construiţi cinci propoziţii care să conţină subiecte şi predicate diferite ca tip. 5. Alcătuiţi îmbinări de cuvinte în care termenilor subordonaţi vor fi atribute şi complemente necircumstanţiale, exprimate prin diverse părţi de vorbire. 6. În textul propus, subliniaţi părţile secundare de propoziţie. Determinaţi felul lor. Mikolka era un şcolar cumincior, drăguţ, slăbuţ, molcuţ ca o fetiţă... Straşnic îi plăcea cartea. Citea mult, citea mereu.., vroia să ştie totul. Mereu îl întreba pe învăţător ba de una, ba de alta. Învăţătorul era bucuros şi-i netezea obrăjorii, iar băiatul aşa se mai bucura! (După A. Teslenko). 7. Construţi propoziţiile după schemele: a) S (multiplu) + PVS + CD +A; b) PVS + CD +CD + A; c) S (unic) + PV + CI + A. 8. Analizaţi sintactic propoziţia: În zilele frumoase de sărbători cutreieram dumbrăvile şi luncile umbroase/ (I. Creangă)

9. Realizaţi trei propoziţii nedezvoltate, în care predicatul să

10.

11.

12.

13.

14. 15. 16.

răspundă la întrebările: ce este? cum este? cine este? Ce fel de predicate vor conţine propoziţiile? Completaţi propoziţiile: a) Persoana căreia îi este adresată o scrisoare se numeşte (?) b) (?) este o persoană care expediază scrisori. Identificaţi complementele circumstanţiale. Determinaţi felul lor. Iarna a venit pe neaşteptate. A nins monoton şi des o zi întregă. Soarele luminos surîdea vesel. Împreună cu băieţii am zidit în ogradă o cetate de zăpadă. (După M. Zloteanu) Puneţi semnele de punctuaţie respective, determinaţi cuvintele generalizatoare, părţile multiple, felul acestora. a) Nicăieri nu putea sta liniştit nici acasă nici la şcoală nici printre prieteni. b) Totul îl interesa nava viteza ei maşinile. c) Fata vroia să dovedească pretutindeni la părinţi la bibliotecă la concert. d) Poteci tăinuite întîlniri interesante călătorii prin sate şi oraşe competiţii sportive toate acestea îi aşteaptă pe elevi în vacanţă. Dezvoltaţi următoarele propoziţii, adăugînd atribute şi complemente potrivite. • Nuferii apar. • Ploaia cade. • Se lasă noaptea. Construiţi propoziţii în care adresările să fie plasate la începutul, în interiorul şi la sfîrşitul lor. Alcătuiţi cel puţin două propoziţii cu ajutorul sinonimelor cuvîntului veste. Creaţi. Realizaţi o compunere narativă cu elemente de descriere a naturii pe tema: „Odată iarna...”

17. Scrieţi un bileţel colegului/colegei, îndemnîndu-l/îndem-

nînd-o politicos să facă ceva (să ne dea o mînă de ajutor, bunăoară). Subiectele autoevaluării se apreciază astfel: a) cu 0,5 puncte — subiectele: 4, 5, 6, 8, 10, 13, 14, 15. b) cu 1 punct — subiectele: 1, 2, 3, 7, 9, 11, 12, 16, 17. Autoapreciaţi-vă!

Nivelul cunoştinţelor Punctele Nota

1–3 4–6 Suficient! Tot înainte!

Peisaj de iarnă

III

7–9 10–12 Bine! Foarte bine!

NOŢIUNI DE FONETICĂ, GRAFIE ŞI ORTOEPIE Repere teoretice

Fonetica studiază sunetele vorbirii. Ortoepia — regulile pronunţării corecte. Dicţiunea — modul de pronunţare a sunetelor din cuvînt şi a cuvintelor din enunţ. Garfia — redarea în scris a cuvintelor. Limba moldovenească are o scriere, în general, fonetică, adică sunetele vorbirii se scriu aşa cum se rostesc, afară de literele c, g, x, de aceea este important să cunoaşteţi şi să pronunţaţi clar fiecare sunet, fiecare cuvînt, dacă doriţi să aveţi un scris corect şi o vorbire frumoasă.

Sunetele şi literele limbii moldoveneşti Sunetele limbii sînt de două feluri: vocale şi consoane. Amintiţi-vă!

Consoanele sînt sunetele la rostirea cărora aerul întîlneşte obstacole la ieşirea din plămîni şi din gură. Ele nu pot forma singure silabă.

Consoanele limbii moldoveneşti se împart în două grupe: sonore şi surde. Sonore bdgjvz

Surde ptcşfsţh Sonante lmnr

Amintiţi-vă!

Vocalele sînt sunetele la rostirea cărora aerul nu întîlneşte nici un obstacol la ieşirea din plămîni şi din gură. Ele pot forma singure silabă.

În limba moldovenească se folosesc şapte vocale: a, e, i, o, u, ă, î (â). 81

• Citiţi cuvintele: ie-pu-re, fe-răs-trău, oa-lă şi răspundeţi la întrebările: — Cîte vocale conţine o silabă? Limba moldovenească cunoaşte vocale depline şi semivocale. Semivocalele sînt sunetele care seamănă cu vocalele, dar nu pot alcătui singure silaba. Semivocale sînt: e∧ , ∧i , o∧ , u∧ . • Ne amintim cîte litere are alfabetul moldovenesc. Ne controlăm memoria, împrospătînd-o şi cu denumirea corectă a fiecăreia dintre ele: Aa,

Ăă,

(Ââ),

Bb,

Cc,

Dd,

Ee,

Ff,

Gg,

(a)

(ă)

(â)

(be)

(ce)

(de)

(e)

(fe)

(ghe)

Hh,

Ii,

Îî,

Jj,

Kk,

Ll,

Mm, Nn,

Oo,

(ha)

(i)

(î)

(je)

(ca)

(le)

(me)

(ne)

(o)

Pp,

Qq,

Rr,

Ss,

Şş,

Tt,

Ţţ,

Uu,

Vv,

(pe)

(ghiu)

(re)

(se)

(şe)

(te)

(ţe)

(u)

(ve)

Ww,

Xx,

Yy,

Zz.

(i grec)

(ze)

(dublu w) (ics)

Literele Kk, Qq, Yy, Ww se folosesc în cuvintele de origine străină. 1. De regulă, în limba moldovenească unui sunet (s) îi corespunde o literă (l): Ca-să = 4s, 4l; co-ra-bie = 7s, 7l. 2. Sunetele c, g urmate de vocalele e, i au valoare de sine stătătoare şi pot forma împreună silabă: E x e m p l u: ge-ne-ral = 7s, 7l; ci-ne-va = 6s, 6l. a) În unele cuvinte grupurile ce, ci, ge, gi formează un singur sunet, cînd literele e,i sînt folosite ca litere ajutătoare: cea-pă = 4 s, 5 l; cior-bă = 6 l, 5 s; geam= 3 s, 4 l. b) Pentru grupurile che, chi, ghe, ghi situaţiile diferă: 82

• Dacă grupurile ch, gh sînt urmate de vocalele e, i, acestea au valoare de sine stătătoare (litera h este literă ajutătoare; ea nu se pronunţă): che-nar = 5 s, 6 l; ghe-mo-toc = 7 s, 8 l. • Grupurile che, chi, ghe, ghi au valoarea unui singur sunet cînd e, i, h sînt numai litere ajutătoare: unchi = 3 s, 5 l; unghi = 3 s, 5 l; chiar = 3 s, 5 l; cheamă = 4 s, 6 l; gheaţă = 4 s, 6 l. 3. Ltera x poate reprezenta două sunete: cs (sufix, excursie); gz (examen, exerciţiu). • Se scrie: fix, complex — la singular; ficşi, complecşi — la plural. • La singular şi plural sunetele „cs” sînt redare grafic prin două litere în cuvintele: cocs, ticsit, rucsac, micsandră, îmbîcsit etc. 4. Litera â apare în numele propriu România şi în cuvintele din familia lui: român, românesc, româneşte. Această literă este admisă şi în nume proprii de familie după dorinţa purtătorilor lor. (Costantin Brâncuşi) 5. La sfîrşitul cuvîntului apare uneori litera i afonizat: mari, pomi, cîini, flori.

Diftongii, triftongii. Hiatul Repere teoretice

• Observaţi despărţirea în silabe a cuvintelor: o-daie, toam-nă, pia-tră, ui-te, oş-tean, scai. • Din ce sînt formate grupurile de sunete evidenţiate? Aţi remarcat că ele fac parte din aceeaşi silabă? Grupul de sunete, alcătuit dintr-o vocală şi o semivocală, pronunţate în aceeaşi silabă, se numeşte diftong. E x e m p l e: noap-te, bui-mac, ci-re-şii, deal, iureş, cu-cu-vea-ua. • Observaţi despărţirea în silabe a cuvintelor: trăiau, le-oai-că, ari-pioa-ră. • Cîte sunete alcătuiesc grupurile evidenţiate? • Ce sînt aceste litere: vocale, semivocale? 83

Grupul de sunete, alcătuit dintr-o vocală şi două semivocale, pronunţate în aceeaşi silabă, se numeşte triftong. E x e m p l e: bă-lă-ioa-ră, iau, miau. Uneori, în procesul vorbirii, două cuvinte se rostesc împreună; ca rezultat apar diftongii şi triftongii, atunci cînd formeză silabe alcătuite din vocală şi semivocală. Aceşti diftongi şi triftongi se scriu prin liniuţă. E x e m p l e: te-a chemat, te-oi ajuta, i-ai spus, dă-i cartea. • Observaţi despărţirea în silabe a cuvintelor: po-ezi-e, i-de-e. • Evidenţiate sînt două vocale alăturate, care fac parte din silabe diferite. Două vocale alăturate, ce se află în silabe diferite, alcătuiesc hiatul. E x e m p l e: mă-ci-e-şii, Mi-o-ri-ţa.

Atenţie! 1. La început de cuvînt sau la începutul unei silabe care urmează după o vocală se scrie şi se pronunţă ie: ied, ieftin, iepure, ieşire, proiect, treier, creier. 2. După consoană se scrie şi se pronunţă ea: ceai, deal, geam, leac. 3. Atunci cînd diftongul ia alternează cu ie, după consoanele b, p, v, f, m se scrie şi se pronunţă ia: biată-bieţi, piatră-pietre, amiază-amiezi, fiară-fier, viaţă-vieţi. 4. După ch, gh se scrie ea cînd alternează cu e: cheamă-chemi, gheată-ghete. 5. Cînd nu există forme alternante după ch, gh se scrie ia: chiar, ghiaur.

Despărţirea cuvintelor în silabe. Trecerea regulamentară a cuvintelor dintr-un rînd în altul Trecerea cuvintelor dint-un rînd în altul se face pe silabe. La trecerea lor trebuie respectate anumite reguli. 1. Cînd o consoană se află între două vocale (sau între un diftong ori triftong), ea trece în silaba următoare: fo-ne-ti-că. • Litera x se pronunţă în două consoane (cs, gz), dar este considerată o unitate: exer-ci-ţiu. 2. Două consoane între două vocale, la desăpărţirea lor în silabe, trec: prima consoană rămîne în prima silabă, iar cealaltă trece în silaba următoare: sol-dat. • Cînd prima consoană este b, p, d, t, v, f, g, c, iar a doua este l sau r, ambele consoane trec la silaba următoare: ce-dru; ca-blu; ti-gru; pa-tru; sfe-clă; su-ple-ţe; aﬂu-ent; co-vrig; pehli-van; (dar: gîr-lă, vîs-lă). 3. Două vocale alăturate fac parte din silabe diferite: la-ud. 4. Grupul de trei sau mai multe consoane, aflate între două vocale, se despart după cum urmează: prima consoană trece la silaba dinainte, iar celelalte consoane — la silaba următoare: sub-stan-tiv; con-struc-ţie. În cazul grupurilor lpt, mpt, ncş, nct, ncţ, rct, rtf, stm, ndv, despărţirea se face după a doua consoană din grup: somptu-os; sculp-tu-ră; punc-taj; func-ţie; arc-tic; jert-fă; ast-mă; sand-viş. 5. Diftongii şi triftongii, alcătuind o singură silabă, nu se dezmembrează: du-ios, poar-tă, lu-poai-că. 6. O vocală, un diftong (un triftong), plasate la începutul sau la sfîrşitul unui cuvînt polisilabic, nu se despart de restul acestuia: apă, odaie. 7. Cuvintele derivate se trec dintr-un rînd în altul după părţile componente: inter-urban, des-com-pun. 8. La sfîrşitul rîndului cratima nu trebuie să fie considerată liniuţă de despărţire în silabe: ciu-lin-du-şi; mi-am. 85

Apostroful Repere teoretice

Apostroful marchează grafic căderea accidentată a unor sunete de la începutul, de la mijlocul sau de la sfîrşitul unui cuvînt: ’neaţă!; sal’tare!; deodat’apare.

2 177. Precizaţi numărul sunetelor şi numărul literelor din cuvintele:

a) accelerat, chimie, exerciţii, echer, schemă, dreptunghi; b) ceată, gheaţă, o gheată, ghindă, ghicitoare, geantă. 1 clasă.

178. Scrieţi în ordine alfabetică prenumele colegilor de

2 179. Citiţi expresiv versurile. Rostiţi clar fiecare sunet. Numiţi vocalele, semivocalele şi consoanele.

Să trăieşti, picior de plai, Să-nfloreşti gură de rai, Sfînt meleag întinerit Cu rouă de dor stropit. • Subliniaţi predicatele. 3 180. Selectaţi, din operele deja studiate la orele de literatură, cuvinte în care aceeaşi literă reproduce ba o vocală, ba o semivocală. Grupaţi-le în două coloniţe după modelul: Vocală Loc

Semivocală Frumoasă

4 181. Găsiţi sinonime pentru cuvintele: adînc, tăcerea, dormeau, greu. Determinaţi vocalele, semivocalele, consoanele. Construiţi un enunţ cu unul din sinonimele aflate şi analizaţi-l sintactic. 182. Înlocuind doar o singură literă din cuvînt, acesta îşi poate schimba sensul. 86

Bunăoară: par-păr; vară-pară-cară. Formînd cuvinte noi pe această cale, se spune că am realizat o metagramă. Desfăşuraţi un concurs fulger: învinge colegul care a avut cît mai multe perechi de cuvinte, folosind metagrama. 183. Cînd, pornind de la cuvîntul lac, obţinem substantivul cal, zicem că cel de-al doilea este o anagramă. Acelaşi lucru îl vom susţine şi cînd de la cuvîntul sală îl formăm pe lasă. Extrageţi din opere cunoscute cuvinte pe baza cărora puteţi dobîndi anagrame. 184. Citiţi textele şi determinaţi tipul lor. La ce stil se referă? Prin ce se deosebesc?

1. Soarele este un astru central al sistemului nostru solar. El este alcătuit dintr-o masă incandescentă şi luminoasă. În jurul soarelui gravitează şi se învîrtesc celelalte planete ale sistemului solar. Lumina soarelui dă lumina zilei pe pămînt, iar căldura lui contribuie la întreţinerea vieţii. 2. Aurica privi în jur. PăpăSoarele dii galbene păreau că o chemau la ele. Picături strălucitoare de rouă, ca nişte luminiţe colorate, ardeau în fiecare fir de iarbă şi era atîta lumină în jur, că inima Auricăi începu să bată taretare, gata să-i spargă pieptul. Încremeni. Cerul era albastru, lipmpede, iar pe el soarele, o floare mare cu petale de lumină. Stătu aşa cuprinsă de uimire. (După R. Lungu) • Caracterizaţi consoanele din propoziţia a treia a textului №2. • Faceţi descrierea (ştiinţifică şi artistă) a unui obiect cunoscut.

185. Citiţi versurile lui E.Tarlapan, apoi caracterizaţi consoanele. a) L-am văzut şi eu pe-aici, În vacanţă la bunici — Timp de două săptămîni A tăiat... frunze la cîini.

b) A dormit Tîndală-o vară, Fără gînd la sănioară Şi acum la derdeluş Rîde pîn’ şi-un căţeluş — Toţi se dau cu săniuţa, Iar Tîndală... cu căruţa!

• Determinaţi vocalele şi semivocalele în cuvintele evidenţiate. 186. Creaţi. Alcătuiţi o compunere-raţionament pe tema: „Mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim”. Reţineţi! Raţionamentul este o compunere ce constă din următoarele părţi componente: 1. Teza — un gînd ce urmează a fi dovedit. 2. Argumente (dovezi) ce confirmă adevărul tezei. 3. Concluzie la care se ajunge în urma argumentelor aduse. 187. Citiţi, apoi reproduceţi detaliat conţinutul informaţiei.

Cuvîntul alfabet provine din alfa şi beta, primele litere ale alfabetuuli grecesc, folosit încă în mileniul al doilea pînă la era noastră. Cu ajutorul alfabetului se redau prin semne grafice sunetele limbii, îmbinate în multitudinea de cuvinte. În lume sînt mai multe tipuri de alfabete. Alfabetul latin este pus la baza tuturor limbilor romanice, germanice, baltice etc. Alfabetul slav, pe care îl folosim atunci cînd scriem în limba ucraineană, este folosit şi de alte limbi de origine slavă: rusă, bielorusă, bulgară etc. Alfabetul latin şi cel slav sînt cele mai comode şi cele mai răspîndite pe globul pămîntesc. 88

Afară de aceste alfabete, sînt şi alte sisteme grafice: scrierea ieroglifică, scrierea silabică etc. Cuvîntul moldovenesc abecedar constituie denumirea primelor trei litere din alfabetul latin. • Repartizaţi în ordine alfabetică cuvintele din primul alineat al textului. • Consultaţi Dicţionarul explicativ şi aflaţi sensul cuvîntului alineat. 3 188. Împărţiţi cuvintele în silabe (după modelul dat) şi menţionaţi, în fiecare, numărul de vocale şi semivocale:

sacru, nouraş, vreasc, băiat, iute, biologie, alee, te-a ajutat, i-au spus. Model: creioane Cre — 1 v.; ioa — 1 v.; 2 sv.; ne — 1 v. 189. Identificaţi grupurile de sunete vocalice din cuvintele:

auriu, băiat, cuib, ploaie, teatru, taur, fii, ouăle, realitate.

2 190. Subliniaţi diftongii, triftongii, explicînd sensul cuvintelor evidenţiate:

viaţă, ploioasă, iaz, noi, crai, piesă, miei, motocei, gîngănii, iute, puiuţ, uite, păsăruică, busuioace, vulpoaică, duios, oină, voinic. 1

191. Ghiciţi ghicitorile. Subliniaţi diftongii.

a) Cine cîntă ziua-ntreagă, Dar şi noaptea dinspre zori, Şi nu are, Doamne dragă, Nici tu zi de sărbători?

b) Cine-n lanţ mereu păzeşte Casa omului cuminte Şi de hoţi îl prevesteşte, Şi credinţa nu şi-o vinde?

1 192. Depistaţi hiatul, subliniindu-l:

aer, aerodrom, aerian, aeronavă, aerisi, aeroport. • Construiţi un enunţ cu cuvîntul evidenţiat, subliniaţi părţile secundare de propoziţie.

193. Alcătuiţi cuvinte care să cuprindă:

difrongii: ea, ie, oa, ai, oa; triftongii: eau, iai, iau. 194. Plasaţi în spaţiile punctate diftongii şi triftongii potriviţi (ea, ia, ie, oa, eau, ioa):

cart..., p...tra, f..r, răc...lă, alb..., m...re, pod..., inim...ră, gutu..., răspund..., ...tagan, adorm... 195. Citiţi cuvintele şi indicaţi vocalele în hiat:

cereale, ideal, creare, creaţie, familie, istorie, vie, rochie, fiinţă, ştiinţă, fiindcă, alee, creez. 196. Despărţiţi în silabe cuvintele din enunţurile ce urmează şi descoperiţi diftongii şi triftongii.

Mi-au luat ce mi-ai dat. S-au dus să-şi ia ce-i al lor. Voi veni şi v-oi da ceea ce vi se cuvine. Da tu-mi dai ce-ţi cer? • Explicaţi scrierea prin linioară a cuvintelor de mai sus. 197. Arătaţi care este forma corectă din grupurile de cuvinte:

greşeală/greşală; ieşeau/eşau; (să) sfîrşească/(să)sfîrşască; eftin/ieftin. 198. Daţi exemple-cuvinte în care grupurile ea, io, eu, ia să formeze diftongi şi hiat. 1 199.Lucru în grup. Comparaţi cuvintele evidenţiate. Spuneţi care din ele alcătuiesc, în mod independent, o silabă şi care — nu. Comentaţi ortografia lor.

i le spun — le-am spus mi le dai — mi-ai dat ţi le aduni — ţi-ai adunat şi le însuşesc — şi-a însuşit i s-a spus — i-am spus 2 200. Lucru în grup. Cum veţi explica ortografia diferită a cuvintelor ce se rostesc la fel? 90

luna mai — m-ai văzut; iau cartea — i-au spus; mii de ani — mi-i dor; iar plouă — i-ar invita; neam vechi — ne-am dus; noi spunem — n-oi spune; • Arătaţi diftongii şi triftongii. Construiţi 2 enunţuri cu un grup de cuvinte. 3 201. Lucru în grup. Alcătuiţi cuvinte ce conţin diftongi, triftongi, pornind de la pronume scrise fie cu linioară înainte, fie că după:

-mi-; -ţi-; -şi-; -i-; -l-. 4 202. Lucru în grup. Împrumutaţi de la bibliotecă balada „Mioriţa” şi selectaţi dintr-un fragment, la alegere, diftongii alcătuiţi din vocale ce aparţin la două cuvinte. Explicaţi ortografia lor. 1 203. Daţi exemple — cuvinte monosilabice formate din: un sunet, două sunete, trei sunete, patru sunete. 3 204. Despărţiţi, regulamentar, în silabe cuvintele din versurile propuse. Potriviţi rime în locul spaţiilor punctate.

Ce înseamnă „foarte bine”? Zău, nici nu ştiu cum să-ţi ... E mai bun ca ciocolata! Mai gustos ca...! (C. Dragomir) 205. Despărţiţi regulamentar în silabe cuvintele: arctic, abrupt, aceea, Avram, buclă, covrig, dreptunghi, defectuos, examen, exemplu, februarie, insubordonare, lupoaică, nesprijinit, ploaie, portbagaj, subunitate, ameninţîndu-l. 2 206. Consultaţi Dicţionarul ortografic pentru a constata care din cuvinte sînt accentuate corect: bolnav-bolna´v; pricină-pricină´; caracte´r-caracter; miros-miro´s; duşman-duşma´n; mize´r-mizer; Şte´fan-Ştefan; primăva´ră-primăvară. 91

207. Completaţi spaţiile libere, din cuvintele date, cu triftongi.

Inim...ră, răspund..., franţuz...că, cre...ne, c..., vr...., făc..., l...rcă, supravegh..., urs...că, lăcrim...ră. 208. Alegeţi forma corectă a cuvintelor, apoi despărţiţi-le în silabe. Includeţi în enunţuri două dintre ele.

Aleie-alee; fiindcă-findcă; crează-creează; zoologie-zologie; respectos-respectuos; creon-creion; menagerie-menajerie. 2 209. Selectaţi din texte 10 cuvinte cu diftongi în următoarele poziţii:

a) la începutul cuvîntului; b) în mijlocul cuvîntului; c) la sfîrşitul cuvîntului. Amintiţi-vă! Tema este o situaţie, o problemă, un fenomen, un aspect din viaţa omului, interpretate de scriitor. 4 210. Citiţi atent şi expresiv textul. Determinaţi tema şi găsiţi un titlu potrivit. Imaginaţi-vă şi scrieţi ce a făcut mai departe puiul de vrabie, găsind cele trei semincioare.

A fost odată un pui de vrabie. Un pui ca toţi puii, doar că, din păcate, cam prostuţ. De cînd ieşise din găoace, aşa şi nu prinsese deloc la minte. Nu ştia nimic: nici cum să-şi facă un cuib, nici cum să găsească un grăunte mai acătării. Unde-l apuca noaptea, acolo dormea; ce-i cădea înaintea Vrăbiuţe bătăuşe ochilor, cu aceea se hrănea. Era însă bătăuş nevoie mare: nici una, nici două, şi se lua la harţă. Într-o zi s-a întîmplat să nimerească cu un tovarăş de-al său, tot pui de vrabie, în ograda unui gospodar. Au zburat, s-au zbenguit, au scormonit prin gunoaie pînă ce au dat de trei semincioare de cînepă. (După L. Ukrainka) 92

• Selectaţi din textul propus 4 cuvinte ce conţin diftongi şi două cuvinte ce au în componenţă vocale în hiat. •Despărţiţi regulamentar cuvintele evidenţiate. 1 211. Completaţi spaţiile libere, din cuvintele date, cu litere. Alcătuiţi trei propoziţii cu trei cuvinte diferite: două propoziţii bimembre (dezvoltată-nedezvoltată).

S.se, s.mă, s.ară, j.le, ţ.lină, ţ.ntă, s.ngur, maş.nă, ş.pîrlă. 3 212. Citiţi expresiv textul. Determinaţi tema, gîndul principal ce reiese din conţinutul textului. Intitulaţi textul şi motivaţi-vă alegerea.

Ce lucru enorm e scrierea şi tipărirea unei cărţi! Cîţi oameni îngrijesc de ea! Cîţi copaci nu-şi mai frămîntă frunzele-n vînt şi cîte păsări ar trebui săşi mute cuiburile pe alte ramuri de dragul cărţii pe care o ai pe masă. De aceLa tipografie ea se cuvine să citiţi cu cea mai mare atenţie cărţile pe care le aveţi şi să le păstraţi ca pe ochii din cap. Cărţile acestea trebuie să ajungă şi la alţi copii, pentru ca munca alcătuitorului cărţii şi a celorlalţi oameni, care au îngrijit de ea, să nu fie zădarnică. Se ştie doar că precum apa-ţi răcoreşte inima, tot aşa şi învăţătura mintea ţi-o limpezeşte. Cartea te face înţelept. Las-o deschisă şi revino mereu la ea. Învaţă şi pentru cei care au rîvnit-o secole, şi pentru acei micuţi de pe pămînt care nici astăzi nu-i ştiu taina. (După S. Vangheli) •Redaţi, cu ajutorul a 4-5 propoziţii, concluziile pe care le-aţi făcut după lectura textului.

213. Creaţi. Realizaţi o compunere cu tema: ”Cine ştie carte are patru ochi.” 3 214. Citiţi expresiv versurile. Comentaţi folosirea liniuţei la ortografierea unor cuvinte.

Limba mea sfătoasă Creangă ce-a iubit-o Şi-a-naripat-o-n Vers Alecsandri, Eminescu forma Ţi-a desăvîrşit-o În cultura lumii Spre a ne mîndri. (N. Costenco) 4 215. Faceţi analiza fonetică a cuvintelor evidenţiate din versurile:

Ni-i istoria o carte Din strămoşi pînă-n părinţi, Scrisă cu lumină multă Şi cu multe suferinţi.

A ajuns pînă la tine – S-o păstrezi şi s-o cinsteşti. S-o porţi, fiul meu, în suflet Şi cu sufletul s-o creşti. (V. Romanciuc)

• Explicaţi ortografia cuvintelor scrise prin liniuţă. • Analizaţi fonetic cuvintele după algoritmul: 1. Numărul sunetelor. 2. Numărul literelor. 3. Silabele, accentul (silaba accentuată). 4. Sunetele vocale: vocale depline, semivocale. 5. Diftongii, triftongii. 6. Sunetele consonante: sonore, sonante, surde.

216. Pe baza schemelor ce urmează ilustraţi sistemul sonor al limbii moldoveneşti prin exemple: Vocale vocale depline diftongi

consoane

semivocale

sonore

triftongi

sonante

surde

1 217. Creaţi. Realizaţi oral un raţionament pe tema: „De ce îmi place să citesc?”

Respectaţi părţile componenete ale raţionamentului: teza, argumentarea, concluzia. Recenzaţi reciproc raţionamentele întocmite pe baza criteriilor: 1.Conţinutul: plusurile, neajunsurile. 2. Intonaţia, dicţia. 3. Corectitudinea exprimării. 2 218. Citiţi textul. Cui e destinat? Ce scop urmăreşte autorul? Cum credeţi, ce stil a fost folosit la realizarea acestui text?

Limba se învaţă nu numai din manualele de limbă maternă, ci şi din alte manuale şcolare, din lectura particulară, din audierea emisiunilor televizate şi radiofonice, din frecventarea spectacolelor etc. Deosebit de impotantă este lectura literatuCuşma lui Guguţă rii artistice şi a celei ştiinţifico-populare, notînd într-o agendă cuvintele necunoscute, apoi precizînd sensul lor. Încă din vremurile străvechi bibliotecile erau considerate temple ale civilizaţiei. 95

• Găsiţi cuvintele abstarcte şi termenii ştiinţifici în acest text. • Creaţi. Răspundeţi desfăşurat la întrebarea: „Este adevărat oare că cititul cărţilor înnobilează suﬂetul omenesc”?

AUTOEVALUARE 1. Ce studiază fonetica? 2. Reamintiţi-vă şi comlpetaţi enunţurile ce urmează: – Un cuvînt este format din ... sau ... – Deosebirea dintre literă şi sunet este următoarea: .... – Totalitatea literelor aşezate într-o anumită ordine formează ... – Sunetele limbii materne sînt de două feluri: ... ... – Silaba este sunetul sau grupul de sunete care se pronunţă ... – Grupul de sunete alcătuit dintr-o vocală şi o semivocală, care se pronunţpă într-o silabă, se numeşte ... – Triftongul este grupul de sunete format din ... – Două vocale alăturate, pronunţate în silabe diferite, formează ... – Vocalele limbii moldoveneşti sînt: .... 3. Faceţi analiza fonetică a cuvintelor chemare, duioase. 4. Stabiliţi numărul sunetelor şi literelor în cuvintele: chirurg, ciorap, aripi, cerc, jgheab. 5. Selectaţi cuvintele care au un număr diferit de litere şi sunete: Frumoasa primăvară Prin geamul larg deschis Un fluture de-afară În clasă ne-a trimis. (F. Mironov)

6. În textul:

Învaţă de la nufăr să fii mereu curat, Învaţă de la stîncă să-nduri furtuna grea, Învaţă de la vultur, cînd umerii ţi-s grei, Şi du-te la furnică să vezi povara ei. Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea, Învaţă de la miel să ai blîndeţea sa. (Din lirica norvegiană) a) Subliniaţi, în primul vers, vocalele cu o linie, consoanele — cu două, semivocalele — cu semnul . b) Selectaţi din ultimele două versuri cuvintele ce conţin diftongi, subliniindu-i. 7. Despărţiţi, regulamentar, în silabe cuvintele: aeroclub, cedru, cinste, jertfă, cablu, cuviinţă, optsprezece, autor, dezaprobare. 8. Propuneţi cîte un sinonim pentru următoarele cuvinte: a declara, amabil, înştiinţare, comunicativ. 9. Includeţi în enunţuri cuvintele: ea – i-a; neam – ne-am; cel – ce-l. 10. Scrieţi, din memorie, o strofă dintr-o poezie preferată. Utilizaţi corect semnele ortografice şi de punctuaţie. Argumentaţi-vă, în 4-5 enunţuri, preferinţa. 11. Alegeţi varianta corectă: alee/aleie; poet/poiet; obiect/obect; chiar/chear. 12. Creaţi. Alcătuiţi un text – dialog de o pagină pe tema: „La bibliotecă”. Fiecare subiect, în parte, al autoevaluării este apreciat cu un punct. Autoapreciaţi-vă ! Nivelul cuI II noştinţelor Punctele 1–3 4–6 Suficient! Tot înainte! Nota

III

7–9 Bine!

10–12 Foarte bine!

LEXICUL Citiţi următoarele texte: a) Trezeşte-te, copile, din somn de dimineaţă – mai limpede ţi-e mintea, mai bine se învaţă.

b) Bună-i mama, cea mai bună, Sfîntă-i casa părintească, Dulce-i limba cea străbună, Dulce şi dumnezeiască. (D. Matcovschi)

Observaţi că ideile, gîndurile şi sentimentele sînt exprimate prin cuvinte, cu ajutorul cărora formăm propoziţii. Repere Vocabularul sau lexicul cuprinde totalitatea cuvinteteoretice lor din trecut şi de astăzi ale unei limbi. Fiecare limbă are propriul vocabular. Vocabularul limbii moldoveneşti este bogat şi variat. Bogăţia unei limbi depinde de volumul şi de diversitatea vocabularului ei. Vocabularul limbii moldoveneşti conţine aproximativ 140.000 de cuvinte. Cuvintele unei limbi sînt înregistrate în diferite dicţionare. Dicţionarul reperzintă o sursă de informaţii din cele mai diverse domenii şi constituie un instrument de lucru folositor. Există dicţionare variate. Dicţionarul explicativ al limbii moldoveneşti (2 volume) explică sensul cuvintelor. În dicţionar cuvintele sînt aşezate în ordine alfabetică. Cunoaştem Dicţionar de sinonime, Dicţionar de paronime, Dicţionar de antonime, Dicţionar moldo-român, Dicţionar de cuvinte-internaţionalisme ş.a. Vocabularul unei limbi este în veşnică cercetare, iar ştiinţa care se ocupă cu studiul lexicului se numeşte lexicologie. Cuvintele cu un singur sens se numesc monosemantice. Vocabularul limbii moldoveneşti conţine, însă, un număr mare de cuvinte care pot avea două sau mai multe sensuri: casă, pat, cer, pieptene, masă, ochi etc. 98

Cuvintele ce au multe sensuri se numesc polisemantice. Pe lîngă sensul propriu, cuvintele au şi sens figurat. În îmbinarea omul suspină cuvîntul suspină înseamnă o respiraţie adîncă şi prelungită, oftat, iar în îmbinarea izvoarele suspină acelaşi cuvînt suspină indică susurul izvorului. La sensul propriu al cuvîntului a suspina s-a mai adăugat altul — cel figurat. Cuvintele cu sens figurat îmbogăţesc limba.

Sinonime, antonime, omonime • Citiţi versurile: „Cîrdurile de cocoare, înşirîndu-se-n lung zbor, Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor.”(V. Alecsandri) • Înlocuiţi cuvintele subliniate cu următorii termeni: stolurile, au rătăcit, trist. Ce aţi observat? Înţelesul comunicării rămîne neschimbat. • Analizaţi cele trei perechi de cuvinte din punctul de vedere al formei şi al sensului: cîrd — stol; jalnic — trist, dureros; a pribeji — a rătăci, a colinda. • Cuvintele sînt diferite ca formă, dar apropiate sau identice ca sens. Repere Cuvintele diferite ca formă, dar apropiate ca sens teoretice se numesc sinonime. Cuvîntul sinonim provine din limba greacă: sinonimos – „una şi aceeaşi”. Sinonimele sînt frecvent întîlnite în limbajul artistic. O limbă este cu atît mai bogată, cu cît are mai multe cuvinte care să denumească aceeaşi noţiune.

Citiţi fraza: Tînărul i-a ajutat bătrînei să urce dealul. • Aţi observat că cele două cuvinte evidenţiate sînt termeni cu forme diferite şi exprimă înţelesuri opuse unul altuia. 99

Repere teoretice

Cuvintele care au înţelesuri opuse unul altuia (şi forme diferite) se numesc antonime. În limba greacă anti înseamnă „contra”, iar onima — „nume”.

• Citiţi fraza: Maică-ta de-i vie, bine-ar fi să vină pîn’ la noi la vie. • Ce aţi observat? Cuvintele evidenţiate, sînt alcătuite din aceleaşi sunete, dar se deosebesc prin sens. Repere teoretice

Cuvintele care se rostesc şi se scriu la fel, dar au sensuri diferite se numesc omonime. Cuvîntul omonime provine din limba greacă: homos înseamnă „la fel”, iar onima — „nume”. Datorită sensului lor complet diferit, omonimele sînt plasate în Dicţionarul explicativ în articole lexicografice aparte, numerotîndu-le cu cifre romane.

De exemplu: Casă, case, subst. f. Clădire destinată pentru a servi drept locuinţă omului. Casă, case, subst. f. Dulap sau lădiţă de fier, în care sînt păstraţi bani sau hîrtii de valoare. 4 219. Lucru în grup. Căutaţi în Dicţionarul explicativ sensul cuvintelor potrivite, astfel încît pe verticala evidenţiată să puteţi citi noţiunea ce denumeşte unitatea de bază a vocabularului. A 1 2 3 4 5 6 B

100

1. Insrtument muzical de suflat folosit de Ştefan cel Mare pentru a-şi aduna oastea. 2. Duşmanii împotriva cărora a purtat războaie Ştefan cel Mare cu oastea sa. 3. Care dă dovadă de curaj în luptă.4. Sinonimul cuvîntului a împreuna. 5. Care domneşte, stăpîneşte o ţară. 6. Pesoana care face serviciul militar. 1 220. Încadraţi în enunţuri sensurile cuvîntului crud şi observaţi prin ce diferă ele. Consultaţi Dicţionarul explicativ. 4 221. Cîte sensuri pot avea cuvintele: poartă, bun, obiect, a suﬂa, brad? Demonsraţi polisemia lor. 3 222. Lucru în grup. În versurile de mai jos determinaţi cuvintele cu sens figurat:

...tînăra domniţă, Dulce şi suavă ca o garofiţă. Ochii săi albaştri ard în lacrămele Cum lucesc în rouă două viorele. (D. Bolintineanu) • Scrieţi cuvintele cu sens figurat după modelul: domniţă dulce — prăjitură dulce. • Determinaţi epitetele, comparaţiile. 223. Găsiţi expresii cu sens figurat în poezia preferată. 224. Consultaţi Dicţionarul explicativ şi precizaţi sensurile cuvintelor: grai, sacru, vatră, a moşteni. Alcătuiţi enunţuri, fraze în care să folosiţi aceste cuvinte. 1

225. Substituiţi explicaţiile prin cuvintele respective.

1. A trece în coloană, în marş cu ocazia unui eveniment. 2. Totalitatea obiectelor necesare elevilor. 3. Îmbrăcăminte, croită după un anumit model, purtată de elevi. Pentru informaţie: rechizite, uniformă, a defila.

101

226. Citiţi textul, apoi reproduceţi-l după un plan întrocmit din propoziţii interogative.

Prin lexic înţelegem totalitatea cuvintelor dintr-o limbă. Între cuvintele din limbă există relaţii strînse. Astfel, cuvintele din limbă se grupează după rădăcinile sau sufixele comune, după însuşirile lor gramaticale, după sensurile lor ş.a. În cuvintele lexic, lexicologie, lexical rădăcina comună este lexic. În alte cuvinte, bunăoară, e comun sufixul: fetiţă, rochiţă, portiţă. Cuvintele se pot grupa şi după părţile de vorbire din care fac parte (substantive, adjective, verbe ş.a), după sensul lor apropiat sau opus (frumos, minunat, admirabil; mare, mic). Aşa dar, toate cuvintele din limbă sînt legate între ele dintr-un anumit punct de vedere, ele se prezintă ca elemente ale unui tot întreg. • Copiaţi acea parte a textului ce conţine concluzia. 2 227. Găsiţi în Dicţionarul explicativ 5 cuvinte monosemantice şi consruiţi cu ele 5 propoziţii. 228. Ce sens are cuvîntul pămînt în îmbinările: pămînt natal; pămîntul satului; a săpa pămîntul. Construiţi cu aceste îmbinări propoziţii. 1 229. Citiţi versurile şi explicaţi sensul cuvintelor evidenţiate. Alcătuiţi îmbinări cu aceste cuvinte. Toamna mînă-n cîrduri norii Cu harapnice de vînt Şi, trecînd peste podgorii, Cerne aur pe pămînt. (P. Boţu)

Din ceruri nourii coboară Cu poalele pîn’ la pămînt, Iar prin văzduh de-acuma zboară Întîii fluturi de argint. (P. Cărare)

230. Care din cuvintele evidenţiate sînt întrebuinţate cu sens figurat? Alcătuiţi propoziţii folosind cuvinte cu sens figurat.

Făina se cerne; ploaia se cerne; opaiţul licăreşte; ochii licăresc; frunză ruginită; fier ruginit. 102

3 231. Citiţi versurile şi spuneţi ce acţiuni ale fiinţelor sînt atribuite lucrurilor.

1. A muşcat din zi-nserarea, Zorii au întîrziat. (P. Boţu) 2. Soarele ... dezmiardă oceanul de ninsoare. (V. Alecsandri) • Alcătuţi propoziţii în care cuvintele cu sens figurat, folosite în exemplele de mai sus, să fie utilizate cu sensul lor propriu. 1 232. Lucru în grup. Alcătuiţi propoziţii în care cuvintele zăpadă, vînt, soare să fie personificate. Subliniaţi cuvintele cu sens figurat. 233. Citiţi textul. Cu ce sens sînt folosite cuvintele îşi pierduse somnul?

Gicu se trezi pe neaşteptate. Ce se întîmplase? Se repezi la geantă. Creionul cel roşu e la loc. Caută în buzunarele pantalonilor. Cuţitaşul este. Apoi se uită sub pat, unde ascunsese praştia să n-o găsească mama. Se linişti şi se îndreptă spre pat. În pat, însă, îşi pierduse somnul. Se întoarse pe o parte, pe alta, dar ia-l de unde nu-i. • Explicaţi ortografia cuvintelor evidenţiate. • Selectaţi 4 cuvinte care conţin diftongi. • Arătaţi propoziţiile în care subiectul nu-i exprimat. 4 234. Citiţi ambele descrieri. Care descriere este artistică şi care — ştiinţifică?

1. Trandafirul este un arbust din familia rozaceelor. Florile acestui arbust sînt albe, galbene, roşii sau roze şi au un miros plăcut. Tulpina trandafirului este acoperită cu spini mici. Aceiaşi spini, însă mai mici şi mai moi, apar şi pe marginea funzuliţelor. Tulpina lemnoasă şi spinii îl apără Arbust de trandafiri roşii de duşmani. 103

2. Pe vremuri trandafirul îşi ducea viaţa alături de celelalte flori prin toate crîngurile, pe la marginea codrului, prin luminişuri şi era socotit cea mai frumoasă floare. Modest şi simplu, el nu se mîndrea cu mulţimea petalelor, cu mulţimea nuanţelor de roşu, alb şi galben. Pe atunci trandafirul nu avea spini. Frunzele lui erau moi ca cele de mac, iar tulpinile se frîngeau la cea mai mică atingere. Regina florilor, văzînd că trandafirul nu se poate împotrivi distrugătorilor şi e pe cale să dispară ca floare, l-a înzestrat cu ramuri de spini şi crenguţe lemnoase. • Întocmiţi planul descrierii ştiinţifice. • Realizaţi descrierea ştiinţifică şi artistică a lăcrimioarei. • Subliniaţi cuvintele cu sens figurat pe care le-aţi folosit în descrierea artistică a lăcrimioarei. 4

235. Grupaţi pe serii de sinonime cuvintele:

prieten, speranţă, eronat, zăpadă, amic, nădejde, greşit, necesar, util, omăt, copac, jilav, arbore, umed, vînat, a se desface, a se desprinde, cenuşiu. 2 236. Substituiţi următoarele propoziţii printr-un cuvînt echivalent ca sens; indicaţi pentru fiecare cuvînt cele mai expresive sinonime (apelaţi la Dicţionarul de sinonime):

a) care vorbeşte puţin; b) care depăşeşte toate obstacolele vieţii; c) care este necesar; d) care nu este corect. 3 237. Lucru în grup. Găsiţi sinonime potrivite pentru următoarele expresii:

a lua foc; a da în vileag; a face din ţînţar armăsar; a-şi lua nasul la purtare.

3 238. Citiţi textul. Selectaţi termenul potrivit din şirul sinonimelor prezente:

Şi cu toată (rugămintea, stăruinţa, insistenţa, străduiala) lui moş Fotea şi a lui bădiţa Vasile, Smărăndiţa a mîncat pa104

para. Noi, cînd am văzut asta, am rămas (nemişcaţi, înlemniţi, încremeniţi, înmărmuriţi). Şi cum află (motivul, pricina, vina, cauza, pretextul), începe a ne pofti pe fiecare la Bălan. (După I. Creangă) 2 239. Găsiţi sinonime pentru următoarele cuvinte: vast, ager, mare şi construiţi 3 propoziţii cu sinonime diferite. 1 240. Determinaţi în care propoziţii obiectele neînsufleţite au fost personificate.

1.Vîntul leagănă frunzele copacilor. 2. Mama îşi leagănă copilul. 3. Plînge valea, plînge dealul, plîng grădinile bătrîne. 4. Smărăndiţa plîngea ca o mireasă, de sărea cămaşa de pe dînsa. 2 241. Alcătuiţi propoziţii cu cuvintele: trece, a lumina, a lăcrima, care să aibă diferite sensuri.

Model: Doarme adînc. Sapă adînc. 3 242. Creaţi. Povestiţi o întîmplare din viaţă, folosind cuvinte cu sens figurat. 4 toare:

243. Echivalaţi cu un singur cuvînt construcţiile urmă-

a aduce veste; a ţine minte; a lua parte; a sta de vorbă; a lua cuvîntul; a-şi da seama; a da de ştire; cît e lumea şi pămîntul. 3 244. Citiţi şi găsiţi cuvintele apropiate ca sens şi clasificaţi-le pe grupe:

dicţionar, colb, drum, arbore, avion, praf, a învăţa, a simţi, aeroplan, cale, vocabular, veac, pulbere, onoare, pom, secol, copac, cinste, apus, a drege, a studia, a repara. 2

245. Indicaţi antonimele cuvintelor:

a atrage, a însemna, a preţui, îngrijit, accesibil, generos, acord, tristeţe, linişte.

105

2 246. Lucru în grup. În textul ce urmează, înlocuiţi cuvîntul care se repetă prin sinonime potrivite.

Proverb greu Un băiat a întrebat-o într-o zi pe învăţătoarea sa: — De ce se spune aşa: „Chiar dacă nu cîntă un cucoş, soarele totuşi răsare.” — Îţi voi spune după lecţii, i-a spus învăţătoarea. Cum s-au terminat lecţiile, elevii au ieşit să facă curăţenie în curte. Toţi munceau cu rîvnă. Numai băiatul cu pricina sta degeaba. El aştepta ca învăţătoarea să-i explice proverbul. După ce munca s-a sfîrşit şi curtea strălucea de curăţenie, învăţătoarea îi spuse băiatului: – Ai văzut? Chiar şi fără ajutorul tău curtea străluceşte de curăţenie. Copilul roşi. El a înţeles proverbul. 247. Citiţi şi grupaţi pe serii de antonime cuvintele:

adevăr, hărnicie, furtună, minciună, lenevie, spune, închide, apare, lumină, tace, zgomot, dispare, întuneric, linişte. 3

248. Completaţi proverbele. Subliniaţi antonimele.

1. Cine caută, acela ... 2. Broasca-i mică, dar ... 3. Munca te ridică, iar lenea te ... 4. Deprinderea din tinereţe rămîne pînă .... P e n t r u i n f o r m a ţ i e: te strică, face gura mare, la bătrîneţe, găseşte. 2 249. Caracterizaţi următoarele personaje din fabule cu ajutorul antonimelor.

1. Greierul — furnica (atitudinea faţă de muncă). 2. Lupul — mielul (firea lor).

2 250. Indicaţi antonimele pentru următoarele cuvinte şi alcătuiţi propoziţii cu acestea:

a opri, cuprins, folositor, leneş, teamă, înalt, politicos, cald, departe, succes. • Consultaţi Dicţionarul de antonime. 106

1 251. Obţineţi antonimele următoarelor cuvinte prin adăugarea de prefixe:

egal, (a) lipi, ordine, real, expresiv. 2 vinte:

252. Organizaţi în perechi de antonime următoarele cu-

antipatie, tristeţe, înalt, drept, scund, simpatic, bucurie, duşmănie, ploios, strîmb, prietenie, secetos. 253. Înlocuiţi cuvintele evidenţiate cu antonime.

Am sosit la timp. Mergeam spre gară. Din spate sufla un vînt puternic, care mă ajuta la mers. Satul nostru se găseşte aproape de gară. Drumul cobora. Trenul se auzea în depărtare. Cînd am ajuns, tocmai sosea în gară. Ce bine mi-a părut, că am prins trenul.

Tren modern

1 254. Citiţi şi shimbaţi propoziţiile de mai jos în aşa fel, ca ele să capete conţinut contrar.

1. Mult umbli, multe vezi, mult trăieşti, multe înveţi. 2. Omului cinstit îi place adevărul. 3. Hărnicia aduce întotdeauna rezultate bune în lucru. 4. Sănătatea e izvor de bucurie. 2

255. Subliniaţi omonimele din propoziţiile următoare:

1. Lacul Baical este foarte mare. 2. Lacul este un preparat lichid ce se foloseşte în industria uşoară. 3. Ce vei semăna aceea vei culege. 4. Copilul seamănă cu mamă-sa. 3

256. Construiţi propoziţii cu cuvintele omonime:

noi (pronume); noi (adjectiv); pară (fruct); pară (de foc); cucoş (pasăre); cucoş (la armă); casă (de locuit); casă (de bani). 107

257. Răspundeţi la întrebările:

1. Ce corn îl putem numai tăia şi ce corn îl putem şi tăia, şi mînca? 2. Cînd batem gol şi cînd batem în gol? 3. Ce broască nu sare? 4. Ce car mare nu e car mare? 5. Ce rîs nu e rîs? 258. Spuneţi ce sens au cuvintele evidenţiate în îmbinările date. Ce părţi de vorbire sînt ele?

Mare adîncă — mare zgomot Cer senin — cer linişte Poartă deschisă — poatră insignă Nouă clase — rochie nouă 1 259. Citiţi expresiv textul, apoi întocmiţi rezumatul conţinutului. Formulaţi întrebări pentru o viitoare audiere.

Tabloul fără colţ Intrînd în casă, Igor Podgoreanu dădu de sulul de hîrtie adus de un prieten al său de la Chişinău. Era reproducţia tabloului cunoscut „A trecut fascistul” de pictorul A. Plastov. El a prins reproducţia pe A. Plastov perete. Pe luncă, în iarbă zăcea un A trecut fascistul băieţel cu capul însîngerat. Nu departe — o mioară răpusă de gloanţe. Iar în colţul tabloului — avionul fascist se îndepărtează, vrînd să i se piardă urmele. În casă a intrat Nicuşor, un băieţel de cinci anişori. El observă tabloul şi încremeni. — Tăticule, întrebă el mijindu-şi ochii. Cine-i băieţelul acesta? Parcă-i Vasilică. Şi de ce îi curge sînge? L-a bătut cineva? Tatăl răspunse: — Nu, Nicuşor, nu-i Vasilică. E un alt băieţel. L-a ucis avionul cela din colţ. — De ce l-a ucis, tăticule? Ce făcea el? — Păştea oile, Nicuşor. Şi a trecut avionul acela rău şi l-a ucis. Era război. 108

— Tăticule, da ce-i asta război? Igor Podgoreanu îl luă pe Nicuşor în braţe şi se uită în ochii lui albaştri şi senini. — Războiul e ceva groaznic, Nicuşor. De n-ar şti nimeni de el... Trecuse miezul nopţii. Podgoreanu adormise, citind în fotoliu. Nicuşor se întorcea de pe o parte pe alta în pătucul său şi murmura ceva prin somn.Visa. Îi părea, totuşi, că băieţelul de pe tablou e Vasilică. De ce l-a ucis avionul? Se trezi într-un suspin. Se uită năuc în jur şi zări tabloul. Coborî din pat, se urcă pe un scăunaş şi rupse încetişor colţul de sus al tabloului. (După P. Zadnipru) 2 260. Creaţi. Construiţi un dialog: „Copilăria noastră fericită!” 261. Citiţi textul. Povestiţi-l detaliat.

Arta moldovenească: frumuseţea arhitecturii naţionale, pictura, teatrul, cinematografia, literatura, ornamentarea Arta moldovenească este variată. Călătorind prin oraşe, veţi întîlni cetăţi străvecni, clădiri moderne de teatre, biblioteci. Asemenea clădiri şi edificii sînt opere de artă. Arta aceasta se numeşte arhitectură. Pictura este arta de a zugrăvi cu ajutorul culorilor în aşa fel, încît tot ce înfăţişează pictorul să ne impre- Сasa Herţa din Chiţinău.1903 sioneze în viaţă. O altă parte componentă a artei este şi teatrul. În Molodva activează teatre de păpuşi, pentru copii. Literatura moldovenească este o literatură cu vechi şi bogate tradiţii ale cărei începuturi datează din sec. XIV. Cinematografia, gen al artei, se impune drept un letopiseţ artistic. 109

Ornamentarea e şi ea o ramură a artei. Ornamentarea moldovenească include elemente florale, zoomorfe, astrale. Arta îi permite omului să-şi realizeze posibilităţile, să se dezvolte emoţional şi intelectual. •Alcătuiţi planul de idei al textului. •Povestiţi textul după planul întocmit. • Răspundeţi desfăşurat la întrebarea: „Ce monumente ale arhitecturii moldoveneşti îmi plac mai mult şi de ce?”

A UTOEVALUARE 1. Completaţi enunţurile de mai jos:

2. 3.

5. 6. 7.

8. 9.

– Totalitatea cuvintelor unei limbi formează... sau... – Sinonimele sînt cuvintele... – Cuvintele cu sens opus se numesc... – Omonimele sînt cuvintele cu..., dar cu sensuri diferite. Găsiţi sinonime cu forma literară pentru cuvintele populare: am tăbărît, pîndea, chiteam, zvîrleam. Introduceţi în propoziţii următoarele cuvinte-omonime: sare (substantiv şi verb); dar (substantiv şi conjuncţie); ochi (substantive). Găsiţi antonime pentru cuvintele: duşman, dezordine, limpede, adevărat. Construiţi două propoziţii cu două antonime cunoscute. Explicaţi sensul expresiilor: a face carte; a se ţine de carte. Potriviţi subiecte multiple pentru verbele de mai jos şi alcătuiţi propoziţii: a se juca; a culege; a umple. Alcătuiţi familia lexicală pentru cuvîntul casă. Alcătuiţi două propoziţii cu diferite sensuri ale cuvintelor vii şi noi. 110

10. Găsiţi cel puţin cîte patru determinative pentru cuvintele: ninge, drum. 11. Încadraţi în enunţuri cuvintele: iar, i-ar. 12. Explicaţi, cu ajutorul a 3-4 propoziţii, ce sens ascunde în sine proverbul: „Surcica nu sare departe de la trunchi.” Fiecare subiect în parte, al autoevaluării, se apreciază cu un punct. Autoapreciaţi-vă ! Nivelul I II cunoştinţelor Punctele 1–3 4–6 Suficient! Tot înainte! Nota

111

III

7–9 Bine!

10–12 Foarte bine!

STRUCTURA CUVÎNTULUI. FORMAREA CUVINTELOR. ORTOGRAFIA LOR Reamintiţi-vă şi completaţi enunţurile de mai jos: — Părţile componente ale structurii cuvîntului sînt: ... — Elementul comun al cuvintelor înrudite se numeşte ... — Familia lexicală cuprinde cuvinte înrudite ca sens şi formate de la ... — Prefixul este partea semnificativă a cuvîntului şi se adaugă... — Sunetele sau grupurile de sunete aşezate după un radical, pentru a forma cuvinte noi, se numeşte ... — Partea cuvîntului alcătuită din rădăcina acestuia plus (în cazul derivării) prefixul şi sufixul se numeşte ... — Desinenţa este partea schimbătoare a unui cuvînt ... — Cuvintele formate cu ajutorul prefixelor şi sufixelor se numesc ... 262. Analizaţi după structură cuvintele:

comportare, comedie, consătean, concediu, strălucitor, a desfăşura, desagă, prelung, presă. • Citiţi următoarele propoziţii. a) A cînta este o calitate a oamenilor. b) Privesc cu încîntare la florile din grădină. c) M-am întors încîntat de la circ. d) Poetul e un cîntăreţ al frumuseţii naturii. c) S-a trezit la cîntatul cucoşilor. Examinînd cuvintele evidenţiate, aţi observat că acestea sînt înrudite ca sens şi s-au format de la cuvîntul a cînta. Completaţi: Cuvîntul de la care se formează alte cuvinte apropiate ca sens se numeşte ... 112

De la cuvîntul a învăţa se pot forma cuvintele: învăţătură, neînvăţat, învăţător, învăţăcel. Toate aceste cuvinte au un element comun la care se adaugă, fie înainte, fie la sfîrşit, diferite grupuri de sunete, cu ajutorul cărora se formează cuvinte apropiate ca sens. Pentru cuvintele citite mai sus elementul comun este învăţ. Elementul comun (rădăcina sau radicalul) nu sînt întotdeauna la fel. E x e m p l e: muncitor, a munci, muncitoreşte, muncitorime; a urca, urcuş, urcare, urcător. Cuvîntul de bază: a munci, a urca

rădăcina: (element comun)

munc-, urc-

263. Precizaţi radicalul şi cuvîntul de bază pentru următoarele cuvinte:

copiliţă, copilărie, copilăros, copil, copilandru. 264. Alcătuţi alte cuvinte înrudite ca sens de la cuvintele: faţă, minte. 265. Identificaţi rădăcina şi cuvîntul de bază pentru fiecare din cuvintele:

neliniştitor, pădure, nelinişte, împădurit, a linişti, pădurice, liniştitor, păduros. Reţineţi! Familia de cuvinte cuprinde toate cuvintele obţinute de la un cuvînt de bază, prin adăugarea unor litere sau grupuri de litere la începutul sau la sfîrşitul lor. Cîmpul lexical al cuvintelor cuprinde mai multe cuvinte din acelaşi domeniu care au însuşiri de sens comune.

C o m p a r a ţ i: a) a lungi, lungime, lungan, lunguleţ, lung, lungime; b) bancă, fotoliu, canapea, sofa, scaun.

113

266. Găseşte cuvîntul de prisos:

şcoală, elev, problemă, profesor, magazin, calculator, penar, manual, tablă. 4 267. Lucru în grup. Continuaţi seria de cuvinte ce se încadrează în acelaşi cîmp lexical:

Caşcaval,... odaie,... 1 269. Explicaţi de ce seria de cuvinte octombrie, lună, ﬂorar, prier, noiembrie face parte din acelaşi cîmp lexical. 3 269. Lucru în grup. Selectaţi din piginile Dicţionarului explicativ cuvinte ce s-ar include în cîmpul lexical pentru denumirile de: a) stare fizică; b) sentimente; c) mobilier. 1 270. Omul, în viaţa lui, trebuie să construiască o casă, să sape o fîntînă, să sădescă un pom pentru a le lăsa drept moştenire celor care vin din urma lui. Vă propunem un test pentru cei de vîrsta voastră care se vor şi ei mari:

a) Ai sădit vreodată un copac? b) Ai ajutat la îngrijirea sau curăţarea vreunui izvor, vreunei fîntîni? c) Ai construit adăposturi, cantine pentru păsări şi animale? d) Ai acordat ajutorul necesar unei păsări sau animal? e) Ai făcut şi alte lucruri frumoase? • Dacă răspunsul tău este pozitiv, primeşti 10 puncte, dacă nu — 0. • Dacă ai acumulat 40 de puncte, ai crescut şi ai învăţat multe. • Dacă ai mai puţine, trebuie să te gîndeşti ce să faci, ca să devii mai harnic, mai grijuliu faţă de lumea înconjurătoare. Repere teoretice

Vocabularul limbii moldoveneşti se îmbogăţeşte în continuu prin apariţia de noi cuvinte, ce se formează prin diferite mijloace.

114

Îmbogăţirea vocabularului se ralizează prin mijloace interne şi prin mijloace externe. Mijloacele interne de îmbogăţire a vocabularului sînt: derivarea, compunerea, conversia şi abrevierile. 271. Examinaţi tabelul de mai jos şi observaţi specificul fiecărui procedeu de formare a cuvintelor. Procedee 1. Derivarea

Explicaţii Exemple Adăugarea sufixelor şi iarnă iernatic prefixelor la cuvîntul de bază.

2. Compunerea Alăturarea a două sau a mai multor cuvinte pentru a obţine un cuvînt nou.

untdelemn codiţa-şoricelului

3. Conversie (conversiune)

Trecerea unei părţi de Peisaj frumos.(adjectiv) vorbire în altă parte de Cîntă frumos. (adverb) vobire. Frumosul ne încîntă. (substantiv)

4. Abrevierea

Prescurtările cuvintelor.

R.M. (Republica Moldova)

Derivarea 272. Tabelul ce urmează demonstrează cum are loc formarea cuvintelor prin derivare. Cercetaţi-l şi faceţi concluzii. zidar, hulubaş, ucrainean, bătrînică, moldove an.

cu sufixe

conduc, străvechi, dezleg.

Derivarea cu prefixe cu prefixe şi sufixe — derivare mixtă

115

conducător, supraveghetor, deznodămînt, consătean.

Derivarea cu prefixe (prefixarea) 3 273. Grupaţi cuvintele date după elementul comun pe care le conţin:

anormal, neştiut, străvechi, nevăzut, alogic, a rescrie, strămoşesc, a repovesti, neînvăţat, strălucitor, a revedea. 2 274. Recunoaşteţi prefixele în cuvintele ce urmează. Numiţi cuvintele de bază de la care acestea au derivat.

Confrate, dezordine, a preîntîmpina, a răsfoi, a relua, strămoş, răscopt, contraargument, îngheţ, înnorat, a intitula. Atenţie! Prin prefixare se pot forma: – substantive: antebraţ, incorectitudine, neadevăr, postfaţă, străbunic; – adjective: antirăzboinic, disproporţionat, nedrept; – verbe: răsuci, regăsi, străluci, preamări. 1 275. Despărţiţi în silabe următoarele cuvinte derivate cu prefixe:

antiotoman, intercomunal, subaprecia, suprasolicita, ultrasonor. 4 276. De la cuvintele ce urmează formaţi, prin prefixare cuvinte noi. Includeţi-le în îmbinări.

Ordinar, face, născut, coase, strînge, plin, gîndi, faţă, mărit, foi, vechi, ﬂoare, nod, pădure.

Ortografia prefixelor Reţineţi! Prefixele îm-, im-, com- se scriu în cuvintele a căror rădăcină începe cu consoanele b, p: îmbogăţire, impune, combate. Notă: Cuvintele derivate, rădăcina cărora începe cu consoana n, se scriu cu doi de nn: înnodare, înnopta, înnegrit.

116

2. Prefixele des-, răs-, se scriu înaintea cuvintelor a căror rădăcină începe cu o consoană surdă: desface, răscopt. 3. Prefixele dez-, răz- se scriu în toate cuvintele derivate ai căror termeni de bază încep cu b, d, g, r, v: dezbate, dezdoi, dezgoli, dezrădăcina, dezvinovăţit, răzbate, răzgîndi sau cu o vocală: dezarmare, dezaprobare. 277. Scrieţi antonimele cuvintelor ce urmează, explicînd modul lor de formare.

Normal, a întineri, îngheţ, cărturar, prefaţă, înfrunzit, explicabil. 278. Marcaţi grafic, utilizînd semnele convenţionale corespunzătoare, structura următoarelor cuvinte:

extraterestru, compatriot, neaşteptat, interstatal, inacceptabil, înnămoli, revăzut. 1 279. Lucru în grup. Imaginaţi-vă că au sosit în ospeţie elevi din altă ţară. Pentru a-i familiariza cu ţara noastră, încercaţi s-o descrieţi, utilizînd limbajul ştiinţific. 2 280. Lucru în grup. Împreună cu colegul de bancă organizaţi un interviu pe aceeaşi temă: familiarizarea cu ţara noastră. Apelaţi la cunoştinţele obţinute la lecţiile de istorie, ştiinţe etc. Vă propunem în ajutor un plan:

a) Aşezarea geografică a Ucrainei. b) Capitala Ucrainei. c) Oraşele şi satele ţării noastre. d) Apele, solul, munţii Ucrainei. e) Oamenii — principala bogăţie a ţării. f) Frumuseţea plaiului nostru. 4 281. Citiţi textul. Descoperiţi propoziţiile în care se descrie frumuseţea copacilor, a zăpezii. Cîte alineate sînt în text? Găsiţi cuvintele prin care se exprimă gîndul principal al fiecărui alineat. Selectaţi cîteva cuvite formate prin prefixare. Rezumaţi în scris conţinutul textului. 117

O dimineaţă de iarnă în parc O zi de iarnă cu soare plăcut. Ne-am pornit spre parcul din apropiere. E linişte–linişte. Zăpada scîrţîie monoton sub picioare. Soarele, înălţat deasupra orizontului, poleieşte omătul din jur. Cristalele mărunte de zăpadă acum par un noian de pietre scumpe. Brazii, împodobiţi în mantale albe, par nişte santinele de veghe. S-au împodobit în alb şi crenguţele subţiri ale plopilor zvelţi, ale teilor şi arţarilor rămuroşi. În jur e tăcere. Pare că totul a amorţit. Aerul proaspăt îţi taie răsuflarea. În această linişte doar cîte o vrăbiuţă zboară în căutarea hranei. Atingînd cu zborul Iarna în parc său crenguţele, împovărate cu zăpadă, păsărelele fac să se cearnă o ploaie de cristale. În curînd parcul prinde viaţă. Ici-colo vezi copii cu patine, săniuţe şi schiuri. Ei discută agitat, apoi îşi iau zborul din vîrful derdeluşului. Ce frumos e iarna în parc! • Explicaţi ortografia cuvintelor evidenţiate. 2 282. Subliniaţi cuvintele formate cu prefixe. Explicaţi ortografia lor.

Din inimă ţi se ridică un imn al muncii dezrobite. (Em. Bucov) 2. Strămoşii noştri n-au îngenuncheat în faţa Porţii Otomane. (I.Cutcoveţchi) 3. El strîngea ba flori, ba iarbă să împodobească sala. (Em. Bucov) 1

283. Plasaţi în locul punctelor literele care lipsesc.

Co. duce, i. exact, ră. gîndi, co. presă, ră. frînge, î. drumare, i. pune, de. gust, i. porta, de.compus, d. spreţui. 118

3 284. Descifraţi sensul cuvintelor ce urmează, avînd în vedere valoarea semantică a prefixelor. Încadraţi-le în îmbinări de cuvinte.

Alogic, prematur, inuman, interdisciplinar, postliceal, extrateritorial, transoceanic, coechipier, supraaglomerat, arhicunoscut, interregional. 285. Marcaţi cu semnul + (plus) sau — (minus) prezenţa sau lipsa prefixelor în cuvintele ce urmează. Bienal, bisericesc, bisect, întreprinde, întrerupere, întreprindere, corector, coautor, coafor,

antiincendiar, antilopă, antiglonţ, antetitlu, anterior, antitren, transcaucazian, transporta, transoceanic,

286. Despărţiţi în silabe cuvintele date.

Atenţie! Derivatele se despart conform structurii lor lexicale. Antedată, inegal, a transcrie, subalimentat, supraaglomerat, transpune, anormal, subacvatic, dezobişnuit. 1

287. Alcătuiţi 4 enunţuri folosind cuvintele:

arhiplin, inutil, interşcolar, subacvatic. • Dacă e nevoie, consultaţi Dicţionarul explicativ. 288. Să comunicăm!

— Vă place să comunicaţi? Ce folosiţi mai des: monologul sau dialogul? — Cu cine comunicaţi mai mult? Cu prietenii? Cu colegii? Cu părinţii sau cu bunicii? De ce? Consultaţi articolele lexicografice pentru cuvintele monolog, dialog. 119

•

3 Creaţi. Imaginaţi-vă următoarea situaţie de comunicare: vi s-a propus rolul de profesor de literatură. Alcătuiţi un text oral în care îi familiarizaţi pe elevi cu tema pe care o veţi preda.

1 289. Explicaţi sensul cuvintelor formate cu ajutorul elementului de comunicare mono:

monosilabic, monosecular, monolingv, monolog. • Completaţi oral enunţurile ce urmează: • Dialogul este convorbirea ... • Scriitorii folosesc dialogul ca mod de ... . • În vorbirea curentă dialogul este principala formă de ... între oamnei. 290. Citiţi pe roluri dialogul:

— Alo?! Bună seara. Sînt Ionel, colegul Ilenuţei. — Bună seara, Ionel. Ce mai faci? — Bine, mulţumesc. Aş dori să vorbesc cu Ilenuţa, dacă se poate. — Îmi pare rău, dar nu-i acasă. Va fi după ora 12. Să-i transmit ceva? — Da, vă rog să-i spuneţi să-mi telefoneze cînd se întoarce. — Bine, îi transmit neapărat. — Vă mulţumesc. Bună seara. — Cu bine, Ionele. • 4 Cine este partenerul de dialog al lui Ionel? Cum v-aţi dat seama? • Găsiţi în text propoziţiile de iniţiere, menţinere şi încheiere a dialogului. Ce calităţi ale vorbitorului se desprind din acest dialog? • Imaginaţi-vă un alt partener de dialog al lui Ionel şi adaptaţi dialogul de mai sus la vîrsta lui. 1 291. Citiţi următorul dialog. Comparaţi-l cu cel din exerciţiul 290 şi spuneţi ce-i lipseşte dialogului? Perfecţionaţi acest dialog. 120

— Alo! Maria este? — Da! — Daţi-i receptorul? 2 292. Lucru în grup. Se dau următoarele situaţii de comunicare:

a) la discoteca şcolară; b) la chioşc. • Pregătiţi un mic dialog pe una din aceste teme şi prezentaţi-l în faţa clasei. 3 293. De la adjectivele propuse alcătuiţi prin prefixare cuvinte noi:

a-, ne-, in (im), i-, stră-, prea-: vechi, bun, cunoscut, natural, luminos, repetabil, normal, văzut, ritmic, lucitor, mobil, cuviincios, logic, sănătos, curat. 1 294. Pentru fiecare substantiv propus alăturaţi prefixele: co-, con-, com-:

mesean, sătean, cetăţean, patriot, autor, referent, drumeţ, frate. 295. Găsiţi adjective cu rol de atribut care să determine substantivele următoare:

zăpadă, cer, cîntec, lună, lumină, umbră. • Precizaţi sensul propriu /figurat al acestor îmbinări.

Derivarea cu sufixe (sufixarea) Repere teoretice

Orice sufix, ataşat cuvîntului de bază, îi conferă acestuia o nouă valoare semantică şi lexicală. • Sufixele care formează derivate, numind lucruri, fiinţe mai mici sau incluzînd o notă afectivă, se numesc diminutivale: -aş, -iţă, -el, -uş, -şor, -eţ, -icică. E x e m p l e: copilaş, fetiţă, băieţel, ineluş, puişor, ursuleţ, cărticică.

121

• Sufixele care exprimă o creştere a dimensiunilor unui obiect (unei fiinţe) se numesc augmentative: -an, -oi, -oaie, -andru. E x e m p l e: băietan (băiat mare), iepuroi (iepure mare), căsoaie (casă mare), copilandru (copil mare). • Sufixele colective: -ăraie, -et, -iş, -ime, -işte imprimă derivatului sensul de mulţime (în cantităţi mari): apăraie, bănet, frunziş, studenţime. • Sufixele care au capacitatea de a forma un nou cuvînt de la tema respectivă se numesc lexicale (derivative): masă, măsuţă, mesean. • Sufixele care fixează categoriile gramaticale ale cuvîntului în flexiune se numesc gramaticale (formative): a merge — mergînd, a citi — citesc. 296. Recunoaşteţi sufixele în cuvintele următoare. Numiţi cuvîntul de bază de la care s-a format derivatul. Propuneţi alte cuvinte cu acelaşi sufix.

Prezentare, gimnazial, locuinţă, dulceaţă, fructieră, iepuraş, brădet, bunătate, învăţător, şcolar. 4 297. Formaţi cîte un şir din 4-5 cuvinte avînd următoarele sufixe:

-ar, -ie, -tate, -el, -tor, -ărie, -esc, -eşte, -ist. 298. Arătaţi, după modelul dat, cum s-au format cuvintele:

profesoral, apărător, puştoaică, moldoveneşte, băieţandru, puştan, struguraş, ﬂoricică, frigider, auriu, pădurar, cititor. Model: judecător = a judeca (cuvînt de bază) + tor (sifix) 3 299. Pornind de la cuvintele următoare, formaţi alte cuvinte cu ajutorul sufixelor, conform modelului:

a picta — pictor, pictat, pictură, pictural, pictoriţă; floare – lumină – a scrie – a nara –

122

300. Repartizaţi cuvintele formate prin sufixare după cum urmează:

a) cu sufixe lexicale; b) cu sufixe gramaticale. Tencuiesc, tencuind, tencuială, tencuitor; montez, montor; formez, format; zidind, ziditor, zidărie, zidar. 2 301. Cu ajutorul sifixelor se pot modifica verbele. Găsiţi aceste sufixe în îmbinările date.

Construiesc o clădire, construind o clădire; întocmim o scrisoare, întocmind o scrisoare; confecţionez un album, confecţionînd un album. 3 302. Formaţi cuvinte noi cu ajutorul sufixelor: -iu, -atic, -or, de la următoarele cuvinte de bază:

dulce, albastru, toamnă, văr, tîrziu, repede. 1 303. Citiţi textele. Descoperiţi sufixele în cuvintele evidenţiate.

a) În timpul primăverii un tînăr vînător / A ucis o păsăruică, / şi prin a lui urmare / Făcu un rău mai mare / Căci puii ei rămase / sărmani în cuibuşor./ (A. Donici) b) Şi după ce făcusem noi trebuşoara asta, mătuşa nu ştiu cum se împiedică şi cade jos. (I. Creangă) c) Gerilă suflă de trei ori cu buzişoarele sale cele iscusite şi căsuţa rămîne nici fierbinte, nici rece... (I. Creangă) 2 304. Repartizaţi cuvintele, formate prin sufixare, după cum urmează:

a) cu sufixe lexicale; b) cu sufixe gramaticale. Constructor, construcţie, construiesc, construit, construind; lemn, lemnărie, lemnar, lemnişor, lemnos, înlemnit; sudură, sudează, sudor, sudat.

123

4 305. Creaţi. Alcătuiţi un text de o jumătate de pagină în care să descrieţi portretul unui copil (frăţior, surioară), utilizînd cuvinte cu sufixe diminutivale. 3

306. Arătaţi care cuvinte s-au format prin derivare mixtă:

Ionel se întorcea de la pădure şi s-a rătăcit. Înnoptase. În jur domnea liniştea. Cerul era înnorat. Umbre înnegurate se furişau printre copaci. 307. Marcaţi structura cuvintelor de mai jos, utilizînd în acest scop următoarele semne:

= prefix, = sufix, = rădăcină, = desinenţă. Moldovenesc, naraţiune, lexical, bunicuţă, despărţire, învăţătură, minunat, ucrainean, revărsare. 1 308. Lucru în grup. Copiaţi versurile. Subliniaţi cuvintele formate prin sufixare.

Ce mai faci tu, floricică, de ce eşti tot mititică? ori n-ai apă ca să bei, ori n-ai soare – aşa cum vrei, ori nu-ţi place unde eşti, ori atunci de ce nu creşti? • Improvizaţi răspunsul floriii. Model: Vreau în grădină (pădure)... Amintiţi-vă! În cuvintele ce indică naţionalitatea sau locul de trai se scriu sufixele — ean, -an, -ian.

E x e m p l e: Ucraina — ucrainean Chilia — chilian Moldova — moldovean Africa — african 309. Citiţi fragmentul şi explicaţi ortografia cuvintelor evidenţiate.

Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai,

124

Iată vin în cale, Se cobor la vale Trei turme de miei Cu trei ciobănei: Unu-i moldovean, Unu-i ungurean Şi unu-i vrîncean. (Mioriţa) • Selectaţi cuvintele care conţin diftongi şi subliniaţi-i.

Mioriţa

310. Eşti un om bun, generos? Meditează înainte de a răspunde. Dacă răspunsul este pozitiv, atunci, completînd propoziţiile ce urmează, vei afla dacă ai fost cinstit.

1. Cel mai mult mă îngrijorez pentru următorii oameni ... 2. Sînt mîndru de mine, cînd eu ... 3. Sînt un om simpatic, pentru că ... 4. Extraordinar de mult mă încîntă următorii oameni ... 5. La prieteni apreciez cel mai mult calităţile ... 6. Eu am două calităţi nemaiponeit de bune: .... 7. Unul din cele mai frumoase lucruri pe care le-am făcut în viaţa mea este ... . • Puneţi semnele de punctuaţie necesare. Determinaţi părţile multiple.

Compunerea Repere teoretice

Compunerea este alăturarea a două sau mai multe cuvinte simple, pentru a obţine un cuvînt compus, cu înţeles nou. Cuvintele compuse pot fi: – substantive (untdelemn, cîine-lup); – adjective (răuvoitor, moldo-ucrainean); – verbe (a binemerita, a binevoi);

125

– numerale (douăzeci şi cinci); – adverb (astfel, deseori); – prepoziţii (de la, de pe la); – conjuncţii (ca şi, aşadar); – interjecţii (pif-paf, hodoronc-tronc). Compunerea se realizează prin: – sudarea/unirea elementelor componente (binefacere, binevoitor); – alăturarea elementelor componente (inginer-şef, cincizeci şi doi, de pe).

Cuvintele obţinute prin procedeul compunerii se ortografiază astfel: a) într-un singur cuvînt (botgros, scurtcircuit, atoateştiutor, patruzeci, oarecare, despre, deoarece); b) separat (de pe, douăzeci şi doi, de pe sub); c) prin liniuţă (gură-cască, galben-auriu, tic-tac, Alba-ca-Zăpada). Reţineţi! Cuvintele compuse, al căror prim element este: bine, rău, moto, auto, agro, psiho, cosmo, aero, termo, foto, se scriu împreună: binefacere, răufăcător, automotor, agrobiologie, aerodrom, motocros, cosmodrom, termocentrală, telecomunicaţie, fotocopie. 2 311. Determinaţi cuvintele compuse şi comentaţi structura lor.

1. Binecuvîntaţi-ne, dragi părinţi, şi rămîneţi cu bine. 2. Sora mi-a adus de la Chişinău un Dicţionar moldo-român. 3. Binevoieşte, cumătră, a mă asculta. 312. Găsiţi antonime pentru cuvintele ce urmează şi încadraţi-le în enunţuri orale:

răuvoitor, răufăcător, rea-voinţă, rea-credinţă. 3 313. Precizaţi elementele de compunere ale cuvintelor ce urmează. Încadraţi trei dintre ele în enunţuri.

126

Binefacere, dis-de-dimineaţă, după-masă, moldo-ucrainean, douăzeci, patrulater, capodoperă, nu-mă-uita, altădată, astă-vară, ﬂoarea-soarelui, binefacere, an-toamnă. 4

314. Găsiţi cîte trei cuvinte compuse care denumesc:

a) plante; b) localităţi; c) instituţii 315. Alcătuiţi 5 propoziţii în care să utilizaţi cuvinte compuse ce denumesc personaje din folclorul moldovenesc. 3 316. Precizaţi modul de realizare a compunerii în următoarele cuvinte:

nemaipomenit, rochiţa-rîndunicii, binevenit, aşa-zis, nou-născut, cuminte, sus- numit, dis-de-dimineaţă, cumsecade, portbagaj, vrînd-nevrînd. 4 mare:

317. Grupaţi cuvintele compuse date după modul de for-

a) prin sudare; b) prin alăturare cu liniuţă; c) prin alăturare fără liniuţă. Niciodată, Zori-de-Zi, director adjunct, viceministru, Ileana Cosînzeana, autogară, New Iork, gură-spartă, scurtcircuit, Teleradio, bunăvoinţă, dreptunghi, copil-minune, aşadar, aşazis, Făt-Frumos, prim-ministru. 3 318. Lucru în grup. Combinaţi elementele date pentru a obţine cuvinte compuse. Încadraţi-le în propoziţii scurte: Aero spectator bi anual auto silabic micro gară tele port poli electronică multi color 319. Numiţi 10 cuvinte cu ajutorul elementelor de compunere arhi-, supra-, tele-, extra-.

127

4 320. Lucru în grup. Arătaţi cu semnul + (plus) sau — (minus) dacă următoarele cuvinte sînt compuse sau nu: tricicletă, triunghi, triumf, autoconducere, autocontrol autoritate

bilateral, bibelou, bicicletă, microbuz. microfon microbist.

• Precizaţi cu ajutorul Dicţionarului explicativ sensul cuvintelor necunoscute. 2 ziţii.

321. Scrieţi 6 nuanţe de culori şi alcătuiţi cu ele propo-

Model: roşu-purpuriu. 1 322. Alcătuiţi cuvinte compuse din perechile de cuvinte date. Explicaţi ortografia lor consultînd Dicţionarul ortografic.

Avion, modele, bine, fac, rău, fac, aer, port, auto, tracţiune, fără, lege. 4 323. Alcătuiţi o poveste în care ar figura eroi — cuvinte compuse. Explicaţi ortografia lor. 3 324. Citiţi textul. Arătaţi fragmentele în care este descris lucrul portarului, căderea fulgilor şi ocupaţiile copiilor. Faceţi rezumatul acestui text. Intitulaţi-l şi motivaţi alegerea.

Ninge. Pe trotuar păşeşte, cu pasul măsurat al semănătorului, portarul, iar nisipul se aşterne pe omăt, aşa cum se aştern grăunţele pe pămînt. Trecătorii se dau la o parte. Semănătorul e solemn, iar calea lui e dreaptă şi precisă. Ninge neîncetat, iar cerul îţi pare ţesut din fulgi de vată. Ei coboară lin şi se aştern pe stradă — covor moale de puf. Îndată ce trecătorii au bătătorit omătul, apar băieţii, plini de neastîmpăr, mîndri de patinele sclipitoare şi veseli că pot stăpîni toate vitezele lumii. Iată-i cum gonesc: cuşmele pe-o ureche, mîinile-n buzunare... 128

Patinele taie stratul subţire şi, nimerind piatra, scot scîntei. Iar mingea de hochei se roteşte ameţită între bastonaşele meşterite de micuţi în zilele lungi de aşteptare a zăpezii. — Bate-n poartă, Ionel! Ninge. Ce minunată-i prima zăpadă! Amintiţi-vă! Rezumatul este prezentarea în cuvinte puţine a ceea ce a fost spus sau scris anterior mai pe larg, reţinînd esenţialul şi eliminînd aspectele secundare. 325. Dictare comentată.

S-au luat; spune-mi; ploaie; ieri; nou-nouţ; aşa-numit; miau adus; ceai; n-au luat; iarăşi; ca-n poveste.

Abrevierea Repere teoretice

În procesul abrevierii sînt prescurtate îmbinările de cuvinte sau unele cuvinte. a) Dacă se prescurtează un cuvînt, în locul lui apare fie litera iniţială: m — metru, l — litru; fie silaba iniţială sau un grup de litere iniţiale: ex. — exemplu, cca — circa, dv.– dumneavoastră. b) Dacă se abreviază o îmbinare de cuvinte, cuvîntul prescurtat va fi constituit din: – literele iniţiale ale cuvintelor (R.M. — Republica Moldova); – primele silabe (TOCONO — Totul copiilor noştri);

Atenţie! 1. Dacă abrevierea este formată din primele litere ale cuvintelor ce alcătuiesc îmbinarea, după fiecare literă se pune punct: Organizaţia Naţiunilor Unite — O.N.U. Excepţie: unităţile de măsură, simbolurile în fizică, matematică, denumirea punctelor cardinale, denumirea diverselor publicaţii: cm; kg; km; S;V;N; TVM. 129

2. Dacă abrevierea este formată dintr-un grup de litere iniţiale, după grup se pune punct: capitol — cap., operă citită — op. cit. Abrevierile pot trece dintr-o limbă în alata. Abrevierile: NATO, UNISEF, UNESCO au pătruns în limba moldovenească din limba engleză; Unele cuvinte din limba latină se scriu cu litere latine în orice limbă: etc.– etcetera (şi altele); N.B. — nota bene (observă, ia seama), s.q.n.– sine qua non (fără doar şi poate); P.S. — post-scriptum (după cele scrise). 3

326. Abreviaţi îmbinările:

Unda Tineretului (emisiune). Scînteia Dunării (ziar). Institutul de Limbă şi Literatură. Televiziunea şi radiodifuziunea naţională a Ucrainei. 2 327. Copiaţi dintr-un număr al săptămînalului „Luceafărul” toate abrevierile atestate.

Comentaţi-le. Arătaţi numărul ziarului pe care l-aţi folosit. 4 328. Extrageţi din Dicţionarul explicativ zece abrevieri şi explicaţi-le. 1 329. Ce numiri de unităţi de măsură au fost abreviate. Scrieţi-le.

Cm, km, dm, m, mm, l, hl, kg, mg, t, ha. 2

330. Discutaţi!

Viaţa fulgului de nea 1. Cu ce poate fi asemuită viaţa unui fulg? 2. Aţi putea spune că fulgul, deşi nu e fiinţă, trăieşte? 3. Cît trăieşte un fulg? 4. Se poate spune că un fulg este veşnic? 5. Aţi putea susţine ideea despre veşnicia fulgului? 6. Cine modelează fulgii?

130

7. Pot exista doi oameni identici? Dar doi fulgi? 8. Puteţi afirma că fulgul este apă? • Eşti un fulg de nea. Spune-ne povestea ta. Iubiţi copii! Vă felicităm călduros cu ocazia frumoaselor sărbători de iarnă! Primiţi în dar urările noastre: să fiţi sănătoşi, harnici, plini de voie bună! Cît mai multe surprize plăcute de la Moş Crăciun! Autorii • Creaţi. Scrieţi o felicitare celor dragi cu ocazia sărbătorilor de iarnă. ţinutul.

331. Citiţi textul. Realizaţi planul şi povestiţi succint con-

Personalităţi celebre moldoveneşti Ca şi alte popoare, moldovenii se mîndresc cu cei care le-a dus faima dincolo de hotarele Moldovei: scriitori şi pictori, savanţi şi constructori, muncitori şi ostaşi, plugari şi cîntăreţi etc. Iată unii din ei: Lazar Dubinovschii, sculptor, artist plastic al poporului. A realizat personaje folclorice şi portrete sculpturale. O pagină aparte în creaţia sa o constituie portretele marilor cărturari moldoveni Dimitrie Cantemir şi Miron Costin. Eugeniu Doga, compozitor, violoncelist şi dirijor. Maiestru emerit în arte. Creaţia lui Eugeniu Doga cuprinde cele mai diverse lucrări: oratorii, cantate, opere, suite corale etc. Vasile Coroban, istoric şi critic literar. El este unul din iniţiatorii şi promotorii activi ai valorificării moştenirii literare clasice. Maria Cebotari (Cebotaru), cîntăreaţă (soprano lirico-dramatică). 131

Vocea sa frumos timbrată se deosebea prin plasticitate, căldură şi emotivitate. Seria personalităţilor remarcabile moldoveneşti poate fi contunuată de voi, dragi elevi. Pentru aceasta e necesar un mic efort, voinţă, dorinţă. Consultaţi literatură de specialitate, enciclopedia „Literatura şi Arta Moldovei” şi nu veţi regreta. • Selectaţi cîteva cuvinte (la alegere) şi analizaţi-le după structură. • Creaţi. După citirea /audierea textului răspundeţi desfăşurat la întrebarea-problemă: „Poate oare să devină personalitate celebră orice cetăţean?”

AUTOEVALUARE Prezentaţi cîteva modele de derivare a cuvintelor. Explicaţi prin exemple proprii ce este compunerea. Schimbaţi, prin intermediul exemplelor, valoarea morfologică a cuvîntului curat. 4. Abreviaţi cuvintele: pagină, volum, capitol, litru, kilometru, hectar. 5. Găsiţi cuvinte ce s-ar include în cîmpul lexical pentru denumirile: a) trăsături de caracter; b) şcoală. 6. Analizaţi după structură cuvintele: învechit, desfacere, înmiresmat. 7. Alegeţi varianta corectă: înnainte/înainte; înnodat/înodat; disperare/ desperare; răzbate /răsbate. 8. Formaţi cuvinte cu ajutorul sufixelor: -ar, -ie, -tate, -el. 9. De la cuvîntul de bază bun, formaţi familia lexicală a acestuia. 10. Propuneţi antonimul cuvîntului minciuna şi construiţi un enunţ cu acest antonim. 11. Daţi exemplu de cuvinte — diminutive pe care le veţi utiliza la descrierea unui copil mic, puişor, bobocel. 1. 2. 3.

132

12. Amintiţi-vă succesiunea anotimpurilor. Citiţi versurile şi

încercaţi să fiţi ... poeţi. Codrule, pădure deasă, Ce te doare de-aşa plîngi: Poate toamna ce ne lasă, ....................................... Fiecare subiect în parte este apreciat cu un punct. Autoapreciaţi-vă !

Nivelul cunoştinţelor Punctele Nota

1–3 Suficient!

4–6 Tot înainte!

133

III

7–9 10–12 Bine! Foarte bine!

MORFOLOGIA. ARTICOLUL Una dintre părţile principale ale garmaticii este morfologia care studiază părţile de vorbire şi regulile de modificare a cuvintelor („morfe” = formă, „logos” = vorbire, cuvînt). Morfologic, părţile de vorbire se grupează în două: flexibile (care-şi schimbă forma) şi neflexibile (care nu-şi schimbă forma). Părţile de vorbire flexibile sînt: substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul, verbul, iar neflexibile — adverbul, prepoziţia, conjuncţia, şi interejcţia. Părţile de vorbire lipsite de sens (articolul, prepoziţia, conjuncţia) sînt instrumente gramaticale. Părţile de vorbire devin părţi de propoziţie dacă sînt incluse într-un enunţ. Articolul însoţeşte părţile de vorbire din sfera numelui (substantivul, adjectivul, pronumele, numeralul), serveşte la declinarea lor şi indică în ce măsură un obiect este cunoscut/ necunoscut vorbitorilor. Articolul este de trei feluri: substantival, posesiv şi adjectival.

Articolul substantival • Citiţi enunţurile: 1. Plavni este un sat. Plavni este satul meu de baştină. 2. O fetiţă a trecut pe stradă. Fetiţa ducea un coş cu prăsade. 3. Trăia odată un moşneag. Moşneagul avea o fată. • Răspudeţi la întrebările: – În care propoziţii substatntivele sat, fetiţă, moşneag denumesc obiecte mai bine cunoscute şi în care — necunoscute? – Ce li se adaugă acestor substantive, ca vorbitorul să indice gradul de cunoaştere a obiectelor denumite de ele? 134

Repere teoretice

Articolul ce însoţeşte un substantiv pentru a arăta în ce măsură obiectul denumit este cunoscut vorbitorilor se numeşte substantival. Articolul substantival este de două feluri:hotărît şi nehotărît. Substantivele evidenţiate din enunţurile citite sînt articulate: satul un sat fetiţa o fetiţă moşneagul un moşneag Cum credeţi, vorbitorul consideră cunoscute obiectele denumite de substantivele satul, fetiţa, moşneagul? Unde este adăugat articolul: înainte sau la sfîrşitul substantivului? Articolul ce arată că obiectul denumit de substantiv este bine cunoscut se numeşte hotărît. Articolul substantival hotărît se uneşte cu substantivul şi se plasează la sfîrşitul acestuia.

332. Citiţi enunţurile şi observaţi articolele substantivale hotărîte evidenţiate.

1. Băiatul şi fata dresează cîinele. 2. Băieţii şi fetele dresează cîinele. 3.Tata a reparat televizorul. 4.Soarele încălzeşte plaiurile. 5. Dau bomboane băiatului şi fetei. 6. Dau bomboane băieţilor şi fetelor. 7. Acumulatorul televizorului s-a defectat. 8. Acumulatoarele televizoarelor s-au defectat. Atenţie! Articolul hotărît la masculin şi neutru, numărul singular se leagă de substantiv prin vocala de legătură — u-. Fac excepţie substantivele terminate în — e. Formele articolului hotărît sînt: Singular Cazurile N. A. G. D.

Masculin -l, -le -lui

135

Feminin -a -(e) i

Plural Cazurile N. A. G. D.

Masculin -i -lor

Feminin -le -lor

• Articolul substantival hotărît se declină împreună cu substantivul pe care-l însoţeşte. • Consultaţi tabelul declinării articolului substantival hotărît.

Genul masculin

Cazul N. G. D. A.

Singular (elev) ul (a, al, ai, ale) (elev) ului (elev) ului (pe) (elev) ul

Plural (elevi)i (a, al, ai, ale) (elevi) lor (elevi) lor (pe) (elevi) i

Genul feminin Cazul N. G. D. A.

Singular (elev) a (a, al, ai, ale) (elev) ei (elev) ei (pe) (elev) a

Plural (eleve) le (a, al, ai, ale) (eleve) lor (eleve) lor (pe) (eleve) le

Cum consideraţi, obiectele denumite de substantivele un sat, o fetiţă, un moşneag sînt cunoscute vorbitorului? Unde e plasat articolul faţă de substantiv? Articolul ce arată că obiectul denumit de substantiv este mai puţin cunoscut vorbitorului se numeşte nehotărît. Articolul nehotărît se plasează înaintea substantivului, fiind un cuvînt scris separat. 333. Citiţi enunţurile şi observaţi articolele substantivale nehotărîte evidenţiate. 136

1. Întîlnesc un băiat şi o fată pe stradă. 2. Întîlnesc nişte băieţi şi nişte fete pe stradă. 3. Am reparat un televizor. 4. Am reparat nişte televizoare. 5. Dau bomboane unui băiat şi unei fete. 6. Dau bomboane unor băieţi şi unor fete. 7. Alimentez acumulatorul unui televizor. 8. Alimentez acumulatoarele unor televizoare. Formele articolului nehotărît sînt:

Singular Cazul Masculin N. A. un G. D. unui

Feminin o unei

Plural N. A. G. D.

Masculin unii (nişte) unor

Feminin unele (nişte) unor

• Ca şi cel hotărît, articolul nehotărît se declină împreună cu substantivul pe care îl însoţeşte. • Consultaţi tabelul declinării articolului substantival nehotărît. Genul masculin Cazul N. G. D. A.

Singular un (elev) (a, al, ai, ale) unui (elev) unui (elev) (pe) un (elev)

Plural nişte (unii) (elevi) (a, al, ai, ale) unor (elevi) unor (elevi) (pe) nişte, (unii) (elevi)

Genul feminin

Cazul N. G. D. A.

Singular

o (elevă) (a, al, ai, ale) unei (eleve) unei (eleve) (pe) o (elevă) 137

Plural nişte (unele) (eleve) (a, al, ai, ale) unor (eleve) unor (eleve) (pe) nişte, (unele) (eleve)

Atenţie! Cînd nu se oferă nici o infomaţie referitor la gradul de cunoaştere a obiectului, substantivul nu primeşte articol, adică este nearticulat. În dicţionare substantivele sînt nearticulate. 3 334. Selectaţi din propoziţiile de mai jos, pe două coloane, substantivele articulate hotărît şi nehotărît.

1. Oricum n-ar cleveti ei contra noastră/ Noi stăm slobodei scut şi păcii scut. (A. Lupan) 2. De cu zori, îngrijorata mamă/ Pentru şcoală-şi pregăteşte fiul. (P. Cruceniuc) 3. Era odată o babă şi un moşneag. Baba avea o găină şi moşneagul un cucoş. (I. Creangă) Reţineţi! Articolul nehotărît un, o este identic ca formă cu numeralul de pe lîngă substantive. Deosebirea dintre ele se face numai în propoziţie. Confuzia se evită observîndu-se existenţa în text a unor corelative ale numeralului.

E x e m p l u: Şi merg ei o zi, şi merg două, şi merg patruzeci şi nouă, pînă ce de la o vreme le intră calea în codru. (I. Creangă) Primul o este numeralul, căci arată numărul obiectelor, iar al doilea o arată un obiect oarecare (o vreme) şi este articol nehotărît. 4 335. Deosebiţi un, o — numeralele de un, o — articole nehotărîte.

1. Valentin a luat o carte, iar Ioana a luat două. 2. Cică era odată o babă şi un moşneag, moşneagul de o sută de ani şi baba de nouăzeci.(I. Creangă) 3. Pe un deal răsare luna ca o vatră de jăratic.(M. Eminescu) 4. Nici un popor nu-i sărac, dacă are un cîntec, o limbă. 5. Decît un an cioară, mai bine o zi şoim. (Folclor) Reţineţi! Articolul substantival hotărît este enclitic, adică se alipeşte la sfîrşitul cuvintelor, dar articolul lui poate apărea şi în poziţie proclitică, adică se plaseză înaintea cuvintelor. 138

336. Observaţi utilizarea proclitică a articolului hotărît lui.

1. Lui Valeriu îi place muzica. 2. Bucuria lui badea n-a fost de lungă durată. 3. Notele lui Karmen sînt cam mici. 4. Zilele lui mai au fost călduroase. 5. Putera lui doi e mai mică decît a lui patru. 2 trivite:

337. Completaţi textul următor cu articole nehotărîte po-

Am văzut... carte în vitrina... anticariat. ...prieteni mi-au spus că este...exemplar al...ediţii rare. O să întreb...specialist înainte de a-l cumpăra. 3 338. Copiaţi versurile şi subliniaţi substantivele nearticulate cu o linie, pe cele cu articol hotărît — cu o linie văluroasă, iar pe cele cu articol nehotărît — cu o linie întreruptă.

Nici soartă ca lumea şi nici libertate, Mai am doar o speranţă — atîta din toate, Că am să-mi mai văd meleagul senin, În Ucraina cîndva să revin... (L. Ukrainka) 1

339. Subliniaţi articolele hotărîte în textul următor:

Oraşele ţării noastre, din an în an, devin mai frumoase. Tot mai dîrz îşi înalţă ele etajele, tot mai larg îşi întind blocurile. Străzile înverzite ale oraşelor sînt podoaba lor. Însă cel mai frumos oraş este Kievul — mîndria Patriei noastre.

Piaţa independenţei

2 340. Copiaţi propoziţiile, introducînd articolele necesare. Analizaţi structura cuvintelor evidenţiate.

Este deosebit de plăcut să stai primăvar. într-. livadă înflorită! Parfumu. flori. te îmbată. Ca livadă bine mirositoare este şi limb. pe care o vorbim, dacă ştim să culegem flori. aromate ale cuvinte... (N. Corlăteanu) 139

4 341. Completaţi proverbele. Găsiţi articolele substantivale. Indicaţi genul, numărul şi cazul lor.

1. Aurul se încearcă în foc şi... 2. În mîinile meşterului orice... 3. Omul cît trăieşte... 4. Curajosul găseşte unde fricosul... Pentru informaţie: pierde; lucru sporeşte; prietenul la nevoie; învaţă. 4 342. Lucru în grup. Găsiţi articolele nehotărîte şi arătaţi genul, numărul şi cazul lor.

1. Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic,/Rumenind străvechii codri şi castelul singuratic.(V. Alecsandri) 2. Şi pînă să mă ajungă, eu, de frică, cine ştie cum am izbutit de m-am îngropat în ţărînă, la rădăcina unui păpuşoi... De la o vreme, nemaiauzind nici o foşnitură de păpuşoi, nici o scurmătură de găină, am ţîşnit odată cu ţărîna în cap.(I. Creangă) 3. Cînd era înspre seara zilei a treia, buzduganul, căzînd, se izbi de o poartă de aramă şi se făcu un vuiet puternic şi lung. (M. Eminescu)

Articolul posesiv • Citiţi propoziţiile: 1. Casa nouă a lui Vasile e chiar pe mal. 2. Soarele tînăr al dimineţii s-a ascuns. 3. Învăţătorii sînt ingineri ai sufletelor omeneşti. 4. Toate bunurile sînt ale satului. Înaintea substantivelor Vasile, dimineţii, suﬂetelor, satului în cazul genitiv sînt plasate cuvintele a, al, ai, ale. Ele sînt articole. Aceste articole se pot utiliza şi înaintea unor pronume: caiet al tău, vecină a lor, colegi ai noştri, cărţi ale mele. Substantivele în genitiv arată posesorul obiectului. E x e m p l u: Noi apărăm a păcii cauză. Substantivul în genitiv păcii arată cui aparţine cauza. Deci, cuvîntul păcii este posesorul, iar cauza — obiectul posedat.

140

Articolul a, al, ai, ale leagă numele unui obiect posedat (casa, soarele, ingineri, bunurile) de numele posesorului (Vasile, dimineţii, suﬂetelor, satului), aflat în cazul genitiv. Acest articol se numeşte posesiv. Repere teoretice

Articolul care stă înaintea unui substantiv în cazul genitiv sau înaintea unui pronume şi arată, împreună cu acesta, cui aparţine un obiect se numeşte posesiv. Singular Plural Masculin al ai Feminin a ale Articolul posesiv se utilizeză şi la formarea numeralelor ordinale: al treilea, a doua. În această calitate el nu exprimă posesia. Articolul posesiv se acordă în gen, număr, caz cu substantivul determinat, nu cu substantivul în cazul genitiv.

E x e m p l e: caiet al elevei — caiete ale elevei cotitură a şoselei — cotituri ale şoselei izvoare ale văzduhului — izvor al văzduhului pomi ai grădinii — pom al grădinii cioban al satului — ciobani ai satului Dacă cuvîntul determinat este de genul masculin, atunci la singular se foloseşte articolul posesiv al (un nepot al bunicii), iar la plural — ai (nişte nepoţi ai bunicii); dacă cuvîntul determinat este de genul feminin, atunci la singular se foloseşte articolul posesiv a (o carte a şcolarului), iar la plural — ale (nişte cărţi ale şcolarului). Articolul posesiv se utilizează: 1. Cînd substantivul determinat este la forma nehotărîtă: E x e m p l u: Un etaj al şcolii a fost ridicat într-o singură lună. (V. Roşca) 2. Cînd substantivul la genitiv însoţit de articol posesiv este aşezat înaintea substantivului determinat: E x e m p l u: Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi, / 141

Răspîndind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi. (V.Alecsandri) 3. Cînd între substantivul în genitiv şi substantivul determinat se intercalează alte substantive sau alte părţi de vorbire: E x e m p l u: Caietul de teme al Lenuţei este la mine. • În unele situaţii, substantivul în genitiv, precedat de două substantive, determină substantivul cel mai apropiat. E x e m p l u: Am vizitat Muzeul de Istorie a Ucrainei. • Într-o serie de substantive în cazul genitiv, articolul posesiv se repetă de obicei înaintea fiecărui substantiv. E x e m p l u: Poveştile au fermecat copilăria tuturor: a părinţilor, a bunicilor şi a străbunicilor noştri. 4. Cînd în propoziţie lipseşte cuvîntul determinat: E x e m p l u: Ionică, au venit ai noştri! (A.Lupan)

Ortografia articolului posesiv Repere teoretice

Articolul posesiv reprezintă o singuă parte de vorbire, de aceea se scrie numai aşa: a, al, ai, ale. Se scrie a-l, a-i numai cînd — l şi — i sînt pronume personale: pentru a-l ajuta = a ajuta pe el; pentru a-i ajuta = pentru a ajuta ei (lui) sau pe ei.

343. Citiţi textul. Găsiţi articolele posesive şi arătaţi oral genul şi numărul lor.

Capătul din vale al satului Mugureni se cufundă în lunga dungă de livezi frumoase şi se opreşte pe malul de nisip, galben şi priporos, al unui rîuşor vioi şi îngust. Uliţa principală a satului de asemenea se Sat aşezat pe malul ﬂuviului ascunde în umbra răcoroasă a pomilor, se lasă peste podeţ, apoi, ajungînd la celălat mal, apucă îndrăzneţ la deal, se caţără şi şerpuieşte pe după stînci priporoase, printre tufarii ghimpoşi ai malului. 142

Ajungînd la muchia joasă a dealului, ea se întinde ca o pînză de-a dreptul pe cîmpul neted, întretaie semănăturile frumoase ale satului şi hăt-hăt, departe-departe, în zare, se îngustează şi dispare după orizontul tremurător. (I. Canna) 1 344. Atestaţi articolele. Subliniaţi cu o linie cuvintele ce indică posesorul, iar cu două — obiectul posedat.

1. D-apoi cînd or veni ai noştri? (I. Creangă) 2. Faţa strălucea ca alba lumină a soarelui. (M. Eminescu) 3. Ploile îmbelşugate ale anului acesta au umplut bazinul din mal în mal. (I. Cutcoveţchii) 4. N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid care nu se înfioară de-a ta faimă, Baiazid! (M. Eminescu) 3,4 345. Lucru în grup. Puneţi în locul punctelor articolul posesiv la forma cerută.

1. Parcă treziţi de cîntec din somnul greu... nopţii, trei arţari îşi legănau alene crengile. (I. Ciobanu) 2.Vindereul e cel mai mare şi neîmpăcat duşman... tuturor hulubilor. (V. Roşca) 3. În fiecare zi hulubii mei făceau cîte o plimbare prin înălţimile albastre...văzduhului.(V.Roşca) 4.Viaţa aceasta plină de voie bună păsărească...hulubilor a fost pe neaştepate tulburată de ivirea vindereului. 5. Numai la noi în clasa... 5-a sîntem treizeci. (A. Lupan) 2

346. Explicaţi folosirea articolului posesiv.

1. Doina este prietenul de secole al moldoveanului. 2. Doina cîntă dragostea de viaţă a moldoveanului. 3. Tot ei, doinei, moldoveanul îi încredinţează cele mai intime sentimente ale sale: dragostea, dorul de cei dargi sau de plaiul natal. 3 347. Completaţi îmbinările de cuvinte cu articolele posesive respective. Explicaţi acordul articolului cu cuvîntul determinat.

Un lan... satului; fapta eroică... lui Ion; lucrările de pregătire... solului; doinele duioase...moldovenilor. 143

4 348. Între cuvîntul determinat şi cel determinativ mai plasaţi un cuvînt determinativ. Includeţi articolul posesiv respectiv.

Podoaba ... dealurilor; cuvîntul ... mamei; hotărîrea ... colegului; grija ... părinţilor; pagini ... istoriei. 349. Alegeţi varianta corectă: (al, a-l) încuraja (ai, a-i) pofti (ai, a-i) lor 4

(ale, a le) povesti (ale, a le) şcolii (al, a-l) însoţi

350. Lucru în grup. Care sînt formele corecte:

1. Lume a pescarilor şi a vînătorilor sportivi. sau Lume a pescarilor şi vînătorilor sportivi? 2. Carte cu povestiri ale începuturilor. sau Carte cu povestiri a începuturilor? 1, 2 351. Completaţi spaţiile punctate cu una din formele articolului posesiv:

locul de naştere ... bunicilor; clubul de jocuri ... tinerilor; volumul cu opere ... lui Mihai Eminescu. 2 352. Alcătuiţi propoziţii în care subsatntivul omul, copacii, pădurea, izvorul, ﬂorile să se afle în cazul genitiv, cu şi fără articol posesiv.

Exemple: Peste tot vezi realizări ale omului. Victoria omului asupra naturii este evidentă. 353. Să comunicăm!

Cum credeţi, oamenii pot comunica şi fără cuvinte? Cînd comunicaţi, sînteţi atenţi la mimica şi gesturile interlocutorului? Ştiaţi că există un limbaj al gesturilor?

144

• Exprimaţi în cuvinte mesajul transmis prin următoarele gesturi: – ridicare a mîinii drepte, cu cotul sprijinit de bancă; – strîngere din umeri; – acoperire a urechilor cu ambele mîini; – mişcare a capului de sus în jos. Atenţie! Textul comunicării poate fi: – verbal — mesajul se transmite prin intermediul cuvintelor; – nonverbal — mesajul se transmite prin intermediul gesturilor, al mimicii; – mixt — în comunicare se folosesc atît limbajul verbal, cît şi cel nonverbal. 354. Citiţi în gînd următoarea situaţie de comunicare. Găsiţi elementele nonverbale. Determinaţi tipul comunicării folosit în text.

Cumpărătorul: Vreau şi eu... (arată cu mîna la pîine) Vînzătorul: (sprîncene ridicate)...? Cumpărătorul: Două. Vînzătorul: Poftim. Cumpărătorul: (face o înclinare uşoară a capului, ia pîinile şi pleacă). 1 355. Lucru în grup. Transformaţi dialogul din exerciţiul 354 într-o comunicare verbală. 2 356. Spuneţi cum înţelegeţi sensul elementelor nonbverbale din următoarele situaţii de comunicare:

a) Maricica s-a întors de la olimpiada regională de limba moldovenească şi literatură. Intră bucuroasă în clasă, priveşte zîmbind la colegi şi ridică mîna cu două degete desfăcute (arătător şi mijlociu) ... b) Ionel intră seara tîrziu în casă, după ce a jucat hochei cu băieţii. Mama îl întîmpină, privind supărată la ceas...

145

3 356. Examinaţi tabelul de mai jos. Completaţi rubrica „Semnificaţii”, descifrînd sensul elementelor nonverbale. Elemente nonverbale Gesturi Mimică Privire Tonul vocii Poziţie a corpului.

Exemple Două degete desfăcute (arătător şi mijlociu). Strîngerea mîinilor. Uşoară strîmbătură a gurii. Ochii larg deschişi. Se uită la ceas. Voce ridicată. Braţe încrucişate pe piept.

Semnificaţii Victorie! .................... .................... .................... .................... .................... ....................

I n f o r m a ţ i i: Salut! Nu-mi place! Mă enervezi! Mă grăbesc! Nu sînt de acord! Mă uimeşti! Atenţie!

Într-o comunicare este important să se respecte următoarele reguli:

Emiţătorul: – să-şi organizeze bine mesajul; – să-şi exprime clar ideile; – să vorbească corect; – să privească spre cel care vorbeşte; – să folosească un ton adecvat; – să-şi controleze gesturile, mimica; – să fie atent la reacţiile receptorului/ascultătorului. Receptorul: – să asculte cu interes; – să urmărească atent ideile mesajului; – să ia notiţe, dacă mesajul este important; – să ajute emiţătorul, dacă este necesar; – să cîntărească cele transmise, exprimîndu-şi acordul sau dezacordul; – să aibă răbdare cu cel care comunică şi să nu-l întrerupă. 146

3 358. Lucru în grup. Alcătuiţi un dialog de o pagină, utilizînd mijloace verbale şi nonverbale. Amintiţi-vă! Naraţiunea este prezentarea (nararea) unor fapte, evenimente, întîmplări într-o anumită ordine. 4 359. Creaţi. Realizaţi o compunere-naraţiune bazată pe experienţa personală, în care veţi folosi dialogul. Va conţine mijloace verbale şi nonverbale.

Articolul adjectival • Observaţi înaintea căror părţi de vorbire stau cuvintele evidenţiate. 1. Omul cel înţelept face iarna car şi vara sanie. 2. Părinţii sînt prietenii mei cei mai buni. 3. Elevele cele stăruitoare au fost lăudate. 4. Alina este cea mai disciplinată elevă. Cuvintele cel, cei, cea, cele stau înaintea adjectivelor înţelept, buni, stăruitoare, disciplinată şi fac legătura cu substantivele omul, elevele, prietenii, elevă. Articolul adjectival poate însoţi şi numeralele: drumeţii cei doi, locul cel dintîi. Numeralul însoţit de articolul adjectival stă de obicei înaintea subsatntivului determinat: cei doi drumeţi, cel de-al doilea concurent. Articolul adjectival, ca şi celelalte articole, nu are singur înţeles şi nici nu poate fi parte de propoziţie, de aceea la analiza gramaticală se ia împreună cu partea de vorbire pe care o însoţeşte. Articolul adjectival se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul determinat de adjectivul sau numeralul pe care îl însoţeşte. N. A. fata cea harnică G. D. fetei celei harnice.

147

Atenţie!

Formele articolului adjectival sînt: Singular

Cazul N. A. G. D.

Masculin cel celui

Feminin cea celei

Plural N.A. G.D.

Masculin cei celor

Feminin cele celor

Ortografia articolului adjectival Fiţi atenţi la ortografia articolului adjectival cel, cea, cei. Să nu-l confundaţi cu grupurile de două cuvinte ce-l, ce-a, cei, care se rostesc împreună, formînd o singură silabă, dar nu un singur cuvînt. Ca mijloc de control, observaţi următoarele: • Articolul cel, cea, cei se află înaintea unui adjectiv sau a unui numeral — cel mare, cei doi — şi poate fi înlocuit cu acel (a), acei (a), acea (aceea). • Grupurile de cuvinte ce-l, ce-a, ce-i se află înaintea unui verb predicativ sau înaintea altor părţi de vorbire. Cele două cuvinte se pot separa, scriindu-se fără liniuţă de unire: după ce-l văzu – după ce-a văzut – după ce-i văzu – ce-i acolo? –

după ce îl văzu după ce a văzut după ce îi văzu ce este acolo?

Acest lucru nu este posibil pentru articolul cel, cei, cea, pentru că articolul reprezintă un singur cuvînt. Nu putem spune: „ce îl mare, ce a mare, ce i mare”. 148

1-4 360. Lucru în grup. Completaţi spaţiile punctate cu articolul adjectival cerut de cuvîntul determinat.

1. Felul cum a luptat îl dovedeau ... trei medalii, pe care le purta la piept. (Em. Bucov) 2. Mai bine cu ... cuminte la pagubă, decît cu ... prost la cîştig. (Folclor) 3. Una din ... mai importante sarcini este de a asigura o copilărie fericită pentru fiecare copil. 4. În echipă Petrea era printre ... mai buni lucrători. (V. Malev) 5. Dimineaţa de vară împrăştie în valuri strălucitoare lumina ... dintîi raze. (V. Malev)

3 361. Înlocuţi punctele cu articolul adjectival (demonstrativ) cel, cea, cei sau cu ce-l, ce-a, ce-i.

... bun; ... trei; ... vede; pentru ... ceartă?; ... lăudaţi; ...lăudat; de... lăudaţi?; de ... lăudat? 2

362. Explicaţi ortografia cuvintelor evidenţiate.

a) Ce-i cu cei mici, cei din clasa întîi, ce-i frămîntă?; b) Cel mai mare ce-l văzusem mai întîi se adresase către cei prezenţi. 1 363. Analizaţi morfologic articolele adjectivale, posesive, substantivale, conform algoritmului:

1. Categoria (substantival hotărît/nehotărît), posesiv, adjectival). 2. Genul. 3. Numărul. 4. Cazul. a) Fata a ales lada cea mai nouă şi cea mai frumoasă...(I. Creangă) b) O iarnă lungă cît un veac a tot umblat pe drumuri şi nimeni nu i-a aflat necazurile. (I. Druţă) c) Privind stelele care licăreau prietenos, Vasica îşi aducea aminte vorbele pline de încredere ale tatei. 364. Dictare comentată.

Al meu; a-l chema; ai noştri; a-i spune; a le invita; ale tale; ce-l chem; cel mic; cei silitori; ce-i strig; cele nouă fete; ce le şoptesc. 149

4 365. Plasaţi în locul punctelor articolele adjectivale. Arătaţi genul, numărul şi cazul lor.

1. Noaptea inundase pămîntul cu aerul ... negru şi răcoare. (M. Eminescu) 2. Şi ... dintîi şcolăriţă a fost însăşi Smărăndiţa popii. (I. Creangă) 3. Stau ... doi voinici şi se uită unul la altul. (C. Condrea) 4. Iată ... dintîi căsuţe, care stau atîrnate pitoresc pe coastele Chetricicăi, ca nişte capre. (I.Creangă) 5. Şcolarul ... nou a fost primit în echipa Catincuţei. (A.Şalari) 6. ... mai vestiţi eroi au simţit ceva care seamănă cu frica ... dintîi bătălii. (V. Alecsandri) 366. Analizaţi tabelul declinării articolelor adjectivale.

Numărul singular Masculin N. băiatul cel voios G. (a, al, ai, ale) băiatului celui voios D. băiatului celui voios A. (pe) băiatul cel voios

Feminin fetiţa cea voioasă (a) fetiţei celei voioase fetiţei celei voioase (pe) fetiţa cea voioasă

Numărul plural Masculin Feminin N. băieţii cei voioşi fetiţele cele voioase G. (a, al, ai, ale) băieţilor celor (a, al, ai, ale) fetiţelor celor vovoioşi iase D. băieţilor celor voioşi fetiţelor celor voiase A. (pe) băieţii cei voioşi (pe) fetiţele cele voioase

• Declinaţi următoarele îmbinări de cuvinte: nucii cei umbroşi; ziua cea senină; lucrul cel interesant, apele cele cristaline. 4 cesare.

367. În locul punctelor folosiţi articolele adjectivale ne-

1.Omul ... cuminte nu sare cu vorba înainte. 2. ... mai mare bogăţie din lume e munca. 3. Şi din nou ne-a ajutat Făt-Fru150

mos ... bun la sfat. 4. Andrieş ... inimos, fie-ţi drumul norocos! (Em. Bucov) • Marcaţi genul, numărul şi cazul articolului adjectival după modelul: a maşinilor celor (fem., pl. Gen.) ingenioase. 3 368. Găsiţi adjective potrivite pentru substantivele date şi efectuaţi legătura între ele cu ajutorul articolului adjectival necesar.

Pămîntului, doinele, prietenilor. 2 369. Explicaţi ortografia cuvintelor ce le veţi plasa în locul punctelor.

1. Glasul poporului e ... mai mare putere. 2. Ţi-i drag obiectul ... pregăteşti cu puterile proprii. 3. După ... pregătit lecţiile, Radu a privit filmul „Muzicantul orb”. 4. Floarea ... mai aromată este floarea teiului. 5. Cine la Kiev n-a fost nu ştie ... frumos. 6. Elevii au pregătit lucrurile ... mai necesare pentru excursie. 1 370. Creaţi. Realizaţi o compunere cu elemente de de-

scriere pe tema: „Distracţiile de iarnă”, folosind şi îmbinările date. Analizaţi morfologic articolele adjectivale din componenţa acestor îmbinări:

Zăpada cea cristalină; glasurile cele sonore; gerul cel aspru; soarele cel palid; copiii cei veseli. 2

371. Schiţaţi propriul portret după următorul formular.

Ocupaţia ... Vîrsta ... Înfăţişarea ... Sănătatea ... Inteligenţa ... Caracterul ... Atitudinea faţă de sine ... Atenţie! Portretul este o prezentare a însuşirilor fizice şi morale ale unui personaj. 151

372. Citiţi textul. Alcătuiţi planul de idei şi povestiţi conţinutul textului după planul întocmit.

Cultura materială a moldovenilor. Agricultura şi felurile ei Ramura specifică a Ucrainei este agricultura. Ucraina ocupă un loc de frunte în Europa la recoltarea globală a grîului, sfeclei de zahăr, florii-soarelui. Cultura plantelor este o ramură a agriculturii. Baza fitotehniei o constituie producţia boabelor de grîu, secară, porumb, orez, ovăs, mei, hrişcă, păstăioase. Leguminoasele — mazărea, lupinul, măzărichea şi soia — sînt nişte culturi furajere şi alimentare foarte preţioase.

Toamna în livadă

V. Bernadskii. Recoltarea strugurilor

Ucraina este principala ţară cultivatoare de sfeclă de zahăr din lume. Ea ocupă locul întîi în lume după volumul global de recoltare a sfeclei de zahăr. Pomicultura şi viticultura Ucrainei au o importanţă internaţională. Diferite raioane ale Ucrainei se specializează în creşterea diverselor fructe. Circa 90% de struguri-marfă revin Crimeei, regiunilor Odesa, Nikolaev, Herson şi Transcarpatia. • Determinaţi stilul textului. • Răspundeţi, oral, la întrebarea: „În ce constă frumuseţea culturii materiale a moldovenilor?”

152

AUTOEVALUARE 1.

3. 4.

Completaţi propoziţiile: – Articolul este parte de vorbire flexibilă ... – Articolele sînt de mai multe feluri: – Un, o, nişte, unui, unei, unele, unor sînt articole ... – Articolele substantivale hotărîte sînt: – Se cunosc ... articole posesive: – Cel, cea, cei, cele sînt articole.... Subliniaţi articolele din propoziţiile de mai jos şi stabiliţi felul lor: • Băiatul a plecat cu nişte colegi. • Nişte oameni fac copiilor cadouri. Articulaţi substantivele următoare cu articolele hotărîte şi nehotărîte: clasă, copac, ochi, pui, carte. Scrieţi forma articulată a substantivelor din paranteze, reformulînd propoziţiile: • În (luncă) (sat) au venit (oi) (ciobani). • (Copil) (vecini) noştri învaţă la (şcoală) (sat) de peste deal. • — Dă-mi, te rog, (caiet) (colegă) din (clasă) ta! Completaţi locurile libere cu articole posesive. • Flori ... cîmpului, păstraţi-vă mireasma! • Şi se pare că s-aude prin ... raiului cîntare Pe — ... îngerilor harpe lunecînd mărgăritare.(V. Alecsandri) • E cocostîrcul tainic în lume călător, ... primăverii dulce iubit prevestitor. (V. Alecsandri) Alegeţi varianta corectă: pentru (al, a-l) însemna pe cer; în (al, a-l) patrulea an; (ai, a-i) da o odaie; copii (ai, a-i) vieţii. Construiţi două propoziţii în care substantivul la genitiv, însoţit de articolul posesiv să se afle înaintea substantivului determinat. 153

10.

11. 12.

Determinaţi articolele adjectivale şi analizaţi-le morfologic. • — Şi frate-meu cel mare ... fuga la uşă să deschidă. (I. Creangă) • Turturică-rică, adă la mine cele trei smicele de măr dulce, apa cea vie şi cea moartă şi du-te înapoi ... (I. Creangă) Plasaţi în locul punctelor articolul adjectival: ... înţelept; ... albă; ... de-a doua; ... viteji; ... nemaipomenite. Scrieţi înaintea următoarelor cuvinte articolul cel, cea, cei sau grupurile de cuvinte ce-l, ce-a, ce-i: după ... explici; ... îmbrăcat; ... spus?; pentru ... chemat-o?; ... harnică; după ... speli; ... cuminţi. Scrieţi (în 8-10 replici) un dialog imaginar între doi oameni de zăpadă (un moş şi o babă). Creaţi. Faceţi portretul colegului de bancă (7-8 propoziţii). Fiecare subiect în parte al autoevluării se apreciază cu un punct. Autoapreciaţi-vă !

Nivelul I II cunoştinţelor Punctele 1–3 4–6 Suficient! Tot înainte! Nota

154

III

7–9 Bine!

10–12 Foarte bine!

SUBSTANTIVUL Reţineţi! Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumeşte obiecte şi răspunde la întrebarea cine? sau ce? Prin cuvîntul obiecte, folosit în sens foarte larg, înţelegem tot ceea ce poate fi cunoscut de om, deci obiecte ale cunoaşterii. Obiecte ale cunoaşterii pot fi: fiinţele şi lucrurile (băiat, casă); fenomenele naturii (fulger), însuşirile (frumuseţea), stările suﬂeteşti (bucurie), acţiunile (muncă), relaţiile dintre oameni (prietenie) etc. Termenul substantiv provine din latinescul substantivum, prin care se numea substanţa, adică obiectul. Ca şi orice clasă gramaticală de cuvinte, substantivul posedă o serie de caracteristici şi categorii gramaticale.

Caracteristicile substantivului: 1. animate (însufleţite) om, ﬂuture

inanimate (neînsufleţite): creion, vînt

proprii 2. comune * denumesc obiecte de acelaşi fel: * denumesc obiecte unice: Maria, Odesa, Chişinău, Reni. mamă, bunătate 3. simple * cu o singură rădăcină: taină, dragoste

compuse * cu două sau cu mai multe rădăcini: Maica Domnului, bunăvoinţă

4. declinări (pentru a afla declinarea, substantivul se pune la cazul N.,n. singular, nearticulat).

• Declinarea I include substantive terminate în ă: mamă, casă. • Declinarea II include substantive terminate în e şi denumirile zilelor săptămînii: părinte, tristeţe, luni, marţi... 155

• Declinarea III include toate celelalte substantive: suﬂet, cîntec, simbol. Categoriile gramaticale ale substantivului

1. Genul masculin (masc.) un frate doi fraţi

feminin (fem.) o fată două fete

neutru (n.) un drum două drumuri

Se cunosc substantive care au femininul format de la masculin (nepot-nepoată, urs- ursoaică) sau masculinul format de la feminin (vulpe-vulpoi, raţă-răţoi) şi se numesc substantive mobile. Unele substantive posedă o singură formă pentru genurile masculin şi feminin şi se numesc substantive epicene: elefant, vultur.

2. Numărul singular (sg.) plural (pl.) * denumeşte un singur obiect: * denumeşte mai multe obiecte: dor, aripă doruri, aripi.

Substantivele defective de număr au numai numărul singular ori numai numărul plural: singular: dragoste, sete, cinste, aur — categoria singularia-tantum (substantive defective de plural). plural: ochelari, rinichi — categoria pluralia-tantum (substantive defective de singular). O singură formă de număr (numai singular sau numai plural) au substantivele proprii: Odesa, Ismail, Ionel, Petrică, Angela etc. Sînt substantive care au 2-3 forme de plural: chibrit-chibrite-chibrituri; cap- capete — capi (conducători) — capuri (numire geografică). Substantivele colective denumesc o totalitate de obiecte. Aceste substantive sînt substantive cu forme de singular, dar 156

cu înţeles colectiv, numărul plural: popor, stol, studenţime, omenire. O bună parte din substantivele colective sînt formate cu ajutorul sufixelor -at,- ime, -iş, -et, -ărie: tinerime, brădet, frunziş, ostăşime. 3. Cazurile substantivului exprimă raportul dintre acţiune şi agentul sintactic în propoziţie, iar formele pe care le ia substantivul pentru a exprima funcţiile lui sintactice în propoziţie se numesc forme cazuale. În limba moldovenească substantivul are cinci cazuri: Nominativ (N.) indică agentul acţiunii (cine? ce?)

Genitiv (G.) indică posesorul obiectului (a, al, ale, ai, ai cui?)

Dativ (D.) indică persoana sau obiectul în favoarea căruia se face acţiunea (cui?)

Acuzativ Vocativ (A.) (V.) indică o indică chemare, o obiectul invocaţie ce suferă acţiunea şi e precedat de prepoziţie: (pe, cu, la, de... (pe cine? ce?)

Substantivul în cazul V. se izolează, de obicei, prin virgulă sau prin semnul exclamării. 373. Determinaţi la ce caz se află cuvîntul „mama”.

Mama pregăteşte cina. Pe mama o linişteşte vestea bună. Ochii mamei sînt albaştri. În acel moment i-aş fi dăruit mamei zile din zilele mele, doar s-o văd mai sănătoasă. O, mamă, dulce mamă...

157

Funcţiile sintactice ale substantivului Repere teoretice

1. Substantivul la cazul N. are funcţia de: a) subiect (cine face acţiunea? sau cine are însuşirea exprimată prin predicat?) Un bunic vine în ospeţie. (cine vine în ospeţie?) Bunicul e bucuros. (cine e bucuros?) b) nume predicativ (cine este? ce este?) „Revedere” este o poezie (ce este „Revedere”?) Mama este medic. (cine este mama?) 2. Substantivul la cazul G. are funcţia de: a) atribut (a, al, ai, ale cui?) Cartea Mariei este pe masă. (a cui carte?) b) nume predicativ (a, al, ai, ale cui este?) Caietul acesta este al prietenului meu. (al cui este?) b) complement indirect cînd substantivul la genitiv este însoţit de prepoziţiile (locuţiunile prepoziţionale): asupra, (în) contra, împotriva, înapoia, de-a lungul, în jurul etc. Soarele aruncă o lumină dulce asupra dumbrăvii (asupra cui?) d) complement circumstanţial Deasupra căpşorului zări un crin. (unde zări?) 3. Substantivul în cazul D. are funcţia de: a) complement indirect (cui?) I-am dăruit prietenei o floare. (cui am dăruit?) Dativul întotdeauna se întrebuinţează fără articolul posesiv, dar uneori cu prepoziţiile: contrar, asemeni, graţie, datorită, mulţumită, etc. c) complement circumstanţial Am procedat conform programului stabilit. (cum am procedat?) 4. Substantivul în cazul A. are funcţia de: a) complement direct (pe cine? ce?) Îl aşteprt pe tata. (pe cine aştept?) Violeta recită o poezie (ce recită?)

158

b) complement indirect Apără-mă de găini că de cîini nu mă tem. (apără-mă de cine?; nu mă tem de cine?) c) complement circumstanţial de loc Focul arde mocnit sub cenuşă. (unde arde?) d) complement circumstanţial de mod Am zărit-o ca prin sită (cum am zărit-o?) e) atribut Florile din grădină te ademeneau. (ce fel de flori?) f) nume predicativ Cartea este fără copertă. (cum este cartea?) 5. Substantivele la cazul V. nu au întrebări şi nici funcţie sintactică; exprimă o adresare. Vocativul are următoarele terminaţii, mai frecvent folosite: 1) – e pentru genul masculin, singular (Constantine, tovarăşe) sau apare la forma nominativului nearticulat (frate, tată); 2) – o pentru genul feminin, singular (fetiţo, bunico, Mario) sau apare la forma nominativului nearticulat (fetiţă, bunică, mamă, Marie); 3) – lor pentru ambele genuri la plural (oamenilor, fetiţelor) sau apare cu forma nominativului, plural nearticulat (prieteni, copii, mame). 1 374. Scrieţi cîte 4 substantive care să desemneze, după cum urmează:

a) nume de familie; b) nume de persoane; c) denumiri de localităţi. 3

375. Clasificaţi substantivele propuse în denumiri de:

a) acţiuni; b) însuşiri; c) sentimente.

159

Scriere, agerime, colegialitate, isteţime, născocire, răutate, mîndrie, dragoste, înﬂorire, dezaprobare, plăcere, atenţionare, bucurie, abreviere, bunătate. 2 376. Citiţi textul. Identificaţi substantivele. Analizaţi unul din ele conform algoritmului: tip, gen, număr, caz, articulat/nearticulat.

Mare nenorocire a dat peste biata prepeliţă: i s-a aprins casa. La incendiu au venit mai multe păsări. – Aşa-ţi trebuie! a piţigăit piţigoiul şi a mai arucat în foc un pai uscat. Nu ştiu de unde a răsărit o rîndunică. Ea bătu alarmată din aripi şi lăsă să-i cadă din cioc o picătură de apă. De la paiul uscat, pe care l-a arucat piţigoiul, focul nu s-a făcut mai mare. Şi nici picătura de apă n-a stins focul. În schimb prepeliţa a aflat cine îi este prieten şi cine duşman. (Poveste cazahă) • Citiţi în Dicţionarul explicativ articolul lexicografic al cuvîntului text. • Găsiţi un titlu potrivit pentru acest text. • Propuneţi sinonime pentru 2 substantive din text. • Identificaţi substantivele epicene. 4 377. Alcătuiţi o listă a substantivelor ce s-ar înscrie în următoarele cîmpuri lexicale:

a) calităţi umane; b) defecte omeneşti. • 1-4 Discutaţi despre importanţa unei calităţi umane. 3 378. Scrieţi formele de plural ale substantivelor următoare şi marcaţi desinenţa lor la numărul plural:

iarnă, bunătate, raion, oraş, stradă, zi, pix, creion, poveste, om, foaie, copertă, carte. 4

379. Includeţi în enunţuri îmbinările de cuvinte:

Haină cu defect; vorbire cu defect; maşină defectată; defecţiune tehnică; telefon defectat; substantiv defectiv. 160

380. Precizaţi numărul substantivelor evidenţiate.

1. Oraşul Kiev este capitala ţării noastre. 2. Îmi place zeama cu tăiţei. 3. Băieţii joacă fotbal. 4. Am fost în excursie la Cernăuţi. 381. Precizaţi cîmpul lexical din care fac parte substantivele defective de singular (plural):

a) brînzoaice, clătite, icre, jumări, sarmale...; b) Ananiev, Bălţi, Tarutino, Chilia, Tatarbunar, Cernăuţi, Sarata...; c) ghilimele, paranteze, puncte de suspensie...; d) rinichi, şale, genunchi...; e) blugi, pantaloni, şosete...

382. Clasificaţi substantivele date în cîmpuri lexicale, precizînd şi domeniul de care ţin ele. De ce număr sînt defective aceste substantive?

Fotbal, lapte, Alexandru, smîntînă, Rodica, făină, istorie, volei, unt, Vasile, literatură, fier, baschet, Ina, miere, geometrie, Svetlana, Corina, argint, şah, Ion, geografie, aur. 383. Examinaţi cuvintele următoare şi spuneţi ce formează ele. Explicaţi sensul fiecărui cuvînt.

Brad, brăduţ, brădet, Bradu, brădan, brădiniş, brădişoară, brăduleţ, Brădişteanu, brădiş. 384. Identificaţi substantivele ce exprimă sens colectiv.

1. Neamul nostru este harnic şi ospitalier. 2. Brădetul acoperea coasta muntelui. 3. Echipa de turişti a făcut popas la poalele muntelui. 4. Stolul de păsări şi-a luat zborul. • Indicaţi sinonimele pentru exemplele evidenţiate. 3 385. Precizaţi care din cuvintele date sînt substantive colective:

zarzavaturi, oraşe, sat, harbuzărie, nisipuri, porumbişte, turmă, visuri, clasă, ceţuri, trib, studenţime, pietriş. 161

386. Formaţi pluralul următoarelor substantive: albuş – cartof – itinerar –

ghişeu – salată – pateu –

387. Precizaţi cazul substantivului evidenţiat.

1. Citesc o carte interesantă. 2. Sora mi-a dăruit această carte. 3. Coperta cărţii este atrăgătoare. 4. Învelitoarea îi asigură cărţii un aspect mai îngrijit. 5. Bibliotecara a solicitat ajutorul elevilor în acţiunea „Trăieşte, carte!”. 3 388. Lucru în grup. Corectaţi formele de vocativ din exemplele următoare:

– Mama, oare vom reuşi? – De ce nu mă crezi, tata? – Fratele, împrumută-mi, te rog cartea. – Fetele, intraţi una cîte una. – Domnii, de ce nu aşteptaţi la rînd ca toată lumea. 389. Alcătuiţi propoziţii în care substantivul prieten să fie plasat, pe rînd, la toate cazurile. Precizaţi funcţia sintactică a substantivului în fiecare exemplu. 4 390. Lucru în grup. Ilustraţi, în patru-cinci exemple, funcţiile sintactice ale subsantivului soare. 4 391. Introduceţi în spaţiile punctate una din formele articolului posesiv, respectînd regula acordului.

1. Ochelarii sînt ... bunelului. 2. Mapa este ... profesorului. 3. Poeziile sînt ... lui Vasile Alecsandri. 4. Rucsacul este ... Lucicăi. 3 392. Construiţi enunţuri în care cuvîntul primăvara să îndeplinească, pe rînd, următoarele funcţii sintactice:

a) atribut exprimat prin substantiv în acuzativ; b) nume predicativ exprimat prin substantiv la acuzativ; c) subiect unic. 162

2 393. Scrieţi numele a cinci scriitori cunoscuţi şi titlurile operelor literare pe care le cunoaşteţi. 1 394. Subliniaţi substantivele la cazul dativ şi precizaţi cuvintele pe care le determină.

1. Acum, dragă Doamnă, du-te de-ţi vezi copiii şi caută de casă cum se cuvine unei bune gospodine şi pune la cale să ne gătească un ospăţ, căci mîine dau masă mare boierilor. (C. Negruzzi) 2. Trei iezi cucuieţi, / Uşa mamei descuieţi... 3. Taci! Că i-oi face eu cumătrului una de şi-a muşca labele. (I. Creangă) 1 395. Lucru în grup. Plasaţi pe lîngă substantivele date alte substantive, articulate hotărît şi neohotărît în cazul genitiv:

roţiile maşinii (unei maşini), ..., ...; cartea..., ..., ...; zîmbetul..., ..., ...; copacul..., ..., ...; oraşele...., ..., ... . 3 396. Formaţi genitiv-dativul singular (cu articol hotărît) al substantivelor:

Marica, Magda, Olga, Daniel, Anatol. 4 397. Modificaţi forma substantivelor din paranteze după numărul şi cazul, cerute de text.

Ca puiul (cuc) pe creanga (nuc). (Călător) îi şade bine cu drumul, ca şi (cal) cu frîul. Cîte (cap) atîtea păreri. În locul (trandafir) a pus urzică. Lipsa (pisică), bucuria (şoarece). 3, 4 398. Lucru în grup. Repartizaţi în trei coloniţe substantivele: în prima — cele cu ambele forme de număr, în a doua — cele care au numai forma de singular, iar în a treia — cele care au numai forma de plural.

1. Ziua scade, iarna vine, vine pe crivăţ călare./Vîntul şuieră prin hornuri, răspîndind înfiorare. 2. Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!/Cu o zale argintie se îmbracă 163

mîndra ţară. 3. Vînătorul pleacă grabnic la a zorilor ivire şi pe soare, falnic oaspe, îl salută cu iubire. (V. Alecsandri) • Faceţi analiza fonetică a cuvintelor subliniate. 2 399. Creaţi. Alcătuţi un text cu tema: „La alimentară”, folosind substantivele:

veselă, crenvuşuri, fidea, cafea, secţia făinoaselor, tocmagi, tăiţei, tejghea, casier, secţia lactatelor, unt, brînză. 3 400. Extrageţi din text îmbinările „substantiv+adjectiv”. Arătaţi genul substantivelor din componenţa acestor îmbinări.

Din adîncul rece şi necuprins al cerului încep să se desprindă primii fulgi de zăpadă. Vîntul s-a aciuat. Fulgii plutesc deasupra bulgărilor încet ca nişte albine ce caută flori. Ninge peste dealuri, peste văi! Cad fulgi la fîntînă. Fulgi mari se aştern peste apele reci şi tulburi ale Nistrului. Creşte o pînză albă şi subţire. (I. Druţă) Amintiţi-vă! Ideea unui text este o judecată, o concluzie, un gînd, o învăţătură care reiese din întîmplarea relatată. 4 401. Care-i ideea principală a textului ce urmează? Împărţiţi-l în fragmente şi intitulaţi-le. Propuneţi un titlu potrivit.

În clasă e linişte, numai din cînd în cînd se aude foşnet de hîrtie. Elevii scriu compunerea „Cum o ajut pe mama”. Scriu toţi, numai Lenuţa stă nemişcată. Ea se uită speriată în caiet. Din foaia albă o privesc două propoziţii: „Mă scol dimineaţa. Îmi fac patul...” Atîta tot. O ajut pe mama Lenuţa nu ştie ce să mai scrie. Anişoara îi este colegă de bancă. De sub pixul ei curg neîncetat literele. 164

Iar Lenuţa, cea mai bună elevă din clasă, nu ştie ce să scrie. Va primi nota „doi”. Primul „doi” în viaţă! A sunat clopoţelul. Toţi copiii au ieşit la recreaţie. Numai Lenuţa stă în bancă şi plînge. Ea n-a scris nimic. Ce putea să scrie? Doar mamei nu i-a ajutat nici o dată. • Redaţi concis conţinutul textului. • Faceţi o încheiere proprie. • În primul alineat al textului scris marcaţi genul substantivelor. 1 402. Determinaţi cazul, funcţia sintactică a cuvintelor evidenţiate.

1. Bogăţia cea mai mare a omului este hărnicia. 2. Omului cu sîrguinţă toate i-s cu putinţă. 3. Începutul lucrului e amar, dar sfîrşitul — dulce. 4. Faptele bune îl laudă pe om. 403. Stabiliţi funcţia sintactică pe care o îndeplinesc substantivele din propoziţiile ce urmează:

1. Oamenii lucrează cu abnegaţie pentru înflorirea Patriei. 2. Constructorii înalţă oraşe frumoase. 3. Noi maşini creează inginerii-constructori. 4. Sătenii cultivă cereale. 5. Medicii îi tratează pe bolnavi. 6. Compozitorii scriu muzică. Amintiţi-vă! Descrierea este un mod de expunere care constă în prezentarea sugestivă a particularităţilor unor obiecte, fenomene, fiinţe. 2 404. Citiţi textul. Găsiţi propoziţiile care exprimă ideea principală a textului. Recitiţi fragmentele în care e descris pămîntul vara şi toamna. De ce autorul spune că toamna pămîntul prinde să încărunţească? Reproduceţi oral conţinutul textului, păstrînd elementele descriptive.

Grijile pămîntului Tot anul împrejur Pămîntul a avut o mulţime de griji. În primăvară şi-a bătut capul, cum ar face ca să î.mugurească, iar apoi să î.ﬂorească copacii, să î.călzească la sîn se165

minţele şi să le scoată la lumină.Vara era năduf. Dar Pămîntul şi-a scos din adîncuri toate izvoarele, ca din ele să se adape pomii, grînele, viile şi florile. Dar veni toamna şi Pămîntul nu prea avea timp de odihnă. Se trezea dis-de-dimineaţă şi-şi zorea oamenii la muncă. A trecut un timp şi Pămîntul a încărunţit de-a binelea. Mama, trezindu-se în zori, privi prin geam şi zise: „Vai, uite că ne-a prins iarna”. Iar eu sar iute din pat, o zbughesc pe uşă afară şi păşesc bucuros cu picioarele cărunţeala Pămîntului, căreia îi zicem cu toţii zăpadă. (V. Codiţă) • Spuneţi ce timp al anului vă place mai mult şi argumentaţi de ce. • Găsiţi în text cinci substantive şi analizaţi-le morfologic. • Explicaţi ortografia cuvintelor evidenţiate. 405. Determinaţi substantivele la cazul vocativ şi puneţi semnele de punctuaţie.

1. Mamă deschide mai repede aud o şoaptă fierbinte la uşă. (Z. Glavan) 2. — Războiul e ceva groaznic Nicuşor. De n-ar şti nuimeni de el. (P. Zadnipru) 3. Ce citeşti bunelule? 4. Nu prepeliţ-o n-aveam de gînd să-ţi dau drumul, iar acum nici atîta n-am s-o fac! (L. Tolstoi) 5.Tăticule uite cîţi puişori de soare. În fiecare bobiţă a intrat cîte unul. (S. Vangheli) 6. La treabă cumătră că lupul ţi-a dat de lucru. (I. Creangă) 1, 2

406. Determinaţi substantivele colective:

1. În fiecare dimineaţă strada Universităţii din Viniţa este inundată de studenţime. 2. Tineretul păşeşte cu elan pe calea ştiinţei. 3. Locuitorimea oraşului îi admiră pe tinerii studioşi. 4.Ţărănimea e mulţumită de roada obţinută. 5. Frunzişul a acoperit pămîntul. 3,4 407. Unele substantive colective au două forme de număr: o ceată — nişte cete; un cîrd — nişte cîrduri. Evidenţiaţi sub-

166

stantivele colective cu o formă de număr şi cele cu două forme. Acordaţi substantivele din paranteze.

1. Iată vin în cale, se cobor la vale trei (turmă) de miei cu trei (ciobănel). (Mioriţa) 2. Creşte nivelul de trai al locuitorimii din ţinutul nostru. 3. Grupe de elevi s-au porPrietenia între popoare nit pe la casele celora care îi aşteaptă cu multă bucurie. 4. Prietenia între popoare este chezăşia (birunţă). 5. Un cîrd de cucoare se zăreşte în zare.

Declinarea substantivelor Repere teoretice

Declinare se numeşte trecerea părţii de vorbire prin toate cazurile. Substantivele se declină cu: • articol nehotărît proclitic (u , o, unii, unele, nişte); • articol hotărît enclitic (-l, -a,-i, -le, -lor).

Declinarea substantivelor masculine Repere teoretice

La declinarea substantivelor masculine cu articol nehotărît, se declină numai articolul nehotărît. Substantivul are o formă pentru toate cazurile singularului (cu excepţia vocativului) şi alta pentru toate cazurile pluralului: un, unui, măr; nişte, unor meri. În procesul declinării substantivelor masculine cu articol hotărît, se schimbă numai articolul (măr-ului, mer-i- i, mer-i-lor). Substantivele au două forme de caz la singular (N. A. mărul; G. D. mărului) şi două forme de caz la plural (N. A. merii, G. D. merilor).

167

Declinarea substantivelor feminine Repere teoretice

La declinarea substantivelor feminine cu articol nehotărît, se declină articolul nehotărît. Substantivul are la singular două forme: una pentru N. A. (carte) şi alta pentru G. D. (cărţi); la plural are o singură formă pentru toate cazurile care e la fel cu forma de G. D., singular (cărţi). La declinarea substantivelor feminine cu articol hotărît, substantivul are două forme de caz la singular (N. A. cartea; G. D. cărţii) şi două forme de caz la plural (N. A. cărţile; G. D. cărţilor).

Declinarea substantivelor neutre Repere teoretice

Substantivele neutre se declină (cu articol hotărît şi nehotărît) la singular ca substantivele masculine, iar la plural — ca cele feminine.

Declinarea substantivelor proprii Nume de persoane Repere teoretice

Declinarea substantivelor proprii diferă de declinarea substantivelor comune. Numele de familie primesc la cazurile genitiv-dativ articolul substantival hotărît masculin lui: lui Creangă. Prenumele se declină astfel: cele masculine şi feminine invariabile — cu articolul lui (lui Sandu, lui Cati), cele feminine variabile — cu articol substantival hotărît feminin ei: Mariei, Anei.

Notă. Substantivele feminine terminate în — ca, — ga (Olga, Ilinca) la genitiv-dativ au terminaţia ăi (Olgăi, Ilincăi). Dacă un substantiv propriu urmează după un substantiv comun, precizîndu-l, se schimbă la declinare numai substantivul comun, iar cel propriu rămîne neschimbat. 168

N. A. scriitorul Ion Druţă, sportiva Corina Munteanu. G. D. scriitorului Ion Druţă, sportivei Corina Munteanu. Substantivele — nume de familii compuse se declină ca şi substantivele — nume de familii simple: N. A. Şaptefraţi Vasile, Şaptefraţi Elena. G. D. lui Şaptefraţi Vasile, lui Şaptefraţi Elena. Notă. Dacă prenumele din componenţa substantivelor compuse feminine anticipează numele de familie, în cazurile genitiv-dativ aceste substantive-prenume se declină ca şi substantivele feminine comune: N. A. Victoria Paierele G. D. Victoriei Paierele. Denumiri geografice Substantivele proprii — denumiri geografice se declină ca şi substantivele comune cu articolul hotărît: N. A. Niprul, Ucraina G. D. Niprului, Ucrainei La cazul dativ aceste substantive admit mai multe prepoziţii: la, spre, în, către, de la, din, de prin, dinspre, înspre... Limanscoe, Meneailovca, Dolinscoe, Odesa, Kiev. Prepoziţia este determinată de sensul verbului. Reţineţi! Substantivele proprii compuse — denumiri geografice se declină ca şi substantivele comune compuse: a) dacă substantivul — denumire geografică este format din două substantive la acelaşi caz, se declină substantivul al doilea: N. A. Cioc-Maidan G. D. Cioc-Maidanului b) dacă denumirea geografică este compusă dintr-un substantiv la nominativ şi altul la genitiv, se declină primul substantiv, iar al doilea rămîne neschimbat: N. A. Vadul lui Traian G. D. Vadului lui Traian

169

c) dacă denumirea geografică este alcătuită dintr-un substantiv la nominativ şi altul la acuzativ, se declină primul substantiv: N. A. Taraclia de Salcie G. D. Taracliei de Salcie d) dacă denumirea geografică este compusă dintr-un substantiv masculin şi un adjectiv, se declină substantivul: N. A. Rădulenii Noi G. D. Rădulenilor Noi e) dacă denumirea geografică este alcătuită dintr-un substantiv feminin şi un adjectiv se declină ambii componenţi: N. A. Fîntîna Albă G. D. Fîntînii Albe 408. Selectaţi substantivele din text şi arătaţi forma lor iniţială, apoi scrieţi-le în coloniţe, după cum urmează:

1. substantive masculine; 2. substantive feminine; 3. substantive neutre. Gîsca şi cocostîrcul Gîsca înota pe iaz şi-şi zicea: — Ce pasăre minunată sînt eu! Merg pe pămînt, înot, zbor în aer. Nu mai e nicăieri în lume o pasăre ca mine! Eu sînt regina păsărilor. Gîsca şi cocostîrcul Un cocostîrc de prin apropiere auzi vorbele ei şi-i spuse: — Măi, da proastă mai eşti, gîsco! Poţi tu oare să înoţi ca o ştiucă, să alergi ca o căprioară ori să zbori ca un vultur? E mai bine să ştii un singur lucru, dar bine, decît multe şi netemeinic. (K. Uşinskii) • Declinaţi cu articol hotărît cîte un substantiv de fiecare gen. 170

4 409. Ghiciţi ghicitorile. Determinaţi tipul declinării substantivelor-răspunsuri.

1. La trup sînt uşor, fără aripi zbor. 2. Urlu şi mă învîrtesc, pe drumeţi îi îngrozesc. 3. Nu-i făină, dar se cerne, nu-i covor, dar se aşterne. 4. Iarna-n frig, vara la soare, neschimbat e la culoare. 5. Ce pod de apă e aruncat şi de mînă nelucrat? 3 410. Completaţi proverbele. Subliniaţi cu o linie substantivele articulate cu articol hotărît şi cu două — cele articulate cu articol nehotărît.

1. Cine a aflat un prieten adevărat, acela... 2. Fă-ţi prieteni noi, dar... 3. Prietenul de nădejde e... 4. Oamenii uniţi munţi... Pentru informaţie: mai scump ca orice; nu uita de cei vechi; în viaţă o comoară a cîştigat; pot răsturna. • Declinaţi un substantiv masculin şi unul feminin cu articol nehotărît. 2 411. La ce declinare se referă următoarele substantive? Spuneţi cum aţi determinat tipul declinării?

Capră, joi, cal, ochi, miere, liră, duminică, somn, fiere. •Declinaţi un substantiv neutru cu articol nehotărît. 3 412. Continuaţi începutul povestirii şi faceţi descrierea jocului cu bulgări de zăpadă. Intitulaţi povestirea.

Costel îşi aruncă ochii pe fereastră. Cad fulgi mari şi vîntul îi leagănă prin văzduh, apoi îi aşază în roiuri pe pămînt. Casele, strada, copacii — totul e îmbrăcat în alb. Cînd sună clopoţelul, Costel îşi ia ghiozdanul şi o zbugheşte primul afară. În cîteva clipe e după colţ. Se apucă să facă bulgări de zăpadă. Bulgăraşi albi, mici cît pumnul, dar vîrtoşi... • Găsiţi substantivul colectiv şi declinaţi-l cu articol hotărît şi articol nehotărît. • Stabiliţi propoziţia ce conţine cuvînt generalizator şi explicaţi utilizarea semnelor de punctuaţie. 171

1 413. Copiaţi îmbinările de cuvinte după modelul ce urmează. Spuneţi la ce număr şi caz sînt substantivele — termeni subordonaţi.

Model: cărţile (ale cui?) elevului. Decolarea unui avion; aterizare pe un aerodrom; a se înmîna ordine; urme de paşi; a pleca în recunoaştere; fapta vitejească a unor ostaşi; scriu unui fost partizan; declamarea unor poezii; adresa de pe plic; a expedia o scrisoare. 4 414. Copiaţi textul plasînd în locul punctelor substantive potrivite. Indicaţi în paranteze genul, numărul, cazul şi articolul hotărît al acestor substantive.

Model: Aici păsările (femin., plural, N., art.hot-le) vor lua masa. Multe păsărele au rămas să ierneze la noi. În ... ( ) frumoase ele găsesc larve şi insecte în crăpăturile din... ( ) copacilor, ciugulesc seminţe, pomuşoare. Dar atunci, cînd gerul se înteţeşte şi încep să bîntuie vijeliile, ... ( ) le vine mai greu să-şi agonisească ... ( ). Ospătărie În tot timpul pentru păsări acesta ...( ) trebuie să aibă grijă de ele, să pregătească ospătării şi să le aşeze într-un colţ din livadă, pe terenul ... ( ) ori în pădure. Aici ... ( ) vor lua masa. Pentru informaţie: zilele, scoarţa, păsărilor, hrana, copiii, şcolii, păsările. 1 415. Creăm. Realizaţi o compunere-raţionament: „De ce păsările trebuie ocrotite?”

• Alegeţi din textul întocmit trei substantive articulate hotărît împreună cu acele cuvinte de care depind. Determinaţi cazul acestor substantive. Model: au făcut ce? ospătăria; ospătăria a cui? păsărilor. 172

3 416. Determinaţi, argumentat, tipul textului. Găsiţi în text substantivele articulate cu articolul hotărît la singular şi determinaţi cazul şi funcţia sintactică. Selectaţi trei substantive nearticulate şi articulaţi-le cu articolul nehotărît.

Mîinile omului Tot ce ne înconjoară e făcut de mîinile omului. Mîinile omului au transformat pămînturi pustii în ogoare bogate. Ele au sădit păduri de nepătruns, au obligat să se dea în lături munţi cărunţi, au adăpat deşerturi uscate, au stăvilit rîurile. Totul, absolut totul, este făcut de mîinile omului. Ele mînuiesc pana şi ciocanul. Ele ţin timona vaporului şi volanul automobilului, hîrleţul şi microscopul. Ele ştiu să scoată perla din străfundul mării şi ghimpele din degetul tău. Ele pot zvîrli cu dibăcie mingea de baschet în coş şi trimite corăbii pe lună. Tot ce vrei pot face şi drege mîinile omului. Însă e necesar să le deprinzi cu treburi de folos. • Ce proverbe, zicători despre hărnicia omului şi mîinile lui de aur cunoaşteţi? 4

417. Realizaţi o compunere pe unul din proverbele:

1. Munca încoronează pe cel de o cinsteşte. 2. Prin muncă orice om cinstit îşi face datoria. 3.Viaţa fără muncă şi fără scop e plictisitoare. 418. În limba moldovenească o mare parte din prenumele bărbăteşti (numele proprii masculine) au sfîrşitul în u-, -iu, -ie, -e.

Ce terminaţii veţi scrie la subsatntivele date: Petr., Eugen., Anatol.., Vital.., Silv.., Nicandr., Dumitr.

419. Răspuneţi la întrebările din paranteze, scriind numele proprii masculine şi feminine la forma respectivă. Determinaţi cazul şi funcţia lor sintactică.

Povestesc (cui?) Corneliu; mama (a cui?) Ana; l-am văzut (pe cine?) Alexei; îi oferisem locul (cui?) Sofia; m-am întîlnit (cu cine?) Serghei (Sergiu). 173

420. Atenţie! a) Lunile anului se declină ca şi numele proprii de persoane masculine: lui ianuarie, lui mai.

b) Poreclele masculine de animale, păsări pot primi articolul lui înaintea sau la sfîrşitul substantivului: lui Murgu, Murgului. Declinaţi substantivele februarie, Azorică. 3 421. Construiţi cinci enunţuri în care unele luni ale anului să se afle la cazuri diferite. 2 422. Atenţie! În documentele oficiale prenumele trebuie scrise în formulele lor literare (Ana, Mihail), şi nu în cele familiare (Anuţa, Mişa).

• Scrieţi 5-6 prenume atît în forma lor la adresare între prieteni, rude, cît şi în cea literară. 1 423. Lucru în grup. Determinaţi funcţiile sintactice pe care le îndeplinesc substantivele proprii.

1. Adela preferă muzica populară. 2. Îmbrăcămintea Ioanei e întotdeauna îngrijită. 3. Surioara i-a făcut cadou Lilianei o carte despre viaţa oamenilor iluştri. 4. Pe Brînduşa o poţi vedea adesea la concertele ansamblului „Fluieraş”. • Analizaţi sintactic propoziţiile. 2 424. Lucru în grup. Completaţi propoziţiile cu substantive proprii respective. Arătaţi genul şi cazul acestora.

1...este prima femeie-cosmonaut. 2. Poeţii... şi... au dedicat copiilor multe poezii. 3. Tabloul „Toamna în Moldova” este pictat de... 4. Poezia... este scrisă de Alexei Mateevici.

M. Petric. Toamna în Moldova. 1960

174

P e n t r u i n f o r m a ţ i e: Valentina Tereşcova, Filip Mironov, Liviu Deleanu, Mihail Petric, „Limba noastră”. 3 425. Lucru în grup. Continuaţi propoziţiile. Determinaţi genul, numărul şi cazul substantivelor proprii — numiri geografice.

1. Odesa este situată ... . 2. Locuitorii Odesei cinstesc memoria ... . 3. În Odesa, renăscută din ruini, se zidesc ... . 4. Odesei i s-a conferit ... . 5. În Odesa este un raion, numit „Moldovanca”, construit de...... Pentru informaţii: pe malul Mării Negre; eroilor; noi cartiere; titlul de oraş -erou; moldoveni. 1 426. Declinaţi oral substantivele: Ucraina, Kiev, Moldova, Chişinău. 4 427. Alcătuiţi propoziţii în care substantivele proprii să răspundă la întrebările:

cine? ale cui? cui? la cine? unde? 428. Determinaţi cazul substantivelor proprii — nume de persoane.

1. Scriitorul Boris Gorbatov, ascultînd „Mioriţa”, a spus: „Simt că limba vi-i foarte bogată, o comoară vi-i limba, păziţi-o.” 2. Spusele: „Cea mai înţeleaptă limbă este limba care ajută pe om a-şi tălmăci gîndul într-un chip ca toţi ascultătorii să-l poată înţelege” îi aparţin lui Alecu Russo. • Spuneţi ce valoare are repetarea unuia şi aceluiaşi cuvînt în primul exemplu? • Găsiţi sinonimul cuvîntului a tălmăci. 429. Declinaţi substantivele proprii-numiri geogarfice:

Nipru, Balta, Bolgrad, Carpaţi. 430. Copiaţi, folosind substantivele proprii din paranteze la forma cerută de context. Marcaţi cazul acestor substantive.

175

Marele poet (Mihai Eminescu) este oaspete dorit în casele fraţilor şi prietenilor noştri. „Luceafărul”, acest juvaier al poeziei noastre, e citit cu emoţie şi pe malurile (Volga), în limba lui (Alexandr Puşkin), şi pe malurile (Nipru), în limba lui (Taras Şevcenko), şi aici, în munţii (Kaukaz), în limba lui (Şota Rustaveli), şi în multe, multe ţări şi graiuri. (B. Istru) 431. Formulaţi şase întrebări cu trei variante — răspunsuri fiecare pentru o viitoare audiere instructivă. Găsiţi un titlu potrivit textului şi determinaţi ideea principală.

Erau zile fierbinţi.Ţelinarii recoltau pîinea, dezmirişteau cîmpurile. Pe masivurile nemărginite munca clocotea zi şi noapte. Nicolae Gribov, venit din satul Năduşita, raionul Drochia din Moldova, se întorcea cu tractorul său din cîmp, unde lucrase toată noaptea. Deodată un zgomot de motor îl făcu să întoarcă capul. Văzu un tractor care traversa stepa în toată viteza. Era Vladimir Koteşkov. La orizont, spre lanuri, luneca o fîşie de foc. Tractoriştii s-au înţeles din priviri că pîinea trebuie salvată. Vladimir se aşeză pe plugul tractorului lui Nicolae. Au început să tragă o brazdă lată, ca să închidă calea focului spre grîul înspicat. Pînă la arătura de zăble mai rămîneau doar cîţiva metri, dar un val de foc acoperi tractorul, plugul.

Salvarea roadei

176

Vladimir căzu de pe plug. În acelaşi timp îi veni în ajutor Nicolae. Dar salopeta lui se aprinse ca o torţă... Căzură amîndoi. Lanul de grîu însă a fost salvat. Niciodată fapta eroică a tinerilor tractorişti Nicolae Gribov şi Vladimir Koteşkov, care cu preţul vieţii lor au salvat pîinea de incendiu, nu va fi uitată. • Consultaţi Dicţionarul explicativ şi aflaţi sensul cuvintelor zăble, salopetă, torţă. • Găsiţi sinonime pentru cuvîntul eroică, folosindu-vă de Dicţionarul de sinonime. • Creaţi. Fapta lui N. Gribov şi V.Koteşkov a fost repetată de mulţi lucrători ai ogoarelor. Cunoaşteţi vreun caz asemănător, care a avut loc în locurile natale? Povestiţi-l.

Formarea substantivelor şi ortografia lor Reţineţi! Limba moldovenească cunoaşte următoarele procedee de formare a substantivelor: derivarea, compunerea, conversia şi abrevierea. Prin prefixare substantivele se formează tot de la substantive cu ajutorul prefixelor: con-, ne-, dez-, des-, in-, im-, stră-, com-, pre-, re-, co-. E x e m p l e: condrumeţ, neangajare, dezarmare, insucces, imperfecţiune, strămoşi, combatere, pregătire, refacere, comoditate. 3 432. Scrieţi în perechi substantivele cu aceeaşi rădăcină. Evidenţiaţi prefixele.

Acord, nesupunere, înfrîngere, descompunere, neînfrîngere, dezacord, neîmpăcare, ordine, demobilizare, supunere, dezordine, compunere, mobilizare. 3

433. Selectaţi substantivele derivate prin prefixare:

neangajare, indiferent, indiferenţă, condrumeţ, continuitate, nelinişte, neliniştit, agramat, destinaţie, destin, preţ,

177

prezidiu, premiu, presă, nemernicie, neon, nepot, neruşinare, nerv, neutralizate. • Explicaţi cu ajutorul Dicţionarului explicativ cuvintele necunoscute. 2

434. Dez- sau des- ? De ce?

...aprobare, ...creştere, ...nădejde,...fiinţare, ...unire, ...tăinuire, ...prindere, ...obişnuire, ...troienire, ..ordonare. • Spuneţi de la ce parte de vorbire s-au format aceste substantive. 1

435. Explicaţi cînd se scriu prefixele com- şi con-

...vorbitor, ...promitere, ...drumeţ, ...sătean, ...ştiinţă, ...pas, ...patriot, ...cetăţean, ...simţire, ...ducere. 4 436. Explicaţi de ce se scriu cu litere duble următoarele substantive: contraadmiral, contraatac, reexaminare, reeditare, înnoire, înnorare, înnoptare, înnoire;

Scrieţi corect: înălţime, înec, înăsprire, înot, un înotător. Atenţie! Se scrie dublu n în substantivele a căror rădăcină începe cu n şi sînt formate cu prefixul în- : înnoire. Prin prefixare se formează substantive de la verbe cu prefixul pre-: a face–prefacere. 437. Cu ajutorul prefixului pre- formaţi substantivele respective de la verbele date: a lucra, a zice, a cădea, a domina, a lungi, a întîmpina, a găti. 2 438. Lucru în grup. Selectaţi substantivele derivate prin prefixare. În locul punctelor înscrieţi literele omise.

Ră.pîndire, ne(?) mulţumire, de.tăinuire, ne(?)împăcare, ră.făţare, ne(?) înţelegere, ră.plată, pr.venire, pr.vighetoare, pr.nos, de.gropare, de.infecţie, de.legare, ră.cumpărare, î.nourare, î.prietenire, în(?)ainte, de.făşurare, î.făşurare, de.fiinţare, î.registrare, co.sătean, co.patriot, co.promis, co.drumeţ, co.vorbire, î.potrivire, (a) î.ghimpa, î.nămolire, î.negrire, în(?) apoi, în(?)ălţime, în(?)armare, (a) î.piedica. 178

3 439. Extrageţi cuvintele evidenţiate, scriindu-le la forma lor iniţială, apoi formaţi de la ele substantive cu ajutorul sufixelor şi prefixelor respective.

Model: (a) pune (verb) — prepunere, impunere. 1. Pe orice bătrîn să-l cinsteşti ca pe un părinte. 2. Munca lungeşte viaţa, lenea o scurtează. 3. Fără silinţă nu-i ştiinţă. 4. Lucrul început trebuie dus pînă la capăt. 5. Ochii înţeleptului văd departe. 2 mează:

440. Găsiţi substantivele sinonime în propoziţiile ce ur-

1.Vorba multă, sărăcia omului. 2. Admiralul Nahimov era un om simplu ca un soldat. 3. Orice cuvînt dintr-o limbă are structura sa. 4. Ostaşul stă la straja păcii. 5. Birurile puse de turci apăsau greu pe umerii oamenilor muncii din Moldova. 6. În viaţa truditorilor au survenit schimbări. Prin sufixare substantivele se formează de la alte substantive, verbe, adjective. Substantivele se formează de la substantive cu ajutorul sufixelor: -iţ (ă), -oaic(ă), — tor, -toare, -an ş.a E x e m p l e: doctoriţă, leoaică, prozator, taxatoare, fizician. Se cunosc şi sufixe cu ajutorul cărora se formează substantive cu sens apreciativ. Acestea sînt sufixele diminutivale (dezmierdătoare) şi cele augmentative (depreciative, peiorative). Prin mijlocirea lor se formează cuvinte ce exprimă atitudinea noastră faţă de obiecte. Iată unele din ele: -ic (ă), -ioar (ă), -uic (ă), -uşor, -uşoar(ă), -iliţ(ă), -aş, -uţ(ă), -uş ş.a. E x e m p l e: lopăţică, surioară, ferestruică, locuşor, frunzuliţă, băieţaş, mieluţ, viţeluş. Derivarea substantivelor de la adjective are loc cu ajutorul sufixelor: -im(e), -et, -i(e), -ciun(e), -tat(e), -eţ(e), -eaţ(ă) ş.a. E x e m p l e: tînăr-tinerime, tineret; bogat-bogăţie; amar-amărăciune; bun-bunătate; negru-negreţe, negreaţă. 179

Substantivele formate de la verbe sînt derivate cu următoarele sufixe: -tor, -toar(e, -eal (ă), -inţ(ă), -ur (ă), -(a)mînt, -et, -re. E x e m p l e: a munci — muncitoare; a greşi — greşeală; a face — facere; a birui –biruinţă; a şedea — şedinţă; a umbla — umblătură; a vedea — vedere. 441. Derivaţi prin sufixare substantive de genul feminin de la cele de genul masculin. Arătaţi sufixele.

Director, taxator, bucătar, prozator, frizer, învăţător, casier, poştaş, poet, brutar, cîntăreţ. 442. Derivaţi substantive cu valoare apreciativă de la cuvintele-rădăcini propuse.

Picior, faţă, mamă, nas, scaun, casă, gură, băiat. 2

443. Găsiţi rădăcina şi sufixul substantivelor:

slujbaş, degetar, corăbier, scandalagiu, pieptar, idealism, slujbaş, locuitor, brădet, vătrar, ﬂorărie, gurar, maşinist, plugar, frunziş. 3 444. La cuvintele-rădăcini adăugaţi sufixele propuse, formînd cît mai multe substantive derivate:

-(ă) tate, -im(e), -(ă)rie, -eţ(e), -eaţ(ă), -ism. Creştin, dulce, senin, străin, tînăr, dulceag, strîmb, rău, bun, drept. 465. Derivaţi cît mai multe substantive de la următoarele verbe:

a naviga, a vorbi, a schia, a patina, a cînta, a picta, a scrie, a croi, a vinde, a conduce, a traduce. Model: a tencui-tencuială, tencuitor, tencuire. 3

446. Explicaţi cum s-au format substantivele ce urmează:

local, lăcaş, locuinţă, locuitor, locatar, localitate, locuire, înlocuire, locuşor, localizare. • Construiţi propoziţii cu ultimele trei subsatntive.

180

447. Activitate în grup. Spuneţi cum se numeşte:

a) specialistul în matematică; b) persoana care se ocupă cu studiul fizicii, specialist în fizică; c) specialist în domeniul tehnicii; d) persoană calificată care lucrează sau repară instalaţiile electrice; e) persoană care face sau vinde giuvaierie; • Evidenţiaţi sufixele în substantivele-răspunsuri. Model: zootehnician. 2 448. Indicaţi substantivele cu valoare apreciativă. Explicaţi cum s-au format.

Rareori, cînd o visez, o văd stînd pe un scăunaş josuţ la gura vetrei, punînd pe foc. Cum ajungeam, prindeam o cărţulie de coadă, mă ascundeam în fundul cuptorului şi dăi înainte cu cititul. Şi iar se întorcea bădica la regiment şi noi rămîneam în aşteptare. Şi eu pluteam în lungul ulicioarei... Eu îmi aveam în sticla ferestruicii un luminiş dezgheţat cu suflarea. (I. Druţă) 3 449. Selectaţi doar acele substantive ce denumesc persoana după profesia pe care o practică. Includeţi aceste cuvinte în propoziţii.

Rachetist, artist, sudor, agricultor, gazetar, degetar, pescar, stejar, poştaş, dicţionar, colaboratoare, scriitoare, treierătoare. 4

450. –an, -ean sau -ian? De ce?

Sadov..., elveţ.., americ.., brazili..., estoni.., mexic.., cahul.., leuşen.., egipt.., maroc... 2 451. Găsiţi cuvintele cu aceeaşi rădăcină. Spuneţi de la ce parte de vorbire şi cu ajutorul căror sufixe s-au format substantivele derivate.

1. Dacă ai greşit, trebuie să fii în stare a-ţi corecta greşeala. 2. Umblă pe calea dreptăţii, dacă vrei să fii drept. 3. Nu fii 181

viteaz acasă, arată-ţi vitejia pe cîmpul de luptă. 4. Pasărea e frumoasă cu penetul său, iar omul cu fapta. 5. Frumuseţea fără înţelepciune e ca o floare în tină. 3 452. Lucru în grup. Indicaţi sufixele substantivelor date şi stabiliţi în care din ele sufixul serveşte la formarea cuvintelor noi şi în care atribuie doar nuanţa determinatoare sau depreciativă.

Chimistă, tanchist, copăcel, bărbăţie, pădurar, pictoriţă, apicultor, păsăruică, ierbuşoară, pădurar, rîuleţ, fetişcană, pietrar, vier. 4 453. Lucru în grup. Selectaţi din balada populară „Mioriţa”, pe care o veţi împrumuta de la bibliotecă, substantive derivate cu sufixe diminutivale.

În limba moldovenască substantivele se formează şi pe calea compunerii. Substantivele compuse sînt alcătuite din: 1. două substantive la cazul nominativ: anotimp, piesă-cronică. La acest model se referă şi substantivele ce denumesc punctele-cardinale: nord-est, nord-vest, sud-vest, miazănoapte, miazăzi. 2. dintr-un substantiv la N. şi al doilea la G.: umbra-iepurelui, ﬂoarea-soarelui, Gura-Bîcului; 3. două substantive legate între ele cu prepoziţii: cîine-de mare, bou-de-noapte; 4. dintr-un substantiv şi un adjectiv sau dintr-un adjectiv şi un substantiv: scurtcircuit, vorbă-lungă, botroş, bună-cuviinţă; 5. un substantiv şi un verb sau un verb şi un substantiv: zgîrie-brînză, Soare-Răsare, Strîmbă-Lemne, gură-cască; 6. un adverb şi un substantiv: binefacere, (un) răuvoitor, binecuvîntare; 7. un numeral şi un substantiv: triunghi, primăvară, prim-ministru; 8. prepoziţii şi un substantiv: fărădelege. 182

Toate părţile componente ale substantivelor compuse — nume proprii se scriu cu majusculă. Cu literă mică se scriu numai cuvintele auxiliare: Valea-Adîncă, Răuţelul-de-Sus. Tot prin liniuţă se scriu substantivele precedate de prefixul ex- (cu sensul de „fost”): ex-ministru, ex-miniştri. Se scriu împreună substantivele compuse, dacă: 1. sînt alcătuite din elemente de compunere care nu există independent în limba moldovenească: aero-, auto-, bio-, foto-, micro-, termo-, fon-, graf-, log- : autobiografie, fotomodel, psiholog; 2. sînt alcătuite din elemente unite printr-o vocală de legătură: anotimp, pomicultură, acupunctură; 3. sînt alcătuite din substantive precedate de unul dintre elementele: contra, port, sub, vice: contraofensivă, portavion, subtitlu, viceconsul. 3

454. Explicaţi ortogarfia substantivelor compuse:

Calfa-Nouă; Făt-Frumos; şofer-mecanic; Patrie-mamă; tîrîie-brîu; puşcă-mitralieră; umbra-iepurelui; bunăvoinţă; dreptunghi; Valea-Adîncă; Belgorod-Dnestrovsk; Anenii-Noi. 2

455. Ortografiaţi corect cuvintele compuse:

Ochiul boului, traista ciobanului, ﬂoarea soarelui, prinde muşte, miază zi, miază noapte, Sfarmă Piatră, Verde Împărat, Ileana Cosînzeana, Sarata Nouă. 1

456. Ce substantive compuse veţi folosi pentru a numi:

1. persoana care pierde vremea în zadar; 2. omul zgîrcit; 3. persoana lipsită de enegrie şi iniţiativă; 4. persoana care nu ţine un secret; 5. omul care îşi pierde timpul fără folos, care e leneş. P e n t r u i n f o r m a ţ i e: gură-spartă, gură-cască, papă-lapte, zgîrîie-brînză, pierde-vară. 457. Ortografiaţi corect substantivele proprii. Găsiţii pentru fiecare coloniţă cuvinte generalizatoare. Completaţi coloniţele cu exemple proprii (consultaţi diverse dicţionare):

183

1. codiţa şoricelului, talpa gîştii, floarea soarelui;

3. limba lungă, vîntură lume, tîrîie brîu;

2. Alma Ata, Sinăuţii de Jos, Satu Nou;

4. Zori de Zi, Muma Pădurii, Făt Frumos.

3 458. Găsiţi substantivele derivate şi cele compuse în textul ce urmează.

Cetăţenii Ucrainei au dreptul la învăţătură. Acest drept este asigurat prin înfăptuirea învăţămîntului mediu general al tineretului, prin dezvoltarea largă a învăţămîntului profesional-tehnic, mediu de specialitate şi superior în baza legăturii instruirii cu viaţa, cu producţia; prin dezvoltarea învăţămîntului fără frecvenţă şi seral; prin acordarea burselor de stat; prin acordarea gratuită a manualelor şcolare; prin posibilitatea de a învăţa la şcoală în limba maternă; prin crearea condiţiilor pentru autoinstruire. (Constituţia Ucrainei) 4

459. Ortografiaţi corect cuvintele compuse.

Legumi cultură, termen record, femeie cosmonaut, pistol rachetă, bloc turn, ac de mare, umbra iepurelui, api cultură, radio element, moto pompă, moto tricicletă, radio gazetă, radio ghidaj, cal putere, cal de apă, vagon restaurant. 3 460. Lucru în grup. Formaţi cuvinte compuse. Elementul al doilea plasaţi-l la cazul cerut. Coada traista ochiul Iarba ciuboţica

leul iepurele fiarele ursul cocoşul 184

racul mielul cîinele calul boul

limba Talpa umbra

cucul ciobanul şoarecele

gîsca cămilă delfin

461. Lucru în grup. Formaţi cuvinte compuse noi, îmbinînd cuvintele compuse din ambele coloane: 1) bine, rău 2) casă, sat, oraş, cameră 3) pictor 4) oraş, port, capitală 5) tele, radio, foto

făcător, facere, venit, voitor, a voi, crescut; muzeu; scenograf, decorator, peisagist, batalist, caricaturist; erou; observator, colaj, reporter, interviu, vernisaj, difuziune, emisiune, jurnalist, jurnal, reportaj, dialog, concurs, cameră, detaliu.

4 462. Găsiţi sinonimele substantivelor ce urmează şi construiţi enunţuri cu trei sinonime, analizîndu-le sintactic.

Arbore, pădure, splendoare, teamă, cărare, beznă, patimă, intelegent, ardoare, modestie, fidelitate. Prin conversie pot să devină substantive următoarele părţi de vorbire: a) adjective: om muncitor — muncitorul b) unele forme verbale: cuvînt spus — spusa c) pronume: vorbe de nimic — nimicul, nimicuri d) numerale: nota cinci — cinciul e) adverbe: a proceda bine — binele 2 463. Explicaţi în care propoziţie cuvîntul evidenţiat denumeşte obiectul şi în care –însuşirea obiectului. Declinaţi substantivul.

1. Omul muncitor de pîine nu duce dor. 2. Muncitorul a lucrat şapte ore.

185

2 464. Scrieţi doar substantivele formate în rezultatul substantivizării adjectivelor (conversiei). Indicaţi genul, numărul şi cazul acestor substantive.

1. Înţeleptul se gîndeşte bine înainte de a vorbi. 2. O vorbă înţeleaptă e un prieten la vreme de nevoie. 3. Îs frumoase casele noastre moldoveneşti! 4. Nimeni nu întreabă de casa frumosului, ci de casa vrednicului. 5. Ionel era bolnav, de aceea l-au internat în spital. 6. Bolnavul s-a întremat. 4 465. Înlocuţi îmbinarea substantiv + adjectiv cu adjectivul substantivizat.

Limba Moldovenească, Limba Ucraineană, copil sugar, om învăţat, Limba Spaniolă, timp trecut, elev eminent, bucate dulci, monetă galbenă. 466. Subliniaţi substantivele formate prin conversie.

1. Decît codaş la oraş, mai bine în satul tău fruntaş. 2. Tinerii cu tinerii şi bătrînii cu bătrînii. 3. Prin străini să fie miere şi zahăr, că tot îi amar. 4. Leneşului îi e greu să se apuce de lucru, că de lăsat se lasă oricînd. 5. Mincinosul încoronează ţînţarul, de ţi-l face cît măgarul. 1 467. Lucru în grup. Alcătuiţi patru propoziţii în care vor figura cuvintele:

drept — adjectiv; drept — substantiv; dreaptă — adjectiv; dreaptă — substantiv. 468. Să comunicăm!

— Vă place să fiţi oameni instruiţi? — Cum puteţi obţine acest lucru? — Aveţi nevoie de instrucţiuni? — La ce servesc instrucţiunile? • Precizaţi, în fiecare caz, sensul cuvîntului evidenţiat în exemplele ce urmează: 1. Înainte de a pune în funcţie maşina de spălat, mama a citit atent instrucţiunea. 186

2. Directorul şcolii ne-a adus la cunoştinţă Instrucţiunea privind examenele. 468. Alegeţi răspunsul corect:

a) Ce este instrucţiunea? – un text informativ; o scrisoare; o informaţie; b) Ce conţine instrucţiunea? – nişte sfaturi; nişte informaţii; nişte indicaţii. c) La ce serveşte instrucţiunea? — prezintă un obiect; oferă informaţii despre un obiect; arată modul de întrebuinţare a unui obiect. d) Cum este instrucţiunea? – utilă; interesantă; concisă. Atenţie! Instrucţiunea este un text informativ care conţine indicaţii privitoare la modul de îndeplinire a unei activităţi. În categoria instrucţiunilor se înscriu: reţetele culinare, norme instructive, instrucţiunile tehnice etc. 2 ţiune.

470. Citiţi următorul text şi demonstraţi că este o instruc-

Testul de faţă conţine 12 sarcini de lucru cu referire la materia de limba moldovenească, la tema „Substantivul”. După fiecare sarcină urmează cele trei variante de răspuns — una corectă şi două incorecte. Citeşte cu atenţie fiecare sarcină şi încearcă să rezolvi cît mai bine testul. Alege din variantele propuse pe cea corectă, luînd în cerculeţ litera variantei de răspuns pe care o consideri justă. Cu siguranţă, vei reuşi să rezolvi acest test, avînd la sfîrşit satisfacţia muncii îndeplinite. • Din cîte părţi este alcătuit acest test? Ce conţine fiecare parte? 3 471. Lucru în grup. Alcătuiţi cîte o instrucţiune pentru următoarele situaţii:

a) utilizarea atlasului geografic; b) utilizarea unui calculator; c) pregătirea unui ierbar. 187

4 472. Lucru în grup. Improvizaţi pentru cel mai mic membru al familiei voastre o instrucţiune privind folosirea ceainicului electric. 1-3 473. Citiţi textul. Aţi văzut vreodată cele descrise în text? Determinaţi stilul textului. Întocmiţi planul acestui text şi povestiţi-l amănunţit.

Şi soarele dansează O străveche credinţă populară zice că „soarele joacă” o dată la Paşte şi altă dată la Sînchetru (Sfîntul Petru). Cercetînd acest fenonen, savanţii au stabilit că acest „dans” al soarelui se poate vedea în orice zi, în special, Apus de soare primăvara şi la începutul verii. E vorba de razele de lumină care trec neordinar prin atmosferă. Deci cum dansează soarele? Aflîndu-se la orizont, soarele îşi schimbă dintr-o dată forma. Discul solar ia forma unui triunghi, după aceasta — a unei ciuperci şi apoi a unui ou. În acest timp se schimbă şi culoarea soarelui, apar nuanţe roşii şi portocalii. Dar minunea nu se termină aici. După cum am spus, el mai şi dansează: ba se înalţă, ba coboară, iar cînd ajunge la orizont, dispare sau apare în faţa celor ce-l privesc. Dacă doriţi să vedeţi un soare-ciupercă ce „dansează”, fiţi atenţi, adică cu ochii în patru. (Din cartea „Enciclopedia minunilor”) 2-4 474. Citiţi textul. Întocmiţi planul după care veţi povesti conţinutul.

Pîinea şi respectul faţă de ea Pîinea este puterea cea mai mare pe pămînt. Aici, la noi, pe străbunul nostru meleag, pe aceste văi şi cîmpii grîul s-a cultivat, spune istoria, încă în mileniul 2-3 î.e.n. 188

A trecut mult timp, dar niciodată nu vom afla numele primului semănător. Lui îi datorăm faptul, că astăzi folosim pîinea la prînz, la dejun şi la cină. Pîinea e viaţă. În bătălia pentru pîine, ca într-o luptă adevărată, oamenii dau dovadă de eroism şi bărbăţie, de aceea slăvită fie munca crescătorului de pîine, care cu mîinile sale seamănă grîul, îl creşte şi-l strînge! Pîinii, acestei păsări a speranţei, se închină adînc omul cînd la gură o duce! • Creaţi. Răspundeţi printr-un raţionament la întrebarea-problemă: „De ce se spune că pîinea pe masă e bucurie în casă?” Substantivele pot să se formeze şi din rădăcini prescurtate. Cuvintele prescurtate se numesc abrevieri. Majoritatea abrevierilor au apărut în perioada contemporană. Tendinţa de a prescurta cuvintele se datoreşte faptului că viaţa capătă un ritm mai accelerat. Se abreviază, de obicei, cuvintele care au o răspîndire largă. Abrevierile se folosesc pe scară largă în diferite ştiinţe şi discipline de învăţămînt, precum şi pentru notarea unor cuvinte folosite frecvent în limbă. Astfel: – pentru notarea simbolurilor în matematică: d — diametru; l — lungime; n — număr şi în fizică: A — amper, V — volt; – pentru notarea unităţilor de măsură: g — gram, kg — kilogram, km — kilometru; – pentru notarea punctelor cardinale : N — nord, S — sud, E — est, V — vest; – pentru notarea termenilor folosiţi în analize la limba moldovenească: A.– atribut, S. — subiect, V. — vocativ; – pentru notarea indicaţiilor bibliografice: pag. — pagină, vol. — volum, ed. — ediţie; 189

– pentru notarea prenumelui şi a numelui după tată: I. Druţă, Iu. A. Gagarin. Atenţie! La substantivele abreviate punctul nu se foloseşte la prescurtarea simbolurilor (fizică, matematică); unităţilor de măsură şi punctelor cardinale. 475. Abreviaţi:

Ion Constantin Ciobanu; Republica Bielarusi; tonă; litru; metru; hectar; secol şi aşa mai departe. 476. Citiţi şi descifraţi abrevierile:

vol., ed., kg., cm., t., hl., mg. 2

477. Abreviaţi substantivele şi explicaţi ortografia lor:

Mihai Eminescu; Emilian Bucov; decimetru; milimetru; anul curent; sud-est.

Ortografia substantivelor comune Repere teoretice

1. Substantivele masculine, terminate la nominativ şi acuzativ neregulat în vocala — u, precedată de una sau mai multe consoane din care ultima este — r sau — l, se scriu la nominativ şi acuzativ, plural nearticulat cu — i, iar la forma articulată cu –ii. Ex e m p l e: codru — codri — codrii; Membru — membi — membrii 2. Substantivele feminine, terminate la nominativ şi acuzativ în — ie (în hiat), au următoarele forme la nominativ şi acuzativ, plural, articulat şi nearticulat: vie — vii — viile cutie — cutii — cutiile 3. Substantivele neutre, terminate în diftongul — iu, iau următoarele forme articulate şi nearticulate la nominativ — acuzativ, plural: fluviu — fluvii — fluviile 4. Substantivele feminine, terminate la nominativ, singular, nearticulat în vocală sau în diftong, se

190

scriu la genitiv-dativ, singular articulat cu — ei sau — ii: (o) vulpe — ( unei) vulpi — vulpii (o) femeie — (unei) femei — femeii 5. Se admite scrierea cu cratimă (între cuvîntul propriu-zis şi desinenţe, articole) a substantivelor neologice, care încă nu s-au încetăţenit în limbă, şi a abrevierilor: design-ul, staff-ului, show-uri, TIR-uri. 4 ţiate.

478. Explicaţi prin regulă ortografia cuvintelor eviden-

1. Pînă cînd eşti nicovală, rabdă loviturile, iar cînd eşti ciocan, loveşte cît poţi. 2. Ochiul stăpînului e struna slugii.3. Nu vinde pielea vulpii înainte de a o prinde. 4. Picătura ploii piatra găureşte şi funia de tei, cu vremea, marmurile despică. 5. Vitei, care treieră, nu i se leagă gura. 3 vele:

479. Declinaţi la forma hotărîtă şi nehotărîtă substanti-

tablou, oraş.

Ortografia substantivelor proprii Substantivele proprii se scriu cu iniţiala majusculă: • numele de persoană, pseudonime sau porecle: Şoimaru, Ştefan cel Mare, Zîna-Zînelor, Luceafărul-de Seară; • numele de animale: Roibu, Cuţu, Suru; • numele punctelor cardinale, folosite ca toponime: Nord, Vest, Apus. Simbolurile literare ale punctelor cardinale se scriu de asemenea cu majusculă: E, N-E, S-V; • denumirile geografice: Asia Mică, Insula Şerpilor, Nadrecinoe; • numele de aştri şi constelaţii: Marte, Cloşca-cu-Pui; • denumirile sărbătorilor: Crăciun, Boboteaza, Patruzeci-de-Sfinţi; 191

• numele personajelor folclorice, mitologice, divine: Păsări-Lăţi-Lungilă, Heracle, Moş Gerilă, Alba-ca-Zăpada, Dumnezeu, Sfîntul Petre; • numele speciilor de plante şi animale, soiuri folosite ca termeni ştiinţifici: Cardinal, Victoria, Feteasca, Muscat; • numele produselor agricole, alimentare şi industriale: Lămîiţă (napolitane), Ghiocel (congelator); În text asemenea denumiri se scriu între ghilimele. • abrevierile formate din litere iniţiale: O.N.U.; O.S.C.I.; C.S.I.; • denumirile compuse ale organelor, organizaţiilor, întreprinderilor, insituţiilor: Universitatea de Medicină, Universitatea Pedagogică, Camera Lorzilor; Asociaţia Naţional-Culturală a Moldovenilor din Ucraina; • denumirile de ordine, medalii, premii, distincţii şi titluri onorifice: Premiul de Stat al Ucrainei, Maestru în Arte. În text asemenea denumiri se scriu între ghilimele. • simbolurile elementelor chimice sau ale unităţilor de măsură: Fe (fier), K (caliu), Hz (hertz). Substantivele proprii se scriu cu iniţială majusculă numai la primul cuvînt dacă: • sînt denumiri de monumente: Arcul de tiumf, Masa tăcerii; • sînt titluri ale publicaţiilor periodice, ale textelor literare, ale operelor de artă: Şalul verde (operă literară), Luceafărul (revistă), Florile dalbe (concursul obiceiurilor de iarnă). În text asemenea substantive se scriu între ghilimele. • sînt denumiri compuse de soiuri, specii sau produse industriale: Uriaşul alb (iepure), Aromă de cafea, Vişină în ciocolată (bomboane).

192

1-2 grafia lor:

480. Subliniaţi substantivele proprii şi explicaţi orto-

1. Sora mea primeşte ziarele „Luceafărul” şi „Odesa de seară”. 2. Eu am citit piesa „Lumina” de Andrei Lupan. 3. De ziua naşterii, colegii mi-au dăruit cartea „Vînturi albastre” de Alexei Marinat. 4. Am citit cu plăcere culegerea de versuri „Strămoşii”, culegerea pămînteanului nostru Pavel Boţu. 3

481. Completaţi spaţiile punctate cu substantive proprii.

1. Capitala Ucrainei este oraşul ... 2.Vasile Alecsandri a scris poezia ... 3. Eroul moldovean ... a repetat fapta vitejească a lui Alexandru Matrosov. 4. Eu trăiesc în regiunea ..., raionul ..., satul (oraşul)... . 5. Poezia „Visul” a fost scrisă de marele poet ucrainean ... . 4 482. Analizaţi cinci substantive conform algoritmului (din textul ce urmează):

• forma iniţială (nominativ, singular, nearticulat); • modul de formare (derivat, nederivat, compus ...); • comun sau propriu; • animat/inanimat; • genul; • numărul; • cazul; • declinarea; • determinarea (ariculat/nearticulat, felul articolului); • funcţia sintactică. Feriţi-vă de fulgerul globular! Doi copii s-au ascuns de ploaie într-un grajd. Deodată în vîrful unui plop din apropiere a apărut o minge de foc galbenă-roşietică. Ea „a sărit” de pe o creangă pe alta, apoi a coborît pe pămînt şi s-a rostogolit spre grajd. Mingea, ca o bucată de fier încins, împrăştia în jur scîntei portocalii. Copiii nu se mişcau.

193

Cînd mingea a ajuns lîngă ei, cel mai mic a lovit-o cu piciorul şi ea a explodat. Copiii au fost aruncaţi la pămînt, dar au rămas vii. Mai rău a fost cu vitele. Din douăsprezece vaci, care se aflau în grajd, unsprezece au fost ucise. Fulgerul globular se mişcă destul de încet. El poate fi uşor urmărit cu ochii. Calea lui deseori coincide cu direcţia vîntului. Fulger globular Fulgerul globular mai e şi astăzi o enigmă. (Din „Enciclopedia minunilor”) • Reproduceţi fragmentul preferat. • Povestiţi textul din numele unui copil care le comunică părinţilor despre cele întîmplate. • Descrieţi fulgerul globular. 483. Citiţi propoziţiile în care se dau sfaturi de comportare în timpul ploii cu fulgere. Arătaţi oral substantivele.

• Nu staţi sub copaci înalţi, rămuroşi! • Intraţi în casă! • Închideţi ferestrele, uşile! • Deconectaţi lumina! • Staţi liniştiţi! • Nu alergaţi! • Nu strigaţi!

AUTOEVALUARE 1. Completaţi enunţurile ce urmează:

• Substantivul este partea de vorbire care ... obiecte. • Substantivele măr, apă, foaie, creion sînt ..., iar Luminiţa, Petru, Ucraina, Moldova sînt ... • Substantivul are următoarele categorii gramaticale... 194

2. 3. 4.

5. 6.

8. 9.

10.

• Structural, substantivele se împart în ... şi ... . • După prezenţa articolului, substantivele se clasifică în ... şi ... . • Din punct de vedere al genului, substantivele sînt ..., ... şi ... . • Substantivul are cinci cazuri: ... şi două numere: ... • Deoarece îşi schimbă forma, substantivul este o parte de vorbire ... . Construiţi un enunţ în care substantivul-vocativ să fie plasat în mijloc. Declinaţi în propoziţii substantivul copil la toate cazurile, numărul plural, articulat nehotărît. Plasaţi substantivele ce urmează la cazurile genitiv-dativ, singular-plural, forma nehotărîtă şi hotărîtă. Timbru, studiu, trunchi, urmaş. Declinaţi substantivele proprii: Ana, Nipru,, Dumitru. Copiaţi cuvintele în trei coloniţe: a) substantive cu două forme de număr; b) substantive defective de singular; c) substantive defective de plural. Privighetoare, zori, covor, strat, ochelari, Balcani, luncă, aur, bronz, păpuşoi, lapte, peşte, brumă, studenţime, cosmos, cleşte, chibrit, brînză, smîntînă, mînecă, Luna, curent, pereche, sîrguinţă. Formaţi cîte un substantiv colectiv cu ajutorul sufixelor: -ime,-is,-işte,-et. Determinaţi declinarea următoarelor substantive: unchi, surorii, fratelui, tatălui, mamei, prieteniei, profesori. Alcătuiţi propoziţii în care substantivul coleg să îndeplinească următoarele funcţii sintactice: subiect, nume predicativ, complement direct, complement indirect. Introduceţi în spaţiile punctate una din formele articolului posesiv.

195

a) Clasa ... cincea pleacă în excursie; b) Capătul din vale ... satului se cufundă în livezi; c) Cîmpiile mănoase ... satului se leagănă la adierea vîntului; d) Cei trei feciori ... bătrînei i-au sărutat mîinile trudite. 11. Formaţi şase substantive noi prin diverse căi. 12. Ortografiaţi corect substantivele compuse: Copil minune; redactor şef; sud est; foto grafie; Ursa Mare; bună stare; vice consul; prim ministru. Fiecare subiect, în parte, va fi apreciat cu un punct. Autoapreciaţi-vă! Nivelul cunoştinţelor Punctele Nota

1–3 4–6 Suficient! Tot înainte!

196

III

7–9 Bine!

10–12 Foarte bine!

VERBUL Orice cuvînt, orice parte de vorbire îşi are rostul şi locul său într-o comunicare. Există însă o parte de vorbire care decide structura şi înţelesul ei. Această parte de vorbire este verbul. El este piatra de temelie în conctrucţia unei propoziţii, este nucleul comunicării. În limba moldoveneacsă, verb înseamnă cuvînt, verbă; de aici şi expresia poetică etern ca verbul matern. Drept că în dicţionare atestăm şi cuvîntul verbalism ce este echivalent cu vorbăraie, abuz de cuvinte. Deci, pentru a ne şlefui capacităţile discursive, e necesar să studiem, să însuşim veşmîntul morfologic al verbului. În clasele 1-4 aţi făcut cunoştinţă cu verbul ca parte de vorbire. Acum încercaţi să vă amintiţi cele însuşite în aceşti ani şi completaţi enunţurile: Amintiţi-vă! • Verbul este o parte de vorbire.... • Verbul exprimă ..., ..., unui obiect. • Timpurile verbului sînt... • Verbul are... persoane şi...numere. • De obicei, în propoziţie verbul are funcţia de ... 4 484. Identificaţi verbele din textul propus şi spuneţi ce exprimă ele: acţiune, stare sau existenţă?

A sunat clopoţelul. Mitică coboară grăbit scările. El este mulţumit de rezultatul autoevaluării la limba moldovenească. Acasă îl aşteaptă bunica. Părinţii săi sînt la serviciu, iar sora Ana studiază la Universitatea de Medicină din Odesa. Peste o săptămînă ea va veni acasă în vacanţă. 3

485. Propuneţi antonime pentru verbele:

a rîde, a întreba, a coborî, a certa, a se opri, a veni, a pleca, a aduna, a vorbi, a se bucura, a începe, a accepta.

197

4 486. Selectaţi verbele, indicînd în dreptul fiecăruia timpul, persoana şi numărul.

a) Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Străluceşte şi dezmiardă oceanul de ninsoare. Iat-o sanie uşoară care trece peste văi ... În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi. (V. Alecsandri) b) Îmi aduc aminte ce zarvă a fost, cînd, într-un rînd, s-a zvonit că pe Domnu nostru are să-l mute într-o altă comună. (M. Sadoveanu) • Scrieţi sinonimele cuvintelor evidenţiate. 487. Determinaţi funcţia sintactică a verbelor din exemplele următoare:

a) Eugeniu va pleca la oraş. b) Maria este atentă la lecţii. c) A trăi înseamnă a munci. Atenţie! Verbul este partea de vorbire ﬂexibilă care exprimă acţiunea, starea sau existenţa. Toate verbele din limbă se grupează după terminaţiile comune la forma iniţială, numită şi infinitiv. Aceste modele se mai numesc şi conjugări. Verbele la forma iniţială au înainte prepoziţia a: a învăţa, a analiza.

Conjugările verbului Repere teoretice

Se deosebesc următoarele modele de modificare a verbului, adică conjugări: Verbele de conjugarea I se termină în -a: a alerga, a linia, a crea. Verbele de conjugarea II se termină în -ea accentuat după o consoană: a vedea, a şedea. Verbele de conjugarea III se termină în -e: a scrie, a trece, a vinde. Verbele de conjugarea IV se termină în -i, -î: a păşi, a coborî, a citi, a tropăi, a contribui.

198

488 Indicaţi conjugarea verbelor: leg, dansez, coboară, duceam, întreceai, văzuse, a condus, am trecut.

Atenţie! Formele neaccentuate ale pronumelui se ortografiază prin liniuţă împreună cu verbul la infinitiv: a-mi spune, a-i chema. 2 489. Explicaţi ortografia cuvintelor date, substituind pronumele neaccentuate cu cele accentuate. Apelaţi la ajutorul profesorului de limbă moldovenească acolo, unde întîlniţi greutăţi:

a-i spune, a-i aduce, a-ţi pregăti, a-l întîlni, a-i întreba, a-mi propune. Model: a-mi povesti, a povesti mie 3 490. Puneţi în locul punctelor pronumele necesare, judecînd după sensul cuvintelor din paranteze. Fiţi atenţi la ortografierea acestor cuvinte:

a ... spune (lui); a ... întîlni (pe el); a ... aminti (sie); a ... povesti (ţie); a ... citi (mie); a ... vorbi (ei, fetei). 4

491. Analizaţi sintactic propoziţiile:

1. Tatiana recită poezia. 2.Vîntul mînă frunzele. 3. Soarele încălzeşte pămîntul. 4. Bunica împleteşte ciorapi. 3 492. Dezvoltaţi propoziţiile, completîndu-le cu complemente directe.

a) Aurica desenează. b) Bunelul povesteşte. c) Tata sădeşte. d) Sora citeşte. • La ce întrebări răspund complementele directe?

493. Determinaţi diftongii. Selectaţi verbele şi stabiliţi conjugările lor. b)Vine Moş Gerilă, a) Vine Moş Gerilă – Iată-l pe tăpşan! Barba i-i de nea. Vino, moşulică, Hai cu săniuţa Te-aşteptăm de-un an. Să ne dăm pe ea. (V. Romanciuc)

199

494. Lucru în grup. Citiţi şi continuaţi dialogul ingenios:

495. Lucru în grup. Improvizaţi un dialog:

— Ce e zăpada? — Lacrimi îngheţate... — Ce sînt fulgii? — ... — Ce e gerul? — ... — Ce e vîntul de iarnă? — ... (Cuvinte „salvatoare”: ﬂori, moş, balaur, puf, zmeu, vultur, steluţe, bătăuş etc.) a) între două păsărele după începutul dat: — E frig! — Cip-cirip! E ger! — Ninge, ninge întruna. — Ninge şi viscoleşte. — ... . b) între doi oameni adulţi, pe care i-a prins iarna în cîmp.

3 496. Citiţi textul, împărţiţi-l în fragmente şi alcătuiţi planul, folosind propoziţii din text. Alcătuiţi şase întrebări cu cîte trei răspunsuri-variante pentru o viitoare testare.

Lumea furnicilor Avem o casă obişnuită, ca toate casele, fără prea multe podoabe şi alte lucruri de prisos în ea. E tocmai ce-i trebuie unui neam de furnici, pentru a-şi trăi cinstit pînă la capăt viaţa. Casa e foarte mare, asemănătoare cu o cetate. Să tot aibă vreun metru şi jumătate — destul de înaltă pentru statura unei furnici. Dar nu e nici din sticlă, nici din beton. Deşi e tot atît de trainică şi mult mai comodă şi mai călduroasă. Casa ne-o facem în felul următor. Alegem un loc de nădejde şi ne apucăm de treabă: adunăm crenguţe mici, paie uscate, alte ierburi. 200

Apoi clădim paiele şi uscăturile una peste alta, le ungem cu pămînt pînă cînd se formează o boltă. Pe această boltă se sprijină acoperişul din frunze, ace de pin şi de brad. Asemenea acoperiş ne apără de cele mai mari ploi. Poate să toarne cu găleata, noi stăm în casă fără nici o grijă. Iar după o ploaie bună pămîntul de pe acoperiş se întăreşte ca cimentul. Casele noastre au o mulţime de camere, unite prin coridoare întorCasa furnicilor tocheate. Camerele se află la „etaje”, aşa ca la oameni. Avem de asemenea şi subsoluri în mai multe etaje. Intrările sînt tăinuite de ochii străinilor. Trăim ca o familie prietenoasă, unită — toate pentru una şi una pentru toate. Acesta e crezul vieţii noastre. (C. Dragomir) • 4 Spuneţi a cui casă se aseamănă cu cea a furnicilor? •Aduceţi drept exemplu proverbele care ar ilustra unele idei, fapte ce reies din conţinutul textului. E x e m p l e: În unire e puterea. • Ce învăţătură puteţi scoate aflînd care e crezul vieţii furnicilor? • Selectaţi verbele din alineatul al patrulea şi determinaţi conjugarea lor. Atenţie! Verbul îşi poate schimba forma după: număr singular: eu plural: noi singular: tu plural: voi singular: el, ea plural: ei, ele

persoană persoana I: acţiunea este făcută de persoana/persoanele care vorbesc. persoana a II-a: acţiunea este făcută de persoana/ persoanele cu care se vorbeşte persoana a III-a: acţiunea este făcută de persoana/persoanele despre care se vorbeşte 201

Atenţie! Acţiunea are loc la timpul: trecut ieri Eu am citit

prezent azi Eu citesc

viitor mîine Eu voi citi

Amintiţi-vă! Rezumatul este povestirea pe scurt a conţinutului unei lucrări literare şi ştiinţifice. 1

497. Citiţi textul, apoi întocmiţi rezumatul lui.

Taina ciocîrliei Dis-de-dimineaţă, pînă nu se înfierbîntase soarele, am ieşit la prăşitul păpuşoilor. Păsările parcă se luase la întrecere să vadă al cui cîntec va fi mai lung şi mai sonor. Deodată toate ciocîrliile au amuţit. Din cer, ca un bulgăre, a căzut lîngă Costea o pasăre. Am înlemnit. Costea privi uimitor la pasăre. — Mi se pare că încep să înţeleg cauza acestei prietenii neaşteptate, a spus el. S-a ridicat, a luat de jos o pietricică şi a pornit undeva. Apropiindu-se de un plop, a ochit şi a aruncat piatra într-un vultan ce se aciuase printre ramurile din vîrful copacului. Costea s-a întors şi, apropiindu-se de ciocîrlia ce mai sta tupilată la pămînt, i-a şoptit ceva. Pasărea, scoţînd un ciripit vesel, s-a ridicat şi şi-a luat zborul. • Creaţi. Imaginaţi-vă ce i-a spus păsăruicii salvatorul?

Modurile verbului 498. Citiţi propoziţiile. Determinaţi verbele şi spuneţi care acţiuni vi se par sigure din punctul de vedere al realizării lor şi care acţiuni posibile?

1.Vîntul mişcă ramurile copacului. 202

2. Brumarul îi fura frunzele. 3. Copacul îngălbeni. 4. Păsările îl părăsiseră demult. 5. Frigul i-a pătruns adînc în trunchi. 6. Curînd îi vor cădea ultimele frunze. 7. Ar vrea zile senine şi cer de azur. 8. Ar fi vrut cîntări de păsări, foşnet de frunze. 9. Cine să-l consoleze? 10. Ar fi vrut să nu fi venit toamna. 11. Ascultă cîntecul trist al ploii! 12. Şi acum va fi crescînd copacul, dacă nu s-o fi uscat. Aţi constat că verbele din propoziţiile 1–6 exprimă acţiuni sigure, pe cînd cele din propoziţiile 7–12 exprimă acţiuni posibile. Pe lîngă categoriile gramaticale ale verbului, pe care leam studiat pînă-n prezent (persoană, număr, timp), verbul are şi o altă categorie ce se numeşte mod. Reieşind din exemplele analizate mai sus, constatăm următoarele: Repere teoretice

Forma pe care o ia verbul pentru a arăta că acţiunea este sigură sau posibilă se numeşte mod. Modurile verbului se împart în două grupuri: personale şi impersonale. Modurile personale sînt cele care îşi schimbă forma după persoane. Ele se numesc şi predicative (eu învăţ, voi veţi citi, noi am dori, tu să cînţi etc.) Verbul are cinci moduri personale: • modul indicativ, • modul conjunctiv, • modul condiţional, • modul potenţial, • modul imperativ.

203

Modul indicativ Repere teoretice

Modul indicativ exprimă o acţiune (stare sau existenţă) sigură, reală. Este singurul mod care are toate trei timpuri: prezent, trecut şi viitor. • În versurile: „Codrule cu rîuri line, Vreme trece, vreme vine” (M.Eminescu) verbele trece, vine exprimă acţiuni care au loc în momentul vorbirii. Timpul care exprimă o acţiune ce se petrece în momentul vorbirii se numeşte timpul prezent. Amintiţi-vă la ce întrebări răspund verbele la timpul prezent.

2-3 499. Conjugaţi oral verbele a lucra, a cere, a vedea, a hotărî la timpul prezent. 500. Reţineţi formele corecte ale verbelor a crea, a agrea la indicativ prezent: creez creezi creează

creăm creaţi creează

agreez agreezi agreează

agreăm agreaţi agreează

1 501. Construiţi propoziţii în care să folosiţi diferite forme ale verbelor: a crea, a agrea, a recrea la modul indicativ prezent. 2 502. Treceţi verbele din paranteze la modul indicativ timpul prezent:

a) Ce (a învăţa) la tinereţe, aceea (a şti) la bătrîneţe. b) Scumpul mai mult (a păgubi), iar leneşul mai mult (a alergă). c) Cine (a întreba) nu (a greşi). d) Mult (a trăi), multe (a auzi); mult (a umbla), multe (a vedea); mult (a trăi), multe (a pătimi); mult (a greşi), multe (a învăţa).

204

3 503. Determinaţi conjugarea verbelor ce urmează. Conjugaţi-le la timpul prezent, modul indicativ. Rostiţi-le corect şi puneţi accentul pe silaba cuvenită.

A şterge, a merge, a întinde, a învinge, a trece, a încinge, a spune, a zice, a trage, a închide, a creşte, a curge, a cunoaşte, a pune. 4 504. Găsiţi cît mai multe verbe ce vor avea în componenţa lor prefixele date. Scrieţi aceste verbe la indicativ prezent, persoana a III-a, singular. Explicaţi ortografia prefixelor.

Prefixele: dez, des-, răz-, răs-, îm-, în-, com-, con-. 4 bele:

505. Precizaţi la ce timp, număr, persoană, mod sînt ver-

umblu– umbli, umplu– umpli, umﬂu– umﬂi, intru– intri. • Analizaţi fonetic unul din aceste verbe. În propoziţia: „Vîntul se liniştise, iar spre seară s-a pornit ninsoare”. (A. Şalari) verbele se liniştise, s-a pornit exprimă acţiuni care s-au petrecut demult, înainte de momentul vorbirii. Repere Timpul care exprimă o acţiune ce s-a petrecut pînă la teoretice momentul vorbirii se numeşte timpul trecut. Timpul trecut are patru forme (aspecte): imperfectul, perfectul compus, perfectul simplu, mai mult ca perfectul. • În fraza: „Ramurile se ridicau încet şi glasul depărtat al şuvoaielor tăcea din vreme în vreme”.(A. Russo) verbele se ridicau, tăcea exprimă o acţiune trecută, însă neterminată, adică o acţiune care continuă să se desfăşoare în trecut. Aceste verbe sînt la imperfect. Imperfectul exprimă o acţiune desfăşurată în trecut, dar neterminată în momentul vorbirii.

205

Verbele la imperfect răspund la întrebările: Numărul singular Numărul plural I ce făceam? I ce făceam? II ce făceai? II ce făceaţi? III ce făcea? III ce făceau? 4 506. Subliniaţi verbele la imperfect, arătaţi numărul şi persoana lor.

a) Inginerul continua să stea îngîndurat, privind schema. (S. Şleahu) b) Adunarea se sfîrşise în deplină înţelegere, se luau măsuri practice, care îndată şi erau puse în aplicare. (B. Istru) c) El ştia că în ziua aceea zorii zilei vesteau pacea pe pămînt. (L. Deleanu) d) Era odată o babă care avea trei feciori înalţi ca brazii. (I. Creangă) e) Aici se tăiau mereu stejari bătrîni. (A. Lipcan) f) Desenau pe tablă chipul bătrînului Nistru cu miile de cotituri, şi împreună cu apele lui, coborau încet la vale. (I. Druţă) 1 507. Selectaţi verbele la imperfect. Determinaţi conjugarea fiecăruia.

Soarele aluneca în carul lui de foc şi îşi împrăştia cu dărnicie razele. Peste tot domnea numai voia bună. Doar norul, mereu bosumfalt, nu era în apele sale. — Risipitorule! bolborosea el. Îţi iroseşti razele degeaba. Şi nu era fir de iarbă, gîză sau floare să nu se bucure de dărnicia Soarelui. (J. Rodari) • Conjugaţi două verbe la alegere la imperfect. 508. Treceţi la imperfect următoarele verbe:

a crea (persoana I, singular şi plural, persoana a III-a, singular şi plural); a sui (persoana a II-a, singular şi plural); a fugi (persoana a II-a, singular); a hotărî (persoana a II-a, plural). •Alcătuiţi propoziţii cu aceste forme verbale. 206

3 509. Analizaţi verbele (mod, timp, persoană, număr, funcţie sintactică):

a) Toate acestea le privea biata mamă cu mîinile subţioară, cum e omul neăcjit. (I. Creangă). b) Nu, dragă cumătră, dar cînd ne întîlneam, eu cam ades vedeam că tu pe botişor aveai şi pufuşor. (A. Donici) c) Ca şi alte zile de iunie, şi dimineaţa aceasta era frumoasă şi fermecătoare. (I. Canna) 4

510. Treceţi verbele din paranteze la imperfect.

Din desişul verde al pădurii (a se revărsa) trilurile fermecătoare ale păsărilor. Cucul cel fără de astîmpăr (a înştiinţa) codrul de sosirea lui: „Cu-cu! Cu-cu!” Din altă parte o pupăza, în ciuda cucului, (a-şi arăta) măiestria: „Pu-pu-pu! Pu-pu-pu!” În copacii bătrîni (a sosi graurii). Cu venirea primăverii (a-şi căuta) şi ei de gospodărie. Şi la toţi (a le suna) toaca de deşteptare a ciocănitoarei care cu clanţul ei oţelit (a căuta) cari undeva prin apropierea colnicului. (I. C. Ciobanu) rea:

511. Creaţi. Realizaţi compune-

„La pescuit”, avînd date îmbinările: zi frumoasă; a se odihni plăcut; apă limpede; soare mîngîietor; pescari pricepuţi; concertul broaşteLa pescuit lor; luciul apei; a-şi încerca norocul. •Subliniaţi verbele la imperfect (în compunere). 512. Citiţi textul şi aflaţi cum era prăjitura fiicei. De ce plîngea fiica?

Tata se întoarse de la serviciu. Intră în casă şi vede că fiica sa e cu ochii în lacrimi. — Ce s-a întîmplat, draga mea? — Am făcut o prăjitură şi cînd am scos-o din cuptor, cîinele nostru a mîncat-o. — Ei, lasă, nu mai plînge. Îţi cumpăr eu alt cîine. 207

Сîinele ﬂămînd

• Explicaţi ultimele cuvinte ale tatălui, alegînd varianta potrivită: • Prăjiturile nu erau bune şi cîinele s-a îmbolnăvit. • Prăjiturile erau crude şi cîinele s-a otrăvit. • Prăjiturile erau foarte gustoase şi cîinele e mulţumit. • Varianta voastră. Repere teoretice

Perfectul compus arată o acţiune terminată în trecut. Perfectul compus răspunde la întrebările: Numărul singular Numărul plural I ce am făcut? I ce am făcut? II ce ai făcut? II ce aţi făcut? III ce a făcut? III ce au făcut? Perfectul compus se construieşte cu ajutorul verbului auxiliar a avea (am, ai, a, am, aţi, au) şi participiul verbului de conjugat: Eu am vorbit Tu ai liniat El (ea) a şezut Noi am scris Voi aţi citit Ei (ele) au hotărît Verbele auxiliare din componenţa perfectului compus se scriu prin liniuţă cu pronumele neaccentuate: le-, m (ă)-, te-, ne-, mi-, ţi-, şi, i-, l-, v (ă), s (e-): i-am spus, l-am văzut, şi-a ales, mi-a adus, ţi-am povestit, v-a dat, s-a dus, ne-am întors, te-a luat, m-a condus, le-a cîntat.

513. Citiţi textul şi răspundeţi la întrebările ce urmează:

1. Cînd au avut loc cele descrise: în prezent sau în trecut? 2. Ce v-a ajutat să determinaţi timpul desfăşurării acţiunii? 3. Ce fel de acţiune exprimă verbele evidenţiate: neterminată sau terminată? Trei zile a cutreierat furnica culmea dealului — trei zile lungi de vară şi toate trei au fost în zadar, căci de fiecare dată s-a întors fără nimic. A patra zi s-a trezit cu toate cele şase 208

lăbuţe amorţite de oboseală. S-a sculat repejor şi a pornit-o la deal. (I. Druţă) Răspunzînd la întrebările de mai sus, aţi constat că verbele evidenţiate exprimă o acţiune terminată, înfăptuită în trecut. Aceste verbe sînt la perfectul compus. 1 514. Determinaţi verbele la perfectul compus, persoana şi numărul lor.

a) Vasilco a sosit acasă. Iachim şi Olena au plîns de bucurie, iar ceilalţi l-au îmbrăţişat care mai de care. (M. Koţiubinskii) b) Cînd Griţi a apărut în preajma cîrdului, toate gîştele şi-au aţintit ochii asupra lui; a răsunat un sîsîit unanim, plin de uimire. (I. Franko) c) A înserat. Au aprins lumina. În casă a intrat fuga Mikolka. (A. Teslenko) d) Şi aşa s-a întîmplat/C-a venit ea lîngă mine/Şi m-a mîngîiat/Mi-a şters lacrimile toate/ Şi m-a sărutat/. (T. Şevcenko) 515. Conjugaţi la perfectul compus verbele:

a aranja, a înfăşa, a fotografia, a privi. 2

516. Plasaţi verbele din paranteze la perfectul compus.

a) Studenţii Ucrainei (a-i saluta) pe oaspeţi. b) Un grup de tineri (a-i felicita) pe veterani. c) Cîţiva elevi (a se opri) în faţa unui exponat. d ) Frunzişul (a îmbrăca) copacii în veşmînt verde. •Analizaţi după structură cuvîntul frunzişul. 4 517. Treceţi verbele propuse la perfectul compus. Fiţi atenţi la ortografierea lor:

Ne întîlnim, vă observ, îi întreb, se îngălbenesc, îl văd, mă cobor, te uiţi, îl cheamă, îşi aminteşte, îţi vorbeşte, îmi şopteşte, le cred. 1 518. Atestaţi omofonele (cuvintele ce se rostesc la fel, dar se ortografiază diferit) din propoziţiile ce urmează. De ce se ortografiază astfel?

209

a) Ursul mi-a spus la ureche să-mi găsesc un prieten mai bun. Mama mea este profesoară de limba şi literatura moldovenească. b) Vara trecută am fost la Simferopol. Furnica l-a întrebat pe greieraş ce a făcut el toată vara. c) Copiii s-au pornit spre pădure. Filomela sau privighetoarea e cea mai iscusită cîntăreaţă a codrilor. d) Ne-am întîlnit în centrul satului. Avem un neam la Chişinău. 1 519. Creaţi. Descrieţi, oral, o întîmplare hazlie din viaţa voastră. Folosiţi verbe la timpul trecut.

• În fraza: „După ce sfîrşi, îl rugai pe cioban să cînte din gură şi el începu cu un glas limpede şi puternic a cînta.”(V. Alecsandri) verbele sfîrşi, rugai, începu exprimă o acţiune trecută şi terminată de curînd. Aceste verbe sînt la perfectul simplu. Repere teoretice

Perfectul simplu exprimă o acţiune desfăşurată în trecut şi terminată de curînd. Verbele la perfectul simplu răspund la întrebările: Numărul singular Numărul plural I ce făcui? I ce făcurăm? II ce făcuşi? II ce făcurăţi? III ce făcu? III ce făcură? Perfectul simplu se formează de la participiul verbului de conjugat, înlăturîndu-se terminaţia -t şi adăugîndu-se terminaţiile: Numărul singular Numărul plural I -i I -răm II -şi II -răţi III III -ră Verbele cu participiul în -s păstrează consoana finală şi primesc vocala e de legătură înaintea terminaţiei (dus+e + i = dusei; mers+ e+răm= merserăm) La verbele de conjugarea I, terminate în a după consoană, la persoana a III-a, singular, a trece în ă (a aﬂa — el, ea aﬂă), iar cele terminate în a după o vocală, la aceeaşi persoană şi număr, a trece în e (a linia — el, ea linie). 210

520. Conjugaţi în scris la perfectul simplu verbele:

a descuia, a merge, a citi, a doborî, a scrie. 2

521. Treceţi verbele din paranteze la perfectul simplu.

Se zice că un vultur, istovit fără măsură, s-a prăbuşit din înălţime jos, la pămînt. Îl (a vedea) lupul şi (a se bucura) răzbunătorul. — În sfîrşit ai să mori! îi (a striga) el. — Da, mor, (a răspunde) cu greu vulturul. Dar am trăit minunat, am stăpînit cerul, am luptat şi am învins duşmanii. Acum am căzut victorios. — Glorie fără folos! Ce ţi-a rămas din gloria aceasta? Doar carne pentru colţii mei, (a-i riposta) lupul. — Ce mi-a rămas? (a se întreba) vulturul. Şi tot el (a răspunde): Cinstea! Cu ea am trăit şi am luptat. (După V. Sivetides) • Găsiţi sinonime pentru cuvîntul a zice. 1 522 Citiţi gluma şi spuneţi: îşi iubesc bunicii nepoţii? De ce? Argumentaţi.

La bunici Era într-o duminică. Părinţii lui Tudor se pregăteau de drum. — Tudor! îl stigă mama. Mergem la bunici! — Nu vreau să merg la Pîrjolteni, le răspunse supărat feciorul. — Şi de ce, mă rog? îl întrebară într-un glas părinţii. — Nu vreau, pentru că bunicul şi bunica mă sărută prea des. — Şi atunci ce, rămîi acasă? — Ba am să merg, se învoi Tudor. Dar am să-i sărut eu pe dînşii. (După P. Cărare) • Găsiţi în texte verbele la timpul trecut al modului indicativ, staLa bunica biliţi aspectele. 211

3 523. Lucru în grup. Construiţi un dialog între un bunic şi nepoţelul său după începutul dat:

— Bunicule, ce avem de făcut astăzi? Aş vrea să te ajut. — Mîine e sărbătoare şi vom avea mulţi oaspeţi, de aceea trebuie să facem curăţenie în curte. –.... 2 524. Lucru în grup. Ce ai învăţat de la bunicii tăi? Alege un răspuns şi argumentează, folosind verbe la timpurile modului indicativ studiate.

• Să fiu om de omenie; • să-mi iubesc familia şi patria; • să muncesc; • să păstezi tradiţiile; • să-mi iubesc limba maternă; • varianta personală. 3

525. ”Cu tot neamul ne-adunăm

La bunici în Casa Mare Şi în zi de sărbătoare, Ca la moldoveni cîntăm, spune C. Dragomir. Cum petreceţi voi sărbătorile, avîndu-i alături pe bunici? Descrieţi cum sînt bunicii voştri? Casa Mare Atenţie! Verbele terminate la infinitiv în -i au la perfectul simplu, persoana I, numărul singular formele: auzii, citii, găsii etc. 526. Alcătuiţi propoziţii în care a crea, a scrie, a urî, a sosi să se afle la perfectul simplu, persoana a II-a, singular şi plural.

Reţineţi formele verbului „a fi” la perfectul simplu! Numărul singular Eu fusei/fui Tu fuseşi/fuşi El (ea) fuse/fu

Numărul plural Noi fuserăm/furăm Voi fuserăţi/furăţi Ei (ele) fuseră/fură 212

527. Precizaţi la ce timp, persoană şi număr se află verbele a descoperi, a sosi, a dori în propoziţiile:

a) Descoperii pe loc ce dorii. b) Sosi în poartă şi-l descoperii imediat. c) Sosii acolo şi mă luă cu el. • În fraza: „Iezii de acum căzuseră în apă, cînd a venit stăpîna lor.” verbul căzuseră exprimă o acţiune terminată înaintea altei acţiuni tot trecute, exprimată prin verbul a venit. Verbul căzuseră este la mai mult ca perfectul. Repere teoretice

Mai mult ca perfectul arată o acţiune săvîrşită în trecut şi terminată înaintea altei acţiuni trecute. Mai mult ca perfectul se formează de la participiul verbului de conjugat, de la care se înlătură -t şi se adaugă terminaţiile speciale: -sem, -seşi, -se, -serăm, -serăţi, -seră. Verbele la mai mult ca perfectul răspund la întrebările: Numărul singular Numărul plural I ce făcusem? I ce făcuserăm? II ce făcuseşi? II ce făcuserăţi? III ce făcuse? III ce făcuseră?

Exemple: cîntasem, cîntaseşi, cîntase, cîntaserăm. Fiecare formă verbală la mai mult ca perfectul are în componenţa ei sufixul se. Prezenţa acestui sufix vă ajută să deosebiţi formele temporale ale verbelor. Comparaţi: Perfectul simplu Ei lucrară Noi doborîrăm Tu cîntaşi

Mai mult ca perfectul Ei lucraseră Noi doborîserăm Tu cîntaseşi

Atenţie! Cînd şi perfectul simplu conţine se mai mult ca perfectul îl dublează pe — se: scrisei — scrisesem/

213

528. Scrieţi verbele de mai jos la timpul mai mult ca perfectul:

a crea (persoana a II-a, singular şi plural); a avea (persoana I, singular şi plural); a discuta (persoana a III-a, singular şi plural); 4 529. În locul punctelor puneţi terminaţiile mai mult ca perfectul. Arătaţi oral persoana şi numărul lor.

a) Cu o zi înainte fuse ... adunarea clasei, la care Zamfira îşi citi ... însemnările despre călătoria sa la Kiev. (A. Şalari) b) Parcă nu demult veni ... toamna, dar se duse ... şi ea. (I. Druţă) c) La curte se făcu ... mare gătire pentru ospăţul acesta. Vestea se împrăştia ... că domnul se împaca ... cu boierii. (C. Negruzzi) d) Mă lăsa ... într-un cot şi mă adînci ... în priveliştea minunată a dimineţii Nistrului lin în vreme de vară. (I. Canna) e) Şi cînd a ajuns Stan acasă, Chirică treiera ..., vîntura ..., măcina ..., în sfîrşit, pus ... toate treburile la cale. (I. Creangă) 1-2 530. Identificaţi verbele la mai mult ca perfectul. Arătaţi persoana şi numărul lor.

a) Dănilă mai prinsese acum la minte. (I. Creangă) b) Abia de trei zile ne înturnaserăm din Ucraina, unde zăboviserăm cîteva luni, cînd am primit un răvaş de la el. (C.Negruzzi) c) Pierdeaua cerului se lăsase peste dealuri, spălăcită de atîta arşiţă dogoritoare. (G. Meniuc) d) Speranţele neînchipuite, pe care le pusese taică-său în viitorul strălucit al lui Griţi, se spulberaseră demult. (I. Franko) e) N-a fost dat să mă vrăjească/ Multă vreme traiul:/A-nceput să dogorească,/Şi s-aprinsese raiul! (T. Şevcenko) 3

531. Conjugaţi în scris la mai mult ca perfectul verbele:

a duce, a merge, a împrăştia, a cîştiga, a culege.

214

532. Să comunicăm!

Conform Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului fiecare cetăţean are dreptul la: viaţă, educaţie, muncă, odihnă, religie şi la exprimarea opiniei. — Vă place să vă spuneţi părerea? — Cît de des vi se cere opinia asupra unui lucru? — Cum credeţi, e nevoie ca omul să-şi exprime părerea personală în legătură cu ceea ce se întîmplă în jurul lui? Examinaţi relaţia de sens dintre cuvintele din îmbinările: a) părere — opinie — idee — punct de vedere; b) punct de vedere pozitiv — punct de vedere negativ. • Includeţi în enunţuri expresiile: — a fi de aceeaşi părere; — a-şi exprima opinia. 533. Citiţi exemplele şi precizaţi ce conţin ele.

a) — Cum ţi-ai petrecut vacanţa? — Minunat! Nici n-am observat cînd a trecut! b) — Ce părere ai despre noul coleg? — E simpatic, dar e foarte timid. c) — Ce zici de profesorul cel nou? — O, e atît de sever! E mereu încruntat, nu zîmbeşte deloc. • Identificaţi exemplul care exprimă o opinie negativă. Reformulaţi-l astfel ca să exprime o opinie pozitivă. Atenţie! Pentru a exprima o părere personală, se pot utiliza următoarele formule introductive: - eu cred că ... - după părerea mea ... - eu consider că ... - după mine ... - am impresia că ...

- mi se pare că ... - în ce mă priveşte ... - din punctul meu de vedere ... - părerea mea este că ... - presupun că ...

215

Pentru a fi convingătoare, opiniile, punctele de vedere trebuie argumentate. Argumentarea se face prin utilizarea mijloacelor de relaţie: pentru că, deoarece, fiindcă ... şi a unor formule comparative: la fel ca, faţă de, spre deosebire de ş.a. 3 534. Utilizînd unele din formulele enumerate mai sus, expimaţi-vă părerea în legătură cu:

a) reamenajarea clasei voastre. 535. Acitvitate în grup. Alcătuiţi două texte mici (a cîte 5-6 propoziţii), care să exprime două puncte de vedere privind minutele de publicitate (la televizor) în tipul cînd rulează un film:

a) al părinţilor tăi; b) al tău. Atenţie! Formele verbelor auxiliare a ﬁ, a avea, a vrea prezintă dificultăţi la conjugarea lor la timpul trecut. Urmează, în continuare, formele acestor verbe la unele aspecte ale timpului trecut. A fi Mai mult ca perfectul I fusesem II fuseseşi III fusese

I fuseserăm /fusesem II fuseserăţi /fuseseţi III fuseseră

A avea Perfectul simplu I avui (avusei) II avuşi (avuseşi) III avu (avuse) I avurăm (avuserăm) II avurăţi (avuserăţi) III avură (avuseră)

Mai mult ca perfectul avusesem avuseseşi avusese avuseserăm/avusesem avuseserăţi/avuseseţi avuseseră

A vrea 216

Imperfectul I vream/voiam II vreai/voiai III vrea/voia

Perfectul simplu vrui/vrusei vruşi/vruseşi vru/vruse

Mai mult ca perfectul vrusesem vruseseşi vrusese

I vream/voiam II vreaţi/voiaţi III vreau/voiau

vrurăm/vruserăm vrurăţi/vruserăţi vrură/vruseră

vruseserăm vruseserăţi vruseseră

4 536. Creaţi. Lucru în grup. Alcătuiţi un microtext „La scăldat” în care verbele a fi, a avea, a vrea să fie:

• verbe predicative; • verbe auxiliare; • verbe copulative. Repere teoretice

Viitorul arată că acţiunea se va petrece după momentul vorbirii. Timpul viitor are două forme: viitorul forma I şi viitorul foarma a II-a. Viitorul forma I se formează de la prezentul indicativ al verbului auxiliar a voi (voi, vei, va, vom, veţi, vor) şi infinitivul verbului de conjugat fără prepoziţia a: voi citi, vei lucra, veţi coborî. Verbele la viitorul forma I răspund la întrebările: Numărul singular Numărul plural I ce voi face? I ce vom face? II ce vei face? II ce veţi face? III ce va face? III ce vor face?

Viitorul forma a II-a se formează de la prezentul indicativ al verbului a avea şi conjunctivul prezent al verbului de conjugat.

217

Verbele la viitorul forma a II-a răspund la întrebările: Numărul singular I ce am să fac? II ce ai să faci? III ce are să facă?

Numărul plural I ce avem să facem? II ce aveţi să faceţi? III ce au să facă?

E x e m p l e: am să iau, ai să iei, are să ia, avem să luăm. Există şi forme regionale de viitor: Numărul singular I oi salva II îi (i) salva III o (a) salva

Numărul plural I om salva II îţi (oţi, ţi) salva III or salva

În versurile: „Vor trece anii-n lungul lor şirag,... Iar tu, chemat în cîntece de dor, Vei dăinui prin nemurirea ta.” (L. Deleanu) Verbele vor trece, vec dăinui arată acţiuni care urmează să se desfăşoare mai tîrziu, adică după momentul vorbirii. Aceste verbe sînt la timpul viitor. Atenţie! Nu confundaţi ortografierea verbului auxiliar a vrea la viitorul forma I, persoana a III-a, singular: va citi cu ortografierea prin liniuţă a verbelor la perfectul compus cu forma neaccentuată a pronumelui personal vă: v-a citi. 537. Determinaţi verbele la timpul viitor.

a) Cînd va sosi tata, îi voi povesti cele întîmplate. b) ”Eu voi pleca la bibliotecă”, a zis Lenuţa. c) Să nu ieşiţi din cuvîntul meu, că veţi pierde încrederea pentru totdeauna. d) Dacă eşti respectuos,/Asta-i foarte bine,/Locul tău în autobuz/ Vei ceda bătrînei. (S. Marşak) 2 viitor.

538. Determinaţi propoziţiile ce conţin verbe la timpul

a) Sora va veni mîine de la bunici. b) Bunicul v-a primit foarte bine. c) Eu voi recita poezia preferată. d) V-oi în218

tîlni, nu vă faceţi grijă. e) De ce v-aţi întors? f) Veţi pleca din nou? 3 539. Conjugaţi în scris cîte un verb de fiecare conjugare la timpul viitor (ambele forme). 4 540. Formulaţi enunţuri în care verbele a întreba, a descoperi, a uni, a propune să se afle la viitor (forma — la alegere), persoanele a II-a (plural) şi a III-a (singular). 1-4 541. Creaţi. Lucru în grup. Prezentaţi o discuţie între colegi în legătură cu planurile lor de vacanţă, folosind mai ales timpul viitor. 3,4 542. Treceţi verbele din paranteze la modul indicativ, timpul menţionat, realizînd acordurile necesare:

a) Ionel (a afla — perfectul simplu) ce (a spune — perfectul compus) prietenul său şi (a hotărî — perfectul simplu) să discute cu el. b) Auzind că (a fi — mai mult ca perfectul) mare tărăboi, flăcăul (a pleca — perfectul compus) repede. El (a rezolva — viitor f.I) c) totul şi lumea îi (a mulţumi — viitor, f.I). • În versurile: „Vom visa un vis ferice, Îngîna-ne-vor c-un cînt Singuratice izvoare, Blînda batere de vînt.” (M. Eminescu) Forma îngîna-ne-vor conţine verbul auxiliar vor plasat după verbul de conjugat. Această formă se numeşte inversă. Forme inverse pot avea numai timpurile compuse (fi-va, văzut-am, duce-m-aş). La inversare pronumele şi verbul auxiliar rămîn în aceeaşi ordine: m-am întors — întorsu -m am. Verbele la forma inversă se scriu prin liniuţă: răsări-va, luat-ai, cititu-le- ai.

219

2 543. Construiţi forma inversă a verbelor după modelele propuse: am aflat ai scris a lucrat aţi întrebat au vorbit 2

aflat-am

m-am aflat te-ai dus ţi-a vorbit s-a întors şi-a amintit

aflatu-m-am

544. Ortografiaţi corect verbele la forma inversă:

a) Mai auzit ai dumneata, cumătră, una ca asta, să fure Ion pupăza?(I. Creangă) b) Sculatu s au cu toţii dis-de-dimineaţă, ca să mîntuie lucrul mai devreme. c) Gătitu le ai ceva bob fiert, găluşte, turte şi vărzări? (I. Creangă) d) Prinde l oi strigoiul cela odată la oala cu smîntînă, zicea mama. (I. Creangă) 1

545. Explicaţi ortografia verbelor la forma inversă.

a) Rogu-te, mînă mai tare, moş Luca, zic eu, să nu se mai uite satul la noi.(I. Creangă) b) Mers-au ei zi şi noapte, nu se ştie cît au mers. c) Ei, moşule, ce mai zici? Adeveritu-s-au vorbele mele? d) Cînd au fost la mijlocul pădurii, făcut-a năvală oastea lui Bogdan-Vodă. (G.Ureche) e) Adormi-vom, troieni-va teiul frunza peste noi/, iar prin somn auzi-vom bucium de la stînele de oi. (M. Eminescu) 4

546. Ortografiaţi corect verbele la forma inversă.

Ştiutuvam, răzbitam, cîntatau, prindelvoi, faceţioi, datoau, întîlnituneam, trezitusa, văzutulai, călătoritam, ducemaş, adormita, stingemisor. 547. Citiţi textul. Meditaţi asupra întrebării-probleme ce va urma la finele textului.

220

Etica comunicării şi normele conduitei morale Dispozţia fiecăruia din noi depinde într-o mare măsură de purtarea persoanelor cu care venim în contact. Bineînţeles, o comportare bună ne bucură, iar una rea ne întristează.

Limba, ca mijloc de comunicare între oameni constă nu numai din cuvinte, propoziţii, dar şi din acea formă de pronunţare a cuvintelor şi a propoziţiilor, care se numeşte intonaţie.

Putem auzi cum o persoană care se ceartă spune celeilalte: „Dar eu nu v-am spus nici un cuvînt jignitor!” Putem însă jigni pe cineva şi fără a-i spune cuvinte insultătoare, nu prin text, ci prin subtext. Posibil, că printre oamenii foarte cumsecade sînt şi unii, foarte puţini, „groşi de obraz”, pe care nu-i tulbură nimic. Dar sîntem siguri, că în societatea noastră, procentul acestor fiinţe blindate este foarte scăzut şi sînt o excepţie. • Consultînd Dicţionarul explicativ, afalţi sensul cuvintelor etică, conduită, morală. 221

• Creaţi. Reieşind din cele citite, văzute, poate chiar întîmplate cu dumneavoastră, răspundeţi argumentat la înterbarea-problemă: „Care este rolul eticii şi moralei în viaţa omului?” 548. Să comunicăm!

— Ce înseamnă pentru voi o scrisoare? — Vă place să primiţi scrisori? Dar să le scrieţi? • Notaţi în caiete două adrese, a destinatarului şi a expeditorului, completîndu-le cu datele necesare. • Ce relaţii de sens există între cuvintele: a) scrisoare, epistolă, răvaş, carte; b) scire, scriere, nescris, rescris, scriitor; c) scrisoare, bileţel, carte poştală, telegramă. • Precizaţi sensul fiecărui cuvînt din punctul c. În ce situaţii de comunicare putem apela la aceste tipuri de corespondenţă? • Ce legătură poate fi între cuvintele: a) scrisoare, porumbel, sticlă, cal de poştă, plic, poştaş, internet; b) a scrie, a comunica, a transmite , a împărtăşi, a coresponda. Atenţie! Scrisoarea este o comunicare scrisă, trimisă cuiva prin intermediul poştei şi prin care se împărtăşesc gînduri şi sentimente, se transmit informaţii. • Scrisoarea poate fi: amicală, familială, oficială, de felicitare, de mulţumire etc. • Indiferent de tipul scrisorii, la alcătuirea ei să se ţină seama de următoarea structură: — formula de adresare; — conţinutul propriu-zis; — formula de încheiere; — semnătura. 549. Citiţi textul ce urmează. Identificaţi elementele de structură a scrisorii. 222

Odesa, 14 august 2018 Stimate Anatol Leonidovici! Am ajuns cu bine la locul de destinaţie. Tabăra „Tînăra Gardă” este un adevărat orăşel al copilăriei fericite. Şi cîte ocupaţii interesante poate avea fiecare locuitor al acestui oraş din poveste! Totuşi dorul de şcoala dragă mă copleşeşte uneori. De aceea V-aş ruga să-mi comunicaţi ce e nou în viaţa clasei noastre, cum se isprăvesc colegii cu obligaţiile ce le au. Mi-aş permite să Vă cer şi un sfat: ce-aş putea eu colecta aici pentru muzeul nostru „Republica copilăriei?” Cu profund respect, elevul Dumneavoastră Veaceslav Nedelcu • Cine este destinatarul scrisorii? Dar expeditorul? 2 550. Lucru în grup. Propuneţi formule de adresare şi de încheiere potrivite pentru scrisori trimise:

a) unui prieten/unei prietene; b) bunicilor; c) redacţiei unui ziar/reviste. • Ce tip de scrisoare va fi fiecare dintre ele? 3 551. Lucru în grup. Citiţi textul. Încercaţi să redactaţi o scrisoare de răpuns.

Mă cheamă Lucica Florescu. Sînt elevă în clasa a 5-a şi învăţ în şcoala-liceu din Novoselsc. Doresc să corespondez cu fete şi băieţi de vîrsta mea. Scrieţi-mi, vă rog, pe adresa ... 552. Creaţi. Alcătuiţi textul unei scrisori amicale. Respectaţi structura ei şi aşezarea textului în pagină. 3

553. Citiţi textul. Alcătuiţi planul de idei.

Pirogov la Paris Pirogov i-a făcut o vizită renumitului profesor de chirurgie francez Vellipau. — Sînt un medic, s-a prezentat laconic Pirogov, am venit la Paris să fac studii. 223

— De ce aţi făcut o cale atît de lungă, tinere? Parcă numai în Franţa sînt învăţaţi cu renume? Tocmai citeam lucrările compatriotului Dumneavoastră Pirogov. Sînt extrem de interesante. Luaţi loc, Vă rog, l-a invitat amabil Vellipau. Spuneţi-mi, tinere, n-aţi avut ocazia să-l cunoaşteţi pe Pirogov? Necunoscutul zîmbi: — Am avut ocazie. — E minunat că-l cunoaşteţi pe acest mare învăţat. Fiţi atît de amabil şi spuneţi-i la întoarcere despre respectul şi recunoştinţa mea. — O să îndeplinesc cu plăcere însărcinarea Dumneavoastră, dragă profesor, cu atît mai mult că pentru aceasta nu e nevoie să mă întorc în Rusia. Pirogov e în faţa Dumneavoastră.

Formarea verbelor Repere teoretice

Limba moldovenească contemporană dispune de un număr impunător de verbe, completat continuu cu unităţi noi. Majoritatea verbelor se formează de la diferite părţi de vorbire (substantive, adjective, numerale, verbe, adverbe, interjecţii) pe două căi: derivarea şi compunerea. I. Derivarea constituie formarea verbelor cu ajutorul afixelor: 1. prin prefixare verbele se formează de la: a) alte verbe: a trece — a petrece; a face — a desface; b) substantive: scenă — a înscena; lemn — a înlemni; c) adjective: bun — a îmbuna; bătrîn — a îmbătrîni; d) numerale: patru — a împătri; sută — a însuti; e) adverbe: jos — a înjosi, tîrziu — a întîrzia. 2. prin sufixare verbele se formează de la: a) substantive: mînă — a mînui; dar — dărui; b) adjective: legal — a legaliza; util– a utiliza;

224

c) adverb: repede — a repezi; departe — a depărta; d) interjecţii: of — a ofta; mac — a măcăi. II. Compunerea reprezintă formarea verbelor prin unirea a două rădăcini: bine + a voi = a binevoi; auto + a se critica = a se autocritica. 554. Stabiliţi cum s-au format verbele compuse; separaţi-le în coloniţe conform mijloacelor de formare: a) sufixare; b) prefixare; c) compunere.

A binecuvînta, a apropia, a micşora, a îngălbeni, a se înroşi, a vopsi, a vărui, a îndrăgi, a se mîndri, a conduce, a străbate, a recita, a memora, a locui. 555. Formaţi verbe prin derivare de la următoarele cuvinte:

lanţ, parte, gheaţă, surd, verde, trist, pestriţ, înalt, jumătate, mult, aproape, a vinde, a gusta, a da, a coase, a forma. 2 ranteză.

556. În locul punctelor plasaţi cuvîntul potrivit din pa-

a) În compunerea elevului a fost ... (invocată, evocată) fapta eroică a consăteanului său. b) Animalul s-a ... (adaptat, adoptat) la mediu. c) Trofimaş eroul îndrăgit al copiilor moldoveni (a devenit, a reveni). d) Învăţătorul ... (a ne preveni, a proveni) din timp despre excursia la mare. 1 557. Creaţi. Scrieţi o compunere pe tema: „O dimineaţă de primăvară” în baza planului din citate ce urmează. Subliniaţi verbele cu sens figurat (în planul prezentat).

a) ”Primăvara bate-n uşă cu săgeţi de foc.” (L.Corneanu) b) ”Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură.” 225

Butrimova. Dimineaţă de primăvară

(V. Alecsandri) c) ”Trage clopotul cîmpia, vezi tu ce alai.” (L.Corneanu) d) ”Umblă ca pe roate satul, nici nu-l mai cunoşti.” (L. Corneanu) 3 558. Determinaţi de la ce părţi de vorbire şi cu ajutorul căror sufixe s-au format verbele date.

A ştiobîlcăi, a mîrîi, a înota, a împreuna, a stabiliza, a idealiza, a întregi, a domoli, a deştepta, a vesteji, a veseli. 4 559. Copiaţi verbele derivate. Marcaţi convenţional părţile lor componente. Scrieţi în paranteze partea de vorbire de la care s-au format derivatele.

A conveţui, a reînnoi, a contrazice, a întrerupe, a răsfăţa, a dezgropa, a desfunda, a înmulţi, a învălui, a întări.

3 560. De la substantivele şi adjectivele ce urmează formaţi cu ajutorul sufixului -iză verbe. Explicaţi sensul lor.

Alfabet, naţional, sonor, semnal, polar. 2

561. Selectaţi doar verbele derivate:

a găti, a prăji, a îmbrînzi, a pregăti, a mura, a marina, a pasteriza, a săra, a conserva, a plămădi.

A UTOEVALUARE 1.

3. 4. 5.

Determinaţi verbul în propoziţia ce urmează. Ce exprimă el? Ca nişte brîie frumoase brazdele încing primăvara pămîntul. 2. Formulaţi cîteva situaţii utile pentru prietenul, prietena ta, care ar conţine verbe la indicativ prezent. Conjugaţi verbele: a lucra, a cere, a vedea, a doborî la timpul prezent. Alcătuiţi două enunţuri cu cuvintele creez şi agreezi. face m aş, lucra tu s a, duce m oi, petrecutu l am. Treceţi verbele din paranteze la modul şi timpul cerut.

226

6. 7. 8. 9. 10.

11. 12.

Căldura (a spori, viitorul I, modul indicativ), cerul (a surîde, viitorul I, modul indicativ) şi toată firea (a cuprinde, viitorul II, modul indicativ). Conjugaţi unul din verbele a hotărî, a putea la toate timpurile modului indicativ. Alcătuiţi o propoziţie care să conţină verbe la modul indicativ, timpul trecut. Enumeraţi conjugările verbului. Exemplificaţi. Conjugaţi oral la perfectul simplu verbele: a mîngîia, a cînta, a vedea, a auzi. Scrieţi verbele de mai jos la timpul mai mult ca perfectul: a crea (persoana II-a, singular, plural); a avea (persoana I-a, singular, plural); a discuta (persoana III-a, singular, plural); Includeţi în propoziţii verbele-sinonime: a face, a construi, a zidi, a făuri. Dezlegînd minirebusurile, veţi descopri denumirile unor păsări călătoare, vestitori ai primăverii. Faceţi descrierea unei păsări.

D 1’ R

V=B

227

312

G=E

B=C

REPETARE LA SFÎRŞIT DE AN 562. Construiţi enunţuri în care predicatul să răspundă la întrebările: ce este? cine este? cum este? Ce fel de predicate veţi folosi? 563. Expuneţi textul detaliat, după un plan întocmit.

Istoria unui tablou Într-o toamnă tîrzie pictorul Aurel David cutreiera codrii Moldovei. Vîntul vuia, codrul gemea. Ultimele frunze cădeau triste la pămînt. La un moment dat, atenţia pictorului a fost reţinută de un copac singuratic, ce se afla la marginea pădurii şi-şi îndoia crengile în bătaia năprasnicului vînt. Pictorul şi-a amintit de poeziile lui M. Eminescu „Ce te legeni...” şi „Revedere”, de soarta poetului. Copacul acesta, ce lupta А. David. cu forţa dezlănţuită a naturii, l-a Arborele Eminescu impresionat deosebit de puternic. Întors acasă, a conturat pomul pe o foaie de hîrtie. Treptat, coroana pomului veştejit a căpătat asemănare cu chipul poetului. Cînd priveşti pomul cu o singură frunză, pictat de Aurel David, îţi apare chipul drag al lui Mihai Eminescu. Astfel a luat naştere tabloul „Arborele Eminescu”. 1 564. Ortografiaţi corect verbele, apoi subliniaţi diftongii şi triftongii.

Tea chemat, dăi cartea, teau văzut, teoi ajuta, iau spus, ioi da, iai petrecut, iar povesti, mii sete.

228

565. Selectaţi cuvintele cu aceeaşi rădăcină. De la cuvintele evidenţiate formaţi cuvinte noi. Ce aţi folosit: prefix ori sufix?

Zumzăie pe ramuri floarea: O auzi? Ascult-o bine! Parc-ar înflori copacii Nu cu flori, ci cu albine. (I. Anton) • Explicaţi orotgrafia cuvintelor ascult-o, parc-ar 2

566. Identificaţi articolele şi felul lor.

Toate seminţele cele bune, care încolţesc în sufletul nostru, pentru o viaţă înainte, de la cuvintele învăţătorului pornesc. 567. Analizaţi morfologic substantivele din exemplele date.

a) Munca cinsteşte pe om. b) Munca şi economia izgoneşte sărăcia. c) Hărnicia poartă gospodăria. 3

568. Construiţi propoziţii după schemele:

a) S + A + PVS + CD b) A+ S + PN + CC c) S + PV + CI. 4

569. Completaţi propoziţiile folosind substantive proprii.

a) La 24 august sărbătorim ... b) La 28 iunie 1996 a fost primită ... c) 8 martie este ... d) 6 decembrie este ... 570. La ce timp se află verbele subliniate în textele de mai jos?

1. «... calul ai să-l poţi alege punînd în mijlocul hergeliei o tavă plină cu jaratic, şi care dintre cai a veni la jaratic să mănînce, acela are să te ducă la împărăţie şi are să te scape de multe primejdii.» ( I. Creangă) 2. «... ba ş-un topor îţi fac, dacă mă crezi, de-i zice «aman, puiule!» cînd îi scăpa din mîna mea!» ( I. Creangă)

229

571. Găsiţi verbele la modul indicativ, timpul viitor. Cum se ortografiază ele? Încercaţi să explicaţi.

«Vom visa un vis ferice,/Îngîna-ne-vor c-un cînt? Singuratice izvoare,/Blînda batere de vînt.» (M. Eminescu) 572. Subliniaţi verbele, determinaţi modul şi timpurile lor.

Învaţă de la soare cum trebuie s-apui. Învaţă de la piatră cît trebuie să spui. Învaţă de la ape să nu dai înapoi. Învaţă de la greier, cînd singur eşti, să cînţi. Învaţă de la lună să nu te înspăimînţi. Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor. Învaţă de la toate, căci toate-ţi sînt surori. (R.Kipling) • Fiecare vers conţine o povaţă. •Creaţi. ”Descifraţi” poveţile şi comentaţi-le. Autorii manualului vă urează: Vacanţă plăcută! Lecturi interesante! Discuţii folositoare! Exprimare corectă!

230

DICŢIONAR EXPLICATIV Micul dicţionar cuprinde un număr redus de cuvinte, a căror cunoaştere este necesară pentru înţelegerea corectă a sensurilor unor contexte în care acestea apar: în textele literare sau reflexive, în exerciţii, explicaţii, sarcini etc. Pentru unele cuvinte s-au indicat şi alte semnificaţii, avîndu-se în vedere posibilitatea folosirii lor în contexte diferite. A a abrevia vb. a face mai scurt prin reducerea numărului de litere sau silabe; a prescurta. accelerat s.n. tren cu viteză mare (care se opreşte numai la gările importante). accidental, ~ă adj. care vine pe neaşteptate; întîmplător, incidental, neesenţial. a accepta vb. a primi în mod voit (cadouri, propuneri etc.) acceptabil, ~ ă adj. care poate fi acceptat; convenabil. accesibil, ~ ă adj. 1. la care se poate ajunge uşor; 2. care poate fi uşor înţeles. a actualiza vb. a face să devină actual. agitaţie s.f. 1. mişcare neregulată; 2. mişcare tumultuoasă; tulburare; 3. nelinişte sufletească; 4. activitate, mijloc de mobilizare politică; 5. frămîntări, tulburări sociale şi politice. a agrea, ~ ez vb. a trata cu bunăvoinţă; a simpatiza. agreabil, ~ ă adj. care este plăcut; care inspiră simpatie. aidoma adv. la fel; întocmai; egal.

amabil, ~ ă adj. care manifestă bunăvoinţă; politicos. anonim, ~ă adj. 1. (despre un text sau despre o operă) al cărui autor nu este cunoscut; 2. neştiut; necunoscut. anterior adj. care precedă o anumită dată; precedent. antetitlu, ~ uri s.n. text înaintea titlului unei cărţi. antevorbitor s.m. persoană care a vorbit înaintea altor persoane. antipatic, ~ ă adj. care inspiră antipatie; repulsiv, dezgustător. arcadă s.f. element arhitectural în formă de arc susţinut de coloane. arhiplin, ~ ă adj. care este foarte plin; peste măsură de plin. aspiraţie s.f. năzuinţă, dorinţă, rîvnă. asterisc, uri s.n. semn grafic în formă de steluţă, prin care se trimite la o notă în subsol sau se marchează un cuvînt neatestat şi reconstituit. atitudine s.f. fel de a fi sau de a se comporta. a atribui vb. 1. a da, a acorda, a conferi; 2. a pune ceva în seama cuiva.

231

autocar, ~ e s.n. autobuz confortabil, folosit pentru excursii. autoportret s.n. portret al unui artist, pictat de el însuşi. autostradă s.f. şosea cu mare capacitate de transport, rezervată circulaţiei autovehiculelor. autumnal, ~ ă adj. care ţine de toamnă, tomnatic. aventură s.f. acţiune îndrăzneaţă, riscantă, neobişnuită. aversă s.f. ploaie torenţială de scurtă durată.

bonom s.m. om cu caracter blajin, blînd.

C cabană, ~ e casă (de lemn) construită la munte pentru adăpostirea turiştilor şi vinătorilor. candelabru, ~ e s.n. suport frumos ornamentat, cu mai multe braţe pentru lumînări şi becuri electrice, suspendat de plafon: lustră; policandru. candid, ~ă adj. care este plin de candoare; nevinovat; neprihănit; inocent. B candoare s.f. curăţenie sufletească; ba adv. nicidecum; nu. nevinovăţie; neprihănire; bagatelă s.f. lucru sau fapt lipsit inocenţă. de importanţă; fleac. casetofon. ~oane s.n. magnetofon balansoar, ~ e s.n. fotoliu cu tălpi (portabil) de proporţii reduse, curbate, care se poate balansa. cu benzile magnetice închise in balnear, ~ ă adj. care ţine de casete. băile curative; propriu băilor capodoperă s.f creaţie (artistică) curative. de valoare excepţională. balneoterapie s.f. tratament captivant, ~ ă adj. care captivează; balnear. cuceritor; interesant. bibelou,~ ri s.n. obiect decorativ coautor s.m. fiecare dintre cei doi mic, folosit pentru împodobirea sau mai mulţi autori ai unei interioarelor. lucrări. bienal, ~ ă adj. 1. care are loc coerenţă, -e s.f. legătură strînsă şi o dată la doi ani; 2. (despre armonioasă între părţile unui activităţi, procese etc.) care întreg (unei compuneri, lucrări). durează doi ani; de doi ani; 3. comunicat, ~ e s.n. 1. înştiinţare (despre plante) care înfloreşte şi oficială, referitoare la un dă roade la doi ani. eveniment important; 2. buletin bilateral, ~ ă adj. 1. care are două informativ. laturi; cu două laturi (opuse); 2. comestibil, ~ ă adj. care poate care ţine concomitent de două servi drept aliment pentru om; aspecte opuse ale unui întreg. bun de mîncat. bizar, ~ ă adj. care şochează prin concis, ~ ă adj. (despre stil) expus felul său de a fi; ciudat; straniu; pe scurt; în puţine cuvinte; neobişnuit. concentrat.

232

domeniu, ~i s.n. 1. sferă de activitate (socială, economică etc); 2. loc de răspîndire a anumitor fenomene; activităţi; arie.

contrast s.n. opoziţie puternică între două lucruri, stări, acţiuni etc. D dansant, ~ ă adj. 1. care dansează; în dans; 2. care se dansează; bun pentru dans. decizie s.f. 1. atitudine cu caracter determinant, adoptată după o serie de deliberări; hotărîre; 2. sentinţă proclamată de o instanţă judecătorească asupra unui recurs. defect I, ~ă adj. care prezintă imperfecţiuni; cu neajunsuri. defect II, ~e s.n. 1. lipsă a unei însuşiri fizice sau morale; neajuns; cusur; deficit 2. deranjament care nu permite unui sistem tehnic să funcţioneze normat; defecţiune. a declanşa vb. 1. a (se) dezlănţui, a (se) stîrni; 2. a provoca, prin comanda, punerea în funcţie a unui mecanism, derivat, ~e s.n. 1. (gram.) cuvînt format prin derivare de la alt cuvînt; 2. produs industrial obţinut dintr-o materie primă. destinatar s.m. persoană căreia îi este destinat ceva; adresant. diform, ~ă adj. care nu are formă şi proporţii normale; cu anomalii; deformat. dificil, ~ă adj. 1. care se face cu mari eforturi; greu de realizat; 2. care provoacă griji şi incomodităţi; 3. (despre persoane) care se împacă greu cu alţii; greu de satisfăcut; capricios; năzuros; mofturos.

E eminent, ~ă adj. care se distinge prin calităţi (intelectuale) deosebite; excepţional; remarcabil. a entuziasma vb. 1. a provoca entuziasm; a determina o admiraţie deosebită; 2. (refl.)a se însufleţi; a se înflăcăra. eseu s. n. 1. studiu liber de proporţii reduse asupra unei probleme; 2. compunere ce constituie o meditaţie asupra unui subiect. a evalua vb. a determina, a stabili preţul, valoarea, cantitatea etc; a calcula; a socoti; a preţui, a estima. a evolua vb. a trece printr-o serie de transformări, prin diferite faze progresive, spre o treaptă superioară; a se dezvolta; a se transforma. explicit, ~ă adj. care este exprimat limpede, clar, lămurit. a explora vb. 1. a cerceta în scopuri ştiinţifice; 2. a analiza toate punctele de vedere; a studia; a investiga. expresiv, ~ă adj. (despre cuvinte, gesturi) care arată ceva în mod viu, grăitor, sugestiv; (despre opere de artă) care evocă în imagini vii. expunere s.f. relatare; ceea ce se expune, se relatează, se explică; naraţiune.

233

extraordinar, ~ă adj. şi adv. 1. care este neobişnuit; cu totul ieşit din comun; straşnic; grozav; 2. care se distinge prin anumite calităţi şi suscită admiraţie; 3. (despre persoane) care se deosebeşte vădit de toţi ceilalţi; înzestrat cu calităţi deosebite. F fantastic, ~ă adj. care nu există în realitate; plăsmuit de imaginaţie. familial, ~ă adj. care aparţine familiei. familiar, ~ă adj. (despre exprimare, limbaj, stil) obişnuit; simplu; fără pretenţii; prietenos. ficţiune s.f. reprezentare imaginară a realităţii înconjurătoare. fidel, ~ă adj. care manifestă un ataşament constant; caracterizat prin statornicie în convingeri şi credincios, devotat. figură s.f 1. ansamblu de trăsături specifice ale feţei; chip; fizionomie; 2. imagine a unui obiect sau a unei fiinţe, reprezentată printr-un desen, pictură sau sculptură; 3. (fam.) om cu merite în viaţa publică. fireşte adv. bineînţeles; desigur; natural; negreşit. fonotecă s.f. 1. colecţie de înregistrări sonore pe discuri sau pe benzi magnetice; 2. local special amenajat, unde este o astfel de colecţie. fosforescent ~ă adj. care emite lumină în obscuritate; dotat cu fosforescenţă.

G geamgiu, ~i s.m. 1. meşter care instalează geamuri; 2. persoană care se ocupă cu vînzarea geamurilor. generos, ~oasă adj. 1. (despre oameni) care este predispus să ajute pe alţii în mod dezinteresat; darnic; mărinimos; galant; 2. (despre manifestări ale oamenilor) care vădeşte înalte calităţi morale; nobil. genial, ~ă adj. 1. (despre persoane) care are geniu; înzestrat cu calităţi creatoare deosebite; 2. care este caracteristic pentru genii; de geniu. H hagiu, ~il, s.m.1.credincios creştin care s-a dus să se închine la locurile sfinte ale învierii lui Iisus Hristos. hain, ~ă, adj. 1.perfid, de rea credinţă. 2. rău la inimă, fără milă şi îndurare. haitic, ~uri,s.n. haită de lupi. I identic adv. la fel; exact; aidoma. ilegal adv. în mod tainic; pe ascuns. a imigra vb. a sosi într-o ţară străină, pentru a se stabili acolo. a improviza vb. 1. a compune în grabă şi pe negîndite o poezie, un discurs, o compoziţie muzicală; 2. a face ceva repede. informativ. ~ă adj. care conţine informaţii: cu rol de informare. ingenios, ~oasă adj. 1. (despre persoane) care are spirit inventiv; ager la minte; 2.

234

care denotă multă pricepere şi imaginaţie. a insera vb. a introduce într-un text, într-un tabel materiale sau informaţii suplimentare. interlocutor s.m. persoană care participă la o conversaţie; om care se întreţine cu cineva; convorbitor. interstatal, ~ă adj. 1. care se realizează cu participarea mai multor state; 2. care coordonează activitatea mai multor state; 3. care ţine de diferite state; între sau dintre state. inspiraţie s.f. 1. fază a respiraţiei, constînd în introducerea aerului în plămîni; 2. stare psihică care contribuie în cel mai înalt grad la crearea unor bunuri spirituale; forţă lăuntrică creatoare; avînt; 3. idee apărută spontan în conştiinţă. instabil, ~ă adj. 1. care nu este stabil; schimbător; variabil; nestabil; 2. (despre persoane) care nu este consecvent; nestabil; nestatornic; schimbător. ipoteză s.f. presupunere. Î îmbuiba vb. a trăi în huzur alimentar; a se îndopa cu mîncăruri şi băuturi. împila ~ez vb. a asupri, a oprima, a apăsa. J jalon, ~oane, s.n. 1.semn indicator; 2.par, stîlp. jambieră, ~e, s.f. învelitoare de piele, de postav etc. care acoperă

piciorul de la glezne pînă sub genunchi. jantă s.f. 1.partea exterioară a roţii de automobil, motocicletă etc. K kilovat, ~ţi s.m. unitate de măsură a puterii electrice, egală cu o mie de waţi. kinescop.-oape, s.n. tub de raze catodice folosit la reproducerea imaginilor în televiziune. L labil, ~ă adj.nestatornic, schimbător, nestabil. laborios, -oasă, adj. 1.care lucrează mult; harnic,sîrguincios. 2. care cere multă muncă, multă osteneală. laconic, ~ă adj. care se exprimă în cuvinte puţine; scurt la vorbă. M mesaj s.n. 1. însărcinarea de a duce sau a comunica cuiva ceva; 2. ceea ce trebuie comunicat (veste, idee) sau predat (pachet, scrisoare). miop, ~oapă adj. şi subst. 1. care are miopie; atins de miopie; 2. (fig.) care este lipsit de clarviziune. memorabil, ~ă adj. care trebuie să fie memorat; demn de a fi păstrat în memorie. microbuz s.n. autobuz mic folosit pentru un număr redus de persoane. microelement s.n. element chimic aflat în cantităţi mici în organismele vegetale şi

235

ovoidal ~ă adj. care are forma animale, care joacă un rol unui ou; oviform. important în stimularea funcţiilor biologice. P menajerie s.f. 1. loc special perpetuu-ă adj. care durează la amenajat, unde sînt ţinute nesfîrşit; cu existenţă nesfîrşită; animale, mai ales sălbatice, veşnic; etern. pentru a fi expuse publicului; 2. totalitate de animale ţinute într- perspicace adj. invar. (despre persoane) dotat cu spirit un astfel de loc. pătrunzător; capabiI sa pânundă multifuncţional, ~ă adj. care are uşor în esenţa lucrurilor; mai multe funcţii. pledoare s.f. apărare, susţinere N orală sau scrisă a unei idei, a a nara vb. a relata într-o unei cauze, a unei teze etc. succesiune logică şi într-o politicos, ~oasă adj. care formă anumită; a povesti; a manifestă politeţe; cu bun istorisi. simţ şi serviabil; bine crescut; narator s.m. 1. persoană care amabil, gentil; galant. are darul de a nara frumos; portabil, ~ă adj. (despre lichide) povestitor; 2. autorul unei care poate fi băut; bun de băut. naraţiuni; povestitor. prompt, ~ă adj. 1. care se produce naufragiu s.n. 1. avariere a unei repede şi fără întîrziere; care se nave în urma unui accident, realizează într-un timp foarte care poate provoca scufundarea; scurt; 2. (despre oameni) care catastrofă maritimă. acţionează repede şi la timp. punctual, ~ă adj. care manifestă O grijă şi corectitudine opinie s.f. punct de vedere în realizarea datoriilor particular (asupra unui lucru şi promisiunilor; cu sau asupra unei persoane): responsabilitate şi exactitate. părere; judecată; considerent; portbagaj, ~es.n. loc special cuvînt. destinat pentru bagaje la un original ~ă adj. 1. (despre vehicul. acte) care constituie primul exemplar; 2. (despre idei, R opere) personal; nou; inedit; rapsodie s.f compoziţie muzicală necopiat; 3. (despre oameni) instrumentală, de formă liberă, neobişnuit, ciudat, excentric, care are la bază motive de extravagant. inspiraţie populară. originar ~ă adj. 1. care este de loc raţional, ~ă adj. 1. care este din ...; care îşi are obirşia în ...; în conformitate cu cerinţele 2. în forma de la început, de raţiunii; logic; 2. (despre origine; iniţial.

236

persoane) care posedă raţiune practică; dotat cu raţiune practică. realizabil, ~ă adj. care poate fi realizat; care se pretează la realizare; real. regretabil, ~ă adj. (despre acţiuni, fapte) care provoacă regrete; în stare să producă regret. renume s.n. apreciere înaltă (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calităţi deosebite; slavă; faimă; reputaţie; popularitate. S a satiriza vb. a critica, a ridiculiza printr-o satiră; a prezenta în mod satiric. semnificaţie s.f. 1. conţinut semantic al unui cuvînt, al unei forme gramaticale sau al unei construcţii; accepţie; 2. valoare simbolică a unui fapt sau a unui lucru. sociabil, ~ă adj. care se integrează uşor în societate; care stabileşte uşor relaţii bune şi permanente cu oamenii; comunicativ. a solicita vb. 1. a cere cu insistenţă; 2. a se adresa cu o cerere; 3. a face să apară, a trezi; a provoca. somptuos, ~oasă adj. care denotă lux şi eleganţă impunătoare. a subaprecia vb. (persoane sau lucruri) a aprecia sub valoarea reală; a subestima; a subevalua. a sugera vb. 1. (idei, gînduri, soluţii etc~ a face să apară în mintea cuiva printr-o asociaţie; 2. a prezenta drept sfat.

a supraaprecia vb. a aprecia peste măsură; a suprapreţui; a supraestima; a supraevalua. surprinzător,~oare adj. care surprinde (prin caracterul său neaşteptat, neprevăzut). Ş şagrin s.n. instrument cu un model în relief care poate fi imprimat pe o piele. şah, ~i s.m. suveranul Iranului. şalanger, ~i s.m. sportiv care are dreptul de a-şi disputa un titlu de campion în mod direct cu deţinătorul titlului la acea dată. T temerar, ~ă adj. (despre persoane sau despre manifestările lor) care vădeşte o mare îndrăzneală; foarte îndrăzneţ. temporal, ~ă adj. care ţine de timp; propriu timpului. terestru, ~ă adj. 1. care ţine de pămînt; propriu pămîntului; pămîntesc; 2. care trăieşte pe pămînt; de pe pămînt; 3. care se realizează pe pămînt. transoceanic, ~ă adj. care se află dincolo de ocean; de peste ocean. triumf, ~uri adj. 1. victorie strălucită; 2.(fig.) succes decisiv; reuşită mare; 3. sentiment de mare satisfacţie, generat de o mare reuşită. Ţ ţaglă, ~e, s.f. 1.partea asuţită a unui par. 2.bloc de oţel folosit la laminare sau la forjare.

237

ţambră, ~e, s.f. construcţie de lemn care căptuşeşte pereţii interiori ai unei fîntîni. ţanc, ~uri, s.n. vîrf ascuţit de stîncă. U ubicuitate s.f. putere imaginară a cuiva de a fi prezent pretutindeni. uică, ~i, s.m. unchi, nene, bade. ujbă, ~e, s.f. cui de lemn de care se reazemă vîsla unei luntre.

părţi slabe, criticabile; care are slăbiciuni şi poate fi atacat uşor. W wolfram s.n. metal dur folosit la fabricarea filamentelor pentru becuri electirce, ca metal de adaos în oţeluri speciale etc.

X xenofob, ~a, adj. care urăşte V persoanele sau popoarele de văpaie s.f. flacără mare; pară; altă naţionalitate. lumină strălucitoare. xerofite s.f. pl. plante adaptate vedetă s.f. 1. actor, cîntăreţ, sportiv pentru a trăi într-un mediu etc. de renume; 2. personalitate uscat. care se bucură de admiraţia opiniei publice. Y verosimil, ~ă adj. care pare yawl, ~uri, s.n. navă cu pînze. adevărat; care pare a yen, ~i, s.m. unitate monetară corespunde realităţii. japoneză. vizitiu s.m. persoană care mînă caii la o trăsură, la o căruţă de Z poştă. za, ~le, s.f. 1.ochi de lanţ. 2. vizual, ~ă adj. care ţine de vedere, ţesătură făcută din sîrmă cu care se referă la simţul văzului; plăci de metal; de vedere. zagară, ~le, s.f. blană de animal vîlvoi adv. ridicat în sus (în prelucrată; bandă de blană neorînduială, în dezordine); aplicată la unele obiecte de zbîrlit, ciufulit. îmbrăcăminte. vulnerabil, -ă adj. 1. care poate fi zaharoză s.f. nume ştiinţific pentru vătămat, rănit; 2. (fig.) care are zahăr.

238

Навчальне видання Фєтєску Лариса Іванівна Кьося Віра Вікторівна

МОЛДОВСЬКА МОВА

для закладів загальної середньої освіти з навчанням молдовською мовою 5 клас

видання 2-е, доопрацьоване

Підручник для закладів загальної середньої освіти. Видано за рахунок державних коштів. Продаж заборонено. Підручник відповідає чинній програмі «Молдовська мова» для загальноосвітніх навчальних закладів з навчанням молдовською мовою». Містить навчальний матеріал із морфології, синтаксису та пунктуації, мовленнєвої та соціокультурної лінії. При оформленні підручника використані ілюстрації з вільних джерел Інтернету. Підписано до друку 22.05.2018 р. Формат 60х90/16. Папір офсетний. Гарнітура Таймс. Ум. друк. арк. 15,00 Наклад 720 прим. ФОП «Сухачов» 65023 м.Одеса, вул. Садова,14 Свідоцтво про внесення до Державного реєстру суб’єктів видавничої справи ДК № 4362 від 13.07.2012 р, тел.: (098) 457-75-00, (050) 552-20-13, E-mail: osvita.odessa@gmail.com, www.svitknigi.com.ua