Всесвітня історія. Історія України 6 клас Гісем 2019 рум молд by sloven

6 Istoria universală Istoria Ucraine

Manual pentru clasa a VI-a a instituțiilor medii de învățământ de cultură generală

Oleksandr Ghisem, Olga Ghisem

Oleksandr Ghisem Olga Ghisem

Istoria universală Istoria Ucraine

Istoria universală Istoria Ucrainei Curs integrat

Oleksandr Ghisem, Olga Ghisem

ISTORIA UNIVERSALĂ ISTORIA UCRAINEI Curs integrat Manual pentru clasa a VI-a a instituţiilor de învățământ mediu general cu predare în limba română/moldovenească Recomandat de Ministerul Învățământului și Științei din Ucraina

Cernăuţi „Bukrek” 2019

УДК 94:94(477)”…/084”(075.3) Г51

Перекладено за виданням:

Гісем О. В., Гісем О. О. Всесвітня історія. Історія України (інтегрований курс) : підруч. для 6 кл. закл. загал. серед. освіти. – Х. : Вид-во «Ранок», 2019. — 192 с. : іл.

Рекомендовано Міністерством освіти і науки України (наказ Міністерства освіти і науки України від 12.04.2019 № 472) Видано за державні кошти. Продаж заборонено

Г51

Гісем О. В. Всесвітня історія. Історія України (інтегрований курс) : підручник для 6 класу з навчанням румунською/молдовською мовами закладів загальної середньої освіти / О. В. Гісем, О. О. Гісем. — Чернівці : Букрек, 2019. — 196 с. : іл. ISBN 978-617-7770-00-7 УДК 94:94(477)”…/084”(075.3)

ISBN 978-617-09-5187-8 (укр.) ISBN 978-617-7770-00-7 (рум./молд.)

Introducere 1. Cum să lucrăm cu manualul. În acest an de învăță mânt veți continua să studiați cursul de istorie. Veți afla despre principalele evenimente din perioada antică a istori ei Ucrainei, Europei și a lumii în general. În acest sens, un ajutor de încredere pentru voi este manualul pe care îl țineți în mâini. Pentru o activitate reușită, trebuie să în sușiți conținutul acestuia. Materialul manualului este redat în trei capitole, care conțin paragrafe distincte. Fiecare paragraf cuprinde o anu mită temă. În text veți întâlni cuvinte și date evidențiate. Aceasta înseamnă că va trebui să le acordați o atenție deosebită. Pe câmpurile manualului este redată explicația unor termeni și noțiuni. Un rol important în procesul însușirii materialului îl joacă ilustrațiile, tabelele, schemele, documentele istorice, textele auxiliare, schemele cartografice. După fiecare paragraf sunt prezentate concluziile, întrebările și sarcinile de lucru. Ele vă vor ajuta să deter minați ideile principale din textul paragrafului și să înțelegeți dacă ați memorizat bine materialul. Dacă însărcinarea pre vede un răspuns în scris (de completat schema sau tabelul, de alcătuit o comunicare), ea trebuie îndeplinită în caiet. În afară de paragrafele obișnuite, manualul include și lucrări practice. Scopul lor constă în însușirea eficientă a cunoștințelor, în dezvoltarea deprinderilor și a capacităților. La sfârșitul capitolelor sau al unei părți a lor, vi se propu ne să îndepliniți însărcinări pentru verificarea cunoștințelor. Însărcinările-teste în regim online le veți putea îndeplini cu ajutorul aplicației electronice interactivе.ranok.com.ua. 2. Civilizațiile în istoria omenirii. Lumea care ne înconjoa ră este foarte diversă. Voi cunoașteți deja câte ceva despre istoria Ucrainei. De asemenea, ați avut posibilitatea să au ziți și despre faptul că Ucraina este o parte a Europei, încadrându-se în civilizația europeană. Ce se are în vedere? În decursul unei perioade îndelungate a dezvoltării istori ce, comunitățile de oameni din diferite zone ale lumii au cre at modele deosebite de organizare a societății, gospodăririi, culturii și concepției despre lume. Acestea sunt numite civilizații. Civilizațiile există și în lumea modernă. Savanții in dică un număr diferit al acestora, însă oricâte civilizații mo derne nu ar exista, temelia lor a fost pusă cu multe milenii

Tipuri de izvoare din istoria Lumii Antice.

Civilizație – mod specific de organizare a societății, gospodărire, cultură, extins pe un teritoriu concret, într-o anumită perioadă de timp. Semnele civilizației: existența orașelor; statul; scrisul.

Introducere Вступ

33 3

Unitățile de măsurare a timpului yy An yy Deceniu – 10 ani yy Secol – 100 de ani yy Mileniu – 1000 de ani Secolele și mileniile se scriu cu ajutorul cifrelor romane. În acest mod putem scrie diferite date: I=1 II = 2 III = 3 IV = 4 V=5 VI = 6 VII = 7

VIII = 8 IX = 9 X = 10 L = 50 C = 100 D = 500 M = 1000

??Determinați cărui secol și

cărui mileniu aparțin anii: 340 î. e. n., 900 e. n., 2989 î. e. n., 1880 e. n., 2 e. n.

Periodizare – împărțirea convențională a timpului istoric într-o succesiune sistematizată a etapelor, fiecare dintre ele având propria denumire și particularități caracteristice. Eră – interval de timp mai mare decât epoca sau perioada. De exemplu, era creștină (era noastră). Periodizarea istoriei

în urmă. Cum a avut loc acest lucru, veți studia la cursul de istorie pentru clasa a VI-a. Însă studierea istoriei începe cu timpuri mult mai vechi. Veți afla cum a apărut primul om, cum a învățat el să stabilească legături cu cei deopotri vă cu el și cu natura, să-și confecționeze unelte de muncă și să înfrumusețeze lumea din jur cu ajutorul artei.

??Ce este civilizația? 3. Numărătoarea timpului în istorie. Oameni s-au interesat dintotdeauna de trecutul lor. Pentru a percepe mai ușor informația despre trecut, omul a inventat modalități de sis tematizare a lor. De exemplu, ei sistematizau evenimente le într-o anumită succesiune temporală, adică în ordine cronologică. În acest scop, evenimentele erau datate. A data un eveniment înseamnă să indici cât timp a trecut de la el până la un anumit punct zero al calculării anilor. În Ucraina un asemenea punct zero al calculării este data nașterii lui Isus Hristos. De la acest eveniment are loc numărarea anilor erei noastre (ani e. n.), iar anii de până la acest eveniment sunt numărați în ordine inversă și sunt însemnați ca ani î. e. n. Sistemul de îm părțire a timpului în ani, luni și zile se numește calendar. Calendarul gregorian modern, care este folosit în întrea ga lume, a fost introdus în data de 4 octombrie 1582.

??Care an este mai aproape de contemporaneitate: 340 î. e. n. sau 920 î. e. n.? 340 î. e. n. sau 920 e. n.?

4. Periodizarea istorică. Așadar, deja putem afirma că un eveniment a avut loc într-un anumit an și că un proces istoric s-a desfășurat în secolul indicat. Însă nu totdeauna este comod atunci când amintim de un anumit fenomen să indicăm și secolul în care el a avut loc. De aceea, unele perioade din istoria omenirii sau a unei comunități aparte de oameni au primit denumiri proprii. Un exemplu în acest sens este Perioada preistorică, ce cuprinde perioada de 10 000

9000

8000

PALEOLITICUL MEZOLITICUL E P O C A Cu 4 milioane de ani în urmă Apariția ființei asemănătoare omului

4 4 .Introducere

Вступ

D E

P I A T R Ă

PERIOADA PREISTORICĂ LUMEA

la apariția primului om până la descoperirea scrisului. Ea se încadrează în Epoca Antichității, care s-a încheiat în momentul dispariției Imperiului Roman de Apus. De aseme nea, în Istoria Lumii Antice este inclusă perioada Antichității sau a Istoriei antice, perioadă în care se încadrează istoria Greciei și a Romei Antice. În general, epoca Antichi tății este cea mai lungă din istoria omenirii. Sunt cunoscute mai multe moduri de a explica dezvoltarea omenirii. Antropologii sunt savanții care studiază omul și relațiile din comunitățile umane, încearcă să clarifice când ființa asemănătoare omului a devenit om. Aceștia studiază procesul antropogenezei – transformarea primatelor în fiin ță umană de tip modern. Periodizarea antropologică are la bază etapele evoluției ființei asemănătoare omului în om. Omul de tip modern a apărut cu 120 de mii de ani în urmă, însă cu aceasta istoria nu s-a încheiat. Arheologii susțin o altă periodizare. Ea se bazează pe etapele procesului însușirii de către om a materialelor folo site pentru confecționarea uneltelor. Sunt delimitate epoca de piatră – perioada în care uneltele de muncă erau con fecționate exclusiv din piatră și epoca metalelor. În aceas ta din urmă se încadrează epocile cuprului, a bronzului și a fierului, în care toate uneltele și armele erau confecționa te din cupru și, respectiv, din bronz sau fier. O astfel de periodizare este mai ușor de aplicat, deoarece se remarcă nu prin date concrete, ci prin folosirea anumitor unelte. De exem plu, dacă o comunitate umană a folosit unelte din piatră, atunci ea a trăit în epoca de piatră, indiferent de secolul în care au avut loc evenimentele. De aceea, pentru diferite zone ale Europei, durata anumitor perioade istorice este diferită.

În scrierea cu cifre romane un simbol nu poate fi repetat mai mult de trei ori (325 = CCCXXV). Pentru scrierea numerelor mari trebuie scrisă cifra romană care reprezintă următoarea ordine, iar în stânga ei – numărul mai mic care trebuie scăzut pentru a obține numărul necesar (44 = XL4).

??Scrieți numerele următoare cu cifre romane: 2, 33, 1990, 17, 384, 99, 3598.

Toporaș din piatră – unealtă din epoca de piatră.

Rezolvarea problemelor istorice Uneori apare necesitatea de a calcula cât timp desparte două evenimente istorice. Vă puteți antrena în asemenea calcule cu ajutorul problemelor istorice. Fiecare dintre ele se va referi la oameni și evenimente pe care le veți studia

6000

5000

4000

3000

2000

1000

înaintea erei noastre

NEOLITICUL ENEOLITICUL (EPOCA CUPRULUI) E P O C A

Nașterea lui Hristos

1000

era noastră

EPOCA FIERULUI

M E T A L E L O R

Aproximativ anul 3500 î. e. n. Descoperirea scrisului

ANTICĂ

EPOCA BRONZULUI

Sabie din fier a sarmaților – popor ce a populat stepele ucrainene din sec. III î e. n. până în sec. III e. n.

Sec. VIII î. e. n. Anul 476. Căderea Imperiului Roman de Apus

ANTICHITATEA

EVUL MEDIU

Introducere

Ceramică pictată a culturii tripoliene, care a existat în epoca cuprului și a pietrei.

în acest an de învățământ. Fiți atenți la faptul că unele evenimente au avut loc în ere diferite. 1) Se consideră că scrisul a apărut acum 5,5 mii de ani. În care mileniu a avut loc acest eveniment? 2) În anul 1981 arheologii au descoperit cea mai mare așe zare tripoliană, Taleankî, care a fost înființată aproxima tiv în anul 3700 î. e. n. 3) Istoricii au calculat că arhitectul Imhotep a început să construiască prima piramidă în anul 2750 î. e. n. Ultima piramidă a fost construită în anul 1700 î. e. n. Câți ani au trecut între construcția primei și ultimei piramide? 4) Potrivit legendei, primele Jocuri Olimpice au fost organizate de către Heracles în anul 776 î. e. n., iar în anul 394 e. n. împăratul Teodosie I le-a interzis, considerându-le păgâne. Câți ani a existat tradiția desfășurării Jocurilor Olimpice vechi? 5) Roma a fost întemeiată în anul 753 î. e. n. Câți ani au trecut de la întemeierea Romei și până în anul 1187 – anul primei atestări scrise a denumirii de „Ucraina”? 6) Gaius Iulius Cezar a murit în anul 44 î. e. n., la vârsta de 56 de ani. În ce an s-a născut el? 7) În anul 2004 î. e. n. un negustor din orașul Ur a plecat cu o caravană comercială spre Fenicia. La acea vreme, negus torul avea vârsta de 40 de ani. Acasă el a revenit abia pes te trei ani. Cu un an înainte de plecare, s-a născut fiul lui. În care an s-a născut negustorul și în care an – fiul aces tuia? În care an negustorul a revenit acasă? 8) În anul 221 domnitorul regatului Qin a unit pământurile chineze și a devenit primul împărat chinez. Acest stat a existat doar 14 ani și s-a destrămat la trei ani după moar tea împăratului. În care an a murit împăratul?

Concluzii yy yy yy

Constituirea civilizațiilor a avut loc de-a lungul unei perioade îndelungate a dezvoltării istorice a comunităților umane. Pentru a plasa evenimentele în ordine cronologică, acestea trebuie datate, adică trebuie indicat cât timp a trecut de la eveniment până la un anumit punct zero al calculării. Periodizarea istoriei se bazează pe diferite evenimente sau fenomene importante din istoria omenirii.

Întrebări și însărcinări 1. 2. Coif de bronz descoperit în Danemarca

6 6 .Introducere

Вступ

Care eveniment este considerat punct zero de calculare cronologică în cultura ucraineană? Care eveniment sau fenomen este considerat începutul istoriei Lumii Antice? Dar sfârșitul? Pe ce se bazează periodizarea arheologică a istoriei omenirii?

CAPITOLUL І COMUNITĂȚILE PREISTORICE. CULTURILE ARHEOLOGICE

Introducere

§ 1. Evoluția omului

Arheologii în timpul lucrului

1. Perioada preistorică. Perioada din istoria omenirii care a durat de la apariția primei ființe asemănătoare omului, acum patru milioane de ani, până la descoperirea scrisului, cu 5,5 mii de ani în urmă, este numită Perioada preistorică. Ea poate fi împărțită în Epoca de piatră și Epoca metalelor. La rândul ei, Epoca de piatră este împărțită în câteva ere mai mici: paleolitic, mezolitic și neolitic. Fiecare dintre aces te perioade reflectă schimbările în gospodărire și organizarea vieții comunităților umane din vechime. În era paleoliticului și mezoliticului oamenii nu trăiau într-un singur loc. Ocupații precum vânătoarea și adunarea hranei îi determinau pe oameni să migreze permanent, în funcție de deplasarea animalelor și în căutare de hrană vege tală. În perioada neoliticului oamenii au trecut la un mod de viață sedentar, au învățat să lucreze pământul și au do mesticit animalele. Între epoca de piatră și următoarea epocă a metalelor a existat o perioadă de tranziție destul de înde lungată – eneoliticul (Epoca cuprului). În eneolitic oamenii au învățat să confecționeze unelte și podoabe din cupru, dar cele mai multe obiecte erau totuși din piatră. Mai târziu, oa menii au învățat să prelucreze bronzul și fierul. Despre acele timpuri nu s-au păstrat niciun fel de mărtu rii scrise, deoarece scrisul încă nu fusese inventat. De aceea, despre istoria lor aflăm datorită arheologilor, care descoperă și cercetează rămășițe materiale ale activității vitale a oame nilor din acele vremuri.

??1) Ce este Perioada preistorică?

2) Prin ce se deosebea viața oamenilor din paleolitic de cea din neolitic? 3) De ce nu știm nimic despre izvoarele scrise din acele timpuri?

Evoluție – procesul transformării treptate și neîntrerupte. În biologie termenul este utilizat pentru a indica transformările la nivelul structurii organismelor vii, ce se manifestă în timpul schimbului generațiilor.

2. Ce este evoluția. Cu 6 milioane de ani în urmă clima pe Pământ era mult mai umedă și mai caldă decât acum. Teritorii imense erau acoperite cu păduri tropicale, în care viețuiau cei mai vechi strămoși direcți ai omului modern, precum și ai gorilei și cimpanzeului – driopitecii. Patria lor era Africa de Sud-Est. Savanții consideră că înfățișarea lor amintea mai mult de cimpanzeu. Driopitecii își petreceau aproape toată viața în copaci, iar atunci când coborau pe pământ, se deplasau sprijinindu-se pe membrele de dinainte. Cu aproape 4–3,5 milioane de ani în urmă a început să se schimbe brusc clima. Ea a devenit mult mai uscată. Pă durile deveneau din ce în ce mai rare, iar majoritatea tere nurilor erau ocupate de stepe – savanele. După cum consi deră arheologii tocmai aceste schimbări în natură le-au

CAPITOLUL І. COMUNITĂȚILE PREISTORICE. CULTURILE ARHEOLOGICE

determinat pe maimuțele asemănătoare omului – primate să se adapteze la noile condiții de viață. Astfel a început procesul evoluției – transformarea hominizilor (așa se nu mesc ființele asemănătoare omului) în oameni de tip modern. 3. Uneltele de muncă, vorbirea și focul. De pe crengile copa cilor înalți primatele puteau să urmărească animalele de pra dă, dar atunci când copacii s-au împuținat, ele au fost nevo ite să se ridice din patru membre în două, pentru a privi în jur din iarba deasă și înaltă a savanelor. În afară de aceasta, în cele două membre superioare „eliberate” primatele puteau să țină piatra pentru a se apăra de animalele de pradă și de alți dușmani. Aceeași piatră putea fi folosită și pentru alte necesități: pentru a prelucra o altă piatră, astfel încât să fie mai ușor de ținut în mână, pentru a sparge o nucă sau o scoică. Piatra prelucrată era numită toporaș de mână. Aceas ta a devenit prima unealtă de muncă. Uneltele erau confecționate și din lemn. Primele de acest fel au fost bățul de săpat și măciuca. Așadar, ele au devenit primele unelte. Capacitatea de a confecționa unelte le deo sebea pe ființele asemănătoare omului de animale. Încă o realizare a viitorului om a fost capacitatea de a folosi focul și de a-l păstra. Acest lucru a avut loc cu apro ximativ 400 mii de ani în urmă. Focul servea drept sursă de lumină, dar și ca mod de intimidare a animalelor de pradă. Ulterior, cu ajutorul focului era pregătită mâncarea. Mai târziu omul a învățat să obțină focul. Strămoșii oamenilor moderni nu trăiau izolat, ci se uneau în grupuri, pe care oamenii de știință le numesc cete umane preistorice. Necesitatea de a-și coordona acțiunile când mergeau la vânătoare, dar și în timp ce se apărau de

Lipsește deformarea lombară a coloanei vertebrale

Volumul creierului 500 cm3

Frunte înclinată

Coloană vertebrală în formă de S

Reconstituirea aspectului exterior al Omului de Neanderthal

??Priviți imaginea. Seamănă Omul de Neanderthal cu omul modern? De ce?

Particularitățile de bază ale struc turii scheletului la gorilă și la om Volumul creierului 1500 см3 Are bărbie

Lipsește bărbia

Pelvisul este lung și înalt Pelvisul este lat și scurt

Deplasarea pe patru membre

Mers drept GORILA

OMUL

§ 1. Evoluția omului

Ființe asemănătoare omului aprind propriul foc de la flăcările incendiului de stepă

Piatra folosită ca armă

umeroșii dușmani, a dus la perfecționarea unor sisteme de n semne, pe care oamenii din perioada preistorică le foloseau în interiorul cetei. Așa a apărut și s-a dezvoltat vorbirea. 4. Cum a apărut omul modern. În procesul evoluției, cu aproximativ 120 mii de ani în urmă, pe teritoriul Africii a apă rut omul modern, numit de către oamenii de știință Homo sapiens (în traducere din latină – omul inteligent). Homo sapi ens a început să populeze Europa în urmă cu aproximativ 40 mii de ani în urmă. Oamenii de tip modern mai sunt numiți Oameni de Cro-Magnon, după denumirea peșterii din Franța în care au fost descoperite pentru prima dată rămășițele lor.

??Cine este Omul de Cro-Magnon?

Cele mai importante schimbări, care au avut loc în pro cesul evoluției omului au fost următoarele: yy mersul drept, care a permis mărirea câmpului de vedere și eliberarea celor două membre superioare pentru confecțio narea uneltelor; yy creșterea volumului creierului; yy micșorarea dimensiunii dinților și a maxilarelor, ca urma re a consumului de hrană caldă, după descoperirea focului; yy apariția și dezvoltarea vorbirii, care a contribuit la trans miterea cunoștințelor și la coordonarea acțiunilor cu alții. Procesul evoluției nu a fost unul liniar: e posibil ca simul tan să fi existat mai multe tipuri de ființe asemănătoare oa menilor. În timp ce un tip a evoluat, reprezentanții altui tip au murit din diverse cauze. Astfel, în același timp cu omul modern, în Europa a trăit un alt tip de ființe umane – Omul de Neanderthal, care avea multe trăsături comune cu stră moșii omului modern. Însă aceștia au dispărut cu aproximativ 28 mii de ani în urmă.

Concluzii yy yy

Piatra folosită ca unealtă de muncă

??Priviți desenele. Care erau

modalitățile de folosire a primelor unelte create de ființa asemănătoare omului?

Întrebări și însărcinări 1. 2. 3.

Este considerată om ființa capabilă să confecționeze unelte de muncă. Procesul de formare a omului modern a durat circa 4 milioane de ani. Acest proces nu a fost unul liniar: simultan, în diferite perioade au existat mai multe tipuri de ființe asemănătoare omului care nu au supraviețuit până în zilele noastre. Cu aproximativ 40 mii de ani în urmă, în procesul evoluției, s-a format omul modern – Homo sapiens, adică omul inteligent.

Unde au apărut primii hominizi? Cum se numește procesul în timpul căruia hominizii s-au transformat în oameni? Ce influență a avut focul asupra formării omului?

CAPITOLUL І. COMUNITĂȚILE PREISTORICE. CULTURILE ARHEOLOGICE

§ 2. Migrația omului 1. Primele ființe asemănătoare omului. Procesul formării omului de tip modern poartă denumirea de antropogeneză. Primii hominizi au apărut cu aproape 4 milioane de ani în urmă în savanele din Africa de Sud-Est. Acest tip de ființe asemănătoare omului poartă denumirea de Australopiteci, ceea ce în traducere din greacă înseamnă „mai muța de sud”. Pentru a-și asigura hrana, ei vânau anima le nu prea mari, dar strângeau și rădăcini, crenguțe tinere, fructe. Australopitecii încă nu știau să-și confecționeze unel te de muncă, ci se foloseau de pietrele și măciucile pe care le găseau. Prima ființă care a învățat să confecționeze unelte de muncă din piatră a fost omul îndemânatic (în limba la tină Homo habilis). El a apărut cu 2,5 milioane de ani în urmă. Homo habilis își confecționa uneltele din pietriș și le folosea pentru a tăia carne și pentru a zdrobi oase. Omul îndemânatic a trăit nu numai în Africa de Est și de Sud, ci a populat și Peninsula Arabică și Orientul Apro piat. Driopitecul Greutatea: 30 kg Înălțimea: 1 m 20 cm Avea un creier de dimensiuni mari. Trăia în copaci.

15 milioane de ani în urmă

Australopitecul Greutatea: 40 kg Înălțimea: 1 m 10 cm Mers drept

Omul îndemânatic (Homo habilis) Greutatea: 60 kg Înălțimea: 1 m 50 см Putea vorbi

Pitecantropul (Homo erectus) Greutatea: 60 kg Înălțimea: 1 m 50 cm Folosea focul

4 milioane de ani în 2,5 milioane de ani în 1,8 milioane de ani în urmă urmă urmă

Evoluția omului

AMINTIȚI-VĂ 1. Ce înseamnă evoluție? 2. Ce deprindere le deosebea pe ființele asemănătoare omului de animale? 3. Grație căror izvoare oamenii de azi pot afla despre Peri oada preistorică?

??1) Numiți trăsătura-cheie a

fiecărui tip de hominizi redat în imagini. 2) De ce, în opinia voastră, înălțimea și greutatea ființe lor asemănătoare omului au crescut în procesul evoluției?

Omul de Neanderthal Greutatea: 80 kg Înălțimea: 1 m 65 cm Organiza înmormântări

200 mii de ani în urmă

Omul inteligent (Homo sapiens) Greutatea: 70 kg Înălțimea: 1 м 70 см Tipul biologic al omului modern

120 mii de ani în urmă

§ 2. Migrația omului

2 Reconstituire a aspectului exterior al unui pui de australopitec (1) și al unei persoane de gen feminin, care a primit prenumele de Lucy (2).

2 Craniu al Omului de Neanderthal (1) și al Omului de Cro-Magnon (2)

Cu 1,8 milioane de ani în urmă a apărut pitecantropul (în latină – Homo erectus). El știa să folosească focul, să confecționeze săgeți pentru a vâna animale mari (cerbi, cai, elefanți) și toporașe din piatră pe care le folosea ca secure sau cuțit. Pitecantropii s-au așezat pe întreg teritoriul Africii, în Ori entul Apropiat până în Caucaz, în sudul Europei, în China și Indonezia. Pe teritoriul Ucrainei, pitecantropii au apărut cu un milion de ani în urmă. Rămășițele lor au fost descoperite nu departe de satul Koroleve din Transcarpatia. De aceea pi tecantropii reprezintă cele mai vechi ființe asemănătoare omu lui, care au trăit pe teritoriul Ucrainei. 2. Omul de Neanderthal și Omul de Cro-Magnon. Când în Africa a apărut pitecantropul, pe teritoriul Europei a început o lungă perioadă de răcire, încheiată abia cu 10 mii de ani în urmă. În condițiile Europei glaciare, cu 200 mii de ani în urmă s-a format un tip distinct de ființă asemănătoare omului – Omul de Neanderthal. Denumirea provine de la valea Nean derthal din Germania, unde pentru prima dată au fost găsite rămășițele lui. În Ucraina, arheologii au descoperit resturi ale neandertalienilor în peștera Kyik-Koba din Crimeea. Neandertalienii erau bine adaptați la viața în condițiile climaterice aspre. Ei erau puternici, de statură mică, aveau capul mare, mai mare decât omul modern. În ceea ce priveș te înfățișarea exterioară, pentru neandertalieni erau specifice caracterul continuu al arcadelor sprâncenoase, fruntea încli nată redusă ca înălțime, iar ceafa prezenta o proeminență care lipsește la omul modern. De aceea, fața Omului de Ne anderthal se deosebea de cea a omului din zilele noastre. Ei știau să confecționeze diverse unelte de muncă din piatră, să coase îmbrăcăminte din piele de animale și, de asemenea, îi înmormântau pe cei decedați. Cu aproximativ 28 mii de ani în urmă neandertalienii au dispărut. Cauzele acestui fenomen deocamdată nu au fost clarificate. Așadar, nendertalienii au populat Europa în urmă cu 200-–28 mii de ani. Concomitent, cu aproape 120 mii de ani în urmă, pe teritoriul Africii s-a format omul de tip biologic actual – Homo sapiens (omul inteligent). Cu aproape 40 mii de ani în urmă reprezentanții acestei specii au început să migreze în Europa. În acea pe rioadă, înfățișarea omului inteligent aproape că nu se deosebea cu nimic de cea a omului modern. Homo sapiens se împărțea în câteva tipuri. În Europa ei s-au întâlnit cu neandertalienii, cu care parțial s-au amestecat. Acest lucru, dar și necesitatea de a se adapta la diferite condiții naturale, a devenit una din cauzele apariției diversității rasei umane.

?? Priviți imaginea. Numiți deosebirile principale în construcția craniului la neandertalieni și la Omul de Cro-Magnon.

CAPITOLUL І. COMUNITĂȚILE PREISTORICE. CULTURILE ARHEOLOGICE

Se consideră că la pitecan trop au apărut glandele sudorale. Acest lucru a extins cu mult posibilitatea de a menține constantă temperatura corpului, generând și dispariția părului des de pe corp. Astfel, pitecantropii au reușit să exploreze noi teritorii cu climă diferită.

Migrația Homo sapiens. Oamenii moderni – Homo sapiens sau Omul de Cro-Magnon – au apărut în Africa de Sud-Est cu 120 mii de ani în urmă. Omul de Cro-Magnon nu era urmașul neandertalienilor, ci a evoluat din pitecantropi.

Concluzii yy

yy yy

??Examinați harta-schemă a

migrației Homo sapiens. Când a apărut omul în Europa? Care teritorii au fost populate cel mai târziu?

Procesul de formare a omului se numește evoluție; evoluția reprezintă un proces ce presupune o succesiune de schimbări, care se referă la diverse sfere ale vieții. Evoluția ne explică modul în care s-a format omul de tip biologic modern. Homo sapiens a apărut în Africa de Sud-Est, cu 120 mii de ani în urmă. Pe teritoriul Europei ei au ajuns cu aproximativ 40 mii de ani în urmă, iar în America – cu 12 mii de ani în urmă. Reprezentanții diferitor specii de ființe asemănătoare omului puteau să trăiască în aceeași perioadă de timp și chiar să se amestece.

Întrebări și însărcinări 1. 2. 3.

Care tip de ființe asemănătoare omului a început să confecționeze unelte de muncă? Care tip a început să folosească focul? Numiți așezarea neandertalienilor de pe teritoriul Ucrainei. Completați tabelul, indicând perioada apariției și teritoriul unde au migrat ființele asemănătoare omului.

Denumirea Australopitecul Omul îndemânatic Pitecantropul Omul de Neanderthal Omul de Cro-Magnon

Perioada apariției

Teritoriul migrației

Reconstrucția înfățișării celui mai vechi reprezentant al Homo sapiens din Europa. Resturile lui fosile, care au vechime de 40 mii de ani, au fost descoperite în Peștera cu Oase din Carpații românești. Geneticienii au stabilit că unul dintre strămoșii lui nu prea îndepărtați, probabil un stră-strămoș, a fost neandertalian. § 2. Migrația omului

§ 3. Paleoliticul AMINTIȚI-VĂ 1. Ce este antropogeneza? 2. Cum este numit omul modern de către savanți? 3. Care tip de ființe asemănătoare omului a trăit în Europa concomitent cu Homo sapiens?

1. Perioada glaciară. Atât ființele asemănătoare omului, cât și Omul de Cro-Magnon confecționau unelte din piatră. De aceea, perioada respectivă a obținut denumirea de epoca de piatră. Cea mai veche perioadă a acestei ere este nu mită paleolitic (în traducere din greacă – „piatră veche”). Pe teritoriul Ucrainei ea a durat de la un milion de ani până în mileniul XI î.e.n.: de la apariția primului om pe aceste teritorii până la încheierea ultimei perioade glaciare. Omul de tip modern a apărut pe teritoriul Ucrainei cu 40 mii de ani în urmă. În perioada paleoliticului, o influență deosebită asupra oamenilor preistorici pe teritoriul Ucrainei a avut-o clima. Straturi de gheață acopereau nordul Europei și al Americii. Marea Baltică era un adevărat ghețar, iar nivelul general al Oceanului Mondial a scăzut cu 100 de metri.

??Când a avut loc perioada paleoliticului pe pământurile ucrainene? O mare parte din actualul teritoriu al Ucrainei îl ocupau stepele uscate și reci, care se întindeau spre sud până la țărmul sudic al Crimeei. Aici viețuiau mamuții, cerbii și bi zonii. Aceste animale erau vânate de populația de pe pămân turile ucrainene. Carnea dintr-un mamut putea fi suficientă pentru hrana lunară a 40 de oameni. Arheologii contemporani afirmă că mamuții erau vânați cu ajutorul unor sulițe din metal lungi (de până la 3 metri). Animalul era rănit, iar apoi vânătorii așteptau până când acesta își pierdea puterile în urma pierderii de sânge. Mamu ții nu erau ademeniți în capcane sub formă de gropi: vână torii preistorici pur și simplu nu aveau posibilitatea să sape o groapă atât de mare în condițiile înghețului permanent.

??Cum era clima pe pământurile ucrainene în timpul ultimei perioade glaciare?

Confecționarea toporașului din piatră

??Examinați schema procesului

confecționării uneltelor din piatră. Cugetați dacă o astfel de capacitate necesită studii de durată sau practică. Argumentați-vă răspunsul.

2. Vânătoarea și culesul. În perioada paleoliticului, oamenii își asigurau hrana cu ajutorul culesului și al vânătorii. Domina tipul „prădalnic” de gospodărire, conform căruia omul nu cultiva singur hrana, ci umbla și aduna ceea ce-i oferea natu ra. Oamenii utilizau cele mai simple unelte: toporașul de mână, bățul de săpat și măciuca. Pe parcursul întregii perioade a paleoliticului uneltele de muncă s-au perfecționat, iar numărul lor a sporit. Acestea

CAPITOLUL І. COMUNITĂȚILE PREISTORICE. CULTURILE ARHEOLOGICE

erau sulițele și aruncătoarele de sulițe, cuțitele, răzuitoarele, securile, găuritoarele, acele ș.a. Pentru a confecționa toporașe, răzuitoare, vârfuri de suliță, securi, cuțite ș.a. oamenii pre istorici foloseau un singur fel de piatră: silex (cremene). Explicația este că silexul avea o greutate redusă, era ușor de prelucrat și se găsea frecvent în natură. Pe lângă aceasta, în cazul unei prelucrări corecte se pot forma margini foarte as cuțite. Alte unelte de muncă, precum găuritoarele și acele, erau confecționate din coarnele sau oasele animalelor. Populația din perioada paleoliticului se muta permanent dintr-un loc în altul. Cu timpul, această strămutare s-a limi tat la trecerea de la așezările de vară la cele de iarnă. Cea mai veche așezare pe teritoriul Ucrainei a fost descoperită în Transcarpatia, lângă localitatea Koroleve. Ființe asemănătoa re omului au trăit acolo cu un milion de ani în urmă. Așezările Omului de Cro-Magnon erau amenajate, de re gulă, pe văile râurilor. Așezările erau compuse din patru-cinci locuințe, în care trăiau împreună câteva familii. Carcasa lo cuinței, cu un diametru de 4-5 metri, era făcută din oase de mamut, fiind acoperită cu piele de bizon sau cerb. Tot din aceeași piele era confecționată și îmbrăcămintea. În schimb, pieile groase de mamut nu erau folosite, probabil, în gospo dărie: populația de atunci nu dispunea de instrumente pen tru a le prelucra. În afară de aceasta, pielea de mamut era prea grea și dificil de prelucrat.

Mamut lânos. Greutatea acestui animal era 8-12 mii de kg, grosimea pielii – de la 3 la 10 cm, iar lungimea lânii – de la 40 până la 90 de cm.

??Alcătuiți o relatare despre viața din epoca paleoliticului pe terito-

riul Ucrainei. Cum era pe atunci clima? Unde locuiau oamenii și cel fel de îmbrăcăminte purtau? Cu ce se hrăneau? Numiți ocupațiile și uneltele de muncă, pe care le foloseau.

Мізин

п ’я

Го р и н

ть

ь ’я т

іп р

Дн

П ри

рип

Дон

З ах .

Бу

Confecționarea acului din os

Кирилівка г

П с ел

Межиріч

С ів

К А

ні

Королеве

П ів

с те

Бу

сь

к ий

Д он ць е

Așezări paleolitice de pe teritoriul Ucrainei

Пр

д.

ер

ут С ір

ет

??Ce înseamnă așezare paleoliti-

А Т

Дн

іп р

И й

Киїк-Коба Д уна

Frontierele actuale Ucrainei Frontierele actuale alealeUcrainei Linia țărm actuală Linia de de țărm actuală Locurile așezărilor Locurile așezărilor paleoliticului paleoliticului

Д у н ай

КРИ

Р І ГО СЬК

К у б ан ь

că? Folosind harta-schemă, numiți principalele așezări paleolitice de pe teritoriul Ucrainei și indicați locul aproximativ de amplasare a lor. § 3. Paleoliticul

Folosirea aruncătoarei de sulițe

Prepararea mâncării în epoca paleoliticului. Nici cazanele, nici vasele de lut încă nu fuseseră descoperite. Pentru a încălzi apa, ea era turnată într-un sac mare din piele. Pietrele înfierbântate pe foc erau aruncate în sac până apa clocotea. Așezare paleolitică pe timp de iarnă. Reconstrucție modernă.

Concluzii yy yy yy

Culesul cu aproape 40 000 de ani în urmă. Desen modernă.

??Ce fel de hrană se putea găsi cu ajutorul culesului? Ce legătură există între cules și faptul că oamenii din paleolitic nu aveau un mod sedentar de viață?

Pe teritoriul Ucrainei epoca paleoliticului a început cu un milion de ani în urmă și a durat până în mileniul XI î. e. n. Populația din perioada paleoliticului se deplasa dintr-un loc în altul, ocupațiile de bază fiind vânatul și culesul. Cea mai răspândită unealtă de muncă din perioada paleoliticului era toporașul din piatră.

Întrebări și însărcinări 1. 2. 3.

Ce înseamnă paleolitic? Cum înțelegeți noțiunea de tip „prădalnic” de gospodărire? Ce surse de hrană erau accesibile oamenilor în condițiile unui astfel de mod de gospodărire? Când au venit pentru prima dată pe teritoriul Ucrainei ființe asemănătoare omului? Cum se numește așezarea acestora?

CAPITOLUL І. COMUNITĂȚILE PREISTORICE. CULTURILE ARHEOLOGICE

§ 4. Societatea primitivă 1. Societatea umană preistorică. După cum știți deja, cea mai veche formă de organizare a comunității umane a fost ceata preistorică de oameni. Pe parcursul epocii paleoliticu lui aceasta a evoluat în gintă, care era formată din câteva generații înrudite prin sânge, adică din rude. Gințile se uneau în comunități gentilice. O astfel de comunitate stăpânea în comun bunurile, terenurile pentru vânat, iar membrii ei organizau împreună gospodărirea. De obicei, din această comunitate făceau parte 30-40 de persoa ne, care erau rude între ele. Conducător al unei astfel de comunități era starostele. Pentru a evita înrudirea indivi zilor de același sânge, membrii unei ginți erau obligați să-și caute parteneri pentru căsătorie într-o altă gintă. După ce comunitatea gentilică se mărea ca număr, iar pământul devenea insuficient pentru toți, membrii unei ginți se strămutau în altă parte, unde întemeiau o nouă așezare. Mai multe ginți, care veneau din zone diferite, începeau să locuiască la un loc. Astfel, în aceeași așezare locuiau oameni ce nu aparțineau unei singure ginți, ci erau vecini. În acest mod s-au format comunitățile teritoriale (vecine), ai că ror membri nu erau rude, dar stăpâneau în comun pământul, îl împărțeau între familii distincte, foloseau în comun ima șurile, pădurile și alte bogății și tot împreună soluționau cele mai importante probleme ale comunității. Câteva comunități teritoriale formau un trib. În fruntea tribului se afla căpetenia. De abicei, acesta era cel mai pri ceput vânător. Pentru a conduce tribul și pentru a rezolva problemele curente și conflictele, el era ajutat de sfatul tribal, care era format din cei mai respectați membri ai comunității. Diferite triburi aveau specificul lor în confecționarea unel telor de muncă și a obiectelor de artă. Totalitatea acestor trăsături caracteristice, specifice obiectelor dintr-un anumit trib este numită cultură arheologică. În afară de aceasta, pentru fiecare trib erau caracteristice anumite particularități de limbă, concepție despre lume, convingeri religioase. Sa vanții consideră că pe baza triburilor și a uniunilor tribale ulterior s-au format popoarele.

??Care este legătura dintre triburi și culturile arheologice?

AMINTIȚI-VĂ 1. Ce înseamnă „ceată umană preistorică”? 2. Ce tipuri de ființe asemănătoare omului au locuit pe teritoriul Ucrainei? 3. Ce ocupații asigurau hrana oamenilor din epoca paleoliticului?

Căpetenie – șef al armatei, tribului sau ginții. Căpetenia ginții Șamanul

Gintă. Desen modern. § 4. Societatea primitivă

Religie – ansamblu de credințe și învățături, dar și de obiceiuri, tradiții, ritualuri, reguli de viață și comportament al oamenilor, existente în societate. Ritual – acțiuni simbolice tradiționale, ce reflectă într-o formă simbolică evenimente importante pentru o anumită comunitate umană. Morală – sistem de norme și reguli nescrise, ce reglementează comportarea oamenilor în societate.

2. Magie și religie. Omul din epoca paleoliticului era foarte slab în comparație cu forțele lumii înconjurătoare. El tindea să se apere de pericolele din exterior, ale căror cauze nu le înțelegea și, în același timp, să obțină foloase din mediul înconjurător, de exemplu, să organizeze o vânătoare reușită, să vindece o boală. De asemenea, omul tindea să înțeleagă lumea din jur: cauzele fenomenelor naturale, originea omului și moartea acestuia. Încercările de a explica și de a influen ța lumea au dus la apariția religiei. Primele forme ale cre dințelor religioase au apărut cu aproximativ 40 000 de ani în urmă. Se încadrează în religie ritualurile, tradițiile ș.a. De existența ritualurilor și a tradițiilor în societatea preistorică este strâns legată magia. Ea necesită acțiuni speciale, care, chipurile, influențează asupra lumii. Unul dintre cele mai vechi este ritualul de înmormân tare. El era cunoscut atât de neandertalieni, cât și de Omul de Cro-Magnon. În timpul desfășurării ritualurilor, de exemplu a celor ce urmau să garanteze o vânătoare reușită, membrii ginții sau ai tribului simțeau mai bine unitatea sau rudenia dintre ei. Acest lucru făcea comunitatea de oameni mai puternică. În baza tradițiilor și a ritualurilor, în comunitățile uma ne s-a constituit morala. De exemplu, o obligație deosebit de importantă a fiecărui membru al tribului era ajutorul pe care trebuia să-l ofere altor membri și rudelor sale. Însă atitudinea față de descendenții din alte triburi era diametral opusă: dacă străinul nu era ucis chiar în timpul întâlnirii, neapărat de la el așteptau vreun necaz.

??Ce rol îndeplinește morala în societate? Concluzii yy yy yy

În decursul perioadei paleoliticului societatea umană a evoluat de la ceata preistorică la trib. Ideile religioase ale oamenilor primitivi aveau formele animismului, fetișismului, magiei etc. Desfășurarea ritualurilor era o componentă importantă în viața comunităților umane primitive.

Întrebări și însărcinări 1. Credințele religioase ale oamenilor primitivi

2. 3.

Enumerați în ordine succesivă formele de organizare a comunităților umane. Care a fost cauza apariției credințelor religioase în societatea primitivă? Ce funcție îndeplineau ritualurile în societatea preistorică?

CAPITOLUL І. COMUNITĂȚILE PREISTORICE. CULTURILE ARHEOLOGICE

§ 5. Arta paleoliticului 1. Arta. În societatea primitivă domina credința în forțele supranaturale. Omul credea că poate să le influențeze cu ajutorul ritualurilor și al obiectelor magice. De aceea, se poa te spune că lucrările de artă primitivă aveau o importanță ritualică, religioasă. Genul cel mai important al artei paleoliticului era pictura pe stâncă (rupestră). Desenul era aplicat cu ajutorul cărbunelui sau al vopselelor naturale. Savanții consideră că pictura pe stâncă îndeplinea mai multe sarcini. Mai întâi de toate, ea era parte componentă a ritualurilor care trebuiau să asigure un vânat reușit: desenul de pe stâncă nu era, pur și simplu, o imagine a animalului, ci era întruchiparea aces tuia. Dacă își imaginau scena străpungerii vietății de săgeți și sulițe, vânătoarea reușită parcă ar fi avut deja loc. Cercetătorii nu exclud faptul că în timpul realizării pic turilor pe stâncă, membrii mai în vârstă ai ginții le trans miteau celor mai tineri cunoștințele și experiența acumulată. În afară de aceasta, însuși procesul creației, precum și pro cesul de admirare a acestuia aduceau satisfacție artiștilor. Din oase de cerb și mamut erau confecționate diferite figuri mici și podoabe. Este pe deplin posibil ca acestea să fi avut o importanță simbolică, să fi fost, de asemenea, folo site în diverse ritualuri, fiind talismane. În locurile așezărilor paleolitice au fost găsite instrumente muzicale: oase de mamut în care se lovea cu ciocane făcute din oase de cerb. Așadar, oamenii din perioada paleoliticului erau familiarizați cu muzica. Probabil ei se puteau mișca în mod ritmic pe această muzică, adică puteau să danseze. 2. Medicina. Arheologii descoperă rămășițe ale oamenilor din vechime cu fracturi tratate sau cu membre amputate pe cale chirurgicală. Omul nu putea să supraviețuiască cu ase menea traume fără ajutorul celor din jur. Așadar, aceste des coperiri confirmă nu numai existența unui sprijin reciproc în comunitățile primitive, ci și faptul că oamenii conștientizau valoarea vieții. Oamenii din paleolitic puteau deja să acumu leze anumite cunoștințe practice în domeniul medicinii. Ei știau, probabil, despre proprietățile curative ale plantelor și ale unor feluri de argilă.

AMINTIȚI-VĂ 1. Ce este tribul? 2. Enumerați formele preistorice ale credințelor religioase. 3. Ce fel de ritualuri puteau să aibă loc în comunitățile primitive?

Talisman – obiect, care, potrivit convingerilor oamenilor, îi aduce proprietarului succes, poate să-l apere de pericol.

Astfel pictorul contemporan și-a imaginat procesul de extracție a dintelui de către oamenii primitivi.

??Despre care trăsătură a societății preistorice atestă descoperirile rămășițelor omenești cu urme de tratament? § 5. Arta paleoliticului

Imaginea unui mamut din peștera Rouffignac din Franța

Imaginea unui bour din peștera Altamira (Spania)

??1) Priviți exemplele de artă paleolitică. Ce dese-

nau de cele mai multe ori oamenii din vechime? Care puteau fi cauzele acestui fenomen? 2) În ce mod imaginile paleolitice ale animalelor îi pot ajuta pe cercetătorii contemporani să afle informații despre fauna și flora, despre condițiile climatice din acele vremuri? 3) Pregătiți o comunicare despre exemple de artă paleolitică, renumite în întreaga lume.

Imagine a pereților din „Peștera mâinilor” Cueva de las Manos din Argentina

Concluzii yy yy yy

Oamenii din paleolitic știau să creeze obiecte de artă. Genuri ale artei paleolitice sunt: pictura pe stâncă, confecționarea figurilor și a podoabelor din oase și piatră, muzica. Oamenii din paleolitic aveau grijă de membrii comunității lor.

Întrebări și însărcinări Obiecte din oase de mamut descoperite în așezarea Mizyn din Ucraina.

1. 2. 3.

Numiți genurile artei paleolitice. De ce, după părerea voastră, a apărut arta? Numiți materialele din care puteau fi confecționate obiecte ale artei paleolitice.

CAPITOLUL І. COMUNITĂȚILE PREISTORICE. CULTURILE ARHEOLOGICE

§ 6. Mezoliticul 1. Natura. În urmă cu aproximativ 11 mii de ani în urmă, pe Pământ a avut loc o încălzire bruscă. Stratul de gheață, care acoperea o parte însemnată a Europei, s-a topit. Nivelul mării s-a ridicat cu 100 de metri, teritorii imense fiind inun date. În general, clima a devenit mult mai caldă și mai ume dă, aproape la fel cum este în prezent. Fostele stepe s-au acoperit cu păduri. Animalele mari din perioada glaciară, precum mamutul lânos sau rinocerul, nu s-au putut adapta la noile condiții și au dispărut în scurt timp. În locul lor s-a răspândit o diversitate de animale mai mici. Mari schimbări s-au produs și în gospodăria omului. Ele au marcat începutul unei noi perioade a epocii de piatră – mezoliticul (în tra ducere din greacă – „epoca mijlocie a pietrei”). Această pe rioadă cuprinde perioada mileniilor XI-VI î.e.n. În acest răs timp a fost populat și teritoriul Ucrainei moderne În total, sunt cunoscute circa 300 de așezări din epoca mezoliticului.

AMINTIȚI-VĂ 1. Cum era clima pe teritoriul Ucrainei în epoca paleoliticului? 2. Ce animale vânau oamenii din epoca paleoliticului? 3. Numiți uneltele de muncă, armele și obiectele de artă din epoca paleoliticului. Din ce materiale erau confecționate ele?

??Ce este mezoliticul? Cât de mult a durat această perioadă?

2. Viața omului. Deoarece animalele s-au micșorat ca dimen siune, devenind mai rapide, în fața oamenilor din acele tim puri a apărut problema hranei, deoarece acum deja nu mai era suficient să vâneze un mamut, a cărui carne asigura hrana pentru un timp mai îndelungat. Soluția a fost desco perirea arcului și a săgeților, care permiteau omului să vâneze de sine stătător animale mai mici. De asemenea, au fost inventate barca, pânzele pentru bărci, harponul, cârligul de pescuit. O nouă sursă de alimentare a devenit pescuitul. Oamenii s-au învățat să împletească diferite obiecte din crengi de salcie. Ulterior au fost domesticite și primele animale: câinele și porcul. Amenințarea permanentă a foamei în cazul vânătorii nereușite dispărea treptat. Uneltele de muncă se apropiau din ce în ce mai mult de perfecțiune. În comparație cu cele din epoca paleoliticului, ele erau mai mici și aveau o formă mai bine gândită. Ele sunt numite microlite. A fost încă o cauză pentru care în mezolitic dimensiunile uneltelor s-au micșorat: înainte oamenii nu prea economiseau silexul, iar rezervele existente se epuizau. Astfel, așchiile de silex (cremene), care rezultau în procesul de confecționare a toporașelor, în paleolitic erau aruncate, fiind considerate in utile. În mezolitic, din aceste bucăți puteau să pregătească încă două microlite.

Microlite – vârfuri de săgeți

??1) Ce fel de ocupații noi au

apărut pe teritoriul Ucrainei în epoca mezoliticului? De ce ele s-au răspândit tocmai în acea perioadă? 2) Spre deosebire de teritoriile ucrainene, sudul Europei nu a fost acoperit de ghețari în epoca paleoliticului. De aceea, schimbările climatice de acum 10 mii de ani nu au fost semnificative. Cum credeți, când s-au răspândit în sudul Europei arcul, săgețile și pescuitul – mai devreme sau mai târziu decât pe teritoriul Ucrainei moderne. § 6. Mezoliticul

Cu 10 mii de ani în urmă pe pământurile ucrainene natura a dobândit aspectul ei actual. Cuțite din piatră Arc și săgeți

Câine

Cușcă din salcie pentru pescuit

Pește

Oameni din epoca mezoliticului. Desen modern.

??Ce importanță a avut

Concluzii

domesticirea primelor animale de către om? yy

Mezolitic — epocă aflată în legătură cu schimbări importante ale condițiilor naturale la sfârșitul erei glaciare. Influența ghețarilor a fost mai pronunțată în nordul Eurasiei și al Americii de Nord, în timp ce în Orientul Apropiat și în Africa de Nord s-a resimțit mai puțin. De aceea, nu în toate țările arheologii identifică cu precizie epoca mezoliticului.

Construcția unei bărci din carcasă de lemn, căptușită cu piele. Desen modern.

yy yy

Cu 11 mii de ani în urmă, în lume s-au produs importante schimbări climatice. Principalele invenții din epoca mezoliticului au fost arcul, săgeata și harponul. În epoca mezoliticului au fost îmblânzite primele animale: câinele și porcul.

Întrebări și însărcinări 1. 2. 3.

Ce schimbări s-au produs în viața omului în perioada mezoliticului în comparație cu paleoliticul? Alcătuiți o continuitate logică din noțiunile: schimbarea climei, ani male mici, arcul și săgeata. Ce invenții sunt legate de apariția pescuitului?

CAPITOLUL І. COMUNITĂȚILE PREISTORICE. CULTURILE ARHEOLOGICE

§ 7. Neoliticul 1. Începutul erei neoliticului. Cu aproape 10 mii de ani în urmă în viața oamenilor s-au produs schimbări majore. Ei s-au deprins să cultive plante și să crească animale domes tice, să confecționeze vase pentru gospodărie și pânză. Pentru prima dată acest lucru a avut loc pe teritoriile Orientului Apropiat și ale Africii de Nord, în zona supranu mită Semiluna fertilă. Acestea erau pământuri cu climă caldă, irigate de marile fluvii, Tigru, Eufrat și Nil. Aici pu teau fi adunate și câte două recolte pe parcursul unui an, astfel încât oamenii aveau întotdeauna suficientă hrană. Pe rioada istorică despre care vorbim a căpătat denumirea de neolitic (în traducere din greacă – „piatră lustruită”).

AMINTIȚI-VĂ 1. Care au fost primele animale îmblânzite de om? 2. Numiți principalele ocupații ale oamenilor din epoca paleoliticului și a mezoliticului. 3. Cum s-a schimbat clima pe teritoriul Ucrainei în mezolitic în comparație cu epoca paleoliticului?

2. Agricultura și creșterea animalelor. Anterior, în epoca paleoliticului și a mezoliticului, comunitățile de oameni se deplasau permanent dintr-un loc în altul, în căutarea hranei. Acum, în epoca neoliticului, oamenii consumau în principal produsele pe care le obțineau în gospodăriile lor. Aceasta a însemnat trecerea de la gospodărirea de tip „prădalnic” la gospodărirea de producere. Aceste schimbări Extinderea agriculturii în afara teritoriului Semilunii fertile Anii 9500-7000 î. e. n. Anii 7000-6500 î. e. n. Anii 6300-5800 î. e. n. Anii 5800-5300 î. e. n. Anii 5300-4800 î. e. n. Anii 4800-4300 î. e. n. Anul 4300-3800 î. e. n.

??1) Priviți schema extinderii

Semiluna fertilă

agriculturii în afara teritoriului numit „Semiluna fertilă”. De unde au venit în Europa primele comunități de agricultori neolitici? 2) Numiți teritoriile în care agricultura s-a extins în același timp cu teritoriile ucrainene. § 7. Neoliticul

Meșteșug – producerea manuală a uneltelor de muncă, a lucrurilor de uz cotidian pentru organizarea gospodăriei și a vieții de zi cu zi a omului.

radicale în modul de viață al omului poartă numele de revoluție neolitică. Primele plante pe care a învățat să le cultive omul au fost grâul, orzul și secara, precum și mazărea și lintea. În afară de porci și câini, oamenii au domesticit caprele și oile, iar ceva mai târziu – vitele și boii. Viața agricultorilor nu era mai ușoară decât cea a comu nităților de oameni în care principalele surse de hrană con tinuau să fie vânătoarea, pescuitul și culesul. Ei depindeau de vreme, de recoltă – dacă ea nu era reușită, așezarea era amenințată de foamete. În afară de aceasta, arheologii și antropologii afirmă că agricultorii se îmbolnăveau mai des. În schimb, cerealele puteau fi păstrate mai mult timp. De asemenea, ciclul anual al lucrărilor agricole lăsa timp liber pentru ocupația meșteșugăritului.

??Care a fost principala realizare a neoliticului? Tăierea spicelor cu secera

Fabricarea pânzei la războiul de țesut

Procesul confecționării vasului de lut 1

Pregătirea „șnurului” din lut

3. Noile unelte. Oamenii din perioada neoliticului au desco perit noi unelte de muncă: sapa – pentru a lucra pământul, secera – pentru a tăia spicele, râșnița – pentru a transforma cerealele în făină. Felul de prelucrare a pământului cu sapa se numește prașilă. Mai târziu, oamenii au învățat să facă vase din lut. La început ele erau uscate la soare, dar ulterior cineva s-a gân dit că ar fi bine să le ardă în foc. În urma arderii, vasul devenea mai rezistent și mai frumos. Astfel a apărut olăritul. Obiectele din lut ars poartă denumirea de ceramică. Vasele din ceramică nu permit pătrunderea umezelii, de aceea cere alele se păstrează bine în ele. De asemenea, ceramica este rezistentă la foc. În vasele de lut se pregătea mâncarea. Una dintre primele rețete de pregătire a alimentelor vegetale a fost „cașa” din cereale încolțite, ce fuseseră ținute în apă. Oamenii au învățat și țesutul. Ei confecționau pânze din fire de lână cu ajutorul războaielor de țesut. Ceramica și stofele au devenit primele materiale artifici ale inventate de omenire.

??Priviți desenele. Descrieți procesul confecționării vaselor din lut. 3

Asamblarea vasului

Netezirea părților laterale

Fixarea mânerelor

CAPITOLUL І. COMUNITĂȚILE PREISTORICE. CULTURILE ARHEOLOGICE

Decorarea

Arderea

4. Primele așezări. Oamenii din epoca neoliticului au trecut la modul sedentar de viață. Ei au început să trăiască în așe zări comune și să cultive plante. Așezările erau amenajate pe povârnișuri, în apropierea râurilor. În sud, casele erau constru ite din cărămidă uscată la soare, făcută dintr-un amestec de paie și lut. În nord, casele se construiau din nuiele de salcie, acoperite cu lut. La sud, acoperișurile plate erau făcute din crengi și pământ umed, iar în nord – din paie. Cele mai cunoscute așezări din zona neoliticului, cerceta te de oamenii de știință, sunt Çatalhöyük (actuala Turcie) și Ierihon (Palestina). Pe teritoriul Ucrainei, în epoca neo liticului se încadrează cultura arheologică Bug și Nistru.

Cultură arheologică – totalitatea trăsăturilor caracteristice obiectelor produse într-o comunitate de oameni distinctă, de pe un anumit teritoriu și într-un anumit interval de timp.

??De ce oamenii din neolitic duceau un mod sedentar de viață? Concluzii yy yy yy

Arheologia încadrează mileniile X-V î. e. n. în epoca neoliticului. Ea a început pe teritoriile Orientului Apropiat și ale Africii de Nord. Principalele particularități ale perioadei neolitice au fost trecerea la gospodăria de producere, descoperirea olăritului și a țesutului. În perioada neoliticului au apărut primele așezări permanente.

Râșniță

Întrebări și însărcinări 1. 2.

Cum numesc arheologii trecerea de la modul prădător de viață la gospodăria de producere? Cu ajutorul ilustrațiilor, alcătuiți o prezentare despre agricultura din epoca neoliticului. Vă vor ajuta îmbinările de cuvinte: prelu crarea pământului cu sapa; tăierea spicelor cu ajutorul secerii; treie ratul cerealelor; păstrarea cerealelor; măcinarea cerealelor cu ajutorul râșniței; coptul în cuptor.

Vase de lut din Ierihon

Forme tipice de vase neolitice 4 3.

Descrieți viața unei așezări neolitice. Care erau preocupările de bază ale membrilor ei? Ce îmbrăcăminte purtau ei? Ce mâncau?

??Priviți desenul. Care a fost,

după părerea voastră, menirea diverselor feluri de vase? § 7. Neoliticul

§ 8. Eneoliticul AMINTIȚI-VĂ 1. Ce înseamnă revoluție neolitică? 2. Unde se află pământurile Semilunii fertile? 3. În care perioadă comunitățile de oameni au început să întemeieze primele așezări permanente?

Vikentii Hvoika

Plug

1. Prelucrarea metalelor. Aproximativ în mileniul V î.e.n. omenirea a început să prelucreze primul metal – arama. Din aramă erau confecționate podoabe, arme, unelte de mun că. Epoca în care majoritatea uneltelor de muncă erau din piatră, dar existau concomitent și obiecte din aramă, este numită eneolitic (epoca aramei și a pietrei). Aceasta a fost perioada de tranziție de la epoca de piatră la următoa rea epocă a metalelor. Ea a durat până în mileniul III î.e.n. În această perioadă, omenirea a însușit de asemenea pre lucrarea aurului și a argintului. Aceste metale, ca și ara ma, se topesc ușor și se întâlnesc deseori în natură sub formă pură. La început tehnologia confecționării obiectelor din metal consta în aceea că, în urma unor lovituri de ciocan, bucă ților din metal rece le era redată forma necesară. Cu tim pul, oamenii au învățat să înfierbânte metalul în cuptoare, iar cu metalul fierbinte se lucra mai ușor. Mai târziu a fost descoperit procesul topirii metalelor, ceea ce i-a permis omului să dea obiectelor aproape orice formă. 2. Cultura tripoliană. Culturile arheologice ale epocii ara mei și pietrei au apărut pe teritoriul Ucrainei în mileniul IV î.e.n. Ele se deosebeau mult în funcție de modul de viață: în zona de silvostepă trăiau agricultorii sedentari, iar în stepe – crescătorii nomazi de animale. În perioada ene oliticului creșterea animalelor s-a separat de agricultură. Cea mai cunoscută cultură din epoca eneoliticului, carac terizată prin cultivarea pământului, ale cărei așezări se aflau pe teritoriul Ucrainei, a fost cultura arheologică tripoliană. Prima așezare a acestei culturi a fost descoperită în anul 1893 de către arheologul Vikentii Hvoika în apropi ere de localitatea Tripolie, în apropiere de Kiev. Tripolienii nu au fost o populație locală. Se consideră că ei au sosit de pe teritoriul actualei Grecii. Baza modelului de gospodărire în cultura tripoliană o constituia agricultura. La început, pentru prelucrarea pă mântului era folosită sapa, iar mai târziu tripolienii au trecut la ararea pământului. Aceasta înseamnă că, pentru a lucra pământul, ei foloseau plugul tras de boi. Acest tip de prelucrare a pământului se numește arat.

CAPITOLUL І. COMUNITĂȚILE PREISTORICE. CULTURILE ARHEOLOGICE

Zonele naturale Păduri mixte Silvostepă Stepă Zona așezărilor culturii Bug-Nistru Hotarul așezării reprezentanților culturii tripoliene Hotarul așezării reprezentanților culturii Srednii Stog Locurile unde au fost descoperite importante obiecte ale agricultorilor și ale crescătorilor de animale din vechime

Răspândirea triburilor tripoliene

??Pe teritoriile căror țări moderne erau amplasate așezările culturii tripoliene?

Tripolienii cultivau grâu, orz și mazăre. Atunci când pământul își epuiza resursele, oamenii părăseau așezările și se mutau în alt loc. Acest lucru se întâmpla la un in terval de 50-70 de ani. Dintre animale, tripolienii creșteau vite cornute mari, porci, capre, oi. Tripolienii locuiau în așezări mari, numite așezări proto-urbane („primele orașe”). Cea mai mare dintre acestea a fost Taleankî cu 2800 de case, în care locuiau circa 14 mii de persoane. Se consideră că aceste case erau cu două etaje. Pereții lor erau făcuți din nuiele de salcie, acoperite cu lut și împodobiți cu picturi murale. Acoperișurile erau din paie. Cel mai mult, însă, cultura tripoliană este cunoscută prin ceramica pictată. În mileniul al III-lea î. e. n. această mare cultură de odinioară a decăzut și s-a împărțit în mai multe culturi mărunte.

Ceramică pictată a culturii tripoliene

??1) De ce tripolienii erau nevoiți o dată la 50-70 de ani să se mute ??Determinați trăsăturile caracîn alt loc? 2) Cum se numesc marile așezări tripoliene?

teristice ale ceramicii culturii tripoliene. § 8. Eneoliticul

Înfățișare aproximativă a unei așezări tripoliene Desen modern

Model din lut al unei case tripoliene

Reconstrucția unei așezării tripoliene (Maidanețke)

3. Stepa. În perioada de existență a culturii tripoliene, în zonele de stepă ale Ucrainei era extinsă și cultura arheologică Srednii Stog. Principala ocupație a triburilor care aparțineau acestei culturi era creșterea ani malelor, în special, a cailor. Un rol auxiliar îl aveau agricultura, vânătoarea și pescuitul. Pe timp de vară, animalele erau scoase la păscut departe de așezările permanente, iar pe timp de iarnă erau aduse mai aproape de ele. Un interes deosebit prezenta ceramica culturii Srednii Stog, vasele având partea de jos ascuțită.

Concluzii yy 1

yy yy

Eneoliticul este perioada de trecere de la epoca de piatră la epoca metalelor. În perioada eneoliticului omenirea a însușit prelucrarea aramei. Cea mai dezvoltată comunitate din perioada eneoliticului pe teritoriul Ucrainei moderne a fost cultura arheologică tripoliană.

Întrebări și însărcinări 2

1. Ceramică a culturii Srednii Stog (1) și a celei tripoliene (2)

2. 3.

Din ce materiale erau confecționate uneltele de muncă și obiectele de artă în perioada eneoliticului? De ce arama, aurul și argintul au fost primele metale ce au început să fie prelucrate de către om? Care erau particularitățile ceramicii culturii Srednii Stog?

CAPITOLUL І. COMUNITĂȚILE PREISTORICE. CULTURILE ARHEOLOGICE

§ 9. Epoca bronzului 1. Începutul epocii bronzului. Perioada dintre sfârșitul mi leniului III și începutul mileniului I î. e. n. este numită epoca bronzului. În această perioadă a fost inventat pri mul aliaj de metale – bronzul. El era pregătit dintr-un amestec de aramă și staniu sau plumb. Obiectele din bronz erau mult mai tari, decât cele din piatră sau aramă. De asemenea, bronzul poate fi topit la o temperatură mai joa să decât arama, ceea ce a favorizat răspândirea obiectelor din acest aliaj. 2. Meșteșugurile și comerțul. Un timp îndelungat unele așezări umane și-au asigurat toate cele necesare vieții. Mem brii unei familii lucrau pământul, creșteau animale, coseau îmbrăcăminte și confecționau unelte de muncă. Însă cu tim pul au apărut obiecte care puteau să fie confecționate numai în anumite zone. Spre exemplu, arama și produsele din ara mă au pătruns pentru prima dată pe pământurile ucraine ne din Carpații românești sau din Munții Caucazului. Obținerea bronzului și a obiectelor din acest aliaj nu era o activitate ușoară, necesitând mult timp, putere și ca pacități deosebite. De aceea, reprezenta o îndeletnicire a unor anumiți oameni, care-și consacrau timpul unei singu re ocupații: olăritului sau fierăriei. Astfel a apărut o nouă ocupație – meșteșugăritul. Deși meșteșugul a apărut mai devreme, totuși, spre deosebirile de perioadele anterioare, meșteșugarii aproape că nu se ocupau cu agricultura sau cu creșterea animalelor, ci dedicau tot timpul acestei acti vități Ei schimbau produsele lor pe hrană și pe alte lucruri Minereu

Minereu topit

Minereul topit este turnat în formă

Creuzet Foale pentru Furnal suflat în foc Obiectul răcit este scos din formă

Obiectul confecționat este curățat de resturile de metal Forme de turnat Topor

Podoabe din bronz găsite în zona Mării Baltice. Vechimea lor este de peste 3 mii de ani.

Oamenii din vechime erau impresionați de capacitatea fierarilor de a obține din minereu metal topit, pe care îl transformau apoi într-un obiect rezistent. Arta fierarilor era egalată cu magia. Poate de aceea una dintre cele mai vechi povești din lume este considerată cea despre cum un fierar a încheiat o înțelegere cu forțele supranaturale. Oamenii de știință consideră că ea a apărut cu 6 mii de ani în urmă.

Produsul este lustruit

??Topirea cărui metal a fost însușită mai întâi de către omenire – a aramei sau a bronzului?

Confecționarea obiectelor din metal § 9. Epoca bronzului

necesare. Acest lucru a dus la apariția comerțului. La început aceasta era o acțiune de schimb: unele lucruri erau schimbate pe altele. Mai târziu au apărut și primii bani, care de fapt erau scoici, piei de animale ș.a. Meșteșugăritul și comerțul au influențat în mod favora bil perfecționarea mijloacelor de transport.

??De ce a apărut meșteșugăritul? Locuitori de pe țărmul Mării Baltice adună pe mal bucățele de chihlimbar și le schimbă pe sarea din Carpați. Desen modern.

??La ce foloseau oamenii chihlimbarul și sarea?

Lege – regulă general obligatorie stabilită de organul legislativ. Societate – ansamblul durabil al diferitor grupuri sociale, organizat într-un mod anumit. Ierarhie – divizarea societății în pături superioare și inferi oare.

Grupurile sociale de oameni din epoca bronzului

3. Societatea nouă. În epoca bronzului numărul populației a continuat să crească, iar unele așezări ale agricultorilor s-au transformat în primele orașe. În ele locuiau, în mare parte, meșteșugarii și negustorii. Necesitatea de a proteja bogățiile acumulate a dus la apariția soldaților profesioniști. Ei își alegeau un conducă tor. Ulterior acești conducători s-au transformat în căpetenii militare, iar în perioada Evului Mediu erau cunoscuți deja ca regi. Se dezvoltau și convingerile religioase. Au apărut unii oameni care desfășurau ritualuri, interpretau legile, iar uneori ei aveau și funcția de medici. Aceștia erau preoții. Meșteșugarii de diferite specialități, soldații, preoții în cepeau să se unească în grupuri sociale (clase) distincte. Ei acumulau bogății și obțineau puterea. Astfel a apărut inegalitatea patrimonială. Aceste procese au dus la strati ficarea societății. Ea a devenit ierarhică. Acest lucru în seamnă că unele grupuri sociale se bucurau de mai multe drepturi și respect decât altele.

??Explicați cum înțelegeți noțiunile de „grup social” și „ierarhie”? Dați exemple de grupuri sociale.

4. Agricultura și creșterea animalelor. În epoca bronzului, pe teritoriul Ucrainei locuiau mai multe comunități culturale. Ele pot fi divizate în comunități agricole, care locuiau în zona de silvostepă a Ucrainei, și cele ale crescătorilor de animale, care viețuiau în zona de stepă. Diferența dintre ele a devenit mult mai accentuată decât în perioada aramei și a pietrei. Agricultorii foloseau plugul cu brăzdar de metal, care prelucra pământul mai bine. Crescătorii de animale, ale căror cirezi se măreau, s-au văzut nevoiți să caute în permanență noi imașuri. Crescătorii de animale își schimbau locul de trai cel puțin de două ori pe an, atunci când își mânau cirezile pe imașurile de vară și de iarnă. În timpul epocii bronzului, pe teritoriul Ucrainei s-a dez voltat cultura arheologică Iamna (mijlocul mileniului IV – mileniul III î. e. n.). Ea a obținut această denumire, de oarece reprezentanții acestei culturi îi înmormântau pe cei decedați în gropi, sub coline de pământ numite gorgane (kurgane). În timpul înmormântării, cadavrul era împroșcat cu un colorant roșiatic, numit ocru.

CAPITOLUL І. COMUNITĂȚILE PREISTORICE. CULTURILE ARHEOLOGICE

Stela dindinpiatră Stela piatră Colina Colina (gorgan) Acoperământul

Acoperământul

Schema unui gorgan al culturii Iamna

Mormântul Mormântul

??1) În ce perioadă arheologică s-a dezvoltat cultura arheologică

Srednii Stog. Ce cultură agricolă era vecină cu aceasta? 2) De ce tocmai triburile culturii Iamna au reușit să se stabilească pe teritorii atât de întinse?

Idolul de la Kernosivka, instalat deasupra unui kurgan din cultura Iamna

De aceea, această comunitate umană mai este numită cultura mormintelor cu ocru. Reprezentanții culturii Iam na creau așezări provizorii nu prea mari, în jurul cărora cultivau cereale. Ei confecționau obiecte din bronz, atât pen tru consum propriu, cât și pentru vânzare. La distanțe mari, reprezentanții acestei culturi se deplasau cu ajutorul căru țelor mari trase de boi. Triburile culturii Iamna s-au stabi lit la vest până la fluviul Dunăre și la sud până la Marea Caspică.

??În ce constă deosebirea principală între crescătorii de animale și agricultorii din epoca bronzului?

Concluzii yy yy yy

Podoabe din os ale culturii Iamna

Apariția meșteșugăritului a favorizat dezvoltarea comerțului. În epoca bronzului au apărut primele orașe. Dezvoltarea meșteșugăritului și a comerțului, precum și acumularea de bogății de către anumite grupuri de oameni, au dus la stratificarea societății.

Întrebări și însărcinări 1. 2.

Cum a fost influențată societatea de capacitatea oamenilor de a prelucra metale? Terminați propozițiile. Pe baza lor, precum și cu ajutorul desenului de la pagina 29, alcătuiți o scurtă relatare despre confecționarea produselor din metal. 1) Metalul este topit în … . 2) Metalul topit este turnat în … . 3) După ce produsul turnat se răcește … . Cum a schimbat comerțul societatea de la acea vreme?

Vase ale culturii Iamna

??Comparați vasele culturii Iamna cu cele ale culturilor Srednii Stog și tripoliană. Ați observat o oarecare asemănare între ele? Care anume? Ce atestă acest lucru? § 9. Epoca bronzului

Lucrare practică. Viața cotidiană în epoca de piatră Scopul: descrierea ocupațiilor și a modului de viață al oamenilor preistorici (vânătorilor și pescarilor, agricultorilor și crescătorilor de animale) pe baza diferitor surse. Pentru studierea istoriei perioadei preis torice, savanții folosesc, mai întâi de toate, sursele materiale. Însă, cu ajutorul lor pot fi reconstituite nu mai mult de 1/5 din in formația despre trecut. În afară de aceasta, mulți „martori” materiali din trecut nu au ajuns până în zilele noastre. Obiectele din lemn și piele se descompun, cele din metal – ruginesc și se ruinează, iar ceramica este foarte fragilă. De aceea, apare necesitatea de a apela la alte surse.

??Luați cunoștință cu izvoarele etnografice ce

povestesc despre viața triburilor aflate, în dezvoltarea lor, la nivelul societății primitive și dați răspunsuri la întrebări.

Din viața papuașilor din Noua Guinee A venit Tui cu alți doi aborigeni. Cu toții erau înarmați cu sulițe, arcuri și săgeți, fiecare avea pe umăr câte un topor... Am decis să verific conținutul unei genți, pe care bărbații o purtau pe o curea aruncată pe umărul stâng... Am găsit în ea multe lucruri interesante. În afară de cele două cuțite de piatră mari, acolo erau oase ascuțite la un capăt, ce le serveau, probabil, în calitate de cuțit și greutate. Într-o cutie de bambus am găsit patru oase ascuțite. Erau, probabil, instrumente care înlocuiau acul sau suvacul. Apoi am găsit o scoică ce avea un capăt zimțat, pe care o foloseau pentru a răzui cocosul. Tot acolo era o bucată de coajă de cocos, pe care o foloseau în loc de lingură...

??1. Ce unelte de muncă aveau aborigenii?

2. Din ce materiale erau confecționate aceste obiecte?

Din viața triburilor kubu de pe insula Sumatra (Indonezia)

Din viața tribului amerindian al irochezilor

…El rupe un băț lung și drept și, ridicând de pe malul pârâului o piatră, bate cu ea pe un capăt al bățului până când acesta se desface în mai multe părți ascuțite. Apoi el desface coaja de pe băț și, împărțind-o în mai multe fibre, învelește cu ele capătul desfăcut al bățului. Sulița pentru prins pește (harponul) este gata...

În timpurile străvechi irochezii purtau încălțăminte confecționată din piele de elan. Ei tăiau pielea deasupra și sub genunchii animalului, iar apoi o jupeau în bucăți întregi. Deoarece piciorul din spate al elanului este îndoit aproape sub unghi drept, pielea jupuită de pe el se potrivește cu mărimea piciorului omenesc. Capătul de jos era cusut strâns cu tendon, iar cel de sus era strâns de picior cu curele speciale...

??1. Despre ce ocupație a oamenilor este vorba în fragmentul din sursă? 2. Ce materiale au fost folosite pentru confecționarea uneltei de muncă?

??1. Despre ce povestește fragmentul prezentat? 2. Cum își foloseau amerindienii spiritul de observație pentru confecționarea încălțămintei?

CAPITOLUL І. COMUNITĂȚILE PREISTORICE. CULTURILE ARHEOLOGICE

Activitățile magice ale vânătorilor de pe insula Nias (Indonezia) înainte de vânătoare Înainte de a pleca la vânătoare aceștia săpau o groapă, pe care o acopereau cu crengi, iarbă și frunze, iar apoi ademeneau în ea animalele sălbatice. În timp ce săpau, ei erau nevoiți să respecte anumite reguli. Lor le era interzis să scuipe (în caz contrar, animalele se vor feri de groapă); să râdă (deoarece se vor supăra pereții gropii); să folosească sare, să pregătească hrana pentru porci. Aflându-se în groa pă, li se interzicea să se scarpine, deoarece pământul se poate înmuia și nărui...

??1. Ce fel de ritualuri practicau vânătorii îna-

inte de a pleca la vânătoare? 2. Sunt justificate interdicțiile inventate de ei? 3. De ce vânătorii nu se bazau doar pe groapă, dar foloseau și magia?

Prinderea peștelui cu ajutorul harponului

Soldați de pe insula Nias. Începutul sec. XX.

??În ce mod observațiile referitoare la comunitățile

de oameni aflate la nivelul de dezvoltare a societății preistorice ne ajută să ne formăm o imagine asupra vieții oamenilor din epoca de piatră?

Reprezentant al tribului irochezilor Lucrare practică. Viața cotidiană în epoca de piatră

Verificarea cunoștințelor

Varianta 1

Varianta 2

1. Completați tabelul „Viața oamenilor în perioada preisto rică”. Planul caracteristicii

Paleolitic

Mezolitic

Neolitic Eneolitic

Epoca metalelor

Locuința Hrana Uneltele de muncă Ocupațiile

2. Activități pe baza ilustrațiilor. 1) Numiți fiecare obiect și menirea lui. 2) Aranjați aceste descoperiri de la cea mai veche la cea mai nouă. Numiți perioada când a apărut fiecare din tre ele.

1 2

3. Cu ajutorul materialului din tabel și al ilustrațiilor de mai sus dați un răspuns detaliat (2-5 propoziții) la întrebări. 1) Ce înseamnă evoluție umană? Prin ce se deosebeau oamenii de primate? 2) Cum s-a schimbat clima în Europa în perioada mezo liticului? Cum a influențat acest lucru viața oamenilor? 3) Ce înseamnă paleolitic? Cum au trăit oamenii în această perioadă? 4) Ce schimbări s-au produs în societate în perioada mezoliticului? 5) Care au fost consecințele dezvoltării agriculturii și a prelucrării metalelor în mileniul V î. e. n.?

CAPITOLUL І. COMUNITĂȚILE PREISTORICE. CULTURILE ARHEOLOGICE

CAPITOLUL II CIVILIZAȚIILE ANTICE ALE ASIEI ȘI AFRICII

Verificarea cunoștințelor

§ 10. Mesopotamia – pământul dintre două râuri Munţii Caucaz

Podişul Iranian

Deşertul Arabiei

Mesopotamia

?? Enumerați denumirile regiunii marcate pe fragmentul de hartă.

Natura actualei Mesopotamii

1. Primele civilizații. Cu aproape 8 mii de ani în urmă, unele așezări neolitice din Orientul Apropiat, care aveau suficientă hrană și practicau un comerț activ, s-au transfor mat în orașe. Acest lucru atestă apariția primelor civilizații. În cadrul acestor civilizații a fost descoperită pentru prima dată scrierea. De aceea, multe mărturii despre pri mele civilizații le-am aflat și din sursele scrise, nu numai din cele materiale, ca în cazul epocilor istorice anterioare. Istoricii stabilesc dacă o anumită comunitate cultu ral-istorică a fost civilizație după următoarele criterii: yy existența orașelor (așezări cu edificii administrative: de pozite de cereale, lăcașuri de cult etc.); yy statul; yy scrierea.

??1) Când și unde au apărut primele civilizații?

2) Datorită cărui fapt am obținut mai multe informații despre viața acestor civilizații? 3) De ce, în opinia voastră, descoperirea scrisului a fost importantă pentru comunitățile umane?

2. Natura. În Orientul Apropiat, câmpia pustie este străbătută de două râuri – Tigru și Eufrat. Teritoriul dintre ele este numit pământul străbătut de două râuri, sau Mesopotamia – „ținutul dintre două râuri”. În partea de nord a Mesopotamiei se înalță munții, iar în zona de sud, râurile se varsă în Golful Persic. Vara în aceste locuri este deosebit de călduroasă, iar iernile destul de reci. Uneori aici ninge. Malurile râurilor Tigru și Eufrat sunt mlăștinoase și aco perite cu stuf. În aceste ținuturi, materialele de construcții de bază – piatra și lemnul – sunt foarte puține, de aceea locui torii confecționau cele mai multe obiecte de uz cotidian din lut și stuf. În schimb, apa râurilor este sursa umidității teritoriilor din jur și, mai ales, în timpul inundațiilor anuale, ea acoperă malurile de argilă cu un strat roditor de nămol. Durata ano timpului cald este suficientă pentru a strânge două recolte pe an. De aceea, cu aproape 8 mii de ani în urmă, pe malurile râurilor Tigru și Eufrat, au început să apară primele așezări ale agricultorilor.

CAPITOLUL II. CIVILIZAȚIILE ANTICE ALE ASIEI ȘI AFRICII

3. Economia și primele așezări. În fiecare primăvară, când în munți se topea zăpada, Tigrul și Eufratul se revărsau, inundând pământurile din apropiere. Atunci când apa se re trăgea, în urmă rămânea un strat gros de nămol roditor. Soa rele usca însă repede pământul, făcându-l foarte vârtos. De aceea, agricultorii din partea locului au construit o întreagă rețea de diguri pentru a împiedica posibilele inundații, precum și de canale de irigare (ameliorare), pentru ca pământul de pe câmpuri să nu se usuce repede. Rețeaua de canale a permis irigarea terenurilor situate departe de râuri, astfel fiind posibilă cultivarea unor tere nuri mai întinse.

Agricultură de irigare (de ameliorare) – tip de agricultură, bazat pe construcția instalațiilor pentru ameliorarea pământului cultivat.

??Ce sunt canalele de irigare? ??Comparați ilustrația cu peisaje din Mesopotamia modernă

(pag. 36). Observați ceva comun? Prin ce poate fi explicat acest lucru?

Așezare din Mesopotamia antică Relieful era de câmpie

În râuri se prindea pește

Pe câmpuri se cultivau grâu, orz și mei

Atelierul olarului

Zigurat

Pășune pentru oi Grajd din stuf

Bărcile erau făcute îndeosebi din stuf

Canale de irigare

Pământul era lucrat cu ajutorul plugului, la care erau înhămați boii

De-a lungul canalelor creșteau palmieri de curmale. Fructele lor erau folosite în alimentație, erau uscate, din ele se cocea pâine și se producea vin. Sâmburii erau folosiți în calitate de combustibil, iar lemnul – ca material de construcție. Din fibre și coajă erau împletite funii și coșuri.

§ 10. Mesopotamia – pământul dintre două râuri

Impozite – plăți obligatorii pe care omul le face către stat. În schimbul lor, statul garantează omului protecție și ajutor.

Argilă

Stuf

cărămidă nearsă

Stuf

Locuință

Bărci

Pentru a crea și a menține în ordine sistemul canalelor de irigare trebuiau depuse multe eforturi. La această acti vitate participau toți locuitorii așezării, lucrările fiind pla nificate și conduse de către preoți. Tot ei calculau recolta adunată, o parte din care o luau în lăcașurile de cult, în calitate de impozit. Acolo ea era păstrată ca rezervă, în caz de secetă sau alte intemperii. Mai târziu au apărut funcționarii, care organizau lucră rile la aceste canale, însă piatra de temelie la oricare edi ficiu era pusă totuși de către preot. Așezările erau constru ite în jurul bisericilor.

??Care era rolul preoților în viața așezărilor din Mesopotamia? Datorită existenței canalelor de irigare, agricultorii pu teau să obțină recolte bogate. Surplusul de produse era schimbat de către agricultori pe mărfuri de la meșteșugari, comercianți sau de la alți oameni care nu se ocupau cu agricultura. Era mai comod ca schimbul să aibă loc în ace lași loc, de aceea meșteșugarii și comercianții se stabileau în apropiere, de exemplu nu departe de lăcașul de cult. Astfel, au apărut așezările comercial-meșteșugărești. Pentru a se apăra de atacurile vecinilor, evitând astfel jefuirea rezervelor de hrană ce se păstrau în lăcașul de cult, localnicii construiau întărituri: ziduri și turnuri. De aseme nea, ei angajau căpetenii, care puteau să organizeze apăra rea în caz de pericol și care conduceau incursiuni militare pe teritoriul vecinilor. Treptat așezările meșteșugarilor și ale comercianților s-au transformat în primele orașe.

Concluzii yy yy yy

Ulcior

Tablă de scris

Obiecte confecționate de locuitorii Mesopotamiei

??Numiți principalele activități economice ale locuitorilor Mesopotamieiї.

Teritoriul Mesopotamiei avea condiții prielnice pentru dezvoltarea agriculturii. Baza agriculturii era construcția digurilor și a canalelor de irigare (ameliorare). Recoltele însemnate au favorizat apariția meșteșugurilor și a comerțului, precum și apariția orașelor.

Întrebări și însărcinări 1. 2. 3.

Care teritorii sunt numite Mesopotamia? Cu ce scop erau construite digurile și canalele de irigare? Folosind textul paragrafului și desenul de la pag. 37, alcătuiți o relatare despre ocupațiile populației Mesopotamiei (5-7 propoziții).

CAPITOLUL II. CIVILIZAȚIILE ANTICE ALE ASIEI ȘI AFRICII

§ 11. Orașele și autoritățile 1. Orașele. Orașele Mesopotamiei erau independente, de aceea ele sunt numite orașe-state. Între ele era o luptă permanentă pentru dominația în zonă. De aceea, în jurul orașelor s-au construit ziduri și turnuri din cărămidă. Zi durile erau atât de late, încât deasupra lor putea să trea că liber o căruță cu boi înhămați. Zidurile mai înguste, pur și simplu nu ar fi putut rezista la greutatea lor. Orașul era construit în jurul templului ce purta nume le unei zeități protectoare. El era situat în partea de sus a unei piramide mari – ziguratul. Templul avea o impor tanță foarte mare și din cauză că în interiorul lui erau păstrate rezervele de hrană.

AMINTIȚI-VĂ 1. Cum se numește regiunea străbătută de râurile Tigru și Eufrat? 2. Ce sunt canalele de irigare? 3. Cum înțelegeți noțiunea de „civilizație”?

Sanctuarul Zidurile de apărare cu turnuri Ziguratul

Porțile

Acoperișurile plane erau folosite în calitate de încăperi suplimentare pentru locuit

Ziguratul din orașul Ur, construit în sec. al XXI-lea-lea î. e. n. (în prezent teritoriul Irakului). Aspect modern. Casele din cărămidă nearsă

??1) Din ce fel de material a fost construit ziguratul? 2) Calculați câți ani are această construcție.

Oraș din Mesopotamia

??1) Care edificiu era principal Piața

în oraș? 2) Enumerați particularitățile principale ale orașelor din Mesopotamia. § 11. Orașele și autoritățile

Oraș-stat – stat format dintrun singur oraș și din teritoriul învecinat. Monarh – omul care transmite puterea prin moștenire membrilor mai tineri ai familiei sale. Funcționar – omul care conduce în numele statului și primește pentru acest lucru recompensă.

Războaiele frecvente dintre orașe au dus la apariția con ducătorilor militari profesioniști. Deseori ei obțineau puterea asupra întregului oraș și deveneau monarhi. Aceștia însă erau nevoiți să împartă puterea cu preoții, care aveau o mare influență în societate. 2. Orânduirea socială. Orânduirea socială a diferitelor ora șe din Mesopotamia avea multe trăsături comune, deoarece modul lor de gospodărire era identic. Baza societății erau țăranii, uniți în obști. Ei practicau agricultura, construiau și reparau digurile și canalele. La ace lași nivel se aflau meșteșugarii, iar ceva mai sus – negustorii. Oamenii învățați – scribii, colectorii de impozite, judecă torii, funcționarii – se situau mai sus pe scara ierarhică. Și mai sus se situau numeroșii preoți și nobilimea. Pe cea mai înaltă treaptă se situa monarhul (regele) cu familia sa. Niciun fel de drepturi nu aveau sclavii. Stăpânul putea să-i cumpere sau să-i vândă, să-i oblige să îndeplinească ori ce muncă și chiar să-i omoare. De cele mai multe ori sclavi deveneau prizonierii de război. Omul putea nimeri în sclavie ca pedeapsă pentru comiterea vreunei crime, pentru neplă tirea impozitelor sau neachitarea datoriilor.

??Cum putea omul liber să devină sclav?

Locuitori ai celor mai vechi orașe din Mesopotamia. Mijlocul mileniului III î. e. n.

Orânduirea socială în Mesopotamia

3. Viața cotidiană. Orașele din Mesopotamia nu aveau o planificare clară. De aceea, casele erau construite la întâm plare, iar străduțele erau înguste și strâmbe. Nu exista nici canalizare, de aceea resturile erau aruncate direct afară. În orașe comerțul se practica intens. Se vindeau cereale și legume, obiecte produse de meșterii locali, mărfuri aduse din orașe îndepărtate, precum și mâncare (îndeosebi pește prăjit), care era pregătită chiar în stradă. Lemnul nu era suficient, de aceea oame nii erau nevoiți să facă economie. Mobila era fabricată din stuf și din pâslă. Dintre culturile cerealiere, în Mesopotamia se cultiva orz, ovăz și grâu, iar dintre legume – mazăre, fasole, castraveți, diverse feluri de salate, ceapă, usturoi și muștar. Oamenii în stăriți își puteau permite și trufe de deșert, un gen de ciuperci ce cresc sub pământ. Mâncarea de bază se compunea din pâi ne de orz, legume, pește copt și bere. Me sopotamienii mâncau, de asemenea, carne de porc la cuptor, carne de berbec sau capră și mai puțin – carne de vită. Pentru a îndulci unele feluri de mânca re, erau folosite fructe precum smochine, curmale, stafide, dar și miere.

CAPITOLUL II. CIVILIZAȚIILE ANTICE ALE ASIEI ȘI AFRICII

Curte centrală pentru pătrunderea luminii și aerului

Acoperiș plan

Casa unei familii înstărite din Mesopotamia

Dormitor Pereți din cărămidă

Geamurile lipsesc pentru a evita arșița

??Descrieți casa unei familii

Bucătărie

înstărite din Mesopotamia.

Cameră pentru primirea oaspeților

Sanctuarul casei

Cămară Podea din cărămidă

În general, hrana era diversificată. În mileniul al III-lea î.e.n. locuitorii Mesopotamiei cunoșteau peste 50 de feluri de pește, 20 de feluri de cașcaval, 300 de rețete de produse de panificație și 100 de rețete de supe, precum și 15 tipuri de bere.

??Ce concluzii puteți face referitor la hrana vechilor locuitori ai

Mesopotamiei? Corespund ele, oare, cu ideile voastre despre o alimentație sănătoasă sau gustoasă?

Concluzii yy yy yy

Orașele din Mesopotamia erau independente și luptau între ele. Principalele categorii ale populației erau țăranii, meșteșugarii, funcționarii, preoții. Recoltele bogate au contribuit la dezvoltarea meșteșugurilor și comerțului, la apariția orașelor.

Locuitorii Mesopotamiei au constatat că dacă toarnă apă caldă peste boabele de orz și se păstrează amestecul o perioadă, se obține o băutură, cunoscută astăzi ca bere. E adevărat că berea de atunci semăna mai mult cu un terci rar și aproape că nu conținea alcool. Berea era băută cu ajutorul unui pai de stuf, pentru a nu înghiți odată cu băutura și boabele dospite. Concomitent cu descoperirea acestei băuturi, a apărut și proverbul despre influența ei nesănătoasă asupra omului: „Dacă vei bea bere la drum, vei avea neplăceri”.

Întrebări și însărcinări 1. 2. 3.

Cum era orânduirea socială a orașelor-state din Mesopotamia? În ce condiții conducător al orașului putea să devină un șef militar? Alcătuiți meniul zilei pentru o familie din Mesopotamia.

Oamenii beau bere. Copie a unui desen sumerian. § 11. Orașele și autoritățile

§ 12. Statele din epoca bronzului: Sumerul și Babilonul AMINTIȚI-VĂ 1. Numiți principalele caracteristici ale civilizației. 2. Explicați sensurile noțiunilor „monarh” și „funcționar”. 3. De ce orașele mesopotamiene sunt numite orașe-state?

1. Sumerul. Mesopotamia ademenea diferite popoare. De asemenea, după cum știți deja, conducătorii unor orașe tin deau să-și extindă puterea asupra altora. De aceea, de la apariția civilizației în mileniul IV î. e. n. și până în mileniul I î. e. n., aici au înflorit și au decăzut un număr mare de state și imperii. La început, în mileniul IV î. e. n., în partea de sud a Mesopotamiei și-au întemeiat o așezare oameni ce se numeau „capete negre”. Vecinii îi numeau sumerieni. Sumerienii au creat una dintre primele civilizații, care a existat până în mileniul II î. e. n.

Căruță sumeriană cu roți pline.

Câmpii Dealuri Munți Orașele-state din Mesopotamia în mileniul III î. e. n. sumeriene akkadiene Hotarele Regatului Babilonian pe timpul domniei regelui Hammurabi (1792-1750 î. e. n.). Teritoriul Feniciei.

Portret sculptural al regelui sumerian Ur-Nammu. Sec. XXI î.e.n.

Orașele și regatele Mesopotamiei

CAPITOLUL II. CIVILIZAȚIILE ANTICE ALE ASIEI ȘI AFRICII

Hotarele Statului Evreu vechi în sec. X î. e. n. Hotarele Statului Asirian către sfârșitul sec. VIII î. e. n.

Oraș sumerian Câmpuri

Canale de irigare Ziduri de apărare din cărămidă Sanctuar Zigurat

Palatul conducătorul

??1) De ce toate clădirile

din oraș sunt de aceeași culoare? 2) A fost, oare, Sumerul singurul stat? De ce?

Ziduri cu grosimea de 5 m

Case din cărămidă ale orășenilor

Cele mai mari orașe-state sumeriene au fost Ur, Uruk, Lagaș, Nippur. La acea vreme ele impresionau prin mărimea lor: în condițiile în care numărul total al populației Me sopotamiei era de circa 1,5 milioane de oameni, numai în Uruk trăiau între 50 și 80 mii de persoane. Sumerienii sunt autorii unor invenții, care au influențat dezvoltarea ulterioară a întregii omeniri. Este vorba de în ceputurile prelucrării aramei și a bronzului, precum și de descoperirea roții și a scrisului. Descoperirea roții a deschis calea spre crearea altor mecanisme. Primul a fost roata de olărit. Ea a permis realizarea rapidă a vaselor de calitate. Dezvoltată a fost și arta sumerienilor: aceștia înălțau zigurate impunătoare, construiau statui din argilă ale zeilor, obiecte din aur și pietre prețioase. Orașele sumeriene făceau mult comerț – atât între ele, cât și cu orașele de pe terito riile Egiptului, Greciei, Siriei, Libanului, Iranului, Indiei și Afganistanului de astăzi. Acolo ei vindeau țesături și obiec te din lut, iar în schimb cumpărau aramă și staniu (cositor). 2. Akkadul. La nord de orașele sumeriene era situat Rega tul Akkadian. El era populat de un popor sosit aici din Peninsula Arabică. Către sârșitul mileniului III î. e. n. re gele Sargon a cotropit orașele Sumerului și a întreprins campanii cotropitoare în Siria și Elam. Astfel, Regatul Ak kadian s-a transformat în primul imperiu din lume. Orașele mesopotamiene nu mai erau deja independente, ci se supuneau unicului suveran akkadian. El le-a încredin țat unor rude de-ale sale guvernarea pământurilor cotropi te. Acest lucru a generat rezistența populației locale, care protesta în permanență împotriva puterii suveranului din Akkad. De asemenea, statul avea de suferit de pe urma invaziei nomazilor din podișul iranian. În cele din urmă, Regatul Akkadian s-a destrămat.

Fragment de harpă sumeriană împodobit cu un cap de bou din aur și lazurit

Imperiu – stat cu centru unic, care conduce mai multe popoare cucerite.

??De ce Regatul Akkadian este numit imperiu? § 12. Statele din epoca bronzului: Sumerul și Babilonul

Hammurabi în sala tronului. Desen modern.

3. Babilonul. În mileniul II î. e. n. s-a dezvoltat unul dintre orașele Mesopotamiei – Babilonul. Orașul era situat pe malul râului Eufrat. Prin el treceau drumurile comerciale de la nord la sud, de la vest la est. Unul din regii Babilonului – Hammurabi (1792–1750 î.e.n.) a unificat prin forță întreaga Mesopotamie. Astfel a luat fiin ță puternicul Regat Babilonian, care a supus multe popoare. Hammurabi a intrat în istorie și ca făuritor al uneia din tre primele, în lume, culegeri de legi scrise. El a primit de numirea Codul lui Hammurabi. Din el rezultă viziunea societății babiloniene de la acea vreme față de echitate. Principiul de bază al legilor lui Hammurabi era „ochi pentru ochi”, ceea ce însemna „cât s-a pierdut, atât trebuie plătit”. Dacă un om a furat averea cuiva, el trebuia să-i plă tească proprietarului prețul ei; dacă un om i-a scos un ochi altui om, atunci acela trebuia să-i scoată un ochi. În afară de aceasta, era pedepsit nu omul, ci acea parte a corpului care era vinovată: de exemplu, medicului ce în timpul operației l-a omorât din întâmplare pe pacientul său, i se tăia mâna. Aceste reguli, însă, se refereau doar la oamenii egali. Dacă victima ocupa o treaptă superioară în societate, în comparație cu cel ce a comis crima, atunci și pedeapsa era cu mult mai severă. Spre exemplu, pentru o lovitură dată unui nobil, omul ce ocupa o treaptă inferioară primea 60 de lovituri.

??Ce se poate spune despre concepția despre lume a vechilor babiloneni pe baza Codului de legi al lui Hammurabi? În societatea acelor timpuri, oamenii de origine diferită aveau aceeași valoare?

Concluzii yy yy yy

În epoca bronzului, pe teritoriul Mesopotamiei s-au creat orașele-state ale Sumerului, Regatele Akkadian și Babilonian. Regele Akkadului, Sargon, a cotropit orașele Sumerului și a întemeiat primul imperiu din lume. Regatul Babilonian a cunoscut cea mai mare înflorire în timpul domniei lui Hammurabi.

Întrebări și însărcinări Stela din bazalt în care a fost încrustat Codul lui Hammurabi. În partea de sus este reprezentat însuși regele.

1. 2. 3.

Ce invenții au fost făcute în Sumer? Numiți principiile de bază ale Codului lui Hammurabi. Cum era el transpus în viață? A fost, oare, Regatul Babilonian un imperiu?

CAPITOLUL II. CIVILIZAȚIILE ANTICE ALE ASIEI ȘI AFRICII

§ 13. Statele din Epoca Fierului: Asiria şі Regatul Caldeean 1. Asiria. În mileniul III î e. n., în zona Akkadului, pe malurile râului Tigru, a apărut orașul Assur. La început el nu a fost independent, ci se supunea altor orașe-state din Mesopotamia. Cu timpul, acest oraș a prosperat dato rită comerțului și exportului ilegal de metale. Concomitent a crescut și puterea orașului, care tindea să controleze întregul comerț din zonă. Aceasta a și devenit o cauză a războaielor frecvente cu vecinii, în rezultatul cărora a fost întemeiat Regatul Asirian sau Asiria. În repetate rânduri, Asiria ba cucerea teritorii însemna te, ba își pierdea influența asupra lor. În cele din urmă, în veacul al IX-lea î. e. n. a început avântul de lungă durată al Asiriei. La acea vreme ea se transformase într-un imperiu puternic, care, în perioada celei mai mari extinderi, controla întregul teritoriu al Mesopotamiei, țărmul de est al Mării Mediterane și Egiptul. Asirienii supuneau noile pământuri prin forță. Acest lucru a devenit posibil grație reformei militar-politice în făptuite de către regele asirian Tiglatpalasar al III-lea, care a trăit în sec. VIII î. e. n. Această reformă prevedea: yy crearea unei armate profesioniste organizate, care era întreținută în totalitate de stat (alte state din Mesopo tamia nu dispuneau de astfel de armată – pe timp de război țăranii erau chemați la oaste (opolcheniye); yy folosirea în masă a armelor făcute dintr-un nou metal – fierul; yy organizarea militară (erau distribuite clar genurile de arme – cavaleria, trupele inginerești și de cercetași); yy un nou mod de purtare a războiului: nu numai de dra gul jefuirii, ci și cu scopul supunerii unor noi popoare. Pentru a-și impune puterea în noile teritorii, asirienii se comportau cu o deosebită cruzime față de localnici. Scopul lor era de a-i transforma în supuși fideli ai unicului Imperiu Asirian: yy popoarele cotropite erau strămutate cu forța cu toată averea lor pe noi teritorii; yy pentru a dirija pământurile cotropite erau numiți guverna tori; yy meșteșugarii și meșterii din teritoriile cotropite erau aduși în capitala Asiriei;

AMINTIȚI-VĂ 1. Ce regate din Mesopotamia cunoașteți deja? 2. Explicați însemnătatea noțiunii „imperiu”. 3. Numiți principiul de bază al Codului lui Hammurabi. Reformă – transformare treptată și fundamentală, îmbunătățirea situației în diferite domenii. Oaste (opolcheniye) – armată formată din reprezentanții populației dintr-o anumită regiune, apți de luptă. Este activă doar în timpul invaziei dușmanilor, după care membrii ei se întorc acasă.

Figurile demonilor buni cu corp de taur, aripi de pasăre și cap de om – lamassu. Ele păzeau intrarea în Palatul regal asirian.

§ 13. Statele din Epoca Fierului: Asiria şі Regatul Caldeean

Bijuterie asiriană

În timpul domniei lui Tiglatpalasar al III-lea armele din metal nu erau mai puternice decât cele din bronz. Avantajul lor consta în aceea că, spre deosebire de staniul necesar pentru turnarea bronzului, minereu de fier era în cantități suficiente. Așadar, armele din fier erau mai ieftine și cu ele puteau fi dotate armate numeroase. Depuneri însemnate de fier au fost găsite în apropiere de Assur, în timp ce cele mai apropiate de Mesopotamia mine de staniu se aflau la o distanță de 2 mii de kilometri la est. De aceea, toată Mesopotamia depindea de cei ce controlau comerțul cu staniu.

Scenă a vânătorii regale, săpată pe pereții palatului asirian

yy o parte a populației subjugate era transformată în sclavi, care erau înrolați în armată pentru refacerea pierderilor; yy revoltele care izbucneau erau înăbușite cu cruzime. În anul 689 î. e. n. Asiria a învins Babilonul. Orașul a fost ruinat. Cruzimea asirienilor a ridicat popoarele subjugate îm potriva lor. Războaiele permanente au slăbit foarte mult Asiria. Vecinul din est al Asiriei – Midia, împreună cu aliații, au distrus trupele asiriene și în anul 612 î. e. n. au ruinat capitala ei – orașul Ninive. Pământurile impe riului au fost împărțite între învingători.

??Care era principala sursă de venit pentru Asiria în afară de război? Templul lui Marduk Ziguratul „Etemenanki” – Templul creării cerului și pământului.

??1) Găsiți pe fragmentul de

hartă (pag. 42) orașele Assur și Ninive. Ce fel de orașe sunt acestea? 2) Ce pământuri au fost cotropite de Asiria?

Zidurile de apărare în formă de cerc dublu

Palatul regal

Podul peste Eufrat pe piloni din piatră

Babilonul în timpul domniei lui Nabucodonosor al II-lea

Grădinile suspendate

CAPITOLUL II. CIVILIZAȚIILE ANTICE ALE ASIEI ȘI AFRICII

2. Noul Imperiu Babilonian. Noul Imperiu Babilonian sau Regatulul Caldeean a existat relativ puțin timp. Însă, bogăția și gloria lui îi uimea pe contemporani. În ultimele decenii de existență a Asiriei, în interiorul ei au avut loc războaie civile. De acest lucru s-a folosit guvernatorul Babilonului, Nabopolassar, descendent din triburile caldeenilor. În anul 626 î. e. n., el a reușit nu numai să se separe de Asiria, ci și să supună pământu rile fostului Imperiu Babilonian. Ulterior el depune eforturi pentru distrugerea Asiriei. Succesorul său, Nabucodonosor al II-lea, a domnit 40 de ani. El a cucerit noi teritorii, aproape dublându-și po sesiunile. Perioada domniei sale a fost o perioadă de în florire a Regatului Caldeean. Nabucodonosor a refăcut în totalitate Babilonul, care a devenit unul dintre cele mai mari orașe și centre de comerț cu alte țări. În locul cără mizii crude, în construcții era folosită deja cărămida arsă, mult mai rezistentă. A fost înălțat un nou palat regal, a fost construit un pod de piatră peste râul Eufrat, precum și noi fortificații în jurul orașului.

??1) Găsiți pe hartă hotarele Regatului Caldeean. Numiți teritoriile

ce intrau în componența lui. 2) Găsiți pe hartă Midia. Care alt stat din Mesopotamia a fost învins de ea?

Hotarele Regatului Caldeean în prima jumătate a sec. VI î. e. n. Hotarele Regatului Median în prima jumătate a sec. VI î. e. n.

Persia la mijlocul sec. VI î. e. n Statul persan în timpul domniei lui Darius I

Război civil – lupta pentru putere dintre diferite grupuri în interiorul unei societăți sau țări.

Nabucodonosor al II-lea Regatul Caldeean și Imperiul Persan

Парфія

Satrapiile persane „Calea regală”

§ 13. Statele din Epoca Fierului: Asiria şі Regatul Caldeean

Printr-o deosebită frumusețe se remarca Poarta Iștar – una dintre cele opt porți ale zidului exterior al orașului. Poarta a fost dedicată zeiței Iștar și construite din cărămi dă glazurată. De la poartă și până la templul zeului Marbuk a fost amenajată strada numită Calea Procesiunilor, unde avea loc sărbătorirea Anului Nou. În Regatul Babilonului ea coincidea cu echinocțiul de primăvară. Succesorii lui Nabucodonosor al II-lea nu au avut atâtea succese. În cele din urmă, în anul 539 î. e. n., Noul Im periu Babilonian a fost cucerit de către persani.

??Câți ani a existat Noul Imperiu Babilonian? Poarta restaurată a zeiței Iștar de la muzeul de istorie din Berlin Legenda spune că Nabucodonosor al II-lea știa care va fi soarta statului său. Regelui i s-ar fi arătat în vis un idol gigant cu capul din aur, corpul până la brâu – din argint, picioarele până la genunchi – din aramă, iar partea de jos – dintr-un amestec de fier și lut. Înțeleptul i-ar fi explicat regelui semnificația celor văzute în vis: regatul nu va avea parte de unitate internă – așa cum fierul nu este capabil să se unească cu lutul, tot așa și diversele popoare din Babilon nu vor putea trăi în pace.

Legenda spune că atunci când Babilonul a fost asediat de trupele persane, principele Baltazar era într-atât de convins că zidurile orașului sunt de netrecut, încât organiza zilnic banchete. În timpul unui banchet, o mână nevăzută îi lasă pe un perete mesajul: „Numărat. Cântărit. Împărțit.” Un înțelept i-ar fi tălmăcit mesajul în felul următor: forțele divine au numărat deja zilele regatului lui Baltazar, l-au cântărit ca pe o marfă la piață și l-au împărțit între dușmani. În aceeași noapte Baltazar a fost ucis, iar în oraș au năvălit trupele persane. Astfel și-a încetat existența Regatul Caldeean, care, deși a existat relativ puțin timp, totuși faima minunilor și a bogăți ilor lui a rămas vie în basmele și legendele diferitor popoare.

??Cum poate fi tălmăcită importanța cuvintelor profetice de pe peretele palatului babilonian?

Concluzii yy yy yy

Asiria a cotropit imense teritorii datorită bogățiilor acumulate ca urmare a comerțului și datorită armatei numeroase și bine organizate. Cruzimea asirienilor a ridicat împotriva lor popoarele subjugate, ceea ce a făcut-o sensibilă pentru dușmanii din afară. Noul Imperiu Babilonian controla mari teritorii, dar s-a dovedit a fi neputincios în fața dușmanului din exterior.

Întrebări și însărcinări Grădinile artificiale din Babilon, care au intrat în istorie ca una dintre cele șapte minuni ale lumii cu denumirea de Grădinile suspendate ale Semiramidei.

1. 2. 3.

Ce fel de metal au început să prelucreze asirienii? Numiți cei mai renumiți regi ai Asiriei și ai Regatului Caldeean. Prin ce s-au proslăvit ei? Amintiți-vă ce mituri și legende despre Babilon cunoașteți. De ce, în opinia voastră, tocmai acest oraș este amintit în ele atât de frecvent?

CAPITOLUL II. CIVILIZAȚIILE ANTICE ALE ASIEI ȘI AFRICII

§ 14. Persia 1. Imperiul Persan. La est de Mesopotamia este situat Po dișul Iranian. Pe la mijlocul mileniului II î. e. n. din zone le de nord au venit aici triburile perșilor. Acești oameni practicau creșterea animalelor și trăiau destul de modest. Pe atunci ei nu erau independenți și plăteau tribut Statu lui Midia. În sec. VII î. e. n. Ahemene, unul dintre căpe tenii, a unit toate triburile persane.

??1) Unde au trăit triburile perșilor înainte de a se uni?

AMINTIȚI-VĂ 1. Numiți statele Mesopotamiei în ordinea cronologică a existenței lor. 2. Care erau ocupațiile de bază ale locuitorilor Mesopotamiei?

2) Perșii antici au fost crescători de animale sau agricultori?

Unul dintre succesorii lui Ahemene – Cirus al II-lea cel Mare (559–530 î. e. n.), s-a ridicat împotriva regelui median și a ocupat locul acestuia. Astfel, el a întemeiat un nou stat, care este numit Persia ahemenizilor sau Imperiul Persan. Succesorii săi, Cambise al II-lea și Darius I, nu s-au oprit la cele realizate. Ei au cotropit teritorii imense: Mesopotamia, Egiptul, Asia Mică, partea de nord-vest a Indiei. Perșii au divizat teritoriile cotropite în mai multe provin cii – satrapii, ale căror frontiere corespundeau cu hotarele statelor ocupate. Populația locală își păstra tradițiile, limba și legile. Statele din componența imperiului erau legate prin tr-o rețea de drumuri care erau cele mai bune la acea vreme. În Persia exista și serviciul de poștă, care funcționa cu succes datorită mecanismului bine organizat pe „calea regală”. De-a lungul drumurilor principale erau amenajate oficii poștale, situate unul de altul la distanța pe care un cal ar putea-o parcurge într-o zi. Când călărețul sosea la oficiu, el transmitea încărcătura altuia. Această ștafetă lucra non-stop, de aceea existau călăreți de zi și de noapte. Corespondența parcurgea întreaga distanță de 2500 de kilometri în șapte zile. Construcția unor drumuri sigure și calitative a contri buit și la dezvoltarea comerțului.

Regele persan Darius I

??1) Ce influență a avut asupra vieții în Persia construcția drumurilor? 2) Arătați pe hartă (pag. 47) teritoriul Persiei de la mijlocul sec. VI î.e.n. și numiți zonele principale ale Imperiului Persan. 3) Găsiți pe hartă (pag. 47) „calea regală”. Ce orașe și zone unea ea?

Imagini ale „nemuritorilor” pe pereții palatului regal din Susa § 14. Persia

Capul familiei persane era bărbatul. El putea să aibă câteva femei și concubine. Bărbații puteau să se deplaseze liber pe stradă, iar femeile erau nevoite să stea acasă și să se ocupe de treburile gospodărești.

Persia a devenit primul stat pe teritoriul căruia a fost introdusă moneda de model unic – dareicul de aur. Până atunci monedele au existat doar într-o singură țară – Lidia. Restul lumii folosea, în calitate de bani, lingouri de aur sau de argint sau, în general, se descurcau fără ele în timpul schimburilor comerciale. Satrapiile erau conduse de către satrapi – guvernatori numiți de regele persan. De obicei, deveneau satrapi rudele apropiate ale regelui. Sarcina lor principală era de a supra veghea plătirea la timp a tributului în teritoriile cotropite. Satrapul avea propria armată, putea să-și bată moneda sa de argint, răspândită numai pe pământurile controlate de el. Satrapul era judecător principal pe pământurile încredințate. Pentru a nu depinde de armata satrapilor, regele persan avea o armată proprie, formată din 10 000 de „nemuritori”. Conform legendei, numele se datora faptului că locul lup tătorului ce murea era imediat luat de altul, numărul lor fiind neschimbat. Primii 1000 de astfel de luptători erau cei din garda personală a regelui, formată din urmași ai celor mai de seamă familii persane, pregătiți încă din co pilărie pentru acest serviciu.

??Cum se numeau guvernatorii persani? Care erau atribuțiile lor?

Cupă din aur pentru băut

Zoroaștrii credeau că în lume există binele absolut și răul absolut, iar omul este capabil să aleagă liber între cele două. Minciuna și violența reprezintă întruchiparea răului, iar adevărul și faptele bune – întruchiparea binelui. După moarte, pe om îl așteaptă judecata și, dacă în timpul vieții el a ales calea cea nedreaptă, este sortit la chinuri îngrozitoare. Dacă faptele bune ale omului prevalează măcar puțin, atunci el ajunge în rai.

??Cum se numea religia perșilor? În ce consta esența ei?

2. Zoroastrismul. Perșii împărtășeau o religie aparte – zoroastrismul. Profetul lor era Zoroastru. El condamna vio lența, propovăduia pacea între oameni, onestitatea și munca. Deseori zoroaștrii erau numiți „adoratori ai focului”, deoare ce ei credeau că întruchiparea pământească a Dumnezeului lor este orice fel de lumină, inclusiv focul. Atunci când se rugau, ei se întorceau cu fața spre o sursă de lumină. Învă țăturile lui Zoroastru au fost incluse în cartea sfântă Avesta.

Concluzii yy yy yy

Perșii antici erau un popor crescător de animale, care trăia pe teritoriul Podișului Iranian. Primul domnitor al triburilor unite ale perșilor a fost regele Ahemene. Perșii au întemeiat un imens imperiu, ale cărui părți își păstrau tradițiile, limba și legile.

Întrebări și însărcinări 1. 2. 3.

De ce statul întemeiat de Cirus al II-lea este numit „Persia Ahemenizilor”? Poate fi numită, oare, Persia Ahemenizilor imperiu? De ce? Comparați modul de comportare a asirienilor și persanilor față de pământurile cotropite.

CAPITOLUL II. CIVILIZAȚIILE ANTICE ALE ASIEI ȘI AFRICII

§ 15. Nomazii 1. Cimerienii. La nord de Mesopotamia și Podișul Iranian se întind stepele – Marea Stepă, care ajunge în vest până la Dunăre și Carpați, iar în est – până la China. Aceste teri torii erau populate de triburi nomade, numite de oamenii de știință ca fiind iraniene sau vorbitoare de limbă iraniană, deoarece vorbeau în limbi asemănătoare cu persana (iraniana). Anterior, în secolul V î.e.n., în stepele din nordul Mă rii Negre trăia un popor nomad, pe care vecinii îl numeau „cimbri”, iar noi îl cunoaștem ca „cimerieni”. Este primul popor de pe pământurile ucrainene, al cărui nume, fie și aproximativ, ne este cunoscut. Deși cimerienii erau un popor nomad, ei organizau așezări permanente pentru meșteșugari. Cimerienii erau un popor războinic: ei organizau nume roase invazii asupra statelor Mesopotamiei. Au distrus ar mata statului Urartu, au ruinat Sardes – capitala statului Media, au cucerit Frigia și luptau alături de Asiria împotri va dușmanilor acesteia. Însă când unul dintre conducătorii

AMINTIȚI-VĂ Cine erau nomazii? În ce consta particularitatea de bază a modului lor de viață?

Imagine a soldaților cimerieni pe o vază etruscă

Sciția Mare

Actualele frontiere ale Ucrainei Sciția Mare în sec. VII-III î.e.n. Gorganele sciților Cele mai mari orașe întemeiate de greci în nordul Mării Negre

Reconstituire modernă a înfățișării unei femei-războinic din Sciția § 15. Nomazii

Aproximativ în anul 513 î.e.n. trupele regelui persan, Darius I, au intrat pe teritoriul Sciției Mari. El urmărea scopul de a supune aceste pământuri. Apropiindu-se de Borisfen (Nipru) și nevăzându-i pe sciți, Darius trimite către regele lor, Idanfirs, o solie cu cerința de a i se supune și a-i plăti tribut. Drept răspuns, regele i-a trimis lui Darius o pasăre, un șoarece, o broască și cinci săgeți. Darius a tălmăcit astfel conținutul mesajului învăluit de mister: „Perșilor, dacă nu vă veți preface în păsări, ca să zburați în văzduh, dacă nu veți ajunge șoareci, ca să vă ascundeți în pământ, sau, prefăcându-vă în broaște, nu veți sări în bălți, atunci nu vă veți mai întoarce în țara voastră, ci veți pieri de săgețile noastre”. Darius nu a dat ascultare acestui avertisment și a ridicat oștirile la atac. Neavând forțe destule pentru o luptă deschisă, sciții au ales tactica „pământului ars”. Retrăgându-se în adâncul stepei, aceștia astupau fântânile, dădeau foc fânațurilor și copacilor. Înțelegând că nu va putea cuceri Sciția, regele Darius părăsește aceste locuri. Istoricul grec Herodot scria că de atunci sciții și-au câștigat gloria de neînvinși.

cimerieni s-a gândit să-și trădeze aliatul, asirienii i-au ni micit armata și l-au alungat de pe pământurile lui. Sleiți de puteri, cimerienii s-au stabilit în Crimeea și, în secolul V î. e. n., au participat la construcția orașului grecesc colonie Cimmeric.

??Care puteau să fie principalele ocupații ale cimerienilor? 2. Sciții. În sec. IX-IV î. e. n., în locul cimerienilor în Marea Stepă s-a stabilit un alt popor nomad – socoloții. Popoarele din Mesopotamia i-au numit saci, chinezii – sai, iar grecii – sciți. Îndeletnicirea de bază a sciților era creșterea cailor, a vitelor cornute mari și a oilor. Își duceau traiul în căsuțe mici, legate de căruțe (chibitce), la care erau înhămați boii. Sciții erau de neîntrecut în luptele de cavalerie. Soldații lor erau înarmați cu arcuri și săbii. Printre luptătorii sciți erau și femei. Aceasta a născut legendele despre amazoane – triburile femeilor războinice. Sciții își înmormântau regii decedați sub coline înalte de pământ, numite gorgane (kurgane), a căror înălțime pu tea să atingă 20 de metri, iar diametrul – 130 de metri. Înmormântările regale erau deosebit de bogate. În mormânt erau așezate arme și podoabe. Majoritatea savanților sunt înclinați să creadă că sciții nu confecționau bijuterii, ci le comandau la meșterii greci. Stilul în care au fost confecționate aceste obiecte, este nu mit animalier din cauza numeroaselor imagini cu animale.

Cupă din aliaj de aur și argint

Obiecte de aur din gorganele sciților

CAPITOLUL II. CIVILIZAȚIILE ANTICE ALE ASIEI ȘI AFRICII

Până în secolul al VI-lea î.e.n., sciții au trăit îndeosebi în Asia Centrală, pustiind totul în jur și chiar organizând atacuri asu pra Egiptului. Ulterior ei au fost siliți să plece de către perși, care și-au întemeiat propriul stat. Sciții au revenit în zona Mă rii Negre, întemeind statul numit Sciția Mare. Ei au supus triburile de agricultori din zona de silvostepă a Ucrainei, de unde luau sclavi și cereale, pe care le vindeau apoi orașelor-colonii grecești de pe țărmul Mării Negre. Sciția Mare și-a atins apogeul puterii în sec. IV î e. n., în timpul domniei regelui Atheas. Acesta a turnat chiar moneda proprie. După moartea acestuia statul a decăzut.

??Există câteva versiuni referitoare la originea sciților, legende despre amazoane, povestiri istorice despre regii sciți, precum și despre relațiile sciților cu cimerienii. Pregătiți o comunicare pe această temă.

Concluzii

Cel mai renumit obiect al artei scitice este considerat pectoralul de aur (o bijuterie purtată la gât) din gorganul Mormântul Mare. Pectoralul a fost descoperit de către arheologul Boris Mozolevski.

??Сусідами яких держав

Месопотамії були спочатку кіммерійці, а потім — de la La nord de Mesopotamia se întindea Marea Stepă. Stepele скіфи? Marea Neagră sunt o parte componentă a ei.

yy yy

Stepele erau populate de popoare nomade, a căror principală îndeletnicire era creșterea cailor, a vitelor cornute mari și a oilor. În stepele din regiunea Mării Negre au trăit cimerienii. În sec. VI î.e.n. locul lor a fost luat de către sciți.

Întrebări și însărcinări 1. 2.

Cine au fost cimerienii? Unde și când au trăit ei? Cum se numea statul sciților de pe teritoriul Ucrainei? Cu care perioadă a coincis înflorirea lui? Comparați imaginile grecești ale soldaților cimerian (1), scitic (2) și persan (3). Ce trăsături comune observați în aspectul lor exterior? Despre ce vorbește acest lucru?

Soldați sciți în stepă. Desen modern.

Model din argilă al locuinței sciților, găsită în gorgan § 15. Nomazii

§ 16. Scrisul și știința în Mesopotamia AMINTIȚI-VĂ 1. Numiți principalele caracteristici ale civilizației. 2. Când poporul sumerienilor s-a stabilit în Mesopotamia? 3. Ce invenții, în afară de scris, aparțin sumerienilor?

1. Scrierea cuneiformă. Pentru prima dată scrisul a fost descoperit în Sumer aproximativ în sec. IV î. e. n. Este vorba despre înscrieri pe plăcuțe din argilă umedă, care erau săpate cu bețișoare ascuțite din stuf. Urma lor seamănă cu un mic triunghi sau cu lama unui cuțit, de aceea arheologii care au descoperit această scriere, au numit-o cuneiformă. Primele simboluri cuneiforme erau legate de calcule (de exemplu, semnul „trei capre”). Ulterior, sistemul de înscrie re s-a modificat și combinațiile de linioare semnificau deja nu obiectele sau noțiunile, ci silabele. Acest lucru a permis folosirea pe larg a scrierii cuneiforme, cu ajutorul ei puteau fi notate chiar și versuri. Această scriere a fost adaptată la diferite limbi: akkadiană, hitită, asiriană, persană.

Schimbarea formelor de înscriere a cuvântului „cap”. Cu ajutorul cifrei 1 este notată pictograma sumeriană din anul 3000 î. e. n., iar cu ajutorul cifrei 7 – semnul asirian. Tablă pentru scriere cuneiformă

??Scrierea cuneiformă este limbă sau alfabet?

Sigilii cilindrice (la stânga) și im primările lor (la dreapta). Cu ajutorul lor erau sigilate mărfurile și în acest mod era marcat numele proprietarului.

2. Știința. Cunoștințele despre lume în Mesopotamia erau strâns legate de mitologie și religie. Și una și alta repre zintă o încercare de a explica lumea. Zeii erau considerați la fel de reali precum soarele, cerul sau vântul. Cu toate acestea, preoții din Mesopotamia (ei se ocupau de păstrarea și înmulțirea cunoștințelor) au reușit să facă numeroase descoperiri de seamă. Datorită faptului că templele erau situate în partea de sus a ziguratelor, preoții aveau minunata posibilitate de a admira cerul noaptea. Ei au întocmit calendare lunare și solare destul de precise, conform cărora anul era compus din 365 de zile și nopți, 6 ore, 15 minute și 41 de secunde. Conform calculelor moderne, anul durează 365 de zile și nopți, 6 ore, 13 minute și 52,6 secunde. Întocmirea unui calendar precis a fost necesară pentru a preveni revărsările râurilor Tigru și Eufrat și a planifica lucrările agricole.

??Cu ce scop a fost inventat calendarul?

CAPITOLUL II. CIVILIZAȚIILE ANTICE ALE ASIEI ȘI AFRICII

În Mesopotamia a fost creată harta cerului înstelat, pe care erau însemnate constelațiile, planetele și stelele. Cu ajutorul ei era supravegheată mișcarea stelelor și a planetelor, erau prezise eclipsele de soare și de lună. De asemenea, în Babilon a fost introdusă săptămâna de șapte zile, împărțirea unei ore în 60 de minute, iar a unui minut – în 60 de secunde. Însă în viața cotidiană erau folosite alte măsurări ale timpului: ora dublă (120 de minute în prezent), precum și două intervale: unul cu du rata de 4 minute, celălalt – de 3 secunde. O dezvoltare însemnată au obținut cunoștințele matematice: oamenii știau să măsoare suprafețele, împărțeau cercul în 360 de grade, ridicau numărul la putere, obțineau rădăcina pătrată, calculau procentele dintr-un număr. Însă, oamenii înțelepți ai Mesopotamiei nu au știut să găsească un mod ușor de înmulțire a numerelor, ei se foloseau de tăblițe separate ale înmulțirii de la 1 până la 50. Toate acestea și alte informații (de exemplu, îndreptarele medica le, descrierea plantelor și animalelor, cărțile cu rețete) erau notate pe tăblițe de argilă și păstrate în biblioteci. Tăblițe le erau împărțite după teme, iar pentru o folosire mai co modă erau folosite indicatoarele.

Scrisul cuneiform a fost gândit ca o modalitate de a ține evidența averii și impozitelor. La început era confecționat un jeton din lut. El simboliza, de exemplu, un urcior cu cereale. Jetoanele erau puse într-un plic din lut, pe care era notat numărul lor și ce fel de marfă simbolizează ele. Cu timpul, oamenii au înțeles că pot să se descurce fără jetoane și plicuri, notând informațiile necesare pe tăblițe din argilă.

??Care cunoștințe științifice din Mesopotamia sunt folosite și azi? Concluzii yy yy yy

Pe teritoriul Mesopotamiei a fost descoperit primul model de scriere din lume – scrierea cuneiformă. La început semnele cuneiforme însemnau cuvinte aparte, iar mai târziu – silabe. În Mesopotamia a fost inventat calendarul precis, s-a inițiat împărțirea zilei și a nopții în ore, minute și secunde, precum și s-a instituit săptămâna de șapte zile.

Harta babiloneană a lumii. În cen trul ei este situat însuși Babilonul.

Întrebări și însărcinări 1. 2. 3.

Cum a fost descoperită scrierea cuneiformă? Care era în Mesopotamia legătura între știință și religie? Găsiți corespndența între invenție și sfera ei de aplicare. 1 Scrisul

А Planificarea lucrărilor agricole

2 Calendarul

B Construcțiile, amenajarea canalelor

3 Geometria

С Evidența averilor și a impozitelor Tablă din argilă – o pagină dintr-un dicționar de sinonime § 16. Scrisul și știința în Mesopotamia

§ 17. Cultura Mesopotamiei 1. Religia. Locuitorii Mesopotamiei credeau că lumea a fost creată și este condusă de diferite divinități. Această formă a religiei poartă denumirea de politeism. În viziunea lor, lumea era împărțită în trei părți, care erau situate una deasupra celeilalte. Lumea de dincolo servea drept locuință pentru sufletelor celor decedați, în lumea de mijloc locuiau oamenii, iar în cea superioară, cerească – divinitățile. ZEII MESOPOTAMIEI Politeism – credința în mai multe zeități. Mitologie – sistem de viziuni despre lumea înconjurătoare și despre forțele care acționează în ea, colecție de texte orale și scrise, ce s-au format în baza acestui sistem.

Divinitatea

Caracteristica

Anu

Zeul cerului, tatăl tuturor zeilor

Enlil

Zeul vântului, regele zeilor și al oamenilor

Anunnaki

Zeii care îi judecau pe oameni după moarte

Iștar (Inanna)

Zeița dragostei, fertilității și a războiului

Marduk

Protectorul Babilonului

Mamet

Zeița-mamă a Babilonului, a luat parte la crearea oamenilor

2. Mitologia. Mitologia Mesopotamiei s-a creat pe baza lu crurilor pe care oamenii le vedeau în jurul lor și care îi impresionau cel mai mult. Revărsându-se în fiecare an, Ti grul și Eufratul acopereau permanent cu apă câmpiile Me sopotamiei. Nu întotdeauna oamenii reușeau să prevadă în ceputul inundațiilor. De aceea, unul dintre miturile principale a devenit cel despre potopul lumii. Mitul povestește despre aceea că zeii s-au supărat pe oameni și au inundat toată lumea. Zeii au salvat numai o singură familie credincioasă, căreia i-au dăruit viața veșnică. Încă un mit foarte popular este povestirea despre aceea că zeii i-au lipit pe oameni din lut. Zeii tindeau să-l facă pe om după asemănarea lor, de aceea primii oameni au ieșit destul de simpatici. Satisfăcuți fiind, zeii au organizat un banchet, iar după aceea au decis să-și perfecționeze cre aturile. Însă, zeilor amețiți nu le-a ajuns iscusința și de data aceasta i-au făcut pe noii oameni urâți. Cu acest chip ei au ieșit în lume. Imaginea unuia dintre Apkallu – învățați înțelepți, sfătuitori ai zeului Enki. Se spune că ei au întemeiat primele șapte orașe sumeriene.

??În mitologia căror popoare mai există mitul despre potopul lumii și despre lipirea omului din lut?

CAPITOLUL II. CIVILIZAȚIILE ANTICE ALE ASIEI ȘI AFRICII

3. „Epopeea lui Ghilgameș”. În mileniul II î.e.n., în Mesopotamia a fost compusă cea mai renumită creație literară a ei – „Epopeea lui Ghilgameș” sau „Poemul despre omul care vedea totul”. În această lucrare se povestește despre regele orașului Uruk, Ghilgameș, care era în proporție de două treimi zeu și o tre ime – om. El era într-atât de puternic, încât forța lui îi speria chiar și pe zei. De aceea, pentru a reface echilibrul, ei au creat o cre atură uriașă, un „sălbatic”, pe Enkidu. Însă cei doi nu au devenit dușmani, ci prieteni nedespărțiți. Ei pleacă împreună înspre nord, la pădurile de cedru, unde îl ucid pe paznicul lor, Humbabu, și taie cel mai falnic cedru. Divinitățile se supără pe această faptă a lor și-i trimit lui Enkidu un blestem de moarte. Timp de 12 zile Ghilgameș și-a deplâns prietenul, iar apoi a decis să caute cheia ne muririi. El pleacă la Utnapiștim și la soția acestu ia – unicii oameni cărora zeii le-au dăruit ne murirea. Ghilgameș a aflat cum poate să ob țină nemurirea, însă nu a trecut încercările impuse de zei și s-a întors în orașul natal cu nimic. În fața zidurilor impunătoare ale orașu lui el și-a pus întrebarea despre sensul vieții omului. Pe el îl interesa dacă poate omul să devină nemuritor datorită muncii sale.

Fragment din „Epopeea lui Ghilgameș” Nimic nu este veșnic. Clădim, oare, vreo casă ca să se înalțe pentru totdeauna? Oare pecetluim un hrisov ca el să se înalțe de-a pururi? Oare frații împart o moștenire ca să o țină pentru veșnicie? Oare vremea revărsării râurilor durează mereu? Doar omida gândacului celui mare vede soarele în toată slava lui. Din vremurile străvechi nimic nu este veșnic. Somnul și moartea seamănă nespus între ele, Cel adormit este asemenea unui mort. Este, oare, omul stăpân atunci când zeii i-au creat și decis soarta? Ei nu l-au anunțat ceasul morții, ci au menit ca cel viu să trăiască.

??1) Citiți fragmentul din „Epopeea lui Ghilgameș”. Care este ideea ei principală? 2) Ce soartă a stabilit zeița Mamet pentru tot ce este viu? 3) De ce, după părerea voastră, Ghilgameș nu a reușit să cunoască nemurirea? Cauza acestui fenomen este neputința lui de a trece prin încercări sau altceva?

Concluzii yy yy yy

În Mesopotamia oamenii credeau că zeii au creat lumea și o conduc. Cele mai răspândite erau miturile despre potopul lumii și facerea oamenilor din lut. „Epopeea lui Ghilgameș” este considerată drept cel mai renumit monument literar al Mesopotamiei.

Întrebări și însărcinări 1. 2. 3.

Ce este politeismul? De ce în Mesopotamia se credea că primii oameni au fost făcuți din lut? Pregătiți scurte comunicări din mitologia Mesopotamiei despre: 1) facerea lumii; 2) lumea de dincolo; 3) zeii Enki, Marduk; 4) alți zei și zeițe; 5) faptele eroice ale lui Ghilgameș.

Enkidu (în stânga) și Ghilgameș (în dreapta).

??De ce maestrul l-a redat pe Enkidu cu coarne și copite? § 17. Cultura Mesopotamiei

Verificarea cunoștințelor 1. De ce regiunea Mesopotamiei mai este numită „pămân tul dintre două râuri”? Care două râuri curg prin acele locuri? 2. Ce este irigarea? Ce însemnătate avea ea în Mesopotamia antică? 3. Ce imperii au existat în Mesopotamia? Enumerați-le în ordine cronologică. 4. Numiți principalele invenții științifice și tehnice, făcute în Mesopotamia. 5. Amintiți-vă cum se numește opera literară fundamenta lă a Mesopotamiei. Numiți eroii ei principali și eveni mentele principale. 6. Stabiliți ordinea consecutivă a apariției statelor. yy Regatul akkadian yy Sumerul yy Asiria yy Regatul Babilonian yy Regatul Caldeean yy Imperiul Persan 7. Completați tabelul. Categoria socială

Funcțiile

Țăranii și meșteșugarii Funcționarii

Supravegheau desfășurarea lucrărilor agricole, strângeau impozitele

Preoții

Regii Sclavii

1 3 2

3 2

8. Lucrul cu ilustrațiile. 1) Studiați desenul 1 și dați răspuns la întrebări. а) Ce edificiu este redat în ilustrație? b) Numiți părțile principale ale acestui edificiu. c) Numiți funcțiile (menirea) edificiului. 2) Examinați ilustrația Mesopotamiei moderne (desenul 2). Comparați-o cu descrierea și ilustrațiile economiei anti ce a Mesopotamiei din § 10, pag. 36. Ce momente co mune putem observa? а) Ce este însemnat cu cifre? b) S-au schimbat, oare, principiile de gospodărire din timpurile străvechi? Explicați-vă opinia.

CAPITOLUL II. CIVILIZAȚIILE ANTICE ALE ASIEI ȘI AFRICII

§ 18. Natura și economia Egiptului 1. Natura Egiptului. În partea de nord-vest a Africii se în tinde marele pustiu Sahara. Prin el, de la est la vest, curge râul Nil. Acesta este unicul izvor de viață în pustiul dogo râtor. În apele fluviului trăiește pește, în stufăriile de pe malurile mlăștinoase viețuiesc hipopotami, crocodili, precum și păsări: ibiși, pelicani, gâște și rațe. În valea Nilului s-a format statul Egipt, care deseori este numit „darul Nilului”. Țara se împarte în Egiptul de Jos (pământurile fertile din vecinătatea Deltei Nilului) și Egiptul de Sus (zonă secetoa să cu pământuri fertile puține de-a lungul malurilor Nilului).

AMINTIȚI-VĂ 1. Ce este civilizația? 2. Despre care civilizație ați studiat deja? Unde a luat naștere ea?

??1) În care două regiuni se împarte Egiptul?

2) În valea cărui fluviu a apărut civilizația egipteană?

2. Economia. În fiecare an, în luna iunie, la izvoarele Ni lului cădeau ploi torențiale. Drept rezultat, fluviul se re vărsa, inundând malurile. În octombrie nivelul apei scădea, iar pe malurile inundate rămânea un strat gros de nămol. Un astfel de pământ este fertil și ușor de lucrat. Însă stratul de nămol nu acoperea uniform malurile Ni lului: în vale se acumula umiditate, formând mlaștini, iar dealurile, dimpotrivă, rămâneau uscate. Pentru a distribui în mod uniform umiditatea acumulată, egiptenii antici săpau canale și amenajau diguri. Pentru reglarea cantității de apă, în canale erau montate clape, care aveau proprietatea de a se ridica și a coborî. Dacă era nevoie ca apa să fie direc ționată spre zone mai ridicate, erau folosite instalații spe ciale pentru ridicarea apei – shadoofele (cumpene). Construcția canalelor și a digurilor era o muncă extra ordinar de grea. În plus, ele trebuiau reînnoite în fiecare an după revărsarea fluviului. Pentru desfășurarea cu succes a acestor lucrări erau necesare eforturile mai multor așezări, precum și un om care putea să planifice și să verifice în deplinirea lor. De aceea, așezările își uneau eforturile și alegeau o persoană care urma să conducă lucrările – nomarhul. Teritoriile care erau în subordinea lui se numeau nome. În total, în Egipt au existat circa 40 de nome.

ВЕРХНІЙ ЄГИПЕТ

НИЖНІЙ ЄГИПЕТ

Низовини Câmpii Dealuri Височини

Гори Munți

Egiptul Az ókoriAntic Egyiptom. § 18. Natura și economia Egiptului

Malurile Nilului după retragerea apelor. Desen modern.

Malurile Nilului în timpul revărsărilor. Desen modern.

??Comparați imaginile Nilului

din timpul revărsărilor și din perioada de secetă. Ce deosebiri vedeți? Cum influența acest fenomen viața cotidiană a oamenilor?

Faraon – conducătorul suprem în Egiptul antic.

Cu timpul, nomarhii s-au transformat în monarhi locali. Cu cât mai multă recoltă aduna noma, cu atât el era mai bogat. De aceea, nomarhii luptau între ei pentru pământu rile fertile. În mileniul III î. e. n., unul dintre ei și anu me Mina (Menes), a unificat toate pământurile Egiptului într-un singur stat. El a devenit primul faraon – condu cător al întregului Egipt.

??Cine erau nomarhii? Prin ce se deosebeau ei de faraoni? Concluzii yy yy yy

Egiptul antic s-a format pe valea fluviului Nil. Revărsările anuale ale Nilului umezeau și fertilizau pământurile de malurile lui. Nomele egiptene au fost unificate într-un singur stat în mileniul III î. e. n.

Întrebări și însărcinări 1. 2. 3.

De ce Egiptul este numit „darul Nilului”? Cum se numea persoana care dirija lucrările de construcție a digurilor și canalelor? Ce indică cifrele de pe desenul de mai jos?

Stufăriș din Delta Nilului. Desen modern.

2 3

Nilul Superior. Desen modern.

CAPITOLUL II. CIVILIZAȚIILE ANTICE ALE ASIEI ȘI AFRICII

§ 19. Societatea egipteană antică 1. Păturile privilegiate ale societății egiptene. Pe cea mai înaltă treaptă a ierarhiei sociale se situa faraonul. El avea putere nelimitată în țară și tot lui îi aparțineau toate pă mânturile. Faraonul stabilea legile, conform cărora trăia întreaga țară, și conducea armata. Supușii îl considerau pe faraon un zeu. În prezența acestuia trebuia ca toți să stea în picioare, iar când acesta își îndrepta privirea asupra lor, supu șii cădeau în genunchi, aplecându-și capul. Era interzis să se întoarcă spre faraon cu spatele. Pentru a ieși din încăperea în care se afla faraonul, trebuia să se meargă cu spatele. Pe treapta următoare se situa nobilimea: funcționarii și preoții. Cei mai influenți funcționari erau nomarhii, cărora faraonul le încredința guvernarea anumitor regiuni ale Egiptu lui. Ceilalți funcționari aveau atribuțiile lor, de exemplu, să controleze desfășurarea lucrărilor agricole, construcțiile, condu ceau unele subdiviziuni aparte în armată, colectau impozite. O categorie aparte de funcționari erau scribii, a căror obli gație era să noteze toate cele necesare și să efectueze calcule.

AMINTIȚI-VĂ 1. În care două mari regiuni se împarte Egiptul? 2. Cine erau nomarhii? Ce funcții îndeplineau ei în societatea egipteană antică? 3. De ce în vechime agricultura necesita acțiuni bine coordonate ale unor grupuri mari de oameni?

Coroana Egiptului de Sus

Șarpele regal

Coroana Egiptului de Jos

Barba-falsă

Bastonul – simbolul puterii

Îmblăciul – simbolul controlului

Faraonul și supușii săi. Desen modern.

Simbolurile puterii faraonului § 19. Societatea egipteană antică

Preotul efectuează un ritual sfânt în interiorul Templului. Desen modern.

Pentru serviciul lor, ei primeau de la stat pământ și cadouri. De aceea, cei mai mulți dintre scribi erau destul de bogați. În afară de aceasta, ei erau foarte respectați în societatea egip teană. De aceea părinții își doreau ca fii lor să devină scribi. Preoții oficiau ritualuri religioase în temple care aveau o mare importanță în societatea Egiptului Antic, dar mai ales ei calculau începutul revărsării anuale a Nilului. Pen tru a prevedea acest fenomen, ei au inventat calendarul. Tot ei au întocmit harta cerului, posedau cunoștințe temei nice în domeniul matematicii. Preoții le transmiteau viito rilor funcționari secretele scrisului. Templele dețineau întin deri mari de pământ, care arau lucrate de țărani. De asemenea, primeau donații de la nobili și de la oameni bogați, în schimbul unor servicii religioase. Preoții erau păs trătorii cunoștințelor religioase și științifice, de aceea erau respectați și foarte înstăriți.

??Care erau sarcinile scribilor și ale preoților în societatea egipteană antică?

2. Păturile neprivilegiate ale societății egiptene. Majorita tea egiptenilor o constituiau țăranii, care trăiau în așezări nu prea mari. Țăranii nu erau sclavi, însă erau nevoiți să construiască și să repare digurile și canalele, precum și să cultive grâu, orz și legume. Aceștia nu aveau în posesie pământ, iar pentru posibilitatea de a-l lucra îi plăteau pro prietarului (faraonului, preoților sau nobililor) impozit sub formă de cereale. Sculptura unui scrib din Egiptul antic. Mileniul III î. e. n.

??Cu ce plăteau impozit țăranii și meșteșugarii din Egiptul Antic? Fabricarea hârtiei din papirus

1 Tulpina de papirus era tăiată în foițe subțiri.

Fragment din papirusul lui Merer – unul dintre cele mai vechi papirusuri cunoscute. Vechimea lui este de circa 4,5 mii de ani.

Coala era acoperită cu o tablă peste care se bătea cu un ciocan de lemn.

CAPITOLUL II. CIVILIZAȚIILE ANTICE ALE ASIEI ȘI AFRICII

2 Foițele erau puse în rânduri pentru a se forma o coală.

4 Coala presată era nivelată cu ajutorul unei pietre.

Când scădea apa în Nil, țăranii începeau să lucreze pă mântul. Pentru început, pământul era arat cu ajutorul plu gului cu cuțite din bronz sau aramă, iar apoi erau semănate bele boabele. Pe câmp erau mânate animalele pentru ca boa să intre în pământ. Când spicele se coceau, ele erau tăiate cu secera. Peste spicele adunate erau din nou mânate ani malele, pentru ca acestea cu copitele lor să scoată boabele. Mai apoi grânele erau treierate pentru a le separa de pleavă. În fine, boabele curate erau turnate în ulcioare de lut și puse la păstrare, pentru ca apoi să fie măcinate pentru făină. Pe o treaptă puțin mai sus decât țăranii se situau meșteșugarii și negustorii. Ei dădeau o parte din mărfurile fabricate în calitate de impozite. Unii meșteșugari fabricau hârtie din tulpini de papirus, o plantă asemănătoare tres tiei. Însăși hârtia obținută era numită papirus. Cea mai de jos pătură a societății erau sclavii, care erau numiți „morți vii”. Aceștia erau folosiți la cele mai grele munci: săparea canalelor, în mine, în calitate de vâs lași pe corăbii. Sclavii aparțineau stăpânului, care putea să dispună de viața lor după bunul său plac.

Fabricarea vinului din struguri. Desen egiptean vechi.

Concluzii yy yy yy

Puterea supremă în Egipt aparținea faraonului. Societatea egipteană era împărțită în nobilimea privilegiată și populația simplă. În categoria nobililor se încadrau funcționarii și preoții, în cea a populației simple – țăranii, meșteșugarii, negustorii, sclavii. Bijutier în timpul lucrului. Desen egiptean vechi.

Întrebări și însărcinări 1. 2. 3.

Care era orânduirea socială a Egiptului Antic? Care erau funcțiile principale ale faraonului? Numiți etapele lucrărilor agricole redate în imagine.

Muzicant. Desen egiptean vechi. § 19. Societatea egipteană antică

§ 20. Viața cotidiană în Egiptul Antic AMINTIȚI-VĂ Numiți păturile principale ale societății egiptene antice.

1. Satele și orașele. Majoritatea populației Egiptului o con stituiau țăranii, care trăiau în așezări nu prea mari situate pe malurile Nilului. Oamenii simpli locuiau în case mici. Mai întâi, ele erau construite dintr-un amestec de argilă și paie. Mai târziu aceste case era construite din cărămidă de lut uscată la soare. Casele erau cu un singur etaj și aveau aco perișul plan, folosit pentru a usca fructe, legume ș.a. Oamenii mai înstăriți trăiau în case mari din cărămidă și piatră. Ele aveau câteva etaje, multe încăperi, cămări și grajduri. Astfel de case aveau curte înconjurată de ziduri. Orașe erau puține. Aici trăiau faraonul și nobilimea. Ora șele ademeneau pe meșteșugarii și negustorii din tot Egiptul.

??Unde locuia majoritatea egiptenilor? Dar nobilimea? Mâncarea în Egiptul Antic. Fragment dintr-o pictură murală.

??Priviți imaginea de mai sus.

Ea înfățișează mâncarea unui om înstărit sau a unui om simplu?

„Coniferele” pe cap, făcute dintrun amestec de ceară și uleiuri esențiale. Încălzindu-se la soare, ele emanau un miros plăcut.

2. Mâncarea. Majoritatea oamenilor din Egiptul Antic con sumau o hrană foarte simplă. Principalele produse alimen tare erau pâinea, peștele uscat, lintea și mazărea. De ase menea, ei mâncau fructe (struguri, smochine), iar curmalele și mierea erau folosite ca îndulcitori. Principala băutură era berea din orz, care avea un conținut de alcool mai mic de cât cea de azi. De asemenea, egiptenii știau să pregătească diferite vinuri. Oamenii înstăriți aveau o alimentație mai diversă. Din meniul lor erau nelipsite carnea proaspătă și legumele. 3. Îmbrăcămintea. Îmbrăcămintea egiptenilor antici era foarte simplă. Copiii, de obicei, nu se îmbrăcau, femeile purtau rochii simple, iar bărbații purtau un fel de fustă, pe care o legau în talie cu un brâu. Veșmintele oamenilor înstăriți erau cusute din in subțire, iar ale celor simpli – din pânză groasă, de cele mai multe ori neprelucrată. Oamenii bogați purtau bijuterii din aur și pietre prețioase. Din cauza arșiței și a insectelor-parazite, egiptenii se bărbiereau pe cap, iar apoi purtau peruci. Copiilor li se lăsa o șuviță mică de păr, care era numită „șuvița tine reții”.

??Cum se îmbrăcau copiii, femeile și copiii din Egiptul Antic?

CAPITOLUL II. CIVILIZAȚIILE ANTICE ALE ASIEI ȘI AFRICII

Egiptenii antici se pot lăuda cu multe invenții pe care le folosim și azi: yy Calendarul solar, conform căruia anul dura 365 de zile (în Mesopotamia la baza calendarului erau puse ciclurile lunare) yy Ceasurile – ceasul cu apă și clepsidra yy Foarfecele yy Instrumentele chirurgicale yy Proteza dentară yy Lacătele yy Cosmetica și parfumurile yy Perucile și vopseaua pentru păr yy Pieptenele yy Briciul pentru bărbierit yy Încălțămintea pe tocuri yy Cerneala yy Hârtia (papirusul) yy Sticla yy Vinul și berea

Foarfece din Egiptul antic.

Bucătăria egipteană antică. Desen modern.

Concluzii yy yy yy

În Egipt erau puține orașe, iar majoritatea populației trăia în așezări nu prea mari. Principalele feluri de produse alimentare erau pâinea, cerealele și berea. Îmbrăcămintea egiptenilor era simplă. Ea era cusută din in de diferită calitate.

Recipient din sticlă pentru parfumuri din Egiptul Antic

Întrebări și însărcinări 1. 2. 3.

În ce consta deosebirea dintre casa unui egiptean obișnuit și a unui nobil? De ce, după părerea voastră, meșteșugarii și negustorii se stabileau la oraș? Completați tabelul care indică deosebirile în alimentație dintre egiptenii simpli și cei înstăriți. Însemnați cu „+” hrana pe care o consumau diferite pături ale populației. Păturile populației

Țăranii, meșteșugarii

Nobilimea

Pâinea și berea Fructele Legumele Peștele uscat Carnea proaspătă

Statuetă ce înfățișează un cuplu de nobili § 20. Viața cotidiană în Egiptul Antic

§ 21. Periodizarea istoriei Egiptului Antic AMINTIȚI-VĂ 1. Cum era numit conducătorul suprem al întregului Egipt? 2. Numiți păturile principale ale societății egiptene. 3. Unde trăiau majoritatea egiptenilor – la orașe sau în localitățile sătești?

Capul femeii-faraon, Hatșepsut

1. Periodizarea istoriei Egiptului. Civilizația egipteană a existat aproape 3 mii de ani. Ea nu a fost una durabilă: modul de viață al oamenilor, arta, chiar și religia – toate au cunoscut schimbări neobservate. Astfel, pe parcursul în tregii perioade nu a existat un stat egiptean unitar perma nent. Au fost și timpuri când Egiptul s-a aflat sub suzera nitatea altor state. PERIOADELE ISTORIEI EGIPTULUI ANTIC Denumirea Anul înTrăsături specifice perioadei ceputului Vechiul Regat 2670 î.e.n. Capitala Memphis. Perioada stabilității și prosperării. Unelte din piatră și aramă. Au fost construite marile piramide ale lui Khufu, Kefren, Menkaura. Prima perioadă de tran- Invazia nomazilor. ziție Lipsa unui suveran unic. Destrămarea sistemului de irigare. Declinul în toate sferele vieții. Regatul Mijlo- 2040 î.e.n. Capitala Teba. ciu Stabilitate relativă în viața economică. Dezvoltarea comerțului cu alte țări. Cucerirea Nubiei. A doua perioadă de Lipsa unui suveran unic. tranziție Revolta sclavilor și a săracilor. Invazia hicsoșilor – nomazi pe care de luptă. Dominația dinastiei hicsoșilor în Egipt Noul 1550 î.e.n. Capitalele Theba și Amarna. Regat Statul a atins apogeul puterii. Domnia femeii-faraon, Hatșepsut. Semnarea primului, în istorie, tratat de pace de către faraonul Ramses al II-lea. Amenhotep al IV-lea (Akhenaton) a proclamat monoteismul (cultul lui Aton). A treia perioadă de Lupta pentru putere dintre preoți și nobili. tranziție Lipsa unui suveran unic. Invaziile frecvente ale țărilor și popoarelor vecine Perioada Târzie

Monoteism – credința într-o singură divinitate.

700 î.e. n. În sec. VI î. e. n. Egiptul a fost cucerit de Persia. În anul 332 î. e. n. Egiptul a fost cucerit de Alexandru Macedon. Anii 69-30 î. e. n. – domnia Cleopatrei. Egiptul a devenit provincie romană.

CAPITOLUL II. CIVILIZAȚIILE ANTICE ALE ASIEI ȘI AFRICII

Cercetătorii identifică trei mari perioade în istoria Egip tului antic: Vechiul Regat, Regatul Mijlociu și Noul Regat. Prin „Regat” se are în vedere o perioadă de stabilitate, când Egiptul de Sus și Egiptul de Jos erau unite sub conducerea aceluiași faraon. Perioadele de tranziție se referă la ani de instabilitate, când Egiptul nu a avut un conducător unic. 2. Armata. În toate timpurile faraonii egipteni au organizat campanii de cucerire a teritoriilor vecine. Cel mai mult a avut de suferit de pe urma lor Nubia (țară situată la sud de Egipt, unde se extrăgea aur) și orașele de pe țărmul es tic al Mării Mediterane. Faraonul trebuia să conducă personal orice expe diție militară. El se deplasa în fruntea oștirilor, într-un car de luptă, îmbrăcat în armură și cu o coroană de culoare albastră. Armata egipteană era compusă din infanterie și carele de lup tă. Pe atunci egiptenii încă nu știau de mersul călare. De asemenea, în armata egipteană erau înrolați arcași-mercenari din Nubia. Năframă pentru protecția de soare

Armură făcută din mai multe straturi de in

Scut din lemn, învelit în piele de vacă

Arc de luptă

Tunică din plăcuțe de bronz cusute

Imagine a faraonului Akhenaton cu familia, care se închină unicului zeu al soarelui, Aton.

Spadă de bronz

Echipamentul de luptă al faraonului (1) și al unui infanterist obișnuit (2)

Aproximativ în anul 1258 î.e.n. între egipteni și hitiți a avut loc o bătălie în apropierea orașului Kadesh. Două mari state de la acea vreme – Egiptul și Imperiul Hitit – își disputau dreptul de a controla teritoriile de pe țărmul de est al Mării Mediterane. În această bătălie nimeni nu a ieșit învingător. Confruntarea de lângă Kadesh este considerată ultima bătălie din epoca bronzului, deoarece hitiții au fost primul popor care a însușit prelucrarea fierului. Însă ea este importantă prin aceea că după încheierea ei între faraonul Ramses al II-lea și regele hitiților, Hattușil al III-lea, a fost încheiat primul, în lume, tratat de pace, care a fost înscris pe o tablă de argint. De atunci între cele două state a fost proclamată pe veci pacea, prietenia și frăția.

Carul de luptă egiptean § 21. Periodizarea istoriei Egiptului Antic

Bătălia din apropiere de Kadesh. În prim plan – un car de luptă hitit. Desen modern.

Concluzii yy Istoria Egiptului Antic se împarte în trei perioade: Vechiul Regat, Regatul Mijlociu, Noul Regat, la care se adaugă Perioada Târzie. yy Egiptul ducea frecvent războaie cu vecinii pentru posibilitatea de a cuceri teritorii. yy Comandantul principal al armatei egiptene era faraonul. Forța ei principală erau carele de luptă.

Întrebări și însărcinări

Copia hitită a tratatului de pace, expusă spre vizionare lângă sediul ONU din New York (SUA)

1. Folosind tabelul de la pag. 66, îndepliniți sarcinile de lucru. 1) Numiți datele ce indică începutul și sfârșitul istoriei Egiptului Antic. Cât de mult timp s-a dezvoltat civilizația egipteană? 2) Numiți perioadele principale din istoria Egiptului. Cât timp a durat fiecare din ele? 3) Indicați numele faraonilor care au domnit în perioada Vechiului și a Noului Regat. 4) Numiți cel mai important, după părerea voastră, eveniment din fiecare perioadă a istoriei Egiptului Antic. Argumentați-vă răspunsul. 2. Cum s-a încheiat bătălia din apropiere de Kadesh? 3. Notați scurte concluzii despre istoria Egiptului Antic. Adăugați la ele numele celor mai renumiți faraoni și cele mai importante eveniment ce au avut loc în perioada domniei acestora.

CAPITOLUL II. CIVILIZAȚIILE ANTICE ALE ASIEI ȘI AFRICII

§ 22. Zeitățile și templele 1. Scrierea. Pentru a păstra și a transmite cunoștințele despre lume, preoții egipteni au inventat propriul sistem de scriere. El era hieroglific, adică era format din multe sem ne-imagini. Asemenea imagini puteau să semnifice atât cu vinte întregi, cât și îmbinări de cuvinte sau consoane. Textele hieroglifice erau aplicate pe pereții templelor și pe morminte, precum și pe diferite obiecte magice. De ase menea, cu ajutorul hieroglifelor erau făcute zilnic însemnări pe papirus: începând cu documentele fiscale și dispozițiile faraonilor și terminând cu agendele personale.

??Ce funcții avea scrierea hieroglifică în Egiptul antic?

AMINTIȚI-VĂ Ce este politeismul?

suflet

bufniță

picior

apă

mână

scaun

șarpe

deal

a sta

gură

2. Arta. Arta egipteană era supusă unor reguli stricte. Templele, palatele, sculpturile și pictura murală erau rea lizate după un principiu unic: acestea trebuiau să demon streze puterea zeilor și a faraonilor. Cu toate acestea, meșteșugarii egipteni știau să confec ționeze obiecte ce necesitau o muncă migăloasă, iar pictu rile din morminte conțin multe scene din viața cotidiană.

??Cum era arta egipteană? 3. Zeitățile egiptene. Religia Egiptului Antic era politeistă. Fiecare oraș sau regiune își avea zeii săi protectori. Însă existau și zeități, care erau venerate pe întreg terito riul Egiptului. Acestea erau, de exemplu, Ra – zeul soare lui, Osiris – protectorul lumii de apoi, care a înviat după ce a fost omorât de zeul întunericului, Seth. Horus (zeul războiului) s-a născut din căsătoria lui Osiris și Isis (zeița fertilității și a roadei). De asemenea, egiptenii se închinau lui Anubis (ghidul sufletelor celor morți), lui Toth (zeul înțelepciunii) și zeiței Bastet (zeița copiilor și maternității). Egiptenii considerau că unele animale sunt sfinte. Cel mai mult venerau pisicile (erau asociate cu zeița Bastet), cobrele (simbolul puterii faraonului), șacalii (simbol al zeu lui Anubis), pasărea Ibis (simbol al zeului Toth), crocodilii (simbol al lui Sobek – zeul apei și al inundațiilor) ș.a.

Hieroglife egiptene

Fragment de pictură murală dintr-un mormânt § 22. Zeitățile și templele

Dulap cu statuia unei zeități Sala principală Sanctuarul

Curtea templului Pereții din piatră

Spre intrare ducea aleea sfincșilor

La intrare sunt instalate obeliscuri

Pereții templului erau împodobiți cu picturi și reliefuri

Templu din Egiptul antic. În sanctuar puteau să intre numai faraonul și preoții. Nobilimea și funcționarii superiori puteau intra în sala principală. Oamenilor de rând li se permitea intrarea doar în curtea templului.

??Priviți desenul. Descrieți aspec-

tul interior și exterior al templului din Egiptul Antic.

Concluzii yy yy yy

Sistemul egiptean de scriere era hieroglific. Arhitectura avea menirea să demonstreze puterea faraonilor și a zeilor. Religia era politeistă. În afară de zeii venerați pe întreg teritoriul Egiptului, fiecare oraș sau regiune avea zeii săi protectori.

Întrebări și însărcinări 1. 2. 3.

Statuile cu înălțimea de 20 de metri ale faraonului Ramses al II-lea din templul Abu Simbel

Ce particularități avea sistemul egiptean de scriere? Datorită cărui fapt putem concluziona că religia egipteană era politeistă? Stabiliți corelația între numele zeilor și descrierea lor. 1 2 3 4 5

Osiris Toth Isis Horus Ra

CAPITOLUL II. CIVILIZAȚIILE ANTICE ALE ASIEI ȘI AFRICII

А B C D E

Zeița fertilității Zeul războiului Protectorul lumii de apoi Zeul soarelui Zeul înțelepciuniiі

§ 23. Piramidele 1. Viața de apoi. Egiptenii credeau în aceea că după moar te pe ei îi așteaptă viața de dincolo. Însă, pentru aceasta corpul celui decedat trebuie păstrat. Acest lucru avea loc datorită procesului de mumificare sau îmbălsămare. În mormântările, de asemenea, erau foarte importante. Numai faraonii și cea mai înstărită nobilime își putea permite con strucția unei necropole pentru familie. Oamenii simpli își înmormântau rudele în gropi săpate în deșert. 2. Mastabele și piramidele. Primele necropole egiptene se numeau mastabe. Acestea erau clădiri dreptunghiulare din că rămidă cu acoperișul plan și odăi subterane pentru înhumare. Multe morminte erau tăiate în stâncile din pustiu. Pereții in teriori erau înfrumusețați cu gravuri și picturi. Mai târziu mastabele s-au transformat în piramide. Acest proces a avut loc astfel: prin mileniul III î.e.n. faraonul Djoser a ordonat de mai multe ori ca mastaba sa să fie mărită, adăugând noi și noi nivele. Ca urmare, el a obținut o piramidă în trepte. Ulterior piramidele erau construite deja nu din cărămi dă, ci din calcar, fiind tencuite cu plăci din calcar bine șlefuite. Calcarul de culoare albă strălucea la soare, deci piramidele frapau ochii vizitatorilor prin splendoarea lor, ele simbolizând puterea faraonilor. Printre fâșiile de pânză erau puse amulete, care trebuiau să-l ajute pe cel mort în viața de apoi (de exemplu, în forma unui scarabeu sacru)

Corpul celui decedat era bandajat în fâșii de pânză înmuiate într-o substanță specială

AMINTIȚI-VĂ 1. Cum era arhitectura Egiptului Antic? 2. În care zeități credeau egiptenii antici? 3. Cum era numit în Egiptul Antic zeul vieții de apoi? Care zeu era ghidul suflete lor celor morți?

Preotulîmbălsămător, în masca zeului morții, Anubis

Masca de aur funerară a lui Tutankhamon

Organele erau scoase și așezate în vase speciale

Procesul de îmbălsămare a celui mort

??Din ce cauză trebuia păstrat cadavrul celui decedat?

§ 23. Piramidele

Sfinxul – statuia săpată în piatră a ființei cu corp de leu și cap de om, lângă piramida lui Kharfa. Înălțimea ei este de 20 de metri. Între membrele din față ale sfinxului se afla sanctuarul.

Instalarea părții de sus a piramidei. Desen modern. Egiptenii credeau că viața de apoi se aseamănă cu cea pământească. De aceea, ei așezau în locul de înhumare toate lucrurile ce i-ar putea fi de folos răposatului în viața de zi cu zi: de la arme până la bijuterii și mâncare. În mormintele faraonilor au fost puse lucruri de preț, de aceea ele au fost prădate încă din timpuri străvechi. O excepție unică, poate, este mormântul faraonului Tutankhamon, pe care arheologii l-au găsit neatins. Astfel, arheologii au aflat multe despre bogățiile ascunse în alte piramide.

Aspectul modern al Marilor Piramide din Giza.

3. Construcția piramidelor. Până în zilele noastre s-au păs trat circa 80 de piramide egiptene, cele mai mari și mai cunoscute fiind piramidele faraonilor Cheops, Khafra și Menkaura. Ele au fost construite în mileniul II î. e. n. pe platoul Giza din apropierea actualului oraș Cairo. Înălțimea celei mai mari dintre ele – a piramidei lui Cheops, este de 137 de metri. Construcția unei piramide necesita foarte mult timp și forțe de muncă. La aceste lucrări erau antrenați mii de mun citori. Deoarece construcția putea să continue zeci de ani, în jurul piramidei se înălțau orășele, unde locuiau nu numai muncitorii, ci și medicii, meșteșugarii, care pregăteau mân care, confecționau îmbrăcăminte și încălțăminte.

??Numiți cele mai vechi piramide egiptene. Concluzii yy yy yy

Egiptenii credeau că după moarte pe om îl așteaptă viața de apoi. Viața de dincolo era imposibilă fără păstrarea corpului, de aceea persoanele decedate erau mumificate. Piramidele erau menite să protejeze mormântul faraonului de jefuitori, precum și a le demonstra urmașilor puterea acestuia.

Întrebări și însărcinări 1. 2. 3.

Ce feluri de înmormântare erau accesibile egiptenilor antici? Pentru cine erau menite piramidele? Cine în Egiptul Antic își putea permite organizarea înmormântării într-o necropolă special amenajată? Ce trebuiau să demonstreze piramidele întregii lumi?

CAPITOLUL II. CIVILIZAȚIILE ANTICE ALE ASIEI ȘI AFRICII

Lecție practică. Mumiile în Egiptul Antic ??Explorați textele sursă. Răspundeți la întrebări și completați sarcinile de lucru.

Scopul: să faceți cunoștință cu ritualul de înmormântare și cu viziunile față de viața de apoi din Egiptul Antic, cu ajutorul izvoarelor istorice.

Herodot, istoricul grec din antichitate, despre procesul îmbălsămării corpului celui mort... ...Pentru aceasta erau puși meșteri deosebiți, a căror meserie consta în îmbălsămarea corpurilor. Când la ei era adus mortul, meșterii le arătau rudelor trei ilustrații desenate cu oameni răposați... Primul mod de îmbălsămare era considerat cel mai bun și cel mai scump, cel de-al doilea – de o calitate relativă și ieftin, iar al treilea – cel mai ieftin. Meșterii numeau prețurile și le întrebau pe rude care dintre cele trei prețuri este convenabil pentru îmbălsămarea răposatului. Dacă prețul este convenit, corpul defunctului este lăsat meșterilor, iar rudele se întorc acasă. [Cel mai scump mod de îmbălsămare avea loc în felul următor:] Mai întâi creierul persoanei decedate era scos pe nări cu ajutorul unui cârlig de metal. Apoi erau scoase din abdomen toate organele, el fiind tăiat cu o piatră etiopiană ascuțită. Apoi cavitatea abdominală era spălată cu vin de palmier și unsă cu substanțe mirositoare, pentru ca apoi să fie cusută la loc. După aceasta, corpul era lăsat într-o soluție de sare (natron) pentru o perioadă de 70 de zile. După aceasta, corpul este spălat și înfășurat în bandaje de pânză, apoi uns cu rășină. După acest proces, rudele preiau cadavrul, confecționează un sarcofag după figura unui om în care este așezat răposatul. Corpul din sarcofag este păstrat în necropola familiei.

??1. Care dintre păturile societății egiptene putea să-și permită primul mod de îmbălsămarea și care se mulțumea cu cea mai ieftină modalitate? 2. Despre ce fel de atitudine a egiptenilor față de viața de apoi atestă procesul îndelungat de îmbălsămare?

Egiptenii antici așezau în morminte numeroase amulete și alte lucruri ce trebuiau să-l ajute pe cel mort în viața de apoi. Această brățară cu reprezentarea gândacului-scarabeu sfânt a fost găsită în mormântul faraonului Tutankhamon.

Canope – vase speciale în care erau așezate măruntaiele celui răposat. În vasul cu cap de șacal era păstrat stomacul, în cel cu cap de maimuță (babuin) – plămânii, în cel cu cap de vultur – intestinele, iar în cel cu cap de om – ficatul. Lecție practică. Mumiile în Egiptul Antic

Egiptenii au întocmit un fel de îndrumar de instrucțiuni, cunoscut sub denumirea de „Cartea Morților”, în care este scris cum poate sufletul celui decedat să obțină viața de apoi în împărăția lui Osiris. El trebuia să parcurgă o cale lungă, plină de încercări, pentru a pătrunde în Sala de judecată a „celor două adevăruri”. Acolo sufletul răposatului trebuia să răspundă la întrebările puse de 42 de zei.

Cuvintele de mărturisire ale celui mort la judecata lui Osiris (din „Cartea Morților”)

Mumia era așezată în sarcofag. Acesta reda trăsăturile individuale ale înfățișării celui mort.

Nu am făcut rău oamenilor. Nu am chinuit animalele. Nu am furat animalul menit pentru aducere de jertfă. Nu am făcut niciun rău într-un loc sfânt. Nu am încercat să aflu ceea ce era o taină. Nu am comis sacrilegiu. Nu am nicio vină în fața zeilor. Nu am admis violența față de cel sărac. Nu l-am vorbit pe servitor de față cu stăpânul său. Nu am lăsat pe nimeni flămând. N-am făcut pe nimeni să plângă. N-am ucis pe nimeni. N-am trimis la nimeni asasini. N-am cauzat durere nimănui. N-am micșorat banița de grâu. N-am falsificat măsura cotului. N-am mințit la cântar. Nu am apăsat pe vergeaua de fier a balanței. Nu am luat laptele de la gura pruncului. Nu am oprit în canalul de irigare apa ce trebuia să curgă pe câmp străin. Nu am stins focul jertfei atunci când el trebuia să ardă. Nu am luat animalele de câmpul zeilor. Nu am stat în calea procesiunii zeului. [La sfârșit el trebuia să spună de patru ori:] „Sunt pur!”

??1. În ce fel de grupe pot fi împărțite aceste reguli? La care Papirusul lui Ani. Imagine cu sala dreptății sau a „celor două adevăruri”.

domenii ale vieții se referă ele? 2. Ce spune textul de mai sus despre morala din Egiptul Antic?

??1. Găsiți-o în ilustrație pe Ammut (ființa monstruoasă cu corp de hipopotam și cu cap

de crocodil, care îi mănâncă pe morții păcătoși), sufletul celui mort (el se aseamănă cu un ulcior), pana zeiței Maat. 2. Unde este redată pe papirus scena descrisă în fragmentul din document?

CAPITOLUL II. CIVILIZAȚIILE ANTICE ALE ASIEI ȘI AFRICII

Verificarea cunoștințelor 1. Ce se întâmpla cu Nilul în luna iunie? Cum valorifica acest lucru populația egipteană? 2. Care era orânduirea societății egiptene antice? Cine apar ținea păturilor privilegiate și neprivilegiate ale populați ei? Alcătuiți schema ierarhiei societății egiptene antice. 3. În ce credeau egiptenii? Cum își imaginau ei viața de apoi? 4. Munca cu ilustrațiile. 1) Indicați desenul cu hieroglife și pe cel cu scriere cu neiformă. 2) numiți materialele pe care se făceau însemnări folo sind cele două sisteme. 5. Completați locurile libere din schema dezvoltării civiliza ției Mesopotamiei și a văii Nilului. Prezentați informația obținută sub forma unui text.

au apărut precum

precum

drept consecință în

în

ceea ce a dus la

Astfel au apărut

Verificarea cunoștințelor

§ 24. Fenicia și Cartagina AMINTIȚI-VĂ 1. Ce înseamnă Semiluna fertilă? Ce pământuri cuprindea ea? 2. Numiți statele care au existat în mileniile II-I î. e. n.

Depresiuni Сâmpii Povârnișuri Dealuri Munți Munți Teritoriul Feniciei Feniciei Teritoriul HotareleStatului Statuluievreu Hotarele evreu antic în sec. antic în sec. X de până laXe.î.e.n. n.

Hotarele HotareleStatului Statului asirianlalafinele finele sec. asirian VIIIVIII de î. până sec. e. nla e. n.

Țărmul de est al Mării Mediterane.

??Numiți teritoriile cu a căror po-

pulație făceau comerț fenicienii.

1. Condițiile naturale. Pe țărmul estic al Mării Mediterane se întinde o fâșie îngustă de pământ fertil – Canaan. Mai la nord se înalță munții Libanului. Pe la mijlocul mileniului III î. e. n., partea de nord a acestui ținut a fost populată de fenicieni, care, spre deosebire de vecinii lor, au ales co merțul și meșteșugurile ca ocupații de bază. Aceasta se da torează faptului că partea de nord a Canaanului este un teritoriu pietros și, de aceea, mai puțin prielnic pentru agri cultură. În schimb, în aceste locuri crește un copac extraor dinar de prețios – cedrul. El poate să trăiască până la o mie de ani, iar înălțimea lui atinge 50 de metri. Din lemnul ușor, dar rezistent, de cedru fenicienii își construiau comoara lor principală – corăbiile, cu ajutorul cărora brăzdau Marea Me diterană și făceau comerț cu popoarele ce populau țărmul ei. Fenicienii au întemeiat o serie întreagă de orașe-state: Tir, Sidon, Byblos, Hades. Fiecare oraș era condus de mo narhul său, de preoți și consiliul celor bătrâni. Aceste ora șe au cunoscut cea mai mare înflorire în mileniile II-I î.e.n. Orașele-state feniciene îi impresionau pe contemporani prin bogățiile lor. De aceea, de multe ori, diferiți conducători au vrut să le cucerească. Pentru a fi protejat de astfel de încercări, orașul Tir a fost construit pe o insulă, legată de uscat printr-un dig lung de 800 de m. Pe insulă nu existau surse de apă, aceasta fiind adusă de corăbii. În timpul ase diilor, apa de ploaie se aduna în cisterne speciale. Clădiri le din Tir erau atât de numeroase, încât despre acest oraș se spunea că în el „era mai mult pește decât nisip”.

??1) Ce state existau deja la mijlocul mileniului III, când fenicienii au populat partea de nord a Canaanului? 2) Ce copac creștea în Fenicia? Ce se construia din lemnul lui?

2. Comerțul. Majoritatea orașelor feniciene erau situate la țărmul mării. Ele făceau comerț cu aproape toată lumea cu noscută la acea vreme: în Mesopotamia se cumpărau țesături scumpe, în Egipt – aur nubian, in și vindeau vin și lemn de cedru, în Grecia transportau lemn de cedru, pe insula Cipru cumpărau aramă din care meșteșugarii fenicieni confecționau

CAPITOLUL II. CIVILIZAȚIILE ANTICE ALE ASIEI ȘI AFRICII

diverse obiecte pe care le puneau apoi în vânzare, din Rega tul Tartessus, de pe teritoriul actualei Spanii, obțineau argint, iar din teritoriile Franței și Marii Britanii de astăzi – staniu. Fenicienii practicau și pirateria. Ei îi luau pe oameni în sclavie, pentru ca apoi să-i vândă ca pe marfă. 3. Sticla și purpura. Meșterii fenicieni știau să fabrice obiec te unice din sticlă colorată transparentă, precum și să vop sească stofele în culoare purpurie. Purpura era extrasă din pigmenții naturali ai unor moluște marine, care locuiau ex clusiv la țărmul fenician, deci nimeni nu a mai putut realiza acest lucru. Pentru obținerea a 450 grame de purpură erau necesare 60 mii de moluște. De aceea, stofele purpurii costau foarte scump și numai monarhii își puteau permite să le aibă. De aici și expresia „Purpură regală”. O măiestrie nemaiîntâlnită au atins fenicienii în domeniul construcției vaselor maritime. Ei construiau cele mai mari, pe vremea aceea, vase comerciale. Un vas putea să ia la bord 20 tone de încărcătură. În afară de aceasta, vasele fe niciene erau foarte durabile – perioada de folosire a unui vas fenician descoperit de către arheologi era de 80 de ani. Marinarii fenicieni organizau expediții maritime îndepăr tate. În anul 620 î. e. n. ei au ieșit dintr-un port de la Marea Roșie și au brăzdat apele din jurul Africii, revenind acasă peste trei ani.

??De ce vopseaua purpurie era atât de scumpă?

4. Alfabetul. Încă o realizare a fenicienilor a fost descope rirea alfabetului. Aceasta a avut loc aproximativ în sec. XIII î. e. n. Apariția lui a fost legată de faptul că negustorii fenicieni aveau nevoie de un sistem de scriere, care ar fi permis să noteze clar și repede denumirea mărfurilor și pre țul lor chiar și oamenilor mai puțin învățați. Scrierea cunei formă sau sistemul egiptean al scrisului erau complicate, iar însușirea lor necesita un proces de instruire îndelungat. Alfabetul fenician era format din 22 de litere. Cu aju torul unor litere aparte era posibilă redarea în scris a su netelor consonantice și nu a silabelor sau a unor cuvinte întregi, după cum era în alte sisteme de scriere. Noua modalitate de scriere s-a dovedit a fi destul de simplă și a fost împrumutată foarte repede de către popoa rele vecine, inclusiv de greci. Grecii au perfecționat-o, adă ugând litere pentru însemnarea vocalelor. Astfel a apărut alfabetul, care a stat la baza aproape a tuturor limbilor europene, dar și a unor limbi asiatice moderne.

??De ce alfabetul era mai comod pentru negustori decât scrierea cuneiformă sau hieroglifele?

Mărgea feniciană din sticlă

Imaginea

Denumirea

Înțelesul

āleph

Bou

Bēth

Casă

Gīmel

Cămilă

Dāleth

Ușă

Hē

Fereastră

Wāw

Cârlig

Zayin

Armă

hēth

Perete

Primele opt litere ale alfabetului fenician

Formarea literei ”āleph”. Din stânga – desen cu un cap de bou, la dreapta – aspectul final al literei § 24. Fenicia și Cartagina

ЄВРОПА Е ЧН И АТ РІ АД

ІСПАНІЯ о. Корсика Малага

о. Сардинія Гіппон-Регій

Карфаген

Е ОР М

Тінгіс

ЧОРНЕ МОРЕ

РИМ

АЗІЯ ГРЕЦІЯ

АНАТОЛІЯ

о. Сицилія о. Крит

Teritoriul așezărilor feniciene Căile comerciale feniciene

Copie modernă a unui vas comercial fenician, construit de meșteri turci

Colonie (în antichitate) – așezare distinctă a locuitorilor unei țări sau a unui oraș, întemeiată în afara acestuia. Metropolă – oraș sau stat, ai cărui locuitori au întemeiat o colonie; „oraș-părinte” pentru colonie.

Великий Лептіс

о. Кіпр

СЕРЕДЗЕМНЕ МОРЕ Александрія

АФРИК А

ФІНІКІЯ Латакія Тір Єрусалим

ЄГИПЕТ

Fenicia și coloniile ei

5. Cartagina. Fenicienii au întemeiat de-a lungul țărmu lui Mării Mediterane așezări comerciale – colonii. Orașul din care soseau membrii acestor așezări se numea metropolă. Unele așezări feniciene s-au transformat în orașe, care nu erau cu nimic mai prejos decât orașele-metropolă. Cea mai renumită așezare comercială feniciană a devenit orașul Car tagina din Africa de Nord. Ea a fost întemeiată de către originari din Tir în anul 823 î. e. n. Aici erau produse măr furi, pe care cartaginezii le vindeau în peste 300 de orașe de pe întregul țărm al Mediteranei. În urma unor războaie de succes, Cartagina a obținut controlul asupra sudului Spa niei, a unor părți ale Sardiniei, Siciliei, Corsicii, precum și asupra unor teritorii din Africa de Nord. Populația de pe aceste pământuri era nevoită să-i plătească Cartaginei tribut. În sec. II î.e.n. Cartagina era unul dintre cele mai mari orașe de la acea vreme. Numărul populației era de 700 mii de oameni.

Concluzii yy yy yy

Lingou de cupru cu greutatea de 25 kilograme și lungimea de 3 metri. Savanții contemporani le numesc „lingouri în forma pieii de taur”. Sub forma acestor lingouri fenicienii transportau metale pe întregul țărm al Mediteranei.

Orașele-state feniciene s-au îmbogățit datorită comerțului cu alte țări. Mărfurile unice ale fenicienilor erau sticla colorată transparentă și colorantul purpuriu. Tot fenicienii au inventat alfabetul modern. Una dintre cele mai dezvoltate colonii a fost orașul Cartagina de pe țărmul Africii de Nord.

Întrebări și însărcinări 1. 2. 3.

Care era ocupația de bază a fenicienilor? Numiți cele mai remarcabile descoperiri ale fenicienilor. Ce înseamnă colonie și metropolă? Care oraș era metropola Cartaginei?

CAPITOLUL II. CIVILIZAȚIILE ANTICE ALE ASIEI ȘI AFRICII

§ 25. Regatul Israelului și al Iudeii 1. Evreii. Istoria poporului evreu, este strâns legată de sis temul de scriere. Poporul evreu a creat Biblia, operă litera ră fundamentală, în care este descrisă istoria lui. La început principala ocupație a evreilor a fost creșterea animalelor. Ei știau să prelucreze fierul. Populația evreiască se împărțea în 12 triburi sau „seminții”. Fiecare dintre triburi era condus de o căpetenie, ce purta numele de judecător, și de un preot „înaintemergător”. Deoarece se considera că preoții transmit poporului voința lui Dumnezeu, ei se bucu rau de o mare autoritate în triburile evreiești. Toate semințiile erau unite prin credința într-un singur Dumnezeu – Iacob, care a încheiat legământ cu poporul ales – evreii. Aceștia urmau să trăiască după legile lui. Zece din aceste legi au fost scrise pe tăblițe din piatră. Nouă ele ne sunt cunoscute ca Cele Zece Porunci.

AMINTIȚI-VĂ 1. Ce înseamnă monoteism? 2. Numiți principalele deosebiri ale modului de viață al nomazilor și al agricultorilor.

??Cum erau numiți conducătorii triburilor evreiești? 2. Condițiile naturale, economia și viața cotidiană. La înce put, principala ocupație a evreilor a fost păstorismul nomad. În mileniul II î.e.n. ei au venit în Canaan, ținut de lângă Marea Mediterană. În prezent acest ținut se numește Palestina. Evreii credeau că acest ținut le-a fost dat de Dumnezeu. Ei s-au stabilit în Canaan și au început să se ocupe cu agricultura și creșterea animalelor. Pământul din Canaan este fertil, însă pietros. Nici pe departe el nu este bun pentru agricultură peste tot. Aici nu curg fluvii mari ca în Mesopotamia sau Egipt. O parte în semnată din teritoriu îl ocupa pustiul pietros. Vara uscată și caniculară durează aici din aprilie până în noiembrie. Restul anului, domnește o iarnă rece și ploioasă, iar uneori și cu zăpadă. Asemenea condiții climaterice și-au spus efectul și asu pra economiei. Aici era mai ușor să se asigure hrana pen tru așezări nu prea mari sau pentru gospodării separate. Evreii cultivau grâu, orz, viță-de-vie, curmale și măsline, creșteau oi și capre. Din lâna acestora ei preparau stofe și coseau îmbrăcăminte. Atât femeile, cât și bărbații, purtau îmbrăcăminte lungă, legată cu un brâu și sandale. Pentru a se proteja de soare, evreii își acopereau capetele cu bucăți

Natura Canaanului în prezent

Reconstruire modernă a interiorului casei evreilor antici

?? Numiți obiectele și uneltele de muncă care vă sunt cunoscute.

§ 25. Regatul Israelului și al Iudeii

??Examinați fragmentul de

hartă de la pag. 76 și îndepliniți însărcinările. 1) Găsiți regiunea cu denumirea de Palestina și orașul Ierusalim. 2) Identificați hotarele Regatului Israelului și al Iudeii (Statul evreu antic). 3) Coincid hotarele Palestinei cu cele ale Regatului Israelului și al Iudeii?

de stofă de formă dreptunghiulară. Femeile mai înstărite aveau multe bijuterii: cercei și brățări din metale prețioase. De asemenea, ele foloseau cosmetica. Cea mai populară cu loare pentru vopsirea genelor era culoarea neagră, iar a de getelor – culoarea roșie. Femeile cumpărau parfumuri aduse din Egipt sau India. 3. Înflorirea și declinul Statului evreu antic. Ca urmare a unor cuceriri sângeroase, unul dintre căpeteniile de trib, Saul, a supus o bună parte din Canaan. Preoții l-au proclamat prim rege al evreilor. Statul înființat de el a fost numit Regatul Israelului și al Iudeii. Capitala lui a devenit orașul Ierusalim. Statul a cunoscut apogeul înfloririi sale în sec. X î.e.n., în timpul domniei succesorilor lui Saul, David și Solomon. Aceștia au extins hotarele regatului până la râul Eufrat în partea de nord-est și până la Marea Neagră în partea de sud. După moartea lui Solomon, pe tron a urcat fiul lui, Roboam. Acesta nu a știut să mențină statul și, ca urmare a unui război civil, el s-a împărțit în Regatul Israel în partea de nord și Regatul Iuda – în partea de sud. Ulterior aceste state au fost supuse de către vecini: în anul 722 î.e.n. Regatul Israel a fost distrus de către Asiria, iar populația lui luată în prizonierat. Regatul Iuda a fost cucerit de către regele babilonian Nabucodonosor al II-lea, în anul 588 î.e.n. Ierusalimul a fost ruinat, iar locuitorii lui – strămutați în Noul Imperiu Babilonian. Evenimentele au fost numite mai târziu „exilul babilonian” al evreilor. Abia în anul 539 î.e.n., după destrămarea statului, evreii au pu tut să revină la baștină.

??Aflați din surse suplimentare prin ce îi uimeau pe contemporanii

lor regii David și Solomon. Ce fel de legende și basme au fost alcătuite despre ei?

Femeie evreică în veșminte tradiționale

Structura societății evreiești din perioada Regatului Israelului și al Iudeii

CAPITOLUL II. CIVILIZAȚIILE ANTICE ALE ASIEI ȘI AFRICII

Ușile din aur sculptate duc în sanctuar

Lângă zidurile sinagogii erau construite cămări cu trei nivele

Rândul geamurilor de sus Intrarea era înfrumusețată de două coloane de bronz Ușile glisante duble din lemn aurit – Intrarea în încăperea principală

Sanctuarul (sfânta sfintelor) în care se păstrează Chivotul Legământului cu Tablele Legii (Cele Zece Porunci). De ambele părți se află două statui masive din aur ale heruvimilor. Vase din bronz cu apă în care era spălată carnea ce urma să fie arsă

Nava (zona centrală) avea lungimea de 18 m și lățimea de 9 m. În ea era situat altarul de aur. Nava era iluminată de 10 sfeșnice de aur.

Altarul din bronz pentru arderea ritualică a jertfei. Înălțimea lui era de 4 m, iar lățimea de 9m

Vas din metal cu apă pentru spălarea cărnii sacrificate, în care încăpeau 44 mii litri de apă. Еa era așezată pe 12 tauri din bronz

Interiorul Templului din Ierusalim.

Concluzii yy yy yy

Istoria veche a poporului evreu este descrisă în Biblie. Evreii erau un popor crescător de animale, care, în mileniul II î.e.n., s-a strămutat în Canaan. În Canaan evreii au întemeiat un stat pe care istoricii îl numesc Regatul Israelului și al Iudeii.

Întrebări și însărcinări 1. 2. 3.

Ce unea toate „semințiile” poporului evreu? Ce fel de activități economice erau răspândite în mijlocul populației evreiești? Numiți cei mai cunoscuți conducători ai Regatului Israelului și al Iudeii. Cine a fost întemeietorul acestui stat și cine a extins teritoriile lui?

Regele Solomon a ordonat să fie construit la Ierusalim un Templu în care să fie păstrat Chivotul Legământului cu cele Zece Porunci – cel mai sfânt lucru al evreilor. Construcția templului a început în anul 967 sau 965 î. e. n. Ansamblul Templului, fără construcțiile gospodărești, avea o lungime de 27 de metri, lățimea de 9 metri și înălțimea de 14 metri. Curtea Templului era înconjurată de pereți din piatră. Lucrările de construcție a Templului au durat șapte ani, iar după încheierea lor evenimentul a fost sărbătorit timp de câteva săptămâni. § 25. Regatul Israelului și al Iudeii

§ 26. Civilizația harappă AMINTIȚI-VĂ 1. Ce înseamnă civilizație urbană? 2. Unde au apărut primele civilizații?

India Antică și China

1. Apariția civilizației Harappa. În mileniile VI-II î.e.n., pe valea râului Ind, s-a format o mare civilizație urbană, numită civilizația Harappă. Centrele ei de bază erau orașele Mohenjo-daro, Harappa și Lothal. În total, sunt cunoscute aproape o mie de așezări ale acestei civilizații. Savanții consideră că acestea nu au avut un conducător comun, fiecare dintre ele organizându-și existența de sine stătător. În orașe nu erau construite temple înalte, cele mai înalte clădiri fiind depozitele de cereale.

??1) Arătați pe hartă cele două râuri principale ale Indiei. 2) În valea cărui râu s-a dezvoltat civilizația harappă?

Лотхал

Câmpii Dealuri Munți Район unde зародження Індійської Zona a apărut цивілізації indiană veche civilizația Найдавніші індійські Cele mai vechi orașe міста indiene Межа розселення на la Hotarul așezărilorаріїв ariene початку І тис. до н. е. începutul mileniului I î. e. n. Назви індійських царств Denumirile regatelor indiene у VI ст.VI доî.н.e.е.n. în sec. Східний кордон держави Hotarele estice ale statului lui Александра Македонського Alexandru Macedon în anul в 325 р. до н. 325 î. e. n. е. Кордони держави Hotarele statului Маур’їв maurilor în за царя regelui Ашоки Așoka (anii timpul (273—236î. рр. до н. е.) 273-236 e. n.)

CAPITOLUL II. CIVILIZAȚIILE ANTICE ALE ASIEI ȘI AFRICII

Zona apariției celei найдавнішої mai vechi Район виникнення civilizații chineze Китайської цивілізації Denumirile statelor chineze din Назви китайських держав perioada „Regatelorцарств» războinice” періоду «Воюючих (anii 475-221 î. e. n.) (475—221 рр. до н. е.) Hotarele Imperiului Qin Межі імперії Цінь у 210 în р. anul 210 î. е. e. n. до н. Marele chinezesc Великаzid Китайська стіна Кордони Imperiului імперії Хань Hotarele Han (anul (206î. р. е. — 220 206 e. до n. н. – anul 220 р. e. н. n.е.) ) Великий Шовковий шлях Marele Drum al Mătăsii

Model din argilă al unei căruțe cu boi din Harappa

Mohenjo-daro. Aspect contemporan.

2. Agricultura. În prezent, clima din valea râului Ind este uscată, iar vara – deosebit de caniculară. Însă, în perioa da civilizației Harappa ea era cu mult mai umedă, iar malurile Indului erau acoperite de păduri. Revărsările anu ale ale Indului asigurau umiditatea terenurilor. Localnicii cultivau orz, precum și orez, mei și leguminoase, pepeni galbeni și curmale, creșteau oi, capre, vite cornute mari, găini. Până în prezent, oamenii de știință nu pot explica de ce populația a părăsit orașele prin mileniul II î. e. n. și s-a strămutat în partea de vest. Cea mai credibilă versiu ne ar fi aceea că clima a devenit prea uscată pentru ag ricultură.

??Ce informații ne poate oferi

această descoperire arheologică?

??Cum a fost influențată existența civilizației Harappa de schimbarea climei?

3. Comerțul și meșteșugurile. Erau dezvoltate, de aseme nea, meșteșugăritul și comerțul. Obiectele erau confecționa te din bronz, cupru, oase, scoici, cornalină și din alte pietre semiprețioase. Pentru fabricarea vaselor era utilizată roata olarului. În timpul săpăturilor arheologice au fost descope rite proteze dentare, precum și dinți care aveau urme de tratament Pentru transport ei foloseau vasele cu vele și căruțele trase de boi. Reprezentanții civilizației Harappa făceau comerț cu popoarele din Golful Persic, cu Insula Cre ta, Mesopotamia și Egipt.

Pecete din orașul Mohenjo-daro. Prin aplicarea acestor peceți era indicat proprietarul anumitor mărfuri (simbolurile redate – numele proprietarului taurului).

??Care erau ocupațiile de bază ale locuitorilor orașelor civilizației Ha rappa?

4. Mohenjo-daro. Cel mai bine s-a păstrat până în zilele noas tre orașul Mohenjo-daro (probabil era cel mai dezvoltat oraș al acelor timpuri). Populația orașului era de circa 40 mii de oameni. El a fost construit după un plan unic, dispunea de canalizare și apeduct, iar străzile erau drepte și destul de largi.

Vase de ceramică din perioada civilizației Harappa § 26. Civilizația harappă

Depozit de cereale

Casele aveau acoperișuri plane. Ele erau folosite pentru odihnă și treburile gospodărești.

Ziduri din cărămidă arsă

Drumuri pietruite

Schema amenajării caselor din Mohenjo-daro

??De ce Mohenjo-daro este

considerat cel mai dezvoltat oraș al timpului său?

Curtea mică interioară

Locuințele aveau propria fântână

Toaletă unită cu rețeaua de canalizare

În centrul orașului se aflau o mare piață, rezervorul prin cipal pentru acumularea apei și citadela – un edificiu cu pereți înalți de peste 12 metri. Aceasta era folosită, probabil, pentru adunări publice sau ca adăpost în caz de pericol, deoarece putea găzdui până la 5 mii de persoane. Orașul era înconjurat de ziduri și turnuri, care-l apărau atât de atacu rile dușmanilor, cât și de inundații. În oraș erau șantiere navale și o baie publică.

Concluzii yy yy yy

Civilizația Harappa avea meșteșuguri, comerț și agricultură dezvoltate. Așezările au atins un înalt nivel de dezvoltare: ele aveau o planificare unică, apeduct și canalizare. Declinul civilizației Harappa este legat de schimbările climatice.

Întrebări și însărcinări 1. 2. Statuetă din bronz a unei dansatoare din Mohenjo-daro

Când a apărut civilizația Harappa? Care erau ocupațiile de bază ale populației din orașele civilizației Harappa? De ce Mohenjo-daro este considerat cel mai dezvoltat oraș al acelor timpuri?

CAPITOLUL II. CIVILIZAȚIILE ANTICE ALE ASIEI ȘI AFRICII

§ 27. Civilizația vedică a Indiei 1. Arienii. Pe la mijlocul mileniului al II î. e. n., în India, din zonele de nord-vest, au sosit triburile arienilor. În frun tea tribului se afla căpetenia – radja. Puterea lui era li mitată de Consiliul tribal. Triburile se uneau adesea în uniuni tribale. Venind pe noile locuri, arienii se stabileau pentru un timp anumit. Acolo ei construiau sate fortificate, semănau câmpurile cu orz și grâu, iar la marginea lor sco teau animalele la păscut. Când imașurile și câmpurile nu mai erau roditoare, arienii treceau în alte locuri. Arienii considerau calul și vaca animale sfinte. Treptat arienii s-au stabilit pe întreg teritoriul Indiei, schimbându-și modul de viață, adoptându-l pe cel sedentar. Ei se deosebeau de populația locală: arienii erau înalți și aveau o piele de culoare mai deschisă decât localnici – dravizii. Treptat dravizii și arienii s-au amestecat și astfel s-a format poporul indian unic. 2. Vedele. Arienii venerau un număr mare de zeități și alcătuiau despre ele mituri diferite. Cărțile sfinte ale arienilor erau Vedele (în traducere din sanscrită – „înțe lepciune” sau „cunoaștere”), fiind alcătuite în mileniul II î.e.n. În ele au fost incluse nu numai mituri și legende, ci și date despre facerea lumii, istorie, cunoștințe din domeniul medicinii. Studierea și interpretarea vedelor era înfăptuită de către preoți, numiți brahmani. Cuvântul „Vede” a dat denumirea perioadei de după sosirea arienilor în India – civilizația vedică. 3. Structura socială a societății indiene. Societatea indiană era împărțită în diferite pături – caste. Se considera că ast fel a dispus însăși zeul Brahma, oamenii provenind din di ferite părți ale corpului acestuia. Exista încă o castă, care nu s-a desprins din corpul lui Brahma – casta pe care nu trebuie s-o atingi, paria. Ei trăiau separat de societate. Lor le era interzis să locuiască în orășele și orașe. Reprezentanții altor caste nu se atingeau de ei pentru a nu se spurca. Reprezentanții acestei caste purtau îmbrăcămintea rămasă de la cei morți. Proprietatea membrilor acestei caste puteau fi doar câinii și măgarii. Ei trebuiau să mănânce din vase stricate, iar în loc de bijuterii purtau metale negre.

AMINTIȚI-VĂ 1. Numiți păturile principale ale societăților lumii antice. 2. Alegeți din lista de mai jos statele, ce au fost întemeiate de către popoare strămutate: Egipt, Sumer, Babilon, Asiria, Regatul Israelului și al Iudeii.

??1) Urmăriți pe hartă (pag. 82)

hotarele așezărilor arienilor în mileniul I î. e. n. 2) Găsiți teritoriul regatului, unde a luat naștere budismul.

Limba arienilor era sanscrita. Unele cuvinte din această limbă pot fi întâlnite în limbile multor popoare ale Europei și Asiei, inclusiv în ucraineană: „matar” – mamă (matir), „bhratar” – frate (brat), „sunu” – fe cior (syn), „madhu” – miere (med), „agnim” – foc (vogoni), „vadar” – apă (voda), „nabhas” – cer (nebo). „Doi, trei, patru, cinci” în sanscrită va fi: dvi, tri, ciatur, pancia.

Castă – pătură în societatea indiană antică. În total, erau patru caste: servitorii, agricultorii, războinicii, preoții. Apartenența la castă se moștenea.

§ 27. Civilizația vedică a Indiei

Brahmanii

În timpul vieții omul nu putea să schimbe casta nici să se căsătorească cu reprezentantul altei caste. Poporul indian credea că după moarte omul poate să renască într-un repre zentant al unei caste superioare. Pentru aceasta, el trebuia să respecte anumite reguli ale vieții: să-și îndeplinească cinstit îndatoririle, să fie răbdător și onest, să știe a ierta și a-și controla emoțiile, să cunoască textele sfinte. Aceste recoman dări purtau denumirea de Legile lui Manu.

Kșatriya

??De ce, după părerea voastră, Legile lui Manu conțin asemenea recomandări?

Brahma

Sudra

Vaisya

Brahma și castele

??1) Numiți părțile corpului lui

Brahma din care s-a născut fiecare castă. 2) Care era ocupația de bază a reprezentanților fiecărei caste.

4. Hinduismul. Locuitorii Indiei Antice se închinau mai multor divinități. Religia lor – hinduismul, s-a păstrat până în zilele noastre. Ea a apărut ca urmare a unui ames tec al convingerilor dravizilor și arienilor. În hinduism sunt trei zei principali: Brahma, Vișnu și Shiva. Importante în hinduism erau karma și sansara. Sansara este un ciclu infinit al reîncarnărilor omului. De com portarea omului în viață depinde cine se va naște el în viața următoare. Cum funcționează acest ciclu ne spune legea karmei. Dacă omul face fapte rele, el își murdărește karma, iar dacă face lucruri bune – o purifică. Însă un om obișnuit nu este în stare să prevadă toate mecanismele complicate ale karmei. El poate doar să se străduiască să nu greșească și să spere că în viața urmă toare nu va deveni insectă, ci brahman. 5. Budismul. Una din cele mai vechi religii de pe pământ este budismul, care a apărut în sec. VI î. e. n. în India. Întemeietorul budismului a fost Gautama, numit ulterior Buddha, ceea ce înseamnă „cel luminat”. Buddha susținea că orice viață este însoțită de suferințe. Cauza acestor suferințe sunt dorințele, de exemplu, dorința de putere, bogăție, glorie, fericire. Atunci când omul se eli berează de dorințe, sentimente și suferințe, atunci el trece în starea nirvana – liniștea absolută. Dacă omul va atinge

Aspectul modern al templului budist „Marea Stupă”, construit din ordinul regelui Așoka. În lume ea este cunoscută ca Stupa din Sanchi după denumirea așezării, unde se află. Stupa din Sanchi este prima și, totodată, cea mai veche clădire de acest tip.

CAPITOLUL II. CIVILIZAȚIILE ANTICE ALE ASIEI ȘI AFRICII

gradul de iluminare, el nu se va naște în mod repetat pe Pă mânt pentru a suferi. Elev și continuator al lui Buddha putea deveni oricine – bogat și sărac, rege și sclav, brahman și paria. Idealul suprem al budismului este călugărul, al cărui suflet se află într-o liniște absolută. Cele mai renumite monumente budiste din India Antică erau stupele – clădiri sub formă de cupole, în care se păstrau relicvele sfinte ale budismului – fragmente ale corpului lui Buddha și ale continuatorilor săi. 6. Statele Indiei. În sec. VIII î. e. n., în India au apărut numeroase principate și state. Acest proces a durat până în sec. VI î. e. n. Aproximativ în anul 330, Alexandru Ma cedon cucerește toată partea de vest a Indiei. Mișcarea de eliberare împotriva cotropitorilor a fost condusă de Chandragupta din dinastia Maurya. El distruge cetățile constru ite de Alexandru Macedon și devine întemeietor al puter nicului stat Maurya. Nepotul lui Chandragupta, Așoka, care a trăit în sec. III î.e.n., a supus aproape întreaga Indie, cu excepția extremului sudic. Cronicile indiene îi atribuie lui Așoka o vastă activitate de construcții, extinderea lucrărilor de ameliorare și întemeie rea de numeroase spitale. Statul a fost împărțit în câteva re giuni mari, în fruntea cărora se aflau membrii familiei regale. Așoka intenționa să transforme populația statului său într-un popor unic cu o singură religie – budismul. Însă re gele nu a reușit să înfăptuiască o astfel de unificare. Majo ritatea indienilor se considerau, în primul rând, membri ai triburilor lor și doreau să-i venereze pe zeii locali. De aceea și statul Maurya nu a existat mult timp. Deja în sec. II î.e.n. el s-a destrămat.

Legenda spune că Gautama a trăit în bogăție încă din copilărie. El nici măcar nu admitea că există bătrânețe, boli, tristețe sau moarte. Odată Gautama a văzut un bătrân suferind, mai apoi – un om grav bolnav, iar mai târziu a fost martor cum la cimitir era dus un mort, pe care-l plângeau femeile. Atunci Gautama a înțeles că în lume nu este totul chiar atât de frumos, cum i se părea până atunci. Apoi el s-a întâlnit cu un călugăr sărman, care cerea pomană. De aceea, la vârsta de 29 de ani el a decis să devină călugăr. Pentru aceasta el a părăsit familia și a hotărât să trăiască în singurătate. Odată, după o noapte de meditație, el atinge înțelepciunea și află marele adevăr el eliberării de suferință. De atunci el este numit Buddha, adică Iluminat, Înțelept.

??De ce Așoka nu a reușit să întemeieze un popor unic? Concluzii yy yy yy

Poporul indian s-a creat ca urmare a amestecului populației locale – dravizilor cu populația strămutată – arienii. Societatea indiană este împărțită în caste. Cele mai răspândite religii în India sunt hinduismul și budismul.

Întrebări și însărcinări 1. 2. 3.

Cine sunt dravizii și arienii? Ce sunt castele? Câte caste există în societatea indiană? Datorită cărui zeu au apărut ele? Explicați cum înțelegeți esența hinduismului și a budismului. Au ele unele trăsături comune?

Coloanele din piatră pe care regele Așoka le-a construit în întregul stat. Aspect contemporan. § 27. Civilizația vedică a Indiei

§ 28. Formarea civilizației chineze AMINTIȚI-VĂ Care civilizații au apărut pe văile marilor fluvii?

??1) Găsiți pe hartă (pag. 82)

cele două râuri principale din China. 2) Urmăriți lungimea sistemului de fortificații, cunoscute ca Marele Zid Chinezesc. De ce trebuia el să-i apere pe chinezi?

Terasele de orez din sudul Chinei. Orezul crește în apă, de aceea primăvara câmpurile de orez sunt inundate. Toamna, când orezul este mare, apa este scursă și se strânge recolta.

1. Natura Chinei. De la munții Pamir și Himalaia, la vest și până la Oceanul Pacific, la est se întind teritorii imense, străbătute de două mari fluvii: Huanghe – în partea de nord și Yangtze – în partea de sud. Natura acestor pămân turi este foarte diversă: în vest se înalță munții, suprafețe însemnate sunt ocupate de pustiuri, iar în partea de nordest – câmpii roditoare. La nord clima este rece, iernile aici sunt geroase și cu multă zăpadă, iar în partea de sud cresc păduri tropicale. Aici s-a dezvoltat civilizația chineză, care are o vechime de 5 mii de ani.

??Cum e natura în China?

2. Economia. Primele așezări ale agricultorilor de pe terito riul Chinei s-au concentrat pe valea râului Huanghe. Aceste pământuri moi puteau fi ușor lucrate cu unelte simple. Însă revărsările anuale ale râului provocau daune considerabile, inundând totul în jur. În afară de aceasta, fluviul își schimba deseori cursul, de aceea mai era numit „râul care rătăcește”. În câmpiile de la nord se cultiva mei, iar în partea de sud, pe valea râului Yangtze, pentru prima dată a început să fie cultivat orezul. Cu timpul el s-a transformat în prin cipala cultură alimentară a Chinei.

În traducere Huanghe înseamnă „râul galben”. Aspect modern.

??De ce râul Huanghe a primit acest nume?

CAPITOLUL II. CIVILIZAȚIILE ANTICE ALE ASIEI ȘI AFRICII

Râul Yangtze. Aspect modern.

De asemenea, aici au învățat să cultive ceai și să fabrice o țesătură deosebită – mătasea. Ea era obținută din firele obținute de la larvele viermelui de mătase. În mileniul III î.e.n. populația Chinei a însușit topirea cuprului, în mileniul II î.e.n. – a bronzului, iar în sec. VII î.e.n. a învățat să topească fierul. Tot din vechime poporul chinez fabrica obiecte din bambus și jad (piatră semiprețioasă).

??Care cultură cerealieră era cultivată în nordul Chinei și care – în partea de sud?

3. Orânduirea socială. Conducătorul regatului, principal pre ot și conducător militar era Wang (regele). El putea să dea ordine oricărui supus al său și era considerat stăpânul tutu ror pământurilor din regat. Puterea wang-ului se transmitea prin moștenire. Țăranii și meșteșugarii îi plăteau tribut, aces ta fiind folosit pentru întreținerea lui, a curții și a armatei. Toată populația era divizată în cinci ranguri: din primul făcea parte Wang-ul, din al doilea, al treilea și al patrulea – aristocrații-funcționari, iar din al cincilea – populația sim plă (țăranii și meșteșugarii). Cantitatea și calitatea hranei, a îmbrăcămintei, mărimea casei și a cotei de pământ erau determinate după rang. În afara oricărui rang erau sclavii, în care erau transformați prizonierii de război. Sclavul nu putea să devină om liber. De asemenea, indiferent de rang, toată populația Chinei era unită în clanuri. Clanul era unitatea de bază a socie tății chineze. Pentru crime grave era pedepsit nu numai cel ce le-a comis, ci și întregul clan din care făcea parte.

Cazan ritualic din bronz. Mileniul II î. e. n.

Figurină din jad a unui taur. Mileniul II î. e. n.

??Cine era Wang-ul? Ce rol juca el în societatea chineză antică? Concluzii yy yy yy

Natura Chinei era diversă. Fluviile ei principale sunt Huanghe la nord și Yangtze – la sud. Principalele culturi ale Chinei antice erau orezul, meiul și ceaiul. Chinezii au însușit confecționarea mătasii. Conducător al Chinei antice era Wang. Populația era împărțită pe ranguri și, indiferent de rangul din care făcea parte, era unită în clanuri.

Întrebări și însărcinări 1. 2. 3.

Numiți fluviile principale ale Chinei. În ce constă particularitatea de bază a cultivării orezului? Schițați piramidă ierarhică a societății chineze.

Machetă-reconstrucție a orașului Lintzi (anii 600 î. e. n.), considerat cel mai bogat oraș al acelor timpuri. În el locuiau circa 200 de mii de persoane. Orașul era de formă dreptunghiulară și era înconjurat de un val de pământ. Lintzi avea apeduct și canalizare.

??Din ce materiale, după păre-

rea voastră, erau construiți pereții și acoperișurile în China antică?

§ 28. Formarea civilizației chineze

§ 29. Imperiul Qin și Han AMINTIȚI-VĂ 1. Ce este imperiul? Numiți câteva state antice, care pot fi considerate imperii. 2. Pe valea căror râuri a apărut civilizația chineză? 3. Care erau alimentele de bază ale poporului chinez?

ISTORIA POLITICĂ A CHINEI ANTICE Data Anii 17501027 î. e. n. Anii 1027770 î. e. n.

Sec. VIII-V î.e.n.

Anii 475-221 î.e.n.

Anul 221 î.e.n.

Evenimentul Guvernarea dinastiei Shang Triburile Zhou cuceresc statul Shang, întemeind propriul lor stat Invazia nomazilor. Pe teritoriul Chinei existau 200 de state mici Perioada „Regatelor combatante” Qin Shi Huangdi a unificat China punând începutul guvernării dinastiei Qin. El a devenit primul împărat al Chinei întregite.

??Numiți primele două dinastii care au domnit în China.

1. Organizarea puterii și primele dinastii. Pe teritoriul ac tualei Chine au existat multe state – regate. Istoricii de numesc regatele după numele dinastiei care le-a condus. Astfel, cea mai veche dinastie, cunoscută nouă, a fost di nastia Shang, de aceea și primul stat chinez, de asemenea, se numea Shang. În timpul dinastiei Zhou a fost pusă temelia dezvoltării de mai departe a statelor viitoare pe teritoriul Chinei: îm părțirea populației după ranguri, puterea nelimitată a su veranului și acceptarea lui ca „fiul cerului”, adică interme diar între cerul divinităților și oameni. Totuși, numai un suveran onest putea primi „Mandatul ceresc”, adică posibi litatea de a conduce poporul. În cazul când suveranul se comporta lipsit de demnitate, atunci Cerul, după cum cre deau chinezii antici, îi retrăgea mandatul, adică îl priva de putere. Regatele chineze erau deosebit de războinice. Fiecare conducător tindea să-i cucerească pe vecini și să-i oblige să plătească tribut. De aceea și teritoriul Chinei se schimba în permanență: ba se extindea, ba se destrăma în zeci sau chiar sute de state mai mici. 2. Dinastia Qin. Unul din suveranii regatului Qin cu nu mele de Zhao Zheng a cucerit pe rând statele vecine. Ul timul stat a fost alipit la posesiunile sale în anul 211 î.e.n. Astfel el a întemeiat primul Imperiu chinez Qin și a luat titlul de prim împărat al statului Qin – Shi Huangdi. Pentru ca statul să nu se destrame, așa cum s-a întâmplat cu alte state mai înainte, Qin Shi Huangdi a înfăptuit unele transformări: yy teritoriul statului a fost împărțit în 36 de regiuni, fiecare din ele fiind condusă de un funcționar numit de împărat; yy a fost separată puterea civilă de cea militară, funcționarii civili având o stare socială mai înaltă decât militarii; yy în stat a fost introdus un sistem unic de măsurare; yy a fost aprobată lista hieroglifelor și regulile scrierii lor; yy au fost distruse toate exemplarele cunoscute ale operelor filosofice și istorice; yy a fost construită o rețea ramificată de drumuri cu scopul de a face legătura între capitală și regiunile îndepărtate ale imperiului;

CAPITOLUL II. CIVILIZAȚIILE ANTICE ALE ASIEI ȘI AFRICII

Marele Zid Chinezesc. El a obținut acest aspect în timpul domniei dinastiei Ming (anii 1368-1644 î.e.n.) și s-a păstrat până în zilele noastre.

yy a fost construit un canal ce unea cele mari două râuri din partea de sud a țării – Yangtze și Fluviul Perlelor; yy a fost înălțat un sistem neîntrerupt de fortificații la hota rele de nord ale statului pentru a-l apăra de invaziile no mazilor (în prezent cunoscut ca Marele Zid Chinezesc). Qin Shi Huangdi îi pedepsea crunt atât pe rivalii săi politici, cât și pe răufăcători. El a trimis la muncă, la ma rile construcții, mii de soldați și țărani. Mulți dintre ei au murit în timpul lucrărilor. Următorul împărat al Chinei a devenit fiul mai mic al lui Qin Shi Huangdi. El, ca și tatăl său, avea o mare teamă de comploturi, de aceea și-a început guvernarea cu asasina rea fraților, a surorilor și a conducătorilor militari cunoscuți. Între timp starea poporului s-a înrăutățit, în țară bântuia foametea. A izbucnit o rebeliune populară, la înăbușirea căreia împăratul a trimis armata. Însă mulți dintre soldați au trecut de partea răsculaților. Speriat de cele întâmplate, împăratul s-a sinucis. În anul 206 î.e.n. locul dinastiei Qin a fost luat de dinastia Han, care a condus China pe par cursul următorilor 400 de ani.

??Câți ani a existat statul Qin? 3. Dinastia Han. Unul dintre conducătorii revoltei militare împotriva dinastiei Qin a fost starostele Liu Bang. Acesta a și devenit fondatorul dinastiei Han. Liu Bang a anulat legile aspre ale împăraților precedenți, a redus taxele, iar pământurile nobililor le-a împărțit țăranilor. Împărații chinezi considerau că toate popoarele vecine trebuie să li se supună. Imediat după ce dinastia Han și-a

Qin Shi Huangdi

Imediat după ce s-a proclamat împărat, Qin Shi Huangdi a ordonat să fie construit în centrul statului său un mormânt impunător. Acesta avea aspectul unei piramide din pământ, înălțimea ei fiind de 76 de metri. Sub piramidă a fost construit un labirint ramificat din încăperi și coridoare. În una din ele a fost amplasat modelul din mercur al capitalei împăratului. Mormântul împăratului era păzit de renumita armată de teracotă, compusă din mii de soldați. Fiecare dintre ei avea trăsături individuale ale feței, coafuri și echipament diferit.

§ 29. Imperiul Qin și Han

consolidat pozițiile, suveranii ei au început o serie de răz boaie de cucerire împotriva nomazilor de stepă și a tribu rilor din munții Indochinei. Pentru a-i învinge pe nomazi, împărații chinezi au creat cavaleria, iar pentru ca soldații să se țină mai bine călare au inventat scărițele. Datorită acestei invenții, războaiele se încheiau cu victoria Chinei și cu jefuirea pământurilor cucerite. În timpul unei astfel de campanii cotropitoare, trupele chineze au ajuns la orașul Fergana (Asia Mijlocie). În sec. II î. e. n. a fost construit un drum din China prin Asia Mijlocie și Persia, până la Marea Mediterană, care a obținut ulterior denumirea de Marele Drum al Mătăsii. Pe acest drum, din China erau transportate spre vest mătase, por țelan, produse meșteșugărești de înaltă calitate. În drum spre casă chinezii cumpărau cai, mărfuri din lână, țesături din purpură, sticlă, podoabe. Imperiul Han s-a îmbogățit datorită comerțului. Însă expedițiile cotropitoare permanente cereau mijloace bănești însemnate. Impozitele creșteau foarte repede și atin geau sume nemaivăzute, în țară bântuia deseori foametea. De aceea țăranii protestau des împotriva cârmuirii neechi tabile. În același timp, nobilii duceau o luptă crâncenă pen tru putere. Toate acestea au dus la slăbirea țării. În cele din urmă, în anul 220 î. e. n. Imperiul Han s-a destrămat în trei regate aparte.

??1) Ce invenție importantă a fost făcută în perioada dinastiei Han? 2) Găsiți pe harta de la pag. 82 Marele Drum al Mătăsii. Care sunt orașele și regiunile prin care trecea acest drum?

Concluzii yy yy yy Armata de teracotă din mormântul lui Qin Shi Huagdi

Primul împărat al Chinei a devenit suveranul regatului Qin, Zhao Zheng, care și-a luat titlul Qin Shi Huangdi. În perioada dinastiei Qin, în China a fost demarată o amplă campanie de construcții, la care erau antrenați mii de oameni. După revolta populară, la putere a venit dinastia Han. Ea s-a îmbogățit datorită comerțului cu alte țări.

Întrebări și însărcinări

??Aflați, cu ajutorul surselor

suplimentare, cu ce scop a fost creată armata de teracotă. Pregătiți o comunicare pe această temă.

1. 2. 3.

Explicați semnificația noțiunilor „Fiul Cerului” și „Mandat ceresc”. Cine a fost Qin Shi Huagdi? Ce fel de transformări a înfăptuit el? De ce Marele Drum al Mătăsii poartă această denumire? În perioada guvernării cărei dinastii chineze el a fost construit?

CAPITOLUL II. CIVILIZAȚIILE ANTICE ALE ASIEI ȘI AFRICII

§ 30. Cultura Chinei 1. Religia și filozofia. Chinezii considerau lumea un „Im periu ceresc”, iar țara lor o numeau Regatul Central. Ei considerau că locuiesc în centrul Imperiului ceresc, iar din colo de hotarele regatului trăiesc doar barbari. În afară de credința în Cerul divin, ei se închinau zei lor, eroilor și spiritelor strămoșești. De asemenea, ei credeau în existența zânelor, a vrăjitorilor, a demonilor și a anima lelor fantastice: inorogul, pasărea Phoenix, dragonul. Pentru ele erau construite lăcașuri sfinte și făcute sacrificii.

AMINTIȚI-VĂ 1. Unde și cum a apărut bu dismul? 2. Cine era „fiul Cerului”?

??Ce numeau chinezii antici „Stat central” și ce – „Imperiu ceresc”?

În China Antică religia, filozofia și etica erau strâns legate între ele. Învățăturile unor înțelepți chinezi din an tichitate au căpătat forma religiei. Astfel, în sec. VI î.e.n. a trăit filozoful Lao Zi. El este fondatorul teoriei tao – calea omului spre înțelegerea naturii și a lumii în general. Această învățătură este numită taoism. Lao Zi îi învăța pe oameni să trăiască după legile naturii și să nu facă rău. Contemporanul său mai tânăr, Confucius, a elaborat o teorie numită confucianism. Ea stabilește, mai întâi de toa te, regulile de comportare a omului. În opinia lui Confucius, în lume există o ordine intangibilă, în care toate, inclusiv omul, își au locul lor. Știindu-și locul, omul trebuie să înde plinească angajamentele puse pe seama lui de stat și socie tate. Suveranul trebuie să fie suveran, părintele – părinte, iar fiul – fiu, sublinia Confucius. O datorie obligatorie este respectul pentru cei mai în vârstă și păstrarea tradițiilor. Copiii trebuia să le dea ascultare în toate părinților, iar ti nerii trebuie să asculte de cei bătrâni. Cei vii trebuie să-i omagieze pe cei morți și să țină cont de sfaturile lor. Idealul confucianismului este așa-numitul om desăvârșit, care să fie înzestrat cu astfel de calități nobile precum res ponsabilitatea, nivelul înalt de cultură, sentimentul măsurii, respectul față de lege, tendința de a se autoperfecționa, subor donarea gândurilor și acțiunilor sale Cerului, îndrumărilor date de oamenii înțelepți și de cei bătrâni. Unor astfel de oameni li se poate încredința conducerea statului, deoarece ei vor avea grijă nu de folosul persona, ci de binele tuturor.

Statuie modernă a lui Confucius în Shanghai

„Calul zburător” din bronz. Dinastia Han § 30. Cultura Chinei

Obiecte de cult din bronz din perioada dinastiei chineze Zhou

Fragment din os (1) și carapace de broască țestoasă (2), folosite în China Antică în practica ghicitului

O contrapondere a omului desăvârșit este omul mediocru, toate gândurile și acțiunile căruia sunt orientate spre obținerea avantajelor personale. Acest tip de oameni este foarte scrupu los față de alții, însă nu și pretențios față de sine. Ei îndepli nesc însărcinarea numai din frica de a fi pedepsiți. De asemenea, la finele sec. I î. e. n. în China a venit budismul, care s-a extins în regiunile de vest. Taoismul, con fucianismul și budismul au devenit cele trei învățături religi oase de bază ale Chinei.

??Care erau cele trei învățături religioase dominante în China Antică?

2. Scrierea. Chinezii au inventat propria scriere hieroglifică. Ea are o origine interesantă. În perioada dinastiei Shang, atât suveranii, cât și oamenii simpli, încercau să prevadă viitorul cu ajutorul ghicitului pe oase. Pentru aceasta se lua o carapace de țestoasă (sau un omoplat de berbec), pe care scriau întrebările necesare. După aceasta, carapacea era în călzită la foc până când apăreau crăpături. Oamenii credeau că acele hieroglife prin care trecea crăpătura conțineau răs punsurile la întrebări. În China Antică erau foarte răspândite diverse horoscoape. Cu ajutorul hieroglifelor erau însemnate atât diferite obiecte sau fenomene, cât și ideile abstracte. Sistemul hie roglific era foarte dezvoltat. Cu ajutorul ei erau scrise cro nicile istorice, poezia, creațiile în proză. Una dintre operele remarcabile ale poeziei Chinei An tice a fost „Shin Ching” – „Cartea cântecelor”. În ea era descrisă viața de zi cu zi a poporului: relațiile de familie, munca agricultorilor, a crescătorilor de animale, a munci torilor și soldaților. De asemenea, creația îi preamărea pe suveranii înțelepți și îi condamna pe cei nedemni. Până la descoperirea hârtiei în sec. I î.e.n., în China se scria pe tăblițe mici din bambus sau pe lemn și pânze de mătase.

??Care sistem de scriere a cunoscut o dezvoltare în China?

3. Invențiile. Atât nobilimea, cât și populația simplă a Chi nei Antice aveau o atitudine plină de respect față de cărturari, savanți sau înțelepți. În perioada dinastiei Han a fost aplicat principiul conform căruia funcționarul de stat (o funcție foar te importantă la acea vreme) era selectat nu după origine, ci după calitățile omului și după gradul de corespundere în raport cu idealurile omului desăvârșit al lui Confucius. Chinezilor le aparțin multe invenții, care în alte părți ale lumii au apărut mult mai târziu. Vers din „Cartea cântecelor” scris cu pensula pe tăblițe de bambus (perioada „Regatelor combatante”)

??Ce atitudine aveau oamenii față de savanți în China Antică?

CAPITOLUL II. CIVILIZAȚIILE ANTICE ALE ASIEI ȘI AFRICII

Cele mai renumite invenții ale Chinei Antice: yy tăițeii: au fost inventați cu peste 4 mii de ani în urmă; yy furculița: în epoca bronzului chinezii se foloseau atât de bețișoare, cât și de furculițe din os; yy compasul: cel mai răspândit model era descris de către chinezi ca o lingură, al cărei mâner arată mereu spre sud; yy hârtia, care a fost inventată în perioada dinastiei Han; yy seismograful (aparat care indică mișcările seismice): la cea mai mică mișcare balonașul cade din gura drago nului și se rostogolește în gura broaștei; yy roaba rapidă: aceasta construcție îi permitea omului să transporte mai repede și mai ușor încărcăturile decât cu roaba cu două roți cunoscută nouă; yy zmeul – dispozitiv de zbor (dragonul zburător): era fo losit pentru a da semnale soldaților; yy arbaleta (arcul): rămășițe ale unor arcuri impunătoare, ale căror săgeți aminteau mai mult de niște sulițe, au fost descoperite în mormântul lui Qin Shi Huangdi.

Concluzii yy yy yy

Compasul chinez

Seismograful chinez

Cele mai răspândite învățături religioase în China Antică au fost taoismul, confucianismul și budismul. Chinezii și-au dezvoltat propriul sistem de scriere hieroglifică. În China au fost făcute multe descoperiri tehnice, inclusiv au fost inventate hârtia și compasul.

Întrebări și însărcinări 1. 2. 3.

Care au fost învățăturile religioase principale în China Antică? Numiți cele mai renumite invenții chineze. Cu ajutorul surselor adăugătoare, pregătiți comunicări despre apariția lor. Completați tabelul indicând în colonițe, cu cifre corespunzătoare, caracteristicile omului desăvârșit și ale omului mediocru, stabilite de Confucius: 1) nivelul de cultură; 2) nu trebuie să-i încredințezi funcții înalte în stat; 3) îndeplinește dispozițiile celor mai în vârstă prin prisma sentimentului responsabilității; 4) atitudine exigentă față de alții; 5) tendința de a se autoperfecționa; 6) atitudine exigentă față de sine; 7) are grijă de viitorul patriei; 8) îndeplinește însărcinările din frica de a fi pedepsit; 9) gânduri orientate spre obținerea propriilor foloa se; 10) i se poate încredința conducerea statului. Omul desăvârșit

Roaba rapidă

Omul mediocru

Zmeul zburător § 30. Cultura Chinei

Verificarea cunoștințelor

Varianta 1

Varianta 2

1. Numiți marile fluvii ale Chinei și ale Indiei. 2. Indicați planta cerealieră de bază care era cultivată în China. Cum a influențat acest lucru asupra peisajelor țării? 3. Completați tabelul. Faceți o comparație între guvernarea lui Așoka și a lui Qin Shi Huangdi după plan. Planul

Așoka

Qin Shi Huangdi

Denumirea statului Perioada de guvernare Scopul principal al politicii Măsuri luate pentru atingerea scopului

Cât de mult a existat statul după moartea întemeietorului său

4. Cum se numea sistemul ce a determinat organizarea socială în India Antică? De ce a apărut el? 5. Comparați importanța pe care a avut-o comerțul cu alte țări în civilizația Harappă și în China, în perioada dinastiei Han. 6. Cum se numea în China Antică omul care cumula atribuțiile de conducător politic, preot principal și conducător militar? 7. Faceți comparație între modul de guvernare a lui Așoka și Qin Shi Huangdi. 1) Care era scopul guvernării lor? 2) Prin ce metode intenționau suveranii să-și atingă scopul? 3) Și-a atins, oare, scopul fiecare dintre suverani? 8. Activități cu ilustrațiile. 1) În care cultură se încadrează obiectele din ilustrațiile 1 și 2? 2) Cărei învățături religioase aparțin statuile din ilustrațiile 3, 4, 5?

4 CAPITOLUL II. CIVILIZAȚIILE ANTICE ALE ASIEI ȘI AFRICII

CAPITOLUL ІІІ CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

Verificarea cunoștințelor

§ 31. Civilizația minoică 1. Civilizația greacă. Un loc aparte în istoria lumii îl ocu pă perioada Antichității. În această perioadă se încadrea ză istoria Greciei Antice și a Romei antice. Civilizația grea că s-a dezvoltat pe Peninsula Balcanică, pe insulele Mării Egee și în multe zone ale Mării Mediterane. Baza acestei civilizații a fost polisul. Polisurile erau orașe-state independente. Acestea, însă, erau unite prin lim bă și religie comună. La început polisurile erau conduse din mici grupuri de oameni înstăriți, descendenți din familii de nobili. O astfel de formă de conducere se numea oligarhie. Ulterior, la Atena s-a dezvoltat democrația, în condițiile căreia cetă țenii polisului puteau participa la conducerea lui. În sec. IV î. e. n. culturile greacă și orientală s-au ames tecat. Așa s-a format elenismul.

Polis – oraș-stat din Grecia Antică și din Roma Antică. Democrație (în traducere din greacă – puterea poporului) – orânduire de stat în condițiile căreia sursa puterii este poporul, iar conducerea este înfăptuită de către organele alese ale puterii.

??1) Găsiți pe hartă (pag. 98) in-

sula Creta și principalele orașe ale civilizației minoice. 1) Cu care state făceau comerț locuitorii insulei Creta? Ce fel de mărfuri vindeau ei?

??Unde a apărut pentru prima dată democrația?

Ч О Р Н Е

М О Р Е

ІА

И Ч Н Е М О Р

ІТА ЛІЯ

Е ГРЕЦІЯ

ЕГЕЙСЬКЕ МОРЕ

Ке р

Мікени

ам

З Іспанії

Мідь, олово

Legăturile comerciale ale civilizației minoice

іка

МАЛА АЗІЯ

Афіни

М е в т ке иро але ра б ві мі и, ка о. Родос Мідь Кносс Маллія о. Кіпр Закрос Маслинова олія, ткани ни о. Крит Зо ло Фест то Ма ,а сл ле ин ба Е М Н Е М О Р Е ст ов ао р, с лія ло но ,к ва ер кіс ам тк іка а

Ввезенняaduse до країни Mărfurile în țară Вивезення з країни Mărfurile duse din țară

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

ЄГИПЕТ

Мемфіс

Тір

Єрусалим

2. Civilizația minoică a palatelor. Cea mai veche civilizație pe teritoriul Europei a înflorit în mileniile III-II î.e.n. pe in sula Creta din Marea Egee. Ea este numită civilizația Minoică. Savanții afirmă că ea este părintele civilizației antice și a civilizației europene în general. Centre ale civilizației minoice erau orașele. Cele mai mari dintre ele – Cnossos, Phaistos, Zacros, Malia. Orașele se în tindeau în jurul unor palate impunătoare, care puteau să aibă până la patru etaje, numeroase încăperi, aveau apeduct și canalizare. Pereții palatelor erau împodobiți cu fresce și mo zaic. Aceste edificii i-au uimit atât de tare pe arheologi, încât civilizația a primit numele de Civilizația Minoică a Palatelor. În prezent arheologii cunosc peste 80 de orașe mai mari și mai mici din Creta. Marile orașe erau independente. Puterea suveranilor acestor orașe se răspândea și asupra pământurilor din împrejurimi și a așezărilor mici. Așa a fost până când Minos, regele semilegendar, a unit orașele într-un singur stat. El a ordonat să fie construită o flotă puternică, ce controla țărmul estic al Mediteranei. Puterea lui Minos se extindea și asupra țărmului Asiei Mici și a unei părți a actualei Grecii.

??Cine a fost Minos? Prin ce s-a proslăvit el? 3. Economia. Minoicii se ocupau cu agricultura și creșterea animalelor. Ei cultivau grâu și orz, precum și diferite legume: ceapă, salate, țelină, asparagus și morcov. Minoicii aveau li vezi frumoase de peri, curmale, gutui, măsline și viță-de-vie. O importantă sursă de alimentație erau produsele de mare. În general, viața Civilizației Minoice a fost strâns legată de mare.

??Examinați desenele. Ce

concluzii despre arta minoică putem formula din ilustrațiile prezentate?

Palatele din insula Creta îi impresionau pe contempo rani prin mărimea lor și prin planificarea complicată. De acolo, probabil, a apărut legenda despre labirintul rege lui Minos, situat sub palat, unde locuiește creatura cu cap de taur – Minotaurul.

Frescă – imagine realizată cu ajutorul vopselelor pe tencu iala umedă. Mozaic – imagine realizată din pietricele colorate.

§ 31. Civilizația minoică

4. Comerțul. Pe Creta nu există zăcăminte de resurse mi nerale. De aceea, locuitorii ei au fost nevoiți să mizeze pe comerțul maritim pentru a se aproviziona cu toate cele ne cesare, îndeosebi cu bronz. Ei aveau legături comerciale cu insulele din Marea Egee, cu Egiptul, Ciprul, cu orașele Ca naan și Anatolia. Mărfurile principale cu care făceau comerț minoicii erau cele confecționate de meșteșugari (în primul rând vase), dar și colorant galben, care era preparat pe bază de șofran.

??De ce comerțul maritim a fost atât de important pentru existența civilizației minoice?

Ruinele Palatului lui Minos din Cnossos. Aspect modern.

5. Cultura. Minoicii credeau în multe zeități. Principala din tre ele era zeița soarelui, care era redată cu mâinile întinse în sus. Taurul era considerat animal sfânt. Era sculptat ade seori pe obiectele de artă. De asemenea, este cunoscut faptul că minoicii organizau competiții la care participanții trebuiau să sară peste un taur. S-a demonstrat că minoicii aveau lim ba și scrisul lor (așa-numitul scris liniar). Însă cercetătorii nu au reușit deocamdată să descifreze aceste însemnări. Civilizația minoică a murit din cauza calamităților natu rale, cauzate de explozia unui vulcan de pe insula Santorini, aproximativ pe la mijlocul sec. XVII î e. n. Un val enorm a distrus flota minoică, aceasta având nu numai rolul de a apă ra insula, ci și de a fi unica legătură permanentă dintre mi noici și restul lumii, a ruinat așezările de pe țărm, iar tere nurile destinate agriculturii au fost acoperite cu un strat gros de praf vulcanic. De acest lucru s-au folosit alte popoare, care știau bine despre bogățiile insulei Creta. Din cauza consecin țelor loviturii distrugătoare a stihiei și a atacurilor frecvente ale vecinilor, Civilizația Minoică a decăzut definitiv.

??De ce a murit civilizația minoică? Concluzii yy yy yy

Civilizația minoică a fost prima civilizație europeană. Minoicii construiau palate mari cu o planificare complicată. Baza bogăției minoicilor era comerțul maritim activ.

Întrebări și însărcinări Ceramică minoică

??De ce pe vasele minoice erau reprezentați frecvent pești și alte viețuitoare ale mării?

100

1. 2. 3.

În ce perioadă arheologică a existat civilizația minoică – în epoca bronzului sau a fierului? De ce civilizația minoică este numită civilizația palatelor? Care erau ocupațiile de bază ale minoicilor?

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

§ 32. Grecia 1. Condițiile naturale și economia. În partea de sud-est a Europei este situată Peninsula Balcanică. Țărmurile ei de vest sunt spălate de apele Mării Egee, iar cele de est – de apele Mării Ionice. În mare sunt situate sute de insule. Teritoriul peninsulei este acoperit de munți, pământul este pietros, iar prin apropiere nu curg fluvii mari. Populația locală se ocupa atât cu agricultura, cât și cu creșterea animalelor. Culturile de bază erau grâul, orzul, măslinele și vița de vie. Dintre animale ei creșteau capre, oi și vite cornute mari. O importanță deosebită pentru viața oa menilor avea marea. Ea era o sursă de produse alimentare

AMINTIȚI-VĂ 1. Unde și când a luat naștere Civilizația Minoică? 2. Care erau ocupațiile de bază ale minoicilor?

Grecia antică

Statul Atenian Афінська держава Statul Spartanдержава Спартанська

§ 32. Grecia

101

și, de cele mai multe ori, singura cale de comunicare dintre așezările de pe diferite insule.

Mască mortuară a unui rege micenian, cunoscută și ca „Masca lui Agamemnon”

Obiect din aur a meșterilor micenieni

2. Civilizația miceniană. Peninsula Balcanică a fost populată în câteva etape de diferite triburi, care soseau dinspre nord. Primii au fost aheii, care s-au stabilit în Grecia pe la mij locul mileniului II î.e.n. Ei au dat naștere unei civilizații numită de oamenii de știință Civilizație Miceniană. De numirea provine de la cel mai mare, ca mărime, oraș al lor – Micene. Civilizația miceniană a existat în aceeași perioadă cu cea minoică, cu care avea multe lucruri comu ne. Micenienii aveau un sistem de scriere apropiat celui minoic (cercetătorii au reușit să-l descifreze) și, de aseme nea, se ocupau cu comerțul maritim. Micenienii s-au pros lăvit prin fabricarea obiectelor din aur și bronz.

??Cum a obținut denumirea Civilizația Miceniană?

3. „Veacurile întunecate”. În sec. XII î.e.n., în Grecia au venit din nord triburile dorienilor, care au nimicit civili zația miceniană. Dispariția ei a constituit începutul așa-nu mitelor „veacuri întunecate”, care au durat până în sec. VII î.e.n. În această perioadă s-a produs un declin în cul tură și societate: oamenii au uitat să scrie și au început din nou să trăiască în triburi. În schimb, acum oamenii au însușit prelucrarea unui nou metal – fierul, care a înlocu it bronzul. Aheii care au mai rămas, s-au unit în jurul vechiului oraș Atena. Dorienii, după ce au izgonit populația locală, s-au stabilit în Pelopones, au întemeiat orașele Sparta, Me gara și Corint, s-au așezat în Creta și pe alte insule din Marea Egee. „Veacurile întunecate” s-au încheiat odată cu înflorirea orașelor-state grecești.

??Prelucrarea cărui metal a fost însușită de populația Peninsulei Balcanice în perioada „veacurilor întunecate”?

Ceramică miceniană

??Există trăsături comune între ceramica miceniană și cea minoică?

102

4. Grecii. Grecia era fărâmițată. Însă toți grecii venerau aceleași divinități, foloseau aceeași limbă și același alfabet. De asemenea, ei se considerau purtători ai aceleiași cultu ri. În poemele poetului grec din antichitate Homer, „Iliada” și „Odiseea”, se povestește despre originea comună a tuturor grecilor și despre faptele eroice ale strămoșilor lor. Poporul grec știa cele două poeme pe de rost. Celelalte popoare și triburi, care nu aparțineau culturii grecești, erau considerate de greci barbari, sălbatici, aceștia având față de ei o atitudine superioară. Grecii se considerau pe sine eleni, iar țara o numeau Elada.

??Cine erau barbarii? Ce atitudine aveau față de ei grecii?

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

Templu Acropolă

Hotarele posesiunilor polisului

Sat

Câmpuri

Zidurile orașului Barbari Port

Schema unui polis grecesc tipic

5. Polis. Aproape pe fiecare insulă sau în depresiunile montane se întindea câte un oraș-stat independent, care se numea polis. Fiecare polis avea moneda, legile și ar mata proprie. Părțile componente ale unui polis erau: • colina fortificată – acropola; • orașul inferior, al cărui centru era piața publică – agora. Dincolo de zidurile orașului se întindeau câmpiile și sa tele. Ele asigurau orașul cu produse alimentare.

Concluzii yy yy yy

În mileniul II î. e. n., în Peninsula Balcanică s-au stabilit aheii, care au dat naștere Civilizației Miceniene. În sec. XII î. e. n. Grecia a fost invadată dinspre nord de către dorieni, ceea ce a pus începutul perioadei „veacurilor întunecate”. „Veacurile întunecate” au durat aproape 400 de ani și s-au încheiat odată cu înflorirea polisurilor grecești.

Întrebări și însărcinări 1. 2. 3.

Ce triburi au venit primele în Peninsula Balcanică – aheii sau dorienii? Ce lucruri comune îi uneau pe toți grecii. Completați propozițiile. 1) Polisurile erau înconjurate… . 2) … erau situate pe colină. 3) Majoritatea polisurilor dispuneau de ... pentru a transporta mărfurile pe mare. 4) Dincolo de zidurile polisului se întindeau ... și ... .

Ceramică din era „veacurilor întunecate”. Istoricii numesc acest stil geometric. § 32. Grecia

103

§ 33. Societatea greacă și viața cotidiană AMINTIȚI-VĂ 1. Ce înseamnă polis? 2. În baza căror două civilizații s-a format civilizația elenă? 3. Ce îi unea pe toți grecii, indiferent de faptul unde locuiau ei?

Politică (în traducere din greacă înseamnă ”treburile orașului”) – arta de a conduce polisul.

Structura societății în Grecia Antică

??1) Cum îi numeau în Grecia

Antică pe străini? 2) Ce parte a populației unui polis o constituiau sclavii?

104

1. Societatea. Populația orașelor-state grecești era împărți tă în cetățeni și necetățeni. Cetățenii aveau drepturi politice, adică puteau lua parte la conducerea polisului și prestau servicii militare în timp de război. Necetățenii nu aveau dreptul să participe la conducerea orașului. Aceștia plăteau impozit și făceau serviciul militar. Cetățeni puteau fi numai bărbații maturi liberi, care s-au născut în polis și aveau în proprietate pământ. Feme ile și metecii (străinii) nu erau considerați cetățeni. Circa 12 la sută din populația polisului erau cetățeni. În afară de aceasta, numai bărbații puteau să dețină avere și să obțină studii. Femeile nu aveau asemenea drepturi. Acestea aveau grijă de treburile casei și educau copiii. Femeile nu se puteau deplasa liber pe stradă fără să fie însoțite de rude-bărbați. Pătura cea mai de jos a populației erau sclavii. Ei apar țineau stăpânului, care avea drepturi depline asupra vieții lor. Sclavi deveneau prizonierii de război. De asemenea, ta tăl putea să-și vândă copiii în sclavie. Copiii sclavilor deve neau și ei sclavi. Aceștia lucrau, de obicei, prin gospodării. O parte din sclavi erau trimiși la munci grele, spre exemplu, în mine. Grecii antici credeau că oamenii se împart de la natură în sclavi și oameni liberi. 2. Locuințele. Grecii își construiau casele din cărămidă near să. Astfel de case nu erau durabile, ele se dărâmau adeseori și erau reconstruite. Încăperile caselor erau situate în jurul curții interioare. Toate ferestrele duceau în acea curte, iar dinafară puteau fi văzuți numai pereții. Majoritatea polisurilor nu aveau un plan concret de construcție a orașului, de aceea străzile erau în guste și șerpuinde. Casele erau împărțite obligatoriu în două: partea desti nată bărbaților (andronitis), și cea destinată femeilor (gineceu). Femeilor nu li se permitea să intre în partea bărbătească a casei, îndeosebi în timpul banchetelor. Meșteșugarii își amenajau la primul etaj al casei ateliere le și prăvăliile.

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

3. Îmbrăcămintea. Grecii nu-și coseau îmbră căminte. Ei se înfășurau în pânze largi de in alb sau vopsit, pe care le încheiau cu nasturi, catarame sau brâuri. Bărbații purtau tunici din in – hiton, iar deasupra un impermeabil de mătase – himation. Femeile îmbrăcau un peplu – mantie lungă, legată cu un brâu sau prinsă pe umăr cu o agrafă. În calitate de încălțăminte ele purtau sandale de piele. Exista o diversitate mare de coafuri. Atât bărbații, cât și femeile foloseau cosmetica și parfumurile.

Bucătărie

Dormitor Gineceu Baie Fântână Andronitis

??Care era particularitatea îmbrăcămintei în Grecia Antică?

Casa unei familii înstărite din Grecia Antică

4. Mâncarea. Grecii consumau produsele pe care le cultivau singuri. Ei mâncau terci și pâine de grâu sau orz. Măslinele, strugurii și smochinele erau consumate proaspete, uscate sau marinate. Dintre legume, grecii cunoșteau ceapa, usturoiul, varza și leguminoasele. De asemenea erau răspândite și produsele lactate: laptele, untul, brânza. Carnea era consumată rar – numai la sărbători. Un produs scump era mierea, singurul îndulcitor folosit. Grecii foloseau multe plante drept condimente. Băutura de bază era vinul, care înainte de a fi consumat era amestecat cu multă apă. Grecii nu aveau tacâmuri, de aceea mâncau cu mâna. Grecii aveau obiceiul să organizeze banchete, la care gaz da își invita prietenii. Femeile nu luau parte la astfel de petreceri.

yy yy

în partea casei destinată bărbaților. Dar în cea destinată femeilor?

Vânzare de sclavi. Desen modern.

Concluzii yy

??Care erau ocupațiile principale

Cele două grupuri de bază ale populației polisului grecesc erau cetățenii și necetățenii. Numai cetățenii aveau dreptul să participe la conducerea polisului. Casele grecilor erau împărțite în spații pentru bărbați și spații pentru femei.

Întrebări și însărcinări 1.

2. 3.

Numiți grupurile populației, care aparțineau categoriei cetățenilor și celei a necetățenilor: femeile; bărbații, care s-au născut în polis; bărbații care s-au născut și au crescut peste hotarele polisului; sclavii; copiii. Numiți obiectele de îmbrăcăminte din Grecia Antică. Alcătuiți meniul zilnic al unei familii grecești obișnuite. Care produse alimentare erau de bază și care erau folosite rar?

Îmbrăcămintea oamenilor simpli ai polisului. În afara orașului bărbații purtau pălării din pâslă.

§ 33. Societatea greacă și viața cotidiană

105

§ 34. Familia, studiile și educația AMINTIȚI-VĂ 1. Care grupuri de oameni aparțineau categoriei cetățenilor polisului? 2. Ce este politica? 3. Ce fel de îmbrăcăminte purtau bărbații și femeile în Grecia Antică?

1. Angajamentele familiale. În societatea greacă antică fami lia era compusă din soț, soție și copiii lor. Obligația principală a femeii era aceea de a naște și de a educa copiii. Capul familiei era cel mai în vârstă bărbat – bunicul, tatăl sau fiul mai mare. El avea putere deplină asupra altor membri ai familiei și a sclavilor. Până la reformele lui Solon el avea chiar dreptul de a-i vinde pe membrii familiei sale în robie.

??Cine era capul familiei în Grecia Antică? 2. Treburile cotidiene. Bărbați petreceau aproape tot timpul în afara casei – în agora sau în gimnazion (loc repartizat pentru exercițiile fizice). Ziua unui atenian începea în zori și se încheia după asfințitul soarelui. Meșteșugarii și țăranii își consacrau ziua întreagă muncii. Femeile, dimpotrivă, stă teau acasă și se ocupau de treburile gospodăriei și de edu cația copiilor. Familiile înstărite își puteau permite să aibă sclavi, care îndeplineau cea mai mare parte din muncă. În familiile sărace, femeile petreceau cea mai mare par te din timp în afara casei, spre exemplu mergeau la piață după produse sau chiar ele însele făceau comerț. Ce-i drept, ultima ocupație era considerată nedemnă. Nu întâmplător, civilizația elenă a fost numită civilizație sub cerul liber.

??De ce Grecia Antică este numită civilizație sub cerul liber? 3. Nunta. Pentru a se căsători, bărbatul trebuia să încheie un acord cu părinții viitoarei mirese. Pe el îl interesau trei lucruri: mărimea zestrei, starea sănătății (capacitatea de a naște copii sănătoși), iscusința de a toarce și de a țese. Pă rerea fetei nu conta. Tatăl ei și viitorul soț încheiau un acord matrimonial, conform căruia mirele trebuia să-i plătească familiei miresei un anumit număr de monede de argint sau să-i ofere o vacă. Vârsta căsătoriei pentru femei era de 13-15 ani, pentru bărbați – de aproape 30 de ani. Cuplul putea să divorțeze, însă numai în cazuri stabilite prin lege. Femeie greacă la țesut. Desen modern.

106

??Ce factori erau decisivi pentru încheierea căsătoriei?

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

Agora ateniană. Desen modern.

4. Studiile și educația. Până la vârsta de șapte ani copiii erau educați acasă. Mai apoi, în familiile sărace, tatăl îi transmitea fiului secretele meșteșugului său, iar mama le învăța pe fete treburile casei, să toarcă și să țese. În familiile înstărite, studiile băieților se deosebeau esen țial. Cunoștințele despre viață ei le obțineau de la rudele mai în vârstă: tatăl sau unchiul. Băieții studiau muzica, po ezia, practicau exerciții fizice în gimnazioane. Mai târziu la acestea se adăugau lecțiile de gramatică. La acea vreme gra matica însemna capacitatea de a vorbi corect și a lua cuvân tul în fața publicului (arta oratorică). Sarcina unei astfel de instruiri consta în educarea unui cetățean onest al polisului. Începând din sec. V î. e. n., la Atena, tinerii născuți în familiile cetățenilor erau obligați ca după ce împlineau vâr sta de 18 ani să efectueze doi ani de serviciu militar. În perioada serviciului militar tinerii erau numiți efebi. Numai

??1) Arătați în imagine unde se află acropola și unde – agora. 2) Ce mărfuri se vând la piață? 3) Găsiți în ilustrație locul unde se vând sclavi. Cât de mulți sclavi puteau fi în polis? 4) Cu ce se ocupă femeile? Sunt ocupațiile lor tipice pentru Grecia Antică?

§ 34. Familia, studiile și educația

107

după încheierea pregătirii militare ei erau considerați cetățeni cu drepturi depline. Mai târziu, sistemul de învățământ s-a schimbat. Din sec. II î. e. n., gramaticii i s-a adăugat studierea textelor filozofilor, a poeților și oratorilor. De asemenea, au apă rut dascăli profesioniști care citeau lecții contra cost, iar în planurile de studii au apărut aritmetica, geometria, muzica și as tronomia. Aceste științe aveau menirea de a pregăti un om cărturar. Cu timpul, elevul putea să-și încerce puterile în filozofie și să cugete deja de unul singur despre esența lumii și a lucrurilor

Ceramică grecească cu imaginile unor tipuri de învățământ

??Ce tipuri de învățământ sunt ilustrate pe vas?

??1) De ce erau importante lecțiile de gramatică? 2) Când un tânăr putea fi considerat cetățean cu drepturi depline al polisului?

Concluzii yy yy yy

Capul familiei în Grecia Antică era bărbatul. Starea înjositoare a femeilor se făcea simțită atât în relațiile din familie, cât și în societate. Pentru a deveni cetățeni cu drepturi depline, tinerii urmau să învețe gramatica și să-și satisfacă serviciul militar.

Învățarea gramaticii în Grecia Antică. Desen modern.

Întrebări și însărcinări 1.

Completați tabelul comparativ „Viața bărbaților și a femeilor în Grecia Antică”. Planul caracteristicii

Bărbații

Femeile

Vârsta căsătoriei Posibilitatea de a-și alege partenerul Educarea copiilor Posibilitatea de a părăsi liber casa Posibilitatea de a lua parte la conducerea polisului Studiile până la vârsta de șapte ani Studiile de mai departe Serviciul militar

Statuie din bronz a unui efeb. Sec. IV î. e. n.

108

Alcătuiți o scurtă comunicare despre ziua unui cetățean atenian sau a unei femei ce locuia în polis. Adăugați informații despre mâncare, îmbrăcăminte, ocupații, gradul de înstărire. În caz de necesitate, consultați sursele suplimentare. Care era scopul principal al studiilor în Grecia Antică la început și în perioadele următoare?

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

§ 35. Religia și mitologia 1. Zeii și eroii. Grecii aveau un sistem complicat al viziu nilor mitologice despre lume, în care un rol însemnat îl jucau zeii și eroii. Mai întâi au apărut din Haos zeița Pământului, Geea, și zeul Cerului, Uranus. Aceștia i-ar fi născut pe titani. Unul dintre ei, și anume Cronos, a acaparat puterea tatălui său. Cronos se temea că și copiii săi vor proceda la fel, de aceea își înghițea nou-născuții. Soția sa, Rhea, a reușit să-l salve ze pe cel mai mic – Zeus. Maturizându-se, acesta a răsturnat puterea tatălui său și a început să conducă de pe muntele Olimp alături de alți zei și zeițe. Împreună ei au alcătuit panteonul zeilor olimpici. Grecii își imaginau că zeii sunt nemuritori, creaturi fi zice perfecte, care, însă, au aceleași sentimente și dorințe ca și oamenii. Eroii sunt copiii zeilor și ai oamenilor. Ei nu se temeau de moarte, deseori îi sfidau pe zei. Menirea lor principală era să obțină glorie și să-și apere demnitatea. Cu toate acestea, eroii nu erau ideali: ei aveau slăbiciuni caracteris tice oamenilor, iar faptele lor nu totdeauna puteau fi nu mite pozitive. În Grecia era răspândit cultul unor eroi pre cum Heracle, Tezeu, Ahile. Lor li se închinau, rugându-i să le trimită sănătate și protecție. Mitologia greacă conține multe relatări despre eroi și faptele lor. De asemenea, în Elada oamenii credeau în existența creaturilor mitologice: satiri, nimfe, centauri, harpii, sfincși.

??1) Unde locuiau zeii Greciei Antice?

2) Cine erau eroii din Grecia Antică?

2. Sacrificarea (aducerea de jertfă). O parte însemnată a vieții religioase a grecilor antici erau aducerile de jertfe. Ele însoțeau cele mai importante evenimente din viața omu lui: nașterea, căsătoria, moartea. Tot în acest mod erau venerate sufletele strămoșilor. Aducerile de jertfă erau par te componentă a adunărilor populare, sărbătorilor, ceremo niilor de încheiere a acordurilor, stabilirii hotarelor moșiilor, declarării războiului etc. În cadrul ceremonialului de sacrificare erau aprinse ames tecuri mirositoare, se turna pe altar apă, lapte, miere sau ulei. De asemenea, în cinstea zeităților de pe Olimp erau

AMINTIȚI-VĂ Ce este politeismul?

Panteonul zeilor – grup de zei care aparțin unei anumite religii. ZEII GRECIEI ANTICE Zeii Poseidon

Hades

Hera Atena

Ares Hefaistos Hermes Afrodita Apollo Artemis Demetra Dionis Hestia

Caracteristica Fratele lui Zeus, zeul mării și al împărăției subacvatice Fratele lui Zeus, zeul infernului (al lumii de dincolo) Soția lui Zeus, protectoarea căsătoriei și a familiei Zeița înțelepciunii, protectoarea meșteșugurilor Zeul războiului Zeul-fierar Mesagerul zeilor Zeița frumuseții și a iubirii Protectorul muzicii, al previziunilor și al medicinii Zeița vânătorii Zeița fertilității Protectorul vinului Zeița căminului, a focului sfânt

??Ce ocupații aveau anumiți zeiprotectori? Cum se explică acest lucru? § 35. Religia și mitologia

109

aduse ca jertfă animale: porci, oi, capre sau vite. O parte din carnea lor era arsă, iar altă parte – mâncată. Existau magi, care practicau ghicitul pe organele interne ale animal elor jertfite. Dacă aceste organe aveau semne de boală sau formă neobișnuită, acest lucru prevestea necaz.

??În ce cazuri grecii antici făceau sacrificări?

Dionis. Pictor Michelangelo da Caravaggio.

Atena Pallas. Pictor Rembrandt.

3. Jocurile Olimpice. Începând cu sec. VIII î. e. n., o dată la patru ani grecii organizau competiții ale atleților (spor tivilor) din întreaga Eladă – Jocuri Olimpice. Ele erau consacrate zeului suprem – Zeus și se desfășurau în orașul Olympia. Potrivit legendei, desfășurarea acestor competiții a fost inițiată de Heracle. Astfel, el a dorit să eternizeze memoria prietenului său decedat. În perioada desfășurării lor, pe teritoriul întregii Grecii încetau războaiele. Învingă torii erau premiați cu niște cununi din crengi de dafin. Femeilor le era interzis să participe la Jocurile Olimpice, precum și să le urmărească. Atleții se întreceau fără haine și desculți. În prima zi a jocurilor erau oficiate ceremonii religioa se, se aduceau jertfe zeilor, iar arbitrii dădeau jurământul că vor evalua în mod cinstit întrecerile dintre participanți. Începând cu sec. V î. e. n. participanți ai jocurilor au devenit poeții, care-și citeau operele în seara primei zile a competițiilor. În cea de-a doua zi aveau loc întreceri la alergat, în cea de-a treia – la lupte libere, în cea de-a patra – întreceri cu carele și la pentatlon (aruncarea dis cului, sărituri în lungime, aruncarea suliței, alergări pe distanțe mici). Cea de-a cincea zi era repartizată pentru premierea învingătorilor și pentru ceremoniile finale. În vingătorii erau onorați cu crengi de măslin și panglici pur purii. La baștină, învingătorii Jocurilor Olimpice deveneau cei mai stimați cetățeni.

??Au fost Jocurile Olimpice parte componentă a religiei Greciei Antice?

În Grecia Antică erau renumite misterele eleuzinice, dedicate mitului despre Demetra și Persephone și despre călătoriile lor în cealaltă lume. O persoa nă putea să ia parte la ele doar o singură dată în viață. Oamenii de știință consideră că în timpul acestor mistere oamenii erau într-un anumit mod lipsiți de vedere, astfel încât ei „să se afle" în întunericul celeilalte lumi.

110

4. Misterele. Sărbătorile date în cinstea unor zeități aveau o formă deosebită. Ele erau numite mistere. Misterele îmbinau elemente ale serviciilor divine și ale acțiunilor teatralizate. Participarea la ele era ceva deosebit, omului i se garanta o viață fericită după moarte. Participanții misterelor erau supuși unei selecții foarte riguroase. Aceștia puteau fi nu numai bărbații, ci și feme ile și chiar sclavii. Lor le era interzis să povestească des pre ceea ce s-a întâmplat în timpul misterelor.

??Cine putea să ia parte la mistere? Despre ce vorbește acest lucru?

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

5. Oracolul. Grecii acordau o atenție deosebită forțelor su pranaturale. Deseori ei se adresau puterilor supreme cu ru gămintea ca acestea să le dea un sfat sau să le destăinuie viitorul. Existau preoți speciali, care descifrau fenomenele naturii, visele, formulau profeții. Cea mai cunoscută dintre ei era Pythia – preoteasa lui Apollo, care făcea preziceri la sanctuarul din Delphi. Ea era numită oracol. Aceasta era o femeie obișnuită, care a promis să nu se căsătorească. În fiecare lună, în ziua a șaptea, prin gura ei vorbea, parcă, zeul Apollo. Întrebările care erau puse oracolului de la Delphi se refereau la război și pace, întemeierea unor noi orașe ș.a.

??Aflați din surse suplimentare despre prezicerile oracolului de la Delphi. Alcătuiți o scurtă relatare (5-7 propoziții) pe această temă.

Imagine a misterelor din Grecia Antică

Concluzii yy

Religia Greciei Antice era politeistă. Grecii credeau în zei și în diferite creaturi. Un rol aparte îl jucau eroii. În cinstea zeilor și a eroilor aveau loc aduceri de jertfe și erau organizate sărbători speciale, numite mistere. În Grecia Antică au fost inițiate Jocurile Olimpice.

yy yy

Întrebări și însărcinări 1. 2. 3.

Numiți cel puțin cinci zei ai Greciei Antice. Numiți modalitățile de venerare a zeităților în Grecia Antică. Stabiliți corespundența dintre competițiile olimpice redate pe ceramică greacă antică și denumirile lor.

4 А B C

5 Competiții la alergare Luptă Lupte cu pumnii

Aducere de jertfă în Templul lui Zeus din Olympia. Desen modern.

6 D E F

7 Pancration (lupte libere) Pentatlon Curse ale carelor de luptă

Templul lui Apollo din Delphi. Aspect modern. § 35. Religia și mitologia

111

§ 36. Coloniile grecești AMINTIȚI-VĂ 1. Cine erau sciții? 2. Pe cine grecii îi numeau barbari? 3. Care popoare și state, în afară de greci, au întemeiat colonii? 4. Ce înseamnă democrație și oligarhie?

1. Coloniile grecești. În sec. VIII-VI î. e. n. grecii au început să întemeieze în mod activ noi așezări pe țărmu rile Mărilor Mediterană și Neagră. O cauză a strămutării lor a fost creșterea numărului populației Eladei, a cărei urmare a fost faptul că țăranii nu aveau suficient pământ pentru a-i hrăni pe toți. Această perioadă a intrat în is torie sub denumirea de Marea colonizare greacă. Conducerea polisurilor grecești ajuta prin toate metode le la realizarea acestei strămutări, pentru că era avantajoasă. Astfel conducătorii polisurilor se debarasau de oamenii care nu aveau nicio ocupație. De asemenea, orașul avea profit de pe urma construcției corăbiilor pentru persoanele strămutate.

??Cum numeau grecii orașele pe care le întemeiau pe alte teritorii? Colonizare – procesul de creare a unei noi așezări de către originari din unele țări pe alte teritorii.

Grecii se deplasau de-a lungul țărmurilor în căutarea noilor locuri pentru așezări și comerț cu localnicii. Găsind un loc potrivit, ei întemeiau o așezare care amintea mai mult de un polis grecesc. Colonizatorii nu depindeau de orașele (metropolele) din care au sosit. În același timp, ei susțineau legături comerciale și culturale active cu acele orașe.

Е ЧН И АТ РІ АД

о. Корсика

Карфаген

Е ОР М

о. Сардинія

ЧОРНЕ МОРЕ

о. Сицилія о. Крит

Coloniile de la Marea Mediterană.

112

Coloniile Грецькі grecești колонії

СЕРЕДЗЕМНЕ МОРЕ

Coloniile feniciene Фінікійські колонії Așezările etruscilor Розселення етрусків

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

о. Кіпр

ЄГИПЕТ

Vas comercial grecesc. Desen modern. Cauzele Marii colonizări grecești

??Numiți coloniile grecești de pe țărmul Mării Mediterane. Fiecare oraș colonie avea toate componentele unui polis din Elada: agora, acropola, port, ziduri de apărare, precum și hora: terenuri agricole, care asigurau produsele alimen tare pentru locuitorii noilor așezări.

??Care erau relațiile între coloniile grecești și metropole? CELE MAI MARI ORAȘE-COLONII GRECEȘTI DIN ZONA MĂRII NEGRE Denumirea

De cine și când a fost întemeiată

Locul amplasării

Destinul istoric

Olbia (în traducere – „fericită”)

La finele sec. VI î.e.n. de către locuitorii orașului Milet

Limanul râului Bug, în apropiere de actualul oraș Mykolaiv

Distrus de către huni în anii ‘70 ai sec. IV

Hersones (în traducere – „peninsulă”)

În anii 422-421 î.e.n. de către locuitorii orașului Heraclea Pontică

Țărmul de sudvest al Crimeii, în apropiere de actualul oraș Sevastopol

După căderea Imperiului Roman de Apus a devenit parte a Bizanțului. Și-a încetat existența în sec. XV

Panticapaeum (în În sec. VII î. e. n. Țărmul strâmtorii traducere – „calea de către locuitorii Kerci, actualul peștilor”) orașului Milet oraș Kerci

Ruinat de către huni în anii ‘70 ai sec. IV

Tyras (de la deLa finele sec. VI numirea greacă a î.e.n. de către lorâului Nistru) cuitorii orașului Milet

Brațul Nistrului, la periferiile actualului oraș Belgorod-Dnistrovski

Și-a încetat existența în anii ‘70 ai sec. IV, posibil în urma invaziei hunilor

Monede din Olbia cu imagini ale delfinilor

Monedă din Olbia în formă de delfin

Monede din Tyras cu imagini ale taurului și spicelor § 36. Coloniile grecești

113

Colonii grecești pe pământurile actualei Ucraine

Ольвія Надлиманська о. Березань Тіра

Ніконій

Пантікапей

Калос Лімен Керкінітіда

о. Зміїний

Неаполь Скіфський Херсонес

Боспорське царство Феодосія Кіммерік

Харакс

2. Relațiile cu oamenii din partea locului. Viața popu lației de pe teritoriile unde soseau coloniștii greci se schim ba esențial. Locuitorii coloniilor au împrumutat de la greci roata de olărit, secretul topirii fierului, banii din metal, scri sul, precum și cultivarea viței de vie și a măslinelor. Vecinii orașelor-colonii grecești de pe teritoriul actualei Ucraine au fost triburile cimerienilor și ale sciților. La co manda lor, grecii le fabricau obiecte din aur, iar sciții le vindeau grâne pe care le primeau de la agricultorii din zona de silvostepă. Orașele-colonii vindeau în Elada aceste cerea le, precum și produsele pe care le obțineau în horele proprii. Vecinătatea cu grecii i-a influențat atât de mult pe cime rieni și pe sciți, încât aceștia au început să-și întemeieze pro priile orașe – Kimmerikonul și Neapolul Scitic. O anumi tă perioadă sciții au deținut chiar controlul asupra polisurilor grecești din Crimeea (sec. III-II î. e. n.).

??Cum a influențat apariția așezărilor grecești asupra băștinașilor din zona de nord a Mării Negre?

Monedă din Panticapaeum, pe care este redat un animal înaripat, semargl, care aparține mitologiei iraniane. Explicația o reprezintă faptul că pe teritoriul regatului au locuit mulți sciți și alte triburi iranofone.

??Ce semnifică spicul pe care stă semarglul?

114

3. Regatele. Multe dintre polisurile din zona de nord a Mă rii Negre erau democrații sau oligarhii. Aici au existat, totuși, două state puternice – Regatul Bosforului și Regatul Pontului. Perioada de înflorire a Regatului Bosforului a coincis cu sec. IV-III î. e. n. El reunea mai multe polisuri, întreaga peninsulă Kerci, populată de sciți, peninsula Taman, câmpiile Kubanului și zona de est a Mării Azov. Capitala Regatului – orașul Panticapeea, era centru al comerțului, al pescuitu lui și meșteșugurilor. Orașul dispunea de șantiere navale, în care încăpeau până la 30 de vase. Locuitorii vindeau pește, piei și mari cantități de cereale. Cumpărau vin, ulei de măs line și obiecte de artă. Produsele fabricate de meșteșugarii din Regatul Bosforului erau vândute, în principal, în alte orașe-co lonii, în interiorul regatului sau triburilor barbare.

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

Ruinele Hersonesului

Ruinele Neapolului Scitic. Aspect modern

Regatul Pontului a apărut pe ruinele Imperiului Persan. El era situat pe țărmul sudic al Asiei Mici, iar în perioada de apogeu a înfloririi sale, în sec. I e. n., deținea controlul asupra Crimeii, Kubanului și a coloniilor grecești de pe țărmul Mării Negre. O astfel de extindere teritorială a avut loc în timpul domniei regelui Mitridates al IV-lea Eupator, însă imediat după moartea lui Regatul a decăzut. Mai întâi aces te pământuri au ajuns sub stăpânirea Imperiului Roman, iar în sec. III-IV e. n. au fost ruinate în urma invaziei popoarelor nomade din est.

Concluzii yy yy yy

În perioada colonizării grecești, grecii își întemeiau în mod activ așezările pe țărmurile Mărilor Neagră și Mediterană. Așezările nou create se numeau colonii. Ele erau dependente politic de metropolă. Venitul de bază al orașelor-colonii era obținut în urma comerțului cu triburile nomade interne și cu orașele din Elada.

Ruinele Panticapaeumului. Aspect modern

Întrebări și însărcinări 1. 2. 3.

Care au fost cauzele Marii colonizări grecești? Numiți câteva orașe-colonii grecești pe teritoriul actualei Ucraine și locul aproximativ al amplasării lor. Numiți datele următoarelor procese istorice: 1) întemeierea orașelor-colonii grecești pe teritoriul actualei Ucraine; 2) controlul sciților asupra polisurilor grecești din Crimeea; 3) înflorirea Regatului Bosforului; 4) cea mai mare extindere teritorială a Regatului Pontului.

Mitridates al IV-lea Eupator § 36. Coloniile grecești

115

37. Războaiele Greco-Persane AMINTIȚI-VĂ 1. Cum se comportau perșii cu locuitorii teritoriilor cotropite? 2. Cine erau satrapii? 3. Ce înseamnă oaste (armată) populară (opolcheniye)? Războaiele Greco-Persane – o serie de conflicte militare dintre Grecia și Persia, care au durat din anul 499 până în anul 449 î. e. n.

Armatele greacă și persană erau principial diferite. Armata persană era compusă, în principal, din mercenari ușor înarmați, care nu erau disciplinați. Excepția făcea doar „garda nemuritorilor”. Armata greacă era, de felul ei, o oaste (armată) populară, fiind compusă din cetățeni ai polisurilor. Aceștia luptau în ordine de luptă – falangă. Cea mai puternică armată de infanterie dintre toate polisurile era a Spartei.

116

1. Prima etapă a războiului. În anul 545 î. e. n. Persia a subjugat Asia Mică, unde erau situate numeroase polisuri grecești. În anii 499–494 î. e. n. acestea au organizat o rebeliune împotriva dominației persane, fiind susținuți de polisurile grecești independente, în special de Atena. Răs coala a fost crunt înăbușită. Aceste rebeliuni au pus înce putul unei serii de conflicte armate, ce au durat 50 de ani și au primit denumirea de Războaiele Greco-Persane sau Războaiele Medice. Perșii tindeau să-și lărgească posesiunile, dar și să pedep sească Atena pentru sprijinul oferit răsculaților. Pentru a-și asigura o cale terestră spre Grecia, în anii 492–490 î.e.n., perșii au ocupat Tracia și Macedonia – regiunile ei de nord. Însă înaintarea lor a fost oprită de armata ateniană lângă orașul Maraton. Aici s-a dat Bătălia de la Maraton în care grecii au ieșit învingători. 2. Etapa principală. În anul 481 î. e. n. reprezentanții a 30 de polisuri grecești s-au adunat la un consiliu. La el s-a decis că ele vor apăra împreună teritoriile lor. Comandamen tul trupelor și l-au asumat militarii din Atena și Sparta. În anul 480 î.e.n. o puternică armată persană condusă de regele Xerxes a trecut Hellespontul (actuala denumire – strâm toarea Dardanele) și a plecat la est, înspre Atena și Sparta. Drumul lor trecea prin Defileul Termopile care era foarte îngust. Intrarea în el a fost blocată de un mic detașament compus din câteva sute de soldați conduși de regele spartan Leonidas. Timp de trei zile el s-a opus armatelor persane net superioare numeric, cauzându-le pierderi considerabile. În același timp continua confruntarea navală de pe capul Artemisium, unde vasele grecești se confruntau cu flota su perioară a perșilor. Sub presiunea armatei persane grecii s-au văzut nevoiți să se retragă. Flota persană înainta și aproape că încercuise navele grecești lângă insula Salamina de lângă Atena. Însă, cunoscând prea bine trecerile înguste între insulă și Grecia continentală, grecii au reușit să dis trugă flota persană. Bătălia de la Salamina a devenit un moment de cotitură al Războaielor Greco-Persane. Auzind de această înfrângere, Xerxes a ordonat forțelor sale principale să se retragă, însă a lăsat în Grecia în timpul

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

iernii o parte din armată, care în vara anului 479 î.e.n. a fost învinsă de forțele unite ale atenienilor și spartanilor, în apropiere de Plateea. Aceasta a fost ultima bătălie de pe teritoriul Greciei din timpul războaielor greco-persane.

Suliță scurtă

Arc scurt și săgeți ușoare din stuf

??Numiți două bătălii maritime și două bătălii terestre renumite din cadrul Războaielor Greco-Persane.

3. Etapa finală a războiului. În anii următori Atena a între prins alte câteva expediții militare în Asia Mică, dorind să elibereze polisurile grecești de sub dominația persană. Cu tim pul, însă, această confruntare s-a transformat într-un război între cele două state, care își disputau întâietatea în zona de est a Mării Mediterane. În cele din urmă, în anul 449 î.e.n., grecii și perșii au încheiat Pacea lui Callias (după numele șefului delegației grecești), conform căreia Persia păstra insu la Cipru, însă renunța la insulele și țărmul Asiei Mici de la Marea Egee. În afară de aceasta, navelor persane li se inter zicea intrarea în Marea Egee. Războaiele cu perșii au avut o mare importanță pentru greci. Ele au consolidat populația Greciei, iar puterea Atenei și a Spartei a crescut simțitor. Exact în acea perioadă începe epoca rivalității între cele două polisuri pentru dominația în Elada.

Scut ușor împletit

??Cu ce s-au încheiat Războaiele Greco-Persane?

Soldat persan

Concluzii yy

yy yy

Războaiele Greco-Persane pot fi împărțite în câteva etape: prima – revolta orașelor grecești în Asia Mică, cea de-a doua – acțiunile armate pe teritoriul Eladei, cea de-a treia – expedițiile grecești în Asia Mică. Grecii au reușit să decidă soarta războiului datorită unirii lor, a bunei cunoașteri a condițiilor naturale, precum și conștientizării faptului că ei luptă pentru propria libertate. După încheierea Războaielor Greco-Persane au început divergențele dintre Atena și Sparta pentru hegemonia în Elada.

Întrebări și însărcinări 1. 2. 3.

De ce Persia a inițiat acțiuni militare împotriva polisurilor grecești? Care bătălie a fost crucială în timpul Războaielor Greco-Persane? Completați tabelul „Bătăliile principale ale Războaielor Greco-Persane”.

Bătălia Bătălia Bătălia Bătălia Bătălia

Bătălia de la Maraton de la Termopile de la Artemisium de la Salamina de la Plateea

Data

Caracteristica principală

Vârf de fier

Creastă din păr de cal

Cască din bronz

Scut greu de lemn cu margini din bronz

Carapace din de stofă de in

Suliță cu lungimea de 3 metri Lance din fier dreaptă cu lungimea de 60 cm Jambiere din bronz Sandale

Soldat grec – hoplit 37. Războaiele Greco-Persane

117

§ 38. Sparta AMINTIȚI-VĂ 1. Cine erau aheii și dorienii? 2. În care două grupuri era împărțită populația majorității polisurilor grecești?

1. Populația Spartei. După cum știți deja, în sec. XI î.e.n. dorienii au cucerit insula Peloponez. Aici ei și-au întemeiat propria așezare – Sparta. Cu timpul ea s-a transformat într-un oraș-stat, care deținea controlul asupra teritoriilor regiunii grecești Laconia. Cetățenii Spartei se numeau spartiați. Cotropind noi pământuri, dorienii transformau populația locală în sclavi – iloți. Iloții aparțineau întregii Sparte și nu unor anumiți cetățeni ca în alte polisuri. Iloții erau mai mulți la număr decât spartiații. Pentru a se asigura că scla vii sut supuși, în fiecare an cei mai puternici erau omorâți. Încă o pătură supusă a populației erau periecii – oameni care și-au păstrat libertatea, dar erau obligați să plătească spartiaților tribut.

??Cine erau iloții?

Componența populației Spartei în sec. V î. e. n.

Ruinele Spartei. Aspect modern

118

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

2. Legile lui Licurg. Întreaga viață a populației Spartei se conducea după Legile lui Licurg. Licurg a fost unul din tre regii spartani, care a renunțat la titlul său și a părăsit orașul, dar înainte de aceasta i-a determnat pe locuitorii orașului să-i promită că vor trăi după legile sale. GUVERNAREA STATULUI SPARTAN

Bust din marmură al unui hoplit spartan. Sec. V î. e. n.

Proprietarul suprem al tuturor pământurilor, conform Legilor lui Licurg, era polisul. Aceste pământuri erau îm părțite între cetățenii Spartei în 9 mii de cote egale („clere”). Vânzarea acestor cote sau împărțirea lor între fii era interzisă. Ele erau lucrate nu de proprietari, ci de iloți. Adunarea Poporului – aduPentru a păstra unitatea spartanilor și a nu admite îm nare a cetățenilor, a comupărțirea lor în bogați și săraci, Licurg a elaborat legi specia nității sau a statului la care le. Acestea împiedicau îmbogățirea unor persoane aparte. Ast sunt discutate problemele sofel, sub amenințarea pedepsei cu moartea, acestora le era ciale, emiterea legilor, alegeinterzis să dețină aur, argint sau pietre prețioase. Locuințele rea funcționarilor ș.a. De aseși îmbrăcămintea spartanilor erau foarte simple. menea, organ de guvernare în polisurile Greciei Antice și Orice încercare a spartanului de a părăsi țara din motive în Roma Antică. personale se pedepsea cu moartea. Înțeleptul Licurg a introdus și noi bani, pe care nimănui nici în minte nu-i venea să-i adune. Banii aveau aspectul Gerusia. Desen modern. unor vergi lungi din metal și cântăreau câte va kilograme. 3. Viața societății spartane. Potrivit legilor lui Licurg, viața cetățenilor Spartei era în dreptată spre atingerea unui singur scop – de a fi soldat. Ei nu aveau dreptul să se ocupe de comerț sau meșteșugărit. Pentru trădare sau lașitate, soldatul era executat sau izgonit din oraș. El, însă, nu putea fi transformat în ilot. De asemnea, în pofida oricăror realizări sau merite în fața Spartei, un ilot sau un străin nu putea să devină cetățean cu drepturi depline. § 38. Sparta

119

Expresiile scurte și exacte, care erau prețuite de spartani, se numeau laconice (de la numele regiunii în care era amplasată Sparta – Laconia). Potrivit legendei, în timpul Războaielor Greco-Persane, când armata persană s-a oprit în fața strâmtorii Termopile, regele Xerxes a trimis un sol la regele spartan, Leonidas cu propunerea să depună armele. Răspunsul lui scurt a fost: „Vino și ia-le”. Această frază a devenit una dintre cele mai celebre expresii laconice.

??Amintiți-vă ce știți despre

Bătălia de lângă strâmtoarea Termopile. Ce fel de exemplu poate servi ea?

Locuitorii orașului se considerau de neînvins în bătă lii, de aceea Sparta nu era protejată de fortificații. Viața Spartanilor decurgea în permanente exerciții mili tare. De la vârsta de șapte ani băieții învățau arta militară în școli speciale. Aici ei creșteau, erau educați ca apoi să lupte împreună. Până la vârsta de 12 ani nu purtau haine, dormeau pe paie sau stuf. De la vârsta de 16 ani și până la bătrânețe, spartanul era obligat să-și satisfacă serviciul în armată. La vârsta de 30 de ani spartanul era considerat matur, având dreptul să primească o cotă de pământ și să se căsătorească. Spartanii necăsătoriți erau pedepsiți de so cietate. El putea fi bătut în timpul sărbătorilor religioase. Femeile spartane aveau mai multă libertate compara tiv cu locuitoarele celorlalte polisuri. Ele practica gimnas tica la același nivel cu bărbații și participau la competi țiile dedicate zeiței Hera.

??Care era singura ocupație a unui cetățean spartan, permisă de Legile lui Licurg?

4. Sparta în perioada târzie. Începând cu sec. V î. e. n. s-au extins relațiile Spartei cu alte țări. Astfel, în polis s-a dez voltat meșteșugul, iar în sec. II î. e. n. Sparta a început să aibă propriile monede din aur și argint. După cum vă amintiți, cetățean al Spartei putea fi numai urmașul unui cetățean. De aceea, în urma unei serii de bătălii nereușite din sec. III î.e.n., în care au pierit mulți soldați spartani, numărul cetățenilor Spartei s-a redus mai întâi la 1 mie de oameni, iar apoi – până la 700 de persoane.

??Cum poate fi explicată reducerea însemnată a cetățenilor Spartei? Cum a putut să influențeze acest lucru destinul polisului?

Concluzii yy yy yy

Sparta era un polis dorian în regiunea Laconia. Întreaga viață a spartanilor decurgea după Legile lui Licurg. Ocupația de bază a spartanilor era războiul.

Întrebări și însărcinări Vază din Sparta. Secolul VI î. e. n.

120

1. 2. 3.

Ce atribuții avea fiecare din organele de guvernare ale Spartei? Ce atitudine aveau spartanii față de bogăție? Cum a influențat ocupația principală a spartanilor asupra învățământului în Sparta?

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

§ 39. Democrația în Atena 1. Monarhia și oligarhia. Unul dintre cele mai influente polisuri grecești – Atena, exista încă din sec. XVI î.e.n., în perioada Civilizației Miceniene. Orașul și-a atins apo geul înfloririi sale în sec. V î.e.n. când aici a fost insta urată democrația. Calea spre instaurarea orânduirii democratice în Ate na a fost destul de lungă. Încă de la înființare, în acest polis au guvernat regii, care transmiteau puterea prin moștenire. În folosul lor erau colectate impozite, tot ei emiteau legi și conduceau armata. Această formă de gu vernare se numea monarhie. În sec. XIII î. e. n., în timpul domniei regelui semi legendar Teseu, a fost introdus un nou sistem de condu cere a orașului. El era guvernat de către persoane alese din rândul oamenilor înstăriți – aristocrații. Această for mă de guvernare se numea aristocrație. Restul popula ției – demosul, nu lua parte la conducerea orașului. De asemenea, filozofii greci antici evidențiau încă un tip de conducere a statului – oligarhia. În traducere din greacă acest termen înseamnă „puterea celor puțini”. În condițiile unei astfel de organizări politice, puterea în polis aparținea unui număr redus de reprezentanți ai fa miliilor înstărite și ai nobililor. Multe dintre polisurile grecești, spre exemplu Corintul, au avut un sistem oli garhic de cârmuire.

AMINTIȚI-VĂ 1. Cine era considerat cetățean în polisurile grecești antice? 2. Cine erau metecii? Ei participau la guvernarea orașului? 3. Ce înseamnă oligarhie?

Aristocrație (în traducere din greacă – „puterea celor mai buni”) – formă a orânduirii sociale, în condițiile căreia guvernarea este înfăptuită de către reprezentanții nobilimii. În sens mai larg – un cerc nu prea mare de cărturari și nobili din cadrul societății. Demos – cetățenii polisurilor, care nu erau de origine nobilă.

??Cum se numea grupul populației, care, în condițiile guvernării oligarhiei, nu participa la cârmuirea orașului?

2. Reformele lui Solon. În anii 594–593 î. e. n., omul politic Solon, fiind susținut de demos, a înfăptuit o serie de reforme. El a împărțit populația polisului în patru gru puri de bază după principiul: cu cât mai mare era venitul cetățeanului, cu atât mai înalt era postul pe care putea să-l ocupe în conducerea orașului. Grație reformelor lui Solon, cetățenii orașului au obținut posibilitatea de a participa la viața politică a polisului. Însă această reformă a avut și minusuri: cei înstăriți erau, prac tic, descendenții din familiile aristocratice vechi.

??Cum credeți, demosul era satisfăcut de reformele lui Solon?

Adunarea cetățenilor. Desen modern. § 39. Democrația în Atena

121

3. Tirania lui Pisistrate. În perioada 560–527 î. e. n. la Atena a domnit Pisistrate. El tindea să controleze deplin politica orașului și nu admitea pe altcineva la conducerea polisului. În Grecia Antică, guvernarea unipersonală se nu mea tiranie, iar conducătorul de acest fel – tiran. Pisistrate îi sprijinea pe țărani și pe meșteșugarii mă runți, ceea ce a favorizat dezvoltarea economiei și creșterea popularității lui în rândul demosului. A fost introdusă ega litatea tuturor cetățenilor în fața legii. Pisistrate a ordonat pentru prima dată să fie înregistrate poemele lui Homer – operele de bază ale culturii grecești.

??1) Cum se numea în Grecia Antică guvernarea unei singure persoaClistene

Ciob folosit în ostracism cu nume încrustate pe el

ne în polis? 2) De ce Pisistrate era popular în rândul demosului?

4. Reformele lui Clistene. Pericle. Populația Atenei era îm părțită în clanuri, majoritatea cărora existau încă din perioa da Civilizației Miceniene. Aristocrația avea o influență mare asupra politicii din Atena. În anii 507–506 î. e. n. acestea au suferit schimbări datorită reformelor lui Clistene. Cetățenii polisului au fost înscriși în deme – asociații ale cetățenilor cu propria autoguvernare. Calitatea de mem bru al demei se transmitea prin moștenire și nu depindea de starea materială sau de locul de trai al cetățeanului. Ast fel, aristocrații dintr-o singură familie puteau să nimerească în câteva deme diferite. Demele erau grupate în unități mai mari – file, care erau zece la număr. Din partea fiecărei file erau aleși delegați pentru organele de conducere a orașului. Pentru a nu preveni revenirea la tiranie, Clistene a in trodus procedura numită ostracism. Pe cioburi de lut era scris numele politicianului, care, după părerea cetățenilor polisului, amenința democrația. Dacă împotriva unei sau al tei persoane se aduna un anumit număr de voturi, aceasta era izgonită din Atena pentru zece ani. Această acțiune era menită să prevină venirea la putere a unui nou tiran.

??Ce s-a schimbat ca urmare a reformelor lui Clistene?

Bustul din marmură al lui Pericle

122

Procesul formării democrației ateniene a fost încheiat de către renumitul șef militar și politician Pericle (495–429 î.e.n.). El a guvernat, practic de unul singur, polisul timp de 15 ani. Istoricii afirmă că în timpul domniei sale Atena a intrat în perioada de apogeu a înfloririi culturale și politice. Pericle a realizat două inovații principale: y y a introdus remunerarea muncii funcționarilor; yy a schimbat determinarea noțiunii de cetățean: de acum cetățean putea fi considerat omul matur liber, al cărui tată, de asemenea, a fost cetățean, iar mama – locui toare a Atenei.

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

5. Democrația ateniană. Către mijlocul sec. V î. e. n., în Atena a fost instaurată democrația – organizare politică, con form căreia cetățenii adoptau singuri legile după care trăiau. Participarea la cârmuirea polisului era benevolă. Organele puterii asigurau guvernarea democratică. Adunarea poporului (Ecclesia) decidea prin vot legile și hotărârile referitoare la declanșarea sau încheierea războiului. Oricare cetățean al Atenei putea să participe la lucrările Ec clesiei și să propună legea sa, precum și să-și expună public părerea despre problemele examinate. Hotărârea era adopta tă de cetățenii care au venit la adunare. Din componența Tribunalului Popular (Heliea) făceau parte 6 mii de cetățeni. Membrii acestui organ examinau do sarele judiciare și aprobau definitiv legile. Consiliul celor cinci sute (Bule) era format din 500 de cetățeni aleși în mod liber, câte 50 din partea fiecărei file. Aceștia elaborau textele legilor, examinate apoi la Ecclesie.

Concluzii yy yy yy

Democrația ateniană s-a constituit definitiv în sec. V î. e. n. Procesul formării sistemului democratic de conducere la Atena a fost încheiat de Pericle. Organe democratice de conducere la Atena erau Adunarea Poporului, Tribunalul Popular și Consiliul celor cinci sute.

Monede ateniene de argint cu imaginea zeiței Atena (partea din față), a bufniței și a ramurii de măslin (pe partea inversă), care constituiau simbolurile acestui oraș.

??Examinați schema conducerii de stat în Atena. Cine este sursa puterii în condițiile unei astfel de guvernări?

Întrebări și însărcinări 1. 2. 3.

Enumerați formele de guvernare ale Atenei de la întemeierea ei și până în sec. V î. e. n. Ce este ostracismul? Pentru ce a fost introdusă această procedură? Ce este democrația? Cine este sursa principală a puterii în condițiile cârmuirii democratice? § 39. Democrația în Atena

123

§ 40. Arta și „Secolul de aur” al Atenei AMINTIȚI-VĂ 1. Când a existat Civilizația Miceniană? În ce mod se referă ea la istoria Greciei? 2. Ce este acropola?

Vază în stil geometric. Perioada homerică.

1. Perioadele de înflorire a artei Greciei Antice. Arta greacă poate fi clasificată în câteva perioade ale dezvoltării sale: yy Perioada homerică – sec. XII-VII î. e. n. yy Perioada arhaică – sec. VII-IV î. e. n. yy Perioada clasică – sec. IV-V î. e. n. 2. Homer. Filozofia și istoria. Grecii considerau că cel mai renumit poet al lor era Homer, căruia tradiția antică îi atribuie crearea celebrelor poeme „Iliada” și „Odiseea”. În aceste poeme este oglindit trecutul eroic al poporului elen. Intenția oamenilor de a explica procesul facerii lumi a dus la apariția unei domenii ale cunoșterii umane precum filozofia. Cuvântul „filozofie”, în traducere din greacă în seamnă „dragoste pentru înțelepciune”. Se consideră că pri mul filozof a fost Thales din Milet. De asemenea, în ca tegoria renumiților filozofi greci se încadrează Pitagora, Socrate, Platon și Aristotel. Ei au încercat să creeze o imagine completă a lumii și să înțeleagă construcția ei, să clarifice natura omului, esența relațiilor acestuia cu statul. Multe informații despre lumea din acele timpuri au ajuns până la noi datorită „părintelui istoriei”, Herodot din Hali carnas, care a trăit în sec. V î. e. n. Herodot a vizitat mai multe țări: Egiptul, Mesopotamia, Canaanul, Fenicia, precum și orașele-colonii grecești de pe teritoriul actualei Ucraine, țărmul de nord al Africii, majoritatea insulelor din Marea Mediterană. Peste tot pe unde a trecut, Herodot a încercat să afle de la localnici amănunte despre trecutul și prezen tul lor. În baza acestor date, precum și a observațiilor pro prii, Herodot a scris nouă cărți de „Istorie”.

??Cine au fost Homer, Herodot și Pitagora?

Vază din Atena cu imaginea bufniței – simbolul orașului. Perioada arhaică.

124

3. Teatrul. O distracție deosebit de populară în Grecia An tică era teatrul. El s-a format în baza scenetelor organizate în cadrul Dionisiilor – serbări ținute în cinstea zeului vi ticulturii, Dionis. Mai târziu, spectacolele teatralizate aveau loc și în cadrul altor sărbători. Acestea erau organizate în poiene sau piețe. Cu timpul în acest scop au început să fie construite edificii speciale – teatre.

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

Pe la mijlocul sec. V î. e. n. teatrul atenian putea să găzduiască până la 20 mii de spectatori, ceea ce constituia 7 la sută din populația Eladei. La spectacol participau de la unu până la trei actori, precum și un cor compus din 15 persoane. Actori erau numai bărbații, care jucau toate rolurile, inclusiv cele feminine. Pen tru ca spectatorilor să le fie clar ale cui roluri le joacă ac torii, aceștia îmbrăcau măști mari, viu colorate. Corul avea menirea să le explice spectatorilor ce se întâmplă pe scenă. Majoritatea spectacolelor erau tragedii. Acestea poves teau despre eroi, zei sau despre evenimente reale. De re gulă, tragediile nu aveau un deznodământ fericit, iar eroul principal deseori murea în finalul istoriei. Cei mai cunoscuți autori de tragedii au fost Eschil și Euripide, care au tră it în sec. VI-V î. e. n. Comediile au apărut mai târziu decât tragediile și erau considerate un gen mai simplu, însă tot atât de populare. Comediile luau în derâdere pe politicienii necinstiți, precum și defectele oamenilor de rând: naivitatea, zgârcenia, setea de glorie. Un cunoscut autor de comedii a fost Aristofan, care a trăit în sec. V î. e. n.

Actori cu măști în mâini. Fragment de vază.

??Numiți deosebirile dintre spectacolele din Grecia Antică și cele din prezent.

4. Arta și arhitectura. Arta Greciei Antice tindea să atin gă frumusețea unei armonii perfecte. O exprimare a ei era omul perfect în exterior și înzestrat cu calități morale de osebite. Armonia proporțiilor corpului uman servea drept model de urmat în operele de artă. Dorința de a atinge această armonie s-a manifestat în mod deosebit în arhitectură. În timpul proiectării clădirilor erau aplicate principiile amplasării armonioase a compo nentelor întregului, principii elaborate timp de secole. Sis temul acestor reguli avea denumirea de ordin. Existau trei ordine de bază: doric, ionic și corintic. Diferența dintre ele este ilustrată de proporțiile coloanelor, care con stituiau elementul principal al arhitecturii grecești antice. Coloanele subțiri ale ordinului doric aminteau, după proporțiile lui, figura unui bărbat-atlet. Aceste coloane erau folosite în timpul construcției templelor închinate zeităților olimpice. Coloanele ordinului ionic reflectau figura unei femei mature, iar ale celui corintic – figura unei tinere fete, care era mai subțire și împodobită .

Zâmbetul arhaic (din perioada cu același nume). Toate sculpturile din această perioadă, în care sunt redați oameni, au un zâmbet caracteristic.

??Ce înseamnă ordin? Câte ordine evidențiază cercetătorii? Sculptura era subordonată acelorași legi ale armoniei ca și arhitectura. Ea înfățișa figuri bărbătești și femeiești

Vază. Perioada clasică.

§ 40. Arta și „Secolul de aur” al Atenei

125

Vas cu figuri negre

Farfurie cu figuri roșii.

perfecte, acestea fiind create din gresie, marmură, lemn sau erau turnate din bronz și, în majoritatea cazurilor, vopsite în culori deschise. Sculpturile împodobeau edificiile publice și templele. Unul dintre sculptorii și arhitecții de marcă ai Greciei Antice a fost Phidias. Statuia înălțată în Olimpia în cinstea lui Zeus, cu înălțimea de 17 metri, constituie una dintre cele șapte minuni ale lumii antice. Un înalt nivel al măiestriei a fost atins și de olarii greci antici. În sec. VI de î. e. n., ei desenau pe argilă roșie figuri de culoare neagră (stilul figurii negre). Iar în sec. V î.e.n. întregul fundal era vopsit în culoare neagră, iar pentru fi guri se lăsa argila roșie nevopsită (stilul figurii roșii). 5. „Secolul de aur” al Atenei. După încheierea Războaielor Greco-Persane, Atena a intrat în perioada apogeului înflo ririi sale – „Secolul de aur”. Acest lucru se datorează faptului că Atena se afla în fruntea polisurilor învingătoa re și deținea controlul asupra visteriei comune. Suveranul de atunci al Atenei, Pericle, folosea aceste bogății pentru dezvoltarea polisului. Din ordinul lui, sub conducerea lui Phidias, a fost total reconstruită acropola. Aici a fost înălțat un templu în cinstea zeiței Atena, Propileele – porțile prin cipale ce duceau în acropola din Atena și în Templul Atenei Nike (al „Victoriei neînaripate”), templul Erechtheion. Din păcate, avântul culturii clasice grecești a coincis în timp cu perioada declinului politic. A izbucnit Războiul pelo ponesiac – lupta dintre Atena și Sparta pentru dominație în Elada. Un timp îndelungat niciuna dintre părți nu a putut obține o victorie decisivă. În cele din urmă, armate le spartane au reușit să distrugă forțele ateniene. Războiul peloponesiac a slăbit și a dezmembrat polisurile grecești.

??Care perioadă se numește „Secolul de aur al Atenei”? „Secolul de aur” al Atenei – perioada apogeului în dezvoltarea Atenei, inclusiv a artei (sec. V î. e. n); avântul culturii clasice grecești.

Templul Partenon din Atena. Aspect modern.

126

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

Templul lui Apollo de pe insula Rodos. Monument al ordinului doric.

Templul Atenei Nike din acropola ateniană. Monument al ordinului ionic. Perioada clasică.

Concluzii yy yy yy

După declinul Civilizației Miceniene, arta Greciei Antice a parcurs mai multe etape în dezvoltarea sa: homerică, arhaică și clasică. Una dintre cele mai populare distracții în Grecia Antică era teatrul. Sec. V î. e. n. a fost pentru Atena un „Secol de aur”, însă rivalitatea dintre ea și Sparta pentru hegemonie în Elada a dus la declinul întregii Grecii.

Întrebări și însărcinări

. 1. 2. 3.

Statuetă a unui cal. Perioada homerică.

Numiți trăsăturile caracteristice ale artei grecești antice. Pregătiți o comunicare despre cei mai remarcabili oameni de artă din perioada clasică. În care etapă de dezvoltare a artei grecești se încadrează fiecare obiect de artă redat în ilustrații?

Discobolul. Sculptor – Miron. Perioada clasică. § 40. Arta și „Secolul de aur” al Atenei

127

§ 41. Imperiul lui Alexandru Macedon AMINTIȚI-VĂ Ce fel de orânduire socială era în Imperiul Persan?

Imperiul lui Alexandru Macedon

1. Filip al II-lea. În partea de nord a Greciei este situată o regiune muntoasă – Macedonia. Concomitent cu polisurile grecești aici s-a dezvoltat Regatul macedonean. În perioa da 382–336 î.e.n., Regatul a fost condus de Filip al II-lea – un om viclean și deștept. El a realizat în țară o serie de transformări: a consolidat puterea regală, a restructurat ar mata, a recucerit ieșirea la mare și zăcămintele de aur și argint, a început să bată moneda proprie. Inovațiile militare: yy Filip al II-lea a reformat tradiționala formațiune de luptă – falanga. El a mărit numărul rândurilor ei de la 8 la 16. În primul și ultimul rând stăteau soldați cu experiență, care aveau grijă de disciplină. În timpul luptei ei stăteau

Regatul macedonean în anul 336 î. e. n.

Expediția orientală a lui Alexandru Macedon (anii 334-324 î.e.n.)

Hotarele Imperiului lui Alexandru Macedon

Statele grecești

Victoriile remarcabile ale lui Alexandru Macedon

Capitala Imperiului lui Alexandru Macedon

128

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

foarte strâns unul de altul, pentru ca inamicul să nu poa tă pătrunde în interiorul rândurilor. yy Mecanisme pentru asediul orașelor: macedonenii aveau în cadrul armatei meșteșugari speciali, care puteau să construiască berbeci, catapulte, baliste. Uneltele princi pale erau transportate cu ajutorul catârilor, iar cele mai grele erau confecționate în oraș, chiar în ajunul luptei. De asemenea, macedonenii purtau cu ei utilaje de trans port pentru trecerea râurilor. yy Cavaleria: spre deosebire de greci, macedonenii foloseau foarte activ pe câmpul de luptă cavaleria. În timp ce falanga reținea atacul inamicului, cavaleria îi aplica aces tuia lovitura principală din spate.

??Enumerați inovațiile militare ale lui Filip al II-lea. 2. Filip al II-lea și polisurile grecești. Populația multor polisuri îl considera pe Filip al II-lea ca fiind elen și sperau că acesta va reuși să unească toată Grecia într-un stat unic și puternic. Filip al II-lea s-a folosit de aceas tă susținere pentru a-și spori influența în diferite polisuri. Datorită corupției și forței militare, el a reușit să supu nă cea mai mare parte a polisurilor.

Reconstituirea aspectului exterior al lui Filip al II-lea. În tinerețe el și-a pierdut un ochi, de asemenea era șchiop. Falanga macedoneană era compusă din 16 rânduri, câte 16 persoane în fiecare și număra în total 256 de soldați.

§ 41. Imperiul lui Alexandru Macedon

129

Bustul din marmură al lui Alexandru Macedon

Nu toate orașele-state grecești au consimțit să recunoas că suzeranitatea lui Filip al II-lea. Corintul, Teba și Atena s-au unit cu scopul de a-i opune rezistență cotropitorului din Macedonia. Bătălia decisivă s-a dat în anul 338 î. e. n. în apropierea orașului Cheroneea. În cursul ei, macedone nii le-au aplicat forțelor grecești unite o lovitură zdrobitoa re. Însă macedonenii nu jefuiau aceste pământuri: Filip al II-lea își dorea să demonstreze că scopul său este nu cotro pirea, ci unificarea Greciei. În anul următor el a organizat, în Corint, un congres al reprezentanților polisurilor grecești, la care au fost adoptate o serie de hotărâri importante: yy în Elada a fost instaurată pacea generală; yy s-a interzis schimbarea organizării sociale a polisurilor; yy a fost proclamată libertatea comerțului și a navigației; yy a fost declarat război Persiei. Aceste evenimente au încheiat perioada clasică din isto ria Greciei – perioada existenței polisurilor independente.

??De ce macedonenii au decis să nu jefuiască polisurile grecești cucerite?

De numele lui Alexandru Macedon sunt legate multe legende și povestiri. Una dintre ele spune că odată, pe când asculta învinuirile aduse unui om, el și-a astupat o ureche. Atunci când a fost întrebat de ce face acest lucru, Alexandru a răspuns: „Am păstrat această ureche pentru inculpat”.

3. Alexandru cel Mare. Filip al II-lea avea un fiu pe nume Alexandru. Tatăl a acordat o atenție deosebită educației fiului. Învățător al lui Alexandru a devenit cel mai cunoscut filozof al Greciei antice, Aristotel. Ce-i drept, pe principe îl interesau mai mult faptele eroilor din trecut, în special ale lui Ahile, decât studierea filozofiei. După moartea tatălui său, Alexandru Macedon devine rege. Pe atunci el avea 20 de ani. În perioada 334–324 î.e.n. el a întreprins Marea Campanie Orientală asupra Persiei, anunțată încă de tatăl său. Sub conducerea lui,

??Explicați ce a avut în vedere Alexandru Macedon răspunzând la întrebare. Cum îl caracterizează acest răspuns?

Alexandru Macedon comandă asedierea orașului. În ilustrație poate fi văzută balista – meca nism pentru aruncarea suliței. Desen modern.

130

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

Balistă

Bătălia dintre Alexandru cel Mare și Darius I. Mozaic roman.

??Găsiți ilustrația cu imaginea lui Alexandru și Darius. armata macedoneană a cucerit cel mai puternic stat de atunci – Imperiul Persan, cotropind aproape întreaga lume cunoscută. Toate regiunile din imperiul lui Alexandru Macedon își păstrau structura socială și orânduirea politică tradițională. Majoritatea teritoriilor pe unde trecea Alexandru Macedon, nu opuneau rezistență armatei sale. El își câștiga loialita tea nobililor și a populației băștinașe prin reducerea taxelor sau prin păstrarea situației acestora în societate. Însă po poarele care au avut mai înainte propria statalitate, opu neau rezistență armatelor macedonene. Așa s-a întâmplat cu orașul Tir, populația din valea Indului, polisurile grecești, care s-au revoltat de multe ori. Alexandru Macedon intenționa să creeze un imperiu unic din Europa până în Asia. Însă așa ceva nu s-a întâmplat. În anul 323 î. e. n. Alexandru moare de malarie. Realizările lui Alexandru i-au surprins într-atât de mult atât pe contemporani, cât și pe urmași, încât el a fost supranumit cel Mare.

??1) Care stat mare a fost cucerit de către Alexandru Macedon?

Una din legendele despre Alexandru Macedon povestește cum regele Frigiei, Gordius, a legat un nod foarte încâlcit și a declarat că cel ce va reuși să-l dezlege, va deveni stăpân al întregii Asii. În anul 334 î.e.n. Alexandru Macedon a cucerit capitala Frigiei. Văzând renumitul „nod gordian”, el, fără să se gândească mult, l-a tăiat cu spada. De aceea, expresia „a tăia nodul gordian” înseamnă a rezolva o problemă complicată într-un mod direct.

??De ce Alexandru nu a în-

cercat să dezlege „nordul gordian”, ci dintr-odată l-a tăiat? Expuneți-vă opiniile.

2) Cum era orânduirea internă în imperiul lui Alexandru cel Mare? Toate popoarele aveau aceeași atitudine față de puterea lui? § 41. Imperiul lui Alexandru Macedon

131

ACTIVITATEA LUI ALEXANDRU MACEDON Data

Evenimentul

Anul 334 î.e.n.

Începutul campaniei orientale a lui Alexandru Macedon. Trecerea trupelor macedonene prin strâmtoarea Hellespont în Asia.

Anul 334 î.e.n.

Bătălia de la Granicus. Victoria armatei lui Alexandru Macedon.

Anul 333 î.e.n.

Bătălia de lângă orașul Issos. Victoria armatei lui Alexandru Macedon.

Lunile ianuarie-august ale anului 334 î.e.n.

Asedierea și cucerirea orașului Tir de către macedoneni. Orașul, care era baza principală a flotei persane, a putut fi cucerit numai după construcția unui dig de la mal până la porțile lui. Orașul a fost jefuit și ruinat, iar locuitorii lui vânduți în sclavie.

Decembrie anul 332 – martie anul 331 î. e. n.

Subjugarea Egiptului. Proclamarea lui Alexandru Macedon în rândul zeilor.

1 octombrie anul 332 î. e. n.

Bătălia de la Gaugamela devenită decisivă în destinul de mai departe al Persiei. În curând, regele persan Darius, care a fugit de pe câmpul de luptă în urma înfrângerii zdrobitoare, a fost executat. Imperiul Persan și-a încetat practic existența.

Anul 329 î.e.n.

Supunerea Asiei Mici de către Alexandru Macedon.

Primăvara anului 327 – luna iulie a anului 326 î. e. n.

Campania lui Alexandru Macedon în India. Bătălia decisivă s-a dat lângă fluviul Hidaspes (un afluent al Indului), armata macedoneană fiind învingătoare. După aceasta soldații au refuzat să înainteze mai departe în Orient.

Anii 326–324 î. e. n.

Întoarcerea lui Alexandru Macedon în Babilon. O parte din armată înainta pe uscat de-a lungul Golfului Persic, cealaltă – cu ajutorul vaselor. Ca urmare a acestei campanii a fost întemeiat un mare imperiu – din Balcani până la fluviul Ind.

Cotropind Persia, Alexandru a început să se îmbrace ca un rege persan și s-a căsătorit cu două femei persiene. El considera că popoarele subjugate îl vor înțelege mai bine dacă el le va respecta legile.

Concluzii yy yy yy

??Cum credeți, era, oare,

Datorită reformelor, regele macedonean Filip al II-lea, a reușit nu numai să întărească Macedonia, ci și să obțină controlul asupra Eladei. Bazându-se pe realizările militare și politice ale tatălui său, fiul lui Filip al II-lea, Alexandru, a organizat o campanie orientală asupra Persiei. Ca urmare a campaniei întreprinse în Orient, Alexandru Macedon a cucerit aproape întreaga lume cunoscută grecilor la acea vreme.

înțeleaptă această politică a lui Alexandru Macedon?

Întrebări și însărcinări 1. 2. 3.

132

Care era unitatea de luptă principală în armata lui Filip al II-lea? Care evenimente au constituit încheierea perioadei clasice în istoria Greciei? De ce Alexandru Macedon a fost supranumit cel Mare?

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

§ 42. Elenismul 1. Statele elenistice. Alexandru cel Mare a întemeiat un imperiu imens, însă acesta nu era puternic. Popoarele sub jugate se revoltau adeseori. În scurt timp după moartea lui Alexandru, șefii săi militari – diadohii au declanșat între ei o luptă crâncenă pentru dreptul de a stăpâni pământuri le cotropite. Ca urmare, imperiul lui Alexandru Macedon s-a destră mat în câteva state monarhiste, care erau guvernate de urmașii diadohilor. De aceea, numele statelor respective a fost dat după cel al dinastiei de guvernare, iar denumirea lor comună este de state elenistice. Cele mai puternice au fost dinastia Ptolemeică, ce a condus Egiptul, și cea a Seleucizilor, sub suzeranitatea cărora a fost zona de sud a Asiei Mici, Siria, Mesopotamia, actualul teritoriu al Iranului.

??Ce înseamnă state elenistice? Cine guverna în ele?

AMINTIȚI-VĂ 1. De ce Alexandru Macedon era supranumit cel Mare? Care stat puternic a fost cucerit de el? 2. Cum era politica lui Alexandru Macedon față de pământurile cotropite?

??1) Numiți principalele state

elenistice. 2) Găsiți pe hartă Alexandria Egipteană.

Statele elenistice din secolul III î.e.n. Hotarele statelor Cele mai mari centre ale culturii elenistice Cele șapte minuni ale culturii elenistice

§ 42. Elenismul

133

Elenism – perioadă în istorie de la moartea lui Alexandru Macedon în anul 323 î.e.n. până în anii ‘30 î.e.n. atunci când ultimul dintre statele eleniste a fost cucerit de către Imperiul Roman. Cel mai caracteristic pentru această perioadă este formarea unei noi culturi ca urmare a îmbinării culturilor greacă și orientală (asiatică).

Statuia zeiței Afrodita găsită pe insula Milos (în lume ea este cunoscută și ca Venus de Milo). Ea este cunoscută ca unul dintre cele mai strălucite exemple ale culturii elenistice.

??Comparați sculptura prezen-

tată cu alte creații de artă ale Greciei arhaice și clasice. Ce concluzii putem face despre dezvoltarea culturii în perioada elenismului?

134

2. Cultura elenistică. Populația statelor elenistice a deve nit mult mai mobilă în comparație cu vremurile anterioare: yy au apărut noi căi comerciale și au fost extinse cele vechi – atât în regiunile interne, cât și între Europa și Asia; yy meșteșugarii, arhitecții, savanții și filozofii, oamenii de artă soseau la invitația suveranilor; yy oamenii plecau în călătorii pentru a vedea pământurile îndepărtate. Deplasarea oamenilor a contribuit la constituirea unei noi culturi, bazate pe tradițiile economice, politice și religi oase ale Europei și Asiei. Această cultură unea statele ele nistice. În Orient a fost răspândită filozofia, literatura și arhitec tura greacă, pe baza limbii grecești s-a format o nouă limbă de comunicare internațională – koine. Nobilimea din statele elenistice, care nu era de origine grecească, a preluat modul de viață și a început să poarte îmbrăcăminte grecească. Regii persani au acumulat mari rezerve de aur, care nu era folosit în niciun fel. Obținând acces la aceste bogății, grecii au început să bată monede într-un număr mare. Era mult mai comod să achiți cumpărăturile cu monede decât să faci schimb comercial, așa cum se practica mai înainte. Deci procesul baterii monedelor a contribuit la dezvoltarea comerțului, fapt de pe urma căruia se îmbogățeau orașele. Suveranii eleniști care adunau diverse impozite și taxe, nu acumulau bogățiile, așa cum se obișnuia odinioară, ci le foloseau pentru susținerea savanților și a oamenilor de artă, la construcția templelor, a palatelor, clădirilor publice (tea trelor, bibliotecilor), la organizarea serbărilor. Din orient au început să se răspândească spre vest di ferite învățături magice și mistice: yy din Babilon a venit moda pentru astrologie, au devenit populare credința în destin și tălmăcirea viselor; yy a fost răspândit cultul zeițelor Isis și Cibelis, a zeului Mithra; yy în Grecia au ajuns viziunile orientale despre regi ca în truchipări ale zeilor pe pământ și ideea omului-zeitate.

??Cum se numea limba de comunicare internațională din perioada elenistică?

3. Alexandria. În epoca elenismului orașele se dezvoltau foarte rapid, au apărut multe orașe noi. Cel mai mare din tre ele era Alexandria, situat în delta Nilului. Dinastia re gilor egipteni – cea Ptolemeică, care a venit la putere da torită lui Alexandru Macedon, a depus eforturi însemnate pentru a transforma Alexandria în cel mai măreț oraș al timpurilor.

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

Alexandria este renumită datorită următoarelor edificii: • Farul din Alexandria (de la Pharos) – a treia ca înălțime construcție din lumea de atunci. Lumina acestu ia ajuta navelor să se orienteze în întuneric. Farul nu s-a păstrat până în zilele noastre. El a fost distrus de cutre murele de pământ. • Museionul – complex de încăperi pentru cercetători, savanți, medici. El includea dormitoare, cantină, încăperi și materiale pentru efectuarea cercetărilor și citirea lecți ilor, o grădină botanică, un observator și o bibliotecă. Aici au fost făcute importante descoperiri în domenii precum medicina, astronomia, matematica. • Biblioteca din Alexandria – cea mai mare biblio tecă din vechime, care găzduia circa 700 mii de monumen te din trecut. În mare parte, acestea erau opere literare și tălmăciri ale lor, lucrări de gramatică. Ptolemeii au emis un ordin, conform căruia toate cărțile aduse cu navele erau confiscate de la proprietarii lor și duse în această biblio tecă. Acolo ele erau transcrise, iar copiile oferite proprie tarilor, originalele rămânând în bibliotecă. În Alexandria au trăit mulți savanți renumiți: inven tatorul Heron din Alexandria, matematicienii Arhimede din Seracuza, Euclid, Aristarh din Samos, care a alcă tuit modelul heliocentric al lumii, Teofrast, întemeietorul botanicii, geograful Strabon, istoricul Polibiu, matema ticiana Hypatia.

??De ce mulți savanți renumiți au trăit în Alexandria? Concluzii yy yy yy

După moartea lui Alexandru Macedon imperiul lui s-a destrămat în câteva state mai mici. În cultura și politica noilor state erau îmbinate tradițiile grecești și orientale. Cultura bazată pe îmbinarea tradițiilor grecești și orientale a primit denumirea de cultură elenistică.

Desen-reconstrucție modernă a acropolei regelui elenist Mausolus. De la numele lui provine cuvântul „mausoleu”. În orașul Pergam (Asia Mică) funcționa o mare bibliotecă. Regii egipteni se temeau că ea va depăși biblioteca din Alexandria. De aceea, Ptolemeii au interzis exportarea hârtiei peste hotarele Egiptului. Atunci în Pergam a fost inventat un nou material pentru scris – pergamentul (un fel de piele din vițel prelucrată). În pofida eforturilor depuse de suveranii Pergamului, biblioteca lor ceda cu mult în fața celei din Alexandria – ea număra circa 200 mii de cărți.

Întrebări și însărcinări 1. 2. 3.

Ce este elenismul? Numiți trăsăturile lui caracteristice. Numiți factorii datorită cărora a devenit posibilă apariția și răs pândirea culturii elenistice. Cu ajutorul surselor suplimentare, pregătiți scurte comunicări despre invențiile, descoperirile și realizările științifice ale savanților, oamenilor de artă și filozofilor eleniști.

Portretul Hypatiei § 42. Elenismul

135

Verificarea cunoștințelor 1. Ce este Elada? Cine sunt elinii? 2. Care perioadă este numită „Secolul de aur” al Atenei? 3. Care erau obligațiile femeilor și ale bărbaților în fami liile din Grecia Antică? 4. Numiți produsele alimentare principale ale vechilor greci. 5. Explicați sensul noțiunii de „elenism”. Care au fost con secințele acestui fenomen? 6. Care popoare au fost vecini ai orașelor-colonii grecești de pe teritoriul Ucrainei? 7. Ce este falanga? 8. De ce, după părerea voastră, grecii au învins în Răz boaiele Greco-Persane? 9. Stabiliți corespondența dintre oamenii politici ai Atenei și realizările lor. 1 2 3 4

Solon Clistene Pisistrate Pericle

А A asigurat egalitatea tuturor cetățenilor în fața legii B În timpul guvernării sale toți cetățenii au obținut posibilitatea să participe la cârmuirea orașului C A introdus procedura ostracismului D A stabilit clar cine poate fi consi derat cetățean al Atenei

10. Completați tabelul „Orânduirea democratică în Atena”. Denumirea organului puterii

Atribuțiile

Heliea Bule Ecclesia

11.

Activități cu ilustrațiile. 1) Cum se numește soldatul din imagine (des. 1)? 2) În care etapă de dezvoltare a culturii grecești se în cadrează fiecare imagine (des. 2-4)?

136

3 CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

§ 43. Natura și economia Peninsulei Apenine. Apariția orașului Roma 1. Peninsula Apenină. Pe harta Europei este ușor de recu noscut Peninsula Apenină, care seamănă cu o cizmă. Din partea de sud, est și vest ea este înconjurată de apele a trei mări bogate în pește. Însă navigația era îngreunată de faptul că doar în partea de sud a peninsulei erau golfuri accesibile. În nord, Peninsula Apenină este separată de restul con tinentului european de munții Alpi. De-a lungul ei se întind munții Apenini nu prea înalți. Clima pe peninsulă este moa le și caldă. Pământurile din văile râurilor Arno, Po și Tibru sunt fertile și prielnice pentru practicarea agriculturii. Popu lația peninsulei cultiva din vechime orz, mei, grâu, precum și viță de vie și măsline. În partea de sud a peninsulei, unde erau multe imașuri, oamenii creșteau capre, oi și vaci. Aici sunt puține zăcăminte minerale. În schimb, în delta Tibrului era extrasă sarea, un produs prețios în antichitate.

AMINTIȚI-VĂ 1. Ce înseamnă polis? 2. Cum se numea procesul de stabilire a grecilor pe țărmurile Mărilor Mediterană și Neagră în sec. VIII-VI î. e. n.?

??Numiți trăsăturile principale ale naturii Peninsulei Apenine. 2. Întemeierea Romei. În mileniul I î.e.n. Peninsula Ape nină a fost populată de triburile etruscilor la nord, în zo nele din centru – de latini și sabini, iar în sud trăiau grecii. În sec. VIII î.e.n. latinii au întemeiat, pe malurile râu lui Tibru, o așezare pe care au numit-o Roma. Ea era situ ată la intersecția căilor comerciale ce unea așezările greci lor și ale etruscilor, motiv pentru care orașul s-a îmbogățit. Vecinătatea cu alte popoare a adus latinilor multe foloa se. Astfel, alfabetul cunoscut ca alfabet latin, a fost împru mutat de la etrusci, care, la rândul lor, au adaptat la propria limbă literele grecești. De la etrusci, romanii au împrumutat și credința în unele divinități, dar și diverse tradiții cum ar fi, de exemplu, organizarea banchetelor răsunătoare și obice iul de a consuma alimente culcat. Romanii îi considerau pe greci învățătorii lor de filozofie, literatură și artă.

??1) Care popoare locuiau în Peninsula Apenină în mileniul I î. e. n.?

2) Care trib din Peninsula Apenină a întemeiat Roma în sec. VIII î.e.n.?

Populația Peninsulei Apenine

Orașul Roma a fost întemeiat pe șapte coline, care se înălțau în apropierea râului Tibru. Fiecare dintre ele avea denumirea sa. Cea mai importantă era Colina Capitolină, unde se desfășurau ședințele Senatului și ale Adunării Populare. Pe Colina Palatină a fost înălțat un templu în cinstea zeului suprem Jupiter.

§ 43. Natura și economia Peninsulei Apenine. Apariția orașului Roma

137

Lupoaica de pe Capitol – sculptura în bronz a lupoaicei, care, potrivit legendei, i-ar fi alăptat pe Romulus și Remus.

Legenda povestește despre frații-gemeni, Romulus și Remus, care erau fii zeului Marte. Nou-născuți fiind, aceș tia au fost abandonați pe malul râului Tibru. Acolo frații au fost găsiți și alăptați de o lupoaică. Mai târziu ei au fost luați și educați în familia unui păstor. Când s-au făcut mari, Romulus și Remus au întemeiat orașul Roma. În anul 753 î.e.n., în timpul unui conflict, Romulus îl ucide pe Remus și devine primul rege al Romei. Din acest an roma nii au început scrierea istoriei orașului natal.

??De la care dată începe istoria orașului Roma?

3. Monarhia. La începutul existenței sale, Roma era condusă de regi. În istoria Romei au fost șapte regi (inclusiv Romulus). Regele era judecător și preot suprem, emitea ordine și coman da armata. Puterea regală nu se transmitea prin moștenire. Populația Romei era compusă din 300 de ginți, fiecare dintre ele având în posesie o parte din pământurile orașu lui. Fiecare zece familii se uneau în curie, iar zece curii formau un trib. Ginta era condusă de staroste. Întrunirea starostilor din toate gințile se numea Senat. Senatul alegea regele, elabora legi, ce urmau să fie adoptate de Adunarea Poporului. Tot Adunarea declara război. La Adunarea po porului puteau să participe toți cetățenii Romei. Unii regi au depus eforturi pentru reconstrucția Romei: au fost construite ziduri de apărare și canalizare.

Concluzii yy yy yy Organizarea socială a Romei

Condițiile naturale ale Peninsulei Apenine erau bune pentru practicarea agriculturii și creșterea animalelor. În sec. VIII î.e.n. triburile latinilor au întemeiat o așezare pe care au numit-o Roma. La începutul existenței, Roma a fost guvernată consecutiv de șapte regi. Ei au depus multe eforturi pentru reconstrucția orașului.

Întrebări și însărcinări Drepturile unui cetățean roman: yy Dreptul de a încheia o căsătorie legală yy Dreptul de a avea o proprietate și de a face afaceri sub protecția legilor Romei yy Dreptul de a vota yy Dreptul de a fi ales într-un post de onoare

138

1. 2. 3.

Cine este considerat întemeietor al Romei? Comparați organizarea socială a Romei și a polisurilor grecești (schema de la pag. 104). Ce momente comune ați observat? Completați tabelul „Organele puterii în Roma”. Organul puterii

Regele Senatul Adunarea Poporului

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

Atribuțiile

§ 44. Republica Romană 1. Societatea romană. Oamenii liberi ai Romei se împărțeau în două grupuri mari: patricieni și plebei. În sec. V î.e.n. patricienii constituiau cea mai mică parte a populației ora șului. Aceștia erau urmași ai ginților care au întemeiat Roma. Ei dispuneau de importante posesiuni funciare și pu teau să participe la cârmuirea orașului. Majoritatea populației Romei aparținea grupului plebeilor (plebos). Aceștia erau oameni care au venit la Roma după întemeierea orașului – agricultori, meșteșugari, comercianți, care nu aveau terenuri proprii. Bogați ori săraci, plebeii ori cum nu aveau dreptul să participe la cârmuirea orașului. În Roma erau foarte mulți sclavi. Ei erau considerați par te componentă a familiei stăpânului. Sclavi deveneau prizoni erii de război sau cei ce nu achitau datoriile. Stăpânul putea să-l elibereze pe sclav, acest tip de oameni fiind numiți liberți. Însă acești oameni nu aveau drepturi politice. Plebeii, liberții sau străinii puteau să treacă sub protecția patricienilor puternici (patronilor) și să devină clienții lor (în traducere din latină – „oameni dependenți”). Clientul era membru al ginții patronului său și i se supunea în toate. Acesta lucra pământurile patronului, îl însoțea în campaniile militare și la discursurile publice. În același timp, patronul îi oferea clientului său protecție și sprijin. Relațiile dintre patroni și clienți erau considerate la Roma sfinte și inviolabile.

AMINTIȚI-VĂ 1. Ce este democrația? 2. Comparați orânduirea socială a Romei și cea a polisurilor grecești. În anii 451–449 î. e. n. în Roma au fost adoptate primele legi scrise – Legea celor XII table. Aceste legi reglementau diferite aspecte ale vieții romanilor, precum și puneau în circuit banii de cupru – asul. Textul legilor a fost gravat pe XII table de cu pru și pus la dispoziție pentru a fi accesibil tuturor.

??Cu ce scop locuitorii Romei deveneau clienți? Cu timpul, până în sec. I î. e. n., apartenența la un grup sau altul al societății romane a început să fie determinată nu după origine, ci după venit. Cele mai înstărite familii ale pa tricienilor și plebeilor au întemeiat nobilesul. Pentru a deve ni nobil, omul trebuia măcar o singură dată să fie ales în funcția de magistrat suprem. Toți nobilii aveau drepturi ega le. Alte familii înstărite, a căror avere era de peste 200 de sesterți (monedă de argint), aparțineau categoriei călăreților, iar restul populației libere a Romei – celei a plebeilor.

??Cum era determinată apartenența cetățeanului la categoria plebeilor în sec. V î. e. n. și, respectiv, în sec. I î. e. n.?

Statuie din marmură a unui patrician roman. El ține în mâini busturile strămoșilor săi. § 44. Republica Romană

139

Controla

Convocau

Alegea

2. Instaurarea republicii. În anul 509 î.e.n., ca urmare a unei revol te populare a fost răsturnată pu terea ultimului rege, Roma deve nind Republică (în traducere din latină „lucru public”). Organizarea puterii în Republica Romană îmbi na trăsături ale monarhiei (puterea consulilor), aristocrației (puterea Senatului) și democrației (puterea Adunării Populare). Republica Romană nu a fost democratică în înțelesul actual al acestui cuvânt. Numai cetățenii înstăriți și cei de onoare puteau să participe la conducerea repu blicii și să ocupe funcții de stat.

??1) Când Roma a devenit republică?

2) Numiți principalele organe ale puterii din Roma.

Organele puterii în Republica Romană. Organele de conducere în Roma: yy Adunarea Populară – întrunire a cetățenilor, care, prin vot, adoptau legi și îi alegeau pe magistrați. yy Magistrații conduceau orașul. Cei mai importanți dintre ei erau consulii. Consulii aveau drepturi egale și puteau să anuleze hotărârea unul altuia. Aceștia erau aleși de Adunarea Populară pentru un termen de un an. yy Senatul era compus din 300 de foști magistrați. El aplica legile adoptate de Adunarea Populară, promova politica externă și avea grijă de visterie. yy În situații de urgență (război, revoltă) Senatul putea numi pentru un termen de șase luni un dictator – magistratul care îndeplinea atribuțiile tuturor organelor puterii din Roma cu excepția tribunilor poporului. yy .

140

În anul 494 î. e. n. plebeii au obținut dreptul să-și aleagă reprezentanții – tribunii poporului. Aceștia apărau interese le plebeilor, puteau să propună legi pentru adoptare și să sis teze valabilitatea hotărârilor luate de magistrați, pronunțând cuvântul „veto” („interzic”). Persoana tribunului poporului era inviolabilă. Ușile casei lui trebuiau să fie în permanență des chise, pentru ca cetățenii să-i poată solicita apărarea în orice perioadă a zilei. De asemenea, tribunul nu avea dreptul să părăsească Roma pentru mai mult de 24 de ore.

Concluzii yy yy yy

Populația liberă a Romei era împărțită în două grupuri: patricieni și plebei. În anul 509 î. e. n. Roma a devenit Republică. Roma republicană era guvernată de Adunarea Populară, magistrați și Senat.

Întrebări și însărcinări 1. 2. 3.

În ce consta esența relațiilor dintre patron și client? Care erau funcțiile Adunării Populare, ale magistraților și ale Senatului? Corectați greșelile din propozițiile de mai jos. 1) Tribunii poporului reprezentau interesele întregii populații a Romei. 2) Republica Romană era democratică.

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

§ 45. Viața cotidiană în orașele romane 1. Familia romană. Componenta principală a societății ro mane vechi era ginta. Fiecare gintă era condusă de un bătrân. La rândul ei, ginta era împărțită în familii. Capul familiei putea fi doar un bărbat. El era numit tatăl familiei. Puterea tatălui în cadrul familiei era absolută: referi tor la membrii ei, acesta avea „dreptul de viață și moarte”. Tot din această familie făceau parte clienții, iar un timp îndelungat – sclavii. Femeile depindeau în totalitate la în ceput de tată, apoi – de soț. De văduve trebuiau să se îngrijească fiii. Femeile căsătorite erau numite matroane.

Numele romane Numele unei persoane în Roma Antică avea mai multe părți componente, care au apărut în diferite perioade de timp. La început toți romanii purtau doar așa-numitul prenume propriu, de exemplu, Romulus. În total au existat 72 de asemenea prenume. Fiul mare primea, de asemenea, același prenume ca și tatăl său. Cu timpul, la acesta se adăuga numele ginții (cum ar fi actualul nume de familie). În Roma au existat circa o mie de nume de familie. În viața cotidiană oamenii se adresau unul altuia după numele ginții: de exemplu, Iulius (adică din ginta Iulius). Deoarece erau puține prenume, în cadrul unei ginți mai mulți oameni erau numiți la fel. Pentru a soluționa această problemă, la nume și prenume a început să fie adăugată și porecla. Poreclele erau de două feluri: ele puteau să-i aparțină personal bărbatului, dar puteau să se transmită din tată-n fiu și să fie ca o a doua parte a numelui ginții. Așadar, în numele eminentului comandant de oști roman, Gaius Iulius Cezar, primul cuvânt – Gaius este prenumele propriu, Iulius – numele ginții, iar Cezar – porecla pe care acesta a moștenit-o de la unul dintre strămoși. Femeile nu aveau prenume proprii. Prenumele lor era compus din numele ginții cu o terminația gramaticală feminină – spre exemplu, Iulia (adică din ginta cu același nume). Urma apoi porecla tatălui sau cea a soțului, iar apoi porecla feminină, care indica ordinea în care s-a născut în familie: Cea Mai Mare, a Treia, Cea Mică. Astfel, prima soție a lui Gaius Iulius Cezar, fiica lui Lucius Cornelius Cinna, se numea Cornelia Cinna cea Mică.

AMINTIȚI-VĂ Cine aparținea categoriei cetățenilor Romei?

Tunică

Togă

Pală

Stolă

Îmbrăcăminte bărbătească și femeiască în Roma

§ 45. Viața cotidiană în orașele romane

141

Insula – locuință pentru oamenii de rând

??1) Studiați desenul. 1) Ce tip

de locuință este redat în ilustrație? Ce este situat la primele etaje ale casei? 2) De ce locatarii de la etajele de sus își agățau lucrurile în exterior? 3) Ce se toarnă, după părerea voastră, peste geam?

Veselă romană de argint

??Cine se putea folosi de ase-

menea veselă – omul de rând sau cel înstărit?

142

2. Locuințele. În orașele romane prevalau două tipuri de case: domusul și insula. Familiile înstărite aveau case mari – domus. La intrare se afla curtea interioară – atriumul. Pereții casei erau ornați cu fres ce sau mozaicuri. Astfel de case dispuneau de apeduct și canalizare, iar uneori și de sistem de încălzire comun pentru toată casa. Familiile obișnuite închiriau locuințe în casele cu mai multe etaje – insula. Locu ințele de la primele etaje erau compuse din câteva odăi și puteau să fie chiar cu două nivele. La etajele de mai sus suprafața lo cuințelor era mai mică, ea avea, de regulă, două odăi nu prea mari. La primele etaje ale insulelor puteau să existe apeduct și ca nalizare. Locatarii de la etajele de sus se foloseau de băile publice, iar apa o luau din fântânile din stradă și o duceau sus. Încă perile erau încălzite cu ajutorul cuptoarelor din metal. Deseori la primele etaje erau situate pră vălii și localuri unde se putea lua masa.

3. Mâncarea. Meniul romanilor depindea de starea în socie tate și de câștig. Baza meniului oamenilor de rând erau pâi nea și terciul („cașa”). Terciul era o mâncare atât de răspân dită, încât ei au fost porecliți „mâncători de terci”. Dintre legume romanii consumau varză, conopidă, ceapă, ridiche și leguminoase. Consumau vin, pe care îl amestecau cu apă. Dintre lactate, romanii foloseau numai cașcavalul din lapte de capră sau de oaie. El era consumat cu pâine sau adăugat în alte feluri de mâncare. Carnea era consumată foarte rar, de cele mai multe ori la sărbători. Aceasta era carnea de porc din care se preparau diferite salamuri. Un timp îndelungat romanii săraci își puteau permite să aibă grădini în care creșteau legume. Însă, cu timpul, când populația Romei a crescut și nu ajungea loc pentru fiecare, era interzis să ai grădină în interiorul orașului. Meniul romanilor înstăriți era foarte divers. Ei consumau multă carne, vânat, pește, legume și fructe proaspete. Special pentru ei din țările îndepărtate erau aduse produse exotice (de exemplu, ghimbir, scorțișoară și piper negru din India). Oamenii săraci puteau să mănânce o dată pe zi, însă romanii înstăriți puteau să-și permită acest lucru de trei-patru ori pe zi. Mâncărurile pentru ei erau dintre cele mai bune, ele ne cesitau mult timp și mai multe ingrediente.

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

Grădină

Dormitor

Cabinet

Cameră pen tru mese de sărbătoare

Curtea interioară Brutărie

Bucătărie Cameră pentru sclavi

Intrare

Cămară

Casa unei familii înstărite – domus.

??1) Numiți părțile principale ale domusului.

2) Folosind desenul, textul din manual și surse suplimentare, alcătuiți o mică povestire (5-6 propoziții) despre viața familiei romane înstărite în domus.

Concluzii yy yy yy

Capul vechii familii romane era cel mai în vârstă bărbat. El avea putere asupra vieții tuturor membrilor ei. Familiile înstărite locuiau în case mari, separate, numite domus. Familiile obișnuite trăiau în case cu mai multe etaje, unde închiriau locuințe. Baza alimentării majorității romanilor erau terciul, pâinea, legumele și vinul amestecat cu apă.

Întrebări și însărcinări 1. 2. 3.

Cui aparținea toată puterea în vechea familie romană? Care două tipuri de locuințe existau în orașele romane? Numiți principalele produse alimentare ale romanilor de rând.

Prânz pentru o familie romană obișnuită. Desen modern.

§ 45. Viața cotidiană în orașele romane

143

§ 46. Religia și obiceiurile AMINTIȚI-VĂ Numiți principalele zeități grecești.

Statuia lui Jupiter Zeitățile Greciei și Romei Antice Numele grecesc Zeus Poseidon Hades Hera Atena Ares Hefaistos Hermes Afrodita Apollo Artemida Demetra Dionis Hestia

144

Numele roman Jupiter Neptun Pluton Iunona Minerva Marte Vulcan Mercur Venus Apollo Diana Ceres Bacchus Vesta

1. Zeitățile. Religiile și mitologiile greacă și romană erau foarte asemănătoare. Romanii se închinau acelorași divi nități ca și grecii, însă le numeau altfel. Spre deosebire de greci, romanii considerau că omul nu poate vedea zei tatea, și cu atât mai mult să stea de vorbă cu ea. Romanii au redus comunicarea cu zeii la principiul „Îți ofer, pentru ca să-mi oferi”. Ei erau convinși că, în schimbul rugăciunilor, serviciilor divine și aducerilor de jertfă, zeii trebuie să-i dea omului ceea ce el cere. Șefii militari romani considerau chiar că zeii străini pot fi îmblânziți dacă li se oferă cadouri și atunci ei îi vor ajuta pe romani și nu pe localnici. Anual, în cinstea lui Saturn – tatăl lui Jupiter, erau organizate serbări numite Saturnalii. La început acestea durau trei zile, iar începând cu sec. I î. e. n. – durata lor a crescut până la șapte zile. Lângă Templul lui Saturn era oficiat ritualul aducerii de jertfă. Locuitorii Romei or ganizau cine festive, făceau schimb de cadouri – lumânări din ceară și mici figuri din argilă. În cadrul distracțiilor erau aleși „regele” și „regina” Saturnaliilor. Pe această pe rioadă elevii erau eliberați de la școală, se interzicea pe depsirea criminalilor, sclavii puteau să nu lucreze și să mănânce la aceeași masă cu stăpânii.

??Ce sunt Saturnaliile? Cum erau ele sărbătorite? 2. Preoții. Serviciile divine și ritualurile aducerii de jertfe erau oficiate de către preoți. Romanii îi numeau pe preoții supremi pontifi. În total, erau nouă pontifi. Pontiful superior locuia în vechiul palat regal de pe Colina Capitolină. Pontifii erau aleși, la fel ca magistrații, însă nu pentru un an, ci pe viață. Pontifii supravegheau respectarea cultului religios. O categorie aparte de preoți era formată de auguri. Aceș tia preziceau viitorul după fenomenele naturii sau comportarea animalelor sfinte, tălmăceau visele. Augurii se bucurau de o mare autoritate în societate: din ordinul lor puteau fi amâna te sau anulate ședințele Adunării populare.

??Cum se numea preotul principal în Roma Antică? Are cineva în zilele noastre un asemenea titlu?

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

3. Vestalele. Un loc aparte în categoria preoților ocupau vestalele – preotesele care slujeau zeiței Vesta. În Templul ei bărbații nu erau admiși. Vestalele nu aveau dreptul să se căsătorească. Sarcina lor principală era de a menține aprins focul sfânt în templul zeiței Vesta. Dacă focul se stingea, preoteasa responsabilă era executată. Romanii cre deau că atâta timp cât arde focul sfânt, Roma nu va muri. În total erau șase preotese. Ele erau alese din cele mai nobile familii de romani și aduse în templu de la vârsta de șase până la zece ani. După aceasta, ele trebuiau să slu jească 30 de ani în Templu. Vestalele se bucurau de un mare respect: oamenii trebuiau să le facă loc pe drum, la teatru sau la alte spectacole teatralizate lor le erau rezer vate cele mai bune locuri. Dacă un criminal era dus la execuție și în drumul său întâlnea o vestală, viața lui era păstrată (ce-i drept, ea trebuia să jure că a nimerit întâm plător în acel loc). Vestelele primeau plată de la stat.

??Cine erau vestalele? 4. Larii și penații. Romanii credeau că în lume există duhuri – larii și penații. Larii trăiau în case și păzeau gazda și locu ința. De asemenea existau lari ai comunităților, popoarelor și intersecțiilor. Ei supravegheau respectarea tradițiilor și îi pedep seau pe cei ce le încălcau. De asemenea, larii îi apărau pe sclavi de stăpânii cruzi. Romanii credeau că după moarte oamenii buni devin lari. Statuete din lemn, bronz sau cupru ale larilor puteau fi văzute în fiecare casă. În zilele sărbătorilor de familie aceste statuete erau împodobite cu flori. Penații erau duhuri-protectoare ale căminului familial. Fi gurile lor erau păstrate într-un loc de cinste. Dacă se întâmpla ca familia să se mute în altă parte, ea lua figurile penaților cu sine. Larii, însă, rămâneau să trăiască în fosta locuință. De asemenea, romanii credeau în genii – duhuri-protectoa re a unor anumite locuri, obiecte sau oameni. Aceștia îi apărau pe oameni de duhurile rele. Geniul îl însoțea pe om de la naș tere până la moarte și îl ajuta în toate cele.

Ianus – zeul roman cu două fețe al începutului și sfârșitului

??Ianus are două fețe – una

bătrână și alta tânără. Ce poate semnifica o astfel de imagine a acestui zeu?

??În ce constă diferența dintre lari și penați?

5. Viața de dincolo și spiritele strămoșilor. Atunci când un om murea cadavrul lui era ars în focul funerar. Corpul era condus până la foc de rude și prieteni. Cenușa era pusă într-o urnă, ce era depusă în acropola familiei. La aniver sarea morții, în cinstea celui răposat se aduceau jertfe ze ilor. Nobilii romani păstrau în casele lor busturi sau măști ale celor morți.

Vestalele lângă focul sfânt. Pictor: Jean Raoux.

??De ce romanii acordau o

atenție mare păstrării focului sfânt în Templul zeiței Vesta? § 46. Religia și obiceiurile

145

Aspectul interior modern al „Templului dedicat tuturor zeilor” din Roma – Panteonul, construit în sec. II e.n.

Romanii considerau că după moarte sufletele celor morți deveneau mani – spirite ale strămoșilor. Pentru ca ele să nu se supere, de trei ori pe an în cinstea lor erau organi zate sărbători, iar pe morminte era lăsată pomană. Dacă cel mort a comis în timpul vieții vreo crimă, sufletul lui se transforma în lemur – spirit rău. Lemurii umblau nopțile pe pământ și le aduceau daune oamenilor. Existau și ritu aluri speciale, care trebuiau făcute pentru a te proteja de duhurile rele. De exemplu, la miezul nopții capul familiei trebuia să lovească de nouă ori într-o placă de cupru pen tru ca acel sunet să-i sperie pe lemuri.

??Care era atitudinea romanilor față de cei morți?

Concluzii yy yy yy

Religia romană amintea în multe privințe de cea greacă, însă avea și particularitățile sale. Romanii au împrumutat majoritatea zeităților de la romani, însă le-au atribuit numele lor. Romanii credeau în numeroase spirite și ființe mitice.

Întrebări și însărcinări 1. 2. 3.

2 În casele pentru lari erau amenajate altare speciale – lararii, unde se aflau figurile lor. Aspect modern al altarului din Pompei (1) și figuri din bronz ale larilor (2).

146

Сare era principiul de bază al romanilor în comunicarea cu zeii? Cine erau larii și penații? Care era menirea lor? Există multe legende, a căror apariție este strâns legată de istoria Romei. Pregătiți comunicări despre astfel de legende (la alegere): 1) întemeierea Romei; 2) răpirea sabinelor; 3) viața celor șapte regi romani; 4) fapta lui Mucius Scaevola; 5) istoria Cloeliei; 6) legenda despre Coriolan; 7) cum au salvat gâștele Roma; 8) despre pontificatul lui Metello; 9) istoria despre Claudia Quinta și statuia Cibelei. Comparați legendele și miturile romane selectate cu cele grecești. Numiți cele mai importante deosebiri dintre ele.

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

§ 47. Cuceririle militare ale Romei. Războaiele Punice 1. Cuceririle Romei. Roma a subjugat multe teritorii. Cu triburile învinse erau încheiate așa-numitele acorduri de aliat, conform cărora aceste triburi se angajau să asigure armata romană cu soldați. Cuceririle romane pot fi divizate în trei perioade: 1) În perioada 500–250 î. e. n. Roma a cotropit toată Peninsula Apenină. 2) În perioada 264–146 î. e. n. Roma a luptat cu Cartagina – oraș din Africa de Nord, care avea o mare influență în zona Mării Mediterane. 3) Între sec. II î. e. n. și sec. II e. n. Roma a cuce rit Grecia și țărmul de est al Mediteranei. Tot la acea vreme ei au încheiat cucerirea Spaniei, Galiei și Britaniei, precum și a unor teritorii din Europa Centrală. Războaiele Punice

AMINTIȚI-VĂ 1. Cum a apărut Cartagina? Care era ocupația principală a locuitorilor acestui oraș? 2. Așezările căror triburi erau situate pe teritoriul Peninsulei Apenine?

??Cu culoare gri pe hartă sunt

însemnate denumirile provinciilor romane. Numiți provinciile Romei în anul 33 î. e. n.

Republica Romană către anul 500 î. e. n. Republica Romană către anul 264 î. e. n. Statul cartaginez către anul 264 î. e. n. Campania lui Hannibal din anii 218-203 î. e. n. Campania romanilor în Africa din anii 204-201 î. e. n. Bătălii renumite din timpul celui de-al Doilea Război Punic Statul roman către anul 33 î. e. n. Alte state

§ 47. Cuceririle militare ale Romei. Războaiele Punice

147

Provincie – teritoriu dependent de Roma și situat în afara Peninsulei Apenine (Italiei).

Cea mai mare confruntare din cadrul celui de-al Doilea Război Punic a fost Bătălia de la Cannae (anul 216 î. e. n.). Din punct de vedere numeric, armata romană o depășea aproape de două ori pe cea cartagineză. Totul a fost decis de amplasarea soldaților. Romanii au dislocat în centru principala lor forță de lovitură – infanteria grea, iar pe la flancuri – soldați mai puțin pregătiți. Comandantul cartaginezilor, Hannibal, dimpotrivă – a dislocat în centru infanteria relativ slabă, iar pe flancuri – cavaleria puternică. Când a început bătălia, romanii s-au aruncat asupra călăreților lui Hannibal. Drept rezultat, ei s-au pomenit „strânși ca în sac” între cele două flancuri de cavalerie. Din cei 87 de mii de soldați romani, 70 mii au fost luate în prizonierat. Însă romanii s-au dovedit a fi elevi capabili și, în timpul Bătăliei de la Zama, au repetat această tactică deja contra cartaginezilor.

Bătălia din apropiere de Zama. Desen modern.

148

2. Războaiele Punice. Romanii îi numeau pe cartaginezi, ca semn al lipsei de respect, puni. Conflictele dintre aceste ora șe sunt cunoscute ca Războaiele Punice. Cartagina avea o flotă puternică, dar armata ei era de mercenari, adică soldații luptau numai pentru bani, lipsindu-le disciplina. Romanii, dimpotrivă, aveau o armată terestră bine organizată, însă nu aveau experiență în confruntările maritime. Primul Război Punic (anii 264-241 î. e. n.) s-a des fășurat pe mare pentru hegemonia insulei Sicilia, unde la acea vreme se aflau colonii cartagineze. Pentru a-i învinge pe cartaginezi pe mare, romanii, într-un timp foarte scurt, au construit 120 de nave de război. După acel război obosi tor, în anul 241 î.e.n., între Roma și Cartagina a fost înche iată pacea, conform căreia Cartagina urma să-i plătească Romei 84 mii kilograme de argint, să elibereze definitiv Si cilia și să-i returneze pe ostaticii romani. În același an Si cilia a devenit prima provincie romană. Cu timpul au deve nit provincii Corsica și Sardinia. Al Doilea Război Punic (218–201 î.e.n.) a început din cauza intențiilor Cartaginei de a recupera teritoriile pierdu te. Armata cartagineză era condusă de marele comandant de oști Hannibal. În anul 218 î.e.n. el și-a condus armata din Spania spre Italia prin Munții Alpi. Înaintarea pe mare era imposibilă, aceasta fiind controlată de navele militare roma ne. În Alpi soldații lui Hannibal au fost nevoiți să urce pe piscuri înalte acoperite cu zăpadă și gheață. Oamenii, caii și elefanții sufereau de foame și din cauza atacurilor triburilor băștinașe. Această trecere peste Alpi l-a costat pe Hannibal mai mult de jumătate din soldați și toți elefanții de luptă (doar unul dintre ei a supraviețuit). Neavând întăriri, Han nibal înainta cu lupte prin Peninsula Apenină spre Roma. Expediția lui Hannibal în Italia a durat 16 ani. El a distrus nu o singură armată romană, însă tot nu a obținut o victorie decisivă. Neavând tehnica necesară, nu a putut asedia Roma. Între timp, romanii au distrus armata fratelui său, Hasdrubal, care se grăbea să-i vină în ajutor și au debarcat nu departe de Cartagina, lângă orașul Zama. Aici s-a dat bătălia decisivă din cadrul celui de-al Doilea Război Punic, în care armata cartaginezilor a fost învinsă. Conform păcii încheiate, Cartagina a pierdut întreaga flo tă (500 de nave) și elefanții de luptă, urmând să plătească Romei de trei ori mai mult argint decât după Primul Război Punic. De asemenea, Cartagina a pierdut toate coloniile. După înfrângerea suferită în război Cartagina rămânea un adversar de temut al Romei. De aceea, romanii au decis s-o supună definitiv. În anul 149 î. e. n. ei au asediat Car tagina. Astfel a început al Treilea Război Punic (149–146 î.e.n.). Trupele romane au spart fortificațiile dinspre mare,

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

încă o săptămână luptele au continuat pe străzile orașului. În cele din urmă, ultimii săi apărători au depus armele. Atât ei, cât și restul populației, au fost vânduți în sclavie. Carta gina a devenit provincie romană în Africa. Astfel, Roma a obținut controlul asupra zonei de est a Mării Mediterane. 3. Armata romană. Baza puterii romanilor era armata lor. Ea s-a perfecționat în decursul întregii istorii a Romei. În epoca regală și în cea a Republicii timpurii, armata roma nă amintea mai mult de cea a polisurilor grecești. Baza ei o constituiau cetățenii Romei, adică bărbații maturi, care aveau în posesia lor cote de pământ. Această armată nu era profesionistă și era mobilizată numai pe timp de război. Armata romană era compusă din legiuni. Legiunea avea în componența ei 4,5 mii de infanteriști și 300 de călăreți. Legiunile erau conduse de tribuni militari aleși de Adunarea Populară. Fiecare soldat trebuia să se asigure cu echipament. Eschivarea de la serviciul în armată se pedepsea foarte aspru, inclusiv până la vânzarea în sclavie. În a doua jumătate a sec. IV î. e. n. omul militar și politic Camillus, a decis că pentru serviciul militar soldatul trebuie să primească plată, în contul căreia Roma îi oferea echipament, arme și hrană. În această perioadă, forțele mili tare romane erau compuse din două armate, fiecare dintre ele având câte două legiuni. În fruntea armatei se afla consulul. Din aceste armate făceau parte și soldații așa-numitor „aliați” – triburi italice supuse care nu aveau cetățenie romană. În anul 107 î. e. n. comandantul de oști și omul politic roman, Gaius Marius, a înfăptuit reforma militară. Serviciul militar era o afacere neavantajoasă, deoarece omul nu-și pu tea asigura existența. Venitul principal pentru majoritatea romanilor erau muncile agricole, iar serviciul militar lua foarte mult timp. De aceea, Marius a decis să-i înroleze în armată pe toți, indiferent de originea sau venitul lor. În urma acestei reforme, un om sărac și necărturar putea să-și îm bunătățească viața datorită devotamentului față de serviciul în armată. Soldații primeau plată, fiind și pe deplin asigurați cu echipament și hrană. Însă venitul principal al unui legi onar erau jafurile pe timp de război. De aceea ei visau la noi campanii militare. În afară de aceasta, după 16 ani de serviciu militar ei deveneau veterani și obțineau dreptul la cote de pământ. Ca urmare a reformei, a fost schimbată structura armatei. Unitatea de luptă principală rămânea legiunea, care era îm părțită în zece cohorte. Cohorta era compusă din trei manipule, manipula – din două centurii. Legiunea număra deja 5-6 mii de oameni. Fiecare legiune avea însemnele, numărul și denumirea sa. În armată a fost instituită o disciplină severă.

Elefant de luptă. Desen modern.

Legiune – unitate structurală de bază în armata romană. Legionar – soldat al legiunii.

În anul 279 î. e. n., între legiunile romane și forțele regelui elin Pirus, a avut loc Bătălia de la Asculum. Armatele grecești au obținut victoria. Pierderile lui Pirus au fost atât de mari, încât el a exclamat: „Încă o victorie de acest fel și voi rămâne fără armată”. Expresia „Victoria lui Pirus” înseamnă victorie obținută cu un preț mult prea mare sau victorie egală cu înfrângerea.

§ 47. Cuceririle militare ale Romei. Războaiele Punice

149

Legislația actuală a țărilor din Europa, America Centrală și de Sud, dar și a unei părți însemnate din Asia își are începuturile în viziunile asupra dreptului și echității, a căror temelie a fost pusă încă în Roma Antică. Aceste viziuni au fost consfințite în legi scrise, în hotărârile diferitor organe de conducere, în discursurile judiciare, care, generalizate fiind, se numesc „dreptul roman”. Romanii își apreciau foarte mult legile, ceea ce și-a găsit reflectare în expresiile: „Dreptul – arta binelui și a echității”, „Esența echității este de a trăi onorabil, a nu vătăma pe altul, a da fiecăruia ce este al său”.

??1) Formulați ideile principale ale dreptului roman. 2) Ce influență a avut dreptul roman asupra lumii contemporane?

Pentru cei ce încălcau disciplina au fost introduse o serie de pedepse. Cea mai dură dintre ele era decimarea – executarea fiecărui al zecelea soldat din legiune pentru pierderea drapelu lui, răzvrătire sau dezertare (evadarea de la locul satisfacerii serviciului militar). Pentru menținerea disciplinei, soldații tre buiau să aibă permanent ocupație: ei studiau, munceau în ta bără, construiau întărituri. Odinioară în urma armatei mergeau o mulțime de care – coloana, care se deplasa lent și era pradă ușoară pentru sol dații inamicului. După reformele lui Marius, soldații purtau pe sine toate munițiile și rezervele. De aceea erau numiți „catârii lui Marius”. Coloanele nu au dispărut definitiv, dar au devenit mai mici și mai organizate. Etapa finală de transformare a armatei romane în una pro fesionistă coincide cu mijlocul sec. I î.e.n. Acesta a fost meritul a doi eminenți comandanți de oști – Cneius Pompeius și Gaius Iulius Cezar. Cezar a modificat principiile de selectare pentru legiuni. Efectivul acestei subdiviziuni a fost redus din nou până la 4,5 mii de soldați. În schimb, în componența lui intra cava leria și un număr mare de tehnică: baliste, catapulte și altele. La această etapă, armata romană exista ca o organizație de oameni, unica afacere în viața cărora era războiul. Familia lor era, mai întâi de toate, camarazii de arme și comandantul.

Concluzii yy yy yy

Din sec. V î. e. n. și până în sec. II e. n. romanii au cucerit, practic, teritoriile din jurul Mării Mediterane, transformând-o într-un „lac roman”. O etapă importantă a cotropirilor romane au fost Războaiele Punice împotriva Cartaginei pentru controlul asupra zonei de vest a Mediteranei. Ca urmare a unei îndelungate dezvoltări, armata romană a trecut de la o armată populară la una profesionistă.

Întrebări și însărcinări 1. 2. 3.

„Catârii lui Marius” parcurgeau câte 50 de kilometri pe zi cu un echipament ce cântărea circa 30 de kilograme. Desen modern.

150

Numiți trei perioade ale cuceririlor romane și teritoriile acaparate în fiecare dintre ele. Ce denumire aveau războaiele dintre Roma și Cartagina? Care au fost consecințele lor? Completați tabelul „Etapele formării armatei romane profesioniste”.

Denumirea Roma regală Reforma lui Camillus Reforma lui Marius Reforma lui Cezar

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

Conținutul reformei

§ 48. Imperiul Roman 1. Criza Republicii. La finele sec. I î.e.n. Republica Roma nă a trecut printr-o perioadă de criză. Cauza acesteia era sistemul de conducere, care era menit pentru un singur oraș și nu pentru un întreg imperiu. În afară de aceasta, acapararea de mari teritorii a influențat societatea romană. • În timpul războiului au fost luați ostatici și transformați în sclavi un număr însemnat de oameni. Munca sclavi lor a devenit baza economiei romane. • În mediul societății romane s-a făcut accentuată inega litatea socială. Războaiele permanente îi îmbogățeau pe unii oameni, în timp ce mulți țărani și-au pierdut pă mânturile din cauza serviciului militar de lungă durată. • Scăderea prețurilor la pâine, care parvenea, în mare parte, din Sicilia și Africa, a transformat ramura agri colă în una nerentabilă. Gospodăriile țărănești s-au des ființat, iar proprietarii lor s-au stabilit la orașe unde trăiau din banii statului. • Puterea romană își pierdea caracterul democratic. Calea înspre funcțiile alese era asigurată prin bogăție și starea în societate. Romanii înstăriți „cumpărau” la alegeri vo turile concetățenilor sărăciți prin organizarea de serbări populare și distribuirea gratuită a pâinii. Inegalitatea socială ducea la revolte populare. Pe acest val, în anii '20-'30 ai sec. II î. e. n., la putere au venit frații Gracchus – tribuni ai poporului, care intenționau să desfășoare reforme. Sarcina lor era să îmbunătățească situ ația agricultorilor și a oamenilor săraci de la orașe. Însă adepții senatorilor înstăriți și influenți i-au ucis pe frații Gracchus și pe continuatorii lor, iar reformele lor au fost anulate.

??De ce frații Gracchus nu au reușit să-și atingă scopul? 2. Dictatura lui Cezar. Criza puterii a impus Senatul și pe magistrați să delege largi împuterniciri dictatorilor – șefilor militari. Această posibilitate era scrisă de mult timp în le gile romane. Însă, dictatorii primeau aceste atribuții pentru un termen scurt.

AMINTIȚI-VĂ 1. Numiți organele principale ale puterii în Republica Romană. 2. Ce înseamnă Războaie Punice? Când au avut loc ele? Care au fost consecințele lor?

Monede romane Dictator – în perioada Repu blicii Romane, conducător unipersonal, persoană cu cel mai înalt post, numit de Senat în cazul unui pericol mare pentru stat. Mai târziu – șef militar care a acaparat puterea în Roma datorită controlului pe care-l deținea asupra armatei. § 48. Imperiul Roman

151

Moartea lui Cezar. Pictor: Jean-Leon Gerome

Bustul din marmură al lui Gaius Iulius Cezar

Printre conspiratorii-asasini ai lui Gaius Iulius Cezar a fost și cel mai apropiat adept al său, Marcus Junius Brutus. Văzându-i fața înaintea morții, Cezar a exclamat: „Și tu Brutus!”. În prezent această expresie înseamnă trădarea din partea unui om apropiat.

Puterea împăratului

152

Deseori dictatorii luptau între ei pentru putere, ceea ce ducea la izbucnirea războaielor civile. Dictatorul Gaius Iulius Cezar (100–44 î. e. n.) a fost un eminent comandant de oști, care a subjugat triburile galilor ce trăiau pe actualul terito riu al Franței. În timpul războiului civil el l-a învins pe un alt dictator – Cneius Pompeius, proclamându-se dictator pe viață, cu o putere absolută. Pe teritoriile cotropite de Roma, Cezar a întemeiat colonii și a strămutat acolo pe cei mai săraci cetățeni romani. Cir ca 80 mii de veterani și oameni săraci au obținut moșii în provincii. Astfel el intenționa să evite revoltele populare, pre cum și să le mulțumească soldaților pe care s-a bazat în lupta pentru putere la Roma. Cezar a guvernat Roma timp de patru ani. El era convins că toată puterea politică și militară în Roma îi aparține și nu a ținut cont de confruntarea dintre diferite grupări poli tice. Acestea au dus la asasinarea lui în anul 44 î. e. n. de către adepții orânduirii republicane, care se temeau că Cezar va dori să restabilească vechile ordine regale.

??Ce fel de titlu avea Cezar? Cine a fost el până când a început să cârmuiască unipersonal Roma?

3. Octavian Augustus – împăratul Romei. După moartea lui Iulius Cezar, fiul său adoptiv, Octavian (anul 63 î e. n. – anul 14 e. n.) i-a învins pe adversarii tatălui. Senatul l-a proclamat Augustus, „adică ales de zei”. În perioada domniei lui Octavian Augustus sistemul de conducere a Romei s-a schimbat. Acum atât puterea civilă, cât și cea militară îi aparținea doar lui. Vechile organe ale puterii de pe vremea republicii au fost păstrate doar formal. Toți ma gistrații erau numiți deja de împărat, el convoca Senatul și comanda forțele armate. În mod oficial, Octavian Augustus nu era nici consul și nici dictator ca predecesorii săi, ci princeps. În vechime astfel se numea cel mai bătrân senator, însă în perioada guvernării lui Octavian August și a succesorilor săi acesta a fost doar un titlu.

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

De aceea, perioada cârmuirii lui Octavian Augustus și a succesorilor săi este numită de istorici principat. De fapt, Octavian Augustus era împărat, iar Roma Imperiu. După moarte Octavian Augustus a fost egalat cu zeii. De asemenea a fost introdus cultul împăratului. De atunci se considera că toți împărații romani au origini divine.

??Ce semnifica titlul oficial al lui Octavian Augustus? el, oare, cu atribuțiile lui reale?

Corespundea

4. Înflorirea imperiului Roman. În sec. I-II e. n. Imperiul Ro man a trecut printr-o frumoasă perioadă de înflorire. A cunos cut o dezvoltare comerțul nu numai în interiorul Romei, ci și cu teritoriile îndepărtate: Africa, India, China. Teritoriul Impe riului era împărțit în provincii, care erau cârmuite de guver natori locali. Hotarele Imperiului erau apărate de cetăți și le giuni. În anul 212 e. n. toată populația Imperiului a obținut cetățenia romană și drepturile prevăzute de ea. Imperiul Roman era condus de împărați – succesori ai lui Octavian Augustus. În istorie ei sunt cunoscuți ca „cei cinci împărați buni”. Aceștia au fost Nerva, Traian, Hadrian, An toninus Pius, Marcus Aurelius. Fiecare dintre ei a avut realizări ce au rămas în amintirea oamenilor. Nerva, conform istoricului roman Tacit, a reușit să îmbine imposibilul – principatul cu libertatea politică. Traian a devenit pentru romani un model al succesului, iar toți împărații următori tindeau să semene cu el. Antoninus purta prenumele de Pius („piosul”) pentru echitatea, caritatea și buna atitudine de care a dat dovadă față de popo rul simplu. Marcus Aurelius era pentru cărturarii romani mo delul unui conducător înțelept. El era numit filozof pe tron.

Statuia din marmură a lui Octavian Augustus

??Cine a fost Octavian?

Cum a devenit el Augustus?

??Folosind surse suplimentare, pregătiți o comunicare sau o prezentare despre guvernarea „celor cinci împărați buni”.

Concluzii yy yy yy

La finele sec. I î. e. n. Republica Romană a trecut printr-o perioadă de criză. În imperiul întemeiat de Augustus toată puterea aparținea împăratului. Etapa înfloririi Imperiului Roman coincide cu sec. I-II e. n.

Întrebări și însărcinări 1. 2. 3.

Ce a servit drept cauză pentru criza din Imperiul Roman? Care au fost consecințele ei? Ce fel de politică a promovat Iulius Cezar? Care erau împuternicirile principale ale împăratului roman?

Valul lui Hadrian din Marea Britanie – fortificație menită să apere teritoriile romane de invaziile triburilor barbare de la nord. Aspect modern. § 48. Imperiul Roman

153

§ 49. Cultura Romei AMINTIȚI-VĂ 1. Care erau principiile de bază ale artei grecești antice? 2. Când și în urma căror evenimente au ajuns la Roma un mare număr de bogății?

1. Arta. Până la mijlocul sec. I e. n. romanii trăiau destul de modest și aproape că nu foloseau obiecte de lux. Arta romană era una foarte simplă. Ea a fost influențată, într-o mare măsură, de cultura etruscilor. Sub influența culturii eleniste, arta romană s-a schimbat simțitor, a devenit mult mai elegantă. Romanii au atins un înalt nivel de măiestrie în ceea ce privește fabricarea biju teriilor, mozaicurilor, fabricarea sticlei, sculptura. Multe sculp turi grecești s-au păstrat până în zilele noastre datorită co piilor romane ale acestora. Trăsătura principală a artei romane a fost aceea că ea a devenit portretistică, adică reda trăsăturile reale ale chi pului omului. Acest lucru se referea atât la sculptură, cât și la pictură. Busturile în marmură ale împăraților erau insta late pe întreg teritoriul imperiului, pentru ca oamenii să-și poată vedea conducătorul.

??Prin ce se deosebea arta Romei de cea a Greciei?

Mozaic roman ce înfățișează o nucă și un șoarece

Vas roman din sticlă colorată

154

2. Literatura. Cel mai mult în Roma era prețuită arta oratorică – capacitatea de a vorbi frumos și corect, de a ține discursuri convingătoare. Această calitate era o condiție obliga torie pentru politicieni și juriști. Unul dintre cei mai remarca bili oratori ai Romei Antice a fost Marcus Tullius Cicero, unul dintre contemporanii împăratului Augustus. Activitatea sa a influențat întreaga literatură romană. Și Gaius Iulius Cezar poseda un talent oratoric deosebit. Discursurile lui se deosebeau prin caracterul loc laconic, claritatea opiniei și conținut. La început literatura romană s-a dezvoltat sub influența puternică a Greciei. Poeții romani se străduiau să copie stilul grecilor. De asemenea, romanii traduceau în latină operele literare grecești, în special poemele lui Homer și textele spec tacolelor teatralizate. Abia pe la sfârșitul sec. II î. e. n. literatura romană și-a obținut independența. Foarte popular în texte a devenit genul satirei. În piesele satirice era luat în derâdere declinul moral și renunțarea de către romani la o viață simplă și modestă, era condamnată aspirația lor spre bogăție. Un renumit poet a fost Titus Lucretius Carus. El este autorul poemului „Des pre natura lucrurilor”.

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

Forumul Roman – principala piață publică din centrul orașului

Poezia romană a cunoscut-o cea mai însemnată dezvoltare în timpul domniei lui Octavian Augustus. Renumiți poeți ai acelei perioade au fost Virgiliu – autorul renumitei epopei „Eneida”, și Horațiu, care, prin umorul său fin, a criticat nemăsurata sete a romanilor pentru viața de lux. În anii următori, când Imperiul Roman se afla în peri oada declinului său, iar un împărat nebun îl înlocuia la tron pe altul, scriitorii romani au apelat la temele de morală și filozofie. Aceștia au fost Seneca, Tacit, Pliniu. În afară de acestea, foarte popular era genul istoric: se scria atât despre trecutul îndepărtat, de exemplu despre campaniile lui Ale xandru Macedon, cât și despre evenimente la care autorii înșiși au participat, de exemplu „Comentariile asupra războ iului galic” ale lui Cezar. Cel mai renumit istoric roman a fost Titus Livius, autor al operei fundamentale „De la fon darea Romei”. Scriitorul de origine evreiască Iosif Flaviu a scris operele „Antichități iudaice”, unde a expus istoria po porului evreiesc din cele mai vechi timpuri și „Războiul evre ilor”, în care a descris evenimentele legate de rebeliunea evreiască împotriva Romei din anii 66–71 e. n.

Cameea – reprezentare în relief, sculptată pe o piatră semiprețioasă sau pe o scoică

??Ce este arta oratorică? Unde ea era folosită?

3. Arhitectura. Romanii erau arhitecți și constructori iscusiți. Ei știau să înalțe arcuri și cupole, care încă nu erau cunos cute în lumea antică și tot ei au descoperit o substanță de cimentare făcută pe bază de calcar. Romanii au dezvoltat prin cipiile arhitecturale stabilite în Grecia Antică. Cele mai renumite construcții de arhitectură și inginerești ale Romei Antice erau apeductele, drumurile și podurile. Roma înce pea valorificarea noilor teritorii de la drumuri. Drumurile romane largi, netede și drepte permiteau, în caz de necesitate, transportarea rapidă a legiunilor dintr-un colț al

O largă răspândire în provincia romană Egipt a dobândit practica înmormântării după vechile tradiții egiptene. În mormântul celui răposat era așezat un portret al său din timpul vieții. Mai târziu ele au primit denumirea de Portretele Fayym. § 49. Cultura Romei

155

Drumul Appian spre Roma. Aspect modern.

Construcția unui apeduct. Apa din izvoarele de munte era transportată cu apeductul în orașe. Datorită unei înclinații nu prea mari apa curgea în jos de sine stătător, spre oraș. În case ea era adusă prin țevi din argilă sau din plumb.

imperiului în altul, transmiterea mesajelor, dezvoltarea comerțu lui. Multe drumuri au fost construite cu forțele legionarilor. Construcția unui drum roman era un proces îndelungat. Mai întâi specialiștii examinau locurile. Peste râuri și prăpăs tii erau construite poduri, în munți erau săpate tuneluri, în depresiuni și mlaștini era adus lut pentru a nivela locul. Apoi erau săpate două șanțuri pentru scurgere. Stratul de sol era săpat până la piatră, pe care o acopereau cu nisip și cu cretă. După aceasta erau așezate patru straturi de piatră concasată, cu o grosime de 1,5 metri. Pe partea carosabilului erau așe zate pietre groase. În centru drumul trebuia să fie un pic umflat pentru ca pe el să nu se rețină apa.

??De ce pentru Roma aveau importanță drumurile calitative? Concluzii yy yy yy

Arta romană era cât se poate de simplă până când Roma nu s-a transformat într-un imperiu mondial și nu s-a familiarizat cu realizările altor culturi. O perioadă îndelungată literatura romană s-a aflat sub influența celei grecești. Romanii au atins o măiestrie deosebită în arhitectură și inginerie.

Întrebări și însărcinări 1. 2. 3. Sculptura în marmură a împăratului Octavian Augustus

156

Care culturi au avut cea mai mare influență asupra artei romane? Numiți scriitorii de vază ai Romei Antice. Tehnica de construcție a căror edificii arhitectural-inginerești a fost perfecționată de către romani? Ce funcții îndeplineau aceste edificii?

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

Lucrare practică. Viața cotidiană a romanilor în epoca imperială 1. Trăsăturile generale. Viața romanilor s-a schimbat foar te mult în epoca imperială. Din cauza fluxului de bogății sosit din provinciile jefuite, romanii iroseau mulți bani pe distracții și pe obiectele de lux. Să lucrezi nu mai era avan tajos. Majoritatea mărfurilor, în mare parte cerealele, soseau la un preț mic din provincii. Roma era plină de plebei, care „cereau pâine și distracții”. Distribuirea gratuită a pâinii, banii și spectacolele teatralizate îi privau pe romani de do rința și necesitatea de a munci.

AMINTIȚI-VĂ 1. De ce Republica Romană a ajuns în stare de criză? Care au fost consecințele acestui fenomen? 2. Datorită cărui fapt locuitorii Romei au început să trăiască în lux?

2. Banchetul. Banchetele erau organizate seara. La ele erau invitați muzicanți pentru a-i distra pe oaspeți. Aceștia, la rândul lor, pronunțau toasturi în cinstea gazdelor. Servito rii le turnau oaspeților vin amestecat cu apă. A bea vin neamestecat se considera un act de barbarism. Oaspeții mâncau culcați, iar mâncarea era servită cu mâna. Colosseumul roman. Aspect modern.

Lucrare practică. Viața cotidiană a romanilor în epoca imperială

157

Fragment din scrisoarea lui Cassius către Rufus (sfârșitul sec. I e.n.)

Cina unei familii de romani înstăriți. Desen modern.

Mozaic roman vechi, pe care sunt redate diferite produse alimentare.

Tu mă întrebi despre banchetul pe care dorești să-l dai în cinstea prietenilor tăi. Deși Cicero afirmă că „cele mai puțin onorabile sunt profesiile de vânzător de pește, măcelar, bucătar, precum și profesia omului care prepară sosurile”, eu am o atitudine plină de respect față de oamenii care știu să gătească gustos și să le aducă oamenilor cele mai bune bucate. În opinia poetului Iuvenal, la banchet, petrecere demnă de o asemenea denumire, pe masă trebuie să fie prezente un homar mare cu asparagus, cartof corsican, cel mai bun chișcar pe care numai îl poate propune Sicilia, ficat de gâscă, un cocoș special hrănit pentru asemenea cazuri, cât casa de mare, un purcel bine afumat, trufe și mere. În loc de tot ce am enumerat mai sus, acord prioritate mâncărurilor descrise de Apțiu în cartea sa de rețete culinare. Tu o poți găsi în cele două biblioteci publice, create de împăratul Augustus. Cine nu va fi profund impresionat atunci când va vedea pe masă aceste bucate: Aperitiv: yy Pește sărat și ouă. yy Purcel umplut. yy Bucățele de creierași fierți în lapte cu ouă. yy Ghebe fierte cu sos, preparate cu piper pregătit în untură de pește. yy Carne de urs cu condimente din miere și sos din ulei și ouă. Mâncăruri fierbinți: yy Carne de cerb în sos de usturoi. yy Curmale de Ierihon, struguri, ulei și miere. yy Struț în sos dulce. yy Turturică fiartă cu tot cu pene. yy Papagal umplut. yy Clătite umplute cu carne de purcel și porumbel. yy Șuncă în aluat cu smochine și frunze de dafin și unsă cu miere. Desert yy Diverse produse de cofetărie din trandafiri. yy Smochine curățate umplute cu nucă și alune, prăjite în miere. yy Prăjituri africane calde cu vin dulce și miere.

??1) Numele cărui suveran roman este amintit în scrisoare?

Cușetă din lemn și oase de elefant. Pe acest tip de mobilă romanii stăteau culcați și mâncau în timpul banchetelor.

158

2) Despre care profesii se amintește în scrisoare? Ce concluzie putem face pe baza acestui text? 3) Despre care dulciuri de bază vorbește Cassius? 4) Ce fel de bucate propune Iuvenal și ce fel – Cassius? În ce constă, după părerea voastră, diferența dintre banchetele elegante și cele mai puțin elegante? 5) Numiți zonele din care provin ingredientele bucatelor enumerate în scrisoare: peștele, papagalul, struțul, carnea de urs, smochinele, curmalele, trufele, alunele, piperul (condiment). Despre ce vorbesc toate acestea?

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

3. Luptele gladiatorilor. Arta teatrală a Greciei Antice a cunoscut în Roma mai mul te schimbări. Tragediile de un înalt artis tism erau demonstrate în casele nobililor pentru un cerc îngust de admiratori. Publi cul larg acorda prioritate reprezentațiilor comedianților, muzicanților de stradă, pre cum și luptelor de gladiatori de mari pro porții. Se consideră că începutul lor a fost pus de către Gaius Iulius Cezar. Luptele se desfășurau pe arenă, cea mai cunoscută de venind Colisseumul din Roma. Construcția lui a fost finalizată în anul 80 e. n. Arena putea să găzduiască 50 mii de spectatori. Luptele gladiatorilor erau organizate de un funcționar special dintre apropiații împă ratului. Gladiatorii erau cumpărați ca sclavi la piață, dar și oamenii liberi puteau să de vină gladiatori în mod benevol. Viitorii gla diatori erau cazați în cazărmi și tot acolo ei făceau antrenamente sub instruirea mentorilor. Exista și un spital special pentru tratarea celor răniți în timpul luptelor. Într-o singură zi puteau să aibă loc sute de dueluri între gladiatori. Duelul nu se încheia imediat cu moartea unuia dintre participanți și atunci învingătorul îl întreba pe împă rat să-i păstreze sau nu viața rivalului său. Dacă împăratul ridica degetul cel mare în sus atunci omul era lăsat în via ță, iar dacă îl lăsa în jos – acesta era omorât. Spectatorii făceau pariuri în bani, fiecare având prefera tul său, ceea ce sporea și mai mult interesul față de duel. Cei mai populari gladiatori puteau conta pe un serviciu în delungat și reușit, după încheierea căruia ei deveneau mentori pentru noii gladiatori. De multe ori ei aveau chiar și simpatizanți. Deosebit de populare printre romani erau luptele între animalele sălbatice. Acestea erau prinse cu miile în țări în depărtate și transportate în Roma, unde le aștepta sfârșitul. Criminalii condamnați la moarte, precum și creștinii (în Imperiul Roman ei au fost persecutați timp de 300 de ani) erau scoși pe arena gladiatorilor unde erau rupți în bucăți de animalele sălbatice. În Roma erau organizate lupte de proporții, menite să reconstituie bătăliile istorice. Odată, pe arena plină cu apă a Colisseumului, pluteau adevărate nave de luptă – astfel era reconstituită una din confruntările na vale din perioada Războaielor Punice.

Degetele în jos. Pictor: Jean-Leon Gerome. Gladiator – soldat care se lupta pe arenă pentru satisfacția spectatorilor.

??Putea fi calificat consimțământul unui roman obișnuit de a deve-

ni gladiator drept sentință la moarte a acestuia. De ce oamenii liberi acceptau un asemenea risc?

Gladiator. Desen modern.

Lucrare practică. Viața cotidiană a romanilor în epoca imperială

159

Mozaice romane vechi pe care sunt redate luptele gladiatorilor. Erau mai multe tipuri de gladiatori, fiecare dintre ei având propriul fel de echipament. Bărbatul în îmbrăcăminte albă cu dungi negre este mentorul luptătorilor.

??Cum se putea transforma viața unui gladiator de succes?

Fragment din scrisoarea lui Cassius către Donațiu Îți scriu din Africa, din Tamugadi, încotro împăratul nostru m-a trimis pentru a prinde animale sălbatice, deoarece poporul nostru are nevoie permanent de distracții, spre a nu da pretext pentru revolte, care costă mai mult decât orice animale sălbatice. Poporul cere spectacole din ce în ce mai neobișnuite. El s-a săturat să vadă pantere înhămate la care, elefanți ce scriu cu trompele pe nisip numele împăratului nostru, gladiatori ce se luptă cu leii. Acum ei vor să vadă cum urșii se bat cu bivolii, iar taurii cu rinocerii. Marcus, pe care tu desigur îl cunoști, mi-a povestit că la Colisseum a fost martorul unei scene îngrozitoare: șeful școlii de gladiatori l-a trimis la moarte sigură pe un om, trimițându-l să despartă un urs mare de un bivol. Atunci au murit patru oameni... Consider că aceste jocuri sunt foarte crude, însă lumea spune că ele asigură pacea și liniștea... Pentru mult timp oare? Cu atât mai mult, cu cât prinderea animalelor de pradă devine o treabă din ce în ce mai periculoasă. În unele zone ele au dispărut complet. Vorbesc despre hipopotamii din Nubia, leii mesopotamieni, elefanții din Africa de Nord, de unde îți și scriu acum...

??1) De unde scria Cassius această scrisoare? Cum numeau ro-

Admiratoarele îl felicită pe învingător. Desen modern.

160

manii zona respectivă? 2) Ce atitudine are Cassius față de distracțiile de pe arenă? 3) Cu ce scop și pentru cine erau organizate luptele gladiatorilor? 4) În ce mod prinderea animalelor pentru distracții a influențat starea naturii?

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

§ 50. Popoarele vecine ale Romei 1. Sarmații. Vecini ai Imperiului Roman au fost multe po poare: celții, germanicii, dacii, sarmații, parții. Ei au lăsat propria urmă în istorie. În perioada dintre sec. III î. e. n. și sec. III e. n. locul sciților în stepele Ucrainei a fost luat de triburile sarmaților. Aceștia, la fel ca cimerienii și sciții, erau un popor din grupul iranian. Modul lor de trai se de osebea puțin de cel al predecesorilor – ei erau un popor nomad, se ocupau cu creșterea animalelor, iar familiile lor trăiau în căruțe (chibitce). Sarmații erau triburi de războinici, care adeseori îi inva dau pe vecinii lor: aceștia i-au izgonit pe sciți din stepele ucrainene, alungându-i în peninsula Crimeea, iar apoi au luptat împotriva Imperiului Roman. Arta lor militară se de osebea puțin de cea a sciților. Sciții erau, mai întâi de toa te, arcași de neîntrecut, sarmații s-au proslăvit prin cavale ria lor grea care dădea prioritate luptelor corp la corp. Cavaleristul sarmat era apărat de o carapace alcătuită din plăci din metal sau corn și de o cască de formă conică. Drept arme aveau sulița grea și o spadă lungă de fier. Caii sarmaților, de asemenea, aveau blindaj. Sarmații decedați erau înmormântați în gorgane (kurga ne), unde erau puse cele mai bune arme și bijuterii.

Statuetă reprezentând un delfin din aur și cristal din gorganul Nogaicinski al sarmaților. Sec. I î. e. n.

??Care popor nomad a trăit în stepele de la Marea Neagră până la sarmați?

Coroană de aur sarmată din gorganul de la Novocerkask

2. Celții. Vecinii Imperiului Roman pe teritoriile Europei Cen trale și Occidentale au fost triburile celților. Pe pământurile Ucrainei actuale, celții au populat Transcarpatia de azi. Pe celții care locuiau pe teritoriul de azi al Franței, roma nii îi numeau gali. Împotriva lor a luptat Iulius Cezar. Celții – locuitori ai actualei Marii Britanii erau numiți britoni. Triburile celților erau deosebit de războinice. Acestea lup tau între ele și, de asemenea, năvăleau asupra popoarelor și triburilor vecine. Printre celți puteau fi întâlnite deseori fe mei-soldați. Cea mai cunoscută dintre ele a fost Boudica – regina celților din Britania de Est. Prin anul 60 e. n. ea a ridicat o răscoală împotriva dominației romane, însă a fost înfrântă.

Soldați sarmați § 50. Popoarele vecine ale Romei

161

Reconstrucția unei case celtice. Pereții erau făcuți din nuiele și unși cu lut, iar acoperișul – din paie. În centrul casei este situată vatra și un cazan pen tru pregătirea mâncării.

Celții erau agricultori. Ei trăiau în așe zări bine fortificate, situate pe înălțimile dea lurilor. Atunci când așezările se măreau, iar pământurile din împrejurimi nu-i mai puteau hrăni pe toți membrii lor, o parte din oameni se stabileau în alte locuri. Astfel, celții s-au stabilit pe teritorii europene. Triburile celților își alegeau la adunări le generale căpeteniile care conduceau ar mata. În caz de necesitate (de exemplu pen tru acțiuni militare), câteva triburi puteau să se unească și să aleagă regele sau regi na. Toate triburile celților îi respectau pe druizi. Druizii erau preoți. Aceștia oficiau ritualurile menite să asigure supraviețuirea tribului, precum și înfăptuiau justiția. Tot ei erau păstrători ai legilor, tradițiilor și amintirii despre trecut. Meșteșugarii celți confecționau obiecte din lemn, piatră și metal, înfrumusețate cu ornamente complicate.

??Pe baza imaginii cu reconstrucția casei celților alcătuiți o scurtă relatare despre viața dintr-o așezare celtică.

Concluzii • • Imagine din aur a zeului-cerb al celților

•

În perioada existenței Imperiului Roman, în stepele ucrainene trăiau triburile sarmaților. Sarmații s-au proslăvit ca niște cavaleriști neîntrecuți, înfășurați într-un blindaj greu. Vecini ai Romei pe teritoriul Europei Centrale și Occidentale au fost triburile celților, care duceau un mod sedentar de viață și se ocupau, în mare parte, cu agricultura.

Întrebări și însărcinări 1. 2. 3.

Bijuterie celtică din aur care se purta la gât.

162

Cine erau sarmații? Unde și când au trăit ei? Cine erau druizii? Ce rol au jucat aceștia în societatea celtică? Pregătiți scurte comunicări despre popoarele și triburile care au locuit, în perioade diferite, la hotarele Imperiului Roman. Cu ajutorul surselor suplimentare încercați să clarificați cum a influențat asupra lor această vecinătate și ce au împrumutat romanii de la ei.

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

§ 51. Fenomenele de criză ale Imperiului Roman 1. Criza Imperiului. Succesor al lui Marcus Aurelius a de venit împăratul Commodus, care nu poseda un talent po litic. În afară de aceasta, contemporanii îl considerau un nebun. El a fost înlocuit de alți împărați, care au fost în depărtați de la putere, deoarece nu au răspuns așteptărilor nobilimii. Astfel, sistemul de conducere, care s-a constituit în timpul domniei lui Octavian Augustus și se baza pe per soana puternică a împăratului, nu mai funcționa. În sec. III extinderea Imperiului a încetat, el trecea prin momente de criză. Cauza principală a acestui feno men consta în caracterul slab al sistemului de conducere a statului. O altă cauză era aceea că economia Romei se baza pe munca sclavilor. Din lipsă de noi cuceriri, deci și a noilor sclavi, nu avea cine să lucreze pe moșiile imen se și în mine. Suveranii Romei încercau să sustragă bo gățiile din provincii, în mod practic jefuindu-le, ceea ce ducea deseori la revolte sângeroase. De dezordinile interne s-au folosit imediat numeroșii vecini ai Romei: provinciile de la hotarele Imperiului sufereau din cauza invaziilor triburilor germanice din partea de vest și a parților – din est. Una după alta se revoltau popoarele băș tinașe din provincii: marcomanii, goții, francii, alemanii, van dalii. În a doua jumătate a sec. III, romanii au părăsit teri toriile Britaniei, Bavariei, Galiei și Siriei.

AMINTIȚI-VĂ 1. Când Roma s-a transformat în Imperiu? 2. Care erau împuternicirile împăratului roman? 3. Numiți popoarele vecine ale Romei.

2. Reformele lui Dioclețian. Împăratul Dioclețian a înfăp tuit o serie de reforme, cea mai importantă fiind divizarea Imperiului în partea de Apus și de Răsărit. Pentru un timp oarecare reformele au oprit destrămarea Imperiului și au îmbunătățit situația lui. Reformele lui Dioclețian (anii 284–305 e. n.) 1) Reforma politică. În anul 286 e. n. Imperiul a fost împăr țit între doi „coîmpărați”: Dioclețian conducea provinciile de răsărit ale Imperiului, cu centrul în orașul Nicomedia, iar celălalt „coîmpărat” – Maximian – cele occidentale cu centrul la Mediolanum. În anul 293 e. n. sistemul de con ducere dublă a fost transformat în tetrarhie (în traducere

Bustul în marmură al împăratului Commodus, având chipul eroului Hercule. Commodus se considera un soldat renumit, ieșea cu cea mai mare plăcere pe arena gladiatorilor din Colosseum și ucidea animalele sălbatice.

§ 51. Fenomenele de criză ale Imperiului Roman

163

Palatul lui Dioclețian (Orașul Split, Croația). Aspecti modern

din greacă – „puterea celor patru”), care avea la bază prin cipiul numirii oamenilor în posturi înalte pentru meritele lor. Imperiul Roman era condus deja de către doi auguști, Dioclețian și Maximian, și de doi consilieri ai acestora – Gaius Galerius și Constantius Chlorus. Însăși Dioclețian a devenit purtător al titlului „dominus” (stăpân), iar sis temul creat de el a primit denumirea de dominat.

??De ce Dioclețian a împărțit conducerea Imperiului?

Capul din marmură al lui Dioclețian.

Ca urmare a reformei lui Dioclețian, guvernatorii din provincii au fost privați de putere militară. Serviciul militar pe principii benevole a fost lichidat. Efectivul total al armatei a atins cifra de un milion de persoane. Legiunile erau conduse numai de militari profesioniști. Șefii tuturor subunităților militare se supuneau nemijlocit auguștilor și cezarilor.

164

2) Reforma administrativă. Vechile provincii au fost reor ganizate în unități mai mici. Imperiul Roman număra deja circa 100 de provincii noi. Zece-douăsprezece pro vincii erau unite în dieceze – unități administrative te ritoriale. În total erau 13 dieceze conduse de guvernatori, care, la rândul lor se subordonau tetrarhilor. Această distribuire a separat în totalitate puterea militară de cea civilă, a simplificat apărarea și controlul asupra pro vinciilor, a slăbit puterea guvernatorilor și a provinciilor. 3) Reforma militară. Dioclețian a reorganizat armata roma nă și a divizat-o în două părți: yy trupele mobile regulate, care se aflau pe lângă fiecare din cele patru tetrarhii și erau compuse parțial din in fanteriști, iar în cea mai mare parte – din cavaleria grea; yy grănicerii și trupele de coastă, care erau formate pe baza recrutării anuale a cetățenilor romani. În aceste formațiuni își satisfăceau serviciul militar și barbarii, al căror număr în armata romană creștea în permanență. 4) Reforma financiară. Au fost scoase din circuit monedele devalorizate și cele false. În anul 294 a început fabricarea noilor monede de aur, iar ulterior și a celor de argint. Însă această reformă a suferit un eșec. Noile monede au

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

dispărut imediat din circuit (populația le punea deoparte pentru „zile negre”) și Dioclețian a fost nevoit să reia fabricarea monedelor obișnuite, cu o valoare mai scăzută. 5) Reforma prețurilor. Intenționând să oprească creșterea pre țurilor, în anul 301 Dioclețian a emis o lege referitoare la prețurile maxime, conform căreia erau stabilite prețuri fixe la produsele alimentare, servicii și mărfurile de primă ne cesitate. Pentru creșterea prețurilor sau tăinuirea mărfu rilor se prevedea pedeapsa cu moartea. A fost introdus, de asemenea, un salariu fix pe întreg teritoriul Imperiului pentru muncitori, meșteșugari și funcționarii de stat. Însă legea nu a reușit să oprească creșterea prețurilor. 6) Reforma fiscală. În anii 239–290, pentru a determina numărul contribuabililor, a fost efectuat recensământul general al populației Imperiului. După aceasta a fost introdus impozitul unic pe cap de locuitor. De la plătirea taxelor erau scutiți numai locuitorii Romei. Suma anu ală a impozitelor era stabilită pentru o perioadă de cinci ani și numai după aceasta ea era revăzută. 7) Reforma religioasă. În Imperiul Roman a fost întreprinsă încercarea de a aplica cultul împăratului, unic pentru întreg imperiul. Dioclețian și-a ales drept protector al său pe Zeus, iar Maximian – pe Hercule. Împărații erau ve nerați ca niște zei, în fața statuilor lor erau oficiate ser vicii divine. Lor li se adresau folosind cuvintele „stăpân”și „zeu”. Creștinii nu au fost de acord cu aceasta. Împotriva lor au fost emise patru decrete, care interziceau adună rile creștinilor, obligau să fie incendiate bisericile și arse cărțile sfinte. Sub amenințarea de a fi omorâți creștinii trebuiau să renunțe la credința lor.

Se știe că împăratul roman Dioclețian este primul care a limitat la 20 de ani durata maximă a perioadei în care o persoană putea să fie împărat, el fiind și singurul care a respectat această normă. După ce Dioclețian a părăsit tronul de împărat, el s-a stabilit pe moșia sa din Split (Croația modernă) și a trăit acolo în singurătate. Când au încercat să-l convingă să se întoarcă la putere, el a răspuns: „Dacă ați vedea ce varză am crescut eu, nu mi-ați mai face asemenea propuneri!”.

Concluzii yy yy yy

De la finele sec. II Imperiul Roman a intrat într-o îndelungată criză. Cauzele crizei erau imperfecțiunea sistemului de conducere și gestionarea ineficientă a economiei, bazată pe jefuirea provinciilor și munca sclavilor. Reformele lui Dioclețian au îmbunătățit pentru un anumit timp situația Imperiului.

Întrebări și însărcinări 1. 2. 3.

Care au fost cauzele crizei Imperiului Roman? Cum s-a manifestat criza Imperiului Roman? Numiți cele mai importante reforme ale lui Dioclețian. Cum au ajutat ele la depășirea crizei?

Reconstituire modernă a înfățișării unui pretorian, soldat din garda personală a împăraților romani. Pretorienii erau o forță politică puternică în Roma Antică. Ei au adus pe tron sau au îndepărtat de la putere mulți împărați. Legenda spune că în fruntea pretorienilor lui Dioclețian s-a aflat Sfântul Sebastian.

§ 51. Fenomenele de criză ale Imperiului Roman

165

§ 52. Căderea Imperiului Roman de Apus AMINTIȚI-VĂ 1. Numiți trăsăturile de bază ale credințelor și religiilor vechilor romani. 2. De ce în perioada domniei împăratului Dioclețian creștinii au fost persecutați?

Din cauza persecuțiilor permanente, adunările creștinilor se făceau în secret. De multe ori ele aveau loc în încăperi subterane – catacombe. Acest lucru a trezit mai multe zvonuri printre romani. De exemplu, se considera că, deoarece în Sfânta Taină a liturghiei – Euharistia este vorba despre „trupul și sângele lui Hristos”, oamenii neștiind că aceasta semnifică, de fapt, pâine și vin, credeau că creștinii cu adevărat mănâncă oameni. În cele din urmă, în anul 313, împăratul Constantin a emis Edictul de la Mediolanum, care a egalat creștinismul cu alte religii și a pus capăt persecutării creștinilor. În anul 380 împăratul Teodosiu I a recunoscut creștinismul ca religie de stat.

166

1. Creștinismul. Creștinismul a apărut în Palestina în timpul domniei împăratului Octavian Augustus. La acea vreme a apă rut Isus din Nazaret, care îi învăța pe oameni să-L iubească pe Dumnezeu și pe aproapele lor. El se numea pe Sine Fiul Omului, iar continuatorii L-au numit Mesia. Isus propovăduia că împărățiile pământești sunt trecătoa re, iar unica împărăție veșnică este Împărăția Cerurilor. Au toritățile romane considerau noua învățătură ca fiind pericu loasă, deoarece se temeau că aceasta îi va ridica pe oameni la revoltă. Isus a fost omorât, însă continuatorii și ucenicii săi afirmau că l-au văzut după moarte. Credința în Învierea Fi ului lui Dumnezeu a dat naștere unei noi religii – creștinismul. Ucenicii lui Isus, apostolii, au răspândit învățăturile Lui în întreg Imperiul. Ei spuneau că noua religie este deschisă fie cărui om hotărât să primească botezul. Autoritățile îi persecu tau pe creștini, mulți dintre ei acceptând moartea de mucenic. Aceasta nu a împiedicat creștinismul să se răspândească, în decurs de 300 de ani, în Egipt, Siria, Asia Mică, Grecia și în alte zone ale Imperiului. Unii creștini din Egipt au preferat să meargă în pustiu pentru a evita urmăririle, trăind în singu rătate. Astfel au apărut primii călugări și mănăstirile.

??1) Care credință a stat la baza creștinismului? 2) Cine erau apostolii?

2. Domnia lui Constantin cel Mare. Succesorul lui Diocleți an, împăratul Constantin, a încercat să refacă Imperiul folosind influența crescândă a creștinismului. Această reli gie urma să devină baza noii culturi a Imperiului, care să favorizeze unificarea lui. Convocându-i pe episcopi, împăra tul i-a obligat să elaboreze noi dogme (reguli) bisericești și să întemeieze o organizație puternică. Acest lucru a avut loc în anul 325, la Primul Conciliu Ecumenic de la Niceea. La acest conciliu a fost alcătuit Simbolul credinței – dog mele unice pentru întreaga creștinătate, care urmau să fie respectate de fiecare om credincios. Acest lucru a permis să fie evitată fărâmițarea religiei și a bisericii în mai mul te organizații aflate în conflict una cu cealaltă. Constantin avea o atitudine loială față de creștini, pe care îi considera mai puțin depravați și egoiști în comparație cu

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

Statuia din bronz a împăratului Constantin lângă Templul din York (Marea Britanie). Inscripția de pe piedestal este legată de o legendă. Ea spune că în ajunul unei importante bătălii Constantin a avut un vis, în care a văzut pe cer un semn cu numele lui Isus Hristos și inscripția „Sub acest semn vei învinge”. Constantin a dat ordin ca acel semn să fie desenat pe scuturile oștenilor săi și din acea bătălie a ieșit într-adevăr învingător.

Imaginea cu peștele și Monograma lui Hristos erau simbolurile folosite de primii creștini

romanii. El a făcut din creștinism o religie de stat și sprijinea bisericile. Însă Constantin s-a convertit la creștinism abia îna inte de moarte. În anul 330 Constantin a transferat capitala Imperiului de la Roma în orașul Bizanț, însă aceasta a complicat și mai mult situația în stat și a accelerat procesul declinului său. Între timp, noua capitală, numită în cinstea împăratului Con stantinopol, se îmbogățea și după mărimea și patosul ei nu ceda în fața Romei.

??Cine și când a transferat capitala Imperiului de la Roma în orașul Bizanț?

3. Căderea Imperiului Roman de Apus. În anul 395 împă ratul Teodosiu I a împărțit Imperiul între cei doi fii ai săi, sperând că acest lucru îi va permite să apere mai bine hotarele statului. Astfel au apărut Imperiul Roman de Apus și Imperiul Roman de Răsărit. La acea vre me barbarii constituiau cea mai mare parte din populația Imperiului Roman. Cu permisiunea împăratului, ei se sta bileau pe teritoriul Imperiului, slujeau în armata imperi ală contra plată. În același timp, o altă parte din barbari invada permanent teritoriul Imperiului și lupta împotriva apărătorilor lui – de asemenea barbari. Triburile barbare se strămutau mai departe înspre nord, sub presiunea huni lor nomazi veniți din stepele asiatice. În curând Imperiul Ro man de Apus s-a ciocnit de năvala triburilor hunilor. În anul

Teodosiu I – ultimul împărat al Imperiului Roman unit

§ 52. Căderea Imperiului Roman de Apus

167

Romanii și aliații lor – barbarii în bătălia de pe Câmpiile Catalaunice. Desen modern.

Călăreț hun. Desen modern.

451 a avut loc Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice din Galia. În ea, armata romană, sub conducerea lui Flavius Aetius s-a opus hunilor în frunte cu conducătorul lor, Atila. Această bă tălie s-a încheiat fără învingători, însă romanii au reușit să oprească înaintarea hunilor. Acest lucru nu a ajutat însă la salvarea Imperiului. În anul 410 Roma a fost jefuită de tri burile barbare ale goților, iar în anul 455 – de cele ale vandalilor. În anul 476 căpetenia goților, Odoacru, îl obligă pe Romulus Augustus să abdice de la tron. În următoarele dece nii, pe teritoriile Imperiului Roman de Apus s-au instaurat regatele barbare, pe baza cărora s-au format ulterior state le europene medievale.

Concluzii yy yy yy

Timp de 300 de ani pe teritoriul Imperiului Roman s-a răspândit o nouă religie – creștinismul. În anul 395 Imperiul Roman a fost divizat în două părți. Astfel au fost întemeiate Imperiul Roman de Apus și Imperiul Roman de Răsărit. Anul 476 este considerat data căderii Imperiului Roman de Apus.

Întrebări și însărcinări 1. Romulus Augustus – ultimul împărat al Imperiului Roman de Apus

168

2. 3.

Care a fost destinul creștinilor până când creștinismul nu a fost egalat în drepturi cu alte religii? De ce Constantin acorda o atenție deosebită edificării bisericii creștine? În ce condiții a avut loc căderea Imperiului Roman de Apus?

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

§ 53. Slavii și vecinii lor 1. Istoria slavilor. Procesul de formare a strămoșilor ucrai nenilor – a triburilor slave, a început concomitent cu înflo rirea Greciei și Romei antice. Slavii sunt o populație au tohtonă, adică locală în Europa de Est. Arheologii au confirmat faptul că strămoșii slavilor tră iau în zona de pădure și de silvostepă ale Ucrainei încă din epoca bronzului. Aceștia erau vecini ai nomazilor de stepă: cimerienilor, sciților, sarmaților, goților, hunilor.

AMINTIȚI-VĂ 1. Când și-a încetat existența Imperiul Roman de Apus? 2. Cine au fost cimerienii, sarmații, sciții? Când și unde au trăit ei? Pământurile ucrainene în perioada Marii migrații a popoarelor din sec. II-V.

??1) În văile căror râuri este si-

tuată patria de origine a slavilor? În ce direcții s-au îndreptat ei în sec. V-VII? 2) Cum se numeau cele mai mari triburi slave din sec. VI? 3) Numiți direcțiile migrației hunilor și a goților. 4) Găsiți pe hartă hotarele așezărilor anților. Pe valea căror râuri au trăit ei?

§ 53. Slavii și vecinii lor

169

Gospodăria slavilor. Desen modern.

Reconstituire modernă a unei așezări a slavilor antici.

Marea migrație a slavilor – procesul migrației slavilor vechi pe teritoriul Europei de Est, de Sud și Centrale, care a durat în perioada sec. V-VII și este o parte componentă a Marii migrații a popoarelor.

În sec. IV-VI î. e. n. sciții i-au supus pe slavi, impunându-i să plătească tribut în ce reale și sclavi. Istoricii antici, de exemplu Tacit, amintesc de slavi sub numele de venzi. În sec. II, în direcția de est spre Volâni au migrat tribu rile germanice ale goților, nimicind popoarele slave, iar de acolo, pe valea râului Bugul de Sud, au ieșit la stepele de la Marea Neagră. Salvându-se din calea goților, venzii fugeau înspre pragurile Nistrului și Niprului. Astfel, teritoriul așezărilor slave a fost tăiat de către goți în partea de est și de vest. Ulterior ei s-au dezvoltat de sine stătător cu trăsături specifice numai lor, ceea ce a dus în cele din urmă la formarea anților de la pragurile Ni prului și a sclavinilor de la Nistru și Volâni. De anți este legată existența alianței mili taro-politice, numită Alianța anților. Renumi tul istoric ucrainean, M. Hrușevskyi, afirma că anții sunt strămoșii poporului ucrainean. Până la finele sec. IV, pe teritoriul Ucrai nei a existat o cultură mixtă slavo-gotico-sar mată (cultura arheologică Cerneahov). Aceas tă cultură a dispărut după Marea migrație a popoarelor cauzată de invazia hunilor în stepele de la Marea Neagră în anul 375. Mi grația a cuprins aproape întreaga Europă și a schimbat esențial aspectul ei politic, cul

tural și etnic. O parte componentă a ulterioarei migrații a popoarelor a fost Marea migrație a slavilor din sec. V-VIII. Mai întâi, anții și sclavinii au trecut pe malul de sud al Dunării și s-au așezat în posesiunile bizantine din balcani. Ei au dat naștere ramurii slavilor de răsărit. O parte dintre sclavini au plecat mai departe spre apus și au ajuns la râurile Odra și Elba. Astfel au apărut slavii apuseni. Slavii care au rămas în zona Niprului au format ramura slavilor de sud. Majori tatea goților au plecat în occident, ajungând pe teritoriile actualei Spanii, iar o parte dintre ei s-au stabilit în Munții Crimeei.

??1) Cine au fost anții și sclavinii? Unde au trăit ei? 2) Când a avut loc Marea migrație a slavilor?

Plug primitiv. Desen modern.

170

2. Economia. Slavii duceau un mod de viață sedentar. Ei semănau secară, grâu, orz, ovăs, mei, leguminoase. Ei culti vau și legume. De exemplu gulia era o cultură răspândită

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

precum cartoful în zilele noastre), ridichea, ceapa, usturoiul, varza. În afară de aceasta, ei cultivau in, cânepă din care confecționau stofe. Slavii din prima jumătate a mileniului I î.e.n. foloseau două sisteme agricole: de ardere-plantare și de pârloagă. Sis temul de ardere-plantare era caracteristic pentru zonele sil vice. El consta în aceea că în primul an pădurea era tăiată, iar rădăcinile copacilor scoase. După ce copacii se uscau ei erau arși. Apoi noul teren era prelucrat – cenușa era ames tecată cu stratul superior al solului. După aceasta terenul era însămânțat cu cereale. Pământul lucrat în acest mod dădea recolte înalte timp de trei-patru ani. După aceasta era curățită o nouă suprafață de pădure, iar terenul vechi era abandonat. În zonele de silvostepă era răspândit sistemul „de pârloagă”. Terenul era însămânțat timp de câțiva ani, iar după epu izarea lui se trecea la altul. Pentru lucrarea pământului era folosit plugul primitiv cu capăt de fier – brăzdar. În afară de agricultură, un loc însemnat în economia sla vilor de răsărit îl ocupa creșterea animalelor. Pădurile și mlaș tinile din împrejurimi erau bogate în animale și păsări, iar în râuri era mult pește. Un rol aparte îl avea stupăritul (strân gerea mierii de la albinele sălbatice).

Ceramică din perioada culturii Cerneahov

??Numiți principalele tipuri de activitate la slavii vechi.

Slavii, în calitate de comunitate etnică, se încadrează în mai multe culturi arheologice: Cerneahov, Zarubineț, Kieveană și altele. Dintre toate se evidențiază cultura Cerneahov, care a existat în sec. II-V. Ea este caracteriza tă ca o cultură provincială romană, deoarece datorită ve cinătății cu Roma s-a perfecționat tehnica agricolă, s-a dezvoltat meșteșugăritul (a început producerea sticlei, a obiectelor de lux) și comerțul. 3. Așezările și locuințele. Așezările slave erau situate, de obicei, în apropierea râurilor. Aceste așezări erau nu prea mari și de cele mai ori nu erau fortificate. Așezările forti ficate erau construite mai ales în locurile care sufereau din cauza năvalei nomazilor. Cele mai răspândite tipuri de locuințe erau colibele și semicolibele cu pereți unși cu lut, precum și casele cu pe reți din nuiele de salcie și lut. Acoperișul era făcut din paie sau stuf. Amenajarea locuințelor nu era bogată: lavițe de-a lungul pereților, o masă, un pat în spatele cuptorului, cup torul (uneori vatra deschisă). În apropiere de locuințe slavii săpau gropi care țineau loc de canalizare, cu adâncimea de până la doi metri.

Vase din perioada culturii Zarubineț

Reconstituire modernă a unei locuințe din perioada culturii Cerneahov § 53. Slavii și vecinii lor

171

Svarog. Pictor: Andrei Șișkin.

Stribog. Pictor: Andrei Șișkin.

Proroc. Pictor: Andrei Șișkin.

172

4. Religia. Nu este pe deplin clar dacă slavii sau strămoșii lor au avut vreun sistem de scriere. De aceea s-au păstrat foarte puține date despre cultura și religia lor. Slavii credeau în existența multor divinități, spirite, for țe supranaturale. La fel ca alte popoare, slavii considerau că Universul este compus din trei părți: cea de sus – ce rească, cea de mijloc – pământească și cea de jos – lumea de dincolo. În cer, după părerea lor, trăiesc zeii și spiritele bune, pe pământ – oamenii și diverse ființe mistice, iar lumea subterană este locul spiritelor rele și al celor morți. Lumea de sus, cea cerească, era condusă de Svarog și Stribog. Svarog cel luminat era o întruchipare a stării li niștite, senine și bine dispuse spre oameni a cerului. „Ze ul-tată” Stribog, întruchipa o forță a întunericului, care putea să facă atât bine, cât și rău. La nivelul mijlociu dintre cer și pământ acționau fiii lor. Dajbog, fiul lui Svarog, era zeul luminii solare, al căldurii și al fertilității în general („zeul arșiței”). El era responsa bil de agricultură și ordinea socială. Perun, fiul lui Stribog, era zeul fulgerului. Slavii îl considerau și zeu al soldaților. Perun-fulgerătorul se plimba pe cer cu un car. Urmă a ca rului său este fulgerul, iar tunetul este sunetul emis în timpul mișcării carului. Personalitățile principale ale lumii de dincolo erau Rod – stăpânul pământului și a tot ce este viu, și Veles – stă pânul lumii de apoi. Dintre zeitățile lumii de dincolo făcea parte, probabil, și Pământul-Mamă, zeiță a pământului, recoltei, Marea Mamă a tot ce este viu. Zeița Mokoš era intermediară între lumea cerească, cea pământească și lumea de dincolo. Grupul de zeități nu a rămas unul stabil pe parcursul întregii istorii slave. Transformările în economie și în viața social-politică au cauzat și schimbări în ierarhia zeilor: cele mai venerate erau zeitățile lumii de mijloc, de care depin dea nemijlocit viața tribului. Acest proces s-a intensificat în timpul Marii migrații a popoarelor. De exemplu, s-a schimbat esențial cultul lui Veles: el a început să fie con siderat zeul animalelor, iar cu timpul – și al comerțului. Deseori, în calculele lor, slavii din vechime foloseau anima lele și Veles a devenit protectorul negustorimii și al rela țiilor contractuale. El a devenit, de asemenea, zeul recoltei, deoarece, după cum credeau slavii, rămășițele îngropate în pământ păzesc recolta. Ultimul snop din timpul secerișului era lăsat întotdeauna pe câmp pentru Veles. De cultul lui Veles erau legate și cunoștințele prorocilor. Proroci erau numiți preoții.

??Numiți zeitățile principale ale vechilor slavi.

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

Apariția conducătorilor militari cu subunitățile lor și cre area temeliei puterii de stat a condus la faptul că în prima jumătate a mileniului I slavii au început să-l considere pe Perun zeu principal. La aceasta s-a referit istoricul bizantin Procopie din Cezareea, atunci când scria că anții și sclavinii „consideră că numai un singur zeu – creatorul fulgerelor, este stăpânul întregului univers și-i aduc în jertfă tauri și alte animale”. LUMEA CEREASCĂ Prorocii

STRIBOG

SVAROG Dajbog. Pictor: Andrei Șișkin.

Principii și oștenii

PERUN

DAJBOG LUMEA PĂMÂNTEASCĂ

Țăranii

VELES

LUMEA DE DINCOLO

ROD

Principalele zeități ale slavilor

Concluzii yy yy yy

Slavii erau o populație locală din zonele de pădure și de silvostepă ale Ucrainei. Scriitorii din antichitate îi numeau pe slavi veneți. O parte componentă a Marii migrații a popoarelor a fost Marea răspândire (migrație) a slavilor în sec. V-VII. Slavii duceau un mod de viață sedentar. Ei se ocupau cu agricultura, creșterea animalelor, practicau pescuitul, vânătoarea și stupăritul. Un rol important în viața lor l-a avut credința în diferite zeități.

Perun – zeul fulgerului. Pictor: Andrei Șișkin.

Întrebări și însărcinări 1. 2. 3.

Ce înseamnă Marea migrație a popoarelor? Care eveniment este considerat începutul acestui proces? Unde au trăit slavii până la răspândirea lor? De ce în a doua jumătate a sec. I slavii au început să-l venereze cel mai mult pe Perun – protectorul soldaților?

Veles. Pictor: Andrei Șișkin. § 53. Slavii și vecinii lor

173

Verificarea cunoștințelor

Varianta 1

Varianta 2

1. Numiți cele trei perioade din istoria Romei Antice. 2. În care două mari grupuri era împărțită populația Romei? 3. Datorită cărui fapt Roma a obținut însemnate posesiuni teritoriale? 4. Numiți fenomenele de criză ale Republicii Romane în sec. I î. e. n. și cauzele lor. 5. Cine a fost Gaius Iulius Cezar? 6. De la care dată romanii au început numărătoarea pro priei istorii? 7. Cine a fost primul împărat al Romei? Care a fost titlul său oficial? 8. De ce romanii erau porecliți „mâncători de terci”? 9. Prin ce s-a manifestat criza Imperiului Roman? 10. Numiți popoarele care trăiau la hotarele Imperiului Roman. 11. Cine erau slavii? Numiți ocupațiile lor principale. Căror zeități se închinau ei? 12. Plasați evenimentele în ordine cronologică. yy Criza Imperiului Roman yy Nașterea lui Isus Hristos yy Acordarea drepturilor cetățenești tuturor locuitorilor Im periului Roman yy Divizarea imperiului Roman în două părți yy Recunoașterea oficială a creștinismului 13. Completați tabelul despre sistemul de guvernare a Re publicii Romane. Denumirea

Atribuții

Senatul Doi consuli Adunarea Poporului Tribunii militari

174

14. Activități cu ilustrațiile. În care ilustrație este redat legionarul roman și în care – gladiatorul? Argumentați-vă alegerea.

CAPITOLUL ІІІ. CIVILIZAȚIA ANTICĂ ȘI VECINII EI

Generalizarea cursului CONTRIBUȚIA CIVILIZAȚIILOR, CULTURILOR ȘI A POPOARELOR ANTICE LA ISTORIA OMENIRII

Verificarea cunoștințelor

175

§ 54. Contribuția civilizațiilor, culturilor și popoarelor antice la istoria omenirii

Primii oameni pe teritoriul Americii de Nord acum 12 mii de ani. Desen modern

Secure din epoca neoliticului

Figură paleolitică a unei femei cunoscută ca Venus din Willendorf

176

1. Civilizațiile antice și civilizațiile moderne. Studiind isto ria, noi am parcurs calea de la apariția primelor ființe asemănătoare omului, care încă urmau să devină oameni, până la căderea unui mare stat – Imperiul Roman și în ceputul formării poporului ucrainean. Ați aflat că rezultatul principal al îndelungatei ere pre istorice a fost apariția omului de tip modern. Principala trăsătură a omului a fost aceea că el a devenit creator. Omul a început să studieze, iar mai apoi să transforme natura și să-și exprime atitudinea față de ea prin interme diul artei și al religiei. Omul a însușit agricultura și creș terea animalelor, a învățat să construiască clădiri și orașe. La hotarul mileniilor IV-III î. e. n. au apărut primele civilizații și primele state. O mare realizare a omenirii a fost scrisul, oamenii s-au deprins să trăiască în comunități mai mari, să-și coordoneze interesele proprii cu cele ale altor oameni. Fiecare civilizație a fost irepetabilă și, în același timp, toate au avut trăsături comune. În sec. VI î. e. n. s-au produs importante schimbări în culturile popoarelor vechi. În Persia, India, China apar noi învățături religioase – zoroastrismul, budismul și confucianismul, iar în Grecia ia naștere filozofia. Aceasta a fost o perioadă de mare avânt spiritual pentru popoarele antice, ceea ce a favorizat un mare salt cultural. Civilizația modernă este legată de istoria lumii antice, unde își au începuturile popoarele și statele, limbile și culturile. Civilizația europeană, parte a civilizației mondiale mo derne, a dezvoltat patrimoniul cultural și politic al Anti chității și a moștenit una dintre religiile mondiale, care a luat naștere în interiorul ei – creștinismul. În actuala ci vilizație chineză este prezent confucianismul, iar în civili zațiile Asiei de Sud-est – budismul. Cuvântul „civilizație” are vechi rădăcini latinești, la fel ca noțiunile bine cunoscute nouă de „cultură”, „constituție”, „republică”. Din Grecia Antică provin cuvinte și fenomene ca „politică”, „democrație”, „filozofie”, „strategie”.

Generalizarea cursului. CONTRIBUȚIA CIVILIZAȚIILOR, CULTURILOR ȘI A POPOARELOR ANTICE LA ISTORIA OMENIRII

Imagine paleolitică a calului din Peștera Lascaux, Franța

Reconstituire modernă a locuințelor tripoliene

În Grecia a fost formulată ideea că „omul este măsura tuturor lucrurilor”, iar în Roma a fost întreprinsă tentativa de a argumenta și a apăra drepturile omului. Lumea antică a dat exemple de orânduire republicană, democrație, a arătat chipul adevărat al cetățeanului, care poate să îmbine cu în țelepciune drepturile și obligațiile. În civilizațiile vechi au fost puse temeliile multor științe moderne: matematica și astronomia, medicina și fizica, istoria și filozofia. Tot în con dițiile acestor civilizații s-au constituit anumite opinii referi toare la frumusețe, care a fost preluată în ulterioara ei dez voltare de către artă, au fost create arhitectura și teatrul, muzica și poezia. Este greu să ne imginăm, de exemplu, literatura modernă fără ideile mitologiei antice. Istoria lumii antice demonstrează cât de fructuoasă poa te fi interacțiunea pașnică a civilizațiilor. În zilele noastre simțim în mod deosebit unitatea oamenilor. Datorită dezvol tării tehnicii, noilor feluri de transport, mijloacelor de infor mare în masă, popoarele și țările s-au pomenit strâns lega te între ele. Evenimentele importante pot deveni în scurt timp o realizare a tuturor locuitorilor planetei. Calculatoare le au creat în jurul globului pământesc o rețea de transmi tere a informațiilor și cunoștințelor. A apărut o civilizație informațională unică, numită globală sau universală. Însă nu trebuie să uităm că aceste realizări ar fi fost imposibile fără eroismul și ingeniozitatea primilor navigatori, astronomi, savanți. Ei au învățat nu numai să vadă, ci și să analizeze lumea din jur, riscau să plece în ținuturi necu noscute având drept călăuză numai stelele și legendele des pre îndepărtatele bogății nevăzute.

Tablă de joc și fise descoperite în timpul săpăturilor efectuate în orașul Ur (Sumer).

Zaruri de joc din teracotă din Mohenjo-daro

§ 54. Contribuția civilizațiilor, culturilor și popoarelor antice la istoria omenirii

177

Primii cetățeni din istorie și-au apărat nu o singură dată locuințele de dușmanul ce părea de neînvins. La baza actualei civilizații mondiale se află patrimoniul lumii antice. Istoria constituie legătura dintre trecut, prezent și viitor. 2. Realizările vechilor civilizații și popoare.

Fragment de pictură murală din mormântul faraonului Akhenaton

Bustul reginei egiptene, Nefertiti – soția faraonului Akhenaton

Egipt yy minunile lumii – piramidele și Marele Sfinx yy sistemul ramificat de irigare în agricultură yy cunoștințe științifice însemnate acumulate în medicină, astronomie și matematică yy inventarea scrierii hieroglifice yy inventarea papirusului și a cernelii colorate yy formarea religiei și a mitologiei carcaterizate prin complexitate yy efectuarea numeroaselor descoperiri de uz printre care s-au numărat perucile, cosmetica, instrumentele chirur gicale, foarfecele și pasta de dinți Mesopotamia yy Sumer – cea mai veche civilizație, aici au apărut cele mai vechi orașe-state yy crearea ziguratelor yy crearea sistemului ramificat de irigare în agricultură yy scrierea primelor legi yy inventarea roții yy crearea sistemul de scriere cuneiform yy înființarea bibliotecilor yy inventarea primului joc de masă Asiria yy primul imperiu puternic din Orientul Antic, care se men ținea datorită forței militare yy armată profesionistă împărțită în genuri de arme yy folosirea în masă a armelor din fier yy înființarea celei mai mari biblioteci de la acea vreme în care se păstrau cărți de argilă yy yy yy yy

Statuetă a asiriană a lui Pazuzu – spirit rău..

178

Persia cel mai mare și mai puternic imperiu din Orientul Antic sistemul drumurilor de stat („calea regală”) crearea primului serviciu de stat al poștei apariția religiei – zoroastrismului

Fenicia yy сrearea primului alfabet yy descoperirea vopselei purpurii și a sticlei colorate

Generalizarea cursului. CONTRIBUȚIA CIVILIZAȚIILOR, CULTURILOR ȘI A POPOARELOR ANTICE LA ISTORIA OMENIRII

Templul Erehteion din Atena. Aspect modern.

Ruinele orașului elenistic Palmira. Aspect modern.

yy dezvoltarea navigației – prima încercare reușită atesta tă de a face înconjurul Africii yy colonizarea zonei țărmului mediteranean și comerțul cu staniu din actuala Mare Britanie înspre Persia yy întemeierea orașului-stat Cartagina Israel • formarea religiei monoteiste • crearea Vechiului Testament – prima parte a Bibliei • construcția Templului din Ierusalim yy yy yy yy yy yy yy yy

India orașele planificate și asigurate din punct de vedere vital (apeduct, canalizare) în orașele civilizației Harappa au fost descoperite zaruri de joc cu puncte pe laturi sanscrita – singura formă păstrată până în zilele noas tre a limbii indo-europene unice de odinioară crearea celor mai vechi cărți religioase – Vedele apariția budismului – una dintre religiile mondiale sistemul de divizare a societății în caste, care există până în prezent descoperirea cifrelor actuale inventarea jocului de șah

China yy construcția Marelui Zid Chinezesc și înhumarea unicală a împăratului Qin Shi Huangdi (armata de teracotă) yy în perioada dinastiei Qin pentru prima dată a fost creat statul chinez unic yy au apărut taoismul și confucianismul yy descoperirea mătăsii, hârtiei, lacului, compasului, tăiețe ilor, ceaiului, scării

Partea superioară a coloanei cu tauri a Palatului regal din Persepolis

Statuia în bronz a unui cal de mărime naturală, înălțată în perioada dinastiei Han

§ 54. Contribuția civilizațiilor, culturilor și popoarelor antice la istoria omenirii

179

yy au fost puse bazele scrisului chinez modern yy a fost amenajat Marele Drum al Mătăsii de la est la vest

Vas minoic. Securile cu două tăișuri se numesc labrys.

Vas din ceramică din Olbia

Grecia yy a păstrat anumite realizări ale civilizațiilor minoică și miceniană yy a luat naștere și s-a dezvoltat mitologia yy au fost scrise renumitele poeme „Iliada” și „Odiseea” (Ho mer) yy apariția polisului – comunitate orășenească autoadmi nistrată yy s-au constituit pentru prima dată noțiunile „democrație” și „cetățean” yy au fost stabilite canoanele (regulile) în arhitectură și sculptură după care lumea se conduce și în prezent yy a fost formulat principiul că legile sunt unice pentru toți yy a luat naștere filozofia ca știință și au fost puse bazele altor științe yy au fost construite primele teatre, scrise primele tragedii și comedii yy apariția și dezvoltarea artei oratorice yy a fost inițiată organizarea Jocurilor Olimpice yy exemplul lui Alexandru Macedon, ca un comandant de oști renumit, s-a păstrat timp de zeci de secole yy interacțiunea dintre civilizația greacă și civilizația Ori entului, înflorirea culturii elenistice și ca urmare – apa riția culturii universale Roma yy s-au pus temeliile actualei civilizații a Europei Occidentale yy dreptul roman și sistemul dezvoltat al justiției

Poarta Leilor ce permitea accesul în acropola cetății Micena. Aspect modern.

180

Arcul de triumf al lui Constantin de la Roma. Aspect modern..

Generalizarea cursului. CONTRIBUȚIA CIVILIZAȚIILOR, CULTURILOR ȘI A POPOARELOR ANTICE LA ISTORIA OMENIRII

Portul din Cartagina. Reconstituire modernă.

yy latina – limba medicinii, a biologiei și dreptului; norme le gramaticale ale limbii latine au devenit baza grupului romanic al limbilor europene yy ideea și orânduirea republicii yy imperiul mondial yy începuturile autoadministrării orășenești yy arta construcției drumurilor și apeductelor yy elementele arhitecturii – arcul, cupola; folosirea cimen tului yy arta militară yy dezvoltarea literaturii care abordează problemele funda mentale ale societății yy apariția creștinismului și a bisericii creștine.

Statuia antică de marmură cunoscută ca Nike din Samothrace. O reprezintă pe zeița victoriei, Nike. Este considerată una dintre operele de artă desăvârșite ale Antichității.

Concluzii yy yy yy

Cursul de istorie v-a familiarizat cu perioadele din istoria omenirii de la apariția primei ființe asemănătoare omului până la începerea procesului stabilirii în masă a slavilor pe teritoriul Europei. Anul acesta ați studiat istoria vechilor civilizații din Mesopotamia, Egipt, India, China, Grecia, Roma. Fiecare civilizație a avut o cultură irepetabilă și a influențat formarea lumii moderne.

Întrebări și însărcinări 1. 2. 3.

Ce este Antichitatea? Ce religii mondiale au apărut în perioada care studiază istoria lumii antice? Au ele, oare, ceva comun? De care realizări ale popoarelor Orientului, Greciei și Romei Antice ne folosim în prezent?

Mozaic antic roman găsit pe teritoriul Israelului modern, cunoscut sub numele de Mona Lisa din Galileea.

§ 54. Contribuția civilizațiilor, culturilor și popoarelor antice la istoria omenirii

181

Verificarea cunoștințelor

Varianta 1

Varianta 2

1. Povestiți ce știți despre originea omului. 2. Care este denumirea în latină a omului inteligent? 3. Enumerați realizările principale ale omului inteligent până la apariția primelor civilizații. 4. Stabiliți corespondența dintre civilizații și denumirile râurilor în valea cărora ele au apărut. 1 2 3 4

Tigru și Eufrat Nil Huanghe și Yangtze Ind și Hang

A B C D

Chineză Egipteană Mesopotamiană Indiană

5. Numiți principiul de bază din Codul de legi al lui Ham murabi și din reforma legislativă a lui Solon. Care din tre ele a fost preluat de lumea contemporană? 6. Care creații literare din perioada Lumii Antice au devenit parte componentă a cul turii universale moderne? De care civilizații și în ce mod anume 7. este legată istoria veche a Patriei noastre? 8. Activități cu ilustrațiile. Numiți civilizația în care se încadrează fie care monument din ilustrații.

182

4 Generalizarea cursului. CONTRIBUȚIA CIVILIZAȚIILOR, CULTURILOR ȘI A POPOARELOR ANTICE LA ISTORIA OMENIRII

ANEXE Date principale Circa 4 milioane de ani în urmă

Apariția primei ființe asemănătoare omului – australopitecul

1 milion de ani în urmă

Apariția ființelor asemănătoare omului pe teritoriile Ucrainei actuale

120 mii de ani în urmă

Apariția Homo sapiens (omul inteligent)

10 mii de ani în urmă

Apariția agriculturii în Semiluna fertilă și răspândirea modului sedentar de viață

Anii 5500-275 î. e. n.

Înflorirea culturii arheologice tripoliene pe pământurile Ucrainei actuale

Sfârșitul mileniului IV î. e. n.

Apariția civilizațiilor în Mesopotamia și Egipt

Circa 3000 de ani în urmă

Crearea statului egiptean unit

Mijlocul mileniului III î. e. n.

Apariția civilizației pe valea fluviului Ind

Mileniul II î. e. n.

Formarea civilizațiilor pe teritoriile Chinei și ale Greciei actuale

Anii 1792-1750 î. e. n.

Domnia regelui babilonean Hammurabi

Mijlocul mileniului II î. e. n.

Invazia triburilor arienilor în India

Sec. XII î. e. n.

Invazia triburilor dorienilor pe teritoriul Greciei actuale

Sec. IX-VII î. e. n.

Înflorirea Asiriei

Anul 776 î. e. n.

Primele Jocuri Olimpice

Anul 753 î. e. n.

Întemeierea Romei

Sec. VIII-VI î. e. n.

Apariția polisurilor grecești. Marea colonizare greacă

Sec. VI î. e. n.

Apariția budismului

Mijlocul sec. VI î. e. n.

Formarea Imperiului Persan

Anii 594-593 î. e. n.

Reformele lui Solon în Atena

Anul 509 î. e. n.

Constituirea Republicii Romane

Anii 499-459 î. e. n.

Războaiele Greco-Persane

Anii 334-324 î. e. n.

Campania orientală a lui Alexandru Macedon

Sec. III î. e. n.

Unificarea Indiei sub suzeranitatea regelui Așoka

Sec. III-I î. e. n.

Cotropirea țărmului mediteranean de către Roma

Anii 264-146 î. e. n.

Războaiele Punice dintre Roma și Cartagina

Anul 221 î. e. n.

Crearea statului unic în China

Anul 27 î. e. n. – anul 14 e. n.

Domnia lui Octavian Augustus

Sec. I e. n.

Apariția creștinismului

Sec. I-II e. n.

Înflorirea Imperiului Roman

Sec. II-IV e. n.

Marea migrație a popoarelor

Sec. V-VII e. n.

Marea migrație a slavilor

Statuia unui rege-preot din Mohenjo-daro

Monedă a lui Atheas, regele sciților

Amforă antică Verificarea cunoștințelor

183

Glosar de termeni și noțiuni Adunarea Poporului – întrunire a cetățenilor, comunității sau statului pentru discutarea problemelor sociale, emi terea legilor, alegerea unor persoane în funcții. De ase menea, organ de conducere în Grecia și Roma Antică. Agricultură de irigare (ameliorativă) – tip de agricultură bazat pe anumite construcții și amenajări pentru iriga rea terenurilor lucrate. Aristocrație (în traducere din greacă – puterea celor mai buni) – formă a orânduirii politice, în condițiile căreia cârmuirea este înfăptuită de reprezentanții no bilimii. În sens mai larg – cerc nu prea mare de nobi li și cărturari din societate. Biblie (în traducere din greacă – colecție de cărți) – colecție a cărților sfinte ale creștinismului. Este compusă din două părți – Testamentul Vechi și Testamentul Nou. Cărțile Vechiului Testament au fost scrise în sec. XIII-I î.e.n. Sunt considerate sfinte nu numai de creștini, ci și de evrei. Testamentul Nou a fost alcătuit în anii 45-140 e. n. El este sfânt pentru toți creștinii. Căpetenie – conducător al armatei, tribului sau ginții. Castă – pătură a societății indiene antice. În total erau patru caste: servitorii, agricultorii, războinicii și preoții. Ceramică – obiecte din argilă arsă, în special vase. Cetățean – în Grecia și Roma Antică om care avea drep tul să ia parte la guvernare, să-și satisfacă serviciul în armată și să plătească taxe. Civilizație – mod de organizare a societății, economiei, culturii, răspândit pe un teritoriu concret într-un anu mit interval de timp. Atributele civilizației: existența orașelor, statul, scrisul. Colonie (în lumea antică) – o așezare distinctă a locuito rilor unei țări sau ai unui oraș, întemeiată în afara hotarelor lui. Colonizare – proces de întemeie a așezărilor de către ori ginari din unele țări pe teritorii străine. Comunitate gentilică (gintă) – grup de oameni înrudiți prin sânge, care muncesc în comun și beneficiază împ reună de rezultatele muncii lor. Comunitate teritorială (de vecini) – uniune a familiilor, care nu au avut între ele legături de sânge, au trăit în cadrul unei singure așezări și au avut în posesie comună pământul. Fiecare familie se folosea aparte de lotul de pământ și uneltele sale de muncă.

184

Generalizarea cursului. CONTRIBUȚIA CIVILIZAȚIILOR, CULTURILOR ȘI A POPOARELOR ANTICE LA ISTORIA OMENIRII

Cultură arheologică – varietate de trăsături caracteristice produselor cxonfecționate de o comunitate de oameni pe un anumit teritoriu și într-o perioadă de timp anumită. Cuneiform – sistem de scriere în Mesopotamia Antică. Democrație (în traducere din greacă – puterea poporului) – orânduire de stat, în condițiile căreia sursa puterii este poporul, iar guvernarea este înfăptuită de către organele alese ale puterii. Demos – cetățenii polisului care nu aveau origine nobilă. Dictator – suveran în perioada Republicii Romane, per soana supremă numită de Senat în cazul celui mai mare pericol pentru stat. Mai târziu – șef militar care a aca parat puterea în Roma datorită influenței sale asupra armatei. Elenism – perioadă în istorie de la moartea lui Alexandru Macedon în anul 323 î. e. n. până în anul 30 e. n., când ultimul stat elenist a fost cucerit de către Impe riul Roman. Trăsătura caracteristică pentru această pe rioadă este formarea noii culturi pe baza îmbinării cul turilor greacă și asiatică. Epoca bronzului – perioadă din istoria omenirii ce se caracterizează prin fabricarea și folosirea uneltelor de muncă și a armelor din bronz, apariția nomazilor crescă tori de animale, a scrisului și a statelor cu orânduire politică foarte complicată. Epoca cuprului și a pietrei (eneolitic) – perioadă din istoria comunităților umane în care, în afară de unel tele de muncă din piatră, au început să fie utilizate cele din cupru, fiind confecționate și podoabe din cupru, aur și argint. Epoca pietrei – perioadă din istoria comunității umane în care erau utilizate uneltele de muncă din piatră. Epoca timpurie a fierului – perioadă din istoria comu nităților omenești în care a început folosirea în masă a uneltelor de muncă din fier care luau treptat locul celor din bronz. Eră – interval îndelungat de timp mai mare decât perioada sau epoca. De exemplu, era creștină (era noastră). Evoluție – proces de schimbări treptate și neîntrerupte. În biologie acest termen este folosit pentru a desemna transformările în construcția organismelor vii, care se manifestă în timpul schimbului de generații. Faraon – suveran suprem în Egiptul Antic. Frescă – imagine realizată cu vopsele pe tencuială umedă. Funcționar – om care guvernează în numele statului și primește pentru aceasta plată. Magistrați funcționari de stat în Grecia și Roma Antică, care se ocupau de

Verificarea cunoștințelor

185

problemele vieții interne a societății. Aceștia erau aleși de Adunarea Poporului. Gladiator – în Roma Antică soldat care se lupta pe arenă pentru satisfacția spectatorilor. Gorgan – colină de pământ, mai rar – piatră funerară deasupra mormântului unui om de vază. Acest tip de înhumare era răspândit la locuitorii stepelor. Grup (pătură) social (ă) – o parte din societate, grup de persoane, care deține un loc aproximativ egal în ierarhia socială, are angajamente asemănătoare și beneficiază de aceleași drepturi. Hieroglife – semne specifice ale scrisului egiptean și chi nez din vechime. Homo sapiens (omul inteligent) – om de tip biologic actual, care s-a format cu 120 mii de ani în urmă. Ierarhie – împărțirea societății în pături superioare și in ferioare. Imperiu – stat cu centru unic, care guvernează multe po poare subjugate. Impozite – sume obligatorii pe care omul le aducea în visteria statului. În schimb, statul îi garanta protecție și susținere. Lege – regulă general obligatorie stabilită de către stat. Legionar – luptător al legiunii. Legiune – unitate structurală de bază a armatei romane. Marea migrație a slavilor – procesul de stabilire a co munităților slavilor vechi pe teritoriile Europei de Est, de Sud și Centrale, care a durat între sec. V-VII e. n. și este parte componentă a Marii migrații a popoarelor. Meșteșug – fabricare manuală a uneltelor de muncă, obiec telor de uz cotidian pentru organizarea activității vitale a omului. Metropolă – oraș sau stat, ai cărui locuitori au întemeiat o colonie, „oraș-părinte” al coloniei. Mitologie – sistem de viziuni despre lumea înconjurătoare și forțele ce acționează în ea, precum și culegere de tex te orale și scrise, ce s-au format în baza acestui sistem. Monarh – omul care transmite puterea prin moștenire membrilor mai tineri ai familiei sale. Monoteism – credința într-o singură divinitate. Morală – sistem de norme și reguli nescrise ce reglemen tează comportamentul oamenilor în societate. Mozaic – imagine realizată din pietre colorate. Oraș-stat – stat compus dintr-un oraș și teritoriile adia cente. Panteonul zeilor – grup determinat de zeități ce aprține unei anumite religii.

186

Generalizarea cursului. CONTRIBUȚIA CIVILIZAȚIILOR, CULTURILOR ȘI A POPOARELOR ANTICE LA ISTORIA OMENIRII

Patricieni – strat social al romanilor nobili și înstăriți, urmași îndepărtați ai întemeietorilor orașului. Periodizare – împărțire convențională a timpului istoric pe etape, fiecare dintre ele având propria denumire și particularități caracteristice. Plebei – populația Romei care nu avea origine de nobil. Polis – oraș-stat în Grecia și Roma Antică. Politeism – credința în mai multe zeități. Politică (în traducere din greacă – treburile orașului) – arta de a guverna polisul. Provincie – teritoriu dependent de Roma și situat peste hotarele Peninsulei Apenine (Italiei). Război civil – lupta pentru putere în interiorul unei so cietăți sau țări. Reformă – transformare radicală treptată, îmbunătățirea unei stări de lucruri. Religie – cod de învățături și dogme existente în societa te, precum și de obiceiuri, tradiții, ritualuri, reguli de viață și comportare a oamenilor. Republică (în traducere din latină – lucru public) – formă a orânduirii de stat în condițiile căreia toate sau ma joritatea posturilor sunt acordate pe calea alegerilor. Ritual – acțiuni simbolice tradiționale, ce reflectă, într-o anumită formă, evenimente importante pentru o comu nitate de oameni concretă. Șantier naval – edificiu portuar pe malul unui râu sau al unei mări unde sunt construite sau reparate navele. Senat – organul suprem al puterii în Roma Antică. Sfatul bătrânilor – organ de conducere într-o comunitate de oameni compus din cei mai în vârstă reprezentanți ai ei. Societate – asociație durabilă a diferitor grupuri sociale, organizată într-un anumit mod. Stat – mod de organizare a societății, care asigură guver narea populației pe un anumit teritoriu și controlul lui. Tabără a oamenilor preistorici – locul de trai îndelun gat al oamenilor primitivi și al ființelor asemănătoare omului, unde s-au păstrat urme ale existenței lor. Tiranie – cârmuire unipersonală (în polisurile grecești). Trib – aosciație de oameni cu origine, limbă, credință și obiceiuri comune. Veto – drept al tribunilor poporului în Roma Antică de a pune interdicție pe acțiunile consulilor sau Senatului.

Verificarea cunoștințelor

187

Planuri-scheme pentru organizarea activității individuale cu manualul și bibliografia suplimentară Cum să alcătuim portretul unui personaj istoric? I. Cum s-a desfășurat procesul formării personalității isto rice? 1. Indicați numele personalității istorice. Unde și când s-a născut? 2. Unde și în ce condiții a trăit, a crescut și a fost educat? 3. Cum s-au format viziunile sale? II. Calitățile personale și trăsăturile de caracter. 1. Cum au influențat calitățile personale și trăsăturile caracterului asupra activității pe care o desfășura? 2. Care dintre calitățile personale vă sunt pe plac, și care nu? III. Activitatea personalității istorice. 1. Caracterizați cauzele principale ale vieții sale. 2. Ce succese și eșecuri au însoțit-o? 3. Care pături ale populației au sprijinit activitatea sa, și care nu? De ce? 4. Cine au fost adepții săi și cine au fost adversarii? De ce? 5. Care au fost consecințele activității sale? 6. De ce omenirea păstrează memoria vie a acestei per sonalități? IV. Propria atitudine față de personalitatea istorică. 1. Ce sentimente vă trezește activitatea sa? 2. Ce atitudine aveți față de metodele activității sale? Argumentați-vă poziția. Cum să alcătuim o comunicare? 1. Citiți din manual materialul după care trebuie să pregă tiți comunicarea. 2. Selectați bibliografia de care veți avea nevoie în timpul muncii asupra comunicării. 3. Alcătuiți un plan orientativ al comunicării voastre. 4. Notați, după plan, conținutul comunicării sau alcătuiți tezele ei. 5. Gândiți-vă ce material ilustrativ ar fi bine să folosiți.

188

Generalizarea cursului. CONTRIBUȚIA CIVILIZAȚIILOR, CULTURILOR ȘI A POPOARELOR ANTICE LA ISTORIA OMENIRII

Cum să alcătuim o scurtă relatare? 1. Alegeți tema relatării. 2. Luați cunoștință cu materialul respectiv din manual. 3. Selectați materialul din sursele suplimentare și evidențiați ideile principale. 4. Începeți să alcătuiți relatarea de la tezele generale, apoi treceți la descrierea amănuntelor. 5. Verificați ca proprozițiile să fie legate între ele după conținut. 6. Încheiați relatarea cu o propoziție generalizatoare, care să servească drept concluzie. Cum să lucrăm cu un document istoric I. Clarificați originea documentului. 1. Cine este autorul lui? 2. În ce împrejurări istorice a apărut documentul res pectiv? 3. Ce reprezintă acest document după conținut și formă (descrierea unui eveniment istoric de către un con temporan, aprecierea evenimentului de către un cer cetător, act legislativ etc.)? II. Clarificați ce însărcinări la acest document urmează să îndepliniți și de ce aveți nevoie pentru aceasta (dacă documentul poate să aprofundeze cunoștințele voastre despre un oarecare fenomen, eveniment sau personaj istoric, amintiți-vă ce știți deja despre el). III. Citiți textul documentului, clarificați semnificația noți unilor și termenilor din acest text. IV. Îndepliniți însărcinările la acest document. Cum să scriem un referat? I. Citiți cu atenție tema referatului. 2. Consultați sursele suplimentare la această temă. 3. Alcătuiți planul referatului și detalizați în ordine conse cutivă fiecare punct (pe maculator). 1) Introducere (explicați importanța și actualitatea temei alese; acordați atenție la ceea ce și cum veți descrie). 2) Partea principală (descrieți conținutul temei referatu lui). 3) Partea finală (formulați concluziile la care ați ajuns). 4) Lista literaturii folosite. IV. Scrieți referatul pe curat.

Verificarea cunoștințelor

189

Cum putem face comparație între diferite aprecieri ale fenomenelor istorice? 1. Clarificați în ce constă ideea principală a aprecierii feno menului sau evenimentului istoric. 2. Cugetați pe ce s-a bazat autorul atunci când a dat o astfel de apreciere. Cum credeți, sunt aceste concluzii preconcepute sau influențate de preferințele personale sau de anumite beneficii? 3. Analizați argumentele și mărturiile prezentate de autor. 4. Faceți alegerea în favoarea uneia dintre aprecieri și explicați-vă opțiunea.

190

Generalizarea cursului. CONTRIBUȚIA CIVILIZAȚIILOR, CULTURILOR ȘI A POPOARELOR ANTICE LA ISTORIA OMENIRII

Glosar de termeni și noțiuni Homo sapiens (omul inteligent) – Homo sapiens (людина розумна) Aristocrație – аристократія Cultură arheologică – археологічна культура Biblie – Біблія Epoca bronzului – бронзовий вік Castă – варна Marea migrație a slavilor – велике розселення слов’ян Veto – вето Căpetenie – вождь Gladiatori – гладіатори Cetățeni – громадянин Democrație – демократія Demos – демос Stat – держава Dictator – диктатор Expansiune – експансія Elenism – еллінізм Lege – закон Hieroglife –

ієрогліф

Imperiu – імперія Agricultura de irigare (ameliorativă) – іригаційне (зрошувальне) землеробство Epoca pietrei – кам’яний вік Verificarea cunoștințelor

191

Cuneiform – клинопис Colonizare – колонізація Gorgan – курган Legiune – легіон Epoca aramei și a pietrei (eneolitic) – мідно-кам’яний вік Oraș-stat – місто-держава Mitologie – міфологія Morală – мораль Adunarea Poporului – народні збори Ritual – обряд Panteonul zeilor – пантеон богів Patricieni – патриції Plebei – плебеї Trib – плем’я Polis – поліс Provincie – провінція Sfatul bătrânilor – рада старійшин Perioada timpurie a epocii fierului – ранній залізний вік Religie – релігія Meșteșug – ремесло Republică – республіка Reformă – реформа Comunitate gentilică (neam) – родова община (рід) Senat – сенат

192

Generalizarea cursului. CONTRIBUȚIA CIVILIZAȚIILOR, CULTURILOR ȘI A POPOARELOR ANTICE LA ISTORIA OMENIRII

Tabără a oamenilor preistorici – стоянка первісних людей Pătură socială – суспільна верстка Societate – суспільство Comunitate teritorială (de vecini) – територіальна (сусідська) об щина Tiranie – тиранія Faraon – фараон

Verificarea cunoștințelor

193

Cuprins Introducere. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

CAPITOLUL І. Comunitățile preistorice. Culturile arheologice.7 § 1. § 2. § 3. § 4. § 5. § 6. § 7. § 8. § 9.

Evoluția omului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8 Migrația omului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 Paleoliticul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14 Societatea preistorică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17 Arta paleoliticului. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .19 Mezoliticul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21 Neoliticul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23 Eneoliticul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26 Epoca bronzului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29 Lucrare practică. Viața cotidiană în epoca de piatră. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32 Verificarea cunoștințelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34

CAPITOLUL II. Civilizațiile antice ale Asiei și Africii . . . . . . . . . 35 § 10. § 11. § 12. § 13. § 14. § 15. § 16. § 17. § 18. § 19. § 20. § 21. § 22. § 23.

§ 24. § 25. § 26. § 27. § 28. § 29. § 30.

194

Mesopotamia. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36 Orașele și autoritățile. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39 State din epoca bronzului: Sumerul și Babilonul. . . . . . . 42 Statele din epoca fierului: Asiria și Regatul Caldeean. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45 Persia. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49 Nomazii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51 Scrisul și știința în Mesopotamia. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54 Cultura Mesopotamiei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56 Verificarea cunoștințelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58 Natura și economia Egiptului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59 Societatea egipteană antică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61 Viața cotidiană în Egiptul Antic. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64 Periodizarea istoriei Egiptului Antic. . . . . . . . . . . . . . . . . . 66 Zeitățile și templele. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69 Piramidele. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71 Lucrare practică. Mumiile în Egiptul Antiс . . . . . . . . . 73 Verificarea cunoștințelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75 Fenicia și Cartagina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76 Regatul Israelului și al Iudeii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79 Civilizația harappă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82 Civilizația vedică a Indiei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85 Formarea civilizației chineze . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88 Imperiul Qin și Han. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90 Cultura Chinei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93 Verificarea cunoștințelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96

Generalizarea cursului. CONTRIBUȚIA CIVILIZAȚIILOR, CULTURILOR ȘI A POPOARELOR ANTICE LA ISTORIA OMENIRII

CAPITOLUL ІІІ. Civilizația antică și vecinii ei. . . . . . . . . . . . . . . . . 97 § 31. § 32. § 33. § 34. § 35. § 36. § 37. § 38. § 39. § 40. § 41. § 42. § 43. § 44. § 45. § 46. § 47. § 48. § 49. § 50. § 51. § 52. § 53.

Civilizația minoică. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98 Grecia. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101 Societatea greacă și viața cotidiană. . . . . . . . . . . . . . . . . 104 Familia, studiile și educația. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106 Religia și mitologia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109 Coloniile grecești . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112 Războaiele Greco-Persane. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116 Sparta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118 Democrația în Atena. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121 Arta și „Secolul de aur” al Atenei . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124 Imperiul lui Alexandru Macedon. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128 Elenismul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133 Verificarea cunoștințelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136 Natura și economia Peninsulei Apenine. Apariția orașului Roma . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137 Republica Romană. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139 Viața cotidiană în orașele romane . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141 Religia și obiceiurile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144 Cuceririle militare ale Romei. Războaiele punice. . . . . . 147 Imperiul Roman. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151 Cultura Romei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154 Lucrare practică. Viața cotidiană a romanilor în epoca imperială. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157 Popoarele vecine ale Romei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161 Fenomenele de criză ale Imperiului Roman . . . . . . . . . . 163 Căderea Imperiului Roman de Apus. . . . . . . . . . . . . . . . . 166 Slavii și vecinii lor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169 Verificarea cunoștințelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174

Generalizarea cursului. Contribuția civilizațiilor, culturilor și popoarelor antice la istoria omenirii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175 § 54. Contribuția civilizațiilor, culturilor și popoarelor antice la istoria omenirii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176 Verificarea cunoștințelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182 ANEXE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163 Date principale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163 Glosar de termeni și noțiuni. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184 Planuri-scheme pentru activitatea individuală cu manualul și bibliografia suplimentară . . . . . . . . . . . . 188

Cuprins

195

Відомості про користування підручником № з/п

Прізвище та ім’я учня / учениці

Навчальний рік

Стан підручника на початку у кінці року року

1 2 3 4 5

Навчальне видання ГІСЕМ Олександр Володимирович ГІСЕМ Ольга Олександрівна «ВСЕСВІТНЯ ІСТОРІЯ. ІСТОРІЯ УКРАЇНИ (ІНТЕГРОВАНИЙ КУРС)» підручник для 6 класу з навчанням румунською/молдовською мовами закладів загальної середньої освіти Рекомендовано Міністерством освіти і науки України Видано за державні кошти. Продаж заборонено Переклад з української Перекладач Д. Авасилой Румунською/молдовською мовами Редактор Ф. Вринчану Коректор Ф. Тодераш Художнє оформлення В. І. Труфена Комп’ютерна верстка М. Токарюк Окремі зображення, що використані в оформленні підручника, розміщені в мережі Інтернет для вільного використання

Формат 84 x108/16. Ум. друк. арк. 20,58. Обл.-вид. арк. 18,3. Тираж 2287 прим. Зам. № 1431.

Видавець і виготовлювач видавничий дім «Букрек» 58000 вул. Радищева, 10, м. Чернівці Свідоцтво суб’єкта видавничої справи ЧЦ № 1 від 10.07.2000 р. Тел. +38 (0372) 55-29-43. Е-mail: info@bukrek.net www.bukrek.net