A treia carte a păstorului lui Hermas, numită Asemănările sale SIMILITUDINE 1 1 Și el mi-a zis: „Știți că voi, care sunteți slujitorii Domnului, locuiți aici ca într-un pelerinaj; căci cetatea voastră este departe de această cetate.” 2 Dacă știți deci cetatea în care veți locui, de ce cumpărați aici moșii și vă faceți lucruri bune, clădiri impunătoare și case de prisos? Căci cine își face aceste lucruri în cetatea aceasta nu se gândește să se întoarcă în cetatea sa. 3 O, om nebun, îndoielnic și nenorocit, care nu înțelegi că toate aceste lucruri aparțin altor oameni și sunt sub puterea altuia! Căci Domnul acestei cetăți îți spune: „Ori ascultă de legile mele, ori ieși din cetatea mea!” 4 Ce vei face, așadar, tu, care ești supus legii în cetatea ta? Poți oare să-ți tăgăduiești legea, pentru averea ta sau pentru oricare dintre lucrurile pe care le-ai pregătit? Dar dacă o vei tăgădui și te vei întoarce apoi în cetatea ta, nu vei fi primit, ci vei fi exclus de acolo. 5 Vezi, așadar, ca un om din altă țară, să nu-ți procuri mai mult decât este necesar și suficient pentru tine; și fii pregătit ca, atunci când Dumnezeul sau Domnul acestei cetăți te va alunga din ea, să te împotrivești legii Lui și să te duci în cetatea ta; unde vei putea trăi cu toată bucuria după legea ta, fără nicio nedreptate. 6 Luați aminte, dar, voi care slujiți lui Dumnezeu și aveți-L în inimile voastre: săvârșiți lucrările lui Dumnezeu, luând aminte atât de poruncile Lui, cât și de făgăduințele Sale, pe care le-a făgăduit; și fiți siguri că El vi le va împlini, dacă veți păzi poruncile Lui. 7 Așadar, în loc de lucrurile pe care le-ați cumpăra, răscumpărați de cele necesare celor lipsiți, după cum poate fiecare; faceți dreptate văduvelor, judecați orfanii și cheltuiți-vă bogățiile și averea în astfel de lucruri. 8 Căci Dumnezeu v-a îmbogățit pentru aceasta, ca să puteți îndeplini aceste feluri de slujbe. Este mult mai bine să faceți aceasta decât să cumpărați țarimuri sau case, pentru că toate aceste lucruri vor pieri odată cu vremea de acum.
9 Dar ceea ce veți face pentru Numele Domnului, veți găsi în cetatea voastră și veți avea bucurie fără tristețe sau frică. De aceea, nu poftiți bogățiile neamurilor, căci ele sunt distrugătoare pentru slujitorii lui Dumnezeu. 10 Ci faceți negoț cu bogățiile voastre pe care le posedați, prin care puteți ajunge la bucuria veșnică. 11 Să nu comiți adulter, să nu te atingi de nevasta altuia și să nu o poftești; ci poftește ce este al tău și vei fi mântuit. SIMILITUDINE 2 1 Pe când mergeam pe câmp și mă uitam la ulm și la viță și mă gândeam la roadele lor, mi s-a arătat un înger și mi-a spus: La ce te gândești atât de mult în tine? 2 Și i-am spus: „Domnule, mă gândesc la această viță și la acest ulm pentru că roadele lor sunt frumoase.” Și el mi-a zis: „Acești doi pomi sunt puși ca model pentru slujitorii lui Dumnezeu.” 3 Și i-am zis: „Domnule, aș vrea să știu în ce constă modelul acestor copaci pe care îi pomeniți. Ascultă”, a zis el, „vezi această viță și acest ulm? Domnule”, am zis eu, „le văd”. 4 „Vița aceasta”, zice el, „este roditoare, dar ulmul este un pom fără rod. Totuși, vița aceasta, dacă nu ar fi așezată lângă acest ulm și sprijinită de el, n-ar aduce multe roduri; ci, dacă ar fi întinsă pe pământ, ar aduce roade slabe, pentru că nu ar atârna de ulm; pe când, fiind sprijinită de ulm, aduce rod atât pentru ea însăși, cât și pentru acesta.” 5 Vedeți, așadar, cum ulmul nu dă mai puține roade decât vița de vie, ci chiar mai multe. „Cum, domnule”, am spus eu, „poate aduce mai multe roade decât vița de vie? Pentru că, a spus el, vița de vie sprijinită pe ulm dă roade multe și bune; pe când, dacă ar sta pe pământ, ar aduce doar puține roade, și chiar foarte rele.” 6 Această asemănare, așadar, este prezentată slujitorilor lui Dumnezeu; și ea îl reprezintă pe bogat și pe sărac. Am răspuns: „Domnule, arată-mi aceasta”. Ascultă, a zis el; bogatul are bogății; totuși, față de Domnul este sărac; căci este preocupat de bogățiile sale și se roagă puțin Domnului; iar rugăciunile pe care le face sunt leneșe și fără putere. 7 Așadar, când bogatul întinde mâna către sărac cu ceea cei trebuie, săracul se roagă Domnului pentru bogat; și Dumnezeu îi dăruiește bogatului toate lucrurile bune,
A treia carte a păstorului lui Hermas - Asemănări
pentru că săracul este bogat în rugăciuni; și cererile lui au mare putere la Domnul. 8 Atunci bogatul slujește de toate săracilor, pentru că simte că este ascultat de Domnul; și cu atât mai de bunăvoie și fără îndoială îi dă ceea ce are nevoie și are grijă să nu-i lipsească nimic. 9 Și săracul mulțumește Domnului pentru bogat, pentru că amândoi își fac lucrarea de la Domnul. 10 De aceea, oamenii nu cred că ulmul dă rod; și ei nu știu și nu înțeleg că, dacă se adaugă socoteala lui la viță, vița aduce o rodire dublă, atât pentru ea, cât și pentru ulm. 11 Tot așa, săracii care se roagă Domnului pentru bogați sunt ascultați de El; și bogățiile lor cresc, pentru că ei le slujesc săracilor din averea lor. Prin urmare, amândoi sunt făcuți părtași la faptele bune ale celuilalt. 12 Așadar, oricine va face aceste lucruri, nu va fi părăsit de Domnul, ci va fi scris în cartea vieții. 13 Fericiți sunt cei bogați și își dau seama că s-au îmbogățit, căci cine este conștient de aceasta va putea să le slujească altora. SIMILITUDINE 3 1 Mi-a arătat din nou mulți copaci ale căror frunze căzuseră și care mi se păreau a fi ofiliți, căci toți erau la fel. Și mi-a zis: „Vezi acești copaci?” Am spus: „Domnule, văd că arată ca niște copaci uscați.” 2 El mi-a răspuns: „Acești copaci sunt ca oamenii care trăiesc în lumea de acum.” Am răspuns: „Domnule, de ce sunt ei ca niște copaci uscați?” Pentru că, a zis el, nici cei drepți, nici cei nedrepți nu se cunosc unii de alții; ci toți sunt la fel în lumea aceasta. 3 Căci lumea aceasta este ca iarna pentru oamenii drepți, pentru că ei nu sunt cunoscuți, ci locuiesc printre păcătoși. 4 După cum iarna toți copacii, care își pierd frunzele, sunt ca niște copaci uscați; nici nu se poate deosebi care sunt uscați de care sunt verzi, tot așa și în lumea aceasta nici cei drepți, nici cei răi nu se deosebesc unii de alții, ci toți sunt la fel. SIMILITUDINE 4 1 Mi-a arătat din nou mulți alți copaci, dintre care unii aveau frunze, iar alții păreau uscați și ofiliți. Și mi-a zis: „Vezi acești copaci?” Am răspuns: „Domnule, îi văd; și unii sunt uscați, iar alții plini de frunze.” 2 Acești copaci, zice el, care sunt verzi, sunt cei drepți care vor stăpâni lumea viitoare. Căci lumea viitoare este vara pentru cei drepți, iar pentru păcătoși este iarna. 3 Așadar, când mila Domnului va străluci, atunci cei care Îi slujesc lui Dumnezeu vor fi manifestați și clari pentru toți. Căci, așa cum vara rodul fiecărui pom este arătat și manifestat, tot așa și faptele celor drepți vor fi declarate și manifestate, iar ei vor fi restaurați în acea lume veseli și plini de bucurie. 4 Căci cealaltă categorie de oameni, și anume cei răi, asemenea copacilor pe care i-ai văzut uscați, vor fi găsiți uscați și fără rod în lumea cealaltă; și asemenea lemnului uscat vor fi arse; și se va dovedi că au făcut rău tot timpul vieții lor; 5 Și vor fi arși pentru că au păcătuit și nu s-au pocăit de păcatele lor. Și, de asemenea, toate celelalte națiuni vor fi
arse, pentru că nu L-au recunoscut pe Dumnezeu, Creatorul lor. 6 Aduceți, deci, roade bune, ca să se cunoască rodul vostru vara; și feriți-vă de multă muncă și nu veți păcătui. Căci cei ce se ocupă de multă muncă, păcătuiesc mult, pentru că sunt ocupați cu treburile lor și nu slujesc lui Dumnezeu. 7 Și cum poate un om, care nu-I slujește lui Dumnezeu, să ceară ceva de la Dumnezeu și să primească? Dar cei ce-I slujesc cer și primesc ceea ce doresc. 8 Dar, dacă un om are de urmat un singur lucru, el poate sluji Dumnezeu, pentru că mintea lui nu este despărțită de Dumnezeu, ci Îi slujește cu o minte curată. 9 Dacă, deci, vei face aceasta, vei putea avea rod în lumea viitoare; și toți cei ce vor face în felul acesta vor aduce rod. SIMILITUDINE 5 1 Pe când posteam și ședeam pe un munte și mulțumeam lui Dumnezeu pentru toate lucrurile pe care mi le făcuse, iată că l-am văzut pe păstor, care obișnuia să vorbească cu mine, stând lângă mine și întrebându-mi: „Ce te-a adus aici așa de dimineață?” I-am răspuns: „Domnule, astăzi stau de veci.” 2 El a răspuns: „Ce este o stație?” Am răspuns: „Este un post.” El a zis: „Ce este postul acela?” Am răspuns: „Postesc așa cum obișnuiesc să fac. Nu știți”, a zis el, „ce înseamnă să postiți pentru Dumnezeu; acesta nu este un post pe care îl postiți, fără să folosească la nimic înaintea lui Dumnezeu.” 3 „Domnule”, am întrebat eu, „ce te face să vorbești așa?” El a răspuns: „Spun asta pentru că acesta nu este postul adevărat pe care crezi că îl ții; dar îți voi arăta ce este un post complet și plăcut lui Dumnezeu.” 4 „Ascultați”, a zis el, „Domnul nu dorește un post atât de inutil; căci postind în felul acesta, nu faci nimic în dreptate.” 5 Dar adevăratul post este acesta: Nu face nimic rău în viața ta, ci slujește-I lui Dumnezeu cu o minte curată; păzește poruncile Lui și umblă conform preceptelor Lui și nu permite vreunei dorințe rele să intre în mintea ta. 6 Dar încrede-te în Domnul, că dacă faci aceste lucruri și te temi de El și te ferești de orice faptă rea, vei trăi pentru Dumnezeu. 7 Dacă vei face aceasta, vei săvârși un post mare și plăcut Domnului. 8 Ascultă la similitudinea pe care sunt pe cale să ți-o propun cu privire la această chestiune. 9 Un om oarecare, având o fermă și mulți slujitori, a sădit o vie în partea sa de țară pentru urmașii săi. 10 Și plecând într-o călătorie într-o țară îndepărtată, a ales pe unul dintre slujitorii săi, pe care l-a considerat cel mai credincios și cel mai bine plătit, și i-a încredințat via, poruncindu-i să culeagă vița. Dacă va face și va îndeplini porunca sa, i-a făgăduit că-i va da libertatea. Și nu i-a mai poruncit nimic; și astfel s-a dus într-o țară îndepărtată. 11 Și după ce slujitorul acela a luat acea însărcinare asupra sa, a făcut tot ce i-a poruncit stăpânul său. Și după ce a împrăștiat vie și a găsit-o plină de buruieni, a început să se gândească în sinea lui, zicând: 12 Am făcut ce mi-a poruncit domnul meu; voi săpa acum via aceasta și, când va fi săpată, va fi mai frumoasă; iar
A treia carte a păstorului lui Hermas - Asemănări
buruienile fiind smulse, va aduce mai mult rod și nu va fi sufocată de buruieni. 13 A început astfel lucrarea, a săpat-o și a smuls toate buruienile care erau în ea; și astfel via a devenit foarte frumoasă și prosperă, nefiind sufocată de buruieni. 14 După un timp, stăpânul viei a venit și a intrat în vie. Și, văzând că era bine săpată și stâlpită, buruienile smulse și vița înfloritoare, s-a bucurat foarte mult de grija slujitorului său. 15 Și chemându-și fiul pe care îl iubea și care urma să-i fie moștenitor, și prietenii cu care obișnuia să se consulte, le-a spus ce i-a poruncit robului său să facă și ce mai făcuse robul său; iar ei l-au felicitat imediat pe acel rob, că primise o mărturie atât de deplină de la stăpânul său. 16 Atunci le-a zis: „Într-adevăr, i-am făgăduit slujitorului acestui slobozenția, dacă va păzi porunca pe care i-am dato; și a păzit-o, și pe deasupra a făcut o lucrare bună în via mea, care mi-a fost foarte plăcută.” 17 De aceea, pentru lucrarea aceasta pe care a făcut-o, îl voi face moștenitor al meu împreună cu fiul meu, pentru că, atunci când a văzut ce era bine, nu l-a neglijat, ci l-a făcut. 18 Atât fiul său, cât și prietenii săi au aprobat această hotărâre a domnului, și anume ca slujitorul său să fie moștenitor împreună cu fiul său. 19 Nu după mult timp, stăpânul familiei, chemându-și prietenii, i-a trimis slujitorului acelei mâncăruri de la cina lui. 20 Și după ce le-a luat, a luat cât i-a ajuns, iar restul a împărțit tovarășilor săi de slujire. 21 Și după ce le-au primit, s-au bucurat și au cerut ca el să capete și mai multă har la stăpânul său, pentru ceea ce le făcuse. 22 Când a auzit stăpânul său toate aceste lucruri, s-a umplut din nou de o mare bucurie; și chemându-și din nou prietenii și fiul său, le-a povestit ce făcuse slujitorul său cu mâncărurile pe care le trimisese. 23 De aceea, ei au fost cu atât mai de acord cu stăpânul casei, care trebuia să-l facă pe acel slujitor moștenitor împreună cu fiul său. 24 „Doamne, i-am zis, nu cunosc aceste pilde și nici nu le pot înțelege dacă nu mi le vei explica. Îți voi explica”, a zis el, „tot ce ți-am spus sau ți-am arătat.” 25 Păzește poruncile Domnului și vei fi aprobat și vei fi scris în numărul celor ce păzesc poruncile Lui. Dar dacă, pe lângă cele pe care Domnul le-a poruncit, vei adăuga și ceva bun, vei dobândi o demnitate mai mare și vei fi în mai multă favoare înaintea Domnului decât ai fi fost altfel. 26 Dacă vei păzi, deci, poruncile Domnului și vei adăuga la ele aceste trepte, te vei bucura; dar mai ales dacă le vei păzi conform poruncilor Mele. 27 I-am zis: „Domnule, voi păzi orice îmi vei porunci, căci știu că vei fi cu mine.” „Voi fi”, a zis el, „cu tine, care ai luat o astfel de hotărâre, și voi fi cu toți cei care au același deziderat.” 28 „Acest post, zice el, este foarte bun dacă păzești poruncile Domnului. Așa să-l ții.” 29 Înainte de toate, ia aminte la tine însuți și păzește-te de orice faptă rea, de orice cuvânt murdar și de orice poftă vătămătoare; și curăță-ți mintea de toată deșertăciunea acestei lumi. Dacă vei păzi aceste lucruri, acest post va fi drept.
30 Fă așa, deci. După ce vei împlini cele scrise mai înainte, în ziua în care vei posti, să nu guști nimic altceva decât pâine și apă; și, după ce vei calcula cantitatea de mâncare pe care obișnuiești să o mănânci în celelalte zile, vei pune deoparte cheltuiala pe care ar fi trebuit să o faci în ziua aceea și o vei da văduvei, orfanului și săracilor. 31 Și astfel vei desăvârși umilința sufletului tău; pentru ca cel care o primește să-și poată satisface sufletul și rugăciunea lui să se înalțe la Domnul Dumnezeu pentru tine. 32 Dacă, deci, vei împlini postul tău așa cum îți poruncesc, jertfa ta va fi acceptabilă Domnului și postul tău va fi scris în cartea Lui. 33 Această treabă, îndeplinită astfel, este bună și plăcută și acceptabilă Domnului. Dacă vei respecta aceste lucruri împreună cu copiii tăi și cu toată casa ta, vei fi fericit. 34 Și oricine, când va auzi aceste lucruri, le va face, va fi și el fericit; și orice vor cere de la Domnul, vor primi. 35 Și l-am rugat să-mi explice asemănarea cu ferma și cu Domnul și cu vie și cu slujitorul care pusese țărușul în vie; și cu buruienile care fuseseră smulse din vie; și cu fiul său și cu prietenii săi pe care i-a luat în sfat cu el. Căci înțeleg că aceea a fost o asemănare. 36 El mi-a zis: „Îndrăznești foarte mult în a cere; căci nu se cuvine să întrebi nimic; pentru că, dacă este cuviincios să ți se arate, ți se va arăta.” 37 I-am răspuns: „Domnule, orice îmi vei arăta fără să-mi explici, în zadar voi vedea, dacă nu voi înțelege ce este. Și dacă vei propune vreo asemănare și nu mi-o vei explica, în zadar le voi asculta.” 38. Mi-a răspuns din nou, zicând: Oricine este slujitor al lui Dumnezeu și Îl are pe Domnul în inima sa, dorește să-L înțeleagă și o primește; și explică orice asemănare și înțelege cuvintele Domnului care necesită o cercetare. 39 Cei leneși și înceti la rugăciune se îndoiesc să ceară de la Domnul, măcar că Domnul este de o bunătate atât de extraordinară, încât dă fără încetare toate cele ce-I cer. 40 Tu, deci, care ești întărit de acel venerabil mesager și ai primit un dar atât de puternic al rugăciunii, fiindcă nu ești leneș, de ce nu ceri acum pricepere de la Domnul și nu o primești? 41 I-am zis: „Fiindcă te am de față, este necesar să te întreb și să te întreb; căci tu îmi arăți toate lucrurile și îmi vorbești când ești de față.” 42 Dar dacă aș vedea sau aș auzi aceste lucruri când tu nu ai fi de față, atunci L-aș ruga pe Domnul să mi le arate. 43 Iar el a răspuns: „Am spus mai devreme că ești subtil și îndrăzneț, prin faptul că întrebi care sunt aceste asemănări.” 44 Dar pentru că încă stăruiești, îți voi explica această pildă pe care o dorești, ca s-o faci cunoscută tuturor oamenilor. 45 „Ascultați, deci”, a zis el, „și înțelegeți”. Ferma menționată mai sus reprezintă întregul pământ. Domnul fermei este cel care a creat și a desăvârșit toate lucrurile și le-a dat virtute. 46 Fiul Său este Duhul Sfânt: slujitorul este Fiul lui Dumnezeu: via este poporul pe care El îl mântuiește. Țărușii sunt mesagerii care sunt puși peste ei de Domnul, pentru a sprijini poporul Său. Buruienile care sunt smulse din vie sunt păcatele pe care le-au săvârșit slujitorii lui Dumnezeu. 47 Hrana pe care i-a trimis-o de la cină sunt poruncile pe care le-a dat poporului său prin Fiul său. Prietenii pe care i-
A treia carte a păstorului lui Hermas - Asemănări
a chemat să se sfătuiască cu el sunt sfinții îngeri pe care i-a creat mai întâi. Absența stăpânului casei este timpul care a mai rămas până la venirea sa. 48 I-am spus: „Domnule, toate aceste lucruri sunt foarte excelente, minunate și bune.” Dar, am continuat eu, „aș fi putut eu sau oricare alt om, chiar dacă ar fi fost atât de înțelept, să înțeleagă aceste lucruri?” 49 Acum, domnule, spune-mi ce vrei să te întreb. El a răspuns: „Întreabă-mă ce vrei.” „De ce este pus Fiul lui Dumnezeu în această pildă în locul unui slujitor?” 50 „Ascultă”, a zis el, „Fiul lui Dumnezeu nu este pus în condiția unui slujitor, ci în mare putere și autoritate.” I-am zis: „Cum, domnule? Nu înțeleg.” 51 Fiindcă, a zis El, Fiul a pus pe mesagerii Săi peste aceia pe care I i-a dat Tatăl, ca să păzească pe fiecare dintre ei; dar El Însuși S-a ostenit mult și a suferit mult, ca să le șteargă greșelile. 52 Căci nicio vie nu poate fi săpată fără multă muncă și osteneală. De aceea, după ce a șters păcatele poporului Său, le-a arătat cărările vieții, dându-le legea pe care o primise de la Tatăl. 53 Vedeți, a zis el, că El este Domnul poporului Său, primind toată puterea de la Tatăl Său. Dar de ce Domnul La luat în sfătuire pe Fiul Său, cu privire la împărțirea moștenirii și pe îngerii buni, ascultați acum. 54 Acel Duh Sfânt, care a fost creat mai întâi, El L-a așezat în trupul în care Dumnezeu trebuia să locuiască; și anume, într-un trup ales, așa cum i-a părut bine. Prin urmare, acest trup în care a fost adus Duhul Sfânt, a slujit acelui Duh, a umblat drept și curat în modestie; și niciodată nu a pângărit acel Duh. 55 De aceea, fiindcă trupul a ascultat întotdeauna de Duhul Sfânt și a lucrat cu dreptate și castitate împreună cu El, fără să se clatine niciodată, trupul acela, fiind obosit, a lucrat întru totul cu slugărnicie, dar fiind puternic aprobat de Dumnezeu împreună cu Duhul Sfânt, a fost primit de El. 56 Căci o astfel de cale îndrăzneață I-a plăcut lui Dumnezeu, pentru că El nu s-a întinat pe pământ, păstrând Duhul Sfânt. De aceea, a chemat la sfat pe Fiul Său și pe îngerii buni, ca să i se dea un loc de rând acestui trup care a slujit Duhului Sfânt fără prihană; ca nu cumva să pară că a pierdut răsplata slujirii sale. 57 Căci fiecare trup curat își va primi răsplata; acela este găsit fără pată, în care Duhul Sfânt a fost rânduit să locuiască. Și astfel aveți acum și explicația acestei pilde. 58 Domnule, am spus eu, acum înțeleg ce vrei să spui, din moment ce am auzit această explicație. Ascultă mai departe, a spus el: păstrează-ți trupul curat și pur, pentru ca Duhul care va locui în el să poată mărturisi despre el și să fie judecat că a fost cu tine. 59 De asemenea, ia seama să nu ți se strecoare în minte ideea că acest trup piere și să nu-l folosești abuziv pentru vreo poftă. Căci, dacă îți vei spurca trupul, vei spurca și pe Duhul Sfânt; și dacă vei spurca pe Duhul Sfânt, nu vei trăi. 60 Și am zis: „Ce-ar fi dacă din neștiință aceasta s-ar fi săvârșit deja, înainte ca un om să audă aceste cuvinte; Cum poate ajunge la mântuire, cel ce și-a pângărit astfel trupul?” 61 El a răspuns: „Cât despre faptele anterioare ale oamenilor, pe care le-au săvârșit din ignoranță, numai Dumnezeu le poate oferi un remediu; căci toată puterea îi aparține Lui.”
62 Dar acum păzește-te; și, văzând că Dumnezeu este atotputernic și milostiv, El îți va da un remediu pentru ceea ce ai greșit mai înainte, dacă în viitor nu-ți vei întina trupul și duhul; 63 Căci ei sunt tovarăși împreună, și unul nu poate fi pângărit, dar și celălalt va fi la fel. Păstrează-i, așadar, pe amândoi curați și vei trăi pentru Dumnezeu. SIMILITUDINE 6 1 Pe când stăteam acasă și-L lăudam pe Dumnezeu pentru toate lucrurile pe care le văzusem și mă gândeam la porunci, că erau foarte bune, mari, cinstite și plăcute și în stare să aducă un om la mântuire, am zis în sinea mea așa: „Fericit voi fi dacă voi umbla după aceste porunci și oricine va umbla în ele va trăi pentru Dumnezeu.” 2 Pe când vorbeam în sinea mea despre aceste lucruri, l-am văzut pe Cel pe care îl vedeam mai înainte șezând lângă mine și mi-a vorbit astfel: 3 De ce te îndoiești de poruncile Mele, pe care ți le-am dat? Sunt bune, nu te îndoi, ci încrede-te în Domnul și vei umbla în ele. Căci îți voi da putere să le împlinești. 4 Aceste porunci sunt de folos celor ce se pocăiesc de păcatele pe care le-au săvârșit mai înainte; dacă în viitor nu vor stărui în ele. 5 De aceea, oricine vă pocăiți, lepădați de voi răutatea veacului de acum și îmbrăcați-vă cu toată virtutea și dreptatea, și astfel veți putea păzi aceste porunci și nu veți mai păcătui de acum înainte. 6 Căci dacă vă veți păzi de păcat de acum înainte, veți tăia o mare parte din păcatele voastre dinainte. Umblați în poruncile Mele și veți trăi pentru Dumnezeu. Aceste lucruri v-am spus. 7 Și după ce a spus acestea, a adăugat: „Haidem să mergem la câmp și îți voi arăta păstori de oi.” Am răspuns: „Domnule, haidem să mergem.” 8 Și am ajuns într-un câmp oarecare, și acolo mi-a arătat un tânăr păstor, îmbrăcat elegant, cu haine de culoare purpurie. Și păștea turme mari; iar oile lui erau pline de bucurie, de bucurie și veselie; și săreau și alergau încoace și încolo. 9 Și păstorul era foarte mulțumit de turma sa; și fața păstorului era veselă, alergând în sus și în jos prin turma sa. 10 Atunci îngerul mi-a zis: „Vezi tu acest păstor?” Am răspuns: „Domnule, îl văd.” El mi-a zis: „Acesta este mesagerul încântării și plăcerii. De aceea, el corupe mințile slujitorilor lui Dumnezeu și îi întoarce de la adevăr, încântându-i cu multe plăceri, iar ei pier. 11 Căci ei uită poruncile Dumnezeului celui viu și trăiesc în desfătare și în plăceri deșarte și sunt stricați de îngerul cel rău, unii dintre ei până la moarte, iar alții spre apostazie. 12 Am răspuns: „Nu înțeleg ce vrei să spui prin faptul că spui spre moarte și spre cădere de credință. Ascultă”, a zis el, „toate aceste oi pe care le-ai văzut nespus de bucuroase sunt cele care s-au îndepărtat pentru totdeauna de Dumnezeu și s-au predat poftelor acestui timp prezent.” 13 Așadar, pentru aceștia nu este întoarcere la viață prin pocăință, pentru că la celelalte păcate ale lor au adăugat și aceasta, că au hulit Numele Domnului. Acești oameni sunt sortiți la moarte. 14 Iar acele oi pe care le-ai văzut nu sărind, ci păscând întrun singur loc, sunt acelea care s-au dedat într-adevăr
A treia carte a păstorului lui Hermas - Asemănări
plăcerilor și desfătărilor; dar n-au grăit nimic rău împotriva Domnului. 15 Aceștia, deci, s-au îndepărtat de adevăr și au încă nădejde păstrată în pocăință. Căci o astfel de cădere mai are o nădejde de înnoire; dar cei morți sunt duși cu desăvârșire pentru totdeauna. 16 Am mers din nou puțin mai departe; și mi-a arătat un păstor mare, care avea o înfățișare rustică, îmbrăcat într-o piele albă de capră, având traista pe umăr și în mână un băț plin de noduri, foarte tare, și un bici în cealaltă mână; iar fața lui era aspră și acră; suficient cât să înspăimânte un om; așa era înfățișarea lui. 17 A luat de la tânărul păstor oile care trăiau în plăceri, dar nu săreau în sus și în jos; și le-a mânat într-un loc abrupt și stâncos, plin de spini și mărăcini, încât nu s-au putut elibera de ele. 18 Dar fiind încurcați în ei, se hrăneau cu spini și mărăcini și erau chinuiți cumplit cu biciuirea lui. Căci el îi mâna în continuare și nu le dădea loc sau timp să stea pe loc. 19 Când i-am văzut așa de crud și de chinuit, m-am întristat pentru ei, pentru că erau chinuiți cumplit și nu li s-a oferit nicio odihnă. 20 Și am zis păstorului care era cu mine: „Domnule, cine este acest păstor crud și neînduplecat, care nu are milă de aceste oi?” El a răspuns: „Acest păstor este într-adevăr unul dintre sfinții îngeri, dar este rânduit pentru pedepsirea păcătoșilor.” 21 Lui îi sunt dați, deci, cei ce s-au rătăcit de la Dumnezeu și au slujit poftelor și plăcerilor acestei lumi. Din această cauză, El îi pedepsește pe fiecare după cum merită, cu chinuri crude și felurite. 22 „Domnule”, am spus eu, „aș vrea să știu ce fel de dureri îndură fiecare.” „Ascultați”, a spus el; „Diferitele dureri și chinuri sunt cele pe care oamenii le îndură zilnic în viața lor prezentă. Căci unii suferă pierderi; alții sărăcie; alții diverse boli. Unii sunt neliniștiți; alții suferă răni din partea celor nevrednici; alții cad supuși multor alte încercări și inconveniente.” 23 Căci mulți, cu planuri nehotărâte, țintesc la multe lucruri, dar acestea nu le sunt de folos; și spun că nu au succes în acțiunile lor. 24 Nu-și amintesc ce au greșit și se plâng de Domnul. Așadar, după ce vor fi îndurat tot felul de necazuri și necazuri, atunci îmi sunt încredințați pentru o bună învățătură și sunt întăriți în credința Domnului și Îi slujesc Domnului tot restul vieții lor cu o minte curată. 25 Și când încep să se pocăiască de păcatele lor, atunci își amintesc de faptele pe care le-au făcut greșit și dau cinste lui Dumnezeu, spunând: Că El este un Judecător drept și că ei au suferit pe bună dreptate toate lucrurile, după faptele lor. 26 Apoi, în restul vieții lor, ei Îl slujesc pe Dumnezeu cu o minte curată; au succes în toate acțiunile lor și primesc de la Domnul tot ce își doresc. 27 Și apoi ei Îi mulțumesc Domnului că mi-au fost dați; și nu mai suferă nicio cruzime. 28 I-am zis: „Domnule, te rog să-mi mai arăți un lucru.” „Ce întrebi?” mi-a zis el. „Oare cei ce se îndepărtează de frica de Dumnezeu sunt chinuiți în același timp în care se bucurau de falsele lor plăceri și încântări?” Mi-a răspuns: „Sunt chinuiți în același timp.”
29 Și i-am spus: „Atunci ei sunt chinuiți puțin; pe când cei care se bucură de plăcerile lor astfel încât uită de Dumnezeu, ar trebui să îndure o pedeapsă de șapte ori mai mare.” 30 El mi-a răspuns: „Ești nebun și nu înțelegi eficacitatea acestei pedepse.” I-am zis: „Domnule, dacă aș înțelege, nu ți-aș dori să-mi spui.” 31 „Ascultați”, a spus el, „și aflați care este puterea amândurora, atât a plăcerii, cât și a pedepsei. O oră de plăcere se termină în propriul său spațiu; dar o oră de pedeapsă are eficacitatea a treizeci de zile. Prin urmare, oricine se bucură de plăcerea sa falsă pentru o zi și este chinuit o zi, acea zi de pedeapsă este echivalentă cu un an întreg.” 32 Iată, de câte zile își petrece cineva plăcerile, de atâția ani este pedepsit pentru asta. Vedeți, așadar, că timpul desfătărilor lumești este scurt, dar cel al durerii și al chinurilor este mult mai lung. 33 Am răspuns: Domnule, întrucât nu înțeleg deloc aceste momente de plăcere și durere; Te rog să te explici mai clar în privința lor. El mi-a răspuns, zicând: „Nebunia ta încă ți se lipește.” 34 Nu ar trebui mai degrabă să-ți cureți mintea și să slujești lui Dumnezeu? Ia seama ca nu cumva, atunci când ți se va împlini vremea, să fii găsit încă neînțelept. Ascultă, dar, așa cum dorești, ca să poți înțelege mai ușor. 35 Cel ce se dedică într-o zi plăcerilor și desfătărilor sale și face tot ce-i poftește sufletul, este plin de o mare nebunie și nu înțelege ce face, dar a doua zi uită ce a făcut cu o zi înainte. 36 Căci încântarea și plăcerea lumească nu se păstrează în memorie, din cauza nebuniei care este înrădăcinată în ele. Dar când durerea și chinul îl lovesc pe om într-o zi, el este de fapt tulburat tot anul după aceea; pentru că pedeapsa lui rămâne fermă în memoria lui. 37 De aceea își amintește de aceasta cu tristețe tot anul; apoi își amintește de plăcerea și încântarea sa deșartă și înțelege că din cauza aceasta a fost pedepsit. 38 Așadar, oricine s-a dedat unor astfel de plăceri este pedepsit astfel, pentru că, având viață, s-a făcut pe sine veniți de moarte. 39 I-am zis: „Domnule, ce plăceri sunt dăunătoare?” El a răspuns: „Aceasta este plăcerea pentru fiecare om pe care o face de bunăvoie.” 40 Căci omul mânios, satisfăcându-și pasiunea, simte plăcere în ea; și tot așa și adulterul și bețivul; calomniatorul și mincinosul; omul lacom și escrocul; și oricine săvârșește ceva asemănător, pentru că își urmează firea rea, primește satisfacție în a-l face. 41 Toate aceste plăceri și desfătări sunt dăunătoare pentru slujitorii lui Dumnezeu. De aceea, pentru acestea sunt chinuiți și suferă pedepse. 42 Există și plăceri care aduc mântuire oamenilor. Căci mulți, atunci când fac ceea ce este bine, găsesc plăcere în el și sunt atrași de desfătările lui. 43 Această plăcere este de folos slujitorilor lui Dumnezeu și aduce viață unor astfel de oameni; pe când acele plăceri vătămătoare, care au fost menționate mai înainte, aduc chinuri și pedepse. 44 Și oricine va stărui în ele și nu se va pocăi de ceea ce a făcut, își va aduce moartea.
A treia carte a păstorului lui Hermas - Asemănări
SIMILITUDINE 7
SIMILITUDINE 8
1 După câteva zile, l-am văzut pe același om care îmi vorbise mai înainte, în același câmp în care văzusem pe acei păstori. Și el mi-a zis: Ce cauți? 2 „Domnule”, am spus eu, „am venit să vă rog să porunciți păstorului, care este ministrul pedepselor, să plece din casa mea, pentru că mă chinuie foarte tare.” 3 Iar el a răspuns: „Trebuie să înduri necazuri și necazuri; căci așa a poruncit îngerul cel bun cu privire la tine, ca să te încerce.” „Domnule”, am zis eu, „ce greșeală atât de mare am săvârșit, încât să fiu dat în mâinile acestui mesager?” „Ascultă”, a zis el, „ești într-adevăr vinovat de multe păcate, dar nu atât de multe încât să fii dat în mâinile acestui mesager.” 5 Dar casa ta a săvârșit multe păcate și greșeli, și de aceea, acel mesager bun, fiind întristat de faptele lor, a poruncit să suferi o vreme, pentru ca ei să se pocăiască de ceea ce au făcut și să se spele de toate poftele acestei lumi. 6 Așadar, când se vor fi pocăit și vor fi purificați, atunci mesagerul care este rânduit pentru pedeapsa ta se va îndepărta de la tine. 7 I-am spus: Domnule, dacă s-au comportat astfel încât să-l mânie pe acel înger bun, ce am făcut eu? El a răspuns: Altfel nu pot fi afectați, decât dacă tu, care ești capul familiei, suferi. 8 Căci orice vei suferi, ei vor simți; dar atâta timp cât vei sta bine întărit, ei nu vor avea parte de nicio supărare. 9 Am răspuns: „Dar, domnule, iată că și ei se pocăiesc acum din toată inima lor. Știu”, a spus el, „că se pocăiesc din toată inima lor; dar crezi tu de aceea că greșelile celor care se pocăiesc sunt șterse îndată?” 10 Nu, nu sunt acum; dar cel care se pocăiește trebuie să-și strice sufletul și să se arate smerit în toate treburile sale și să îndure multe și diverse necazuri. 11 Și când va fi suferit tot ce i-a fost rânduit, atunci poate că Cel ce l-a creat și a întocmit toate celelalte lucruri se va îndura de el și îi va da vreun leac; mai ales dacă își va da seama că inima lui, cea care se pocăiește, este curată de orice faptă rea. 12 Dar acum este de folos pentru tine și pentru casa ta să fii întristat; și este nevoie să înduri multă necaz, așa cum a poruncit îngerul Domnului care te-a încredințat mie. 13 Ci mulțumește Domnului, căci, știind ce avea să se întâmple, te-a socotit vrednic de vestea cea veșnică ce vine peste tine, tu, care ești capabil să-l înduri. 14 I-am zis: „Domnule, fii și tu cu mine și voi trece cu ușurință peste orice necaz. Voi fi”, a zis el, „cu tine” și îl voi ruga pe mesagerul care este însărcinat cu pedepsele tale să-și modereze necazurile față de tine. 15 Și, în plus, vei suferi necazuri doar pentru puțin timp; și apoi vei fi din nou readus la starea ta de dinainte; numai continuă în smerenia minții tale. 16 Ascultă de Domnul cu o inimă curată; tu, casa ta și copiii tăi; și umbla în poruncile pe care ți le-am dat; și atunci pocăința ta va fi neclintită și curată. 17 Și dacă vei păstra aceste lucruri în casa ta, necazurile tale se vor îndepărta de la tine. 18 Și orice necaz se va depărta de la toți cei ce vor umbla după aceste porunci.
1 Mi-a arătat din nou o vale care acoperea câmpiile și munții, la umbra căreia veneau toți cei ce erau chemați prin Numele Domnului. 2 Și lângă salcia aceea stătea un înger al Domnului, foarte minunat și măreț; și a tăiat crengi din salcia aceea cu un cârlig mare; și a întins mâna spre oamenii care erau sub umbra acelei salcii niște nuiele mici, lungi de vreo treizeci de centimetri. 3 Și după ce toți le-au luat, el și-a dat la o parte cârligul, iar copacul a rămas întreg, așa cum îl văzusem înainte. La care m-am mirat și am cugetat în sinea mea. 4 Atunci păstorul mi-a zis: „Nu te mai mira că pomul acela rămâne întreg, în ciuda faptului că atâtea crengi au fost tăiate din el, ci așteaptă puțin, căci acum ți se va arăta ce vrea să spună îngerul acela care a dat acele toiege oamenilor.” 5 Așa că le-a cerut din nou toiagurile și, în aceeași ordine în care fiecare le primise, a fost chemat la el și i-a înapoiat toiagul; pe care, după ce l-a primit, l-a examinat. 6 De la unii le-a primit uscate și putrezite, ca și cum ar fi fost atinse de molii; pe acestea le-a poruncit să fie separate de restul și puse separat. Alții și-au dat nuiele uscate, dar neatinse de molii: și pe acestea le-a poruncit să fie puse separat. 7 Alții și-au dat nuiele pe jumătate uscate; și acestea au fost puse deoparte. Alții și-au dat nuiele pe jumătate uscate și despicate; și acestea au fost puse separat. Alții și-au adus nuiele pe jumătate uscate și pe jumătate verzi, și acestea au fost, de asemenea, așezate separat. 8 Alții și-au adus nuiele două părți verzi și a treia uscată; și și ele au fost puse deoparte. Alții și-au adus nuiele două părți uscate și a treia verde; și au fost, de asemenea, puse deoparte. 9 Alții și-au adus nuiele mai puțin uscate (căci erau foarte puține, adică vârfurile uscate), dar aveau crăpături și acestea erau puse la fel separat. În nuiele altora era doar puțin verde, iar restul uscate; și acestea au fost puse deoparte separat. 10 Alții au venit și și-au adus toiegele verzi așa cum le primiseră, iar cea mai mare parte a poporului și-a adus astfel toiegele; iar mesagerul s-a bucurat foarte mult de acestea și au fost și ei puși deoparte. 11 Alții și-au adus nu numai nuiele verzi, ci și pline de crengi; și acestea au fost puse deoparte, fiind și ele primite de înger cu mare bucurie. Alții și-au adus nuiele verzi cu crengi și acelea și roade pe ele. 12 Cei care aveau astfel de toiege erau foarte veseli; și îngerul însuși s-a bucurat mult de ele; nici păstorul care stătea cu mine nu a fost mai puțin încântat de ele. 13 Atunci îngerul Domnului a poruncit să se aducă cununi; și au fost aduse cununi făcute din palmieri; și îngerul i-a încoronat pe acei oameni în ale căror toiege a găsit ramuri tinere cu rod; și le-a poruncit să intre în turn; 14 De asemenea, i-a trimis în turn pe aceia, în ale căror nuiele a găsit ramuri fără rod, dându-le o pecete. Căci aveau aceeași haină, adică una albă ca zăpada; cu care i-a poruncit să intre în turn. Și așa a făcut cu cei care și-au returnat nuiele verzi așa cum le primise; dându-le o haină albă și astfel i-a trimis să intre în turn.
A treia carte a păstorului lui Hermas - Asemănări
15 După ce a făcut aceasta, a zis păstorului care era cu mine: „Mă duc; dar tu trimite-i înăuntru, fiecare în locul în care a meritat să locuiască; examinând mai întâi toiagurile lor, dar cercetează-le cu atenție, ca nimeni să nu te înșele. Dar dacă va scăpa cineva de tine, îl voi încerca pe altar.” După ce i-a spus acestea păstorului, a plecat. 16 După ce a plecat, păstorul mi-a zis: „Hai să luăm nuielele de la ele și să le plantăm; dacă se întâmplă să înverzească din nou.” I-am zis: „Domnule, cum pot înverzi vreodată acele nuieli uscate?” 17 El mi-a răspuns: „Copacul acela este o salcie și iubește să trăiască întotdeauna. Dacă, așadar, aceste crengi vor fi plantate și vor primi puțină umiditate, multe dintre ele își vor reveni.” 18 De aceea voi încerca și voi turna apă peste ei, și dacă vreunul dintre ei va trăi, mă voi bucura cu el; dar dacă nu, cel puțin prin aceasta se va dovedi că nu mi-am neglijat partea. 19 Apoi mi-a poruncit să-i chem; și toți au venit la el, fiecare în rândul în care se afla, și i-au dat toiegele lor; pe care, după ce le-a primit, le-a plantat pe fiecare dintre ei în rândurile lor. 20 Și după ce le-a plantat pe toate, a turnat multă apă peste ele, astfel încât au fost acoperite de apă și nu au apărut deasupra ei. Apoi, după ce le-a udat, mi-a spus: Haideți să plecăm și, după puțin timp, ne vom întoarce și le vom vizita. 21 Căci Cel care a creat acest copac a vrut ca toți cei care au primit ramuri din el să trăiască. Și sper acum că aceste ramuri sunt astfel udate, multe dintre ele primind umezeală, își vor reveni. 22 I-am zis: „Domnule, spune-mi ce înseamnă acest pom?” Căci sunt foarte uimit că, după ce au fost tăiate atâtea ramuri, pare a fi încă întreg; și nici nu pare să fi rămas ceva mai puțin din el, ceea ce mă uimește foarte mult. 23 El a răspuns: „Ascultați! Acest copac mare care acoperă câmpiile și munții și tot pământul este Legea lui Dumnezeu, vestită în întreaga lume.” 24 Această lege este Fiul lui Dumnezeu, care este propovăduită până la toate marginile pământului. Oamenii care stau sub umbra ei sunt cei care au auzit predicarea Lui și au crezut. 25 Îngerul cel mare și venerabil pe care l-ai văzut a fost Mihail, care are putere asupra poporului său și îl guvernează. Căci el a sădit legea în inimile celor care au crezut; și de aceea îi cercetează pe cei cărora le-a dat legea, ca să vadă dacă au păzit-o. 26 Și el examinează toiagul fiecăruia; și dintre aceștia, mulți sunt slăbiți: căci acele toiege sunt legea Domnului. Apoi îi deosebește pe toți cei care n-au păzit legea, știind locul fiecăruia dintre ei. 27 I-am zis: „Domnule, de ce i-a trimis pe unii la turn și i-a lăsat pe alții aici, în seama ta?” El a răspuns: „Cei care au călcat legea pe care au primit-o de la el sunt lăsați în puterea mea, ca să se pocăiască de păcatele lor; dar cei care au împlinit legea și au păzit-o sunt sub puterea lui.” 28 „Dar cine sunt atunci”, am întrebat eu, „aceia care au intrat în turn încoronați?” El a răspuns: „Toți cei care s-au luptat cu diavolul l-au biruit și sunt încoronați; și aceia sunt cei care au suferit lucruri grele pentru a păzi legea.” 29 Dar cei care și-au abandonat nuielele verzi și cu ramuri tinere, dar fără rod, au îndurat într-adevăr necazuri pentru
aceeași lege, dar n-au suferit moartea; nici nu și-au tăgăduit legea sfântă. 30 Cei care și-au predat toiagurile verzi așa cum le-au primit sunt aceia care au fost modești și drepți și au trăit cu o minte foarte pură și au păzit poruncile lui Dumnezeu. 31 Restul vei ști când voi fi luat în considerare acele toiege pe care le-am plantat și le-am udat. 32 După câteva zile ne-am întors și în același loc stătea acel înger glorios, iar eu am stat lângă el. Atunci mi-a zis: „Încinge-te cu un ștergar și slujește-mi.” 33 Și m-am încins cu un prosop curat, care era făcut dintr-o pânză aspră. Și când m-a văzut încins și gata să-i slujesc, a zis: „Cheamă-i pe acei bărbați ale căror toiege au fost plantate, fiecare în rânduiala lui, așa cum le-a dat el.” 34 Și m-a adus în câmp și i-am chemat pe toți și toți au stat pregătiți în rândurile lor. Apoi le-a spus: „Fiecare să-și ia toiagul și să-l aducă la mine”. Și mai întâi i-au adus pe ai lor, ale căror toiege erau uscate și putrede. 35 Și celor ale căror toiege rămăseseră așa, le-a poruncit să se dea deoparte. Apoi au venit cei ale căror toiege erau uscate, dar nu putrede. Unele dintre acestea au adus toiegele lor verzi; altele uscate și putrede, ca și cum ar fi fost atinse de molie. 36 Celor care le-au dat verzi, le-a poruncit să stea deoparte; dar pe cele ale căror nuiele erau uscate și putrezite, le-a pus să stea alături de primele. Apoi au venit cele ale căror nuiele erau pe jumătate uscate și crăpate: multe dintre acestea și-au dat nuiele verzi și neclare. 37 Alții le-au adus verzi, cu ramuri și cu fructe pe ramuri, asemenea celor care au intrat încoronați în turn. Alții le-au adus uscate, dar nu putrezite; iar unii le-au adus așa cum erau înainte, pe jumătate uscate și crăpate. 38 Fiecare dintre aceștia a poruncit să stea deoparte; unii singuri, alții în rândurile lor. 39 Apoi au venit cele ale căror toiege fuseseră verzi, dar despicate. Aceștia și-au adus toiagele cu totul verzi și au stat în ordinea lor. Și păstorul s-a bucurat de acestea, pentru că toate erau schimbate și libere de despicăturile lor. 40 Apoi și-au dat toiele, care le aveau pe jumătate verzi și pe jumătate uscate. Dintre acestea, unele au fost găsite complet verzi, altele pe jumătate uscate; altele verzi, cu vlăstari tineri. Și toate acestea au fost trimise, fiecare la rangul său. 41 Apoi au dat toiele lor, cei care le aveau înainte două părți verzi și a treia uscate. Multe dintre ele și-au dat toiele verzi; multe pe jumătate uscate; restul uscate, dar nu putrezite. Așa că acestea au fost trimise, fiecare la locul său. 42 Apoi au venit cei care aveau înaintea toiagurilor lor două părți uscate și a treia verde; mulți dintre aceștia și-au predat toiagurile pe jumătate uscate, altele uscate și putrezite; altele pe jumătate uscate și crăpate; dar puține verzi. Și toți aceștia au fost așezați, fiecare în rândul său. 43 Apoi au băgat mâna în toiele lor, în care înainte era doar puțin verde, iar restul era uscat. Toiele lor s-au găsit în mare parte verzi, cu crengi mici, cu roade pe ele, iar restul cu totul verzi. 44 Și păstorul, văzându-i pe aceștia, s-a bucurat foarte mult, pentru că îi găsise astfel; și ei s-au dus și ei la rânduielile lor. 45 După ce le-a examinat toate toiele, mi-a zis: „Ți-am spus că acest copac iubește viața; vezi câți s-au pocăit și au ajuns la mântuire. Domnule, am spus eu, văd asta.”
A treia carte a păstorului lui Hermas - Asemănări
46 „Ca să știi”, zice el, „că bunătatea și îndurarea Domnului este mare și vrednică de cinste, care Și-a dat duhul celor ce au fost găsiți vrednici de pocăință.” 47 Am răspuns: „Domnule, de ce nu s-au pocăit toți?” El a răspuns: „Cei ale căror minți Domnul le-a prevăzut că vor fi curate și că Îi vor sluji din toată inima, lor le-a dat pocăință.” 48 Dar pentru aceia a căror înșelăciune și ticăloșie le-a văzut și a înțeles că nu se vor întoarce cu adevărat la El; lor le-a refuzat orice întoarcere la pocăință, ca nu cumva să blasfemieze din nou legea Lui cu cuvinte rele. 49 I-am spus: Acum, domnule, arată-mi care este locul fiecăruia dintre aceia care și-au renunțat la toiegele lor și care este partea lor; pentru ca, atunci când nu și-au păstrat pecetea întreagă, ci au risipit pecetea pe care au primit-o, să audă și să creadă aceste lucruri, să-și recunoască faptele rele și să se pocăiască; 50 Și primind din nou pecetea lor de la voi, să dați slavă lui Dumnezeu, căci S-a îndurat de ei și v-a trimis pe voi să le înnoiți duhul. 51 Ascultați, a zis el: cei ale căror toiege au fost găsite uscate și putrezite și parcă atinse de molii, sunt dezertorii și trădătorii bisericii. 52 Care, împreună cu celelalte fărădelegi ale lor, au blasfemiat pe Domnul și au tăgăduit Numele Lui, care fusese chemat asupra lor. De aceea, toți aceștia sunt morți pentru Dumnezeu; și vezi că niciunul dintre ei nu s-a pocăit, măcar că au ascultat poruncile Mele pe care li le-ai dat. De aceea, viața este departe de acești oameni. 53 Nici cei care și-au predat toiegele uscate, dar nu putrezite, nu au fost departe de ei. Căci au fost niște contrafăcuți și au introdus învățături rele; și i-au pervertit pe slujitorii lui Dumnezeu, dar mai ales pe cei care au păcătuit; nepermițându-le să se întoarcă la pocăință, ci oprindu-i prin învățăturile lor false. 54 Aceștia au, deci, nădejde; și vezi că mulți dintre ei s-au pocăit, de când le-ai pus poruncile Mele înainte; și mulți alții se vor pocăi. Dar cei ce nu se vor pocăi vor pierde atât pocăința, cât și viața. 55 Dar cei care s-au pocăit, locul lor a început să fie între primele ziduri, iar unii dintre ei chiar au intrat în turn. „Vedeți deci”, a spus el, „că în pocăința păcătoșilor este viață; dar pentru cei care nu se pocăiesc, moartea este pregătită.” 56 Ascultați acum despre cei care și-au dat toiele pe jumătate uscate și pline de crăpături. Cei ale căror toiege erau doar pe jumătate uscate sunt cei îndoielnici; căci ei nu sunt nici vii, nici morți. 57 Cei care și-au ținut nu numai pe jumătate uscate, ci și pline de crăpături, sunt totodată vorbitori îndoielnici și de rău; care îi denigrează pe cei absenți și nu au niciodată pace între ei și se invidiază unii pe alții. 58 Totuși, și lor li se aduce pocăință, căci vezi că unii dintre aceștia s-au pocăit. 59 Acum, toți cei de acest fel care s-au pocăit repede vor avea un loc în turn; dar cei care au fost mai înceți în pocăința lor vor locui înăuntrul zidurilor; dar cei care nu se vor pocăi, ci vor continua în faptele lor rele, vor muri de moarte. 60 Cât despre cei care aveau toiele verzi, dar totuși despicate; aceștia sunt cei care au fost întotdeauna
credincioși și buni, dar au avut oarecare invidie și certuri între ei cu privire la demnitate și preeminență. 61 Toți aceștia sunt deșartă și fără pricepere, și se ceartă unii cu alții pentru aceste lucruri. 62 Totuși, având în vedere că sunt altfel buni, dacă atunci când vor auzi aceste porunci se vor îndrepta și, la îndemnul meu, se vor pocăi brusc; în cele din urmă, vor locui în turn, ca cei care s-au pocăit cu adevărat și în mod vrednic. 63 Dar dacă cineva se va întoarce la dezbinarea sa, va fi exclus din turn și își va pierde viața. Căci viața celor care păzesc poruncile Domnului constă în a face ceea ce li se poruncește; nu în principat sau în vreo altă demnitate. 64 Căci prin îndelungă îndurare și smerenie a minții, oamenii vor ajunge la viață, dar prin răzvrătiri și disprețuirea legii, își vor cumpăra moartea. 65 Cei care în toiagele lor aveau jumătate uscate și jumătate verzi, sunt cei care sunt ocupați cu multe treburi ale lumii și nu sunt uniți cu sfinții. Din această cauză, jumătate dintre ei trăiesc și jumătate sunt moarte. 66 De aceea, mulți dintre aceștia, de când au auzit poruncile Mele, s-au pocăit și au început să locuiască în turn. Dar unii dintre ei au căzut complet; pentru aceștia nu mai este loc de pocăință. 67 Căci din cauza intereselor lor prezente, au blasfemiat și L-au tăgăduit pe Dumnezeu: și pentru această răutate și-au pierdut viața. Și dintre aceștia mulți sunt încă îndoiți; aceștia s-ar putea întoarce; și dacă se vor pocăi repede, vor avea un loc în turn; dar dacă vor fi mai lenți, vor locui înăuntrul zidurilor; dar dacă nu se vor pocăi, vor muri. 68 Cât despre cei care aveau două părți din toiagurile lor verzi și a treia uscată, ei s-au lepădat de Domnul în multe feluri. Dintre aceștia, mulți s-au pocăit și au găsit un loc în turn; și mulți s-au îndepărtat cu totul de Dumnezeu. Aceștia și-au pierdut complet viața. 69 Și unii, fiind într-o stare de îndoială, au stârnit disensiuni: aceștia se pot întoarce, dacă se vor pocăi brusc și nu vor continua în poftele lor; dar dacă vor continua în faptele lor rele, vor muri. 70 Cei care au dat în toiagele lor două părți uscate și cealaltă verde sunt aceia care au fost într-adevăr credincioși, dar totuși bogați și plini de lucruri bune; și de aceea au dorit să fie faimoși printre păgânii de afară și astfel au căzut într-o mare mândrie și au început să țintească la lucruri înalte și să părăsească adevărul. 71 Nici nu s-au unit cu sfinții, ci au trăit cu păgânii; și această viață li s-a părut mai plăcută. Totuși, nu s-au îndepărtat de Dumnezeu, ci au stăruit în credință; numai că n-au săvârșit faptele credinței. 72 Mulți dintre aceștia s-au pocăit, așadar, și au început să locuiască în turn. Alții, care încă trăiesc printre păgâni și sunt înălțați de vanitățile lor, s-au îndepărtat complet de Dumnezeu și au urmat lucrările și răutățile păgânilor. Prin urmare, acești oameni sunt socotiți printre străinii Evangheliei. 73 Alții dintre aceștia au început să se îndoiască în mintea lor; disperând din cauza faptelor lor rele să ajungă vreodată la mântuire: Alții fiind astfel făcuți să se îndoiască, au stârnit și mai mult disensiuni. 74 Așadar, pentru aceștia și pentru cei care, din cauza faptelor lor, au devenit îndoielnici, există încă speranță de întoarcere; dar trebuie să se pocăiască repede, pentru ca
A treia carte a păstorului lui Hermas - Asemănări
locul lor să fie în turn. Dar cei care nu se pocăiesc, ci continuă în plăcerile lor, sunt aproape de moarte. 75 Cât despre cei care și-au dat toiele verzi, cu excepția vârfurilor, care erau uscate și aveau crăpături, aceștia au fost întotdeauna buni, credincioși și drepți înaintea lui Dumnezeu: cu toate acestea, au păcătuit puțin, din cauza plăcerilor lor deșarte și a gândurilor mărunte pe care le aveau în ei înșiși. 76 De aceea, mulți dintre ei, când au auzit cuvintele mele, s-au pocăit imediat și au început să locuiască în turn. Cu toate acestea, unii au devenit îndoielnici, iar alții la mințile lor îndoielnice au adăugat disensiuni. Prin urmare, pentru aceștia există încă speranță de întoarcere, pentru că au fost întotdeauna buni; dar nu vor fi cu greu mișcați. 77 Cât despre cei care și-au dat nuiele uscate, cu excepția vârfurilor, care erau verzi, aceștia sunt cei care au crezut într-adevăr în Dumnezeu, dar au trăit în răutate; totuși, fără a se depărta de Dumnezeu: purtând întotdeauna de bunăvoie numele Domnului; și primind cu ușurință în casele lor pe slujitorii lui Dumnezeu. 78 Auzind de aceea aceste lucruri, s-au întors și, fără întârziere, s-au pocăit și au trăit în toată dreptatea. Și unii dintre ei au suferit moartea: alții au trecut cu ușurință prin multe încercări, fiind conștienți de faptele lor rele. 79 Și după ce a terminat de explicat toate toiagurile, mi-a zis: „Du-te și spune tuturor oamenilor să se pocăiască, căci vor trăi pentru Dumnezeu; pentru că Domnul, mișcat de mare clemență, m-a trimis să predic tuturor pocăința.” 80 Chiar și pentru cei care, din cauza faptelor lor rele, nu merită să ajungă la mântuire. Dar Domnul va fi răbdător și va respecta invitația făcută de Fiul Său. 81 I-am spus: „Domnule, nădăjduiesc că toți se vor pocăi atunci când vor auzi aceste lucruri. Căci am încredere că oricine își recunoaște păcatele și își pune frica de Domnul se va întoarce la pocăință.” 82 El mi-a spus: „Oricine se va pocăi din toată inima și se va curăți de toate relele pe care le-am menționat mai înainte și nu va adăuga nimic mai mult la păcatele sale, va primi de la Domnul leacul pentru nelegiuirile sale de dinainte, dacă nu se vor îndoi de aceste porunci și vor trăi pentru Dumnezeu. 83 Dar cei ce vor continua să adauge la fărădelegile lor și vor continua să se poarte cu poftele lumii prezente, se vor osândi pe ei înșiși la moarte. Dar tu umbli în aceste porunci și oricine va umbla în ele și le va împlini cu dreptate va trăi pentru Dumnezeu. 84 Și după ce mi-a arătat toate aceste lucruri, a zis: „Îți voi arăta restul peste puține zile.” SIMILITUDINE 9 1 După ce am scris Poruncile și Asemeneile Păstorului, Îngerul Pocăinței, el a venit la mine și mi-a zis: „Îți voi arăta toate lucrurile pe care ți le-a spus Duhul sub chipul Bisericii. Căci Duhul este Fiul lui Dumnezeu.” 2 Și pentru că erai slab cu trupul, nu ți s-a spus nimic de către înger, până când nu ai fost întărit de Duhul și ai crescut în putere, ca să poți vedea și pe înger. 3 Căci atunci, într-adevăr, zidirea turnului ți-a fost arătată foarte bine și în mod glorios de către biserică; totuși, ai văzut toate lucrurile arătate ție ca și cum ar fi fost de către o fecioară.
4 Dar acum ești luminat de înger, dar totuși de același Duh. Dar trebuie să cugetezi cu sârguință la toate lucrurile; căci de aceea sunt trimis în casa ta de acel venerabil mesager, pentru ca atunci când vei fi văzut toate lucrurile cu putere, să nu te mai temi ca mai înainte. 5 Și m-a condus la înălțimea unui munte din Arcadia și am așezat pe vârful lui. Și mi-a arătat o câmpie mare și în jurul ei doisprezece munți înfățișați în chipuri diferite. 6 Prima era neagră ca funinginea. A doua era netedă, fără ierburi. A treia era plină de spini și ciulini. A patra avea ierburi pe jumătate uscate; dintre care partea superioară era verde, dar cea următoare rădăcina era uscată; iar unele dintre ierburi, când soarele ardea, se uscau. 7 Al cincilea munte era foarte accidentat; dar totuși avea ierburi verzi. Al șaselea munte era plin de crăpături, unele mai mici, altele mai mari; și în aceste crăpături creștea iarbă, care nu înflorea, ci părea că se ofilește. 8 Al șaptelea munte avea pășuni minunate și roditoare în toată puterea lor; tot felul de vite și păsările cerului se hrăneau pe el; și cu cât se hrăneau mai mult din el, cu atât iarba creștea mai multă și mai frumoasă. 9 Al optulea munte era plin de fântâni, și din acele fântâni țâșneau tot felul de făpturi ale lui Dumnezeu. Al nouălea munte nu avea apă deloc, ci era complet lipsit de ea; și hrănea șerpi ucigași și distrugători pentru oameni. 10 Al zecelea munte era plin de copaci înalți și cu totul umbros; și sub umbra lor zăceau vitele care se odihneau și rumegau. 11 Al unsprezecelea munte era plin de copaci deși; iar acei copaci păreau a fi încărcați cu tot felul de fructe; încât oricine îi vedea nu putea decât să dorească să mănânce din fructele lor. 12 Al doisprezecelea munte era în întregime alb și avea un aspect extrem de plăcut și își dădea o frumusețe desăvârșită. 13 ¶ În mijlocul câmpiei 1 mi-a arătat o stâncă albă uriașă, care se înălța din câmpie, iar stânca era mai înaltă decât acei munți și era pătrată; așa că părea capabilă să susțină întreaga lume. 14 Mi se părea veche, totuși avea o poartă nouă, care părea să fi fost săpată recent. Poarta aceea strălucea mai mult decât soarele însuși; într-atât încât am admirat foarte mult lumina ei. 15 În jurul porții stăteau douăsprezece fecioare; dintre care patru, care stăteau la colțurile porții, mi s-au părut cele mai importante, deși celelalte erau și ele de valoare; și stăteau în cele patru colțuri ale porții. 16 La harul acelor fecioare sporea și faptul că stăteau câte două, îmbrăcate în haine de in și încingute cu decent, cu brațele drepte libere, ca și cum ar fi fost pe punctul de a ridica o povară; căci așa erau îmbrăcate și erau foarte vesele și gata de plecare. 17 Când am văzut aceasta, m-am mirat în sinea mea să văd lucruri atât de mărețe și nobile. Și din nou am admirat la vederea acelor fecioare, că erau atât de frumoase și delicate; și stăteau cu atâta fermitate și statornicie, ca și cum ar fi putut purta întregul cer. 18 Și pe când mă gândeam așa în mine, păstorul mi-a zis: Ce crezi tu în tine și ești tulburat și te umpli de griji? 19 Nu te preface că ai lua aminte la ceea ce nu pricepi, ca și cum ai fi înțelept, ci roagă-te Domnului ca să ai puterea să pricepi; ce va fi să vină nu poți pricepe, dar vezi ce este înaintea ta.
A treia carte a păstorului lui Hermas - Asemănări
20 Nu te tulbura, așadar, de lucrurile pe care nu le poți vedea; ci dobândește priceperea celor pe care le vezi. 21 Nu mai fi curios; și îți voi arăta tot ce trebuie să-ți spun; dar mai întâi gândește-te la ce mai rămâne de făcut. 22 ¶ Și când mi-a spus aceasta, am ridicat privirea și iată că am văzut șase bărbați înalți și venerabili venind; fețele lor erau toate la fel; și au chemat o anumită mulțime de bărbați; iar cei care au venit la chemarea lor erau, de asemenea, înalți și corpolenți. 23 Și acei șase le-au poruncit să construiască un turn deasupra porții acelei. Și îndată s-a auzit un mare zgomot din partea acelor oameni care alergau încoace și încolo în jurul porții, care se adunaseră să construiască turnul. 24 Fecioarele care stăteau lângă poartă și-au dat seama că zidirea turnului urma să fie grăbită de ele. Și și-au întins mâinile, ca și cum ar fi vrut să primească de la ei ceva de făcut. 25 Atunci acei șase oameni au poruncit să ridice pietre dintr-un loc adânc și să le pregătească pentru construirea turnului. Și au fost ridicate zece pietre albe, pătrate și necuprinse. 26 Atunci acei șase bărbați le-au chemat pe cele zece fecioare și le-au poruncit să care toate pietrele care urmau să fie puse în clădire și, după ce le-au trecut pe poartă, să le dea celor ce urmau să construiască turnul. 27 Îndată, fecioarele au început toate împreună să ridice pietrele acelea care fuseseră scoase mai înainte din adânc. 28 ¶ Și cei care stăteau în jurul porții au cărat pietre în așa fel, încât acele pietre care păreau a fi cele mai rezistente au fost puse la colțuri, iar restul au fost puse în laterale. 29 Și astfel au cărat toate pietrele și, ducându-le pe poartă, le-au dat zidarilor, așa cum li se poruncise; aceștia, luândule din mâinile lor, au zidit cu ele. 30 Dar această clădire a fost făcută pe acea stâncă mare și deasupra porții; și pe acestea era susținut tot turnul. Dar zidirea celor zece pietre a umplut toată poarta, care a început să fie făcută pentru temelia acelui turn. 31 După acele zece pietre, alte douăzeci și cinci s-au ridicat din adânc; și acestea au fost așezate în clădirea aceluiași turn; fiind ridicate de acele fecioare, așa cum fuseseră și celelalte înainte. 32 După acestea s-au ridicat alte treizeci și cinci; și acestea au fost la fel montate în aceeași lucrare. Apoi au fost aduse alte patruzeci de pietre și toate acestea au fost adăugate la zidirea acelui turn. 33 Așadar, temelia turnului acela a început să fie formată din patru rânduri; pietrele au încetat să se mai ridice din adânc; și cei care construiau s-au odihnit puțin. 34 Din nou, acei șase oameni au poruncit mulțimii să aducă pietre din acei doisprezece munți pentru a zidi același turn. 35 Așa că au tăiat din toți munții pietre de felurite culori și le-au adus și le-au dat fecioarelor; pe care, după ce le-au luat, le-au dus și le-au pus la zidirea turnului. 36 În care, când au fost zidite, au devenit albe și diferite de ceea ce erau înainte; căci toate erau la fel și își schimbau culorile anterioare. Și unele au fost ridicate de oamenii înșiși, iar când au intrat în clădire, au rămas așa cum fuseseră puse. 37 Acestea nu s-au făcut albe, nici diferite de ceea ce erau înainte, pentru că nu au fost purtate de fecioare prin poartă. De aceea, aceste pietre erau neplăcute în clădire: când acei
șase bărbați au observat, au poruncit să fie îndepărtate și puse înapoi în locul de unde fuseseră aduse. 38 Și le-au zis celor care aduseseră acele pietre: „Să nu ne aduceți pietre pentru această zidire, ci să le puneți lângă turn, ca aceste fecioare să le ducă și să ni le dea.” 39 Căci dacă nu sunt purtați de aceste fecioare prin această poartă, nu își pot schimba culoarea; de aceea nu vă osteniți în zadar. 40 ¶ Zidirea a fost terminată în ziua aceea, dar turnul nu fusese terminat, căci urma să fie construit mai târziu, de aceea și acum s-a făcut o oarecare întârziere. 41 Și acești șase oameni le-au poruncit celor care construiau să plece și, cum ar fi făcut, să se odihnească o vreme; dar le-au poruncit acelor fecioare să nu plece din turn; acum mi s-a părut că au fost lăsate pentru paza lui. 42 După ce toți au plecat, i-am spus păstorului acela: „Domnule, de ce nu este terminată construcția turnului? Pentru că nu poate fi terminată”, a spus el, „până când nu vine Domnul lui și nu aprobă construcția; pentru ca, dacă va găsi în el pietre care nu sunt bune, acestea să fie schimbate; căci acest turn este construit după voia lui.” 43 „Domnule”, am spus eu, „aș vrea să știu ce înseamnă construirea acestui turn; precum și să fiu informat despre această stâncă și despre această poartă.” 44 Și despre munți și fecioare și pietrele care au ieșit din adânc și nu au fost tăiate, ci puse în clădire așa cum au ieșit; și de ce cele zece pietre au fost puse mai întâi în temelie; apoi cele douăzeci și cinci; apoi treizeci și cinci; apoi patruzeci? 45 Și în ceea ce privește aceste pietre care au fost puse în clădire și scoase din nou și duse înapoi la locul lor? Împlinește, te rog, dorința sufletului meu cu privire la toate aceste lucruri și arată-mi toate. 46 Și mi-a zis: Dacă nu vei fi neîndemânatic, vei ști totul și vei vedea toate celelalte lucruri care au să se întâmple în acest turn; și vei înțelege cu sârguință toate aceste asemănări. 47 Și după câteva zile am ajuns în același loc unde stătusem mai înainte; și el mi-a zis: „Haidem să mergem la turn, căci stăpânul lui va veni și-l va cerceta.” 48 Așadar, am ajuns acolo și nu am găsit acolo decât acele fecioare. Și el i-a întrebat dacă stăpânul turnului acela venise acolo? Iar ele au răspuns că va fi acolo în curând ca să inspecteze clădirea. 49 ¶ După foarte puțin timp am văzut venind o mare mulțime de oameni, iar în mijlocul lor un om atât de înalt, încât întrecea în înălțime turnul. 50 În jurul lui erau cei șase care mai înainte comandaseră construcția și toți ceilalți care zidiseră turnul acela și mulți alții de mare popor. Fecioarele care păzeau turnul au alergat să-l întâmpine și l-au sărutat și au început să meargă aproape de el. 51 Dar a examinat clădirea cu atâta grijă încât a atins fiecare piatră și a lovit pe fiecare cu un toiag pe care îl ținea în mână. 52 Dintre acestea, unele, fiind lovite, s-au înnegrit ca funinginea; altele erau aspre; unele arătau ca și cum ar avea crăpături; altele păreau schilodite; unele nici negre, nici albe; unele păreau ascuțite și nu se potriveau cu celelalte pietre, iar altele erau pline de pete. 53 Acestea erau diferitele feluri de pietre care nu s-au găsit potrivite pentru clădire; toate pe care Domnul a poruncit să
A treia carte a păstorului lui Hermas - Asemănări
fie scoase din turn și puse lângă el, și alte pietre să fie aduse și puse în locul lor. 54 Cei ce zideau l-au întrebat din care dintre munți vrea să aducă pietre ca să le pună în locul celor puse la o parte. Dar el le-a interzis să aducă pietre din munți și le-a poruncit să le ia dintr-un ogor din apropiere. 55 Au săpat deci în câmp și au găsit multe pietre pătrate, lucioase și unele rotunde. Totuși, toate cele găsite în câmpul acela au fost luate și duse prin poartă de acele fecioare; iar cele pătrate dintre ele au fost potrivite și puse în locul celor scoase afară. 56 Dar cele rotunde nu au fost puse în clădire, pentru că erau tari și ar fi durat prea mult să le tăiezi; ci au fost așezate în jurul turnului, ca și cum ar fi fost tăiate ulterior în pătrate și puse în clădire; căci erau foarte albe. 57 ¶ Când a văzut aceasta cel ce era mai mare în demnitate și stăpânul întregului turn, l-a chemat la el pe păstorul care era cu mine și i-a dat pietrele care fuseseră respinse și puse împrejurul turnului și i-a zis: „Curăță aceste pietre cu toată grija și potrivește-le în clădirea turnului, ca să se potrivească cu restul; iar pe cele care nu se potrivesc cu restul, aruncă-le departe de turn.” 58 După ce i-a poruncit astfel, a plecat la turn împreună cu toți cei care veniseră cu el; dar fecioarele acelea au rămas în jurul turnului ca să-l păzească. 59 Și i-am zis păstorului acela: „Cum se pot întoarce aceste pietre, fiindcă au fost lepădate, în zidirea acestui turn?” El a răspuns: „Voi tăia cea mai mare parte din fața acestor pietre și le voi adăuga la zidire, și se vor potrivi cu restul.” 60 Și am zis: „Domnule, cum vor putea ei să umple același loc, când vor fi atât de mult îndepărtate?” El a răspuns: „Cele care vor fi găsite prea mici vor fi puse în mijlocul clădirii, iar cele mai mari vor fi puse afară și le vor ține înăuntru.” 61 După ce mi-a spus acestea, a adăugat: „Haidem să mergem și după trei zile ne vom întoarce și voi pune aceste pietre, după ce le voi curăți, în turn.” 62 Căci toți cei din jurul turnului trebuie curățiți, ca nu cumva stăpânul casei să vină pe neașteptate și să-i găsească necurați pe cei din jurul turnului; și să se înfurie atât de tare încât aceste pietre să nu fie niciodată puse în clădirea acestui turn, și să fiu considerat ca fiind neglijent de poruncile stăpânului meu. 63 După trei zile, când am ajuns la turn, mi-a zis: „Să cercetăm toate pietrele acestea și să vedem care dintre ele poate intra în zidire.” Am răspuns: „Domnule, să vedem.” 64 ¶ Și mai întâi am început să ne uităm la cele care fuseseră negre; căci s-au găsit exact așa cum erau când au fost scoase din turn; de aceea a poruncit să fie scoase din turn și puse deoparte. 65 Apoi le-a examinat pe cele care fuseseră nefinisate și a poruncit ca multe dintre ele să fie tăiate în formă de cerc și să fie potrivite de către fecioare în clădirea turnului; așa că le-au luat și le-au așezat în mijlocul clădirii; iar restul a poruncit să fie puse deoparte cu cele negre, căci și ele se înnegriseră. 66 Apoi le-a analizat pe cele pline de crăpături și a poruncit ca multe dintre acestea să fie îndepărtate și astfel adăugate la restul clădirii de către aceleași fecioare. 67 Acestea au fost așezate afară pentru că au fost găsite întregi; dar ceea ce a rămas, din cauza mulțimii crăpăturilor
lor, nu a putut fi reformat și de aceea a fost aruncat de la construirea turnului. 68 Apoi a privit la cele schilodite; multe dintre acestea aveau crăpături și se înnegriseră; altele erau crăpături mari; acestea a poruncit să fie puse alături de cele respinse. 69 Iar pe ceilalți, după ce s-au curățit și s-au îndreptat, a poruncit să fie puși în zid. De aceea, fecioarele le-au luat și le-au pus în mijlocul zidului, pentru că erau slabe. 70 După acestea, el le-a examinat pe cele găsite pe jumătate albe și pe jumătate negre; și multe dintre ele erau acum negre; și acestea a poruncit să fie puse printre cele aruncate. 71 Restul au fost găsite în întregime albe; acestea au fost luate de fecioare și puse în același turn: și acestea au fost puse afară, pentru că au fost găsite întregi; astfel încât să le poată păstra pe cele puse la mijloc, căci nimic nu a fost tăiat din ele. 72 Apoi s-a uitat la cele care fuseseră tari și ascuțite; dar puține dintre acestea au fost folosite, pentru că nu puteau fi tăiate, fiindcă se găseau foarte tari: restul au fost modelate și potrivite de fecioare în mijlocul clădirii, pentru că erau mai slabe. 73 Apoi le-a privit pe cele care aveau pete; dintre acestea, câteva au fost găsite negre și au fost duse la celelalte. Restul erau albe și întregi; și au fost potrivite de fecioare în clădire și așezate în exterior, datorită rezistenței lor. 74 ¶ După aceasta, a venit să se uite la acele pietre care erau albe și rotunde și mi-a zis: „Ce vom face cu aceste pietre?” Am răspuns: „Domnule, nu știu.” 75 El a răspuns: „Nu te poți gândi la nimic pentru acestea?” Am răspuns: „Domnule, nu înțeleg această artă; nici nu sunt cioplitor în piatră și nici nu pot spune nimic.” 76 Și el a zis: „Nu vezi că sunt foarte rotunde? Acum, ca să le fac pătrate, trebuie să tai mult din ele; totuși, este necesar ca unele dintre acestea să intre în construirea turnului.” 77 Am răspuns: Dacă este necesar, de ce te încurci și nu alegi mai degrabă, dacă ai de ales între ele, și nu le încadrezi în clădire? 78 Apoi le-a ales pe cele mai mari și mai strălucitoare și lea aranjat în pătrat; după ce le-a făcut, fecioarele le-au luat și le-au așezat în partea din afară a clădirii. 79 Și restul care a mai rămas au fost duși înapoi în același câmp de unde au fost luați; totuși, nu au fost aruncați; pentru că, a spus el, nu mai lipsește încă puțin din acest turn, care urmează să fie construit; și poate că Domnul va pune aceste pietre în această clădire, pentru că sunt foarte albe. 80 Atunci au fost chemate douăsprezece femei foarte impunătoare, îmbrăcate într-o haină neagră, încingute, cu umerii desfăcuți și părul despletit. Acestea mi s-au părut a fi femei de la țară. 81 Și păstorul le-a poruncit să ia pietrele care fuseseră aruncate din clădire și să le ducă înapoi în munții de unde fuseseră luate. 82 Și i-au luat pe toți cu bucurie și i-au dus înapoi la locurile lor de unde fuseseră luați. 83 Când nu a mai rămas nici măcar o piatră în jurul turnului, mi-a zis: „Hai să ocolim turnul acesta și să vedem dacă-i mai lipsește ceva.” 84 Am început, așadar, să o înconjurăm; și când a văzut că era construită frumos, a început să se bucure foarte mult;
A treia carte a păstorului lui Hermas - Asemănări
căci era atât de frumos construită, încât oricine ar fi văzut-o trebuie să fi fost îndrăgostit de clădire. 85 Căci părea să fie doar o singură piatră, și nu se vedea nicio îmbinare nicăieri; ci arăta ca și cum ar fi fost tăiată dintr-o singură stâncă. 86 ¶ Și când m-am gândit cu sârguință ce turn era, am fost extrem de încântat; și el mi-a zis: „Adu niște var și niște scoici mici, ca să pot umple golurile acelor pietre care au fost scoase din clădire și puse la loc; căci toate lucrurile din jurul turnului trebuie nivelate.” 87 Și am făcut așa cum mi-a poruncit, iar el mi-a spus: Fii gata să mă ajuți și această lucrare se va termina repede. 88 A umplut deci golurile acelor pietre și a poruncit să fie curățit locul din jurul turnului. 89 Atunci fecioarele acelea au luat mături și au curățit tot locul din jur și au îndepărtat toate gunoaiele și au aruncat apă peste ele; după ce au făcut aceasta, locul a devenit încântător, iar turnul frumos. 90 Atunci mi-a zis: „Totul este acum curat; dacă Domnul va veni să termine turnul, nu va găsi nimic de care să se plângă de noi.” 91 După ce a spus acestea, era pe punctul de a pleca. Dar am apucat geanta lui și am început să-l implor, în numele Domnului, să-mi explice toate lucrurile pe care mi le arătase. 92 El mi-a zis: „Am o mică treabă acum; dar îți voi explica imediat toate lucrurile. Rămâi aici până vin.” 93 I-am zis: „Domnule, ce să fac eu aici singur?” El a răspuns: „Nu ești singur, fiindcă toate aceste fecioare sunt cu tine.” 94 Am zis: „Domnule, dă-mă atunci în mâinile lor.” Atunci i-a chemat și le-a zis: „Vă recomand pe acest om până mă voi întoarce.” 95 Așadar, am rămas cu acele fecioare: acum erau vesele și curtenitoare cu mine; mai ales cele patru, care păreau a fi cele mai importante dintre ele. 96 ¶ Atunci fecioarele acelea mi-au zis: „Păstorul acela nu se va întoarce aici astăzi.” Le-am zis: „Ce să fac atunci?” Ele au răspuns: „Așteptați-l până seara, ca să vină și să vă vorbească; dar dacă nu, totuși veți rămâne cu noi până va veni.” 97 Le-am spus: „Îl voi aștepta până seara; dar dacă nu vine până la acea oră, mă voi duce acasă și mă voi întoarce aici a doua zi dimineață.” 98 Ei mi-au răspuns: „Ne ești dat, nu te poți depărta de noi.” Am zis: „Unde voi rămâne?” 99 Ei au răspuns: „Vei dormi cu noi ca un frate, nu ca un soț, căci ești fratele nostru și suntem gata de acum înainte să locuim cu tine, căci ne ești foarte drag.” 100 Totuși, mi-a fost rușine să rămân cu ei. Dar cea care părea a fi cea mai importantă dintre ei m-a îmbrățișat și a început să mă sărute. Iar ceilalți, când au văzut că eram sărutat de ea, au început și ei să mă sărute ca pe un frate; și m-au condus în jurul turnului și s-au jucat cu mine. 101 Unii dintre ei au cântat și ei psalmi, alții au compus corul împreună cu ei. Dar eu am umblat cu ei prin turn, bucurându-mă în tăcere și părându-mi mie însumi că am întinerit din nou. 102 Când s-a lăsat seara, am vrut să mă întorc acasă imediat, dar m-au reținut și nu m-au lăsat să plec. De aceea am rămas cu ei în noaptea aceea lângă același turn.
103 Așa că și-au întins veșmintele de in pe pământ și m-au așezat în mijloc, fără să facă nimic altceva, ci doar s-au rugat. 104 Și eu m-am rugat împreună cu ei neîncetat, nici mai puțin decât ei. Care, văzându-mă rugându-mă în felul acesta, s-au bucurat foarte mult; și am rămas acolo cu ei până a doua zi. 105 Și după ce ne-am închinat lui Dumnezeu, atunci păstorul a venit și le-a zis: „Nu i-ați făcut niciun rău acestui om.” Ei au răspuns: „Întrebați-l pe el.” I-am zis: „Domnule, am primit multă satisfacție pentru că am rămas cu ei.” 106 Și mi-a zis: „Cum cinești?” I-am răspuns: „Domnule, m-am ospătat toată noaptea cu cuvintele Domnului.” „Teau primit bine atunci”, a zis el; „Domnule, foarte bine”, am zis. 107 El a răspuns: „Vrei să afli acum ce ți-ai dorit?” Am răspuns: „Domnule, da; și mai întâi te rog să-mi arăți toate lucrurile în ordinea în care le-am cerut.” 108 El a răspuns: „Voi face tot ce vrei și nu-ți voi ascunde nimic.” 109 ¶ Înainte de toate, domnule, am întrebat eu, spune-mi ce înseamnă această stâncă și această poartă? Ascultă, a zis el, această stâncă și această poartă sunt Fiul lui Dumnezeu. Am răspuns: Domnule, cum se poate face asta? Întrucât stânca este veche, iar poarta este nouă. 110 Ascultă, a zis el, omule nebun! și înțelege. Fiul lui Dumnezeu este într-adevăr mai bătrân decât orice creatură; într-atât încât a fost în sfat cu Tatăl său la crearea tuturor lucrurilor. 111 Dar poarta este, prin urmare, nouă, pentru că El a apărut în zilele din urmă, la împlinirea timpului; pentru ca cei care vor ajunge la mântuire, să poată intra prin ea în împărăția lui Dumnezeu. 112 Ai văzut, a zis el, pietrele acelea care au fost cărate prin poartă, cum au fost puse în construcția turnului; dar cele care n-au fost cărate prin poartă, au fost trimise la locurile lor? 113 Am răspuns: „Domnule, am văzut.” Așa a zis el: „Nimeni nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu, decât cel ce va lua asupra sa numele Fiului lui Dumnezeu.” 114 Căci dacă ai intra într-un oraș oarecare, iar acel oraș ar fi înconjurat de un zid și ar avea o singură poartă, ai putea intra în acel oraș decât pe poarta aceea? 115 Am răspuns: „Domnule, cum aș putea face altfel?” Așadar, a zis el, „nu există altă cale de intrare în cetatea aceea decât pe poartă, tot așa nimeni nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu decât numai prin Numele Fiului Său, care Îi este preaiubit.” 116 Și mi-a zis: „Ai văzut mulțimea celor care au construit turnul acela?” „Domnule”, am spus eu, „L-am văzut”. El a răspuns: „Toți aceștia sunt îngeri, venerabili în demnitatea lor.” 117 Domnul este înconjurat de aceștia ca de un zid, dar poarta este Fiul lui Dumnezeu, care este singura cale de a veni la Dumnezeu. Căci nimeni nu se va duce la Dumnezeu decât prin Fiul Său. 118 „Ai văzut și tu”, a zis el, „pe cei șase oameni și în mijlocul lor pe acel mare și venerabil om, care umbla în jurul turnului și a aruncat pietrele din turn?” 119 „Domnule”, am spus eu, „i-am văzut”. El a răspuns că bărbatul acela înalt era Fiul lui Dumnezeu, iar acei șase
A treia carte a păstorului lui Hermas - Asemănări
erau îngerii săi de cea mai înaltă demnitate, care stau în jurul lui la dreapta și la stânga. 120 Dintre acești îngeri excelenți, niciunul nu vine la Dumnezeu fără El. El a adăugat: „De aceea, oricine nu va lua Numele Lui, nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu.” 121 Atunci am zis: „Ce este turnul acesta? Aceasta este biserica”, a zis el. „Și ce sunt aceste fecioare, domnule?” El mi-a zis: „Acestea sunt duhurile sfinte, căci nimeni nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu, dacă nu-l îmbracă ele cu haina lor.” 122 Căci nu-ți va folosi la nimic să iei numele Fiului lui Dumnezeu, dacă nu vei primi și veșmântul lor de la ele. Căci aceste fecioare sunt puterile Fiului lui Dumnezeu. Așadar, un om va purta în zadar numele Lui, dacă nu va fi și înzestrat cu puterile Lui. 123 Și mi-a zis: „Ai văzut acele pietre care au fost aruncate? Ele purtau într-adevăr numele, dar nu își puneau veșmântul.” Am zis: „Domnule, ce este veșmântul lor?” „Însăși numele lor”, a spus el, „sunt veșmântul lor.” 124 De aceea, oricine poartă numele Fiului lui Dumnezeu, trebuie să poarte și numele lor; căci Fiul lui Dumnezeu Însuși poartă numele lor. 125 Cât despre acele pietre, a continuat el, pe care, fiind livrate de mâinile lor, le-ai văzut rămânând în clădire, erau îmbrăcate în puterea lor; din această cauză vezi întregul turn de aceeași culoare cu stânca și făcut ca și cum ar fi dintr-o singură piatră. 126 Tot așa și cei ce au crezut în Dumnezeu prin Fiul Său s-au îmbrăcat cu duhul Său. Iată, va fi un singur duh, un singur trup și o singură culoare a veșmintelor lor; și toți cei ce vor purta numele acestor fecioare vor dobândi aceasta. 127 Și am spus: Domnule, de ce au fost atunci aruncate acele pietre care au fost respinse, având în vedere că și ele au fost cărate prin poartă și livrate de mâinile acestor fecioare în construirea acestui turn? 128 „Fiindcă, zise el, te străduiești să cercetezi cu sârguință toate lucrurile, ascultă și despre acele pietre care au fost respinse. Toți aceștia au primit numele Fiului lui Dumnezeu și, odată cu acesta, puterea acestor fecioare.” 129 Primind, deci, aceste duhuri, au fost desăvârșiți și aduși în numărul slujitorilor lui Dumnezeu; și au început să fie un singur trup și să aibă o singură haină, căci au fost 3 înzestrați cu aceeași dreptate, pe care au exercitat-o deopotrivă. 130 Dar după ce au fost văzute acele femei pe care le-ai văzut îmbrăcate într-o haină neagră, cu umerii liberi și părul despletit, și-au îndreptat poftele spre ele, fiind ispitite de frumusețea lor; și s-au îmbrăcat cu puterea lor și au lepădat hainele fecioarelor. 131 De aceea au fost ei alungați din casa lui Dumnezeu și dați în grija acelor femei. Dar cele care nu s-au stricat prin frumusețea lor, au rămas în casa lui Dumnezeu. Aceasta, a spus el, este semnificația acelor pietre care au fost respinse. 132 ¶ Și am zis: „Domnule, ce se va întâmpla dacă vreunul dintre acești bărbați se va pocăi și își va lepăda dorința față de acele femei și se va întoarce și se va întoarce la aceste fecioare și își va îmbrăca din nou virtutea; nu vor intra ei în casa lui Dumnezeu?” 133 Vor intra, a zis el, dacă vor lăsa deoparte toate lucrările acelor femei și vor relua puterea acestor fecioare și vor umbla în faptele lor.
134 Și din acest motiv există o oprire în zidire, pentru ca, dacă se vor pocăi, să poată fi adăugați la zidirea acestui turn; dar dacă nu se vor pocăi, să fie zidiți alții în locul lor și astfel să fie complet alungați. 135 Pentru toate aceste lucruri am mulțumit Domnului că, fiind mișcat de milă față de toți cei asupra cărora este chemat numele Lui, El ne-a trimis îngerul pocăinței să prezideze asupra noastră, cei care am păcătuit împotriva Lui; și că El ne-a înviorat spiritele care erau aproape dispărute și care nu aveau nicio speranță de mântuire, dar care acum sunt înviorate pentru reînnoirea vieții. 136 Atunci am zis: „Arată-mi acum, domnule, de ce acest turn nu este construit pe pământ, ci pe o stâncă și pe poartă?” El a răspuns: „Ești nebun și fără pricepere, de aceea întrebi aceasta.” 137 Și am spus: „Domnule, trebuie să te întreb toate lucrurile, pentru că nu înțeleg nimic. Căci toate răspunsurile tale sunt mărețe și excelente; și pe care un om cu greu le poate înțelege.” 138 Ascultați, a zis el: „Numele Fiului lui Dumnezeu este mare și nemărginit și întreaga lume este susținută de el. Dacă, așadar, am zis eu, fiecare făptură a lui Dumnezeu este susținută de Fiul Său, de ce nu ar sprijini El și pe cei care au fost invitați de El și care poartă numele Lui și umblă în poruncile Lui?” 139 Nu vezi, a zis el, că El îi susține pe cei care poartă numele Lui din toată inima? El este, așadar, temelia lor și îi susține cu bucurie pe cei care nu-I neagă numele, ci îl poartă de bunăvoie. 140 ¶ Și am zis: Domnule, spune-mi numele acestor fecioare și ale acelor femei care erau îmbrăcate în veșmântul negru. 141 „Ascultați”, a zis el, „numele acelor fecioare care sunt mai puternice și stau la colțurile porții. Acestea sunt numele lor: 142 Prima se numește Credință; a doua, Înfrânare; a treia, Putere; a patra, Răbdare; celelalte care stau sub acestea sunt Simplitatea, Inocența, Castitatea, Veselia, Adevărul, Înțelegerea, Concordia, Caritatea. 143 Oricine poartă, deci, aceste nume și numele Fiului lui Dumnezeu va intra în Împărăția lui Dumnezeu. 144 „Ascultați acum”, a spus el, „numele acelor femei care erau îmbrăcate în veșmântul negru. Dintre acestea, patru sunt principalele: prima este Perfidia; a doua, Incontinența; a treia, Infidelitatea; a patra, Plăcerea.” 145 Și restul care urmează se numesc astfel: Tristețe, Răutate, Poftă, Mânie, Minciună, Nebunie, Mândrie și Ură. Slujitorul lui Dumnezeu, care poartă aceste duhuri, va vedea într-adevăr Împărăția lui Dumnezeu, dar nu va intra în ea. 146 Dar, domnule, ce sunt acele pietre care au fost scoase din adânc și încadrate în clădire? Cele zece, a spus el, care au fost puse la temelie, reprezintă prima epocă; următoarele douăzeci și cinci, a doua, a oamenilor drepți. 147 Următorii treizeci și cinci sunt profeții și slujitorii Domnului. Iar cei patruzeci sunt apostolii și învățătorii predicării Fiului lui Dumnezeu. 148 Și am zis: „Domnule, de ce au pus fecioarele acele pietre în clădire după ce au fost duse prin poartă?” Și el a zis: „Pentru că acestea au purtat mai întâi acele duhuri și nu s-au depărtat niciunul de la unul, nici oamenii de la duhuri, nici duhurile de la oameni.”
A treia carte a păstorului lui Hermas - Asemănări
149 Însă spiritele au fost legate de acei oameni chiar și în ziua morții lor; dacă nu ar fi avut aceste spirite cu ei, nu ar fi putut fi de folos la construirea acestui turn. 150 Și am zis: „Domnule, arată-mi mai departe.” El a răspuns: „Ce întrebi? De ce au ieșit aceste pietre din adânc și au fost puse în clădirea acestui turn, având în vedere că ele purtau cu mult timp în urmă acele duhuri sfinte.” 151 Era necesar, a spus el, ca ei să se suie pe apă, ca să se poată odihni. Căci altfel nu puteau intra în Împărăția lui Dumnezeu, decât dacă ar fi lepădat murirea vieții lor anterioare. 152 Prin urmare, ei, fiind morți, au fost totuși pecetluiți cu pecetea Fiului lui Dumnezeu și astfel au intrat în împărăția lui Dumnezeu. 153 Căci înainte ca un om să primească numele Fiului lui Dumnezeu, el este rânduit spre moarte; dar când primește acea pecete, el este eliberat de moarte și desemnat spre viață. 154 Acum, acea pecete este apa botezului, în care oamenii coboară sub obligația morții, dar se ridică rânduiți la viață. 155 De aceea, și lor le-a fost propovăduită această pecete și au folosit-o ca să intre în Împărăția lui Dumnezeu. 156 Și am zis: „De ce atunci, domnule, s-au ridicat și aceste patruzeci de pietre împreună cu ei din adânc, după ce au primit deja pecetea aceea?” 157 El a răspuns: „Pentru că acești apostoli și învățători, care au propovăduit numele Fiului lui Dumnezeu, murind după ce au primit credința și puterea Lui, au propovăduit celor care fuseseră morți mai înainte; și le-au dat această pecete.” 158 Au coborât, așadar, în apă cu ei și au ieșit din nou la suprafață. Dar aceștia au coborât cât erau în viață și au ieșit din nou vii: pe când cei care fuseseră morți înainte, au coborât morți, dar au ieșit la suprafață vii; 159 Prin acestea au primit ei viață și L-au cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu: din această cauză au venit cu ele și au fost potriviți să intre în construirea turnului; și nu au fost tăiați, ci puși întregi; pentru că au murit în dreptate și în mare puritate; doar această pecete le lipsea. 160 Astfel aveți explicația acestor lucruri. 161 ¶ Am răspuns: Domnule, spuneți-mi acum ce privește acei munți, de ce sunt atât de diferiți; unii de o formă, iar alții de alta. 162 Ascultați, a zis el; Acești doisprezece munți pe care îi vedeți sunt doisprezece neamuri, care alcătuiesc întreaga lume. De aceea, Fiul lui Dumnezeu li se propovăduiește de către cei pe care i-a trimis la ei. 163 Dar de ce, am întrebat eu, sunt ei diferiți și fiecare are aceeași cifră? El a răspuns: Ascultă. Acele douăsprezece națiuni care stăpânesc întreaga lume sunt doisprezece oameni. 164 Și, așa cum ai văzut acești munți diferiți, așa sunt și ei. Prin urmare, îți voi dezvălui semnificația și acțiunile fiecărui munte. 165 Dar mai întâi, domnule, am spus eu, arată-mi aceasta; Având în vedere că acești munți sunt atât de diferiți, cum sau potrivit pentru construirea acestui turn și au fost aduși la aceeași culoare; și nu sunt mai puțin strălucitori decât cei care au ieșit din adâncuri? 166 Fiindcă, a răspuns el, toate neamurile care sunt sub cer au auzit și au crezut în același nume al Fiului lui Dumnezeu, prin care sunt chemate.
167 Prin urmare, primind pecetea Lui, toți au fost făcuți părtași la aceeași 1 înțelegere și 2 cunoaștere; și credința și caritatea lor au fost aceleași; și au purtat spiritele acestor fecioare împreună cu numele Lui. 168 Și de aceea clădirea acestui turn părea să aibă aceeași culoare și strălucea ca strălucirea soarelui. 169 Dar după ce s-au înțeles astfel într-un singur gând, a început să fie un singur trup al tuturor; totuși, unii dintre ei s-au pângărit și au fost alungați din rândul celor drepți și sau întors din nou la starea lor anterioară și au devenit chiar mai răi decât erau înainte. 170 ¶ Cum, am spus eu, domnule, erau mai răi cei care Îl cunoșteau pe Domnul? El a răspuns: Dacă cel ce nu-L cunoaște pe Domnul trăiește în răutate, pedeapsa pentru răutatea sa îl însoțește. 171 Dar cel ce L-a cunoscut pe Domnul trebuie să se ferească cu totul de orice răutate și să fie tot mai mult slujitor al dreptății. 172 Și nu ți se pare atunci că păcătuiește mai mult cel care ar trebui să urmeze binele, dacă va prefera partea păcatului, decât cel care greșește fără să cunoască puterea lui Dumnezeu? 173 De aceea, aceștia sunt într-adevăr rânduiți la moarte; dar cei care L-au cunoscut pe Domnul și au văzut lucrările Lui minunate, dacă vor trăi în răutate, vor fi pedepsiți de două ori și vor muri pentru totdeauna. 174 Așa cum ai văzut, după ce pietrele au fost aruncate din turn, care fuseseră respinse, au fost predate duhurilor rele și crude; și ai privit turnul atât de curățit, ca și cum ar fi fost făcut dintr-o singură piatră. 175 Așadar, biserica lui Dumnezeu, când va fi purificată (cei răi și prefăcuți, cei ticăloși și îndoielnici și toți cei care s-au comportat ticălos în ea și au comis tot felul de păcate, fiind alungați), va deveni un singur trup și va fi o singură înțelegere, o singură opinie, o singură credință și aceeași caritate. 176 Și atunci Fiul lui Dumnezeu Se va bucura printre ei și Își va primi poporul cu o voință curată. 177 Și am zis: Domnule, toate aceste lucruri sunt mari și onorabile; dar acum arată-mi efectul și puterea fiecărui munte, pentru ca orice suflet care se încrede în Domnul, când va auzi aceste lucruri, să cinstească numele Lui cel mare, minunat și sfânt. 178 Ascultați, a zis el, varietatea acestor munți, adică a celor douăsprezece națiuni. 179 ¶ Cei care au crezut în primul munte, care este negru, sunt cei care s-au răzvrătit de la credință; și au grăit lucruri rele împotriva Domnului; și i-au trădat pe slujitorii lui Dumnezeu. 180 Aceștia sunt condamnați la moarte, nu există pocăință pentru ei: și de aceea sunt negri, pentru că neamul lor este rău. 181 Din al doilea munte, care era neted, sunt ipocriții, care au crezut și învățătorii ticăloșiei: și aceștia sunt următorii celor precedenți, care nu au în ei rodul dreptății. 182 Căci, așa cum muntele lor este sterp și fără rod, tot așa și unii oameni de acest fel au numele de creștini, dar sunt lipsiți de credință; și nu există în ei niciun rod al adevărului. 183 Totuși, le rămâne loc pentru pocăință, dacă o vor urma îndată; dar dacă vor întârzia, vor fi și ei părtași la moarte cu cei din precedentul soi.
A treia carte a păstorului lui Hermas - Asemănări
184 Am spus: „Domnule, de ce le mai este loc celor care se pocăiesc și nu celor de mai sus, având în vedere că păcatele lor sunt aproape aceleași?” 185 Există, deci, le-a spus el acestora o întoarcere la viață prin pocăință, pentru că nu au blasfemiat împotriva Domnului lor și nici nu i-au trădat pe slujitorii lui Dumnezeu; ci prin pofta lor de câștig i-au înșelat pe oameni, conducându-i după poftele păcătoșilor; de aceea vor suferi pentru acest lucru. 186 Totuși, le-a mai rămas loc de pocăință, pentru că n-au grăit nimic rău împotriva Domnului. 187 ¶ Cei de pe al treilea munte, care avea spini și mărăcini, sunt cei care au crezut, dar unii dintre ei erau bogați, alții ocupați cu multe afaceri: mărăcinii sunt bogățiile lor; spinii, acele afaceri în care erau ocupați. 188 Cei ce sunt încurcați în multe treburi și în felurite treburi nu se alătură slujitorilor lui Dumnezeu, ci rătăcesc, fiind chemați de acele treburi cu care sunt înăbușiți. 189 Așadar, cei bogați se supun cu greu conversației slujitorilor lui Dumnezeu, temându-se că nu li se va cere ceva. De aceea, aceștia vor intra cu greu în Împărăția lui Dumnezeu. 190 Căci, după cum oamenii umblă cu greu desculți prin spini, tot așa, oamenii aceștia cu greu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu. 191 Cu toate acestea, tuturor acestora le este oferită o întoarcere la pocăință; dacă se vor întoarce curând la ea; pentru că în zilele lor de dinainte au neglijat să lucreze, în timpul care va veni să poată face un bine. 192 Dacă, deci, pocăindu-se, vor face faptele dreptății, vor trăi; dar dacă vor continua pe căile lor rele, vor fi dați în mâinile acelor femei care le vor lua viața. 193 ¶ Cât despre al patrulea munte, care avea multe ierburi, a căror parte superioară era verde, dar rădăcinile erau uscate și unele dintre ele, fiind atinse de căldura soarelui, se ofileau; 194 Desemnează pe cei îndoielnici, care au crezut, și pe alții care Îl poartă pe Domnul în limbile lor, dar nu-L au în inimă: de aceea iarba lor este uscată și fără rădăcină; pentru că ei trăiesc doar în cuvinte, dar faptele lor sunt moarte. 195 Prin urmare, acestea nu sunt nici moarte, nici vii și, în același timp, sunt îndoielnice. Căci cele îndoielnice nu sunt nici verzi, nici uscate; adică, nici moarte, nici vii. 196 Căci așa cum ierburile se usucă la vederea soarelui, tot așa cei îndoielnici, de îndată ce aud de persecuție și se tem de neplăceri, se întorc la idolii lor și le slujesc din nou și se rușinează să poarte numele Domnului lor. 197 Acest fel de oameni nu sunt nici morți, nici vii; totuși, și aceștia pot trăi, dacă se vor pocăi îndată; dar dacă nu, vor fi dați în mâinile acelor femei, care le vor lua viața. 198 ¶ Cât despre al cincilea munte, care este stâncos și totuși are iarbă verde: dintre aceștia sunt cei care au crezut și sunt într-adevăr credincioși, dar cred cu greu; și sunt îndrăzneți și încrezuți; aceia care s-ar crede că știu toate lucrurile, dar în realitate nu știu nimic. 199 Prin urmare, din cauza acestei încrederi, ei nu mai au cunoștințe și se lasă pradă unei presupuneri pripite. 200 Dar ei se dau înălțați și se dau drept oameni înțelepți; și, deși sunt nebuni, totuși par a fi învățători. 201 Acum, din cauza acestei nebunii, mulți dintre ei, în timp ce se preamăresc, devin vanitoși și goi. Căci îndrăzneala și încrederea deșartă sunt un duh foarte rău.
202 De aceea mulți dintre aceștia sunt lepădați; dar alții, recunoscându-și greșeala, s-au pocăit și s-au supus celor care știu. 203 Și tuturor celorlalți de acest fel le este îngăduită pocăința; întrucât nu erau atât răi, cât nechibzuiți, cât lipsiți de pricepere. 204 Dacă aceștia se vor pocăi, vor trăi pentru Dumnezeu; dar dacă nu, vor locui cu acele femei, care își vor exercita ticăloșia asupra lor. 205 ¶ Cât despre al șaselea munte, care are crăpături mai mari și mai mici, aceia sunt cei care au crezut; dar cei în care au avut crăpături mai mici sunt cei care au avut controverse între ei; și din cauza certurilor lor lâncezesc în credință; 206 Cu toate acestea, mulți dintre aceștia s-au pocăit și la fel se va întâmpla și cu ceilalți când vor auzi poruncile Mele; căci controversele lor sunt mici și se vor întoarce ușor la pocăință. 207 Cei care au crăpăturile mai mari vor fi ca niște pietre rigide, amintindu-și de resentimente și jigniri și plini de mânie între ei. Aceștia sunt de aceea aruncați din turn și refuză să fie puși în clădirea lui; căci acest fel de oameni cu greu vor trăi. 208 Dumnezeul și Domnul nostru, care stăpânește peste toate lucrurile și are putere asupra tuturor făpturilor Sale, nu-și amintește de greșelile noastre, ci este ușor de îmbunat de cei care își mărturisesc păcatele: dar omul fiind languros, muritor, neputincios și plin de păcate, perseverează în mânia sa împotriva omului; ca și cum ar fi în puterea lui săl mântuiască sau să-l distrugă. 209 Dar eu, ca înger care sunt însărcinat cu pocăința voastră, vă avertizez ca oricine dintre voi are un astfel de scop să-l lase deoparte și să se întoarcă la pocăință; iar Domnul vă va vindeca păcatele anterioare, dacă vă veți curăța de acest duh rău; dar dacă nu o veți face, veți fi dați lui spre moarte. 210 ¶ Cât despre al șaptelea munte, pe care iarba era verde și înfloritoare și tot muntele era credincios; și tot felul de vite se hrăneau cu iarba lui și cu cât iarba era mâncată mai mult, cu atât înflorea mai mult: 211 Aceștia sunt cei care au crezut și au fost întotdeauna buni și drepți; și fără nicio diferență între ei, ci s-au bucurat totuși de slujitorii lui Dumnezeu, îmbrăcându-se în duhul acestor fecioare; și au fost întotdeauna dornici să arate milă față de toți oamenii, dăruind cu ușurință tuturor oamenilor din munca lor, fără mustrare și fără chibzuință. 212 De aceea, Domnul, văzând simplitatea și inocența lor, i-a sporit în lucrările mâinilor lor și le-a dat har în toate lucrările lor. 213 Dar eu, care sunt îngerul rânduit peste pocăința voastră, vă îndemn ca toți cei de acest fel să persevereze în același scop, pentru ca sămânța voastră să nu fie spulberată pentru totdeauna. 214 Căci Domnul v-a încercat și v-a scris în numărul nostru; și toată sămânța voastră va locui cu Fiul lui Dumnezeu; căci voi toți sunteți din spiritul Lui. 215 ¶ Cât despre al optulea munte, în care erau multe izvoare, prin care se adăpa tot felul de făpturi ale lui Dumnezeu, aceștia sunt cei care au crezut în Apostolii pe care Domnul i-a trimis în toată lumea să predice; 216 Și unii dintre ei, fiind învățători, au predicat și au învățat cu puritate și sinceritate și nu au cedat nicidecum
A treia carte a păstorului lui Hermas - Asemănări
vreunei dorințe rele, ci au umblat neîncetat în dreptate și adevăr. 217 Prin urmare, aceștia își au conversațiile printre îngeri. 218 ¶ Din nou; cât privește muntele al nouălea, care este pustiu și plin de șerpi; ei sunt cei care au crezut, dar au avut multe pete: 219 Aceștia sunt slujitori care își îndeplinesc greșit slujirea; jefuind bunurile văduvelor și orfanilor; și slujesc lor înșiși, nu altora, din lucrurile pe care le-au primit. 220 Aceștia, dacă vor continua în această lăcomie, s-au dat morții și nu va mai exista nicio speranță de viață pentru ei. Dar dacă se vor întoarce și își vor îndeplini slujba cu sinceritate, vor putea trăi. 221 Cât despre cei găsiți neastâmpărați, aceștia sunt cei care au tăgăduit numele Domnului și nu s-au întors la Domnul, ci au devenit sălbatici și sălbatici; nefiind devotați slujitorilor lui Dumnezeu; ci fiind separați de ei, și-au pierdut viața pentru puțină nepăsare. 222 Căci, precum vița părăsită într-un gard viu și necultivată, piere și este sufocată de buruieni și, cu timpul, devine sălbatică și încetează să-i mai fie de folos stăpânului său, tot așa, oamenii de acest fel, disperând de ei înșiși și fiind acri, au început să fie nefolositori Domnului lor. 223 Totuși, acestora le este îngăduită pocăința, dacă nu se va găsi din toată inima că L-au lepădat pe Hristos; dar dacă vreunul dintre aceștia se va găsi că L-a lepădat din toată inima, nu pot spune dacă un astfel de om poate ajunge la viață. 224 Spun, deci, că dacă cineva a negat, ar trebui să se întoarcă la pocăință în aceste zile; căci nu este posibil ca cineva care acum Îl neagă pe Domnul să poată ajunge mai târziu la mântuire: cu toate acestea, pocăința li se propune celor care au negat mai înainte. 225 Dar cel care se va pocăi trebuie să se grăbească în pocăința sa, înainte ca construirea acestui turn să fie terminată: altfel va fi dat morții de acele femei. 226 Dar cei schilodiți sunt cei înșelători; iar cei care se amestecă unii cu alții, aceștia sunt șerpii pe care i-ai văzut amestecați în acel munte. 227 Căci, așa cum otrava șerpilor este mortală pentru oameni, tot așa cuvintele unor astfel de persoane îi infectează și îi distrug pe oameni. Prin urmare, ei sunt schilodiți în credința lor, din cauza felului de viață pe care îl duc. 228 Totuși, unii dintre ei, pocăindu-se, au fost mântuiți, și tot așa vor fi mântuiți și alții de același fel, dacă se vor pocăi; dar dacă nu, vor muri prin acele femei a căror putere și forță le posedă. 229 ¶ Cât privește muntele al zecelea, în care erau copaci care acopereau vitele, sunt aceia care au crezut, iar unii dintre ei au fost episcopi, adică guvernatori ai bisericilor. 230 Altele sunt pietre care nu s-au prefăcut, ci i-au găzduit cu veselie pe slujitorii lui Dumnezeu. 231 Apoi, cei care au fost puși peste slujbe inferioare; și iau ocrotit pe săraci și pe văduve; și au păstrat întotdeauna o conduită curată: de aceea și ei sunt ocrotiți de Domnul. 232 Oricine va face în felul acesta va fi onorați de Domnul; și locul lor va fi printre îngeri, dacă vor continua să asculte de Domnul până la sfârșit. 233 ¶ Cât despre al unsprezecelea munte, pe care erau pomi încărcați cu diverse feluri de fructe, aceștia sunt cei care au crezut și au suferit moartea pentru numele
Domnului; și au răbdat cu toată inima și și-au dat viața din toată inima. 234 Și am zis: „De ce atunci, domnule, aveți într-adevăr toate aceste fructe, dar unele sunt mai frumoase decât altele?” 235 Ascultați, a zis el: Oricine a suferit pentru numele Domnului este socotit vrednic de onoare de către Domnul; și toate greșelile lor sunt șterse, pentru că au suferit moartea pentru numele Fiului lui Dumnezeu. 236 Ascultați acum de ce roadele lor sunt diferite și unele dintre ele îi întrec pe altele, cei care, fiind aduși înaintea magistraților și întrebați, nu L-au tăgăduit pe Domnul, ci au suferit cu inimă bună; aceștia sunt mai onorabili înaintea Domnului. Prin urmare, roadele cele mai frumoase sunt acestea. 237 Dar cei care au fost temători și s-au îndoit și au deliberat cu ei înșiși dacă să-L mărturisească sau să-L tăgăduiască pe Hristos și totuși au suferit, roadele lor sunt mai mici, pentru că acest gând le-a venit în inimă. 238 Căci este un gând rău și nelegiuit pentru un slujitor să se gândească dacă să-și tăgăduiască stăpânul. Luați seama, așadar, voi, cei ce aveți astfel de gânduri, ca această minte să nu rămână în voi și să muriți față de Dumnezeu. 239 Dar voi, care suferiți moartea pentru numele Lui, trebuie să-L onorați pe Domnul, pentru că El v-a considerat vrednici să purtați numele Lui; și pentru ca voi să fiți eliberați de toate păcatele voastre. 240 Și de ce nu vă socotiți mai degrabă fericiți? Ba chiar credeți că, dacă cineva dintre voi suferă, face o mare lucrare. Căci Domnul vă dă viață, și voi nu înțelegeți. Căci greșelile voastre v-au asuprit; și dacă n-ați fi suferit pentru Numele Lui, ați fi fost acum morți pentru Domnul. 241 De aceea, vă spun aceasta vouă, cei care vă hotărâți dacă să-L mărturisiți sau să-L tăgăduiți: mărturisiți că Îl aveți pe Domnul ca Dumnezeul vostru; ca nu cumva, tăgăduindu-L vreodată, să fiți lăsați în lanțuri. 242 Căci toate neamurile își pedepsesc slujitorii care își neagă stăpânii; ce credeți că vă va face Domnul, care are puterea a toate lucrurile? 243 Îndepărtați, așadar, din inimi aceste îndoieli, ca să puteți trăi veșnic pentru Dumnezeu. 244 Cât despre al doisprezecelea munte, care era alb, ei sunt cei care au crezut ca niște copii sinceri, în ale căror gânduri nu a venit niciodată vreo răutate și nici nu au știut vreodată ce este păcatul, ci au continuat întotdeauna în integritatea lor. 245 De aceea, acest fel de oameni vor moșteni fără nicio îndoială Împărăția lui Dumnezeu; pentru că niciodată n-au pângărit poruncile lui Dumnezeu în nimic, ci au rămas cu sinceritate în aceeași stare în toate zilele vieții lor. 246 „Oricine, deci, va rămâne ca niște copii fără răutate”, a zis el, „va fi mai onorabil decât toți cei despre care am vorbit până acum, căci toți acești copii sunt onorați de Domnul și prețuiți ca cei dintâi dintre toți.” 247 Fericiți sunteți, așadar, voi, cei care veți îndepărta orice răutate din voi și vă veți îmbrăca în nevinovăție, pentru că mai întâi Îl veți vedea pe Domnul. 248 Și după ce și-a terminat astfel explicația despre toți munții, i-am zis: „Domnule, arată-mi acum și ce se întâmplă cu pietrele care au fost aduse din câmpie și puse în turn, în locul celor care au fost respinse:
A treia carte a păstorului lui Hermas - Asemănări
249 Cât despre pietrele rotunde care au fost adăugate la construirea turnului: și despre cele care au continuat să fie rotunde. 250 ¶ Ascultați acum, spune el, despre acele pietre care au fost aduse din câmpie pentru a construi turnul și puse în locul celor care au fost respinse; ele sunt rădăcinile acelui munte alb. 251 De aceea, deoarece cei care au crezut în acel munte erau foarte nevinovați, stăpânul acestui turn a poruncit ca cei care erau de la rădăcinile acestui munte să fie așezați în clădire. 252 Căci știa că, dacă ar fi fost puși în această clădire, ar fi rămas strălucitori; și niciunul dintre ei nu ar mai fi întunecat. 253 Dar dacă ar fi adăugat această metodă din restul munților, aproape că ar fi trebuit să viziteze din nou turnul și să-l curețe. 254 Acum, toate aceste pietre albe sunt tinerii care au crezut sau vor crede; căci sunt toți de același fel. Fericit este acest fel, pentru că este nevinovat. 255 Ascultați acum și despre acele pietre rotunde și strălucitoare: toate acestea sunt din acest munte alb. Dar de aceea se găsesc rotunde, pentru că bogățiile lor i-au întunecat puțin de la adevăr și le-au orbit ochii. 256 Totuși, ei nu s-au îndepărtat niciodată de Domnul și niciun cuvânt rău n-a ieșit din gura lor; ci numai dreptate, virtute și adevăr. 257 De aceea, când Domnul le-a văzut gândurile și le-a cerut să împodobească adevărul, le-a poruncit să continue să facă bine și să le piardă bogățiile. 258 Căci nu voia să fie luați cu totul, pentru ca ei să poată face un bine cu ceea ce le-a mai rămas și să trăiască pentru Dumnezeu; pentru că și ei sunt de neam bun. 259 De aceea a fost puțin separat de ei și astfel au fost puși în construirea acestui turn. 260 ¶ Cât despre restul care au rămas rotunde și nu au fost găsite potrivite pentru construirea acestui turn, deoarece nu au primit încă sigiliul; au fost duse înapoi la locul lor, deoarece au fost găsite foarte rotunde. 261 Dar lumea aceasta trebuie despărțită de ei și deșertăciunile bogățiilor lor; și atunci vor fi potriviți pentru Împărăția lui Dumnezeu. Căci ei trebuie să intre în Împărăția lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu a binecuvântat acest neam nevinovat. 262 De aceea, nimeni dintre aceștia nu va cădea; căci chiar dacă vreunul dintre ei, fiind ispitit de diavol, se va păcătui, în curând se va întoarce la Domnul Dumnezeul său. 263 Eu, îngerul pocăinței, vă consider fericiți pe toți cei nevinovați ca niște copii, pentru că partea voastră este bună și vrednică de onoare înaintea Domnului. 264 Și vă spun vouă tuturor celor care ați primit această pecete: păstrați simplitatea și nu vă amintiți de ofensele care vi se comit și nu continuați în răutate sau în amărăciune prin amintirea ofenselor. 265 Ci deveniți un singur duh și oferiți remedii pentru aceste rupturi rele și îndepărtați-le de la voi; pentru ca stăpânul oilor să se bucure de aceasta; căci se va bucura dacă îi va găsi pe toți sănătoși. 266 Dar dacă vreuna dintre aceste oi va fi găsită împrăștiată, vai de păstori; dar dacă păstorii înșiși vor fi împrăștiați, ce vor răspunde ei stăpânului staulei? Vor spune ei că au fost tulburați de oi? Dar nu vor fi crezuți.
267 Căci este un lucru incredibil ca păstorul să sufere pentru turma sa; și el va fi cu atât mai aspru pedepsit pentru minciuna sa. 268 Acum eu sunt păstorul; și mai ales trebuie să dau socoteală despre tine. 269 ¶ De aceea, luați seama de voi înșivă cât timp se zidește turnul. Domnul locuiește în cei ce iubesc pacea, căci pacea este iubită; dar El este departe de cei certăreți și de cei plini de răutate. 270 De aceea, întoarce-i duhul întreg, așa cum l-ai primit. Căci dacă dai unui spălător o haină nouă și întreagă, te vei aștepta să o primești înapoi întreagă; deci, dacă spălătorul ți-o va da înapoi ruptă, o vei primi? 271 Nu te-ai supăra imediat și nu l-ai mustra, zicând: „Țiam dat haina mea întreagă; de ce ai rupt-o și mi-ai făcut-o nefolositoare? Acum nu-mi mai este de niciun folos, din cauza rupturii pe care ai făcut-o în ea. Nu i-ai spune toate acestea unui bălțar, din cauza rupturii pe care a făcut-o în haina ta?” 272 Dacă, așadar, ești îngrijorat pentru haina ta și te plângi că nu ai primit-o întreagă, ce crezi că va face Domnul, care ți-a dat Duhul Său întreg, iar tu l-ai făcut cu totul nefolositor, astfel încât nu-i poate fi de niciun folos Domnului său? Căci fiind corupt de tine, nu-i mai este de folos. 273 Nu va face, așadar, Domnul același lucru cu Duhul Său, prin fapta ta? Fără îndoială, am spus eu, El va face același lucru cu toți cei pe care îi va găsi că își amintesc nedreptățile. 274 Nu călcați deci în picioare mila Lui, a zis el, ci mai degrabă cinstiți-L, pentru că este atât de răbdător în greșelile voastre și nu ca unul dintre voi; ci pocăiți-vă, căci aceasta vă va fi de folos. 275 ¶ Toate aceste lucruri care sunt scrise mai sus, eu, păstorul, îngerul pocăinței, le-am arătat și le-am spus slujitorilor lui Dumnezeu. 276 Dacă veți crede, veți asculta aceste cuvinte și veți umbla în ele și vă veți îndrepta căile, veți trăi. Dar dacă veți continua în răutate și în amintirea nedreptăților, niciun astfel de păcătoși nu va trăi pentru Dumnezeu. 277 Toate aceste lucruri care urmau să fie spuse de mine vi le-am transmis astfel. Atunci păstorul mi-a zis: „M-ai întrebat toate lucrurile?” Am răspuns: „Domnule, da.” 278 De ce atunci, a zis el, nu m-ai întrebat despre spațiile acestor pietre care au fost puse în zidire, ca să-ți pot explica și asta? Am răspuns: „Domnule, am uitat.” Ascultă, deci, a zis el, „și despre acestea.” 279 Ei sunt cei care au auzit acum aceste porunci și s-au pocăit din toată inima lor; 280 Și când Domnul a văzut că pocăința lor era bună și pură și că puteau continua în ea, El a poruncit ca păcatele lor anterioare să fie șterse. Căci aceste spații erau păcatele lor și, prin urmare, sunt făcute pentru ca ele să nu apară. SIMILITUDINE 10 1 După ce am scris această carte, îngerul care mă încredințase păstorului a intrat în casa unde eram și s-a așezat pe pat, iar păstorul stătea la dreapta lui. 2 Atunci m-a chemat și mi-a zis: „Te-am dat pe tine și casa ta acestui păstor, ca să fii ocrotit de el.” Am răspuns: „Da, Doamne.”
A treia carte a păstorului lui Hermas - Asemănări
3 Așadar, dacă vrei să fii protejat de toate necazurile și de orice cruzime și vei avea succes în orice cuvânt și faptă bună și vei avea toată virtutea și dreptatea, umblă în poruncile pe care ți le-a dat El și vei avea stăpânire asupra oricărui păcat. 4 Căci dacă păzești aceste porunci, toate poftele și plăcerile acestei lumi îți vor fi supuse; și succesul te va însoți în orice faptă bună. 5 Ia, așadar, gravitatea și modestia lui față de tine și spune tuturor că este în mare cinste și faimă înaintea lui Dumnezeu și este un prinț cu mare autoritate și puternic în funcția sa. 6 Numai Lui îi este încredințată puterea pocăinței în întreaga lume. Nu ți se pare ție că are o mare autoritate? 7 Dar voi disprețuiți bunătatea Lui și modestia pe care o arată față de voi. 8 ¶ I-am zis: „Domnule, întreabă-l de când a intrat în casa mea dacă am făcut ceva necinstit sau dacă l-am ofensat cu ceva?” 9 „Știu”, a zis el, „că n-ai făcut nimic necinstit și nici nu vei mai face așa ceva; de aceea îți spun aceste lucruri ca să răbdești, căci mi-a dat o veste bună despre tine, 10 Dar tu vei spune aceste lucruri altora, pentru ca cei care fie s-au pocăit, fie se vor pocăi, să aibă aceleași gânduri cu tine; și el să-mi dea și mie o socoteală la fel de bună despre ele, iar eu să fac același lucru Domnului. 11 Am răspuns: „Domnule, declar tuturor oamenilor lucrările minunate ale lui Dumnezeu și nădăjduiesc că toți cei ce le iubesc și au păcătuit mai înainte, când vor auzi aceste lucruri, se vor pocăi și își vor recăpăta viața. 12 „Continuați, așadar”, a zis el, „în această slujbă și împliniți-o. Și oricine va face după poruncile acestui păstor, va trăi și va avea mare cinste atât aici, cât și la Domnul.” 13 Dar cei ce nu păzesc poruncile Lui fug de viața lor și sunt potrivnici ei. Și cei ce nu urmează poruncile Lui se vor da morții și fiecare va fi vinovat de sângele său. 14 Dar Eu îți spun: păzește aceste porunci și vei găsi leac pentru toate păcatele tale. 15 ¶ Mai mult, am trimis aceste fecioare să locuiască la tine; căci am văzut că sunt foarte bune cu tine. De aceea, le vei avea ca ajutoare ale tale, ca să poți păzi mai bine poruncile pe care ți le-a dat; căci aceste porunci nu pot fi păzite fără aceste fecioare. 16 Și văd cât de dornici sunt să fie cu tine; și, de asemenea, le voi porunci să nu plece toți din casa ta. 17 Numai curătește-ți casa, căci ei vor locui cu plăcere întro casă curată. Căci ei sunt curați, casți și harnici; și toți au har înaintea Domnului. 18 Dacă deci îți vei avea casa curată, vor rămâne la tine; dar dacă va fi cât de puțin pângărită, vor pleca îndată din casa ta, căci aceste fecioare nu pot suferi niciun fel de pângărire. 19 I-am zis: „Domnule, nădăjduiesc că le voi fi atât de plăcut, încât să se bucure mereu să locuiască în casa mea. Și, după cum cel căruia m-ai încredințat nu se plânge de mine, nici ei nu se vor plânge.” 20 Apoi a zis păstorului acela: „Văd că slujitorul lui Dumnezeu va trăi și va păzi aceste porunci și va pune aceste fecioare într-o locuință curată.” 21 După ce a zis acestea, m-a dat înapoi păstorului acela și a chemat fecioarele și le-a zis: „Fiindcă văd că veți locui cu plăcere în casa acestui om, vi-l recomand pe el și casa lui,
ca să nu vă îndepărtați nicidecum de casa lui.” Și ele au ascultat cu plăcere aceste cuvinte. 22 Atunci mi-a zis: „Du-te cu bărbăție în slujba ta; vestește tuturor oamenilor lucrurile mărețe ale lui Dumnezeu și vei găsi har în această slujbă.” 23 Și oricine va umbla în aceste porunci, va trăi și va fi fericit în viața lui, dar cel ce le va neglija, nu va trăi și va fi nefericit în viața lui. 24 Spuneți tuturor că oricine poate face bine, nu încetați să se exerseze în fapte bune, căci le este de folos. Căci aș vrea ca toți oamenii să fie izbăviți de necazurile în care se află. 25 Căci cine duce lipsă și suferă necazuri în viața de zi cu zi este în mare chin și nevoie. Așadar, oricine izbăvește un astfel de suflet din nevoie, își câștigă o mare bucurie. 26 Căci cel ce este întristat de astfel de necazuri este la fel de chinuit ca și cum ar fi în lanțuri. Și mulți, din cauza unor astfel de nenorociri, neputând să le suporte, au ales chiar să se distrugă pe ei înșiși. 27 Cel ce cunoaște nenorocirea unui astfel de om și nu-l scapă de ea, săvârșește un mare păcat și se face vinovat de sângele lui. 28 De aceea, exersați-vă în fapte bune, toți cei ce ați primit îndemn de la Domnul, ca nu cumva, dacă întârziați să le faceți, să se termine zidirea turnului; pentru că zidirea este oprită din cauza voastră. 29 Dacă nu vă grăbiți să faceți bine, turnul va fi isprăvit, iar voi veți fi excluși din el. 30 Și după ce mi-a vorbit astfel, s-a ridicat din pat și a plecat, luând cu el pe păstor și pe fecioare. 31 Totuși, mi-a spus că va trimite înapoi păstorul și fecioarele la casa mea. Amin.