2 Corinteni CAPITOLUL 1 1 Pavel, un apostol al lui Isus Hristos prin voia lui Dumnezeu, și Timotei, fratele nostru, către Biserica lui Dumnezeu din Corint, cu toți sfinții care sunt în toată Ahaia; 2 Har și pace să vă fie de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul Isus Hristos. 3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri; 4 Care ne mângâie în toate necazurile noastre, ca să putem să-i mângâiem pe cei care sunt în orice necaz, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu. 5 Căci, precum suferințele lui Hristos din belșug în noi, tot așa și mângâierea noastră abundă prin Hristos. 6 Și fie că suntem necăjiți, este pentru mângâierea și mântuirea voastră, care are efect în îndurarea acelorași suferințe pe care le suferim și noi; fie că suntem mângâiați, este pentru mângâierea și mântuirea voastră. 7 Și nădejdea noastră în voi este fermă, știind că, după cum sunteți părtași la suferințe, tot așa veți fi și mângâierii. 8 Căci nu vrem, fraților, să nu cunoașteți necazul nostru, care a venit la noi în Asia, că am fost strânși peste măsură, mai presus de putere, încât am deznădăjduit chiar și de viață; 9 Dar am avut în noi înșine sentința morții, ca să nu ne încredem în noi, ci în Dumnezeu, care înviează morții. 10 Care ne-a izbăvit dintr-o moarte atât de mare și ne izbăvește; în care ne încredem că ne va izbăvi încă; 11 De asemenea, ajutați împreună prin rugăciune pentru noi, pentru ca pentru darul care ni s-a făcut prin multe persoane, mulțumiri să fie aduse de mulți pentru noi. 12 Căci bucuria noastră este aceasta, mărturia conștiinței noastre, că în simplitate și sinceritate evlavioasă, nu cu înțelepciunea trupească, ci prin harul lui Dumnezeu, ne-am vorbit în lume și mai mult cu voi. 13 Căci nu vă scriem altceva decât ceea ce citiți sau recunoașteți; și am încredere că veți recunoaște până la sfârșit; 14 După cum ne-ați recunoscut în parte, că noi suntem bucuria voastră, așa cum și voi sunteți a noastră în ziua Domnului Isus. 15 Și în această încredere am vrut să vin la voi mai înainte, ca să aveți un al doilea folos; 16 Și să trec pe lângă voi în Macedonia și să mă întorc din Macedonia la voi și să fiu adus din voi în drumul meu către Iudeea. 17 Atunci când am avut astfel de gânduri, am folosit uşurinţă? sau lucrurile pe care le intenționez, țin eu după trup, ca cu mine să fie da, și nu, nu? 18 Dar, cum Dumnezeu este adevărat, cuvântul nostru față de voi nu a fost da și nu. 19 Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, care a fost propovăduit între voi de către noi, chiar de mine, de Silvan și de Timoteu, nu a fost da și nu, ci în El a fost da. 20 Căci toate promisiunile lui Dumnezeu în el sunt da, și în el Amin, spre slava lui Dumnezeu prin noi.
21 Cel ce ne întărește împreună cu voi în Hristos și ne-a uns, este Dumnezeu; 22 Care ne-a pecetluit și pe noi și ne-a dat în inimile noastre dovada Duhului. 23 Mai mult, Îl chem pe Dumnezeu ca mărturie asupra sufletului meu că, ca să vă cruț, nu am venit încă la Corint. 24 Nu pentru că avem stăpânire peste credința voastră, ci suntem ajutoare pentru bucuria voastră; căci prin credință voi rămâneți în picioare. CAPITOLUL 2 1 Dar am hotărât cu mine însumi să nu mă mai întorc la voi cu greu. 2 Căci, dacă vă fac rău, cine este atunci cel care mă bucură, decât cel care este întristat de mine? 3 Și v-am scris același lucru, ca nu cumva, când am venit, să am întristare de la cei de care ar trebui să mă bucur; având încredere în voi toți, că bucuria mea este bucuria voastră a tuturor. 4 Căci din multă suferință și frământare a inimii v-am scris cu multe lacrimi; nu ca să fiţi întristaţi, ci ca să cunoaşteţi dragostea pe care o am mai mult pentru voi. 5 Dar dacă cineva a pricinuit întristare, nu m-a întristat pe mine, ci în parte, ca să nu vă suprasolicit pe toți. 6 Pentru un astfel de om este suficientă această pedeapsă, care a fost aplicată de mulți. 7 Deci, dimpotrivă, ar trebui mai degrabă să-l iertați și să-l mângâiați, ca nu cumva să fie înghițit de o întristare prea mare. 8 De aceea vă implor să vă confirmați dragostea față de el. 9 Căci și în acest scop am scris, ca să cunosc dovada voastră, dacă sunteți ascultători în toate. 10 Cui iertați ceva, și eu iert; 11 Pentru ca Satana să nu aibă un avantaj din partea noastră, căci nu suntem în necunoaștere a planurilor Lui. 12 În plus, când am venit la Troa să propovăduiesc Evanghelia lui Hristos, și mi s-a deschis o ușă de la Domnul, 13 Nu m-am odihnit în duhul meu, pentru că nu l-am găsit pe Tit, fratele meu; 14 Acum mulțumiri fie lui Dumnezeu, care ne face mereu să biruim în Hristos și care ne arată în orice loc mirosul cunoașterii Lui. 15 Căci noi suntem pentru Dumnezeu o mireasmă dulce a lui Hristos, în cei mântuiți și în cei ce pier. 16 Pentru unul, noi suntem miros de moarte spre moarte; iar celuilalt mireasma vieţii spre viaţă. Și cine este suficient pentru aceste lucruri? 17 Căci noi nu suntem la fel de mulți cei care strică Cuvântul lui Dumnezeu, ci ca cu sinceritate, ci ca despre Dumnezeu, noi vorbim în Hristos înaintea lui Dumnezeu. CAPITOLUL 3 1 Începem din nou să ne lăudăm pe noi înșine? sau avem nevoie, ca și alții, de epistole de laudă către voi sau de scrisori de laudă de la voi? 2 Voi sunteți epistola noastră scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii: 3 Întrucât voi sunteţi declaraţi în mod vădit a fi epistola lui Hristos slujită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul