A doua carte a păstorului lui Hermas, numită Poruncile Sale INTRODUCERE 1 După ce mă rugasem acasă și mă așezasem în pat, a venit la mine un bărbat cu o privire sfioasă, îmbrăcat în haine de păstor, îmbrăcat cu o mantie albă, cu traista în spate și toiagul în mână și m-a salutat. 2 I-am răspuns la salut și, imediat, s-a așezat lângă mine și mi-a spus: „Sunt trimis de acel venerabil mesager ca să locuiesc cu tine în toate zilele care-ți vor mai rămâne din viață.” 3 Dar am crezut că a venit să mă încerce și i-am zis: „Cine ești tu? Căci știu cui i-am fost încredințat.” El mi-a zis: „Nu mă cunoști?” Am răspuns: „Nu”. „Eu sunt”, a zis el, „păstorul în grija căruia ești încredințat.” 4 În timp ce vorbea încă, înfățișarea lui s-a schimbat; și când am știut că el era căruia îi eram încredințată, m-am rușinat și o frică neașteptată m-a cuprins și am fost complet copleșit de tristețe, pentru că îi vorbisem atât de nechibzuit. 5 Dar el mi-a zis: „Nu te rușina, ci primește putere în mintea ta prin poruncile pe care ți le voi da. Căci”, a zis el, „sunt trimis să-ți arăt din nou toate lucrurile pe care le-ai mai văzut, dar mai ales pe cele care ți-ar putea fi de cel mai mare folos.” 6 Și mai întâi scrie Poruncile și Similitudinile mele, restul le vei scrie așa cum îți voi arăta. De aceea te poruncesc să scrii mai întâi Poruncile și Similitudinile mele, pentru ca, citindu-le des, să le poți ține mai ușor în minte. 7 După care am scris Poruncile și Similitudinile Sale, așa cum mi-a poruncit. 8 Aceste lucruri, dacă le veți auzi și le veți împlini cu grijă, dacă le veți umbla și vă veți exersa în ele cu o minte curată, veți primi de la Domnul lucrurile pe care vi le-a făgăduit El. 9 Dar dacă, după ce le veți auzi, nu vă veți pocăi, ci veți continua să vă adăugați la păcate, veți fi pedepsiți de el. 10 Toate aceste lucruri mi-a poruncit să le scriu Păstorul, îngerul pocăinței.
COMANDA 1 1. În primul rând, credeți că există un singur Dumnezeu care a creat și a întocmit toate lucrurile din nimic într-o ființă. 2 El cuprinde toate lucrurile și este imens, imposibil de înțeles de nimeni. 3 Care nu poate fi nici definit prin cuvinte, nici conceput de minte. 4 Credeți deci în El și temeți-vă de El; și, temându-vă de El, feriți-vă de orice rău. 5 Păzește aceste lucruri și leapădă de la tine orice poftă și nelegiuire și îmbracă-te în dreptate și vei trăi pentru Dumnezeu, dacă vei păzi această poruncă. COMANDA 2 1 El mi-a spus: „Fii nevinovat și fără deghizare; așa vei fi ca un prunc care nu cunoaște răutatea care distruge viața omului.” 2 Mai ales să nu vorbești de rău pe nimeni și să nu asculți de bunăvoie pe nimeni vorbind de rău pe cineva. 3 Căci dacă nu păzești aceasta, și tu, cel ce asculți, vei fi părtaș păcatului celui ce vorbește de rău, crezând clemența; și vei avea și tu păcat, pentru că ai crezut în cel ce a vorbit de rău despre fratele tău. 4 Detracția este un lucru dăunător; un spirit nestăpânitor, rău; care nu dăinuie niciodată în pace, ci este mereu în discordie. De aceea, abține-te de la ea și păstrează pacea mereu cu fratele tău. 5 Îmbracă-te cu o răbdare sfântă, în care nu sunt păcate, ci totul este plin de bucurie; și fă bine din osteneala ta. 6 Dăruiește fără nicio diferență tuturor celor ce au nevoie, fără să te îndoiești cui dai. 7 Dar dați tuturor, căci Dumnezeu voiește ca noi să dăm tuturor din toate darurile Sale. Așadar, cei ce primesc vor da socoteală lui Dumnezeu de ce au primit și în ce scop. 8 Cine primește fără să aibă nevoie va da socoteală, dar cine dă va fi nevinovat. 9 Căci și-a împlinit datoria așa cum a primit-o de la Dumnezeu; fără să aleagă cui să dea și cui nu. Și a făcut această slujbă cu simplitate și spre slava lui Dumnezeu.
A doua carte a păstorului lui Hermas - Porunci
10 Păzește, deci, porunca aceasta așa cum ți-am dat-o, ca să se găsească pocăința ta sinceră și să vină binele în casa ta; și să ai o inimă curată. COMANDA 3 1 Mi-a zis apoi: „Iubește adevărul și tot ce iese din gura ta să fie adevărat.” 2 pentru ca duhul, pe care Domnul l-a dat să locuiască în trupul tău, să fie găsit adevărat față de toți oamenii; și Domnul să fie proslăvit, Cel ce ți-a dat un astfel de duh, căci Dumnezeu este adevărat în toate cuvintele Sale și în El nu este minciună. 3 Cei ce mint, deci, Îl tăgăduiesc pe Domnul și devin tâlhari ai Domnului, neînduplinind lui Dumnezeu ceea ce au primit de la El. 4 Căci au primit duhul fără minciună. Așadar, dacă îl fac pe acesta mincinos, pângăresc ce le-a fost încredințat de Domnul și se fac înșelători. 5 Când am auzit aceasta, am plâns amarnic; și când m-a văzut plângând, mi-a zis: „De ce plângi?” Iar eu am răspuns: „Pentru că, domnule, mă îndoiesc că pot fi mântuit?” 6 M-a întrebat: „De ce?” I-am răspuns: „Pentru că, domnule, n-am rostit niciodată un cuvânt adevărat în viața mea; ci am trăit întotdeauna în prefăcătorie și am susținut o minciună drept adevăr în fața tuturor oamenilor; și nimeni nu m-a contrazis, ci toți au dat crezare cuvintelor mele. Cum aș putea atunci trăi, având în vedere că am procedat în felul acesta?” 7 Și el mi-a zis: „Gândești bine și adevărat. Căci se cuvenea, ca slujitor al lui Dumnezeu, să umbli în adevăr și să nu unești o conștiință rea cu duhul adevărului, nici să întristezi Duhul sfânt și adevărat al lui Dumnezeu.” 8 Și i-am răspuns: „Domnule, niciodată n-am ascultat cu atâta atenție aceste lucruri.” El a răspuns: „Acum le auzi; ia aminte de acum înainte ca și lucrurile pe care le-ai spus mai înainte mințind pentru afacerea ta să fie luate în considerare prin adevărul tău prezent.” 9 Căci chiar și acele lucruri pot fi crezute, dacă vei spune adevărul în viitor; și făcând astfel, vei dobândi viața. 10 Și oricine va asculta de această poruncă și o va împlini și se va abate de la orice minciună, acela va trăi pentru Dumnezeu. COMANDA 4 1 Mai departe, a zis el, „îți poruncesc să te păzești curat și să nu îngădui să-ți intre în inimă vreun gând de altă căsătorie sau de curvie, căci un astfel de gând aduce un mare păcat.” 2 Ci adu-ți aminte de Domnul în orice vreme și niciodată nu vei păcătui. Căci dacă un astfel de gând rău ți se va ridica în inimă, vei face un mare păcat; iar cei ce fac astfel de lucruri urmează calea morții. 3 Ia seama, așadar, la tine însuți și păzește-te de un astfel de gând; căci acolo unde rămâne castitatea în inima celui drept, acolo nu ar trebui să se ivească niciodată un gând rău. 4 Și i-am zis: „Domnule, dă-mi voie să-ți vorbesc puțin.” El m-a rugat să mai spun. Și am răspuns: „Domnule, dacă un om credincios în Domnul are o soție și o prinde în adulter, păcătuiește oare omul care trăiește încă cu ea?”
5 Și el mi-a zis: „Atâta timp cât nu cunoaște păcatul ei, nu comite nicio greșeală trăind cu ea; dar dacă un bărbat își cunoaște soția că a greșit și ea nu se pocăiește de păcatul ei, ci continuă în curvia ei, și un bărbat continuă totuși să trăiască cu ea, el va deveni vinovat de păcatul ei și va lua parte la adulterul ei.” 6 Și i-am zis: „Ce se va face, deci, dacă femeia stăruie în păcatul ei?” El a răspuns: „Bărbatul ei s-o lase, iar el să rămână singur. Dar dacă își lasă nevasta și se căsătorește cu alta, comite și el adulter.” 7 Și am zis: „Ce se întâmplă dacă femeia care este astfel părăsită se va pocăi și va fi binevoitoare să se întoarcă la soțul ei, nu va fi ea primită de el?” El mi-a zis: „Da; și dacă soțul ei nu o va primi, va păcătui și va comite o mare greșeală împotriva lui însuși; dar el ar trebui să primească pe cea vinovată, dacă ea se pocăiește; numai că nu des.” 8 Căci pentru slujitorii lui Dumnezeu este o singură pocăință. Și de aceea, un bărbat care își lasă nevasta să nu ia pe alta, pentru ca ea să se pocăiască. 9 Această faptă este la fel atât la bărbat, cât și la femeie. Acum, nu numai cei ce își pângăresc trupul, ci și cei ce își fac o icoană. Așadar, dacă o femeie stăruie în vreun lucru de genul acesta și nu se pocăiește, despărțiți-vă de ea și nu trăiți cu ea, altfel veți fi și voi părtași la păcatul ei. 10 De aceea, este poruncit ca atât bărbatul, cât și femeia să rămână necăsătoriți, pentru ca astfel de persoane să se pocăiască. 11 Nici nu dau prilej pentru a face aceste lucruri, ci mai degrabă ca oricine a greșit să nu mai greșească. 12 Dar pentru păcatele lor de odinioară, Dumnezeu, care are puterea vindecării, va da leacul; căci El are puterea asupra tuturor lucrurilor. 13 L-am întrebat din nou și i-am zis: „Văzând că Domnul m-a socotit vrednic să locuiești cu mine neîncetat, spunemi câteva cuvinte, căci nu înțeleg nimic și inima mea este împietrită din cauza vorbirii mele anterioare; și deschidemi mintea, căci sunt foarte greoi și nu pricep nimic.” 14 Și el, răspunzând, mi-a zis: „Eu sunt slujitorul pocăinței și dau pricepere tuturor celor ce se pocăiesc. Nu ți se pare ție că este un lucru foarte înțelept să te pocăiești? Pentru că cel ce face așa capătă o mare pricepere.” 15 Căci el este conștient că a păcătuit și a făcut rău înaintea Domnului și își amintește în sinea lui că a greșit și se pocăiește și nu mai face rău, ci face ceea ce este bine și își smerește sufletul și îl sâcâie, pentru că a greșit. Vedeți, așadar, că pocăința este o mare înțelepciune. 16 Și i-am spus: Din această cauză, domnule, cercetez cu sârguință toate lucrurile, pentru că sunt un păcătos, ca să știu ce trebuie să fac ca să pot trăi; pentru că păcatele mele sunt multe. 17 Și mi-a zis: „Vei trăi dacă vei păzi aceste porunci ale Mele. Și oricine va asculta și va împlini aceste porunci va trăi pentru Dumnezeu.” 18 ¶ Și i-am spus: „Am auzit chiar acum de la anumiți învățători că nu există altă pocăință în afară de cea a botezului; când coborâm în apă și primim iertarea păcatelor noastre; și că după aceea, nu trebuie să mai păcătuim, ci să trăim în puritate.” 19 Și mi-a zis: „Ai fost bine informat. Totuși, fiindcă acum cercetezi cu sârguință toate lucrurile, îți voi arăta și acestea, dar nu ca să dau vreo pricină de păcat nici celor ce vor crede în viitor, nici celor ce au crezut deja în Domnul.”
A doua carte a păstorului lui Hermas - Porunci
20 Căci nici cei ce au crezut nou, nici cei ce vor crede mai târziu, nu au pocăință de păcate, ci iertarea lor. 21 Cât despre cei care au fost chemați la credință și, din moment ce au căzut în vreun păcat grav, Domnul a rânduit pocăința, pentru că Dumnezeu cunoaște gândurile inimilor tuturor oamenilor și slăbiciunile lor și răutatea de nenumărate ori a diavolului, care întotdeauna pune la cale ceva împotriva slujitorilor lui Dumnezeu și le întinde curse cu răutate. 22 De aceea, Domnul nostru milostiv a avut milă de creatura Sa și a rânduit acea pocăință și mi-a dat mie puterea ei. Și de aceea îți spun, dacă cineva, după acea chemare mare și sfântă, va fi ispitit de diavol și va păcătui, are o singură pocăință. Dar dacă va păcătui des și se va pocăi, nu va fi de niciun folos unui astfel de om; căci cu greu va trăi pentru Dumnezeu. 23 Și am spus: „Domnule, sunt înviat din nou, deoarece am ascultat cu atâta sârguință de aceste porunci. Căci înțeleg că, dacă nu voi mai adăuga nimic la păcatele mele de acum înainte, voi fi mântuit.” 24 Și a zis: „Vei fi mântuit; și tot așa vor fi toți ceilalți, oricine va păzi aceste porunci.” 25 Și i-am zis iarăși: „Domnule, fiindcă mă asculți cu răbdare, arată-mi încă un lucru. Spune-mi”, a zis el, „ce este.” 26 Și am zis: „Dacă moare un soț sau o soție, și cel care rămâne se căsătorește din nou, păcătuiește el făcând aceasta? Cine se căsătorește zice că nu păcătuiește; totuși, dacă rămâne celibatar, își va câștiga prin aceasta o mare cinste înaintea Domnului.” 27 Păzește-ți, deci, castitatea și smerenia și vei trăi pentru Dumnezeu. Păzește de acum înainte lucrurile pe care ți le spun și îți poruncesc să le păzești, din vremea când ți-am fost dat și voi locui în casa ta. 28 Așa vor fi iertate păcatele tale dinainte, dacă vei păzi aceste porunci ale Mele. Și tot așa vor fi iertate tuturor celor care vor păzi aceste porunci ale Mele. COMANDA 5 „Fii răbdător”, zice el, „și îndelung răbdător; astfel vei stăpâni peste toate faptele rele și vei împlini toată dreptatea.” 2 Căci dacă vei fi răbdător, Duhul Sfânt care locuiește în tine va fi curat și nu va fi întunecat de niciun duh rău; ci fiind plin de bucurie, vei fi larg bucuros și te vei ospăta în trupul în care locuiește și Îi vei sluji Domnului cu bucurie și în pace mare. 3 Dar dacă te va cuprinde vreo mânie, îndată Duhul Sfânt care este în tine se va îndrepta și va căuta să se îndepărteze de tine. 4 Căci el este sufocat de duhul rău și nu are libertatea de a-I sluji Domnului așa cum ar face-o, căci este întristat de mânie. Prin urmare, când aceste două duhuri locuiesc împreună, este distructiv pentru un om. 5 Ca și cum cineva ar lua puțin pelin și l-ar pune într-un vas cu miere, toată mierea s-ar strica; și o cantitate mare de miere este coruptă de foarte puțin pelin și își pierde dulceața mierii și nu mai este acceptabilă Domnului ei, deoarece toată mierea devine amară și își pierde folosul.
6 Dar dacă nu se pune pelin în miere, ea este dulce și de folos Domnului ei. Astfel, îndelunga răbdare este mai dulce decât mierea și de folos Domnului care locuiește în ea. 7 Dar mânia este fără folos. Așadar, dacă mânia este amestecată cu îngăduința, sufletul este întristat și rugăciunea lui nu este de niciun folos înaintea lui Dumnezeu. 8 Și i-am zis: „Domnule, vreau să cunosc păcătoșenia mâniei, ca să mă pot feri de ea.” Și el mi-a zis: „O vei cunoaște; și dacă nu te vei feri de ea, îți vei pierde nădejdea cu toată casa ta. De aceea, pleacă de ea.” 9 Căci Eu, mesagerul dreptății, sunt cu tine; și toți cei ce se îndepărtează de ea, toți cei ce se vor pocăi din toată inima lor, vor trăi pentru Dumnezeu; și Eu voi fi cu ei și îi voi păzi pe toți. 10 Căci toți cei ce s-au pocăit au fost îndreptățiți de mesagerul cel preasfânt, care este un slujitor al mântuirii. 11 Și acum, zice el, ascultați răutatea mâniei; cât de rea și vătămătoare este și cum îi răstoarnă pe slujitorii lui Dumnezeu; căci nu poate răni pe cei plini de credință, pentru că puterea lui Dumnezeu este cu ei; dar îi răstoarnă pe cei îndoielnici și pe cei lipsiți de credință. 12 Căci ori de câte ori vede astfel de oameni, se aruncă în inimile lor; și astfel, bărbatul sau femeia sunt în amărăciune pentru nimic, sau pentru lucrurile vieții, sau pentru hrană, sau pentru un cuvânt deșert, dacă i s-ar întâmpla să cadă cineva în el; sau din cauza unui prieten, sau pentru o datorie, sau pentru orice alte lucruri de prisos de acest fel. 13 Căci aceste lucruri sunt nebunești, de prisos și deșarte pentru slujitorii lui Dumnezeu. Dar cumpătul este puternic și puternic, are o mare putere și stă în largul său, este vesel, se bucură în pace și slăvește pe Dumnezeu în orice vreme cu blândețe. 14 Și această îndelungă răbdare rămâne la cei plini de credință. Dar mânia este nebună, ușoară și deșartă. Acum, amărăciunea se naște prin nebunie; prin amărăciune, mânie; prin mânie, furie. Și această furie, izvorând din atâtea principii rele, produce un păcat mare și incurabil. 15 Căci atunci când toate aceste lucruri sunt în același om în care locuiește Duhul Sfânt, vasul nu le poate cuprinde, ci da pe dinafară; și pentru că Duhul, fiind blând, nu poate zăbovi cu cel rău, ci Se duce și rămâne cu cel blând. 16 Așadar, când aceasta se îndepărtează de omul în care locuia, acel om devine lipsit de Duhul Sfânt și este apoi umplut de duhuri rele și orbit de gânduri rele. Așa se întâmplă cu toți oamenii mânioși. 17 De aceea, depărtează-te de mânie, îmbracă-te cu cumpătare și rezistă mâniei; astfel vei fi găsit de Dumnezeu cu modestie și castitate. Ia seama, așadar, să nu neglijezi această poruncă. 18 Căci dacă vei asculta de această poruncă, atunci vei putea să păzești și celelalte porunci pe care ți le voi da. 19 De aceea, întărește-te acum în aceste porunci, ca să trăiești pentru Dumnezeu. Și oricine va păzi aceste porunci, va trăi pentru Dumnezeu. COMANDA 6 „Ți-am poruncit”, a spus el, „în primele mele porunci, să păstrezi credința, frica și pocăința. „Da, domnule”, am spus eu.
A doua carte a păstorului lui Hermas - Porunci
2 El a continuat: „Dar acum îți voi arăta virtuțile acestor porunci, ca să le cunoști efectele; cum sunt prescrise deopotrivă celor drepți și celor nedrepți.” 3 Încrede-te, așadar, în cel drept, dar nu-i dai crezare celui nedrept. Căci dreptatea păzește calea cea dreaptă, iar nedreptatea calea cea rea. 4 Tu, deci, ține calea cea dreaptă și lasă calea rea, căci calea cea rea nu are un sfârșit bun, ci are multe poticniri; este aspră și plină de spini și duce la pieire și este vătămătoare pentru toți cei ce umblă pe ea. 5 Cei ce merg pe calea cea dreaptă, umblă netedă și fără să se strice, pentru că nu este cale aspră, nici spinoasă. 6 Vezi, așadar, cum este cel mai bine să mergi pe această cale. Tu vei merge, așadar, spune el, și toți ceilalți, atâția care cred în Dumnezeu din toată inima lor, vor trece prin ea. 7 Și acum, spune el, înțelegeți mai întâi ce aparține credinței. Sunt doi îngeri cu omul: unul al dreptății, celălalt al nelegiuirii. 8 Și i-am zis: „Domnule, cum voi ști că sunt doi astfel de îngeri cu omul? Ascultați, zice el, și înțelegeți.” 9 Îngerul dreptății este blând, modest, blând și liniștit. Așadar, când intră în inima ta, imediat îți vorbește despre dreptate, despre modestie, despre castitate, despre generozitate, despre iertare, despre caritate și evlavie. 10 Când toate aceste lucruri îți vor veni în inimă, să știi că îngerul dreptății este cu tine. De aceea, ascultă de acest înger și de lucrările lui. 11 Învățați și lucrările îngerului fărădelegii. El este mai întâi amărât, mânios și nebun; iar lucrările lui sunt dăunătoare și îi distrug pe slujitorii lui Dumnezeu. Așadar, când aceste lucruri îți vor veni în inimă, vei cunoaște din lucrările lui că acesta este îngerul fărădelegii. 12 Și i-am zis: „Domnule, cum voi înțelege aceste lucruri?”, a spus el, și vei înțelege. „Când te apucă mânia sau amărăciunea, să știi că El este în tine.” 13 La fel și atunci când te apucă pofta de multe lucruri, de mâncăruri bune și de beție, când te apucă iubirea de lucruri ale altora, mândria, vorbirea multă, ambiția și alte lucruri de felul acesta. 14 Așadar, când ți se vor întâmpla aceste lucruri în inimă, să știi că îngerul fărădelegii este cu tine. Cunoscând faptele lui, depărtează-te de toate și nu-L băga în seamă, pentru că faptele lui sunt rele și nu se cuvin slujitorilor lui Dumnezeu. 15 Iată, așadar, lucrările ambilor îngeri. Înțelege acum și crede îngerului dreptății, căci învățătura lui este bună. 16 Oricât de fericit ar fi un om, dacă gândurile celuilalt înger i se ridică în inimă, bărbatul sau femeia aceea trebuie să păcătuiască. 17 Dar, oricât de răi ar fi un bărbat sau o femeie, dacă lucrările îngerului dreptății îi vin în inimă, bărbatul sau femeia acela trebuie să facă un bine. 18 Vezi, deci, cât de bine este să urmezi îngerul dreptății. Dacă, deci, Îl vei urma și te vei supune lucrărilor lui, vei trăi pentru Dumnezeu. Și toți cei ce se vor supune lucrărilor lui vor trăi și pentru Dumnezeu. COMANDA 7 „Teme-te de Dumnezeu”, zice El, „și păzește poruncile Lui. Căci dacă păzești poruncile Lui, vei fi puternic în orice lucrare și toate lucrările tale vor fi minunate. Căci temându-te de Dumnezeu, vei face totul bine.”
2 Aceasta este frica de care trebuie să fii cuprins, ca să fii mântuit. Dar nu te teme de diavolul, căci dacă te temi de Domnul, vei avea stăpânire asupra lui, pentru că în el nu este putere. 3 Dacă nu este putere în el, atunci nici nu este de temut. Dar cel în care este o putere deosebită, acela este de temut, căci oricine are putere este de temut. Dar cel ce nu are putere este disprețuit de toți. 4 Teme-te de lucrările diavolului, pentru că sunt rele. Căci dacă te temi de Domnul, te vei teme și nu vei face lucrările diavolului, ci te vei păzi de ele. 5 Există, așadar, o dublă frică; dacă nu vrei să faci răul, teme-te de Domnul și nu vei face. Dar dacă vrei să faci binele, frica de Domnul este puternică, mare și glorioasă. 6 De aceea, teme-te de Dumnezeu și vei trăi; și oricine se teme de El și păzește poruncile Lui, viața lui este la Domnul. Dar cei ce nu le păzesc, nici viață nu au în ei. COMANDA 8 1 Ți-am spus, a spus el, că există două feluri de creaturi ale Domnului și că există o dublă abținere. De la unele lucruri trebuie, așadar, să te abții, iar de la altele nu. 2 Am răspuns: „Spune-mi, domnule, de la ce trebuie să mă abțin și de la ce nu.” Ascultă, a zis el. „Păzește-te de la rău și nu-l face; dar nu te abține de la bine, ci fă-l. Căci dacă te abții de la bine și nu-l faci, vei păcătui. Abține-te, așadar, de la orice rău și vei cunoaște toată dreptatea.” 3 Am zis: „De ce lucruri rele trebuie să mă feresc?” „Ascultați”, a zis el: „de adulter, de beție, de desfrânări, de mâncare excesivă, de mofturi și necinste, de mândrie, de înșelăciune, de minciună, de defăimare, de ipocrizie, de amintirea jignirilor și de orice vorbire de rău.” 4 Căci acestea sunt faptele fărădelegii, de care slujitorul lui Dumnezeu trebuie să se ferească. Căci cine nu se poate feri de acestea, nu poate trăi pentru Dumnezeu. 5 „Ascultați însă”, a zis el, „ce urmează din aceste lucruri: căci sunt multe altele de la care trebuie să se ferească slujitorul lui Dumnezeu. De la furt și înșelăciune, de la mărturie mincinoasă, de la lăcomie, de la lăudăroșie și de la toate celelalte lucruri de acest fel.” 6 Ți se par aceste lucruri rele sau nu? Într-adevăr, sunt foarte rele pentru slujitorii lui Dumnezeu. De aceea, slujitorul lui Dumnezeu trebuie să se abțină de la toate aceste lucrări. 7 Păzește-te, așadar, de ele, ca să trăiești pentru Dumnezeu și să fii trecut printre cei ce se feresc de ele. Și astfel ți-am arătat de ce trebuie să te ferești; acum învață de la ce nu trebuie să te ferești. „8 Nu te abține de la faptele bune, ci să le faci.” „Ascultă”, a zis el, „care este virtutea acelor fapte bune pe care trebuie să le faci, ca să fii mântuit. Întâi este credința; frica de Domnul; dragostea; concilierea; dreptatea; adevărul; răbdarea; castitatea.” 9 Nu este nimic mai bun decât acestea în viața omului; cine le va păzi și le va face în viața sa? Ascultați în continuare ce urmează. 10 Să slujească văduvelor; să nu disprețuiască pe orfani și pe săraci; să răscumpere pe slujitorii lui Dumnezeu din nevoie; să fie primitori de oaspeți; (căci în ospitalitate este uneori mult rod) să nu fie certăreți, ci să fie liniștiți.
A doua carte a păstorului lui Hermas - Porunci
11 Să fim smeriți mai presus de toți oamenii; să-i respectăm pe cei în vârstă; să ne străduim să fim drepți; să respectăm frăția; să îndurăm ocări; să fim îndelung răbdători; să nu-i lepădăm pe cei ce au căzut de la credință, ci să-i convertim și să-i îndemnăm să aibă bunăvoință; să-i mustrăm pe păcătoși; să nu-i asuprimăm pe cei ce ne sunt datornici; și toate celelalte lucruri de acest fel. 12 Ți se par acestea bune sau nu? Și am zis: „Ce poate fi mai bun decât aceste cuvinte? Trăiește, a zis el, în aceste porunci și nu te depărta de ele. Căci dacă vei păzi toate aceste porunci, vei trăi pentru Dumnezeu. Și toți cei ce vor păzi aceste porunci vor trăi pentru Dumnezeu.” COMANDA 9 1 Iarăși mi-a zis el: „Îndepărtează de la tine orice îndoială și nu pune nimic la îndoială când ceri ceva de la Domnul, zicând în sinea ta: cum voi putea cere ceva de la Domnul și să primesc, văzând că am păcătuit atât de mult împotriva Lui?” 2 Nu gândi așa, ci întoarce-te către Domnul din toată inima ta și cere-I fără îndoială și vei cunoaște mila Domnului; cum că El nu te va părăsi, ci va împlini cererea sufletului tău. 3 Căci Dumnezeu nu este ca oamenii, conștient de rănile pe care le-a primit; ci uită rănile și are milă de făptura Sa. 4 De aceea, curățește-ți inima de toate viciile acestei lumi prezente și păzește poruncile pe care ți le-am dat mai dinainte de la Dumnezeu; și vei primi orice lucru bun vei cere și nimic nu-ți va lipsi din toate cererile tale, dacă vei cere Domnului fără îndoială. 5 Cei ce nu sunt astfel, nu vor căpăta nimic din ceea ce cer. Căci cei plini de credință cer toate lucrurile cu încredere și primesc de la Domnul, pentru că cer fără îndoială. Dar cine se îndoiește, cu greu va trăi pentru Dumnezeu, dacă nu se pocăiește. 6 De aceea, curățește-ți inima de îndoieli și pune-te în credință și încrede-te în Dumnezeu și vei primi tot ce vei cere. Dar dacă ți se întâmplă să ceri ceva și nu primești (îndată), totuși nu te îndoi de aceea, pentru că nu ai primit imediat cererea sufletului tău. 7 Căci s-ar putea să nu-l primești curând din cauza încercării tale sau din cauza unui păcat pe care nu-l cunoști. Dar nu înceta să ceri, și atunci vei primi. Altfel, dacă vei înceta să ceri, va trebui să te plângi de tine însuți, și nu de Dumnezeu, că El nu ți-a dat ceea ce ți-ai dorit. 8 Luați în considerare, așadar, cât de crudă și dăunătoare este această îndoială și cum îi dezrădăcinează complet din credință pe mulți, care erau foarte credincioși și tari. Căci această îndoială este fiica diavolului și se poartă foarte rău cu slujitorii lui Dumnezeu. 9 Disprețuiește-l, așadar, și vei stăpâni peste el în orice împrejurare. Îmbracă-te de o credință fermă și puternică, căci credința făgăduiește toate lucrurile și le desăvârșește pe toate. Dar îndoiala nu va crede că va dobândi ceva prin tot ce poate. 10 „Vezi deci”, zice el, „credința vine de sus, de la Dumnezeu și are mare putere. Dar îndoiala este un duh pământesc, vine de la diavol și n-are putere.” 11 Păzește, deci, virtutea credinței și depărtează-te de îndoială, în care nu este virtute, și vei trăi pentru
Dumnezeu. Și toți cei ce fac aceste lucruri vor trăi pentru Dumnezeu. COMANDA 10 1 Departe de tine orice tristețe; căci este sora îndoielii și a mâniei. „Cum, domnule”, am spus eu, „este ea sora acestora?” Căci tristețea, mânia și îndoiala mi se par a fi foarte diferite una de cealaltă. 2 Și el a răspuns: „Ești oare lipsit de minte, încât nu o înțelegi? Căci tristețea este cel mai dăunător dintre toate duhurile și cea mai rea pentru slujitorii lui Dumnezeu: distruge duhurile tuturor oamenilor și chinuie pe Duhul Sfânt; și iarăși, mântuiește.” 3 „Domnule”, am spus eu, „sunt foarte nebun și nu înțeleg aceste lucruri. Nu pot înțelege cum poate aceasta să chinuie și totuși să mântuiască.” „Ascultă”, a spus el, „și înțelege.” Cei care nu au căutat niciodată adevărul și nici nu au întrebat despre măreția lui Dumnezeu, ci doar au crezut, sunt implicați în treburile păgânilor. 4 Și există un alt profet mincinos care distruge mințile slujitorilor lui Dumnezeu; adică pe cei care se îndoiesc, nu pe cei care se încred pe deplin în Domnul. Acum, acele persoane îndoielnice vin la el, ca la un duh divin, și îl întreabă ce li se va întâmpla. 5 Și acest profet mincinos, neavând putere în el a Duhului divin, le răspunde conform cerințelor lor și le umple sufletele cu promisiuni după cum își doresc. Totuși, acel profet este deșartă și răspunde lucruri deșarte celor care sunt ei înșiși deșartă. 6 Și orice i se cere de la oamenii deșartă, el le răspunde în zadar. Cu toate acestea, unele lucruri spun adevărul. Căci diavolul îl umple cu duhul său, ca să-i doboare pe unii dintre drepți. 7 Așadar, oricine este tare în credința Domnului și s-a îmbrăcat cu adevărul, nu se unește cu astfel de duhuri, ci se depărtează de ele. Dar cei ce sunt îndoielnici și se pocăiesc adesea, ca păgânii, îi consultă și își îngrămădesc păcate mari, slujind idolilor. 8 Așadar, toți cei ca aceștia, întrebați-i oricând; se închină la idoli, sunt nebuni și lipsiți de adevăr. 9 Căci orice duh dat de Dumnezeu nu are nevoie să fie cerut; ci având puterea dumnezeieștii, vorbește toate de la sine, pentru că vine de sus, din puterea lui Dumnezeu. 10 Dar cine este întrebat vorbește după poftele oamenilor și despre multe alte lucruri ale lumii prezente, nu înțelege lucrurile care se leagă de Dumnezeu, căci aceste duhuri sunt întunecate din cauza unor astfel de lucruri, sunt stricate și zdrobite. 11 Așa cum vița-de-vie bună, dacă este neglijată, este asuprătă de buruieni și spini și în cele din urmă ucisă de acestea, așa sunt și oamenii care cred în astfel de spirite. 12 Ei se duc în multe fapte și negoțuri și sunt lipsiți de minte și, când se gândesc la lucrurile referitoare la Dumnezeu, nu înțeleg nimic; dar dacă aud vreodată ceva despre Domnul, gândurile lor sunt la treburile lor. 13 Dar cei ce au frica de Domnul și cercetează adevărul despre Dumnezeu, având toate gândurile lor îndreptate spre Domnul, înțeleg tot ce li se spune și înțeleg imediat, pentru că au frica de Domnul în ei.
A doua carte a păstorului lui Hermas - Porunci
14 Căci unde locuiește Duhul Domnului, acolo se adaugă și multă pricepere. De aceea, unește-te de Domnul și vei înțelege toate lucrurile. 15 Învață acum, o, omule neînțelept, cum tulbură tristețea Duhul Sfânt și cum mântuiește. Când un om care se îndoiește este angajat în vreo treabă și nu o duce la bun sfârșit din cauza îndoielii sale, această tristețe intră în el și Îl întristează pe Duhul Sfânt și îl întristează. 16 Iarăși, mânia, când îl cuprinde pe un om pentru orice treabă, acesta este foarte mișcat; și apoi iarăși tristețea intră în inima celui care a fost mișcat de mânie și este tulburat pentru ceea ce a făcut și se căiește, pentru că a greșit. 17 Această tristețe pare, așadar, să aducă mântuire, pentru că el se pocăiește de fapta sa rea. Dar ambele lucruri, și anume îndoiala și tristețea, așa cum au fost menționate mai înainte, chinuie duhul: îndoiala, pentru că lucrarea lui nu a reușit; și tristețea, pentru că a mâniat Duhul Sfânt. 18 Depărtează, deci, tristețea de la tine și nu sâcâi pe Duhul Sfânt care locuiește în tine, ca nu cumva să se roage lui Dumnezeu și să se depărteze de tine. Căci Duhul Domnului, care a fost dat să locuiască în trup, nu poate suporta o astfel de tristețe. 19 De aceea, îmbracă-te cu veselie, care este întotdeauna har înaintea Domnului, și te vei bucura de ea. Căci orice om vesel face bine și se bucură de lucrurile bune și disprețuiește tristețea. 20 Dar omul trist face întotdeauna rău. În primul rând, face rău, pentru că Îl întristează pe Duhul Sfânt, care este dat omului, fiind de o fire veselă. Și din nou face rău, pentru că se roagă cu tristețe Domnului și nu-I aduce o primă recunoaștere a milelor anterioare și nu obține de la Dumnezeu ceea ce cere. 21 Căci rugăciunea unui om întristat nu are întotdeauna putere să se suie la altarul lui Dumnezeu. Și i-am zis: „Domnule, de ce nu are rugăciunea unui om întristat putere să se suie la altarul lui Dumnezeu?”, pentru că, a zis el, „tristăreața rămâne în inima lui.” 22 Așadar, când rugăciunea unui om este însoțită de tristețe, ea nu va îngădui ca cererile lui să se înalțe curate la altarul lui Dumnezeu. Căci, după cum vinul, atunci când este amestecat cu oțet, nu mai are dulceața pe care o avea înainte, tot așa, tristețea fiind amestecată cu Duhul Sfânt, nu îngăduie ca rugăciunea unui om să fie la fel cum ar fi altfel. 23 De aceea, curăță-te de tristețea care este rea și vei trăi pentru Dumnezeu. Și toți ceilalți vor trăi pentru Dumnezeu, toți cei ce vor lăsa deoparte tristețea și se vor îmbrăca în veselie. COMANDA 11 1 Mi-a arătat niște bărbați șezând pe bănci și unul șezând pe un scaun. Și mi-a zis: „Vezi pe cine șede pe bănci?” „Domnule”, am spus eu, „îi văd”. El a răspuns: „Ei sunt cei credincioși; iar cel care șede pe scaun este un spirit pământesc.” 2 Căci El nu vine în adunarea celor credincioși, ci o evită. Ci Se alătură celor îndoielnici și goi; le proorocește în colțuri și în locuri ascunse; și le face pe plac vorbind după toate dorințele inimilor lor. 3 Căci cine se pune în vase goale nu se zdrobește, ci unul se potrivește celuilalt. Dar când vine în ceata oamenilor
drepți, care sunt plini de Duhul lui Dumnezeu și se roagă Domnului, omul acela se golește, pentru că duhul pământesc fuge de el și este mut și nu poate vorbi nimic. 4 Ca și cum ai pune într-o cămară vin sau untdelemn un vas gol, iar printre acele vase ai pune un vas gol și, venind să-l deschizi, îl vei găsi gol, așa cum l-ai astupat: tot așa, acei profeți goliți, când vin printre duhurile celor drepți, se găsesc a fi așa cum au venit. 5 Am zis: „Cum va putea atunci un om să le deosebească? Gândește-te la ce voi spune referindu-te la ambele feluri de oameni; și, așa cum îți vorbesc, vei dovedi atât pe profetul lui Dumnezeu, cât și pe profetul mincinos. 6 Și încercați mai întâi pe omul care are Duhul lui Dumnezeu; pentru că Duhul care este de sus este smerit și liniștit și se depărtează de orice răutate și de poftele deșarte ale lumii de acum și se smerește mai mult decât toți oamenii și nu răspunde nimănui când este întrebat, nici fiecăruia în parte, căci Duhul lui Dumnezeu nu vorbește omului când voiește, ci când îi place lui Dumnezeu. 7 De aceea, când un om care are Duhul lui Dumnezeu vine în biserica celor drepți, care au credința în Dumnezeu, și se roagă Domnului, atunci îngerul sfânt al lui Dumnezeu umple pe acel om cu Duhul binecuvântat și el vorbește în adunare așa cum este mișcat de Dumnezeu. 8 Așadar, este cunoscut Duhul lui Dumnezeu, pentru că oricine vorbește prin Duhul lui Dumnezeu, vorbește așa cum voiește Domnul. 9 Ascultați acum despre duhul pământesc, care este gol, nechibzuit și fără virtute. Și mai întâi de toate, omul care se presupune că are Duhul (deși în realitate nu-l are) se înalță pe sine și dorește să aibă primul loc, este rău și plin de cuvinte. 10 Și își petrece timpul în plăceri și în tot felul de desfătări și primește răsplata ghicirii sale; pe care, dacă nu o primește, nu o ghicește. 11 Ar trebui Duhul lui Dumnezeu să primească răsplată și ghicire? Nu se cuvine unui profet al lui Dumnezeu să facă așa ceva. 12 Așa vedeți viața fiecăruia dintre aceste feluri de profeți. De aceea, dovediți prin viața și faptele sale omul care spune că are Duhul Sfânt. Și credeți în Duhul care vine de la Dumnezeu și are putere ca atare. Dar nu credeți în duhul pământesc și gol, care este de la diavol, în care nu este nici credință, nici virtute. 13 Ascultă acum pilda pe care ți-o voi spune: Ia o piatră și arunc-o spre cer; sau ia un jet de apă și ridică-l acolo și vezi dacă poți ajunge până la cer. 14 „Domnule”, am zis eu, „cum se poate face aceasta? Căci niciunul dintre lucrurile pe care le-ai menționat nu este cu putință.” Iar el a răspuns: „De aceea, așa cum aceste lucruri nu se pot face, tot așa și duhul pământesc este lipsit de virtute și fără efect.” 15 Înțelegeți și mai mult puterea care vine de sus, în această asemănare. Boabele de grindină care cad sunt extrem de mici; și totuși, când cad pe capul unui om, cum îi provoacă durere? 16 Și iarăși; gândiți-vă la gunoiul unei case: cum picăturile mici care cad pe pământ sapă o scobitură în pietre. 17 Tot așa, chiar și cele mai mici lucruri care vin de sus și cad pe pământ au o mare putere. De aceea, alătură-te acestui spirit, care are puterea; și depărtează-te de celălalt, care este gol.
A doua carte a păstorului lui Hermas - Porunci
COMANDA 12 1 Iarăși mi-a zis el: îndepărtează de la tine toate poftele rele și îmbracă-te cu pofte bune și sfinte. Căci, după ce ai îmbrăcat o poftă bună, vei urî răul și îl vei înfrâna cum vrei. Dar o poftă rea este înfricoșătoare și greu de îmblânzit. 2 Este foarte oribil și sălbatic: și prin sălbăticia sa îi mistuie pe oameni. Și mai ales dacă un slujitor al lui Dumnezeu cade întâmplător în el, dacă nu este foarte înțelept, este ruinat de el. Căci îi distruge pe cei care nu au veșmântul unei dorințe bune: și sunt ocupați cu treburile acestei lumi; și îi dă la moarte. „Domnule”, am zis eu, „care sunt lucrările unei pofte rele, care duc pe oameni la moarte? Arată-mi-le, ca să mă depărtez de ele.” Ascultă, a zis el, „prin ce lucrări o poftă rea îi aduce pe slujitorii lui Dumnezeu la moarte.” 4 Înainte de toate, este o poftă rea să poftești soția altuia; sau ca o femeie să poftească soțul altuia; precum și să poftești bunătățile bogățiilor, o mulțime de mâncăruri de prisos, beții și multe desfătări. 5 Căci în multă delicatețe este nebunie, și multe plăceri sunt degeaba slujitorilor lui Dumnezeu. O astfel de poftă este, așadar, rea și dăunătoare, care aduce la moarte pe slujitorii lui Dumnezeu. Căci orice astfel de poftă este de la diavol. 6 Așadar, oricine se va depărta de orice poftă rea, va trăi pentru Dumnezeu; dar cei ce se supun lor vor muri pentru totdeauna. Căci această poftă rea este de moarte. Îmbracăte, așadar, de pofta dreptății și, înarmat cu frica de Domnul, împotrivește-te oricărei pofte rele. 7 Căci această frică sălășluiește în dorințele bune; și când pofta rea te va vedea înarmat cu frica Domnului și împotrivindu-te ei, ea va fugi departe de tine și nu se va mai arăta înaintea ta, ci te vei teme de armura ta. 8 Și vei avea victoria și vei fi încoronat pentru ea; și vei atinge acea dorință care este bună; și vei da victoria pe care ai obținut-o lui Dumnezeu și Îi vei sluji făcând ceea ce tu însuți ai face. 9 Căci dacă vei sluji dorințelor bune și vei fi supus lor, vei putea dobândi stăpânire asupra poftelor tale rele; și ele îți vor fi supuse așa cum voiești. 10 Și am spus: „Domnule, aș vrea să știu cum să slujesc acelei dorințe care este bine?” Ascultă, a spus el, „Teme-te de Dumnezeu și pune-ți încrederea în El, iubește adevărul și dreptatea și fă ce este bine.” 11 Dacă vei face aceste lucruri, vei fi un slujitor aprobat al lui Dumnezeu și Îi vei sluji; și toți ceilalți care vor sluji în același fel unei dorințe bune vor trăi pentru Dumnezeu. 12 Și după ce a împlinit aceste douăsprezece porunci, mi-a zis: „Ai acum aceste porunci, umblați după ele; și îndemnați pe cei care ascultă de cei ce se pocăiesc și să-și păstreze pocăința curată în toate zilele rămase ale vieții lor. 13 Și împlinește cu sârguință această slujbă pe care ți-am încredințat-o și vei căpăta mare folos prin ea; și vei găsi har la toți cei ce se vor pocăi și vor crede în cuvintele tale. Căci Eu sunt cu tine și-i voi face să creadă. 14 Și i-am zis: „Domnule, acele porunci sunt mari și excelente și capabile să înveselească inima omului care va fi în stare să le păzească. Dar, domnule, nu pot spune dacă pot fi respectate de cineva?”
15 El a răspuns: „Vei păzi cu ușurință aceste porunci și nu vor fi grele; totuși, dacă vei lăsa o dată să-ți intre în inimă că nimeni nu le poate păzi, nu le vei împlini.” 16 Dar acum îți spun ție, dacă nu vei păzi aceste porunci, ci le vei neglija, nu vei fi mântuit, nici copiii tăi, nici casa ta; pentru că ai judecat că acestea nu pot fi păstrate de om. 17 Mi-a spus aceste lucruri cu o mare mânie, încât m-a înspăimântat foarte tare. Și-a schimbat fața, așa că nu i-a mai putut suporta mânia. 18 Și când m-a văzut cu totul tulburat și încurcat, a început să vorbească mai cumpătat și mai vesel, zicând: „O, nechibzuitule și fără pricepere! 19 Nestăpâniți, necunoscând măreția lui Dumnezeu, cât de mare și minunat este El, care a creat lumea pentru om și I-a supus orice făptură și I-a dat toată puterea, ca să poată împlini toate aceste porunci. 20 „Cel ce are pe Domnul în inimă poate să împlinească toate aceste porunci, dar cei ce au pe Domnul numai în gura lor, și inima lor este împietrită și sunt departe de Domnul, pentru astfel de oameni aceste porunci sunt grele și grele.” 21 Puneți, așadar, voi, cei goi și ușori în credință, pe Domnul Dumnezeul vostru în inimile voastre și veți înțelege că nimic nu este mai ușor decât aceste porunci, nici mai plăcut, nici mai blând și mai sfânt. 22 Și întoarceți-vă către Domnul Dumnezeul vostru și părăsiți-l pe diavol și plăcerile lui, pentru că sunt rele, amare și impure. Și nu vă temeți de diavol, pentru că el nu are nicio putere asupra voastră. 23 Căci Eu sunt cu tine, mesagerul pocăinței, care am stăpânire asupra lui. Diavolul îi înspăimântă pe oameni, dar frica lui este zadarnică. De aceea nu vă temeți de el, căci va fugi de la voi. 24 Și i-am zis: „Domnule, ascultă-mă când îți spun câteva cuvinte.” El a răspuns: „Spune mai departe: Omul dorește într-adevăr să păzească poruncile lui Dumnezeu; și nu este nimeni care să nu se roage lui Dumnezeu, ca să poată păzi poruncile Lui. 25 Dar diavolul este aspru și prin puterea sa domnește peste slujitorii lui Dumnezeu. Și a spus că nu poate domni peste slujitorii lui Dumnezeu, care se încred în el din toată inima lor. 26 Diavolul se poate strădui, dar nu-i poate învinge. 27 Căci dacă vă împotriviți lui, el va fugi de voi plin de neînțelegere. Dar cei ce nu sunt plini de credință se tem de diavolul, ca și cum ar avea o mare putere. Căci diavolul îi încearcă pe slujitorii lui Dumnezeu și, dacă îi găsește fără putere, îi nimicește. 28 Căci, după cum omul umple vase cu vin bun și pune printre ele câteva vase pe jumătate pline și vine să le încerce și să le guste, nu le încearcă pe cele pline, pentru că știe că sunt bune, ci le gustă pe cele pe jumătate pline, ca să nu se acrească (căci vase pe jumătate pline se acresc repede și își pierd gustul vinului), tot așa vine și diavolul la slujitorii lui Dumnezeu ca să-i încerce. 29 Cei plini de credință I se împotrivesc cu îndrăzneală, iar El se îndepărtează de ei, pentru că nu găsește unde să intre în ei. Apoi merge la cei care nu sunt plini de credință și, pentru că are unde să intre, intră în ei și face ce vrea cu ei, iar ei devin slujitorii Lui. 30 Dar Eu, mesagerul pocăinței, vă spun: Nu vă temeți de diavol, căci sunt trimis la voi, ca să fiu cu voi, cu toți cei
A doua carte a păstorului lui Hermas - Porunci
care se vor pocăi din toată inima voastră, și ca să vă pot întări în credință. 31 Credeți, deci, voi, care din pricina fărădelegilor voastre L-ați uitat pe Dumnezeu și mântuirea voastră și, adăugând la păcatele voastre, v-ați îngreunat viața. 32 Că, dacă vă veți întoarce la Domnul din toată inima voastră și Îi veți sluji după voia Lui, El vă va vindeca de păcatele voastre dinainte și veți avea stăpânire asupra tuturor lucrărilor diavolului. 33 Nu vă temeți, dar, de cea mai mică amenințare a lui, căci sunt fără putere, ca nervii unui om mort. Ci ascultațimă și temeți-vă de Domnul Atotputernic, care poate să vă mântuiască și să vă piardă; și păziți poruncile Lui, ca să trăiți pentru Dumnezeu. 34 Și i-am spus: Domnule, sunt acum întărit în toate poruncile Domnului cât timp ești cu mine și știu că vei zdrobi toată puterea diavolului. 35 Și noi îl vom învinge, dacă vom putea, cu ajutorul Domnului, să păzim aceste porunci pe care ni le-ai dat. 36 „Îi vei păzi”, a zis el, „dacă îți vei curăți inima către Domnul.” Și îi vor păzi și toți cei ce își vor curăți inimile de poftele deșarte ale lumii de acum și vor trăi pentru Dumnezeu.