Jurământul nazireului Numeri 6:1-21 1 Domnul a vorbit lui Moise, zicând: 2. Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: „Când un bărbat sau o femeie se va despărți de slujba de nazireu, ca să se consacre Domnului, 3 Să se ferească de vin și de băutură tare; să nu bea oțet din vin sau oțet din băutură tare; să nu bea băutură de struguri și să nu mănânce struguri uscați sau verzi. 4 În toate zilele separării lui, nu va mânca nimic făcut din viță, de la sâmbure până la coajă. 5 În toate zilele jurământului său de separare, briciul să nu treacă peste capul lui; până se vor împlini zilele în care se va închina Domnului, va fi sfânt și va lăsa să crească șuvițele părului său. 6 În toate zilele cât se va închina Domnului, nu se va apropia de niciun mort. 7 Să nu se pângărească nici pentru tatăl său, nici pentru mama sa, nici pentru fratele său, nici pentru sora sa, când mor ei, pentru că sfințenia Dumnezeului său este pe capul lui. 8 În toate zilele separării lui, el este sfânt Domnului. 9 Dacă cineva moare subit din cauza lui și își pângăriește capul sfințirii sale, își va rade capul în ziua curățirii sale; în ziua a șaptea să și-l radă. 10 În ziua a opta, să aducă preotului, la ușa cortului întâlnirii, două țestoase sau doi pui de porumbel. 11 Preotul să aducă unul ca jertfă pentru păcat și pe celălalt ca ardere de tot și să facă ispășire pentru el, pentru păcătuirea lui prin aducere aminte a unui mort și să-i sfințească capul în ziua aceea. 12 Să-i consacre Domnului zilele separării lui și să aducă un miel de un an ca jertfă pentru vină; dar zilele de dinainte vor fi pierdute, pentru că a fost pângărită separarea lui. 13 Iată legea nazireului: când se vor împlini zilele separării lui, va fi adus la ușa cortului întâlnirii. 14. Să aducă jertfa lui Domnului: un miel de un an, fără cusur, ca jertfă de tot, o mielușea de un an, fără cusur, ca jertfă pentru păcat și un berbec fără cusur, ca jertfă de mulțumire. 15 Un coș cu azime, turte din făină fină, frământate cu untdelemn, și plăcinte azime, unse cu untdelemn, împreună cu darul lor de mâncare și jertfele lor de băutură. 16 Preotul să le aducă înaintea Domnului și să aducă jertfa lui pentru păcat și jertfa lui arse. 17 Preotul să aducă berbecul ca jertfă de mulțumire Domnului, împreună cu coșul cu azime; preotul să aducă și darul lui de mâncare și jertfa lui de băutură. 18 Nazireul își va rade capul la ușa cortului întâlnirii; va lua părul de pe capul la care își va fi consacrat și îl va pune în focul care este sub jertfa de pace. 19 Preotul să ia spata fiartă a berbecului, o turtă nedospită din coș și o plăcintă nedospită și să le pună în mâinile nazireului, după ce își va rade părul nazireului. 20 Preotul să le legene ca jertfă legănată înaintea Domnului; aceasta este o jertfă sfântă pentru preot, împreună cu pieptul legănat și spata ridicată; după aceea, nazireul va putea bea vin.
1
Jurământul nazireului
21 Aceasta este legea nazireului care a făcut o juruință și a darului lui Domnului pentru separarea lui, pe lângă ce va primi cu mâna lui: să facă după jurământul pe care l-a făcut, așa va face după legea separării lui.
Samson Judecători 13 1 Copiii lui Israel au făcut iarăși rău înaintea ochilor Domnului; și Domnul i-a dat în mâinile filistenilor timp de patruzeci de ani. 2 Era un om din Țora, din familia daniților, al cărui nume era Manoah; soția lui era stearpă și nu a născut copii. 3 Îngerul Domnului S-a arătat femeii și i-a zis: „Iată, tu ești stearpă și nu naști; dar vei rămâne însărcinată și vei naște un fiu.” 4 Acum, dar, ia aminte, te rog, și nu bea vin, nici băutură tare și nu mânca nimic necurat. 5 Căci iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un fiu; și briciul nu va trece pe capul lui, căci copilul va fi nazireu pentru Dumnezeu din pântecele mamei sale; și el va începe să izbăvească pe Israel din mâna filistenilor. 6 Femeia s-a dus și i-a spus bărbatului ei, zicând: „Un om al lui Dumnezeu a venit la mine, și chipul lui era ca chipul unui înger al lui Dumnezeu, foarte înfricoșător; dar nu l-am întrebat de unde este și nici nu mi-a spus numele lui. 7 Dar el mi-a zis: „Iată, vei rămâne însărcinată și vei naște un fiu; acum să nu bei vin, nici băutură tare și să nu mănânci nimic necurat, căci copilul va fi nazireu pentru Dumnezeu din pântecele mamei sale până în ziua morții lui.” 8 Atunci Manoah s-a rugat Domnului și a zis: „Doamne, fă ca omul lui Dumnezeu, pe care l-ai trimis, să vină înapoi la noi și să ne învețe ce să facem cu copilul care se va naște.” 9 Dumnezeu a ascultat glasul lui Manoah; și îngerul lui Dumnezeu s-a întors la femeie, pe când ședea ea în câmp; dar Manoah, soțul ei, nu era cu ea. 10 Femeia s-a grăbit să alerge și să-i dea de veste soțului ei, zicându-i: „Iată, mi s-a arătat omul care a venit la mine zilele trecute.” 11 Manoah s-a sculat și a mers după nevasta sa. A venit la bărbat și i-a zis: „Tu ești bărbatul care a vorbit cu femeia?” El a răspuns: „Eu sunt.” 12 Și Manoah a zis: „Împlinească-se acum cuvintele tale! Cum să poruncim copilului și cum să-i facem?” 13 Îngerul Domnului a zis lui Manoah: „Să se ferească de tot ce i-am spus femeii.” 14 Să nu mănânce nimic din ce vine din viță, să nu bea vin sau băutură tare și să nu mănânce nimic necurat; să păzească tot ce i-am poruncit. 15 Și Manoah a zis îngerului Domnului: „Te rog, lasă-ne să te reținem până îți vom pregăti un ied.” 16 Îngerul Domnului a zis lui Manoah: „Chiar dacă mă vei opri, nu voi mânca din pâinea ta; dar dacă vrei să aduci o ardere de tot, s-o aduci Domnului.” Căci Manoah nu știa că este îngerul Domnului. 17 Manoah a zis îngerului Domnului: „Care este numele tău, ca să-ți putem aduce cinste, când se vor împlini cuvintele tale?” 18 Îngerul Domnului i-a zis: „De ce întrebi de numele Meu, când este ascuns?” 19 Manoah a luat un ied și o jertfă de mâncare și le-a adus Domnului pe o stâncă. Îngerul a făcut o minune; și Manoah și nevasta lui s-au uitat la asta. 20 Căci, când flacăra se suit spre cer de pe altar, îngerul Domnului s-a suit în flacăra altarului. Manoah și nevasta lui, văzând-o, au căzut cu fețele la pământ. 21 Îngerul Domnului nu S-a mai arătat lui Manoah și soției lui. Atunci Manoah a înțeles că era un înger al Domnului. 22 Manoah a zis soției sale: „Vom muri negreșit, pentru că L-am văzut pe Dumnezeu.”
2
Jurământul nazireului
23 Nevasta lui i-a zis: „Dacă Domnul ar fi vrut să ne omoare, n-ar fi primit din mâinile noastre ardere de tot și jertfă de mâncare, nici nu ne-ar fi arătat toate aceste lucruri și nici nu ne-ar fi spus acum lucruri ca acestea.” 24 Femeia a născut un fiu și i-a pus numele Samson. Copilul a crescut, și Domnul l-a binecuvântat. 25 Duhul Domnului a început să-l miște uneori în tabăra lui Dan, între Țora și Eștaol. Judecători 14 1 Samson s-a pogorât la Timna și a văzut în Timna o femeie dintre fiicele filistenilor. 2 S-a suit și a spus tatălui său și mamei sale, zicând: „Am văzut la Timna o femeie dintre fiicele filistenilor; ia-mi-o de nevastă acum.” 3 Tatăl său și mama sa i-au zis: „Nu este oare vreo femeie printre fiicele fraților tăi sau în tot poporul meu, de te duci să iei o nevastă dintre filistenii necircumciși?” Samson a zis tatălui său: „Ia-mi-o, căci îmi place.” 4 Tatăl său și mama sa nu știau că lucrul acesta venea de la Domnul, căci căuta o ocazie împotriva filistenilor, căci pe vremea aceea filistenii stăpâneau peste Israel. 5 Samson s-a pogorât apoi, împreună cu tatăl său și mama sa, la Timna și a ajuns la viile din Timna. Și iată că un leu tânăr a răcnit împotriva lui. 6 Duhul Domnului a venit cu putere peste el și l-a sfâșiat cum sfâșie un ied, fără să aibă nimic în mână; dar n-a spus tatălui său sau mamei sale ce făcuse. 7 Și s-a coborât și a vorbit cu femeia; și ea i-a plăcut lui Samson. 8 După un timp, s-a întors să o ia și s-a abătut să vadă trupul leului. Și iată că în trupul leului era un roi de albine și miere. 9 A luat din el în mâini și a continuat să mănânce. S-a întors la tatăl său și la mama sa și le-a dat, și au mâncat; dar nu le-a spus că luase mierea din stârvirea leului. 10 Tatăl său s-a pogorât la femeie, și Samson a făcut acolo un ospăț, căci așa obișnuiau tinerii să facă. 11 Și s-a întâmplat că, când l-au văzut, au adus treizeci de tovarăși ca să fie cu el. 12 Samson le-a zis: „Vă voi pune o ghicitoare. Dacă mi-o puteți dezlega în cele șapte zile ale ospățului și o veți găsi, vă voi da treizeci de haine și treizeci de haine de schimb. 13 Dar dacă nu mi-o puteți spune, atunci să-mi dați treizeci de haine și treizeci de haine de schimb.” Ei i-au zis: „Spune-ți ghicitoarea, ca s-o ascultăm.” 14 Și le-a zis: „Din cel ce mănâncă a ieșit hrana, și din cel tare a ieșit dulceața.” Și n-au putut să dezlege ghicitoarea în trei zile. 15 În ziua a șaptea, au zis nevestei lui Samson: „Povestește-i soțului tău să ne dezlege ghicitoarea, ca să nu te ardem cu foc pe tine și casa tatălui tău. Ne-ați chemat să luăm ce avem? Nu-i așa?” 16 Nevasta lui Samson a plâns înaintea lui și a zis: „Mă urăști și nu mă iubești; ai pus o ghicitoare copiilor poporului meu și nu mi-ai spus-o.” El i-a zis: „Iată, n-am spus-o tatălui meu, nici mamei mele, și oare ți-o spun ție?” 17 Ea a plâns înaintea lui cele șapte zile cât a durat ospățul lor; și în ziua a șaptea, el i-a spus ghicitoarea, pentru că ea îl aspruse. Și ea le-a spus fiilor poporului ei ghicitoarea. 18 În ziua a șaptea, înainte de apusul soarelui, oamenii cetății i-au zis: „Ce este mai dulce decât mierea și ce este mai tare decât leul?” El le-a zis: „Dacă n-ați fi arat cu junnica mea, n-ați fi descifrat ghicitoarea mea.” 19 Duhul Domnului a venit peste el și s-a pogorât la Ascalon și a ucis treizeci de oameni dintre ei, lea luat prada și a dat haine de schimb celor ce dezlegaseră ghicitoarea. Și s-a aprins de mânie și s-a suit la casa tatălui său. 20 Însă soția lui Samson a fost dată tovarășei sale, pe care o folosise ca prietenă. Judecători 15 1 După puțin timp, pe vremea secerișului grâului, Samson a venit să-și vadă nevasta cu un ied și a zis: „Voi intra la nevasta mea în odaie.” Dar tatăl ei nu l-a lăsat să intre.
3
Jurământul nazireului
2 Tatăl ei a zis: „Am crezut că o urăști cu ură; de aceea am dat-o prietenei tale. Nu este sora ei mai mică mai frumoasă decât ea? Ia-o, te rog, în locul ei.” 3 Samson a zis despre ei: „Acum voi fi mai nevinovat decât filistenii, chiar dacă le voi face o neplăcere.” 4 Samson s-a dus și a prins trei sute de vulpi; a luat tăciuni, le-a legat coadă de coadă și a pus câte un tăciuni între cele două cozi. 5. A dat foc tăciunilor și le-a dat drumul în ghivecele filistenilor. A ars atât ghearele, cât și grâul în picioare, viile și măslinii. 6 Filistenii au zis: „Cine a făcut una ca asta?” Ei au răspuns: „Samson, ginerele timnitului, pentru că i-a luat nevasta și a dat-o prietenului său.” Filistenii s-au suit și au ars-o cu foc, ea și tatăl ei. 7 Samson le-a zis: „Chiar dacă ați făcut aceasta, totuși mă voi răzbuna pe voi, iar după aceea voi înceta.” 8 I-a lovit la coapsă și la șolduri cu o mare măcel; apoi s-a pogorât și s-a așezat în vârful stâncii Etam. 9 Filistenii s-au suit și au tăbărât în Iuda și s-au răspândit în Lehi. 10 Bărbații lui Iuda au zis: „Pentru ce v-ați suit împotriva noastră?” Ei au răspuns: „Ne-am suit să-l legăm pe Samson, ca să-i facem cum ne-a făcut el nouă.” 11 Trei mii de bărbați din Iuda s-au dus pe vârful stâncii Etam și i-au zis lui Samson: „Nu știi oare că filistenii sunt stăpânitorii noștri? Ce ne-ai făcut?” Samson le-a zis: „Cum mi-au făcut mie, așa le-am făcut și eu.” 12 Ei i-au zis: „Ne-am pogorât să te legăm și să te dăm în mâinile filistenilor.” Samson le-a zis: „Jurați-mi că nu mă veți năvăli voi înșivă.” 13 Ei i-au zis: „Nu, te vom lega strâns și te vom da în mâinile lor, dar nu te vom omorî.” L-au legat cu două frânghii noi și l-au scos din stâncă. 14 Când a ajuns la Lehi, filistenii au strigat împotriva lui; dar Duhul Domnului a venit cu putere peste el, și frânghiile de pe brațele lui s-au făcut ca inul ars în foc, iar legăturile i s-au desprins de pe mâini. 15 A găsit o maxilă nouă de măgar, a întins mâna, a luat-o și a ucis cu ea o mie de oameni. 16 Și Samson a zis: „Cu o falcă de măgar, grămezi după grămezi! Cu o falcă de măgar am ucis o mie de oameni.” 17 Și s-a întâmplat, după ce a terminat de vorbit, că a aruncat falca din mână și a numit locul acela Ramat-Lehi. 18 Și i s-a făcut mare sete și a chemat pe Domnul și a zis: „Tu ai dat în mâna robului Tău această mare izbăvire; și acum oare să mor de sete și să cad în mâna celor necircumciși?” 19 Dumnezeu a despărțit o scobitură din maxilar și a ieșit apă din ea; și după ce a băut, i s-a întors duhul și a înviat. De aceea a numit locul acela En-Hacore, nume care este la Lehi până în ziua de azi. 20 Și a judecat pe Israel în zilele filistenilor douăzeci de ani. Judecători 16 1 Samson s-a dus la Gaza și a văzut acolo o prostituată și a intrat la ea. 2 Gazeților li s-a spus: „Samson a venit aici.” L-au înconjurat și l-au pândit toată noaptea la poarta cetății și au stat liniștiți toată noaptea, zicând: „Mâine, când se va face ziuă, îl vom omorî.” 3 Samson a dormit până la miezul nopții; apoi s-a sculat la miezul nopții, a luat ușile porții cetății și cei doi stâlpi și a plecat cu ele, cu zăvorul și tot, le-a pus pe umeri și le-a dus pe vârful dealului care este în fața Hebronului. 4 După aceea, a iubit o femeie din valea Sorec, al cărei nume era Dalila. 5. Și domnitorii filistenilor s-au suit la ea și i-au zis: „Ademenește-l și vezi în ce stă puterea lui cea mare și cum l-am putea birui ca să-l legăm și să-l asuprimăm; și îți vom da fiecare câte o mie o sută de sicli de argint.” 6 Dalila i-a zis lui Samson: „Spune-mi, te rog, în ce stă puterea ta cea mare și cu ce ai putea fi legat ca să te asuprești.”
4
Jurământul nazireului
7 Samson i-a zis: „Dacă mă vor lega cu șapte funii verzi, care nu s-au uscat încă, voi fi slab și voi fi ca orice alt om.” 8 Atunci domnitorii filistenilor i-au adus șapte funii verzi, care nu se uscaseră încă, și ea l-a legat cu ele. 9 Niște oameni stăteau la pândă lângă ea în odaie. Și ea i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Samson a rupt funiile cum se rupe un fir de câltă când atinge focul. Și nu i s-a mai cunoscut puterea. 10 Dalila i-a zis lui Samson: „Iată, m-ai batjocorit și mi-ai spus minciuni; spune-mi acum, te rog, cu ce ai putea fi legat.” 11 Iar el i-a zis: „Dacă mă vor lega cu frânghii noi, cu care n-am mai fost folosită niciodată, voi fi slab și voi fi ca orice alt om.” 12 Dalila a luat niște frânghii noi, l-a legat cu ele și i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” În odaie erau niște pândă care așteptau. Samson le-a rupt de pe brațe ca pe un fir. 13 Dalila i-a zis lui Samson: „Până aici m-ai bătut în râs și mi-ai spus minciuni; spune-mi cu ce ai putea fi legată.” Samson i-a răspuns: „Dacă îmi împletești cele șapte șuvițe de pe cap cu o pânză.” 14 Ea a prins-o cu știftul și i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Samson s-a trezit din somn și a plecat cu știftul grinzii și cu pânza de pânză. 15 Ea i-a zis: „Cum poți zice: «Te iubesc», când inima ta nu este cu mine? M-ai bătut în bătaie de trei ori și nu mi-ai spus în ce stă puterea ta cea mare.” 16 Fiindcă ea îl stăruia în fiecare zi cu vorbele ei și îl stăruia atât de tare încât sufletul lui era chinuit de moarte, 17 El i-a deschis toată inima lui și i-a zis: „Briciu n-a ajuns niciodată pe capul meu, căci sunt nazireu al lui Dumnezeu din pântecele maicii mele; chiar dacă mă rad, puterea mea se va îndepărta și voi slăbi și voi fi ca orice alt om.” 18. Dalila, văzând că el i-a descoperit toată inima lui, a trimis să cheme pe domnitorii filistenilor, zicând: „Suiți-vă de data aceasta, căci mi-a descoperit toată inima lui.” Atunci domnitorii filistenilor s-au suit la ea și au adus argint în mâini. 19 Și l-a făcut să adoarmă în genunchi; a chemat un bărbat și l-a pus să-i radă cele șapte șuvițe de pe cap; și a început să-l chinuie, și puterea lui s-a dus de la el. 20 Și ea a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Samson s-a trezit din somn și a zis: „Voi ieși ca și înainte și mă voi scutura.” El nu știa că Domnul se depărtase de el. 21 Filistenii l-au prins, i-au scos ochii și l-au dus la Gaza și l-au legat cu lanțuri de aramă; și a măcinat în închisoare. 22 Totuși, părul de pe capul lui a început să crească din nou după ce a fost ras. 23 Atunci domnitorii filistenilor s-au adunat ca să aducă o mare jertfă dumnezeului lor Dagon și să se bucure, căci ziceau: „Dumnezeul nostru l-a dat în mâinile noastre pe Samson, vrăjmașul nostru.” 24. Când l-au văzut poporul, lăudau pe dumnezeul lor, căci ziceau: „Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre pe vrăjmașul nostru și pe nimicitorul țării noastre, care a ucis mulți dintre noi.” 25 Când li s-a veselit inima, au zis: „Chemați-l pe Samson, ca să ne facă o joacă!” Au chemat pe Samson din temniță, iar el i-a făcut să se distreze și l-au pus între stâlpi. 26 Samson a zis băiatului care-l ținea de mână: „Lasă-mă să pipăi stâlpii pe care stă casa și să mă sprijin de ei.” 27 Casa era plină de bărbați și femei; și toți domnitorii filistenilor erau acolo; și pe acoperiș erau cam trei mii de bărbați și femei, care priveau în timp ce Samson se distra. 28 Samson a chemat pe Domnul și a zis: „Doamne Dumnezeule, adu-ți aminte de mine și întăreștemă numai de data aceasta, Dumnezeule, ca să mă răzbun deodată pe filisteni pentru amândoi ochii mei!” 29 Samson a apucat cei doi stâlpi din mijloc pe care stătea casa și pe care era susținută, pe unul cu mâna dreaptă și pe celălalt cu mâna stângă.
5
Jurământul nazireului
30 Samson a zis: „Să mor cu filistenii!” Și s-a închinat cu toată puterea lui, și casa s-a prăbușit peste domnitori și peste tot poporul care era în ea. Și morții pe care i-a ucis la moartea lui au fost mai mulți decât cei pe care i-a ucis în viața lui. 31 Frații lui și toată casa tatălui său s-au pogorât și l-au luat, l-au adus și l-au îngropat între Țora și Eștaol, în mormântul tatălui său Manoah. Și el a judecat Israelul douăzeci de ani.
Samuel 1 Samuel 1 1 Era un om din Ramataim-Țofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, un efratit. 2 El avea două soții; numele uneia era Ana, iar numele celeilalte era Penina. Penina avea copii, dar Ana nu avea copii. 3 Omul acesta se suia în fiecare an din cetatea sa ca să se închine Domnului oștirilor și să aducă jertfe Domnului oștirilor la Silo. Și erau acolo cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, preoții Domnului. 4. Când a venit vremea când Elcana a adus jertfa, a dat părți lui Penina, soției sale, și tuturor fiilor și fiicelor ei. 5 Anei i-a dat o parte vrednică, căci o iubea pe Ana; dar Domnul îi închisese pântecele. 6 Și potrivnica ei a mâniat-o aspru, pentru că Domnul îi închisese pântecele. 7 Și făcea așa în fiecare an, când se suia ea la Casa Domnului, așa o provoca ea; de aceea plângea și nu mânca. 8 Elcana, soțul ei, i-a zis: „Ana, de ce plângi și de ce nu mănânci și de ce ți se întristează inima? Nu sunt eu oare mai bun pentru tine decât zece fii?” 9 Ana s-a sculat după ce mâncaseră și băuseră în Silo. Preotul Eli ședea pe un scaun lângă un stâlp al Templului Domnului. 10 Ea era cu sufletul amărăcit și s-a rugat Domnului și a plâns adânc. 11 Ea a făcut o juruință și a zis: „Doamne al oștirilor, dacă vei privi cu adevărat la necazul roabei Tale și te vei aduce aminte de mine și nu vei uita pe roaba Ta, ci vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, atunci îl voi da Domnului pentru toate zilele vieții lui și briciul nu va trece peste capul lui.” 12 Pe măsură ce ea continua să se roage înaintea Domnului, Eli i-a luat aminte la gura. 13 Ana vorbea în inima ei; numai buzele i se mișcau, dar glasul nu i se auzea; de aceea Eli credea că era beată. 14 Eli i-a zis: „Până când vei fi beată? Lasă vinul de la tine.” 15 Ana a răspuns și a zis: „Nu, domnul meu; eu sunt o femeie cu duhul trist; n-am băut nici vin, nici băutură tare, ci mi-am vărsat sufletul înaintea Domnului.” 16 Nu socoti pe roaba ta drept o fiică a lui Belial, căci din marea plângere și durere a mea am vorbit până acum. 17 Eli a răspuns și a zis: „Du-te în pace! Dumnezeul lui Israel să-ți îndeplinească cererea pe care I-ai cerut-o!” 18 Și ea a zis: „Să găsească roaba ta har în ochii tăi.” Femeia s-a dus și a mâncat, și fața ei nu s-a mai umplut de tristețe. 19 Și s-au sculat dis-de-dimineață și s-au închinat înaintea Domnului. Apoi s-au întors și au venit acasă la Rama. Elcana a cunoscut-o pe Ana, nevasta sa; și Domnul Și-a adus aminte de ea. 20 Când s-a împlinit vremea după ce Ana a zămislit, a născut un fiu și i-a pus numele Samuel, zicând: „Pentru că l-am cerut Domnului.” 21 Elcana, bărbatul acela, s-a suit cu toată casa lui să aducă Domnului jertfa anuală și juruința lui. 22 Ana însă nu s-a suit, căci i-a zis soțului ei: „Nu mă voi sui până nu se va înțărca copilul; apoi îl voi aduce ca să se înfățișeze înaintea Domnului și să rămână acolo pe vecie.”
6
Jurământul nazireului
23 Elcana, soțul ei, i-a zis: „Fă ce ți se pare bine; rămâi până îl vei înțărca; numai să-Și împlinească Domnul cuvântul.” Femeia a rămas și a alăptat pe fiul ei până l-a înțărcat. 24 După ce l-a înțărcat, l-a luat cu ea cu trei tauri, o efă de făină și un burduf de vin și l-a adus la Casa Domnului, la Silo. Copilul era mic. 25 Au junghiat un vițel și l-au adus pe copil la Eli. 26 Și ea a zis: „Ah, domnul meu, precum este viu sufletul tău, domnul meu, eu sunt femeia care a stat aici lângă tine și m-am rugat Domnului.” 27 Pentru acest copil m-am rugat, și Domnul mi-a împlinit cererea pe care i-am cerut-o. 28 De aceea l-am dat Domnului; tot timpul cât va trăi, va fi dat Domnului. Și s-a închinat acolo Domnului.
Ioan Botezătorul Luca 1 1 Întrucât mulți au început să pună în ordine o mărturisire a lucrurilor care sunt cel mai sigur crezute printre noi, 2 După cum ni le-au dat nouă cei ce au văzut cu ochii lor de la început și au fost slujitori ai Cuvântului, 3 Și mie mi s-a părut bine, după ce am înțeles totul desăvârșit de la început, să-ți scriu în ordine, preaslăvite Teofile, 4 Ca să cunoști temeinicia lucrurilor în care ai fost învățat. 5 În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot numit Zaharia, din ceata lui Abia; nevasta lui era din fiicele lui Aaron, iar numele ei era Elisabeta. 6 Amândoi erau neprihăniți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului. 7 Și nu aveau copii, pentru că Elisabeta era stearpă, și amândoi erau înaintați în vârstă. 8 Și s-a întâmplat că, pe când slujea preoția înaintea lui Dumnezeu, în rânduiala cetei sale, 9 După obiceiul preoției, i s-a dat la sorți să ardă tămâie când a intrat în Templul Domnului. 10 Și toată mulțimea poporului se ruga afară în timpul tămâierii. 11 Și i s-a arătat un înger al Domnului, stând în picioare la dreapta altarului tămâierii. 12 Zaharia, când l-a văzut, s-a tulburat și l-a cuprins frica. 13 Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată; Elisabeta, nevasta ta, îți va naște un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan.” 14 Vei avea bucurie și veselie, și mulți se vor bucura de nașterea lui. 15 Căci el va fi mare înaintea Domnului și nu va bea vin, nici băutură tare; și va fi plin de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale. 16 Și îi va întoarce pe mulți dintre copiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor. 17 El va merge înaintea Lui în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre copii și pe cei neascultători la înțelepciunea celor drepți, ca să pregătească Domnului un popor pregătit. 18 Zaharia a zis îngerului: „De unde voi ști eu aceasta? Căci sunt bătrân, iar nevasta mea este înaintată în ani.” 19 Și îngerul, răspunzând, i-a zis: „Eu sunt Gabriel, care stau înaintea lui Dumnezeu și sunt trimis săți vorbesc și să-ți aduc aceste vești bune.” 20 Și iată, vei fi mut și nu vei putea vorbi până în ziua în care se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că nu crezi cuvintele Mele, care se vor împlini la vremea lor. 21 Poporul îl aștepta pe Zaharia și se mira că zăbovește atât de mult în Templu. 22 Și când a ieșit afară, nu putea să le vorbească; și au înțeles că avusese o vedenie în templu; căci le-a făcut semn și a rămas mut. 23 Și s-a întâmplat că, îndată ce s-au împlinit zilele slujirii lui, s-a dus acasă. 24 După zilele acelea, Elisabeta, nevasta lui, a zămislit și s-a ascuns cinci luni, zicând: 7
Jurământul nazireului
25 Așa s-a purtat Domnul cu mine în zilele în care a căutat la mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni. 26 Și în luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, 27 La o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. 28 Îngerul a intrat la ea și a zis: „Bucură-te, cea care ești plină de har! Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei.” 29 Și când l-a văzut, s-a tulburat de cuvintele lui și se întreba ce fel de salut să însemne aceasta. 30 Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu.” 31 Și iată, vei rămâne însărcinată în pântecele tău și vei naște un fiu, căruia îi vei pune numele ISUS. 32 El va fi mare și va fi numit Fiul Celui Preaînalt; și Domnul Dumnezeu Îi va da tronul tatălui Său David. 33 El va domni peste casa lui Iacov în veac; și Împărăția Lui nu va avea sfârșit. 34 Maria a zis atunci îngerului: „Cum se va face aceasta, fiindcă nu cunosc bărbat?” 35 Și îngerul, răspunzând, i-a zis: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea, Sfântul care Se va naște din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.” 36 Și iată că Elisabeta, ruda ta, a zămislit și ea un fiu la bătrânețe; și aceasta este în a șasea lună pentru ea, cea numită stearpă. 37 Căci nimic nu este imposibil la Dumnezeu. 38 Maria a zis: „Iată roaba Domnului; fie-mi după cuvântul tău.” Și îngerul a plecat de la ea. 39 Maria s-a sculat în zilele acelea și s-a dus în grabă la ținutul muntos, într-o cetate din Iuda. 40 Și a intrat în casa lui Zaharia și a salutat pe Elisabeta. 41 Și s-a întâmplat că, când a auzit Elisabeta salutul Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei; și Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt. 42 Și ea a strigat cu glas tare și a zis: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău!” 43 Și de unde mi se pare mie că vine mama Domnului meu la mine? 44 Căci iată, cum glasul salutării tale a ajuns în urechile mele, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu. 45 Și fericită este cea care a crezut, căci se vor împlini lucrurile care i-au fost spuse de la Domnul. 46 Maria a zis: „Sufletul meu preamărește pe Domnul, 47 Și duhul meu s-a bucurat în Dumnezeu, Mântuitorul meu. 48 Căci a privit spre smerenia roabei Sale; căci iată, de acum înainte toate neamurile mă vor numi fericită. 49 Căci Cel Atotputernic mi-a făcut lucruri mari; și sfânt este numele Lui. 50 Și mila Lui este din generație în generație peste cei ce se tem de El. 51 El a arătat putere cu brațul Său și i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor. 52 El i-a doborât pe cei puternici de pe scaunele lor și i-a înălțat pe cei smeriți. 53 I-a săturat cu bunătăți pe cei flămânzi și i-a trimis pe bogați cu mâinile goale. 54 El a ajutat pe robul Său Israel, aducându-Și aminte de îndurarea Sa; 55 Cum a grăit părinților noștri, lui Avraam și seminței lui, în veac. 56 Maria a rămas cu ea cam trei luni, apoi s-a întors acasă. 57 Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască, și a născut un fiu. 58 Vecinii și verișorii ei au auzit că Domnul a arătat o mare îndurare față de ea și s-au bucurat împreună cu ea. 59 Și a fost așa că în ziua a opta au venit să circumcidă copilul; și l-au numit Zaharia, după numele tatălui său. 60 Mama lui, răspunzând, a zis: „Nu, ci se va numi Ioan.” 61 Iar ei i-au zis: „Nu este nimeni din neamul tău care să fie chemat cu numele acesta.” 62 Și i-au făcut semne tatălui său, ca să-i spună cum voia să-l cheme.
8
Jurământul nazireului
63 El a cerut o masă de scris și a scris, zicând: „Numele Lui este Ioan.” Și toți s-au mirat. 64 Și îndată i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba și vorbea și slăvea pe Dumnezeu. 65 Și frica a cuprins pe toți cei ce locuiau în împrejurimi și toate aceste lucruri s-au răspândit în tot ținutul muntos al Iudeii. 66 Toți cei ce le-au auzit le-au păstrat în inima lor, zicând: „Ce fel de copil va fi acesta?” Și mâna Domnului era cu el. 67 Zaharia, tatăl său, s-a umplut de Duh Sfânt și a prorocit, zicând: 68 Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, căci a cercetat și a răscumpărat pe poporul Său, 69 Și ne-a ridicat o mântuire în casa robului Său David; 70 După cum a vorbit prin gura sfinților Săi proroci, care au fost din veacul lumii, 71 Ca să fim mântuiți de vrăjmașii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc; 72 Ca să împlinească mila făgăduită părinților noștri și să-și aducă aminte de legământul Său cel sfânt; 73 Jurământul pe care l-a jurat tatălui nostru Avraam, 74 Ca să ne dea nouă, ca după ce suntem izbăviți din mâna vrăjmașilor noștri, să-I slujim fără frică, 75 În sfințenie și dreptate înaintea Lui, în toate zilele vieții noastre. 76 Și tu, copilă, vei fi numit proroc al Celui Preaînalt, căci vei merge înaintea feței Domnului, ca să-I pregătești căile; 77 Ca să dea poporului Său cunoașterea mântuirii prin iertarea păcatelor lor, 78 Prin îndurarea Dumnezeului nostru, prin care zorii de sus ne-au cercetat, 79 Ca să lumineze pe cei ce stau în întuneric și în umbra morții și să ne călăuzească picioarele pe calea păcii. 80 Copilul creștea și se întărea în duh și a fost în pustie până în ziua în care S-a arătat lui lui Israel.
9