Issuu

Îngerul puternic al Domnului apără Ierusalimul 2 Regi 18-19 2 Regi 18 1 În al treilea an al lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel, a început să domnească Ezechia, fiul lui Ahaz, împăratul lui Iuda. 2 Avea douăzeci și cinci de ani când a ajuns să domnească și a domnit douăzeci și nouă de ani la Ierusalim. Numele mamei sale era Abi, fiica lui Zaharia. 3 El a făcut ce este drept înaintea Domnului, așa cum făcuse tatăl său, David. 4 A îndepărtat înălțimile, a sfărâmat idolii, a tăiat Astarteele și a sfărâmat șarpele de aramă pe care îl făcuse Moise, căci până în zilele acelea copiii lui Israel îi ardeau tămâie; și l-a numit Nehuștan. 5 El s-a încrezut în Domnul Dumnezeul lui Israel; așa că după el n-a mai fost nimeni ca el dintre toți împărații lui Iuda, nici înaintea lui. 6 Căci s-a alipit de Domnul și nu s-a abătut de la El, ci a păzit poruncile Lui, pe care Domnul le-a dat lui Moise. 7 Domnul a fost cu el și a izbutit oriunde a mers; s-a răzvrătit împotriva împăratului Asiriei și nu i-a mai fost slujbă. 8 El a bătut pe filisteni până la Gaza și ținutul ei, de la turnul străjerilor până la cetatea întărită. 9 În al patrulea an al împăratului Ezechia, care era al șaptelea an al lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel, Șalmanaser, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva Samariei și a asediat-o. 10 Și după trei ani au cucerit-o; în al șaselea an al lui Ezechia, adică în al nouălea an al lui Osea, împăratul lui Israel, Samaria a fost cucerită. 11 Împăratul Asiriei a dus pe Israel în robie în Asiria și i-a așezat în Halah și în Habor, lângă râul Gozan, și în cetățile Mezilor. 12 Pentru că n-au ascultat de glasul Domnului Dumnezeului lor, ci au călcat legământul Lui și tot ce a poruncit Moise, robul Domnului, și n-au vrut să-i asculte și să-i împlinească. 13 În al paisprezecelea an al împăratului Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, a pornit împotriva tuturor cetăților întărite ale lui Iuda și le-a cucerit. 14 Ezechia, împăratul lui Iuda, a trimis la împăratul Asiriei la Lachis, zicând: „Am greșit; întoarce-te de la mine! Voi purta ce-mi vei pune.” Împăratul Asiriei a pus lui Ezechia, împăratul lui Iuda, trei sute de talanți de argint și treizeci de talanți de aur. 1

Îngerul puternic al Domnului apără Ierusalimul

15 Ezechia i-a dat tot argintul care se afla în Casa Domnului și în vistieriile casei împăratului. 16 În vremea aceea, Ezechia a tăiat aurul de pe ușile Templului Domnului și de pe stâlpii pe care îi placase Ezechia, împăratul lui Iuda, și i-a dat împăratului Asiriei. 17 Împăratul Asiriei a trimis din Lachis la împăratul Ezechia pe Tartan, pe Rabsaris și pe Rabșache cu o mare oaste împotriva Ierusalimului. Și s-au suit și au venit la Ierusalim. Și când s-au suit, au venit și s-au oprit lângă canalul iazului de sus, care este pe drumul spre ogorul spălătorului. 18. După ce au chemat pe împărat, au ieșit la ei Eliachim, fiul lui Hilchia, mai marele casei, Șebna, logofătul, și Ioah, fiul lui Asaf, cronicarul. 19 Rabșache le-a zis: „Spuneți lui Ezechia: «Așa vorbește marele împărat, împăratul Asiriei: «În ce te încrezi tu? 20 Tu zici (dar sunt vorbe deșarte): „Eu am sfat și putere pentru război!” Acum, în cine te încrezi, de te-ai răsculat împotriva mea? 21 Acum, iată, tu te încrezi în toiagul acesta, în Egipt, care, dacă se sprijină cineva pe el, îi va intra în mână și o va străpunge. Așa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toți cei ce se încred în el. 22 Dacă îmi ziceți: «Ne încredem în Domnul Dumnezeul nostru», nu este El Acela ale cărui înălțimi și altare le-a îndepărtat Ezechia și a zis lui Iuda și Ierusalimului: «Vă veți închina înaintea altarului acestuia în Ierusalim?»” 23 Acum, te rog, fă o promisiune domnului meu, împăratul Asiriei, și-ți voi da două mii de cai, dacă vei putea găsi călăreți pentru ei. 24 Cum vei putea apoi să întorci fața uneia dintre cele mai mici căpetenii dintre slujitorii stăpânului meu și să te încrezi în Egipt pentru care și călăreți? 25. Oare fără voia Domnului m-am suit eu împotriva locului acesta ca să-l nimicesc? Domnul mi-a zis: „Suie-te împotriva țării acesteia și nimicește-o.” 26 Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, Șebna și Ioah au zis lui Rabșache: „Vorbește, te rog, robilor tăi în limba siriacă, căci o înțelegem; și nu ne vorbi în limba evreiască, în auzul poporului care este pe zid.” 27 Rabșache le-a zis: „Oare la stăpânul tău și la tine m-a trimis stăpânul meu să spun aceste cuvinte? Nu m-a trimis el oare la oamenii care stau pe zid, ca să-și mănânce balega și să-și bea urina împreună cu voi?” 28 Atunci Rabșache s-a ridicat în picioare, a strigat cu glas tare în limba evreiască și a zis: „Ascultați cuvântul marelui împărat, împăratul Asiriei! 29 Așa vorbește împăratul: „Să nu vă amăgească Ezechia, căci nu vă va putea izbăvi din mâna lui. 30 Nici Ezechia să nu vă facă să vă încredeți în Domnul, zicând: „Domnul ne va izbăvi negreșit și cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei.” 31 Nu ascultați de Ezechia! Căci așa vorbește împăratul Asiriei: „Faceți cu mine un legământ prin dar și ieșiți la mine; apoi fiecare din vița lui și fiecare din smochinul lui va mânca și fiecare din apa din fântâna lui va bea.” 32 până voi veni și vă voi duce într-o țară ca țara voastră, o țară a grâului și a mustului, o țară a pâinii și a viilor, o țară a untdelemnului, a măslinelor și a mierii, ca să trăiți și să nu muriți. Și nu ascultați de Ezechia, când vă amăgește, zicând: „Domnul ne va izbăvi!” 33 A izbăvit vreunul dintre dumnezeii neamurilor toată țara lui din mâna împăratului Asiriei? 34 Unde sunt dumnezeii Hamatului și Arpadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvaimului, Henei și Ivei? Au izbăvit ei Samaria din mâna mea? 35 Care dintre toți dumnezeii țărilor și-au izbăvit țara din mâna mea, ca Domnul să izbăvească Ierusalimul din mâna mea? 36 Poporul însă a tăcut și nu i-a răspuns niciun cuvânt, căci porunca împăratului era următoarea: „Să nu-i răspundeți.” 37 Eliachim, fiul lui Hilchia, mai marele casei, Șebna, logofătul, și Ioah, fiul lui Asaf, cronicarul, au venit la Ezechia cu hainele sfâșiate și i-au spus cuvintele lui Rabșache.

Îngerul puternic al Domnului apără Ierusalimul

2 Regi 19 1 Când a auzit împăratul Ezechia lucrul acesta, și-a rupt hainele, s-a acoperit cu sac și a intrat în Casa Domnului. 2 A trimis pe Eliachim, mai marele casei, pe Șebna, scribul, și pe bătrânii preoților, acoperiți cu sac, la Isaia, prorocul, fiul lui Amoț. 3 Ei i-au zis: „Așa vorbește Ezechia: «Ziua aceasta este o zi de necaz, de mustrare și de hulă; căci copiii au ajuns la naștere, și nu mai este putere să nască.»” 4 Poate că Domnul Dumnezeul tău va auzi toate cuvintele lui Rabșache, pe care l-a trimis împăratul Asiriei, stăpânul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel Viu, și poate că va mustra cuvintele pe care le-a auzit Domnul Dumnezeul tău. De aceea, înalță-ți rugăciunea pentru rămășița care a mai rămas. 5 Slujitorii împăratului Ezechia au venit la Isaia. 6 Isaia le-a zis: „Așa să spuneți stăpânului vostru: «Așa vorbește Domnul: «Nu te teme de cuvintele pe care le-ai auzit și cu care slujitorii împăratului Asiriei M-au hulit.»” 7 Iată, voi trimite o vânt împotriva lui, va auzi un zvon și se va întoarce în țara lui; și-l voi face să cadă ucis de sabie în țara lui. 8 Rabșache s-a întors și l-a găsit pe împăratul Asiriei luptând împotriva Libnei, căci auzise că plecase din Lachis. 9. Când a auzit despre Tirhaca, împăratul Etiopiei, căci a ieșit să lupte împotriva ta, a trimis din nou soli la Ezechia, spunându-i: 10 Iată ce să spuneți lui Ezechia, împăratul lui Iuda: „Să nu te amăgească Dumnezeul tău, în care te încrezi, zicând: «Ierusalimul nu va fi dat în mâinile împăratului Asiriei!»” 11 Iată, ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor, nimicindu-le cu desăvârșire; și vei fi oare izbăvit? 12 Au izbăvit dumnezeii neamurilor pe care le-au nimicit părinții mei, Gozanul, Haranul, Rețef și fiii lui Eden care erau în Telasar? 13 Unde este împăratul Hamatului, împăratul Arpadului, împăratul cetății Sefarvaimului, al Henei și al Ivei? 14 Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor și a citit-o; apoi s-a suit în Casa Domnului și a întins-o înaintea Domnului. 15 Ezechia s-a rugat înaintea Domnului și a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, care locuiești între heruvimi, Tu ești singurul Dumnezeu al tuturor împărățiilor pământului; Tu ai făcut cerurile și pământul.” 16 Doamne, pleacă-Ți urechea și ascultă! Deschide-Ți ochii, Doamne, și vezi! Ascultă cuvintele lui Sanherib, pe care l-a trimis să batjocorească pe Dumnezeul cel Viu. 17 Într-adevăr, Doamne, împărații Asiriei au nimicit neamurile și țările lor, 18 Și au aruncat pe dumnezeii lor în foc, căci nu erau dumnezei, ci erau lucrări făcute de mâinile oamenilor, lemn și piatră; de aceea i-au nimicit. 19 Acum, dar, Doamne, Dumnezeul nostru, Te rog, izbăvește-ne din mâna lui, ca toate împărățiile pământului să știe că Tu ești singurul Dumnezeu, Doamne! 20 Isaia, fiul lui Amoț, a trimis la Ezechia, spunând: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: «Am auzit rugăciunea pe care mi-ai adresat-o împotriva lui Sanherib, împăratul Asiriei. 21 Iată cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui: „Fecioara, fiica Sionului, te disprețuiește și râde de tine; fiica Ierusalimului dă din cap la tine. 22 Pe cine ai ocărât și ai hulit? Împotriva cui ți-ai înălțat glasul și ți-ai ridicat ochii în sus? Împotriva Sfântului lui Israel. 23 Prin mesagerii tăi ai batjocorit pe Domnul și ai zis: „Cu mulțimea carelor mele m-am suit pe vârful munților, pe coastele Libanului, voi tăia cedrii lui cei mai înalți și brazii lui cei mai frumoși și voi intra în locurile de odihnă din hotarele lui și în pădurea Carmelului lui.” 24 Am săpat și am băut ape străine și cu talpa picioarelor mele am secat toate râurile locurilor asediate.

Îngerul puternic al Domnului apără Ierusalimul

25 N-ai auzit tu de mult cum am făcut aceasta și din vremuri străvechi am întocmit-o? Acum am adus-o, ca să prefaci cetățile întărite în grămezi de dărâmături. 26 De aceea locuitorii lor erau slăbiți, s-au înspăimântat și s-au rușinat; erau ca iarba câmpului, ca iarba verde, ca iarba de pe acoperișuri și ca grâul ars înainte să crească. 27 Dar eu știu locuința ta, ieșirea ta și intrarea ta și mânia ta împotriva mea. 28 Fiindcă mânia ta împotriva mea și tumultul tău s-a suit până la urechile Mele, de aceea voi pune cârligul Meu în nările tale și frâul Meu în buzele tale și te voi întoarce pe drumul pe care ai venit. 29 Iată-ți va fi un semn: Anul acesta vei mânca ce crește de la sine, iar în al doilea an vei mânca ce răsare din rod; iar în al treilea an vei semăna, vei secera, vei sădi vii și vei mânca roadele lor. 30 Și rămășița casei lui Iuda, care va fi scăpat, va prinde iarăși rădăcini în jos și va aduce rod în sus. 31 Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță și din muntele Sionului vor scăpa; râvna Domnului oștirilor va face aceasta. 32 De aceea, așa vorbește Domnul despre împăratul Asiriei: „El nu va intra în cetatea aceasta, nu va arunca în ea o săgeată, nu va veni înaintea ei cu scut și nu va ridica ziduri împotriva ei.” 33 Pe drumul pe care a venit se va întoarce și nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul. 34 Căci voi apăra cetatea aceasta ca s-o mântuiesc, pentru Mine și pentru robului Meu David. 35 În noaptea aceea, îngerul Domnului a ieșit și a lovit în tabăra Asirienilor o sută optzeci și cinci de mii. Și când s-au sculat dis-de-dimineață, iată că toți erau niște cadavre. 36 Sanherib, împăratul Asiriei, a plecat și s-a întors și a locuit la Ninive. 37 Pe când se închina în casa dumnezeului său Nisroc, fiii săi, Adramelec și Șarețer, l-au lovit cu sabia și au fugit în țara Armeniei. Și în locul lui a domnit fiul său Esarhadon.

2 Cronici 32:1-23 1 După aceste lucruri și după instaurarea lor, a venit Sanherib, împăratul Asiriei, a intrat în Iuda și a tăbărât împotriva cetăților întărite și s-a gândit să le cucerească. 2. Ezechia, văzând că Sanherib venise și că hotărâse să lupte împotriva Ierusalimului, 3 A ținut sfat cu căpeteniile și cu oamenii lui viteji ca să astupe apele fântânilor care erau afară din cetate; și ei l-au ajutat. 4. S-a adunat un popor mult, care a astupat toate izvoarele și pârâul care curgea prin mijlocul țării, zicând: „Pentru ce să vină împărații Asiriei și să găsească multă apă?” 5 S-a întărit și a zidit din nou tot zidul care era dărâmat, l-a înălțat până la turnuri și a ridicat un alt zid afară. A reparat Milo în cetatea lui David și a făcut săgeți și scuturi din belșug. 6 A pus căpetenii de război peste popor, i-a adunat la el în piața porții cetății și le-a vorbit cu poporul, zicând: 7 Fiți tari și curajoși! Nu vă temeți și nu vă înspăimântați dinaintea împăratului Asiriei și dinaintea întregii mulțimi care este cu el, căci sunt mai mulți cu noi decât cu el. 8 Cu el este un braț de carne, dar cu noi este Domnul Dumnezeul nostru, ca să ne ajute și să ne poarte războaiele. Și poporul s-a încrezut în cuvintele lui Ezechia, împăratul lui Iuda. 9 După aceasta, Sanherib, împăratul Asiriei, a trimis slujitorii săi la Ierusalim (dar el însuși a asediat Lachisul cu toată oștirea lui) către Ezechia, împăratul lui Iuda, și către tot Iuda care era la Ierusalim, spunându-le: 10 Așa vorbește Sanherib, împăratul Asiriei: „În ce vă încredeți voi, de rămâneți în asediul Ierusalimului? 11 Nu vă amăgește Ezechia să vă dați pradă morții de foamete și de sete, zicând: «Domnul Dumnezeul nostru ne va izbăvi din mâna împăratului Asiriei?»” 12 Nu a îndepărtat oare Ezechia înălțimile lui și altarele lui și a poruncit lui Iuda și Ierusalimului, zicând: „Să vă închinați înaintea unui singur altar și să ardeți tămâie pe el?” 13 Nu știți voi ce am făcut eu și părinții mei tuturor popoarelor din alte țări? Au putut dumnezeii neamurilor acelor țări să le izbăvească țările din mâna mea? 4

Îngerul puternic al Domnului apără Ierusalimul

14 Care dintre toți dumnezeii neamurilor pe care le-au nimicit cu desăvârșire părinții mei a putut săși izbăvească poporul din mâna mea, ca Dumnezeul vostru să vă poată izbăvi din mâna mea? 15 Acum, să nu vă amăgească și să nu vă amăgească Ezechia în felul acesta și să nu-l credeți! Căci niciun dumnezeu al vreunui neam sau al vreunei împărății n-a putut să-și izbăvească poporul din mâna mea și din mâna părinților mei. Cu cât mai puțin vă va izbăvi Dumnezeul vostru din mâna mea? 16 Slujitorii lui au mai vorbit împotriva Domnului Dumnezeu și împotriva robului Său Ezechia. 17 A scris și scrisori ca să-L batjocorească pe Domnul Dumnezeul lui Israel și să vorbească împotriva Lui, zicând: „După cum dumnezeii neamurilor altor țări nu și-au izbăvit poporul din mâna mea, tot așa nu va izbăvi Dumnezeul lui Ezechia pe poporul Său din mâna mea.” 18 Au strigat tare în graiul iudaic către poporul Ierusalimului care era pe zid, ca să-i înspăimânte și să-i tulbure, ca să poată lua cetatea. 19 Și au vorbit împotriva Dumnezeului Ierusalimului, ca împotriva dumnezeilor popoarelor pământului, care erau lucrare de mâini omenești. 20 Și pentru aceasta, regele Ezechia și prorocul Isaia, fiul lui Amoț, s-au rugat și au strigat către cer. 21 Domnul a trimis un înger care a nimicit din tabăra împăratului Asiriei pe toți oamenii viteji, pe căpeteniile și căpeteniile oștirilor. El s-a întors rușinat în țara lui. A intrat în casa dumnezeului său și cei ieșiți din măruntaiele lui l-au ucis acolo cu sabia. 22 Astfel a izbăvit Domnul pe Ezechia și pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, împăratul Asiriei, și din mâna tuturor celorlalți și i-a călăuzit din toate părțile. 23 Mulți au adus daruri Domnului la Ierusalim și daruri lui Ezechia, împăratul lui Iuda, așa că de atunci înainte a fost preamărit înaintea tuturor neamurilor.

Isaia 36-37 Isaia 36 1 În al paisprezecelea an al împăratului Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva tuturor cetăților întărite ale lui Iuda și le-a cucerit. 2 Împăratul Asiriei a trimis pe Rabșache din Lachis la Ierusalim la împăratul Ezechia cu o mare oștire. Rabșache a stat lângă canalul iazului de sus, pe drumul spre ogorul spălătorului. 3 Atunci au ieșit la el Eliachim, fiul lui Hilchia, mai marele casei, Șebna, logofătul, și Ioah, fiul lui Asaf, cronicarul. 4 Rabșache le-a zis: „Spuneți-i lui Ezechia: «Așa vorbește marele împărat, împăratul Asiriei: «Ce încredere este aceasta în care te încrezi? 5 Zici tu (dar sunt vorbe deșarte): „Am sfat și putere pentru război. Acum, în cine te încrezi, de te răzvrătești împotriva mea?” 6 Iată, tu te încrezi în această trestie frântă, în Egipt; dacă se sprijină cineva pe ea, aceasta îi va intra în mână și o va străpunge. Așa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toți cei ce se încred în el. 7 Dar dacă-mi vei zice: «Ne încredem în Domnul Dumnezeul nostru», nu este El, ale cărui înălțimi și altare le-a îndepărtat Ezechia și a zis lui Iuda și Ierusalimului: «Să vă închinați înaintea acestui altar?»” 8. Fă dar acum o promisiune stăpânului meu, împăratul Asiriei, și-ți voi da două mii de cai, dacă vei putea găsi călăreți pentru ei. 9 Cum vei putea apoi să întorci fața uneia dintre cele mai mici căpetenii dintre slujitorii stăpânului meu și să te încrezi în Egipt pentru care și călăreți? 10. „Oare m-am suit eu oare fără voia Domnului împotriva țării acesteia ca să o nimicesc?” Domnul mi-a zis: „Suie-te împotriva țării acesteia și nimicește-o.” 11 Atunci Eliachim, Șebna și Ioah au zis lui Rabșache: „Vorbește, te rog, robilor tăi în limba siriacă, căci o înțelegem; dar nu ne vorbi în limba evreiască, în auzul poporului care este pe zid.”

Îngerul puternic al Domnului apără Ierusalimul

12 Rabșache a zis: „Oare la stăpânul tău și la tine m-a trimis stăpânul meu să spun aceste cuvinte? Nu m-a trimis el oare la oamenii care stau pe zid, ca să-și mănânce balega și să-și bea urina împreună cu voi?” 13 Atunci Rabșache s-a ridicat în picioare și a strigat cu glas tare în limba evreiască și a zis: „Ascultați cuvintele marelui împărat, împăratul Asiriei!” 14 Așa vorbește împăratul: „Să nu vă amăgească Ezechia, căci nu vă va putea izbăvi.” 15 Ezechia să nu vă facă să vă încredeți în Domnul, zicând: „Domnul ne va izbăvi negreșit; cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei.” 16 Nu ascultați de Ezechia! Căci așa vorbește împăratul Asiriei: „Faceți cu mine un legământ prin dar și ieșiți la mine! Mâncați fiecare din vița lui și din smochinul lui și beți fiecare din apa din fântâna lui. 17 Până când voi veni și vă voi duce într-o țară ca țara voastră, o țară a grâului și a mustului, o țară a pâinii și a viilor. 18 Nu vă înșela Ezechia, zicând: «Domnul ne va izbăvi!» A izbăvit vreunul dintre dumnezeii neamurilor țara lui din mâna împăratului Asiriei? 19 Unde sunt dumnezeii Hamatului și Arfadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvaimului? Au izbăvit ei Samaria din mâna mea? 20 Care dintre toți dumnezeii acestor țări și-au izbăvit țara din mâna mea, ca Domnul să izbăvească Ierusalimul din mâna mea? 21 Ei însă au tăcut și nu i-au răspuns niciun cuvânt, căci porunca împăratului era următoarea: „Nu-i răspundeți.” 22 Eliachim, fiul lui Hilchia, mai marele casei, Șebna, logofătul, și Ioah, fiul lui Asaf, cronicarul, au venit la Ezechia cu hainele sfâșiate și i-au spus cuvintele lui Rabșache. Isaia 37 1 Când a auzit împăratul Ezechia lucrul acesta, și-a rupt hainele, s-a acoperit cu sac și a intrat în Casa Domnului. 2 A trimis pe Eliachim, mai marele casei, pe Șebna, scribul, și pe bătrânii preoților, acoperiți cu sac, la profetul Isaia, fiul lui Amoț. 3 Ei i-au zis: „Așa vorbește Ezechia: «Ziua aceasta este o zi de necaz, de mustrare și de hulă; căci copiii au ajuns la naștere, și nu mai este putere să nască.»” 4 Poate că Domnul Dumnezeul tău va auzi cuvintele lui Rabșache, pe care l-a trimis împăratul Asiriei, stăpânul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel Viu și poate că va mustra cuvintele pe care le-a auzit Domnul Dumnezeul tău. De aceea, înalță-ți rugăciunea pentru rămășița care a mai rămas. 5 Slujitorii împăratului Ezechia au venit la Isaia. 6 Isaia le-a zis: „Așa să spuneți stăpânului vostru: «Așa vorbește Domnul: «Nu te teme de cuvintele pe care le-ai auzit și cu care slujitorii împăratului Asiriei M-au hulit.»” 7 Iată, voi trimite o vânt împotriva lui, va auzi un zvon și se va întoarce în țara lui; și-l voi face să cadă ucis de sabie în țara lui. 8 Rabșache s-a întors și l-a găsit pe împăratul Asiriei luptând împotriva Libnei, căci auzise că plecase din Lachis. 9 A auzit vorbindu-se despre Tirhaca, împăratul Etiopiei, căci a ieșit să facă război cu tine. Auzind aceasta, a trimis soli la Ezechia, spunându-i: 10 Iată ce să spuneți lui Ezechia, împăratul lui Iuda: „Să nu te amăgească Dumnezeul tău, în care te încrezi, zicând: «Ierusalimul nu va fi dat în mâinile împăratului Asiriei!»” 11 Iată, ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor, nimicindu-le cu desăvârșire; și vei fi oare izbăvit? 12 Au izbăvit dumnezeii neamurilor pe care le-au nimicit părinții mei, Gozanul, Haranul, Rețef și fiii lui Eden care erau în Telasar? 13 Unde este împăratul Hamatului, împăratul Arfadului și împăratul cetății Sefarvaim, Henei și Ivei?

Îngerul puternic al Domnului apără Ierusalimul

14 Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor și a citit-o; apoi s-a suit la Casa Domnului și a întins-o înaintea Domnului. 15 Ezechia s-a rugat Domnului, zicând: 16 Doamne al oștirilor, Dumnezeul lui Israel, care locuiești între heruvimi, Tu ești singurul Dumnezeu al tuturor împărățiilor pământului; Tu ai făcut cerurile și pământul. 17 Pleacă-Ți urechea, Doamne, și ascultă; deschide-Ți ochii, Doamne, și vezi! Ascultă toate cuvintele lui Sanherib, pe care le-a trimis să batjocorească pe Dumnezeul cel Viu. 18 Într-adevăr, Doamne, împărații Asiriei au pustiit toate neamurile și țările lor, 19 Și au aruncat pe dumnezeii lor în foc, căci nu erau dumnezei, ci erau lucrări făcute de mâinile oamenilor, lemn și piatră; de aceea i-au nimicit. 20 Acum, dar, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăvește-ne din mâna lui, ca toate împărățiile pământului să știe că Tu ești singurul Domnul! 21 Isaia, fiul lui Amoț, a trimis la Ezechia, spunând: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: «Pentru că te-ai rugat Mie împotriva lui Sanherib, împăratul Asiriei, 22 Iată cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui: „Fecioara, fiica Sionului, te disprețuiește și râde de tine; fiica Ierusalimului dă din cap la tine. 23 Pe cine ai ocărât și ai hulit? Împotriva cui ți-ai înălțat glasul și ți-ai ridicat ochii în sus? Împotriva Sfântului lui Israel. 24 Prin slujitorii tăi ai batjocorit pe Domnul și ai zis: „Cu mulțimea carelor mele m-am suit pe vârful munților, pe coastele Libanului; voi tăia cedrii lui cei mai înalți și brazii lui cei mai frumoși și voi ajunge în vârful hotarului lui și în pădurea Carmelului lui.” 25 Am săpat și am băut apă și cu talpa picioarelor mele am secat toate râurile locurilor asediate. 26 N-ai auzit tu de mult cum am făcut aceasta și din vremuri străvechi am întocmit-o? Acum am adus-o, ca să prefaci cetățile întărite în grămezi de dărâmături. 27 De aceea locuitorii lor erau slăbiți, s-au înspăimântat și s-au rușinat; erau ca iarba câmpului, ca iarba verde, ca iarba de pe acoperișuri și ca grâul ars înainte să crească. 28 Dar eu știu locuința ta, ieșirea ta și intrarea ta și mânia ta împotriva mea. 29 Fiindcă mânia ta împotriva mea și tumultul tău s-au suit până la urechile Mele, de aceea voi pune cârligul Meu în nările tale și frâul Meu în buzele tale și te voi întoarce pe drumul pe care ai venit. 30 Iată-ți va fi un semn: Anul acesta vei mânca ce crește de la sine, iar în al doilea an vei mânca ce răsare din roadele lui; iar în al treilea an vei semăna, vei secera, vei sădi vii și vei mânca roadele lor. 31 Rămășița casei lui Iuda, care va fi scăpat, va prinde iarăși rădăcini în jos și va aduce rod în sus. 32 Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță și din muntele Sionului vor scăpa; râvna Domnului oștirilor va face aceasta. 33 De aceea, așa vorbește Domnul despre împăratul Asiriei: „El nu va intra în cetatea aceasta, nu va arunca în ea o săgeată, nu va veni înaintea ei cu scuturi și nu va ridica ziduri împotriva ei.” 34 Pe drumul pe care a venit se va întoarce și nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul. 35 Căci voi apăra cetatea aceasta ca s-o mântuiesc, pentru Mine și pentru robului Meu David. 36 Îngerul Domnului a ieșit și a lovit în tabăra Asirienilor o sută optzeci și cinci de mii. Și când s-au sculat dis-de-dimineață, iată că toți erau niște cadavre. 37 Sanherib, împăratul Asiriei, a plecat și s-a întors și a locuit la Ninive. 38 Pe când se închina în casa dumnezeului său Nisroc, fiii săi Adramelec și Șarețer l-au lovit cu sabia și au fugit în țara Armeniei. Și în locul lui a domnit fiul său Esarhadon.

Defalcare verset cu verset Narațiunea istorică a lui Ezechia, Isaia, Sanherib și Rabșache este consemnată în trei locuri principale din Vechiul Testament: 2 Regi 18-19 , Isaia 36-37 și 2 Cronici 32 .

Îngerul puternic al Domnului apără Ierusalimul

Mai jos este o defalcare verset cu verset, care corespunde pasajelor paralele din versiunea King James , urmată de lecțiile cheie. 1. Credincioșia lui Ezechia și primele reforme 2 Regi 18:1–3 – Ezechia își începe domnia în Iuda la vârsta de 25 de ani și face „ce este drept în ochii Domnului”. 2 Regi 18:4 – El îndepărtează înălțimile, sfărâmă cioplitele, taie Astarteele și sfărâmă șarpele de aramă (Nehuștan) pe care îl făcuse Moise, pentru că Israel începuse să-i ardă tămâie. 2 Regi 18:5–7a – „El s-a încrezut în Domnul Dumnezeul lui Israel; și după el n-a mai fost nimeni ca el dintre toți regii lui Iuda...” Domnul este cu el și prosperă oriunde merge. 2 Regi 18:7b–8 – El se răzvrătește împotriva regelui Asiriei (refuzând să-i slujească) și îi lovește pe filisteni până la Gaza. 2 Cronici 32:1–8 – Văzând apropierea lui Sanherib, Ezechia se sfătuiește cu prinții săi să oprească sursele de apă din afara Ierusalimului, construiește zidurile și turnurile, face arme și încurajează poporul: „Fiți tari și curajoși... cu el este un braț de carne; dar cu noi este Domnul Dumnezeul nostru ca să ne ajute și să ne poarte războaiele” (2 Cronici 32:7–8). 2. Căderea Samariei și invazia Asiriei 2 Regi 18:9–12 – În al patrulea an al domniei lui Ezechia, Șalmanaser, regele Asiriei, asediază Samaria (Regatul de Nord al lui Israel), cucerind-o în al șaselea an al domniei lui Ezechia, deoarece Israel „nu a ascultat de glasul Domnului Dumnezeului lor”. 2 Regi 18:13 / Isaia 36:1 – În al 14-lea an al domniei lui Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva tuturor cetăților întărite ale lui Iuda și le-a cucerit. 2 Regi 18:14–16 – Într-un moment de frică, Ezechia trimite un tribut lui Sanherib la Lachis, spunând: „Am greșit; întoarce-te de la mine! Voi purta ce-mi vei pune.” El plătește 300 de talanți de argint și 30 de talanți de aur, desprinzând chiar și aurul de pe ușile și stâlpii templului Domnului. 3. Batjocurile și războiul psihologic al lui Rabșache 2 Regi 18:17–18 / Isaia 36:2–3 – Sanherib trimite din Lachis la Ierusalim pe Tartan, pe Rabsaris și pe Rabșache cu o mare oaste. Aceștia stau lângă canalul iazului de sus. Eliachim, Șebna și Ioah ies în întâmpinarea lor. 2 Regi 18:19–21 / Isaia 36:4–6 – Rabșache transmite mesajul lui Sanherib: „Ce încredere este aceasta în care te încrezi?” El îl batjocorește pe Iuda pentru că are încredere în Egipt, numind Egiptul o „trestie frântă” care va străpunge mâna oricui se sprijină pe ea. 2 Regi 18:22 / Isaia 36:7 – Rabșache încearcă să denatureze reformele religioase ale lui Ezechia, susținând că Ezechia L-a jignit pe Dumnezeu prin îndepărtarea locurilor înalte și a altarelor. 2 Regi 18:23–25 / Isaia 36:8–10 – Rabșache oferă batjocoritor 2.000 de cai dacă Iuda poate măcar să le ofere călăreți. Apoi susține că Domnul Însuși l-a trimis să distrugă Iuda: „Domnul mi-a zis: «Suie-te împotriva țării acesteia și nimicește-o».” 2 Regi 18:26 / Isaia 36:11 – Eliachim, Șebna și Ioah îi cer lui Rabșache să vorbească în siriană (aramaică) în loc de limba evreilor (ebraică), pentru ca oamenii de rând de pe zid să nu intre în panică. 2 Regi 18:27–35 / Isaia 36:12–20 – Rabșache refuză, strigând în ebraică către oamenii de pe zid. Îi îndeamnă să nu-l lase pe Ezechia să-i înșele cu promisiuni că Dumnezeu îi va elibera. Se laudă că niciun zeu din Hamat, Arpad, Sefarvaim sau Samaria nu le-a salvat țara de Asiria – așa că „cine sunt

Îngerul puternic al Domnului apără Ierusalimul

aceia dintre toți zeii țărilor lor, care și-au eliberat țara din mâna mea, ca Domnul să elibereze Ierusalimul din mâna mea?” (2 Regi 18:35). 2 Regi 18:36–37 / Isaia 36:21–22 – Poporul tace și nu-i răspunde niciun cuvânt, așa cum a poruncit Ezechia („Să nu-i răspundeți”). Căpeteniile se întorc la Ezechia cu hainele sfâșiate. 4. Ezechia îl caută pe Isaia și prima promisiune a Domnului 2 Regi 19:1–5 / Isaia 37:1–5 – Regele Ezechia își rupe hainele, se acoperă cu sac, intră în Casa Domnului și trimite pe Eliachim, Șebna și pe bătrânii preoților la profetul Isaia . Ei declară: „Această zi este o zi de necaz, de mustrare și de hulă... de aceea, înalță-ți rugăciunea pentru rămășița care a mai rămas.” 2 Regi 19:6–7 / Isaia 37:6–7 – Isaia răspunde cu cuvântul lui Dumnezeu: „Nu te teme de cuvintele pe care le-ai auzit și cu care slujitorii împăratului Asiriei M-au hulit. Iată, voi trimite o vânt împotriva lui, va auzi un zvon și se va întoarce în țara lui; și-l voi face să cadă ucis de sabie în țara lui.” 5. Scrisoarea blasfemică a lui Rabșache și rugăciunea lui Ezechia 2 Regi 19:8–13 / Isaia 37:8–13 – Rabșache se întoarce și îl găsește pe Sanherib luptând împotriva Libnei. Auzind că Tirhaca, regele Etiopiei, a ieșit să lupte cu el, Sanherib trimite din nou scrisori lui Ezechia, avertizându-l că Dumnezeu nu poate elibera Ierusalimul și enumerând națiunile distruse (Gozan, Haran, Rețef, Telasar). 2 Regi 19:14 / Isaia 37:14 – Ezechia primește scrisoarea de la mesager, o citește, se suie în Casa Domnului și o întinde înaintea Domnului . 2 Regi 19:15–19 / Isaia 37:15–20 – Ezechia se roagă: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, care locuiești pe heruvimi, Tu ești singurul Dumnezeu al tuturor împărățiilor pământului... Pleacă-Ți urechea, Doamne, și ascultă; deschide-Ți, Doamne, ochii și vezi! Auzi cuvintele lui Sanherib, pe care l-a trimis să batjocorească pe Dumnezeul cel Viu.” El recunoaște că Asiria a distrus alte națiuni pentru că zeii lor erau doar lemn și piatră și se roagă: „Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, Te rog, izbăvește-ne din mâna lui, ca toate împărățiile pământului să știe că Tu ești singurul Dumnezeu, Doamne.” 6. Răspunsul lui Dumnezeu prin Isaia 2 Regi 19:20 / Isaia 37:21–22 – Isaia trimite mesaj lui Ezechia: „Am auzit rugăciunea pe care mi-ai adresat-o împotriva lui Sanherib, regele Asiriei.” 2 Regi 19:21–28 / Isaia 37:22–29 – DOMNUL mustră mândria lui Sanherib: „Pe cine ai ocărât și ai blasfemiat?... chiar împotriva Sfântului lui Israel.” Dumnezeu observă că victoriile Asiriei au fost permise doar prin providența Sa divină („N-ai auzit de mult cum am făcut aceasta?”). Din cauza mâniei lui Sanherib, Dumnezeu declară: „Îți voi pune cârligul în nas și frâul în buzele tale și te voi întoarce pe drumul pe care ai venit.” 2 Regi 19:29–31 / Isaia 37:30–32 – Dumnezeu îi dă lui Iuda un semn de supraviețuire și creștere: rămășița casei lui Iuda va prinde din nou rădăcini în jos și va aduce rod în sus. 2 Regi 19:32–34 / Isaia 37:33–35 – Dumnezeu promite cu privire la regele Asiriei: „Nu va intra în cetatea aceasta, nu va arunca în ea o săgeată, nu va veni înaintea ei cu scut și nu va ridica ziduri împotriva ei... Căci Eu voi apăra cetatea aceasta ca s-o mântuiesc, pentru Mine și pentru robului Meu David.”

Îngerul puternic al Domnului apără Ierusalimul

7. Intervenția divină și căderea lui Sanherib 2 Regi 19:35 / Isaia 37:36 / 2 Cron. 32:21 – Chiar în noaptea aceea, Îngerul Domnului a ieșit și a lovit în tabăra asirienilor 185.000 de oameni . Când oamenii se trezeau dis-de-dimineață, „iată că toți erau niște cadavre”. 2 Regi 19:36 / Isaia 37:37 – Sanherib pleacă, se întoarce la Ninive și locuiește acolo. 2 Regi 19:37 / Isaia 37:38 / 2 Cronici 32:21 – Pe când Sanherib se închina în casa dumnezeului său Nisroc, fiii săi, Adramelec și Șarețer, l-au lovit cu sabia și a fugit în țara Armeniei. În locul lui a domnit fiul său, Esarhadon.

Lecții cheie din narațiune Diferența dintre compromisul uman și eliberarea divină Inițial, Ezechia a încercat să-l răscumpere pe Sanherib deposedând aurul din Templu (2 Regi 18:1416), însă Asiria s-a întors oricum pentru a-l cuceri complet. Potolirea unui dușman al lui Dumnezeu rareori funcționează; pacea durabilă a venit doar atunci când Ezechia a încetat să se bazeze pe argint și s-a îndreptat complet spre rugăciune. Pregătire practică combinată cu încredere spirituală Înainte de începerea asediului, Ezechia a oprit alimentarea cu apă, a întărit zidurile și a organizat apărarea (2 Cron. 32:2-5). Credința în Dumnezeu nu înseamnă ignorarea responsabilității practice, dar Ezechia și-a întemeiat încrederea absolută în Cel Atotputernic, mai degrabă decât în fortificațiile sale. Discernământ spiritual împotriva batjocurii și a înșelăciunii Rabșache a folosit tactici psihologice – denaturarea Scripturii, răspândirea fricii, punerea la îndoială a puterii lui Dumnezeu și încercarea de a separa conducerea de popor (2 Regi 18:22, 28-35). Porunca lui Ezechia de a „nu-i răspunde” ne învață înțelepciunea de a refuza să ne certăm cu batjocuri blasfemiatoare, alegând în schimb să ducem problema direct înaintea lui Dumnezeu. Răspândind necazurile noastre înaintea Domnului Când Ezechia a primit scrisoarea intimidantă a lui Sanherib, a dus-o direct la templu și „a întins-o înaintea Domnului” (2 Regi 19:14). Acesta oferă un model pentru rugăciune: aducerea amenințărilor, temerilor și anxietăților tangibile direct în prezența lui Dumnezeu și expunerea lor deschisă înaintea Lui. Gloria lui Dumnezeu ca prioritate absolută în rugăciune Ezechia nu s-a rugat doar pentru supraviețuirea personală; s-a rugat ca Dumnezeu să acționeze „pentru ca toate împărățiile pământului să știe că Tu ești Domnul Dumnezeu, numai Tu” (2 Regi 19:19). Rugăciunile centrate pe onoarea lui Dumnezeu se aliniază îndeaproape cu voința Lui. Mândria omului vs. suveranitatea lui Dumnezeu Sanherib credea că cuceririle sale militare erau rezultatul propriei puteri (2 Regi 19:23-24). Dumnezeu i-a amintit că el era doar un instrument în planul suprem al lui Dumnezeu (2 Regi 19:2528). Dumnezeu se împotrivește celor mândri și nicio putere lumească nu poate birui împotriva scopurilor Sale suverane.