Evanghelia pierdută după Petru 1 Dar niciunul dintre iudei nu și-a spălat mâinile, nici Irod, nici vreunul dintre judecătorii lui. Și fiindcă ei au refuzat să le spele, Pilat s-a sculat. Atunci regele Irod a poruncit să fie prins Domnul, zicându-le: „Faceți tot ce v-am poruncit să-I faceți.” 2 Și stătea acolo Iosif, prietenul lui Pilat și al Domnului; și, știind că aveau să-L răstignească, a venit la Pilat și a cerut trupul Domnului pentru îngropare. Și Pilat a trimis la Irod să-i ceară trupul. Și Irod a zis: „Frate Pilate, chiar dacă nimeni nu L-a întrebat, am vrut să-L îngropăm, mai ales că se apropie Sabatul; căci este scris în Lege că soarele nu apune peste un om omorât.” 3 Și L-a dat poporului în ziua dinaintea azimelor, a sărbătorii lor. Și L-au apucat pe Domnul și L-au împins în timp ce alergau, zicând: „Să-L târâm pe Fiul lui Dumnezeu, căci a căpătat putere asupra Lui!” Și L-au îmbrăcat în purpură și L-au așezat pe scaunul de judecată, zicând: „Judecă cu dreptate, împărate al lui Israel!” Și unul dintre ei a adus o cunună de spini și a pus-o pe capul Domnului. Și alții stăteau și I-au scuipat în ochi, iar alții I-au lovit obrajii; și alții L-au înțepat cu o trestie; și alții L-au biciuit, zicând: „Cu această cinste să-L cinstim pe Fiul lui Dumnezeu.” 4 Și au adus doi răufăcători și L-au răstignit pe Domnul între ei. Dar El a tăcut, ca și cum n-ar fi avut nicio durere. Și după ce au ridicat crucea, au scris titlul: „Acesta este Împăratul lui Israel.” Și, punând hainele Lui înaintea Lui, le-au împărțit între ei și au tras la sorți pentru ei. Și unul dintre acei răufăcători i-a mustrat, zicând: „Noi, pentru relele pe care le-am făcut, am suferit așa, dar Acesta, care a devenit Mântuitorul oamenilor, ce rău v-a făcut?” Și ei, mâniindu-se pe El, au poruncit să nu i se zdrobească picioarele, ca să moară în chinuri. 5 Era ceasul la amiază și întunericul s-a așternut peste toată Iudeea. Ei erau tulburați și s-au înspăimântat, căci nu cumva apusese soarele cât timp el era încă în viață, căci este scris pentru ei că soarele nu apune peste cel omorât. Și unul dintre ei a zis: „Dați-i să bea fiere cu oțet.” Și au amestecat și i-au dat să bea, și au împlinit totul, și și-au ispășit păcatele împotriva lor. Și mulți umblau cu candele, crezând că este noapte, și cădeau. Și Domnul a strigat, zicând: „Puterea Mea, puterea Mea, M-ai părăsit!” Și după ce a spus acestea, a fost înălțat. Și în ceasul acela s-a rupt perdea din templul Ierusalimului în două. 6 Și apoi au scos cuiele din mâinile Domnului și L-au pus pe pământ, și tot pământul s-a cutremurat și s-a făcut frică mare. Atunci a strălucit soarele și s-a aflat în ceasul al nouălea; și iudeii s-au bucurat și au dat trupul lui Iosif ca să-l îngroape, fiindcă văzuse ce lucruri bune făcuse. Și a luat pe Domnul și pe el, l-a înfășurat într-o pânză de in și L-a dus la mormântul său, care se numea Grădina lui Iosif. 7 Atunci iudeii, bătrânii și preoții, văzând ce rău își făcuseră, au început să se tânguiască și să zică: „Vai de păcatele noastre! S-a apropiat judecata și sfârșitul Ierusalimului!” Și eu și tovarășii mei m-am întristat și, fiind răniți în suflet, ne-am ascuns, căci eram căutați de ei
ca niște răufăcători și ca și cum aș fi vrut să dau foc templului. Și pentru toate acestea am postit și am stat zi și noapte, bocind și plângând, până la Sabat. 8 Cărturarii, fariseii și bătrânii, auzind că tot poporul cârtea și se bătea în piept, zicând: „Dacă prin moartea Lui s-au întâmplat aceste semne puternice, vedeți cât de drept este!” Bătrânii s-au temut și au venit la Pilat, rugându-L și zicând: „Dă-ne ostași, ca să păzim mormântul Lui trei zile, ca nu cumva să vină ucenicii Lui și să-L fure, și norodul să creadă că a înviat din morți și să ne facă rău.” Pilat le-a dat pe Petronius, sutașul, cu ostași, să păzească mormântul. Și împreună cu ei au venit bătrânii și cărturarii la mormânt și, după ce au rostogolit o piatră mare împreună cu sutașul și ostașii, au pus-o toți cei ce erau acolo la ușa mormântului și au pus șapte peceți, au întins acolo un cort și l-au păzit. Și dis-de-dimineață, pe când se apropia Sabatul, a venit o mulțime din Ierusalim și din împrejurimi, ca să vadă mormântul pecetluit. 9 Și în noaptea în care se apropia ziua Domnului, pe când soldații făceau strajă doi câte doi, s-a auzit un glas puternic în cer; și au văzut cerurile deschise și doi oameni coborând de acolo cu o mare lumină și apropiindu-se de mormânt. Și piatra care fusese pusă la ușă s-a rostogolit de la sine și s-a făcut loc în parte; și mormântul s-a deschis și amândoi tinerii au intrat. 10 Când au văzut ostașii aceasta, au trezit pe sutaș și pe bătrâni, căci și ei erau anevoioși de străjerie. Și pe când povesteau ce văzuseră, au văzut din nou trei bărbați ieșind din mormânt, doi dintre ei ținând unul, și o cruce după ei. Și capul celor doi atingea cerul, dar capul celui ce era condus de ei a depășit cerurile. Și au auzit un glas din ceruri, zicând: „Ai propovăduit celor ce dorm!” Și s-a auzit un răspuns de pe cruce: „Da!” 11 Deci se gândeau unii la alții dacă să se ducă să-i spună lui Pilat aceste lucruri. Și pe când se gândeau încă la acestea, cerurile s-au văzut din nou deschise și un om coborând și intrând în mormânt. Sutașul și cei ce erau cu el, când au văzut aceste lucruri, s-au grăbit noaptea la Pilat, lăsând mormântul pe care îl păzeau și le-au istorisit tot ce văzuseră, fiind foarte întristați și zicând: „Cu adevărat, acesta era Fiul lui Dumnezeu!” Pilat a răspuns și a zis: „Eu sunt curat de sângele Fiului lui Dumnezeu; dar voi ați hotărât aceasta.” Atunci toți s-au apropiat și L-au rugat și lau rugat să poruncească sutașului și soldaților să nu spună nimic despre cele ce au văzut. Căci este mai bine, ziceau ei, să fim vinovați de cel mai mare păcat înaintea lui Dumnezeu și să nu cădem în mâinile poporului iudeilor și să fim uciși cu pietre. Pilat a poruncit deci sutașului și soldaților să nu spună nimic. 12 În zorii zilei Domnului, Maria Magdalena, ucenicul Domnului, temându-se din cauza iudeilor, care ardeau de mânie și nu făcuse la mormântul Domnului lucrurile pe care femeile obișnuiesc să le facă pentru cei ce mor și pentru cei pe care îi iubesc. A luat cu ea prietenele ei și a venit la mormântul unde fusese pus Isus. Ele se temeau să nu le vadă iudeii și ziceau: „Deși în ziua în care a fost răstignit El n-am putut plânge și să ne tânguim, totuși acum să facem aceste lucruri la mormântul Lui! Cine ne va rostogoli piatra care a fost pusă la ușa mormântului, ca să intrăm și să ședem lângă El și să facem lucrurile cuvenite? Căci piatra era mare și ne temem să nu ne vadă cineva. Și dacă nu putem, totuși, dacă vom pune la ușă lucrurile pe