Evanghelia Nașterii Mariei CAPITOLUL 1 1 Fericita și pururea slăvită Fecioară Maria, născută din neamul împărătesc și din familia lui David, s-a născut în orașul Nazaret și a fost educată la Ierusalim, în templul Domnului. 2 Numele tatălui ei era Ioachim și al mamei sale Ana. Familia tatălui ei era din Galileea și orașul Nazaret. Familia mamei ei era din Betleem. 3 Viețile lor erau clare și drepte înaintea Domnului, evlavioase și fără cusur înaintea oamenilor. Căci și-au împărțit toată substanța în trei părți: 4 Din care unul l-au închinat templului și slujitorilor templului; pe altul l-au împărțit printre străini și persoane aflate în situații nefavorabile; iar pe al treilea l-au rezervat pentru ei înșiși și pentru folosința propriei familii. 5 În felul acesta, ei au trăit vreo douăzeci de ani în mod curat, în favoarea lui Dumnezeu și în stima oamenilor, fără copii. 6 Dar ei au jurat că, dacă Dumnezeu îi va favoriza cu vreo chestiune, o vor dedica slujirii Domnului; pentru care mergeau la fiecare sărbătoare a anului la templul Domnului. 7 Și s-a întâmplat că, când s-a apropiat sărbătoarea de dedicare, Ioachim, împreună cu alți câțiva din seminția lui, s-au suit la Ierusalim și, în vremea aceea, Isahar era mare preot; 8 Care, când l-a văzut pe Ioachim împreună cu ceilalți vecini ai săi, aducându-și jertfa, l-a disprețuit și pe el și pe darurile lui și l-a întrebat: 9 De ce el, care nu avea copii, s-a înfățișat să apară printre cei care au avut? Adăugând că jertfele lui nu ar putea fi niciodată plăcute lui Dumnezeu, care a fost judecat de el nevrednic de a avea copii; Scriptura spunând: Blestemat să fie oricine nu va naște bărbat în Israel. 10 El a mai spus că mai întâi ar trebui să fie eliberat de blestemul acela, dând naștere unor neamuri, și apoi să vină cu jertfele sale în prezența lui Dumnezeu. 11 Dar Ioachim, fiind foarte încurcat de rușinea unei asemenea ocaruri, s-a retras la păstorii, care erau cu vitele în pășunea lor; 12 Căci nu era înclinat să se întoarcă acasă, ca nu cumva vecinii săi, care erau prezenți și au auzit toate acestea de la marele preot, să-l reproșeze în mod public în același fel. CAPITOLUL 2 1 Dar când era acolo de ceva vreme, într-o zi când era singur, îngerul Domnului a stat lângă el, cu o lumină prodigioasă. 2 Căruia, tulburat de înfățișare, îngerul care i se arătase, străduindu-se să-l compună, i-a zis: 3 Nu te teme, Ioachim, nici nu te tulbura înaintea mea, căci sunt un înger al Domnului trimis de el la tine, ca să te aduc la cunoștință că rugăciunile tale sunt ascultate și că milostenia ta s-a înălțat înaintea lui Dumnezeu .
4 Căci El a văzut cu siguranță rușinea ta și te-a auzit reproșându-te pe nedrept că nu ai copii; căci Dumnezeu este răzbunătorul păcatului, și nu al naturii; 5 Atunci când închide pântecele oricărei persoane, o face din acest motiv, ca să-l deschidă din nou într-un mod mai minunat, iar ceea ce se naște pare a fi nu produsul poftei, ci darul lui Dumnezeu. . 6 Căci prima mamă a neamului tău, Sara, n-a fost stearpă până în al optzecilea an; și totuși chiar la sfârșitul bătrâneții ei a născut pe Isaac, în care făgăduința a fost făcută o binecuvântare pentru toate neamurile. 7 De asemenea, Rahela, atât de mult în favoarea lui Dumnezeu și atât de iubită de sfântul Iacov, a rămas stearpă multă vreme, dar după aceea a fost mama lui Iosif, care nu numai că era guvernator al Egiptului, ci a izbăvit multe neamuri de la pieire cu foame. 8 Cine dintre judecători a fost mai viteaz decât Samson sau mai sfânt decât Samuel? Și totuși ambele lor mame erau sterile. 9 Dar dacă rațiunea nu vă va convinge de adevărul cuvintelor mele, că există concepții frecvente în anii înaintați și că cei care au fost sterili au scos la iveală marea lor surprindere; de aceea Ana, soția ta, îți va aduce o fiică și îi vei pune numele Maria; 10 Conform jurământului tău, ea va fi închinată Domnului din pruncie și va fi plină de Duhul Sfânt din pântecele mamei sale; 11 Ea să nu mănânce și să nu bea nimic necurat, nici purtarea ei să nu fie în afara oamenilor de rând, ci în templul Domnului; pentru ca ea să nu cadă sub nicio calomnie sau suspiciune despre ceea ce este rău. 12 Așadar, în cursul anilor ei, așa cum va fi născut într-un mod miraculos dintr-o persoană care a fost sterilă, tot așa, deși este încă fecioară, într-un mod fără egal, va naște pe Fiul Dumnezeului Prea Înalt, care va , să fie numit Isus și, după semnificația numelui Său, să fie Mântuitorul tuturor neamurilor. 13 Și acesta va fi pentru tine un semn al lucrurilor pe care le declar, și anume, când vei ajunge la poarta de aur a Ierusalimului, acolo o vei întâlni pe soția ta Ana, care fiind foarte tulburată că nu te-ai întors mai devreme, se va bucura atunci să te văd. 14 După ce îngerul a spus acestea, s-a îndepărtat de el. CAPITOLUL 3 1 După aceea, îngerul i s-a arătat Anei, soția sa, și i-a zis: Nu vă temeți și nu credeți că ceea ce vedeți este un duh. 2 Căci eu sunt acel înger care ți-am adus rugăciunile și milostenia înaintea lui Dumnezeu și acum sunt trimis la tine, ca să te informez că ți se va naște o fiică, care se va numi Maria și va fi binecuvântată mai sus. toate femeile. 3 Ea va fi, imediat după naștere, plină de harul Domnului și va rămâne în cei trei ani ai înțărcării ei în casa tatălui ei, iar după aceea, fiind devotată slujirii Domnului, nu se va îndepărta de la templu, până când ajunge la ani de discreție. 4 Într-un cuvânt, ea va sluji acolo Domnului noapte și zi în post și rugăciune, se va abține de la orice lucru necurat și nu va cunoaște niciodată pe nimeni; 5 Dar, fiind un exemplu de neegalat, fără nici un fel de murdărie sau întinare, și o fecioară care nu cunoaște pe nimeni, va naște un fiu și o slujbă va naște pe Domnul, care
atât prin harul, cât și numele și faptele sale, va fi Mântuitorul. a lumii. 6 Scoală-te deci și urcă-te la Ierusalim și, când vei ajunge la aceea numită poarta de aur, pentru că este aurita cu aur, ca semn a ceea ce ți-am spus, te vei întâlni cu soțul tău, pentru a cărui siguranță au fost atât de îngrijorați. 7 Atunci când veți găsi aceste lucruri astfel împlinite, credeți că toate celelalte pe care v-am spus, fără îndoială, se vor împlini. 8 Prin urmare, după porunca îngerului, amândoi au părăsit locurile unde se aflau și, când au ajuns la locul specificat în predicția îngerului, s-au întâlnit. 9 Atunci, bucurându-se unul de viziunea celuilalt, și mulțumiți pe deplin de făgăduința unui copil, au mulțumit cuvenit Domnului, care înalță pe cei smeriți. 10 După ce L-au lăudat pe Domnul, s-au întors acasă și au trăit într-o așteptare veselă și sigură a făgăduinței lui Dumnezeu. 11 Ana a rămas însărcinată și a născut o fiică și, după porunca îngerului, părinții i-au pus numele Maria. CAPITOLUL 4 1 Și când au trecut trei ani și s-a împlinit timpul înțărcării ei, au adus-o pe Fecioara la templul Domnului cu daruri. 2 Și erau în jurul templului, după cei cincisprezece psalmi de grade, cincisprezece scări de urcat. 3 Căci templul fiind zidit pe un munte, altarul arderilor de tot, care era afară, nu putea fi apropiat decât pe scări; 4 Părinții Sfintei Fecioare și ai pruncului Maria au pus-o pe una dintre aceste scări; 5 Dar pe când își dezbrăcau hainele cu care călătoriseră și, după obicei, îmbrăcau unele mai îngrijite și mai curate, 6 Între timp, Fecioara Domnului a urcat astfel toate scările una după alta, fără ajutorul cuiva care să o conducă sau să o ridice, încât oricine ar fi judecat de aici că ea avea o vârstă desăvârșită. 7 Așa a făcut Domnul, în copilăria Fecioarei Sale, această lucrare extraordinară și a dovedit prin această minune cât de mare a fost ea să fie de acum încolo. 8 Dar părinții, după obiceiul legii, și-au adus jertfa și și-au desăvârșit jurământul, au lăsat-o pe Fecioara cu alte fecioare în locuințele templului, care urmau să fie crescute acolo, și s-au întors acasă. CAPITOLUL 5 1 Dar Fecioara Domnului, pe măsură ce a înaintat în frici, a crescut și în desăvârșiri și, după spusele Psalmistului, tatăl și mama ei au părăsit-o, dar Domnul a îngrijit-o. 2 Căci ea avea în fiecare zi conversația îngerilor și în fiecare zi primea vizitatori de la Dumnezeu, care o păzeau de tot felul de rău și o făcea să abundă cu toate lucrurile bune; 3 Așa că, când a ajuns în cele din urmă la al patrusprezecelea ani, cum cei răi nu puteau să-i pună în judecată nimic demn de mustrat, așa toți oamenii buni, care o cunoșteau, i-au admirat viața și conversația. 4 În vremea aceea, marele preot a făcut ordine publică. Ca toate fecioarele care aveau aşezări publice în templu şi au ajuns la acest veac, să se întoarcă acasă şi, întrucât erau acum la o maturitate adecvată, să se străduiască, conform obiceiului ţării lor, să se căsătorească.
5 Cărei poruncă, deși toate celelalte fecioare s-au supus cu ușurință, Maria, Fecioara Domnului, singură a răspuns că nu se poate împlini. 6 Dând aceste motive, că atât ea, cât și părinții ei au devotat-o slujirii Domnului; și, în plus, că ea a jurat feciorie Domnului, jurământ pe care a hotărât să nu-l depășească niciodată mincind cu un bărbat. 7 Marele preot fiind prin aceasta adus în dificultate, 8 Fiindcă n-a îndrăznit, pe de o parte, să desființeze jurământul și să nu asculte de Scriptura, care zice: Făgăduiește și plătește, 9 Pe de altă parte, nici nu introduceți un obicei, la care poporul era străin, poruncit: 10 Pentru ca, la sărbătoarea care se apropie, să se întâlnească toți cei mai importanți ai Ierusalimului și locurilor învecinate, ca să aibă sfatul lor, cum ar fi cel mai bine să procedeze într-un caz atât de dificil. 11 Când s-au întâlnit în consecință, ei au hotărât în unanimitate să caute pe Domnul și să-i ceară sfat în această privință. 12 Și când toți erau ocupați de rugăciune, marele preot, după felul obișnuit, s-a dus să se sfătuiască cu Dumnezeu. 13 Și îndată s-a auzit un glas din chivot și din tronul îndurării, pe care toți cei prezenți l-au auzit, că trebuie să fie cercetat sau căutat printr-o profeție a lui Isaia căruia să i se dea Fecioara și să i se logodească; 14 Căci Isaia spune: „Din tulpina lui Isai va ieși un toiag și o floare va răsări din rădăcina ei, 15 Și Duhul Domnului se va odihni peste el, Duhul înțelepciunii și al înțelegerii, Duhul Sfatului și Puterea, Duhul cunoașterii și al pieței și Duhul fricii de Domnul îl vor umple. 16 Apoi, conform acestei profeții, el a hotărât ca toți bărbații din casa și din familia lui David, care erau căsătoriți și nu erau căsătoriți, să-și aducă toiagurile la altar, 17 Și din toiagul oricărui om, după ce a fost adus, să înmugurească o floare, iar deasupra ei să stea Duhul Domnului în înfățișarea unui porumbel, el să fie omul căruia să i se dea Fecioara. si sa fii logodita. CAPITOLUL 6 1 Printre ceilalți era un bărbat, numit Iosif, din casa și din familia lui David, și un om foarte înaintat în vârstă, care șia tras toiagul înapoi, când fiecare în afară de a-l prezenta pe al lui. 2 Așa că, când nimic nu părea plăcut glasului ceresc, marele preot a considerat că se cuvine să se consulte din nou pe Dumnezeu, 3 Care a răspuns că cel cu care avea să se logodească Fecioara este singurul dintre cei adunați, care nu-și adusese toiagul. 4 Iosif a fost deci trădat. 5 Căci, când și-a adus toiagul și un porumbel care venea din cer s-a așezat pe vârful lui, toți au văzut limpede că Fecioara avea să se logodească cu el: 6 În consecință, sfârșitul ceremoniilor obișnuite de logodnă, s-a întors în orașul său, Betleem, pentru a-și pune casa în ordine și pentru a face cele necesare căsătoriei. 7 Dar Fecioara Domnului, Maria, împreună cu alte șapte fecioare de aceeași vârstă, care fuseseră înțărcate în același timp și care fuseseră rânduite să o însoțească de către preot, s-au întors la casa părintească din Galileea.
CAPITOLUL 7
CAPITOLUL 8
1 În vremea când a venit prima ei în Galileea, îngerul Gavriil a fost trimis la ea de la Dumnezeu, ca să-i vestească zămislirea Mântuitorului nostru și felul și felul în care L-a zămislit. 2 În consecință, intrând în ea, a umplut odaia în care se afla ea cu o lumină prodigioasă și, salutând-o într-un mod foarte politicos, a spus: 3 Bucură-te, Maria! Fecioară a Domnului cea mai plăcută! O, Fecioară plină de Har! Domnul este cu tine, tu ești binecuvântată mai presus de toate femeile, ești binecuvântată mai presus de toți bărbații, asta. s-au născut până acum. 4 Dar Fecioara, care mai înainte cunoștea chipurile îngerilor și pentru care o asemenea lumină din ceruri nu era ceva neobișnuit, 5 Nu era nici îngrozit de vedenia îngerului, nici uimit de măreția luminii, ci doar tulburat de cuvintele îngerului: 6 Și a început să se gândească la ce ar trebui să însemne un salut atât de extraordinar, ce anume prevestește sau ce fel de final va avea. 7 La acest gând răspunde îngerul, inspirat de Dumnezeu; 8 Nu te teme, Maria, ca și cum aș fi vrut ceva nepotrivit cu castitatea ta în acest salut: 9 Căci ai găsit har la Domnul, pentru că ai ales fecioria. 10 De aceea, cât ești Fecioară, vei rămâne însărcinată fără păcat și vei naște un fiu. 11 El va fi mare, pentru că va domni de la mare la mare și de la râuri până la marginile pământului. 12 Și el va fi numit Fiul Celui Prea Înalt; căci cel care se naște într-o stare rea pe pământ domnește într-un înălțat în ceruri. 13 Și Domnul îi va da tronul tatălui său David și el va domni peste casa lui Iacov pentru totdeauna și împărăția lui nu va avea sfârșit. 14 Căci el este Regele regilor și Domnul domnilor și tronul său este în vecii vecilor. 15 La acest discurs al îngerului, Fecioara nu a răspuns, de parcă ar fi necredincioasă, ci dorind să cunoască felul ei. 16 Ea a spus: Cum se poate? Pentru că văzând că, conform jurământului meu, n-am cunoscut niciodată niciun bărbat, cum aș putea naște un copil fără să adauge sămânța unui bărbat? 17 La aceasta, îngerul a răspuns și a zis: Nu te gândi, Maria, că vei rămâne însărcinată în mod obișnuit. 18 Căci, fără să te culci cu un bărbat, fiind Fecioară, vei rămâne însărcinată; când este Fecioară, vei naște; iar în timp ce o Fecioară va alăpta. 19 Căci Duhul Sfânt va veni peste tine și puterea Celui Prea Înalt te va umbri, fără nicio căldură a poftei. 20 Deci ceea ce se va naște din voi va fi numai sfânt, să fie. pentru că numai ea este concepută fără păcat și, născânduse, va fi numit Fiul lui Dumnezeu. 21 Atunci Maria și-a întins mâinile și și-a ridicat ochii la cer și a zis: Iată roaba Domnului! Să fie pentru mine după cuvântul Tău.
1 Iosif a plecat deci din Iudeea în Galileea, cu intenția de a se căsători cu Fecioara care era logodită cu el. 2 Căci erau aproape trei luni de când ea era logodită cu el. 3 În cele din urmă, s-a arătat clar că era însărcinată și nu putea fi ascunsă de Iosif: 4 Căci, ducându-se la Fecioară în chip liber, ca o nuntă, și vorbind familiar cu ea, a văzut-o că era însărcinată. 5 Și atunci a început să fie neliniștit și îndoielnic, neștiind ce cale ar fi fost mai bine să urmeze; 6 Pentru că era un bărbat drept, n-a vrut să o dezvăluie, nici să o defăimeze cu bănuiala că este o curvă, fiindcă era un om evlavios. 7 El s-a hotărât deci să pună capăt înțelegerii lor și, ca și în particular, să o alunge. 8 Dar în timp ce el cugeta la aceste lucruri, iată că îngerul Domnului i s-a arătat în somn și a zis Iosif, fiul lui David, nu te teme; 9 Să nu fii dispuși să nu bănuiești că Fecioarei este vinovată de curvie, nici să crezi ceva greșit despre ea, nici să nu te temi să o iei de soție; 10 Căci ceea ce s-a născut în ea și acum îți tulbură mintea, nu este lucrarea omului, ci Duhul Sfânt. 11 Căci ea dintre toate femeile este singura Fecioară care va naște pe Fiul lui Dumnezeu și-I vei pune numele Isus, adică Mântuitorul, căci El va mântui poporul Său de păcatele lui. 12 După aceea, Iosif, după porunca îngerului, s-a căsătorit cu Fecioara și n-a cunoscut-o, ci a păstrat-o în castitate. 13 Și acum se apropia luna a noua de la conceperea ei, când Iosif și-a luat soția și ce erau necesare Betleemului, orașul de unde a venit. 14 Și s-a întâmplat că, pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele pentru nașterea ei. 15 Și ea a născut pe fiul ei întâi-născut, așa cum au învățat sfinții Evangheliști, pe Domnul nostru Iisus Hristos, care împreună cu Tatăl, cu Fiul și cu Duhul Sfânt, trăiește și domnește în vecii vecilor.