Epistola generală a lui Barnaba CAPITOLUL 1 1 Multă fericire vouă, fiii și fiicele mele, în numele Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a iubit, în pace. 2 După ce am văzut că în voi există o cunoaștere abundentă a legilor mari și excelente ale lui Dumnezeu, mă bucur nespus de mult de sufletele voastre binecuvântate și admirabile, pentru că ați primit în mod atât de vrednic harul care a fost altoit în voi. 3 De aceea sunt plin de bucurie, nădăjduind cu atât mai mult că voi fi mântuit, întrucât văd cu adevărat un duh revărsat în voi, din izvorul curat al lui Dumnezeu, 4 Având această convingere și fiind pe deplin încredințat de ea, pentru că de când am început să vă vorbesc, am avut o mai mare răbdare pe calea legii Domnului, care este în Hristos. 5 De aceea, fraților, și eu cred cu adevărat că vă iubesc mai mult decât sufletul meu, pentru că în ele locuiește mărimea credinței și a iubirii, precum și nădejdea vieții viitoare. 6. De aceea, având în vedere că, dacă voi avea grijă să vă împărtășesc o parte din ceea ce am primit, aceasta se va întoarce spre răsplata mea pentru că am slujit unor suflete atât de bune, m-am străduit să vă scriu în câteva cuvinte, pentru ca, odată cu credința voastră, și cunoașterea să fie desăvârșită. 7 Trei lucruri sunt, așadar, rânduite de Domnul: nădejdea vieții, începutul și desăvârșirea ei. 8 Căci Domnul ne-a vestit prin profeți lucrurile trecute și ne-a deschis începutul celor ce vor veni. 9 Prin urmare, se va cuveni nouă, așa cum a spus El, să ne apropiem mai sfințenie și mai mult de altarul Său. 10 Așadar, eu, nu ca învățător, ci ca unul dintre voi, mă voi strădui să vă pun înainte câteva lucruri, prin care să vă bucurați mai mult, în multe privințe. CAPITOLUL 2 1 Fiindcă zilele sunt foarte rele și adversarul a pus stăpânire pe veacul acesta, se cuvine să ne străduim mai mult să cercetăm judecățile drepte ale Domnului. 2 Iar slujitorii credinței noastre sunt frica și răbdarea, iar tovarășii noștri de luptă sunt îndelunga răbdare și înfrânarea. 3 Cât timp aceștia rămân puri în ceea ce privește Domnul, înțelepciunea, priceperea, știința și cunoașterea, bucurați-vă împreună cu ei. 4 Căci Dumnezeu ne-a arătat prin toți prorocii că nu are nevoie de jertfele noastre, nici de arderile de tot, nici de darurile noastre de mâncare, zicând așa: „Ce rost îmi este Mie această mulțime de jertfe ale voastre?”, zice Domnul. 5 Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor și de grăsimea vitelor îngrășate și nu-mi place sângele taurilor sau al țapilor. 6 Când veniți să vă înfățișați înaintea Mea, cine a cerut așa ceva de la voi? Nu veți mai călca în curțile Mele.
7 Nu mai aduceți jertfe deșerte; tămâia este o urâciune pentru Mine; lunile voastre noi și Sabatele; nu pot suporta convocarea adunărilor, este o nelegiuire, chiar adunarea solemnă; sufletul meu urăște lunile voastre noi și sărbătorile voastre rânduite. 8 Dumnezeu a desființat deci aceste lucruri, pentru ca legea cea nouă a Domnului nostru Isus Hristos, care este fără jugul vreunei astfel de necesități, să aibă ofranda duhovnicească a oamenilor înșiși. 9 Căci așa zice Domnul celor de odinioară: „Le-am dat Eu vreo poruncă părinților voștri, când au ieșit din țara Egiptului, cu privire la arderile de tot sau jertfele?” 10 Dar iată ce le-am poruncit, zicând: „Nimeni să nu cugeteze răul în inima lui împotriva aproapelui său și să nu iubească jurământul strâmb.” 11 Întrucât nu suntem lipsiți de pricepere, trebuie să înțelegem planul Tatălui nostru milostiv. Căci El ne vorbește, fiind dispus ca noi, care am fost în aceeași rătăcire în privința jertfelor, să căutăm și să găsim cum să ne apropiem de El. 12 Și de aceea ne vorbește astfel: Jertfa lui Dumnezeu (este un duh zdrobit), o inimă zdrobită și smerită Dumnezeu nu o va disprețui. 13 De aceea, fraților, se cuvine să cercetăm cu mai multă sârguință aceste lucruri care aparțin mântuirii noastre, ca să nu aibă vrăjmașul nicio intrare în noi și să ne priveze de viața noastră spirituală. 14 De aceea le vorbește iarăși despre aceste lucruri: „Să nu postiți cum postiți astăzi, ca să se audă glasul vostru în ceruri.” 15. Oare acesta este postul pe care l-am ales? O zi în care omul își sfiește sufletul? Oare își pleacă capul ca o stuf și așterne sac și cenușă sub el? Vrei tu să numești acesta post și o zi plăcută Domnului? 16 Iată însă cum ne spune: „Nu este acesta postul pe care lam ales, să dezleg legăturile răutății, să desfac poverile grele și să dau drumul celor asupriți și să sfărâmați orice jug?” 17 Nu este oare să-ți împarți pâinea cu cel flămând și să aduci în casa ta pe cei săraci fără adăpost? Când vezi pe cel gol, îl acoperi și nu te ascunzi de propriul tău trup? 18 Atunci lumina ta va răsări ca zorii, vindecarea ta va încolți repede; dreptatea ta va merge înaintea ta, și slava Domnului îți va fi răsplata. 19 Atunci vei chema și Domnul va răspunde; vei striga și El va zice: „Iată-Mă!” Dacă vei îndepărta din mijlocul tău jugul, întinderea degetului și rostirea deșertăciunilor, dacă îți vei da sufletul celui flămând și vei sătura sufletul nenorocit. 20 Prin aceasta, deci, fraților, Dumnezeu Și-a arătat preștiința și dragostea față de noi, pentru că poporul pe care l-a cumpărat pentru Fiul Său iubit trebuia să creadă în sinceritate; și de aceea ne-a arătat aceste lucruri nouă tuturor, ca să nu alergăm ca prozeliți la Legea iudeilor. CAPITOLUL 3 1 De aceea este necesar să cercetăm cu sârguință lucrurile care sunt aproape să se întâmple și să vă scriem lucruri care să vă fie de folos. 2 Să fugim de orice faptă rea și să urâm rătăcirile vremii de acum, ca să fim fericiți în cele ce vor veni.