Prima Evanghelie a Pruncului lui Isus Hristos CAPITOLUL 1 1 Următoarele relatări le-am găsit în cartea marelui preot Iosif, numit de unii Caiafa 2 El povestește că Isus a vorbit chiar și când era în leagăn și ia spus mamei sale: 3 Maria, Eu sunt Isus, Fiul lui Dumnezeu, acel cuvânt pe care l-ai adus după declarația îngerului Gavril către tine, și tatăl meu m-a trimis pentru mântuirea lumii. 4 În anul trei sute nouă al erei lui Alexandru, Augustus a publicat o hotărâre ca toți oamenii să meargă să fie impozitați în propria lor țară. 5 De aceea, Iosif s-a sculat și s-a dus împreună cu Maria, soția lui, la Ierusalim, apoi a venit la Betleem, pentru ca el și familia lui să fie impozitați în orașul părinților săi. 6 Și când au ajuns pe lângă peșteră, Maria i-a mărturisit lui Iosif că a venit vremea nașterii ei și nu a putut merge mai departe în cetate și a zis: Să intrăm în această peșteră. 7 În vremea aceea soarele era foarte aproape de apus. 8 Dar Iosif s-a grăbit să plece, ca să-i aducă o moașă; și când a văzut o femeie evreică bătrână care era din Ierusalim, i-a zis: Te rog, vino aici, femeie bună, și intră în acea peșteră și vei vedea acolo o femeie gata să nască. 9 După apusul soarelui, bătrâna și Iosif cu ea au ajuns în peșteră și au intrat amândoi în ea. 10 Și iată, totul era plin de lumini, mai mari decât lumina lămpilor și a lumânărilor și mai mare decât lumina soarelui însuși. 11 Pruncul era apoi înfășurat în înfășări și sugea sânii mamei sale, Sfânta Maria. 12 Când amândoi au văzut această lumină, s-au mirat; bătrâna a întrebat-o pe Sfânta Maria: Tu ești mama acestui copil? 13 Sfânta Maria a răspuns: A fost. 14 La care bătrâna a spus: Tu ești foarte diferită de toate celelalte femei. 15 Sf. Maria a răspuns: După cum nu este nici un copil ca fiul meu, tot așa nici femeie ca mama lui. 16 Bătrâna a răspuns și a zis: O, Doamnă, am venit aici ca să obțin o răsplată veșnică. 17 Atunci Maica Domnului, Sfânta Maria, i-a zis: „Pune mâinile peste prunc; care, după ce a făcut-o, a devenit întreagă. 18 Și în timp ce ieșea, ea a spus: De acum înainte, în toate zilele vieții mele, voi fi slujitorul acestui prunc. 19 După aceasta, când au venit păstorii și au făcut foc, și s-au bucurat nespus de mult, li s-a arătat oștirea cerească, lăudând și închinând pe Dumnezeul cel cel mai înalt. 20 Și când păstorii erau ocupați cu aceeași slujbă, peștera în acea vreme părea ca un templu glorios, pentru că atât limbile îngerilor, cât și ale oamenilor s-au unit pentru a-L adora și a mări pe Dumnezeu, din pricina nașterii Domnului Hristos. 21 Dar bătrâna evreică, când a văzut toate aceste minuni vădite, a lăudat pe Dumnezeu și a zis: Îți mulțumesc, Dumnezeule, Dumnezeul lui Israel, pentru că ochii mei au văzut nașterea Mântuitorului lumii. CAPITOLUL 2 1 Și când a sosit vremea tăierii împrejur, și anume ziua a opta, în care legea poruncea să fie tăiat împrejur copilul, l-au tăiat împrejur în peșteră.
2 Și bătrâna evreică a luat prepuțul (alții spun că a luat șirul buricului) și l-a păstrat într-o cutie de alabastru cu ulei vechi de nard. 3 Și ea a avut un fiu care era farmacist, căruia i-a spus: Ai grijă să nu vinzi această cutie de alabastru cu unguent de nard, deși ar trebui să ți se ofere trei sute de peni pentru ea. 4 Acum aceasta este cutia de alabastru pe care a procurat-o Maria, păcătosa, și a turnat mirul din ea pe capul și picioarele Domnului nostru Iisus Hristos și a șters-o cu firele de păr de pe capul ei. 5 Apoi, după zece zile, l-au adus la Ierusalim și, în a patruzecea zi de la nașterea lui, l-au prezentat în templu înaintea Domnului, făcându-i jertfele potrivite, conform cerinței legii lui Moise: și anume că fiecare bărbatul care deschide pântecele va fi numit sfânt lui Dumnezeu. 6 În vremea aceea bătrânul Simeon l-a văzut strălucind ca un stâlp de lumină, când Sfânta Maria Fecioara, mama lui, l-a purtat în brațe și s-a umplut de cea mai mare plăcere la vedere. 7 Și îngerii stăteau în jurul lui, adorându-l, precum străjerii unui rege stau în jurul lui. 8 Atunci Simeon, apropiindu-se de Sfânta Maria și întinzându-și mâinile spre ea, a zis Domnului Hristos: Acum, Doamne, robul Tău va pleca în pace, după cuvântul Tău; 9 Căci ochii mei au văzut îndurarea Ta, pe care ai pregătit-o pentru mântuirea tuturor neamurilor; o lumină pentru tot poporul și slava poporului tău Israel. 10 A fost și Ana proorocița și, apropiindu-se, a lăudat pe Dumnezeu și a prăznuit fericirea Mariei. CAPITOLUL 3 1 Și s-a întâmplat că, când S-a născut Domnul Isus la Betleem, o cetate a Iudeii, pe vremea împăratului Irod; înțelepții au venit din Răsărit la Ierusalim, după profeția lui Zoradascht, și au adus cu ei daruri: și anume, aur, tămâie și smirnă și s-au închinat lui și i-au adus darurile lor. 2 Atunci Doamna Maria a luat una dintre hainele sale în care era înfășurat pruncul și le-a dat-o în loc de o binecuvântare, pe care au primit-o de la ea ca un cadou foarte nobil. 3 Și în același timp li s-a arătat un înger în chipul acelei stele care mai înainte fusese călăuza lor în călătoria lor; a cărei lumină au urmat-o până s-au întors în propria lor țară. 4 La întoarcerea lor, împărații și căpeteniile lor au venit la ei întrebându-le: Ce au văzut și ce au făcut? Ce fel de călătorie și întoarcere au avut? Ce companie aveau pe drum? 5 Dar ei au scos înfăşatul pe care le-o dăduse Sfânta Maria, pentru care au sărbătorit. 6 Şi, după obiceiul ţării lor, făcuseră un foc, i s-au închinat. 7 Și a aruncat înfășarea în ea, focul a luat-o și a păstrat-o. 8 Iar când focul a fost stins, au scos înfăşatul nevătămat, ca şi când focul n-ar fi atins-o. 9 Atunci ei au început să-l sărute, și l-au pus pe cap și pe ochi, zicând: Acesta este cu siguranță un adevăr fără îndoială și este cu adevărat surprinzător că focul nu l-a putut arde și nu-l poate mistui. 10 Apoi l-au luat și l-au ținut cu cel mai mare respect printre comorile lor. CAPITOLUL 4 1 Dar Irod, văzând că înțelepții întârziau și nu se întorc la el, a chemat pe preoți și pe înțelepți și a zis: Spune-mi în ce loc să se nască Hristosul? 2 Și când au răspuns ei, în Betleem, o cetate a Iudeii, el a început să creeze în mintea lui moartea Domnului Isus Hristos.
3 Dar un înger al Domnului i s-a arătat lui Iosif în somn și a zis: Scoală-te, ia copilul și mama lui și du-te în Egipt, de îndată ce cântă cocoșul. Așa că s-a ridicat și a plecat. 4 Și pe când se gândea cu sine la călătoria lui, a venit dimineața asupra lui. 5 Pe durata călătoriei s-au rupt brâurile șeii. 6 Și acum s-a apropiat de o cetate mare, în care era un idol, căruia ceilalți idoli și zei ai Egiptului și-au adus darurile și jurămintele. 7 Și era lângă acest idol un preot care îi slujea, care, de câte ori vorbea Satana din acel idol, povestea lucrurile pe care le spunea locuitorilor Egiptului și țărilor acelor. 8 Acest preot avea un fiu în vârstă de trei ani, care era stăpânit de o mare mulțime de diavoli, care rosteau multe lucruri ciudate și, când diavolii l-au apucat, umbla gol, cu hainele rupte, aruncând cu pietre în cei pe care îi vedea. 9 Aproape de acel idol era hanul cetăţii, în care, când au venit Iosif şi Sfânta Maria, şi s-au transformat în acel han, toţi locuitorii cetăţii au rămas uimiţi. 10 Și toți magistrații și preoții idolilor s-au adunat înaintea acelui idol și au făcut cercetări acolo, zicând: Ce înseamnă toată această îngrozire și groază care a căzut peste toată țara noastră? 11 Idolul le-a răspuns: „Dumnezeu necunoscut a venit aici, care este Dumnezeu cu adevărat; nici nu este nimeni în afară de el, care să fie vrednic de închinare divină; căci el este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. 12 La faima lui, țara aceasta s-a cutremurat și la venirea lui este sub agitația și consternarea prezentă; iar noi înșine suntem înspăimântați de măreția puterii Lui. 13 În aceeași clipă, idolul acesta a căzut și, la căderea lui, toți locuitorii Egiptului, în afară de alții, au alergat împreună. 14 Dar fiul preotului, când a venit peste el necazul lui obișnuit, intrând în han, a găsit acolo pe Iosif și pe Sfânta Maria, pe care toți ceilalți i-au lăsat în urmă și i-au părăsit. 15 Și după ce Doamna Sfânta Maria a spălat hainele Domnului Hristos și le-a spânzurat să se usuce pe un stâlp, băiatul stăpânit de diavol a dat jos pe unul dintre ele și i-a puso pe cap. 16 Și îndată diavolii au început să iasă din gura lui și să zboare sub formă de corbi și șerpi. 17 De atunci, băiatul a fost vindecat prin puterea Domnului Hristos și a început să cânte laude și să mulțumească Domnului, care l-a vindecat. 18 Când tatăl său l-a văzut în stare de sănătate de odinioară, a zis: Fiule, ce ți s-a întâmplat și prin ce ai fost vindecat? 19 Fiul a răspuns: „Când m-au prins diavolii, am intrat în han, și acolo am găsit o femeie foarte frumoasă, cu un băiat, ale cărui înfășări le-a spălat chiar înainte și a atârnat pe un stâlp. 20 Am luat pe unul dintre aceștia și l-am pus pe capul meu; și îndată dracii m-au părăsit și au fugit. 21 Atunci tatăl s-a bucurat foarte mult și a zis: Fiul meu, poate că acest băiat este fiul Dumnezeului celui viu, care a făcut cerurile și pământul. 22 Căci de îndată ce a venit printre noi, idolul a fost zdrobit și toți zeii au căzut și au fost nimiciți de o putere mai mare. 23 Atunci s-a împlinit profeția care zice: Din Egipt am chemat pe fiul meu. CAPITOLUL 5 1 Iosif și Maria, când au auzit că idolul a căzut și a fost distrus, s-au cuprins de frică și de cutremur și au zis: „Pe când eram în țara lui Israel, Irod, intenționând să-l omoare pe Isus, a ucis pentru aceasta pe toți copii din Betleem și din acel cartier.
2 Și nu există nicio îndoială că egiptenii, dacă vor veni să audă că acest idol a fost spart și a căzut, ne vor arde cu foc. 3 Ei au mers deci de aici în locurile ascunse ale tâlharilor, care au jefuit călătorilor în trecere de trăsurile și hainele lor și i-au dus legați. 4 Acești hoți, la venirea lor, au auzit un zgomot mare, cum ar fi zgomotul unui rege cu o armată mare și mulți cai, și trâmbițele sunând la uvertura lui din propria sa cetate, de care au fost atât de înspăimântați încât să-și lase toată prada. în spatele lor și zboară în grabă. 5 Atunci prizonierii s-au sculat și și-au dezlegat legăturile unii altora și, luând fiecare sacii lui, s-au dus și i-au văzut pe Iosif și pe Maria venind spre ei și au întrebat: Unde este regele acela, al cărui zgomot au auzit tâlharii. , și ne-a părăsit, astfel încât acum suntem în siguranță? 6 Iosif a răspuns: El va veni după noi. CAPITOLUL 6 1 Apoi s-au dus într-un altul, unde era o femeie stăpânită de un diavol și în care Satana, răzvrătitul blestemat, își locuise. 2 Într-o noapte, când s-a dus să aducă apă, nu a putut nici să-și îndure hainele, nici să fie în nicio casă; dar de câte ori o legau cu lanțuri sau frânghii, ea le frângea și ieșea în locuri pustii și, uneori, stând acolo unde se încrucișau drumurile și în curțile bisericilor, arunca cu pietre în oameni. 3 Când a văzut Sfânta Maria pe acest om, i-a făcut milă de ea; apoi Satana a părăsit-o îndată și a fugit în chip de tânăr, zicând: Vai de mine, din pricina ta, Maria și fiul tău. 4 Deci femeia a fost izbăvită de chinul ei; dar socotindu-se goală, ea s-a înroșit și a evitat să vadă vreun bărbat și, îmbrăcându-și hainele, s-a dus acasă și a dat socoteală despre cazul ei tatălui și rudelor ei, care, fiind cei mai buni din oraș, l-au întreținut pe Sf. Maria şi Iosif cu cel mai mare respect. 5 A doua zi dimineața, după ce au primit suficientă provizie pentru drum, au plecat de la ei și, pe la seara zilei, au ajuns într-un alt oraș, unde era pe cale să fie celebrată o căsătorie; dar prin artele lui Satana și prin practicile unor vrăjitori, mireasa a devenit atât de mută, încât nu a putut nici măcar să deschidă gura. 6 Dar când această mireasă mută a văzut-o pe Doamna Sfânta Maria intrând în oraș și purtând în brațe pe Domnul Hristos, ea și-a întins mâinile spre Domnul Hristos și l-a luat în brațe și strângându-l strâns, foarte des, îl sărută, mișcându-l continuu și strângându-l de corpul ei. 7 Imediat, firul limbii ei s-a slăbit și urechile i s-au deschis și ea a început să cânte laude lui Dumnezeu, care a restabilit-o. 8 Deci a fost mare bucurie printre locuitorii orașului în noaptea aceea, care credeau că Dumnezeu și îngerii Săi s-au coborât printre ei. 9 În acest loc au stat trei zile, întâlnindu-se cu cel mai mare respect și cea mai splendidă distracție. 10 Și apoi, fiind pregătiți de oameni cu provizii pentru drum, au plecat și s-au dus într-o altă cetate, în care erau înclinați să găzduiască, pentru că era un loc faimos. 11 Era în această cetate o doamnă care, coborând într-o zi la râu să se scalde, iată că Satana blestemat sări peste ea în chip de șarpe, 12 Și s-a împăcat în pântecele ei și în fiecare noapte se întindea peste ea. 13 Această femeie, văzând pe Doamna Sfânta Maria și pe Domnul Hristos pruncul în sânul ei, a rugat-o pe Doamna Sfânta Maria să-i dea pruncul să-l sărute și să-l poarte în brațe. 14 După ce a consimțit ea și, de îndată ce femeia a mutat copilul, Satana a părăsit-o și a fugit și femeia nu l-a văzut niciodată după aceea.
15 Atunci toți vecinii L-au lăudat pe Dumnezeul Suprem, iar femeia i-a răsplătit cu multă binefacere. 16 A doua zi, aceeași femeie a adus apă parfumată, ca să-L spele pe Domnul Isus; iar după ce l-a spălat, a păstrat apa. 17 Și era acolo o fată, al cărei trup era alb de lepră, care, fiind stropită cu această apă și spălată, a fost curățată îndată de lepră. 18 De aceea poporul a spus Fără îndoială Iosif și Maria, și acel băiat sunt dumnezei, căci nu arată ca niște muritori. 19 Și când se pregăteau să plece, fata, care fusese tulburată de lepră, a venit și a rugat să-i permită să meargă cu ei; așa că au consimțit și fata a mers cu ei până. au ajuns într-o cetate, în care se afla palatul unui mare rege și a cărui casă nu era departe de han. 20 Aici au stat și, când fata s-a dus într-o zi la soția prințului și a găsit-o într-o stare de durere și de jale, a întrebat-o de ce lacrimile ei au avut. 21 Ea a răspuns: „Nu te mira de gemetele mele, căci sunt întro mare nenorocire, despre care nu îndrăznesc să spun nimănui. 22 Dar, spune fata, dacă îmi vei încredința plângerea ta personală, poate îți voi găsi un remediu. 23 Tu, așadar, zice soția prințului, să păstrezi secretul și să nul descoperi nimănui în viață! 24 Am fost căsătorit cu acest prinț, care stăpânește ca rege peste mari stăpâniri și a trăit mult cu el, înainte de a avea vreun copil de la mine. 25 În cele din urmă am zămislit de el, dar vai! Am născut un fiu lepros; pe care, când l-a văzut, n-a vrut să fie a lui, ci mi-a zis: 26 Ori îl ucizi, ori trimite-l la vreo doică într-un asemenea loc, ca să nu se mai audă de el; și acum ai grijă de tine; Nu te voi mai vedea niciodată. 27 Așa că iată că mă plâng, plângându-mă de circumstanțele mele mizerabile și mizerabile. Vai, fiul meu! vai, sotul meu! Ți-am dezvăluit-o? 28 Fata a răspuns: „Am găsit un remediu pentru boala ta, pe care ți-o promit, că și eu am fost lepros, dar Dumnezeu m-a curățit, chiar și pe cel care se numește Isus, fiul Doamnei Maria. 29 Femeia care a întrebat unde este Dumnezeul acela despre care vorbea, fata i-a răspuns că găzduiește la tine aici, în aceeași casă. 30 Dar cum poate fi aceasta? spune ea; unde este el? Iată, au răspuns fata, Iosif şi Maria; iar pruncul care este cu ei se numește Iisus; și el m-a izbăvit de boala și chinul meu. 31 Dar prin ce, spune ea, ai fost curățit de lepră? Nu-mi spui asta? 32 De ce nu? spune fata; Am luat apa cu care fusese spălat trupul lui și am turnat-o peste mine și lepra mea a dispărut. 33 Atunci soția prințului s-a sculat și i-a distrat, făcându-i un mare ospăț pentru Iosif în mijlocul unei mulțimi de oameni. 34 Și a doua zi a luat apă parfumată ca să-l spele pe Domnul Isus, și apoi a turnat aceeași apă peste fiul ei, pe care ea îl adusese cu ea, și fiul ei a fost curățit îndată de lepră. 35 Atunci ea a cântat mulțumiri și laude lui Dumnezeu și a zis: Binecuvântată este mama care Te-a născut, Isuse! 36 Vindeci astfel oameni de aceeași natură cu tine, cu apa cu care se spală trupul tău? 37 Atunci ea a oferit daruri foarte mari Doamnei Maria și a trimis-o cu tot respectul imaginabil. CAPITOLUL 7 Ei au venit apoi într-un alt oraș și au avut de gând să se cazeze acolo.
2 Prin urmare, au mers la casa unui bărbat, care era proaspăt căsătorit, dar prin influența vrăjitorilor nu s-a putut bucura de soția lui: 3 Dar ei găzduind la casa lui în noaptea aceea, omul a fost eliberat de tulburarea lui: 4 Și când se pregăteau dis-de-dimineață pentru a merge înainte în călătoria lor, proaspătul căsătorit i-a împiedicat și le-a oferit o distracție nobilă? 5 Dar a doua zi mergând înainte, au venit într-o altă cetate și au văzut trei femei plecând dintr-un mormânt cu plâns mare. 6 Când i-a văzut Sfânta Maria, a vorbit fetei care le era tovarășă, zicând: Du-te și întreabă-i despre ei, ce este cu ei și ce nenorocire li s-a întâmplat? 7 Când fata i-a întrebat, ei nu i-au răspuns, ci iarăși au întrebat-o: Cine sunteți și unde mergeți? Căci ziua este mult petrecută, iar noaptea este aproape. 8 Suntem călători, spune fata, și căutăm un han unde să ne cazăm. 9 Ei au răspuns: „Du-te cu noi și găzduiește la noi. 10 Apoi i-au urmat și au fost introduși într-o casă nouă, bine mobilată cu tot felul de mobilă. 11 Acum era iarna, iar fata a intrat în salonul unde se aflau aceste femei și le-a găsit plângând și plângând, ca mai înainte. 12 Lângă ei stătea un catâr acoperit cu mătase și un guler de abanos atârnând de gâtul lui, pe care l-au sărutat și îl hrăneau. 13 Dar când fata a spus: Ce frumos este, doamnelor, catârul acela! Ei au răspuns cu lacrimi și au zis: „Acest catâr, pe care îl vezi, a fost fratele nostru, născut din aceeași mamă ca și noi; 14 Căci când tatăl nostru a murit și ne-a lăsat o moșie foarte mare, și noi aveam doar fratele acesta și ne-am străduit să-i căutăm o potrivire potrivită și am crezut că ar trebui să se căsătorească ca ceilalți bărbați, o femeie amețită și geloasă l-a vrăjit fără să se întâmple. cunostintele noastre. 15 Și noi, într-o noapte, cu puțin înainte de zi, în timp ce ușile casei erau toate închise, am văzut că fratele nostru s-a schimbat într-un catâr, așa cum îl vedeți acum: 16 Iar noi, în starea melancolică în care ne vedeți, neavând tată care să ne mângâie, ne-am aplicat tuturor înțelepților, magilor și ghicitorilor din lume, dar ei nu ne-au fost de nici un folos. 17 Așadar, de câte ori ne aflăm asupriți de durere, ne ridicăm și mergem cu aceasta mama noastră la mormântul tatălui nostru, unde, după ce am strigat suficient, ne întoarcem acasă. 18 Când fata a auzit aceasta, a zis: Îndrăznește-te și încetează temerile tale, căci ai un remediu pentru necazurile tale aproape, chiar și în mijlocul tău și în mijlocul casei tale, 19 Căci și eu eram lepros; dar când am văzut această femeie și acest prunc cu ea, al cărui nume este Iisus, mi-am stropit trupul cu apa cu care îl spălase mama lui și îndată am fost sănătos. 20 Și sunt sigur că și el este în stare să te ajute sub necazul tău. De aceea, ridică-te, du-te la stăpâna mea, Mary, și când ai adus-o în propriul tău salon, dezvăluie-i secretul, în același timp, implorând-o cu stăruință să ia compasiune de cazul tău. 21 De îndată ce femeile au auzit discursul fetei, s-au grăbit la Doamna Sfânta Maria, s-au prezentat la ea și, așezându-se înaintea ei, au plâns. 22 Și a zis: O, Doamna noastră, Sfânta Maria, milă de roabe tale, că nu avem cap de familie, nimeni mai în vârstă decât noi; niciun tată sau frate care să intre și să iasă înaintea noastră. 23 Dar acest catâr, pe care îl vedeți, a fost fratele nostru, pe care vreo femeie, prin vrăjitorie, l-a adus în starea pe care o vedeți; de aceea, vă rugăm să ne îndurați. 24 Atunci Sfânta Maria s-a întristat de cazul lor și, luând pe Domnul Isus, l-a pus pe spinarea catârului.
25 Și i-a spus fiului ei: O, Iisuse Hristoase, restaurează (sau vindecă) după puterea ta extraordinară acest catâr și dă-i să aibă din nou forma unui om și a unei făpturi raționale, așa cum a avut înainte. 26 Acest lucru a fost abia spus de Doamna Sfânta Maria, dar catârul a trecut imediat într-o formă umană și a devenit un tânăr fără nicio diformitate. 27 Atunci el, cu mama lui și surorile s-au închinat Sfintei Doamne Maria și, ridicând copilul pe cap, l-au sărutat și au zis: Binecuvântată este mama ta, Iisuse, Mântuitorul lumii! Fericiți sunt ochii care sunt atât de fericiți încât să te vadă. 28 Atunci ambele surori i-au spus mamei lor, spunând: Întradevăr, fratele nostru a fost readus la chipul de odinioară prin ajutorul Domnului Isus Hristos și prin bunăvoința acelei fete, care ne-a vorbit despre Maria și despre fiul ei. 29 Și în măsura în care fratele nostru este necăsătorit, se cuvine să-l căsătorim cu această fată, roaba lor. 30 După ce s-au sfătuit cu Maria în această chestiune, și ea șia dat acordul, au făcut o nuntă minunată pentru această fată. 31 Și astfel întristarea lor s-a prefăcut în bucurie și jalele lor în veselie, au început să se bucure. şi să se veselească, şi să cânte, fiind îmbrăcaţi în veşmintele lor cele mai bogate, cu brăţări. 32 După aceea, l-au slăvit și l-au lăudat pe Dumnezeu, zicând: Iisuse, fiul lui David, care schimbi întristarea în bucurie și plângerea în veselie! 33 După aceea, Iosif și Maria au rămas acolo zece zile, apoi au plecat, după ce au primit mare respect din partea acelui popor; 34 Care, când s-au despărțit de ei și s-au întors acasă, au strigat: 35 Dar mai ales fata. CAPITOLUL 8 1 În călătoria lor de aici, au venit într-o țară pustie, și li s-a spus că era plină de tâlhari; așa că Iosif și Sfânta Maria s-au pregătit să treacă prin ea noaptea. 2 Și în timp ce mergeau, iată, au văzut doi tâlhari adormiți pe drum, și cu ei un mare număr de tâlhari, care erau tovarășii lor, și ei adormiți. 3 Numele acestor doi erau Tit și Dumah; și Titus i-a zis lui Dumach: „Te implor să lași pe acele persoane să meargă în liniște, pentru ca cei de la noi să nu vadă nimic din ele: 4 Dar Dumah, refuzând, Titul a zis iarăși: „Îți voi da patruzeci de crupe și ia ca zălog brâul meu, pe care i-a dat-o, că a făcut să vorbească, ca să nu deschidă gura și să nu facă zgomot”. 5 Când a văzut Doamna Sfânta Maria bunătatea pe care le-a făcut-o acest tâlhar, i-a zis: Domnul Dumnezeu te va primi la dreapta Lui și-ți va ierta păcatele tale. 6 Atunci Domnul Isus a răspuns și a zis mamei sale: Când se vor împlini treizeci de ani, mamă, iudeii Mă vor răstigni la Ierusalim; 7 Și acești doi tâlhari vor fi cu mine în același timp pe cruce, Tit la dreapta mea și Dumah la stânga mea, și de atunci Tit va merge înaintea mea în paradis. 8 Și când ea a spus: Doamne ferește că acesta să fie soarta ta, fiule, au mers într-o cetate în care erau mai mulți idoli; care, de îndată ce s-au apropiat de ea, s-a transformat în dealuri de nisip. 9 De aceea s-au dus la acel sicomor, care se numește acum Matarea; 10 Iar în Matarea a făcut Domnul Isus să izvorască o fântână, în care Sfânta Maria și-a spălat haina; 11 Și un balsam se produce sau crește în țara aceea din sudoarea care curgea acolo de la Domnul Isus.
12 De acolo s-au dus la Memfis, l-au văzut pe Faraon și au rămas trei ani în Egipt. 13 Și Domnul Isus a făcut foarte multe minuni în Egipt, care nu se găsesc nici în Evanghelia Pruncului, nici în Evanghelia desăvârșirii. 14 La sfârșitul a trei ani, s-a întors din Egipt și, când s-a apropiat de Iuda, Iosif s-a temut să intre; 15 Căci, auzind că Irod a murit și că în locul lui a domnit fiul său Arhelau, s-a înspăimântat; 16 Și când a mers în Iudeea, i s-a arătat un înger al lui Dumnezeu și i-a zis: Iosif, du-te în cetatea Nazaret și rămâi acolo. 17 Este într-adevăr ciudat că el, care este Domnul tuturor țărilor, să fie astfel dus înapoi și înainte prin atâtea țări. CAPITOLUL 9 1 Când au venit apoi în cetatea Betleem, au găsit acolo câteva boli foarte disperate, care au devenit atât de tulburătoare pentru copii văzându-i, încât cei mai mulți dintre ei au murit. 2 Acolo era o femeie care avea un fiu bolnav, pe care l-a adus, când era pe punctul de a muri, la Doamna Sfânta Maria, care a văzut-o când spăla pe Iisus Hristos. 3 Atunci femeia a spus: O, Doamna mea Maria, priviți de sus la acest fiu al meu, care este chinuit de dureri cele mai înspăimântătoare. 4 Sfânta Maria, auzind-o, a zis: Luați puțin din apa aceea cu care am spălat fiul meu și stropiți-l. 5 Atunci ea a luat puțin din apa aceea, precum poruncise Sfânta Maria și a stropit-o pe fiul ei, care fiind obosit de durerile lui violente, adormise; și după ce dormise puțin, s-a trezit perfect și și-a revenit. 6 Mama bucurându-se din plin de această izbândă, s-a dus iarăși la Sfânta Maria și Sfânta Maria i-a zis: Lăudați lui Dumnezeu, care a vindecat pe acest fiu al tău. 7 Era în același loc o altă femeie, o vecină cu ea, al cărei fiu era acum vindecat. 8 Fiul acestei femei era afectat de aceeași boală, iar ochii lui erau aproape închiși și ea se plângea pentru el zi și noapte. 9 Mama pruncului care s-a vindecat, i-a zis: De ce nu aduci pe fiul tău la Sfânta Maria, precum eu l-am adus pe fiul meu la ea, când era în chinurile morții; și a fost vindecat de apa aceea cu care a fost spălat trupul fiului ei Isus? 10 Când femeia a auzit-o spunând acestea, s-a dus și ea și, după ce a procurat aceeași apă, și-a spălat fiul cu ea, după care trupul și ochii lui au fost îndată readus la starea lor anterioară. 11 Și când și-a adus fiul la Sfânta Maria și i-a deschis cazul lui, ea i-a poruncit să mulțumească lui Dumnezeu pentru însănătoșirea fiului ei și să nu spună nimănui ce s-a întâmplat. CAPITOLUL 10 1 Erau în aceeași cetate două soții ale unui bărbat, care aveau fiecare câte un fiu bolnav. Unul dintre ei se numea Maria și numele fiului ei era Caleb. 2 Ea s-a sculat și, luându-și fiul, s-a dus la Doamna Sfânta Maria, mama lui Iisus, și i-a oferit un covor foarte frumos, zicând: O, Doamna mea Maria, primește acest covor al meu și în loc de el, dă-mi un mic covor. pânză de înfăşat. 3 Maria a fost de acord cu aceasta și, când a plecat mama lui Caleb, i-a făcut fiului ei o haină din fașă, i-a pus-o și boala lui a fost vindecată; dar fiul celeilalte sotii a murit. 4 Atunci a apărut între ei o diferență în a face afacerile familiei pe rând, fiecare săptămâna ei.
5 Când a venit rândul Mariei, mama lui Caleb, și ea încingea cuptorul să coacă pâinea, și s-a dus să ia masa, a lăsat pe fiul ei Caleb lângă cuptor; 6 Pe care, cealaltă soție, rivala ei, văzând că era singură, l-a luat și l-a aruncat în cuptorul care era foarte încins, și apoi a plecat. 7 La întoarcere, Maria l-a văzut pe fiul ei Caleb zăcând în mijlocul cuptorului râzând, iar cuptorul era la fel de rece ca și când nu ar fi fost încă încins și a știut că rivala ei, cealaltă soție, l-a aruncat în foc. 8 Când l-a scos afară, l-a adus la Doamna Sfânta Maria și i-a spus povestea, căruia ea i-a răspuns: Taci, mă îngrijorează să nu faci cunoscută această problemă. 9 După aceasta, rivala ei, cealaltă soție, în timp ce scotea apă la fântână și l-a văzut pe Caleb jucându-se lângă fântână și că nu era nimeni aproape, l-a luat și l-a aruncat în fântână. 10 Și când au venit unii oameni să aducă apă de la fântână, au văzut pe băiat stând pe suprafața apei și l-au tras cu funii și au fost foarte mirați de copil și au lăudat pe Dumnezeu. 11 Atunci a venit mama și l-a luat și l-a dus la Doamna Sfânta Maria, plângând și zicând: Doamna mea, vezi ce i-a făcut rivalul meu fiului meu și cum l-a aruncat în fântână, iar eu nu întrebare dar o dată sau alta va fi prilejul morții lui. 12 Sfânta Maria i-a răspuns: „Dumnezeu vă va îndreptăți cauza vătămată. 13 Prin urmare, după câteva zile, când cealaltă soție a venit la fântână să scoată apă, piciorul i s-a încurcat în funie, astfel încât a căzut cu capul înainte în fântână, iar cei care alergau în ajutorul ei, i-au găsit craniul rupt și oase învinețite. 14 Așa că ea a ajuns prost, și în ea s-a împlinit cuvântul autorului: Au săpat o fântână și au adâncit-o, dar au căzut în groapa pe care au pregătit-o. CAPITOLUL 11 1 O altă femeie din cetatea aceea avea și doi fii bolnavi. 2 Iar când una a murit, cealaltă, care zăcea pe punctul de a muri, a luat-o în brațe la Doamna Sfânta Maria și, într-un potop de lacrimi, i s-a adresat, zicând: 3 O, Doamna mea, ajută-mă și ajută-mă; căci am avut doi fii, pe unul pe care tocmai l-am îngropat acum, pe celălalt pe care îl văd că este pe punctul de a muri, iată cum caut cu stăruință favoare de la Dumnezeu și mă rog lui. 4 Atunci ea a spus: Doamne, Tu ești milostiv, milostiv și bun; mi-ai dat doi fii; pe unul dintre ei l-ai luat la tine, cruţă-mă pe acesta pe celălalt. 5 Atunci Sfânta Maria, văzând marea întristare a ei, s-a îndurat de ea și a zis: Pune pe fiul tău în patul fiului meu și acoperă-l cu hainele lui. 6 Și când ea l-a așezat în patul în care zăcea Hristos, în clipa când ochii lui tocmai erau închiși de moarte; de îndată ce mirosul veșmintelor Domnului Iisus Hristos a ajuns la băiat, i s-au deschis ochii și, strigând cu glas tare la mama sa, a cerut pâine și, după ce a primit-o, a sut-o. 7 Atunci mama lui a spus: O, Doamnă Maria, acum sunt sigur că puterile lui Dumnezeu locuiesc în tine, pentru ca fiul tău să poată vindeca copii care sunt de același fel cu el, de îndată ce îi ating hainele. 8 Acest băiat, care a fost vindecat astfel, este același care în Evanghelie este numit Bartolomeu. CAPITOLUL 12 1 Din nou a fost o femeie leproșă care s-a dus la Doamna Sfânta Maria, mama lui Iisus, și a zis: O, Doamnă, ajută-mă!
2 Sf. Maria a răspuns, ce ajutor vrei? Este aur sau argint, sau corpul tău să fie vindecat de lepră? 3 Cine, spune femeia, îmi poate acorda aceasta? 4 Sfânta Maria i-a răspuns: „Așteaptă puțin până voi spăla fiul meu Iisus și-l culc”. 5 Femeia a așteptat, așa cum i s-a poruncit; Și Maria, după ce L-a pus pe Isus în pat, dându-i apa cu care îi spălase trupul, a zis: Ia puțin din apă și toarnă-o peste trupul tău; 6 Ceea ce, după ce a făcut-o, s-a curat îndată, a lăudat pe Dumnezeu și i-a mulțumit. 7 Apoi ea a plecat, după ce a rămas cu ea trei zile: 8 Și ducându-se în cetate, a văzut un oarecare prinț, care se căsătorise cu fiica altui prinț; 9 Dar când a venit să o vadă, a văzut printre ochii ei semnele de lepră ca o stea, și apoi a declarat căsnicia desființată și nulă. 10 Când femeia le-a văzut pe acești oameni în această stare, extrem de întristați și vărsând lacrimi din belșug, ea a întrebat de la ei motivul plânsului lor. 11 Ei au răspuns: „Nu te informa de împrejurările noastre; pentru că suntem capabili să ne declarăm nenorocirile oricărei persoane. 12 Dar totuși ea a insistat și le-a cerut să-i comunice cazul lor, dând de înțeles că poate că ar putea să-i îndrume către un remediu. 13 Atunci când i-au arătat tinerei femei și semnele leprei care i-au apărut între ochii ei, 14 Ea a zis: „Și eu, pe care-l vedeți în locul acesta, am fost chinuit de aceeași boală și, mergând cu ceva la Betleem, am intrat într-o peșteră și am văzut o femeie numită Maria, care avea un fiu numit Isus. 15 Ea, văzând că sunt lepros, s-a îngrijorat de mine și mi-a dat apă cu care spălase trupul fiului ei; cu asta mi-am stropit trupul și am devenit curat. 16 Atunci femeile acestea au zis: „Vrei, Stăpână, să mergi cu noi și să ne arăți Doamnei Sfânta Maria? 17 La care a consimțit ea, s-au ridicat și s-au dus la Doamna Sfânta Maria, luând cu ei daruri foarte nobile. 18 Și când au intrat și i-au oferit darurile lor, i-au arătat tinerei leprose ce au adus cu ea. 19 Atunci Sfânta Maria a zis: Îndurarea Domnului Iisus Hristos este peste voi; 20 Și dându-le puțin din apa cu care spălase trupul lui Isus Hristos, ea le-a poruncit să spele bolnavul cu ea; ceea ce, după ce au făcut-o, ea a fost în curând vindecată; 21 Ei și toți cei prezenți au lăudat pe Dumnezeu; și, fiind plini de bucurie, s-au întors în cetatea lor și au lăudat pe Dumnezeu pentru aceasta. 22 Atunci prințul, auzind că soția sa s-a vindecat, a luat-o acasă și a făcut o a doua căsătorie, mulțumind lui Dumnezeu pentru că soția sa și-a însănătoșit. CAPITOLUL 13 1 Era și o fată, care era chinuită de Satana; 2 Căci acel duh blestemat îi apărea deseori în formă de balaur și era înclinat să o înghită și îi supuse atât de mult sângele, încât arăta ca un cadavru mort. 3 De câte ori venea în sinea ei, cu mâinile strânse în jurul capului ea striga și spunea: Vai, vai de mine, că nu se găsește nimeni care să mă izbăvească de balaurul acela nelegiuit! 4 Tatăl ei și mama ei și toți cei ce erau în jurul ei și au văzut-o, au plâns și au plâns pentru ea; 5 Și toți cei care erau de față aveau să fie întristați și în lacrimi, când au auzit-o plângând și zicând: „Frații și prietenii mei, nu este nimeni care să mă scape de acest ucigaș?
6 Atunci fiica prințului, care fusese vindecată de lepră, auzind plângerea acelei fete, s-a dus pe vârful castelului ei și a văzuto cu mâinile răsucite în jurul capului, vărsând un potop de lacrimi și toate oameni care erau în jurul ei întristați. 7 Atunci ea l-a întrebat pe soțul celui posedat: „Dacă mai trăiește mama soției lui? El i-a spus că tatăl ei și mama ei sunt amândoi în viață. 8 Atunci ea a poruncit să fie trimisă la ea pe mama ei; căruia, când a văzut-o venind, ea a zis: „Este această fată stăpânită fiica ta? Ea gemând și plângând a spus: Da, doamnă, am plictisit-o. 9 Fiica prințului a răspuns: Dezvăluie-mi taina cazului ei, căci vă mărturisesc că am fost leproș, dar Doamna Maria, mama lui Isus Hristos, m-a vindecat. 10 Și dacă vrei ca fiica ta să fie readusă la starea ei de odinioară, du-o la Betleem și întreabă-l pe Maria, mama lui Isus, și nu te îndoi că fiica ta va fi vindecată; căci nu pun la îndoială dar vei veni acasă cu mare bucurie la însănătoșirea fiicei tale. 11 De îndată ce a terminat de vorbit, s-a sculat și s-a dus cu fiica ei la locul rânduit și la Maria și i-a spus cazul fiicei ei. 12 Când Sfânta Maria a auzit povestea ei, i-a dat puțin din apa cu care spălase trupul fiului ei Iisus și i-a poruncit să o toarne peste trupul fiicei sale. 13 De asemenea, ea i-a dat unul dintre fașele Domnului Isus și i-a zis: Ia acest fașă și arată-o vrăjmașului tău de câte ori îl vezi; iar ea i-a trimis în pace. 14 După ce au părăsit acea cetate și s-au întors acasă, și a venit vremea în care Satana obișnuia să o prindă, în aceeași clipă i s-a arătat acest spirit blestemat sub forma unui balaur uriaș, iar fata care l-a văzut s-a înspăimântat. . 15 Mama i-a zis: Nu te teme, fiică; lasa-l in pace pana se va apropia de tine! apoi arătați-i făgașul pe care ne-a dat-o Doamna Maria și vom vedea întâmplarea. 16 Atunci Satana venind ca un balaur înspăimântător, trupul fetei a tremurat de frică. 17 Dar de îndată ce ea și-a pus panza pe cap și în jurul ochilor ei și i-a arătat-o, îndată au ieșit din înfășat flăcări și cărbuni aprinși și a căzut peste balaur. 18 Oh! cât de mare a fost minunea aceasta, care s-a făcut: de îndată ce balaurul a văzut înfășarea Domnului Isus, a ieșit foc și a fost împrăștiat pe capul și pe ochii lui; încât a strigat cu glas tare: „Ce treabă am eu cu tine, Iisuse, fiul Mariei, unde să fug de la Tine?” 19 Așa că s-a dat înapoi foarte speriat și a părăsit fata. 20 Și ea a fost izbăvită de această necaz și a cântat laude și mulțumiri lui Dumnezeu și împreună cu ea tuturor celor care erau de față la săvârșirea minunii. CAPITOLUL 14 1 Tot acolo locuia o altă femeie, al cărei fiu era stăpânit de Satana. 2 Acest băiat, pe nume Iuda, de câte ori îl apuca Satana, era înclinat să muște pe toți cei de față; iar dacă nu găsea pe nimeni altcineva lângă el, își mușca propriile mâini și alte părți. 3 Dar mama acestui băiat nenorocit, auzind de Sfânta Maria și de fiul ei Iisus, s-a sculat îndată și, luând în brațe pe fiul ei, l-a adus la Doamna Maria. 4 Între timp, Iacov și Joses luaseră pruncul, Domnul Isus, ca să se joace la un moment potrivit cu alți copii; şi când au ieşit, s-au aşezat şi Domnul Isus cu ei. 5 Atunci Iuda, care era stăpânit, a venit și s-a așezat la dreapta lui Isus.
6 Când Satana acționa asupra lui, ca de obicei, a mers să-L muște pe Domnul Isus. 7 Și pentru că nu a putut, a lovit pe Isus în partea dreaptă și a strigat. 8 Și în aceeași clipă, Satana a ieșit din băiat și a fugit ca un câine nebun. 9 Același băiat care L-a lovit pe Isus și din care Satana a ieșit sub formă de câine, a fost Iuda Iscarioteanul, care L-a trădat iudeilor. 10 Și pe aceeași parte în care Iuda l-a lovit, iudeii au străpuns cu sulița. CAPITOLUL 15 1 Și când Domnul Isus a împlinit șapte ani, într-o zi a fost cu alți băieți, tovarășii Săi, cam de aceeași vârstă. 2 Care, când se jucau, făceau lut în mai multe forme, și anume măgari, boi, păsări și alte figuri, 3 Fiecare lăudându-se cu lucrarea lui și străduindu-se să le depășească pe celelalte. 4 Atunci Domnul Isus a zis băieților: „Voi porunci acestor figuri pe care le-am făcut să umble. 5 Și îndată s-au mutat și, când le-a poruncit să se întoarcă, sau întors. 6 El făcuse și figuri de păsări și vrăbii, care, când poruncea să zboare, zburau și când poruncise să stea pe loc, stăteau nemișcate; și dacă le-a dat de mâncare și de băut, ei au mâncat și au băut. 7 Când, în cele din urmă, băieții s-au dus și au povestit aceste lucruri părinților lor, tații lor le-au zis: „Aveți grijă, copii, pentru viitorul, de ceata lui, căci este vrăjitor; evita-l și evită-l și de acum înainte să nu te joci niciodată cu el. 8 Și într-o zi, pe când Domnul Isus se juca cu băieții și alerga, a trecut pe lângă o vopsitorie, care se numea Salem. 9 Și erau în prăvălia lui multe bucăți de pânză aparținând locuitorilor acelui oraș, pe care le-au conceput să le vopsească în mai multe culori. 10 Domnul Isus a intrat în vrăjmașul vopsitorului, a luat toate hainele și le-a aruncat în cuptor. 11 Când Salem a venit acasă și a văzut hainele stricate, a început să facă un zgomot mare și să-L mustre pe Domnul Isus, zicând: 12 Ce mi-ai făcut, Fiul Mariei? M-ai rănit și pe mine și pe vecinii mei; toți își doreau hainele de culoarea potrivită; dar .ai venit și i-ai stricat pe toți. 13 Domnul Isus a răspuns: „Voi schimba culoarea fiecărei haine în culoarea pe care o vrei tu; 14 Apoi, îndată a început să scoată pânzele din cuptor și toate au fost vopsite în aceleași culori pe care le dorea vopsitorul. 15 Și când iudeii au văzut această minune uimitoare, au lăudat pe Dumnezeu. CAPITOLUL 16 1 Și Iosif, oriunde mergea în cetate, a luat cu el pe Domnul Isus, unde a fost trimis să lucreze să facă porți, sau găleți pentru lapte, sau site sau lăzi; Domnul Isus era cu el oriunde mergea. 2 Și de câte ori Iosif avea ceva în lucrarea lui, de făcut mai lung sau mai scurt, sau mai lat sau mai îngust, Domnul Isus își întindea mâna spre ea. 3 Și îndată a devenit așa cum voia Iosif. 4 Așa că n-avea nevoie să termine nimic cu mâinile lui, căci nu era prea priceput la meseria lui de tâmplar.
5 La un moment dat, regele Ierusalimului a trimis după el și a zis: „Aș vrea să-mi faci un tron de aceeași dimensiune cu locul în care stau de obicei. 6 Iosif a ascultat și a început îndată lucrarea și a stat doi ani în palatul împăratului înainte de a o termina. 7 Și când a venit să-l pună la locul ei, a găsit că îi lipseau două trepte de fiecare parte a măsurii rânduite. 8 Pe care, când a văzut împăratul, s-a mâniat foarte mult pe Iosif; 9 Și Iosif, temându-se de mânia împăratului, s-a culcat fără cina, fără a lua nimic de mâncare. 10 Atunci Domnul Isus l-a întrebat: De ce i-a fost frică? 11 Iosif a răspuns: „Pentru că mi-am pierdut munca în lucrarea pe care am făcut-o în jurul acestor doi ani. 12 Isus i-a zis: Nu te teme, nici nu te lasa doborât; 13 Tu apucă-te de o parte a tronului, iar eu voi cealaltă, și-l vom aduce la dimensiunile sale drepte. 14 Și când Iosif a făcut așa cum a spus Domnul Isus și fiecare dintre ei și-a tras cu putere partea, tronul a ascultat și a fost adus la dimensiunile potrivite ale locului: 15 Minune care, când au văzut-o cei ce stăteau lângă, s-au uimit și L-au lăudat pe Dumnezeu. 16 Tronul era făcut din același lemn, care era în vremea lui Solomon, și anume din lemn împodobit cu diferite forme și figuri. CAPITOLUL 17 1 În altă zi, Domnul Isus, ieșind în stradă, și văzând câțiva băieți care se întâlneau să se joace, s-a alăturat celorlalți: 2 Dar când l-au văzut, s-au ascuns și l-au lăsat să-i caute: 3 Domnul Isus a venit la poarta unei case și a întrebat pe câteva femei care stăteau acolo: Unde au plecat băieții? 4 Iar ei au răspuns: Că nu era nimeni acolo; Domnul Isus a spus: Cine sunt cei pe care îi vedeți în cuptor? 5 Ei au răspuns: Erau copii de trei ani. 6 Atunci Isus a strigat cu voce tare și a zis: Ieșiți aici, copii, la păstorul vostru; 7 Îndată, băieții au ieșit ca niște iezi și au sărit în jurul lui; pe care, când au văzut femeile, s-au uimit foarte mult și s-au cutremurat. 8 Atunci ei s-au închinat îndată Domnului Isus și L-au rugat, zicând: Doamne, Isuse, fiul Mariei, Tu ești cu adevărat păstorul cel bun al lui Israel! miluiește-te de roabele Tale, care stau înaintea Ta, care nu se îndoiesc, dar că Tu, Doamne, ai venit să mântuiești și nu să pierzi. 9 După aceea, când Domnul Isus a spus, copiii lui Israel sunt ca etiopieni în mijlocul poporului; femeile au spus: Tu, Doamne, știi toate lucrurile și nu ți se ascunde nimic; dar acum te rugăm și te rugăm din partea ta să-i readuci pe acei băieți la starea lor anterioară. 10 Atunci Isus a zis: Veniți aici, băieți, ca să mergem și să ne jucăm; și imediat, în prezența acestor femei, puștii au fost schimbați și reveniți în formă de băieți. CAPITOLUL 18 1 În luna Adar, Iisus i-a adunat pe băieți și i-a pus în ordine ca și cum ar fi fost un rege. 2 Căci și-au întins hainele pe pământ, ca să stea pe el; și după ce a făcut o coroană de flori, i-a pus-o pe cap și a stat la dreapta și la stânga lui ca paznicii unui rege. 3 Și dacă trecea cineva pe lângă el, l-au luat cu forța și ziceau: Veniți aici și închinați-vă împăratului, ca să aveți o călătorie bună.
4 Între timp, pe când se făceau aceste lucruri, au venit niște bărbați, care duceau un băiat pe o canapea; 5 Căci acest băiat, ducându-se cu tovarășii săi la munte, să strângă lemne și, după ce a găsit acolo un cuib de potârnichi, și-a pus mâna să scoată ouăle, a fost înțepat de un șarpe otrăvitor, care a sărit din cuib; încât a fost silit să strige după ajutorul însoțitorilor săi: care, când au venit, l-au găsit întins pe pământ ca un mort. 6 După care au venit vecinii săi și l-au dus înapoi în oraș. 7 Dar când au ajuns la locul unde Domnul Isus ședea ca un rege, și ceilalți băieți stăteau în preajma lui ca niște slujitori ai lui, băieții s-au grăbit să-l întâmpine, care a fost mușcat de șarpe, și au zis vecinilor săi: Veniți și aduceți omagiul vostru regelui; 8 Dar când, din pricina durerii lor, au refuzat să vină, băieții iau atras și i-au silit împotriva voinței lor să vină. 9 Și când au venit la Domnul Isus, el a întrebat: Pentru ce l-au purtat pe băiatul acela? 10 Și când ei au răspuns că l-a mușcat un șarpe, Domnul Isus a zis băieților: Să mergem și să omorâm șarpele acela. 11 Dar când părinții băiatului au dorit să fie scuzați, pentru că fiul lor era pe punctul de a muri; băieții au răspuns și au zis: N-ați auzit ce a spus împăratul? Să mergem și să omorâm șarpele; și nu vreți să ascultați de el? 12 Așa că au adus canapeaua înapoi, fie că au vrut sau nu. 13 Și când au ajuns la cuib, Domnul Isus a zis băieților: „Este acesta locul de pândă al șarpelui? Ei au spus: A fost. 14 Atunci Domnul Isus chemând șarpele, acesta a ieșit îndată și i s-a supus; căruia i-a spus: Du-te și suge toată otrava pe care ai infuzat-o în acel băiat; 15 Și șarpele s-a strecurat la băiat și i-a luat iarăși toată otrava. 16 Atunci Domnul Isus a blestemat șarpele, astfel încât acesta s-a spart îndată și a murit. 17 Și l-a atins pe băiat cu mâna lui, ca să-l readuce la sănătatea lui de odinioară; 18 Și când a început să plângă, Domnul Isus a zis: Încetează să plângi, căci de acum încolo vei fi ucenicul Meu; 19 Și acesta este Simon Canaanitul, despre care este pomenit în Evanghelie. CAPITOLUL 19 1 În altă zi, Iosif a trimis pe fiul său Iacov să adune lemne și Domnul Isus a mers cu el; 2 Când au ajuns la locul unde era lemnul, și Iacov a început să-l adune, iată, o viperă veninoasă l-a mușcat, încât a început să plângă și să facă zgomot. 3 Domnul Isus, văzându-l în această stare, a venit la el și a suflat în locul în care vipera îl mușcase și a fost imediat bine. 4 Într-o zi, Domnul Isus a fost cu câțiva băieți, care se jucau pe acoperiș, și unul dintre băieți a căzut jos și îndată a murit. 5 După care ceilalți băieți au fugit cu toții, Domnul Isus a rămas singur pe blatul casei. 6 Și rudele băiatului au venit la el și au zis Domnului Isus: Tu l-ai aruncat pe fiul nostru jos de pe acoperiș. 7 Dar el, tăgăduindu-se, au strigat: „Fiul nostru a murit și acesta este cel care l-a omorât”. 8 Domnul Isus le-a răspuns: „Nu mă acuzați de o crimă, pentru care nu puteți să mă condamnați, ci să mergem să-l întrebăm pe băiat însuși, care va scoate adevărul la lumină. 9 Atunci Domnul Isus, coborând, a stat deasupra capului băiatului mort și a zis cu glas tare: Zeinunus, Zeinunus, cine te-a aruncat jos de pe acoperiș? 10 Atunci băiatul mort a răspuns: „Nu tu m-ai doborât, dar acela a făcut-o”.
11 Și când Domnul Isus le-a poruncit celor care stăteau lângă el să ia seama de cuvintele Lui, toți cei prezenți L-au lăudat pe Dumnezeu din pricina acelei minuni. 12 La un moment dat, Doamna Sfânta Maria poruncise Domnului Isus să-i aducă apă din fântână; 13 Și după ce s-a dus să aducă apa, ulciorul, când a fost plin, a frânat. 14 Dar Isus, întinzându-și mantia, a adunat din nou apa și a adus-o în ea mamei sale. 15 Care, fiind uimit de acest lucru minunat, a ținut în amintirea ei aceasta și toate celelalte lucruri pe care le văzuse. 16 Din nou, într-o altă zi, Domnul Isus era cu niște băieți lângă un râu și ei au scos apă din râu pe canale mici și au făcut bazine cu pești. 17 Dar Domnul Isus făcuse douăsprezece vrăbii și le-a așezat în jurul iazului Lui, de fiecare parte, câte trei de o parte. 18 Dar era ziua de Sabat, și fiul lui Hanani, un iudeu, a venit și i-a văzut făcând aceste lucruri și a zis: „Faceți astfel figuri de lut în ziua de Sabat? Și a alergat la ei și le-a dărâmat bazinele cu pești. 19 Dar când Domnul Isus și-a bătut mâinile peste vrăbiile pe care le făcuse, acestea au fugit ciripind. 20 În cele din urmă, fiul lui Hanani a venit la iazul cu pești a lui Isus să o distrugă, apa a dispărut și Domnul Isus i-a zis: 21 Aşa cum a dispărut această apă, tot aşa şi viaţa ta va dispărea; și în momentul de față băiatul a murit. 22 Altă dată, când Domnul Isus se întorcea seara acasă cu Iosif, a întâlnit un băiat, care a alergat atât de tare împotriva lui, încât l-a aruncat jos; 23 Căruia Domnul Isus le-a spus: Cum M-ai doborât pe Mine, așa vei cădea și nici nu te vei ridica. 24 Și în acel moment băiatul a căzut și a murit. CAPITOLUL 20 1 Era și la Ierusalim unul numit Zacheu, care era profesor de școală. 2 Și a zis lui Iosif: Iosif, de ce nu trimiți pe Isus la mine, ca să învețe scrisorile Lui? 3 Iosif a fost de acord și a spus Sfintei Maria; 4 L-au adus deci la acel stăpân; care, de îndată ce l-a văzut, i-a scris un alfabet. 5 Și i-a poruncit să spună Aleph; și după ce a spus Aleph, stăpânul i-a poruncit să o pronunțe pe Beth. 6 Atunci Domnul Isus i-a zis: Spune-mi mai întâi semnificația literei Aleph și apoi o voi pronunța pe Bet. 7 Și când stăpânul a amenințat că-l va biciui, Domnul Isus i-a explicat semnificația literelor Aleph și Beth; 8 De asemenea, care erau cifrele drepte ale literelor, care cele oblice și ce litere aveau cifre duble; care avea puncte și care nu avea niciunul; de ce o scrisoare a trecut înaintea alteia; și multe alte lucruri a început să-i spună și să-i explice, despre care maestrul însuși nu auzise niciodată, nici nu le citise în nicio carte. 9 Domnul Isus a zis mai departe stăpânului: „Ia seama cum îți spun; apoi a început să spună clar și distinct Aleph, Beth, Gimel, Daleth și așa mai departe până la sfârșitul alfabetului. 10 Stăpânul a fost atât de surprins de acestea, încât a zis: „Cred că acest băiat s-a născut înaintea lui Noe; 11 Și întorcându-se către Iosif, a zis: Mi-ai adus un băiat ca să fiu învățat, care este mai învățat decât orice maestru. 12 El a zis de asemenea Sfintei Maria: Acest fiu al tău nu are nevoie de nicio învățătură. 13 L-au dus atunci la un maestru mai învățat, care, când l-a văzut, i-a zis: „Spune Aleph”.
14 Și după ce a spus Aleph, stăpânul i-a poruncit să spună Beth; la care Domnul Isus i-a răspuns: Spune-mi mai întâi sensul literei Aleph și apoi o voi pronunța pe Bet. 15 Dar acest stăpân, când și-a ridicat mâna ca să-l biciuie, i sa uscat îndată mâna și a murit. 16 Atunci Iosif i-a spus Sfintei Maria, de acum înainte nu-i vom lăsa să iasă din casă; căci oricine îi nemulțumește este ucis. CAPITOLUL 21 1 Când a împlinit doisprezece ani, l-au adus la Ierusalim la sărbătoare; iar când s-a terminat sărbătoarea, s-au întors. 2 Dar Domnul Isus a rămas în urmă în templu, printre doctori și bătrâni, și a învățat oameni din Israel; cărora le-a propus câteva întrebări de învățare și, de asemenea, le-a dat răspunsuri: 3 Căci el le-a zis: „Al cui fiu este Mesia? Ei au răspuns, fiul lui David: 4 Atunci, de ce, a zis el, îl numește în duhul Domn? când zice: „Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta mea, până voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternutul picioarelor tale”. 5 Atunci un mai mare rabin l-a întrebat: Ai citit cărți? 6 Iisus a răspuns: El citise atât cărțile, cât și cele cuprinse în cărți. 7 Și le-a explicat cărțile Legii și poruncile și legile și tainele care sunt cuprinse în cărțile profeților; lucruri la care mintea nicio creatură nu le putea atinge. 8 Atunci a spus că Rabbi, n-am văzut sau auzit încă de asemenea cunoștințe! Ce crezi că va fi băiatul ăla! 9 Când un astronom, care era prezent, l-a întrebat pe Domnul Isus: „Dacă a studiat astronomia? 10 Domnul Isus a răspuns și i-a spus numărul sferelor și al corpurilor cerești, precum și aspectul lor triunghiular, pătrat și sextil; mișcarea lor progresivă și retrogradă; mărimea lor și mai multe prognoze; şi alte lucruri pe care raţiunea omului nu le descoperise niciodată. 11 Printre ei era și un filozof priceput în fizică și în filosofia naturală, care l-a întrebat pe Domnul Isus: „Dacă a studiat fizica?” 12 El a răspuns și i-a explicat fizica și metafizica. 13 De asemenea, lucrurile care erau deasupra și sub puterea naturii; 14 De asemenea, puterile corpului, umorile lui și efectele lor. 15 De asemenea, numărul mădularelor sale, oasele, venele, arterele și nervii; 16 Cele mai multe constituții ale corpului, calde și uscate, reci și umede, și tendințele acestora; 17 Cum a acţionat sufletul asupra trupului; 18 Care au fost diversele sale senzații și facultăți; 19 Facultatea de a vorbi, mânie, dorință; 20 Și în sfârșit modul de alcătuire și dizolvare a acestuia; și alte lucruri, la care înțelegerea niciunei făpturi nu ajunsese vreodată. 21 Atunci filozoful acela s-a sculat și s-a închinat Domnului Isus și a zis: Doamne Isuse, de acum înainte voi fi ucenicul și slujitorul tău. 22 Pe când vorbeau ei despre acestea și despre altele asemenea, Doamna Sfânta Maria a intrat, după ce umblase trei zile cu Iosif, căutându-L. 23 Și când ea l-a văzut stând printre doctori și, la rândul lui, le punea întrebări și le dădea răspunsuri, ea i-a zis: Fiule, de ce ai făcut așa prin noi? Iată, eu și tatăl tău ne-am chinuit mult să te căutăm. 24 El a răspuns: De ce M-ați căutat? Nu știați că ar trebui să fiu angajat în casa tatălui meu?
25 Dar ei nu au înțeles cuvintele pe care le-a spus El. 26 Atunci doctorii au întrebat-o pe Maria: Dacă acesta a fost fiul ei? Și când ea a spus: El era, ei au zis: O, fericită Maria, care ai născut un astfel de fiu. 27 Apoi s-a întors cu ei la Nazaret și i-a ascultat în toate. 28 Și mama lui a păstrat toate aceste lucruri în minte; 29 Și Domnul Isus a crescut în statură și înțelepciune și în favoare înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. CAPITOLUL 22 1 De atunci, Isus a început să-și ascundă minunile și faptele ascunse, 2 Și s-a dat pe sine însuși studiului legii, până a ajuns la sfârșitul celui de-al treizecilea an; 3 Atunci Tatăl l-a recunoscut în mod public la Iordan, trimițând acest glas din cer: Acesta este fiul meu iubit, în care am plăcerea mea; 4 Duhul Sfânt fiind prezent și sub forma unui porumbel. 5 Acesta este Acela căruia ne închinăm cu toată cinstea, pentru că El ne-a dat viața și ființa noastră și ne-a scos din pântecele mamei noastre. 6 Care, de dragul nostru, a luat un trup omenesc și ne-a răscumpărat, ca să ne îmbrățișeze cu îndurare veșnică și să ne arate harul și bunătatea Lui liber, mare, plin de bunătate. 7 A Lui să fie slava și lauda și puterea și stăpânirea, de acum înainte și în vecii vecilor, Amin.