1 Corinteni CAPITOLUL 1 1 Pavel, chemat să fii apostol al lui Isus Hristos prin voia lui Dumnezeu, și Sostene, fratele nostru, 2 Bisericii lui Dumnezeu din Corint, celor sfințiți în Hristos Isus, chemați să fie sfinți, cu toți cei ce cheamă în orice loc Numele lui Isus Hristos, Domnul nostru, atât al lor, cât și al nostru: 3 Har și pace să vă fie de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos. 4 Îi mulțumesc mereu Dumnezeului meu pentru tine, pentru harul lui Dumnezeu, care ți-a fost dat de Isus Hristos; 5 Că în orice lucru sunteţi îmbogăţiţi prin El, în orice rostire şi în toată cunoaşterea; 6 După cum mărturia lui Hristos a fost confirmată în voi: 7 Așa că nu rămâneți în urmă cu niciun dar; aşteptând venirea Domnului nostru Iisus Hristos: 8 Care vă va întări până la sfârşit, ca să fiţi fără prihană în ziua Domnului nostru Isus Hristos. 9 Credincios este Dumnezeu, prin care ați fost chemați la părtășia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru. 10 Acum vă implor, fraților, prin Numele Domnului nostru Isus Hristos, să vorbiți cu toții același lucru și să nu fie dezbinări între voi; ci să fiţi desăvârşit uniţi împreună în aceeaşi minte şi în aceeaşi judecată. 11 Căci mi s-a spus despre voi, frații mei, de către cei din casa lui Cloe, că sunt certuri între voi. 12 Iată ce spun, că fiecare dintre voi spune: Eu sunt din Pavel; și eu din Apolo; și eu din Chifa; iar eu al lui Hristos. 13 Este Hristos divizat? a fost răstignit Pavel pentru tine? sau ați fost botezați în numele lui Pavel? 14 Mulțumesc lui Dumnezeu că n-am botezat pe niciunul dintre voi, în afară de Crispus și Gaius; 15 Ca să nu spună cineva că am botezat în numele meu. 16 Şi am botezat şi casa lui Ştefana; de altfel, nu ştiu dacă am botezat pe altul. 17 Căci Hristos nu M-a trimis să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia; nu cu înțelepciune a cuvintelor, ca să nu fie făcută fără efect crucea lui Hristos. 18 Căci propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce pier; dar pentru noi, care suntem mântuiți, aceasta este puterea lui Dumnezeu. 19 Căci este scris: „Voi nimici înțelepciunea celor înțelepți și voi nimici priceperea celor înțelepți. 20 Unde este înțeleptul? unde este scribul? unde este disputatorul acestei lumi? Nu a făcut Dumnezeu nebună înțelepciunea acestei lumi? 21 Căci, după ce, în înțelepciunea lui Dumnezeu, lumea prin înțelepciune nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, a plăcut lui Dumnezeu, prin nebunia propovăduirii, să mântuiască pe cei ce cred. 22 Căci iudeii cer un semn, iar grecii caută înțelepciunea: 23 Dar noi propovăduim pe Hristos răstignit, pentru iudei o piatră de poticnire, iar pentru greci o nebunie; 24 Dar celor chemați, atât iudei, cât și greci, Hristos, puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu.
25 Pentru că nebunia lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât oamenii; iar slăbiciunea lui Dumnezeu este mai puternică decât oamenii. 26 Căci vedeți chemarea voastră, fraților, că nu sunt chemați mulți înțelepți după trup, nu mulți puternici, nu mulți nobili; 27 Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebunești ale lumii, ca să-i încurce pe cei înțelepți; și Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii pentru a încurca lucrurile puternice; 28 Și lucruri josnice ale lumii și lucruri care sunt disprețuite, a ales Dumnezeu, da, și lucruri care nu sunt, pentru a nimici lucrurile care sunt: 29 Pentru ca niciun trup să nu se laude în prezența Lui. 30 Dar din El sunteți în Hristos Isus, care din Dumnezeu a fost făcut pentru noi înțelepciune și dreptate și sfințire și răscumpărare. 31 Pentru ca, după cum este scris: Cine se laudă, să se laude în Domnul. CAPITOLUL 2 1 Iar eu, fraților, când am venit la voi, nu am venit cu măreția de vorbire sau de înțelepciune, vestindu-vă mărturia lui Dumnezeu. 2 Căci m-am hotărât să nu știu nimic între voi, decât pe Isus Hristos și pe El răstignit. 3 Și am fost cu voi în slăbiciune, cu frică și cu mult tremur. 4 Și vorbirea și propovăduirea mea nu au fost cu cuvinte ademenitoare ale înțelepciunii umane, ci în demonstrarea Duhului și a puterii. 5 Pentru ca credința voastră să nu stea în înțelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu. 6 Cu toate acestea, noi vorbim înțelepciune printre cei desăvârșiți; totuși nu înțelepciunea acestei lumi, nici a căpeteniilor acestei lumi, care se desfășoară; 7 Dar noi spunem înțelepciunea lui Dumnezeu într-o taină, chiar înțelepciunea ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o înaintea lumii spre slava noastră. 8 Pe care niciunul dintre căpeteniile acestei lumi nu l-a cunoscut; căci dacă ar fi cunoscut-o, nu l-ar fi răstignit pe Domnul slavei. 9 Dar, după cum este scris: „Ochiul nu a văzut, nici urechea nu a auzit, nici nu au intrat în inima omului, lucrurile pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei ce-L iubesc”. 10 Dar Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său, căci Duhul cercetează toate lucrurile, da, lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. 11 Căci cine cunoaşte lucrurile omului, în afară de duhul omului care este în el? tot aşa lucrurile lui Dumnezeu nu cunoaşte nimeni, decât Duhul lui Dumnezeu. 12 Acum noi am primit nu duhul lumii, ci duhul care este de la Dumnezeu; pentru ca noi să cunoaștem lucrurile care ne sunt dăruite de Dumnezeu. 13 Lucruri pe care le spunem și noi, nu în cuvintele pe care le învață înțelepciunea omului, ci pe care le învață Duhul Sfânt; comparând lucrurile spirituale cu cele spirituale. 14 Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, pentru că ele sunt o nebunie pentru el; 15 Dar cel duhovnicesc judecă toate lucrurile, dar el însuși nu este judecat de nimeni. 16 Căci cine a cunoscut mintea Domnului, ca să-l învețe? Dar noi avem mintea lui Hristos.