Prima carte a păstorului lui Hermas, numită Viziunile sale VIZIUNEA 1 1 Cel care mă crescuse a vândut o tânără fată la Roma; pe care, când am văzut-o după mulți ani, mi-am amintit de ea și am început să o iubesc ca pe o soră. S-a întâmplat după ceva timp să o văd spălându-se în râul Tibru; și mi-am întins mâna spre ea și am scos-o din râu. 2 Și când am văzut-o, m-am gândit în sinea mea, spunând: Cât de fericit aș fi dacă aș avea o astfel de soție, atât pentru frumusețe, cât și pentru maniere. La asta m-am gândit în sinea mea; și nici nu m-am mai gândit. Dar nu după mult timp, în timp ce mergeam și cugetam la aceste gânduri, am început să cinstesc această creatură a lui Dumnezeu, gândindu-mă; cât de nobilă și frumoasă era. 3 După ce am mers puțin, am adormit. Și duhul m-a luat și m-a dus printr-un loc la dreapta, prin care nimeni nu putea trece. Era un loc între stânci, foarte abrupt și de netrecut pentru apă. 4 Când am trecut de acest loc, am ajuns într-o câmpie; și acolo, căzând în genunchi, am început să mă rog Domnului și să-mi mărturisesc păcatele. 5 Și pe când mă rugam, cerul s-a deschis și am văzut-o pe femeia pe care o poftisem, salutându-mă din cer și zicând: „Trăiască, Herma!” Și privind-o, am răspuns: „Doamnă, ce faci aici?” Ea mi-a răspuns: „Sunt dusă aici ca să te învinuiesc de păcat înaintea Domnului.” 6 „Doamnă”, am întrebat eu, „mă vei convinge?” „Nu”, a răspuns ea, „dar ascultă cuvintele pe care ți le voi spune. Dumnezeu, care locuiește în ceruri și a făcut toate lucrurile din nimic și le-a înmulțit pentru sfânta Sa biserică, este mânios pe tine pentru că ai păcătuit împotriva mea.” 7 Și eu, răspunzând, i-am zis: „Doamnă, dacă am păcătuit împotriva ta, spune-mi unde, sau în ce loc, sau când ți-am spus vreodată un cuvânt necuvenit sau necinstit?” 8 Nu te-am considerat întotdeauna ca pe o doamnă? Nu team venerat întotdeauna ca pe o soră? De ce atunci gândești aceste lucruri rele împotriva mea?
9 Atunci ea, zâmbindu-mi, a zis: „Pofta de răutate s-a născut în inima ta. Nu ți se pare oare că este un lucru rău pentru un om drept să aibă o poftă rea în inimă?” 10 Într-adevăr, este un păcat, și acesta este unul foarte mare, pentru un astfel de om; căci un om drept crede că ceea ce este drept. Și dacă face aceasta și umblă cu dreptate, va avea Domnul în ceruri favorabil în toate lucrurile sale. 11 Cât despre cei ce gândesc rău în inimile lor, își asumă moartea și robia; și mai ales cei ce iubesc lumea de acum și se laudă cu bogățiile lor și nu se uită la binele viitor; sufletele lor rătăcesc în sus și în jos și nu știu unde să se fixeze. 12 Aceasta este însă și situația celor cu sufletul împotrivă, care nu se încred în Domnul și își disprețuiesc și își neglijează propria viață. 13 Ci roagă-te Domnului, și El va vindeca păcatele tale și păcatele întregii case a ta și ale tuturor sfinților Lui. 14 De îndată ce a rostit aceste cuvinte, cerurile s-au închis, iar eu am rămas complet înghițit de tristețe și frică; și miam spus în sinea mea: dacă aceasta mi se pune ca păcat, cum aș putea fi mântuit? 15 Sau cum voi putea vreodată să implor pe Domnul pentru păcatele mele cele multe și mari? Cu ce cuvinte Îl voi implora să aibă milă de mine? 16 Pe când mă gândeam la aceste lucruri și meditam în sinea mea la ele, iată că un scaun era așezat în fața mea, făcut din lână albă, strălucitoare ca zăpada. 17 Și a venit o bătrână, îmbrăcată într-o haină strălucitoare, având o carte în mână, și a stat singură și m-a salutat, zicând: „Trăiască, Hermas!”. Iar eu, plin de întristare și plângând, am răspuns: „Trăiască, Doamnă!”. 18 Și ea mi-a zis: „De ce ești trist, Herma, care erai răbdător, modest și mereu vesel?” I-am răspuns: „Doamnă, o femeie de treabă mi-a adus o ocară, spunându-mi că am păcătuit împotriva ei.” 19 Ea a răspuns: „Departe de așa ceva de la slujitoarea lui Dumnezeu! Poate că dorința ei ți s-a năpustit asupra inimii. Căci un astfel de gând îi face pe slujitorii lui Dumnezeu vinovați de păcat.” 20 Nici în slujitorul lui Dumnezeu nu ar trebui să fie un astfel de gând detestabil, nici cel ce este aprobat de Duhul nu ar trebui să poftească răul, ci mai ales Hermas, care se