Romani CAPITOLUL 1 1 Pavel, un slujitor al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, despărțit de Evanghelia lui Dumnezeu, 2 (Pe care o făgăduise mai înainte prin profeții săi în sfintele scripturi,) 3 Cu privire la Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru, care a fost făcut din sămânța lui David, după trup; 4 Și a fost declarat Fiul lui Dumnezeu cu putere, după duhul sfințeniei, prin învierea din morți: 5 Prin care am primit har și apostolie, pentru ascultarea de credință între toate neamurile, pentru Numele Lui; 6 Printre care sunteți și voi chemați ai lui Isus Hristos: 7 Tuturor celor ce sunt în Roma, iubiților lui Dumnezeu, chemați la sfinți: Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos. 8 În primul rând, Îi mulțumesc Dumnezeului meu prin Isus Hristos pentru voi toți, că credința voastră se vorbește în toată lumea. 9 Căci Dumnezeu este martor al meu, căruia Îl slujesc cu duhul meu în Evanghelia Fiului Său, că neîncetat vă pomenesc mereu în rugăciunile mele; 10 Cerând, dacă, în vreun fel, acum aș putea avea o călătorie prosperă, prin voia lui Dumnezeu, să vin la voi. 11 Căci tânjesc să vă văd, ca să vă împărtășesc vreun dar spiritual, ca să fiți întăriți; 12 Adică, ca să mă mângâie împreună cu voi prin credința reciprocă, atât între voi, cât și cu mine. 13 Nu vreau să nu știți, fraților, că de multe ori am vrut să vin la voi (dar am fost lăsat până acum), ca să am ceva rod și între voi, ca și între alte Neamuri. 14 Sunt dator atât grecilor, cât și barbarilor; atât celor înțelepți, cât și celor neînțelepți. 15 Deci, cât este în mine, sunt gata să propovăduiesc Evanghelia și vouă, care sunteți la Roma. 16 Căci nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, căci ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricui crede; mai întâi evreului, şi de asemenea grecului. 17 Căci în ea se descoperă neprihănirea lui Dumnezeu, de la credință la credință, după cum este scris: Cel drept va trăi prin credință. 18 Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei nelegiuiri și nelegiuire a oamenilor, care susțin adevărul în nedreptate; 19 Pentru că ceea ce poate fi cunoscut de Dumnezeu se vede în ei; căci Dumnezeu le-a arătat. 20 Căci lucrurile nevăzute ale Lui de la crearea lumii se văd clar, fiind înțelese prin lucrurile care au fost făcute, chiar și puterea Lui veșnică și Dumnezeirea Lui; astfel încât să fie fără scuză: 21 Pentru că, când au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu, nici nu i-au mulțumit; dar au devenit zadarnice în închipuirea lor și inima lor nebună s-a întunecat. 22 Pretinzând că sunt înțelepți, au devenit nebuni, 23 Și a schimbat slava Dumnezeului nestricăcios într-un chip făcut ca un om stricăcios, cu păsări, cu patru picioare și cu târâtoare.
24 De aceea și Dumnezeu i-a lăsat necurăției prin poftele propriilor inimi, ca să-și dezonoreze trupurile între ei. 25 Care a schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună și s-a închinat și a slujit făpturii mai mult decât Creatorului, care este binecuvântat în veci. Amin. 26 Din acest motiv, Dumnezeu i-a lăsat la afecțiuni urâte, căci și femeile lor și-au schimbat folosirea firească în ceea ce este împotriva naturii. 27 La fel și bărbații, lăsând folosirea firească a femeii, s-au ars în pofta lor unii față de alții; oameni cu oameni lucrând ceea ce este nepotrivit și primind în ei înșiși acea recompensă a greșelii lor, care era potrivită. 28 Și chiar dacă ei nu le-a plăcut să-L păstreze pe Dumnezeu în cunoștințele lor, Dumnezeu i-a lăsat pe o minte reprobată, ca să facă acele lucruri care nu sunt convenabile; 29 fiind plini de toată nedreptatea, curvia, răutatea, lăcomia, răutatea; plin de invidie, crimă, dezbatere, înșelăciune, malignitate; șoptitorii, 30 Chicnitori, urâcitori de Dumnezeu, ciudători, mândri, lăudăroși, inventatori de lucruri rele, neascultători de părinți, 31 Fără înțelegere, călcători ai legământului, fără afecțiune naturală, implacabili, fără milă: 32 Care, cunoscând judecata lui Dumnezeu, că cei ce săvârșesc astfel de lucruri sunt vrednici de moarte, nu numai că fac la fel, ci au plăcere în cei ce le fac. CAPITOLUL 2 1 De aceea ești de neiertat, omule, oricine ești tu, care judeci; căci tu, care judecătorul, faci aceleaşi lucruri. 2 Dar suntem siguri că judecata lui Dumnezeu este conform adevărului împotriva celor care comit asemenea lucruri. 3 Și crezi tu, omule, care îi judeci pe cei ce fac asemenea lucruri și faci la fel, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? 4 Sau dispreţuieşti bogăţia bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungi răbdare a lui; neștiind că bunătatea lui Dumnezeu te duce la pocăință? 5 Dar după împietrirea și inima ta nepotrivită, comoara pentru tine însuți, mânia împotriva zilei mâniei și a descoperirii dreptei judecăți a lui Dumnezeu; 6 Care va da fiecăruia după faptele lui: 7 Celor care, prin răbdare în a face binele, caută slava, cinstea și nemurirea, viața veșnică: 8 Dar celor ce se certau și nu ascultă de adevăr, ci ascultă de nedreptate, mânie și mânie, 9 Necazuri și necazuri, asupra fiecărui suflet al omului care face răul, al iudeului mai întâi, și de asemenea al neamurilor; 10 Dar slavă, cinste și pace fiecărui om care face binele, mai întâi iudeului, și neamurilor; 11 Căci nu există nici un respect față de oameni față de Dumnezeu. 12 Căci toţi cei care au păcătuit fără lege vor pieri şi fără lege; şi toţi cei care au păcătuit în lege vor fi judecaţi după lege; 13 (Căci nu cei care ascultă legea sunt drepți înaintea lui Dumnezeu, ci cei care împlinesc legea vor fi neprihăniți. 14 Căci când neamurile, care nu au lege, fac prin fire cele cuprinse în lege, acestea, fără a avea legea, sunt o lege pentru ei înșiși.