Evrei CAPITOLUL 1 1 Dumnezeule, care în vremuri diferite și în feluri diferite a vorbit în trecut părinţilor prin profeţi, 2 Ne-a vorbit în aceste zile din urmă prin Fiul Său, pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor, prin care a făcut și lumile; 3 Care, fiind strălucirea slavei Sale și chipul expres al ființei Sale, și susținând toate lucrurile prin cuvântul puterii Sale, după ce a curățat singur păcatele noastre, a șezut la dreapta Maiestății cele înalte; 4 Fiind făcut cu mult mai bun decât îngerii, căci a căpătat prin moștenire un nume mai bun decât ei. 5 Căci căruia dintre îngeri i-a spus vreodată: „Tu ești Fiul Meu, eu te-am născut astăzi? Și iarăși, Eu îi voi fi Tată și El îmi va fi Fiu? 6 Și iarăși, când îl aduce pe Cel întâi născut în lume, zice: Și toți îngerii lui Dumnezeu să se închine Lui. 7 Și despre îngeri zice: „Cine face pe îngerii Săi duhuri și pe slujitorii Săi o flacără de foc. 8 Dar Fiului i-a spus: Tronul Tău, Dumnezeule, este în vecii vecilor; toiagul neprihănirii este toiagul împărăției Tale. 9 Tu ai iubit dreptatea și ai urât nelegiuirea; de aceea Dumnezeu, Dumnezeul tău, te-a uns cu untdelemn de bucurie mai presus de semenii tăi. 10 Și Tu, Doamne, la început ai pus temelia pământului; iar cerurile sunt lucrările mâinilor tale: 11 Ei vor pieri; dar tu rămâi; și toți vor îmbătrâni ca o haină; 12 Și le vei îndoi ca o haină și se vor schimba; dar tu ești același, și anii tăi nu vor scăpa. 13 Dar căruia dintre îngeri i-a spus el vreodată: „Șezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmașii tăi așternutul picioarelor tale? 14 Nu sunt ei toți duhuri slujitoare, trimise să slujească pentru cei care vor fi moștenitori ai mântuirii? CAPITOLUL 2 1 De aceea ar trebui să dăm cu mai multă atenție lucrurilor pe care le-am auzit, ca nu cumva să le lăsăm să scape. 2 Căci dacă cuvântul rostit de îngeri a fost statornic și orice nelegiuire și neascultare a primit o răsplată dreaptă, de răsplată; 3 Cum vom scăpa, dacă neglijăm mântuirea atât de mare; care la început a început să fie rostit de Domnul și ne-a fost confirmat de cei ce L-au ascultat; 4 Dumnezeu le-a mărturisit, de asemenea, cu semne și minuni, și cu diverse minuni și daruri ale Duhului Sfânt, după voia Lui? 5 Căci n-a supus îngerilor lumea viitoare, despre care vorbim. 6 Dar cineva într-un loc a mărturisit, zicând: Ce este omul, ca să-ţi aduci aminte de el? sau fiul omului, ca să-l vizitezi? 7 L-ai făcut un pic mai jos decât îngerii; l-ai încununat cu slavă și cinste și l-ai pus peste lucrările mâinilor tale;
8 Tu ai supus toate lucrurile sub picioarele Lui. Căci, prin faptul că i-a supus totul, nu a lăsat nimic din ce nu i-a fost supus. Dar acum nu vedem încă toate lucrurile supuse lui. 9 Dar Îl vedem pe Isus, care a fost făcut puțin mai jos decât îngerii pentru suferința morții, încununat cu slavă și cinste; ca el, prin harul lui Dumnezeu, să guste moartea pentru fiecare om. 10 Căci Acela, pentru care sunt toate lucrurile și prin care sunt toate lucrurile, aducând mulți fii la slavă, să facă pe căpetenia mântuirii lor desăvârșită prin suferințe. 11 Căci atât cel ce sfințește, cât și cei sfințiți sunt toți dintrunul; de aceea nu-i este rușine să-i numească frați, 12 Spunând: „Voi vesti numele Tău fraților mei, în mijlocul bisericii Îți voi cânta lauda”. 13 Și iarăși, îmi voi pune încrederea în el. Și iarăși: Iată, eu și copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu. 14 Din moment ce copiii sunt părtași cărnii și sângelui, și El însuși a luat parte la aceeași parte; ca prin moarte să-l nimicească pe cel care avea puterea morții, adică pe diavolul; 15 Și izbăvește-i pe cei care, din frica morții, au fost sclavi toată viața. 16 Căci, într-adevăr, El nu a luat asupra lui firea îngerilor; dar a luat asupra lui sămânța lui Avraam. 17 De aceea, în toate lucrurile, trebuia să fie asemănător fraților săi, ca să fie un mare preot milos și credincios în lucrurile legate de Dumnezeu, pentru a face împăcare pentru păcatele poporului. 18 Căci prin faptul că El însuși a suferit fiind ispitit, poate să-i ajute pe cei ispitiți. CAPITOLUL 3 1 De aceea, sfinți frați, părtași la chemarea cerească, luați în considerare pe Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre, Hristos Isus; 2 Care a fost credincios celui ce l-a rânduit, precum și Moise a fost credincios în toată casa lui. 3 Căci omul acesta a fost socotit vrednic de mai multă slavă decât Moise, pentru că cel care a zidit casa are mai multă cinste decât casa. 4 Căci fiecare casă este zidită de cineva; dar cel care a zidit toate lucrurile este Dumnezeu. 5 Și Moise a fost cu adevărat credincios în toată casa lui, ca un slujitor, ca o mărturie despre acele lucruri care urmau să fie spuse după; 6 Dar Hristos ca un fiu peste casa lui; a cui casă suntem noi, dacă ținem ferm până la sfârșit încrederea și bucuria speranței. 7 De aceea (cum spune Duhul Sfânt: Astăzi, dacă auziți glasul Lui, 8 Nu vă împietriți inimile, ca în provocarea, în ziua ispitei în pustie; 9 Când părinţii voştri m-au ispitit, m-au încercat şi mi-au văzut lucrările patruzeci de ani. 10 De aceea m-am întristat de generația aceea și am zis: Ei întotdeauna greșesc în inima lor; și nu au cunoscut căile mele. 11 Așa că am jurat în mânia mea că nu vor intra în odihna mea.) 12 Luați seama, fraților, ca nu cumva să fie în vreunul dintre voi o inimă rea, de necredință, pentru a se îndepărta de Dumnezeul cel viu.
Evrei
13 Dar îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, cât se numește Azi; ca nu cumva vreunul dintre voi să fie împietrit prin înșelăciunea păcatului. 14 Căci suntem făcuți părtași ai lui Hristos, dacă menținem neclintit până la sfârșit începutul încrederii noastre; 15 În timp ce se spune: „Dacă veți auzi astăzi glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în provocarea. 16 Căci unii, după ce au auzit, s-au supărat, dar nu toți cei ce au ieșit din Egipt prin Moise. 17 Dar cu cine s-a întristat patruzeci de ani? Nu era oare cu cei care păcătuiseră, ale căror cadavre au căzut în pustie? 18 Și cui a jurat El că nu vor intra în odihna Lui, decât celor ce nu au crezut? 19 Așa că vedem că nu au putut intra din cauza necredinței. CAPITOLUL 4 1 Să ne temem, deci, ca nu cumva, rămînându-ne o făgăduință de a intra în odihna Lui, vreunul dintre voi să pară lipsit de ea. 2 Căci nouă ne-a fost propovăduită Evanghelia, la fel ca și lor; 3 Căci noi, cei care am crezut, intrăm în odihnă, după cum a spus El: Cum am jurat în mânia Mea, dacă vor intra în odihna Mea, deși lucrările au fost sfârșite de la întemeierea lumii. 4 Căci într-un loc al zilei a șaptea a vorbit în felul acesta: Și Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui. 5 Și iarăși în acest loc: Dacă vor intra în odihna mea. 6 Fiindcă deci rămâne că unii trebuie să intre în ea, iar cei cărora li s-a propovăduit mai întâi nu au intrat din cauza necredinței; 7 Din nou, el a limitat o anumită zi, zicând în David: Azi, după atâta vreme; după cum se spune: „Dacă veți auzi astăzi glasul Lui, nu vă împietriți inimile”. 8 Căci dacă Isus le-ar fi dat odihnă, atunci n-ar fi vorbit după o altă zi. 9 Rămâne deci o odihnă pentru poporul lui Dumnezeu. 10 Căci cel ce a intrat în odihna lui, și el a încetat de la propriile sale lucrări, așa cum a făcut Dumnezeu de la ale Lui. 11 Să ne străduim deci să intrăm în acea odihnă, ca nu cumva cineva să cadă după același exemplu de necredință. 12 Căci cuvântul lui Dumnezeu este iute și puternic și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, străpunge până la despărțirea sufletului și a duhului, a articulațiilor și a măduvei și este un discernător al gândurilor și intențiilor inimii. 13 Nu există nici o făptură care să nu fie arătată înaintea lui, ci toate lucrurile sunt goale și deschise ochilor celui cu care avem de-a face. 14 Văzând deci că avem un mare preot mare, care a trecut în ceruri, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ne ținem mărturisirea. 15 Căci nu avem un mare preot care să nu poată fi atins de simțirea neputințelor noastre; dar a fost ispitit în toate punctele ca noi, dar fără păcat. 16 Să venim deci cu îndrăzneală la tronul harului, ca să dobândim milă și să găsim har pentru a ajuta la vremea nevoii.
CAPITOLUL 5 1 Căci orice mare preot luat dintre oameni este rânduit pentru oameni în lucrurile care țin de Dumnezeu, ca să aducă daruri și jertfe pentru păcate. 2 Cine poate avea milă de cei neștiutori și de cei care sunt în cale; pentru că şi el însuşi este cuprins de neputinţă. 3 Și din această cauză el trebuie, ca și pentru popor, așa și pentru Sine, să aducă pentru păcate. 4 Și nimeni nu își ia această cinste pentru sine, decât cel care este chemat de Dumnezeu, așa cum a fost Aaron. 5 Tot așa și Hristos nu S-a proslăvit pe Sine însuși ca să fie făcut mare preot; ci cel ce i-a zis: Tu ești Fiul Meu, eu team născut astăzi. 6 După cum zice și în altă parte: „Tu ești preot pentru totdeauna, după rânduiala lui Melhisedec. 7 Care în zilele cărnii sale, când a adus rugăciuni și cereri cu strigăte puternice și lacrimi celui ce putea să-l salveze de la moarte, și a fost ascultat în felul în care se temea; 8 Deși era Fiu, totuși a învățat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit; 9 Și, făcându-se desăvârșit, a devenit autorul mântuirii veșnice pentru toți cei care îl ascultă; 10 Numit de Dumnezeu mare preot, după rânduiala lui Melhisedec. 11 Despre care avem multe de spus și greu de spus, pentru că sunteți plictisiți la auz. 12 Căci, când ar trebui să fiţi învăţători, aveţi nevoie să vă înveţe din nou care sunt primele principii ale cuvintelor lui Dumnezeu; și au devenit cei care au nevoie de lapte și nu de carne tare. 13 Căci oricine folosește lapte nu este priceput în cuvântul dreptății, căci este prunc. 14 Dar mâncarea tare este a celor mari, chiar și a celor care, din cauza folosirii, au simțurile exersate pentru a deosebi binele și răul. CAPITOLUL 6 1 De aceea, lăsând principiile doctrinei lui Hristos, să mergem mai departe spre perfecţiune; să nu pună din nou temelia pocăinței din faptele moarte și a credinței în Dumnezeu, 2 Despre învățătura botezurilor și a punerii mâinilor și a învierii morților și a judecății veșnice. 3 Și asta vom face, dacă Dumnezeu va îngădui. 4 Căci este cu neputință pentru cei care au fost odată luminați și au gustat din darul ceresc și au fost făcuți părtași Duhului Sfânt, 5 Și am gustat cuvântul bun al lui Dumnezeu și puterile lumii viitoare, 6 Dacă vor cădea, să-i reînnoiască spre pocăință; văzând că Îl răstignesc din nou pe Fiul lui Dumnezeu și Îl fac de rușine. 7 Căci pământul care bea din ploaia care vine adesea pe el și dă ierburi potrivite pentru cei prin care este pregătit, primește binecuvântare de la Dumnezeu: 8 Dar ceea ce aduce spini și mărăcini este respins și este aproape de blestem; al cărui scop este să fie ars. 9 Dar, preaiubiților, suntem convinși că sunt lucruri mai bune despre voi și lucruri care însoțesc mântuirea, deși așa vorbim.
Evrei
10 Căci Dumnezeu nu este nedrept să uite lucrarea și munca voastră de dragoste, pe care le-ați arătat Numelui Său, prin aceea că ați slujit sfinților și slujiți. 11 Și dorim ca fiecare dintre voi să arate aceeași sârguință până la deplina asigurare a speranței până la sfârșit: 12 Ca să nu fiți leneși, ci urmașii celor care prin credință și răbdare moștenesc făgăduințele. 13 Căci, când Dumnezeu i-a făgăduit lui Avraam, pentru că nu putea să jure pe mai mare, a jurat pe Sine, 14 Spunând: Cu siguranță binecuvântând te voi binecuvânta și înmulțindu-te, te voi înmulți. 15 Și astfel, după ce a îndurat cu răbdare, a obținut făgăduința. 16 Căci oamenii jură cu adevărat pe cel mai mare, iar jurământul de confirmare este pentru ei sfârşitul oricărei cearte. 17 În care Dumnezeu, dorind să arate mai mult moștenitorilor făgăduinței neschimbabilitatea sfatului său, a confirmat-o printr-un jurământ: 18 Pentru ca prin două lucruri neschimbate, în care Dumnezeu era cu neputință să mintă, să avem o mângâiere puternică, cei care am fugit după adăpost, ca să ne apucăm de nădejdea pusă înaintea noastră: 19 Pe care o avem ca o ancoră a sufletului, deopotrivă sigură și neclintită, și care intră în ceea ce este dinlăuntrul vălului; 20 Acolo unde este înaintemergătorul pentru noi a intrat, chiar Isus, făcut mare preot pentru totdeauna, după rânduiala lui Melhisedec. CAPITOLUL 7 1 Pentru acest Melhisedec, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, care l-a întâlnit pe Avraam întorcându-se de la măcelul împăraților și l-a binecuvântat; 2 Căruia și Avraam i-a dat o zecime din tot; mai întâi fiind prin tâlcuire Împăratul dreptății, iar după aceea și Împăratul Salemului, care este, Regele păcii; 3 Fără tată, fără mamă, fără descendență, fără început de zile, nici sfârșit de viață; ci făcut asemănător cu Fiul lui Dumnezeu; rămâne preot neîncetat. 4 Acum priviți cât de mare a fost omul acesta, căruia chiar patriarhul Avraam i-a dat zecea din pradă. 5 Și într-adevăr, cei care sunt dintre fiii lui Levi, care primesc slujba preoției, au porunca să ia zecimi din popor, conform legii, adică de la frații lor, deși ies din coapsele lui Avraam. : 6 Dar cel a cărui descendență nu este socotită din ei a primit zeciuiala lui Avraam și l-a binecuvântat pe cel ce avea făgăduințele. 7 Și fără orice contradicție, mai puțin este binecuvântat de cel mai bun. 8 Și aici oamenii care mor primesc zecimi; dar acolo îi primeşte, despre care se mărturiseşte că trăieşte. 9 Și așa cum pot spune, și Levi, care primește zecimi, a plătit zecimea în Avraam. 10 Căci era încă în coapsele tatălui său, când l-a întâlnit Melhisedec. 11 De aceea, dacă desăvârșirea ar fi fost prin preoția levitică (căci sub ea poporul a primit Legea), ce nevoie mai era ca un alt preot să se ridice după rânduiala lui Melhisedec și să nu fie numit după rânduiala lui Aaron?
12 Pentru că preoția fiind schimbată, este necesară schimbarea și a Legii. 13 Căci cel despre care se vorbesc aceste lucruri aparține altui seminție, despre care nimeni nu a fost în stare să stea la altar. 14 Căci este evident că Domnul nostru a izvorât din Iuda; despre care trib Moise nu a vorbit nimic despre preoție. 15 Și este încă mult mai evident: căci, după asemănarea lui Melhisedec, se ridică un alt preot, 16 Care a fost făcut nu după legea unei porunci trupești, ci după puterea unei vieți nesfârșite. 17 Căci el mărturisește: „Tu ești preot pentru totdeauna, după rânduiala lui Melhisedec. 18 Căci, într-adevăr, este o anulare a poruncii care mergea înainte din cauza slăbiciunii și a neutilității ei. 19 Căci legea nu a făcut nimic desăvârșit, ci aducerea unei speranțe mai bune a făcut; prin care ne apropiem de Dumnezeu. 20 Și pentru că nu fără jurământ a fost făcut preot: 21 (Căci preoții aceia au fost făcuți fără jurământ; dar acesta cu un jurământ din partea celui care i-a zis: „Domnul a jurat și nu se va pocăi: „Tu ești preot pentru totdeauna, după rânduiala lui Melhisedec:) 22 Cu atât de mult a fost făcut Isus garanția unui testament mai bun. 23 Și ei erau cu adevărat mulți preoți, pentru că nu li s-a lăsat să rămână din cauza morții; 24 Dar omul acesta, pentru că rămâne mereu, are o preoție neschimbată. 25 De aceea, El poate să-i mântuiască cu desăvârșire pe cei care se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că El trăiește mereu pentru a mijloci pentru ei. 26 Căci un astfel de mare preot s-a făcut pentru noi, care este sfânt, inofensiv, neîntinat, despărțit de păcătoși și înălțat mai sus decât cerurile; 27 Care nu are nevoie în fiecare zi, ca acei mari preoți, să aducă jertfe, mai întâi pentru păcatele lui, apoi pentru ale poporului; 28 Căci legea îi pune pe oameni mari preoți care au slăbiciune; dar cuvântul jurământului, care a fost încă de la lege, face pe Fiul, care este sfințit în veci. CAPITOLUL 8 1 Acum, dintre lucrurile pe care le-am spus, aceasta este suma: Avem un asemenea mare preot, care este așezat la dreapta tronului Maiestății în ceruri; 2 Un slujitor al sanctuarului și al adevăratului cort, pe care Domnul l-a ridicat, și nu un om. 3 Căci fiecare mare preot este rânduit să aducă daruri și jertfe; 4 Căci dacă ar fi pe pământ, n-ar fi preot, căci sunt preoți care oferă daruri după lege; 5 Care slujesc exemplului și umbrei lucrurilor cerești, așa cum a fost îndemnat Moise de la Dumnezeu când avea să facă cortul; 6 Dar acum a dobândit o slujire mai bună, cu cât este și mijlocitorul unui legământ mai bun, care a fost întemeiat pe făgăduințe mai bune. 7 Căci, dacă primul legământ ar fi fost fără cusur, atunci nu s-ar fi căutat loc pentru al doilea.
Evrei
8 Căci găsindu-le vina, zice: Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face un nou legământ cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda. 9 Nu după legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor în ziua când i-am luat de mână ca să-i scot din ţara Egiptului; pentru că n-au rămas în legământul Meu și nu i-am luat în seamă, zice Domnul. 10 Căci acesta este legământul pe care îl voi încheia cu casa lui Israel după acele zile, zice Domnul; Voi pune legile Mele în mintea lor și le voi scrie în inimile lor, și le voi fi un Dumnezeu și ei îmi vor fi un popor. 11 Și nu vor învăța fiecare pe aproapele său și fiecare pe fratele său, zicând: Cunoașteți pe Domnul, căci toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare. 12 Căci voi fi milostiv de nelegiuirea lor, și de păcatele și fărădelegile lor nu îmi voi mai aduce aminte. 13 Prin faptul că spune: Un legământ nou, pe cel dintâi l-a făcut vechi. Acum, ceea ce se putrezește și îmbătrânește este gata să dispară. CAPITOLUL 9 1 Atunci, cu adevărat, primul legământ avea și rânduieli de serviciu divin și un sanctuar lumesc. 2 Căci a fost făcut un cort; cea dintâi, în care era sfeșnicul, și masa și pâinele de prezentare; care se numeşte sanctuarul. 3 Iar după al doilea văl, cortul care este numit Cel mai sfânt dintre toate; 4 Care avea cădelnița de aur și chivotul legământului acoperit de jur împrejur cu aur, în care era oala de aur care avea mana și toiagul lui Aaron care înmugurește și tablele legământului; 5 Și peste ea, heruvimii slavei umbrind tronul ispășirii; despre care acum nu putem vorbi în mod deosebit. 6 Când aceste lucruri au fost rânduite astfel, preoții intrau mereu în primul cort, împlinind slujba lui Dumnezeu. 7 Dar în al doilea, marele preot mergea singur o dată pe an, nu fără sânge, pe care l-a adus pentru el însuși și pentru rătăcirile poporului. 8 Duhul Sfânt însemnă că drumul către cel mai sfânt dintre toți nu era încă arătat, pe când primul cort era încă în picioare: 9 Care era o figură pentru vremea de atunci, în care erau oferite atât daruri, cât și jertfe, care nu-l putea face pe cel ce făcea slujba desăvârșit, în ceea ce privește conștiința; 10 Care au stat numai în mâncare și băuturi, și diverse spălări și rânduieli trupești, impuse lor până la vremea reformei. 11 Dar Hristos a venit un mare preot al bunelor viitoare, printr-un cort mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mână, adică nu din această zidire; 12 Nici prin sângele caprelor și al vițeilor, ci prin sângele Său, a intrat o dată în locul sfânt, după ce a dobândit răscumpărarea veșnică pentru noi. 13 Căci dacă sângele taurilor și al caprelor și cenușa unei juninci care stropește pe necurat, sfințește pentru curățirea cărnii: 14 Cu cât mai mult sângele lui Hristos, care prin Duhul veșnic s-a oferit pe Sine însuși fără pată lui Dumnezeu, vă va curăța conștiința de faptele moarte pentru a sluji Dumnezeului celui viu?
15 Și pentru aceasta el este mijlocitorul noului legământ, pentru ca, prin moarte, pentru răscumpărarea fărădelegilor care au fost sub primul legământ, cei chemați să primească făgăduința moștenirii veșnice. 16 Căci acolo unde este testament, trebuie să fie neapărat și moartea testatorului. 17 Căci testamentul are forță după ce oamenii mor; altfel, nu este deloc de putere cât trăiește testatorul. 18 Din acest motiv, nici primul testament nu a fost închinat fără sânge. 19 Căci, după ce Moise a rostit toate poruncile întregului popor, după lege, a luat sânge de viței și de capre, cu apă, lână stacojie și isop, și a stropit cartea și tot poporul, 20 Spunând: Acesta este sângele legământului pe care v-a poruncit Dumnezeu. 21 Mai mult, a stropit cu sânge atât cortul, cât și toate vasele slujirii. 22 Și aproape toate lucrurile sunt curățate prin lege cu sânge; și fără vărsare de sânge nu este remisie. 23 Prin urmare, era necesar ca modelele lucrurilor din ceruri să fie purificate cu acestea; dar lucrurile cerești înseși cu jertfe mai bune decât acestea. 24 Căci Hristos nu a intrat în locurile sfinte făcute de mână, care sunt figurile adevăratului; ci în ceruri însuși, ca să se arate acum în prezența lui Dumnezeu pentru noi: 25 Nici să se ofere des pe Sine însuși, precum marele preot intră în sfânt în fiecare an cu sângele altora; 26 Căci atunci trebuie să fi suferit adesea de la întemeierea lumii; 27 Și după cum este rânduit oamenilor să moară o dată, dar după aceasta judecata: 28 Așadar, Hristos a fost oferit odată ca să poarte păcatele multora; și celor ce-L așteaptă el se va arăta a doua oară fără păcat pentru mântuire. CAPITOLUL 10 1 Căci legea, având umbra lucrurilor bune care urmează, și nu însăși imaginea lucrurilor, nu poate niciodată, cu acele jertfe pe care le aduceau an de an, să-i desăvârșească neîncetat pe cei veniți la ele. 2 Căci atunci nu ar fi încetat să fie jertfiți? pentru că închinătorii odată curăţaţi ar fi trebuit să nu mai aibă conştiinţă de păcate. 3 Dar în acele jertfe se face din nou pomenirea păcatelor în fiecare an. 4 Căci nu este cu putință ca sângele taurilor și al caprelor să înlăture păcatele. 5 De aceea, când vine în lume, zice: Jertfă și jertfă nu ai vrut, ci un trup mi-ai pregătit; 6 Nu ți-ai plăcut arderile de tot și jertfele pentru păcat. 7 Atunci am zis: Iată, vin (în volumul cărții este scris despre mine) să fac voia Ta, Dumnezeule. 8 Mai sus, când a spus: Jertfă, jertfă, arderi de tot și jertfe pentru păcat, n-ai vrut și n-ai avut plăcere; care sunt oferite de lege; 9 Atunci el a zis: Iată, eu vin să fac voia Ta, Dumnezeule. El ia pe primul, ca să-l întemeieze pe al doilea. 10 Prin voința căreia suntem sfințiți, prin jertfa trupului lui Isus Hristos, o dată pentru totdeauna.
Evrei
11 Și fiecare preot stă în picioare zilnic, slujind și oferind de multe ori aceleași jertfe, care nu pot înlătura niciodată păcatele; 12 Dar omul acesta, după ce a adus o jertfă pentru păcate pentru totdeauna, s-a așezat la dreapta lui Dumnezeu; 13 De acum înainte, aşteptând până când vrăjmaşii lui vor fi făcuţi aşternutul picioarelor lui. 14 Căci, printr-o singură jertfă, El ia desăvârșit pentru totdeauna pe cei sfințiți. 15 Despre care și Duhul Sfânt ne este martor, căci după aceea a spus mai înainte: 16 Acesta este legământul pe care îl voi încheia cu ei după acele zile, zice Domnul: „Voi pune legile Mele în inimile lor și în mintea lor le voi scrie; 17 Și păcatele și fărădelegile lor nu îmi voi mai aduce aminte. 18 Acum, acolo unde este iertarea acestora, nu mai este jertfă pentru păcat. 19 Având, deci, fraților, îndrăzneala de a intra în cele mai sfinte prin sângele lui Isus, 20 Pe calea nouă și vie, pe care El a sfințit-o pentru noi, prin văl, adică prin trupul Său; 21 Și având un mare preot peste Casa lui Dumnezeu; 22 Să ne apropiem cu o inimă adevărată, cu deplină asigurare a credinței, având inimile stropite de o conștiință rea și trupurile spălate cu apă curată. 23 Să ținem cu fermitate mărturisirea credinței noastre fără să ne clintim; (caci credincios este cel ce a promis;) 24 Și să ne gândim unii pe alții ca să ne provocăm la dragoste și la fapte bune: 25 Să nu părăsim să ne adunăm împreună, cum se face unii; ci îndemnându-ne unii pe alții: și cu atât mai mult, cu cât vedeți că se apropie ziua. 26 Căci dacă păcătuim de bunăvoie, după ce am primit cunoașterea adevărului, nu mai rămâne jertfă pentru păcate, 27 Dar o oarecare așteptare înfricoșată a judecății și a mâniei aprinse, care va mistui pe potrivnicii. 28 Cel ce disprețuia legea lui Moise a murit fără milă sub doi sau trei martori: 29 Cu câtă pedeapsă mai grea, credeți că va fi considerat vrednic, cel care a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu și a socotit sângele legământului, cu care a fost sfințit, un lucru nesfânt și a făcut neplăceri față de Spirit al harului? 30 Căci noi îl cunoaștem pe cel ce a zis: „Răzbunarea Îmi aparține, voi răsplăti”, zice Domnul. Și iarăși: Domnul va judeca poporul Său. 31 Este un lucru înfricoșător să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu. 32 Dar aduceți-vă aminte de zilele de mai înainte, în care, după ce v-ați luminat, ați îndurat o mare luptă de necazuri; 33 În parte, în timp ce eraţi făcuţi ca ocrotire atât prin ocărări, cât şi prin necazuri; și parțial, în timp ce ați devenit tovarăși ai celor care au fost astfel folosiți. 34 Căci ați avut milă de mine în legăturile mele și ați luat cu bucurie prădarea bunurilor voastre, știind în voi înșivă că aveți în cer o avere mai bună și durabilă. 35 Nu lepăda, deci, încrederea voastră, care are o mare răsplată de răsplată. 36 Căci aveți nevoie de răbdare, ca, după ce ați făcut voia lui Dumnezeu, să primiți făgăduința. 37 Căci încă puţină vreme, şi cel ce va veni va veni şi nu va zăbovi.
38 Acum cel drept va trăi prin credință; dar dacă cineva se întoarce, sufletul meu nu va avea plăcere în el. 39 Dar noi nu suntem dintre cei care se dau înapoi spre pierzare; ci a celor ce cred spre mântuirea sufletului. CAPITOLUL 11 1 Și credința este substanța lucrurilor nădăjduite, dovada lucrurilor nevăzute. 2 Căci prin ea bătrânii au primit o bună veste. 3 Prin credință înțelegem că lumile au fost încadrate de cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât lucrurile care se văd nu au fost făcute din lucruri care se arată. 4 Prin credință, Abel a adus lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain, prin care a obținut mărturie că este drept, Dumnezeu dând mărturie despre darurile Lui; 5 Prin credință, Enoh a fost mutat ca să nu vadă moartea; și nu a fost găsit, pentru că Dumnezeu l-a mutat; 6 Dar fără credință este cu neputință să-I plăcem; 7 Prin credință, Noe, fiind avertizat de Dumnezeu cu privire la lucruri care nu se vedeau încă, mișcat de frică, a pregătit un chivot pentru mântuirea casei sale; prin care a osândit lumea și a devenit moștenitor al dreptății care este prin credință. 8 Prin credință, Avraam, când a fost chemat să iasă într-un loc pe care avea să-l primească după moștenire, a ascultat; și a ieșit, neștiind unde se duce. 9 Prin credință, el a locuit în țara făgăduinței, ca într-o țară străină, locuind în corturi cu Isaac și Iacov, moștenitorii împreună cu el ai aceleiași făgăduințe: 10 Căci el căuta o cetate care are temelii, al cărei ziditor și făcător este Dumnezeu. 11 Prin credință și Sara însăși a primit putere să conceapă sămânță și a născut un copil când a trecut de vârsta, pentru că l-a judecat pe cel care făgăduise credincios. 12 De aceea a sărit acolo chiar și dintr-un singur și el ca și mort, ca stelele cerului în mulțime și ca nisipul care este pe malul mării nenumărate. 13 Toți aceștia au murit în credință, nefiind primit făgăduințele, ci le-au văzut de departe și s-au convins de ele, i-au îmbrățișat și au mărturisit că sunt străini și pelerini pe pământ. 14 Căci cei care spun astfel de lucruri declară clar că caută o țară. 15 Și cu adevărat, dacă s-ar fi gândit la țara aceea de unde au ieșit, ar fi avut ocazia să se întoarcă. 16 Dar acum ei doresc o țară mai bună, adică o cerească; de aceea lui Dumnezeu nu se rușine să fie numit Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate. 17 Prin credință, Avraam, când a fost încercat, a adus jertfa pe Isaac; 18 Despre care s-a spus: „În Isaac se va chema sămânța ta; 19 Socotind că Dumnezeu a putut să-l învie chiar și din morți; de unde şi el l-a primit într-o figură. 20 Prin credință, Isaac i-a binecuvântat pe Iacov și pe Esau cu privire la lucrurile viitoare. 21 Prin credință, Iacov, când era pe moarte, a binecuvântat pe ambii fii ai lui Iosif; și s-a închinat, sprijinindu-se pe vârful toiagului său. 22 Prin credință, Iosif, când a murit, a pomenit despre plecarea copiilor lui Israel; și a dat poruncă cu privire la oasele lui.
Evrei
23 Prin credință, Moise, când s-a născut, a fost ascuns trei luni de părinții săi, pentru că au văzut că era un copil cuvenit; şi nu se temeau de porunca împăratului. 24 Prin credință, Moise, când a ajuns la ani, a refuzat să fie numit fiul fiicei lui Faraon; 25 Alegând mai degrabă să sufere necazuri cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de plăcerile păcatului pentru un timp; 26 Socotind ocara lui Hristos o bogăţie mai mare decât comorile din Egipt; 27 Prin credință, a părăsit Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului; 28 Prin credință, a prăznuit Paștele și stropirea cu sânge, ca să nu se atingă de ei cel ce a nimicit pe întâiul născut. 29 Prin credință au trecut Marea Roșie ca pe uscat; ceea ce egiptenii încercau să facă, s-au înecat. 30 Prin credință, zidurile Ierihonului au căzut, după ce au fost înconjurați aproximativ șapte zile. 31 Prin credință, desfrânata Rahab nu a pierit împreună cu cei care nu credeau, când ia primit pe iscoade cu pace. 32 Și ce să mai spun? căci vremea nu aveam să spun despre Ghedeon, despre Barac, despre Samson și despre Iefte; de asemenea, despre David și Samuel și despre profeți: 33 Care, prin credință, au supus împărății, au făcut dreptate, au obținut făgăduințele, au oprit gurile leilor, 34 Au stins violența focului, au scăpat de ascuțișul sabiei, din slăbiciune s-au întărit, au devenit viteji în luptă, au dat la fugă oștile străinilor. 35 Femeile și-au primit morții înviați; iar altele au fost chinuite, nefiind eliberarea; ca să poată obține o înviere mai bună: 36 Și alții au fost încercați de batjocuri și biciuire crude, da, mai mult de legături și închisoare: 37 Au fost uciși cu pietre, au fost tăiați în bucăți, au fost ispititi, au fost uciși de sabie; au rătăcit în piei de oaie și de capră; fiind săraci, chinuit, chinuit; 38 (De care lumea nu era vrednică;) ei rătăceau în pustii, și în munți, și în gropi și peșteri ale pământului. 39 Și toți aceștia, după ce au obținut o bună cunoștință prin credință, nu au primit făgăduința: 40 Dumnezeu ne-a dat ceva mai bun, pentru ca ei fără noi să nu fie desăvârșiți. CAPITOLUL 12 1 De aceea, văzând că și noi suntem înconjurați de un nor atât de mare de martori, să lăsăm deoparte orice greutate și păcatul care ne asuprește atât de ușor și să alergăm cu răbdare cursa care ne este pusă înainte, 2 Privind la Isus, autorul și desăvârșitorul credinței noastre; care, pentru bucuria care i-a fost pusă înaintea lui, a îndurat crucea, dispreţuind ruşinea şi este aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu. 3 Căci luați în considerare pe cel ce a îndurat o asemenea contradicție a păcătoșilor împotriva lui însuși, ca să nu fiți obosiți și slăbiți în mintea voastră. 4 Încă nu v-ați împotrivit până la sânge, luptând împotriva păcatului. 5 Și ați uitat îndemnul care vă vorbește ca pe niște copii: „Fiule, nu disprețui pedepsirea Domnului și nici nu te lași când ești mustrat de el;
6 Căci pe cine iubește Domnul, el pedepsește și biciuiește pe fiecare fiu pe care îl primește. 7 Dacă îndurați pedepsirea, Dumnezeu vă poartă ca pe fii; căci ce fiu este cel pe care tatăl nu-l pedepseşte? 8 Dar dacă sunteţi fără pedeapsă, la care toţi sunt părtaşi, atunci sunteţi nenorociţi, şi nu fii. 9 Mai mult, am avut părinți ai trupului nostru, care ne-au îndreptat și le-am dat cinste; 10 Căci, într-adevăr, pentru câteva zile ne-au pedepsit după plăcerea lor; ci el pentru folosul nostru, ca să fim părtași la sfințenia Lui. 11 Acum nici o pedeapsă pentru prezent nu pare să fie bucuroasă, ci dureroasă; totuși, după aceea, ea dă roada pașnică a dreptății celor care sunt exercitați prin aceasta. 12 De aceea ridicați mâinile care atârnă în jos și genunchii slabi; 13 Și faceți cărări drepte pentru picioarele voastre, ca nu cumva ceea ce este șchiop să nu se întoarcă din cale; ci mai degrabă să se vindece. 14 Urmează pacea cu toți oamenii și sfințenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul: 15 Uită-te cu sârguinţă ca nu cumva cineva să nu scape de harul lui Dumnezeu; ca nu cumva să vă tulbure vreo rădăcină de amărăciune care să răsară și, prin aceasta, mulți să se spurce; 16 Ca nu cumva să fie vreun desfrânat sau profan, ca Esau, care și-a vândut dreptul de întâi născut pentru o bucată de mâncare. 17 Căci știți că după aceea, când a vrut să moștenească binecuvântarea, a fost lepădat; căci n-a găsit loc de pocăință, deși a căutat-o cu grijă cu lacrimi. 18 Căci nu ați venit la muntele care putea fi atins și care ars cu foc, nici la întuneric și întuneric și furtună, 19 Și sunetul trâmbiței și glasul cuvintelor; glas care au auzit s-au rugat să nu le mai fie rostit cuvântul: 20 (Căci ei n-au putut să îndure ceea ce a fost poruncit, iar dacă vreo fiară atinge muntele, va fi ucisă cu pietre sau străpunsă cu săgetul. 21 Și atât de îngrozitoare a fost priveliștea, încât Moise a zis: „Mă tem foarte mult și mă cutremur! 22 Dar voi ați venit pe muntele Sionului și în cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, și la o mulțime nenumărată de îngeri, 23 Adunării generale și Bisericii întâi-născuților, care sunt scrise în ceruri, și lui Dumnezeu Judecătorul tuturor, și duhurilor oamenilor drepți desăvârșiți, 24 Și lui Isus, mijlocitorul noului legământ, și sângelui stropirii, care vorbește lucruri mai bune decât cel al lui Abel. 25 Vezi să nu-l refuzi pe cel ce vorbeşte. Căci dacă n-au scăpat cei care l-au refuzat pe Cel ce a vorbit pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa, dacă ne vom abate de la Cel ce vorbește din cer. 26 Al cărui glas atunci a zguduit pământul; dar acum a făgăduit, zicând: Încă o dată zgâlțâm nu numai pământul, ci și cerul. 27 Și acest cuvânt, „Încă o dată, semnifică îndepărtarea celor care sunt zguduite, ca a lucrurilor care au fost făcute, pentru ca acele lucruri care nu pot fi zdruncinate să rămână. 28 De aceea, primim o împărăție care nu poate fi clintită, să avem har, prin care să putem sluji lui Dumnezeu în mod plăcut, cu evlavie și cu frică evlavioasă.
Evrei
29 Căci Dumnezeul nostru este un foc mistuitor. CAPITOLUL 13 1 Să continue iubirea frăţească. 2 Nu uitați să găzduiți pe străini; 3 Adu-ți aminte de cei care sunt în legături, ca fiind legați cu ei; și cei ce suferă nenorociri, ca și voi înșivă în trup. 4 Căsătoria este cinstită în toți și patul neîntinat; dar pe curvii și pe adulteri îi va judeca Dumnezeu. 5 Să-ți fie conversația fără lăcomie; şi fii mulţumit cu lucrurile pe care le ai, căci el a spus: Nu te voi părăsi niciodată, nici nu te voi părăsi. 6 Ca să putem spune cu îndrăzneală: Domnul este ajutorul meu și nu mă voi teme de ce-mi va face omul. 7 Adu-ți aminte de cei care stăpânesc asupra ta, care v-au spus Cuvântul lui Dumnezeu; a căror credință urmează, având în vedere sfârșitul conversației lor. 8 Isus Hristos este același ieri și azi și în vecii vecilor. 9 Nu vă lăsați purtat de doctrine diverse și ciudate. Căci este un lucru bun ca inima să fie întărită cu har; nu cu cărnuri, care nu au fost de folos celor care au fost ocupați în ea. 10 Avem un altar, din care nu au dreptul să mănânce cei care slujesc cortului. 11 Căci trupurile acelor fiare, al căror sânge este adus în sanctuar de către marele preot pentru păcat, sunt arse în afara taberei. 12 De aceea și Isus, ca să sfințească poporul cu sângele Său, a pătimit afară din poartă. 13 Să ieşim deci la el în afara taberei, purtând ocara lui. 14 Căci noi nu avem aici nicio cetate continuă, ci căutăm una care va veni. 15 Prin El, să aducem neîncetat lui Dumnezeu jertfa de laudă, adică rodul buzelor noastre, care mulțumesc Numelui Său. 16 Dar să faceți bine și să vă împărtășiți, nu uitați; 17 Ascultați de cei ce stăpânesc asupra voastră și supunețivă, căci ei veghează pentru sufletele voastre, ca cei ce trebuie să dea socoteală, ca să o facă cu bucurie, și nu cu mâhnire, căci acest lucru vă este degeaba. 18 Roagă-te pentru noi, căci avem încredere că avem o conștiință bună, dornici să trăim cinstit în toate lucrurile. 19 Dar vă implor mai degrabă să faceți aceasta, ca să vă fiu redat mai devreme. 20 Acum, Dumnezeul păcii, care a adus înapoi din morți pe Domnul nostru Isus, acel mare păstor al oilor, prin sângele legământului veșnic, 21 Să vă desăvârșiți în orice lucrare bună, ca să faceți voia Lui, făcând în voi ceea ce este plăcut înaintea Lui, prin Isus Hristos; căruia să fie slava în vecii vecilor. Amin. 22 Și vă implor, fraților, să suferiți cuvântul de îndemn, căci v-am scris o scrisoare în puține cuvinte. 23 Să știți că fratele nostru Timotei este eliberat; cu care, dacă vine în scurt timp, mă voi vedea. 24 Salutați pe toți cei ce stăpânesc asupra voastră și pe toți sfinții. Cei din Italia vă salută. 25 Harul să fie cu voi toți. Amin.