Epistola lui Policarp către Filipeni CAPITOLUL 1 1 Policarp și prezbiterii care sunt împreună cu el, către biserica lui Dumnezeu care este în Filipi: îndurare și pace de la Dumnezeul Atotputernic și de la Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, să fie înmulțit! 2 M-am bucurat foarte mult împreună cu voi în Domnul nostru Isus Hristos, că ați primit chipurile unei iubiri adevărate și ați fost împreună, așa cum se cuvine, cu cei ce erau în lanțuri, devenind sfinți; și acestea sunt cununile celor cu adevărat aleși de Dumnezeu și Domnul nostru. 3 Și rădăcina credinței, care a fost propovăduită din vremuri vechi, rămâne tare în voi până în ziua de azi și aduce roade pentru Domnul nostru Isus Hristos, care a suferit până la moarte pentru păcatele noastre. 4 Pe care Dumnezeu L-a înviat, slăbind durerile morții, pe care voi îl iubiți, măcar că nu-L vedeți acum, dar crezând în El vă bucurați cu o bucurie negrăită și plină de slavă. 5 În care mulți vor să intre, ca să știe că prin har sunteți mântuiți; nu prin fapte, ci prin voia lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. 6 De aceea, încingându-vă coapsele minții, slujiți Domnului cu frică și în adevăr. Lepădați orice cuvânt deșert și deșert și rătăcirea multora, crezând în Cel ce a înviat pe Domnul nostru Isus Hristos din morți și I-a dat slavă și un scaun de domnie la dreapta Lui. 7 Căruia I-au fost supuse toate lucrurile, atât cele din cer, cât și cele de pe pământ; Lui se va închina orice făptură vie; El va veni să judece viii și morții, al cărui sânge Dumnezeu Îl va cere de la cei ce cred în El. 8 Dar Cel ce a înviat pe Hristos din morți, ne va învia și pe noi la fel, dacă facem voia Lui și umblăm după poruncile Lui și iubim lucrurile pe care le-a iubit El. 9 Ferindu-vă de orice nedreptate, de poftă de mândrie și de iubire de argint, de vorbe de rău, de mărturii mincinoase, de nedreptățit, de rău pentru rău, de ocară pentru ocară, de lovitură pentru lovitură, de blestem pentru blestem. 10 Dar amintindu-ne ce ne-a învățat Domnul zicând: Nu judecați și nu veți fi judecați; iertați și vi se va ierta; fiți milostivi și veți căpăta îndurare; căci cu aceeași măsură cu care măsurați, vi se va măsura și vouă. 11 Și iarăși, fericiți sunt săracii și cei prigoniți pentru dreptate, căci a lor este Împărăția lui Dumnezeu. CAPITOLUL 2 1 Frații mei, nu mi-am îndrăznit să vă scriu aceste lucruri despre dreptate, ci voi înșivă m-ați îndemnat mai dinainte să le fac. 2 Căci nici eu, nici altcineva ca mine, nu mă pot ridica la înțelepciunea fericitului și vestitului Pavel, care fiind el însuși în persoană cu cei care trăiau atunci, a propovăduit Cuvântul adevărului cu toată exactitatea și adevărul; și, plecând de la voi, v-a scris o epistolă. 3 În care, dacă priviți cu atenție, veți putea să vă zidiți în credința care v-a fost dată, care este mama noastră a tuturor, urmați cu nădejde și călăuziți de o dragoste universală, atât
față de Dumnezeu, cât și față de Hristos și față de aproapele nostru. 4 Căci dacă cineva are aceste lucruri, a împlinit legea dreptății; căci cine are dragoste este departe de orice păcat. 5 Iar iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor. Știind deci că, așa cum n-am adus nimic în lumea aceasta, nici nu putem lua nimic afară, să ne înarmam cu armura dreptății. 6 Și învățați-vă mai întâi pe noi înșine să umblăm după poruncile Domnului; și apoi și soțiile voastre să umble la fel după credința care le-a fost dată; în dragoste și curăție; iubindu-și soții cu toată sinceritatea și pe toți ceilalți deopotrivă cu toată înfrânarea; și crescându-și copiii în învățătură și frica Domnului. 7 Văduvele învață, de asemenea, să fie treji în ceea ce privește credința Domnului, rugându-se totdeauna pentru toți oamenii; departe de orice defăimare, de orice vorbire de rău, de orice mărturie mincinoasă, de lăcomie și de orice rău. 8 Știind că sunt altarele lui Dumnezeu, care vede orice nelegiuire și nimic nu este ascuns de la El, care cercetează chiar gândurile, gândurile și tainele inimilor noastre. 9 Știind deci că Dumnezeu nu se lasă batjocorit, trebuie să umblăm într-un mod vrednic atât de porunca Lui, cât și de slava Lui. 10 Diaconii trebuie să fie fără prihană înaintea lui, ca slujitori ai lui Dumnezeu în Hristos, nu ai oamenilor. Nu acuzatori mincinoși, nu cu limbă dublă, nu iubitori de argint, ci cumpătați în toate, plini de milă, sârguincioși, umblând după adevărul Domnului, care a fost slujitorul tuturor. 11 Pe care, dacă Îl vom binevoi în lumea aceasta de acum, vom fi făcuți părtași la veacul viitor, după cum ne-a făgăduit că ne va învia din morți; și dacă vom umbla întru chip vrednic de El, vom și împărăți împreună cu El, dacă vom crede. 12 Tot așa, tinerii trebuie să fie fără prihană în toate lucrurile; mai presus de toate, îngrijindu-se de curăția lor și înfrânându-se de orice rău. Căci bine este să fiți despărțiți de poftele lumii, pentru că orice poftă de acest fel se luptă împotriva duhului. Și nici curvarii, nici efeminații, nici abuzivii nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu, nici cei ce săvârșesc lucruri nebunești și nerezonabile. 13 De aceea, de la toate acestea trebuie să vă feriți și să fiți supuși preoților și diaconilor, ca lui Dumnezeu și lui Hristos. 14 Fecioarele îndeamnă să umblăm cu o cuget neprihănită și curată. 15 Bătrânii să fie îndurători și plini de compasiune față de toți, întorcându-i de la greșelile lor; căutându-i pe cei slabi; fără să uite pe văduve, orfani și săraci; ci întotdeauna să facă ce este bine atât înaintea lui Dumnezeu, cât și înaintea oamenilor. 16 Ferindu-se de orice mânie, de orice părere de persoană și de orice judecată nedreaptă; și mai ales de orice lăcomie de poftă. 17 Nu e ușor să crezi ceva împotriva cuiva; nu e aspru în judecată, știind că toți suntem datornici păcatului. 18 Așadar, dacă ne rugăm Domnului să ne ierte, și noi trebuie să iertăm și altora, căci toți suntem înaintea Domnului nostru și Dumnezeului nostru și toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos și fiecare va da socoteală despre sine.