James CAPITOLUL 1 1 Iacov, slujitorul lui Dumnezeu și al Domnului Isus Hristos, celor douăsprezece seminții care sunt împrăștiate, salutare. 2 Frații mei, socotiți că este o bucurie când cădeți în diverse ispite; 3 Ştiind aceasta, că încercarea credinţei voastre produce răbdare. 4 Dar răbdarea să aibă lucrarea ei desăvârșită, ca să fiți desăvârșiți și întregi, fără a lipsi de nimic. 5 Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, să ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor oamenilor cu generozitate și nu mustră; și i se va da. 6 Dar să ceară cu credință, fără să se clinteze. Căci cel ce se clătina este ca un val al mării împins de vânt și aruncat. 7 Căci omul acela să nu creadă că va primi ceva de la Domnul. 8 Un om cu mintea dublă este instabil în toate căile sale. 9 Fratele de jos să se bucure de faptul că este înălțat: 10 Dar bogatul, prin aceea că este smerit, pentru că va trece ca floarea ierbii. 11 Căci soarele nu mai devreme a răsărit cu o căldură arzătoare, ci se usucă iarba și floarea ei cade și harul modului ei piere; tot așa și bogatul se va stinge în căile lui. 12 Ferice de omul care îndură ispita, căci, când va fi încercat, va primi cununa vieții, pe care a făgăduit-o Domnul celor ce-L iubesc. 13 Nimeni să nu spună când este ispitit: „Eu sunt ispitit de Dumnezeu, căci Dumnezeu nu poate fi ispitit cu răul și nici nu ispitește pe nimeni; 14 Dar fiecare este ispitit, când este atras de propria sa poftă și ademenit. 15 Atunci când pofta a zămislit, ea naște păcatul; și păcatul, când este împlinit, naște moartea. 16 Nu greșiți, preaiubiții mei frați. 17 Orice dar bun și orice dar desăvârșit este de sus și se coboară de la Tatăl luminilor, la care nu este nicio schimbare, nici umbră de întoarcere. 18 Din voia Lui, El ne-a născut cu cuvântul adevărului, ca să fim un fel de întâie roade ale făpturilor Lui. 19 De aceea, preaiubiții mei frați, fiecare om să fie iute să audă, lent să vorbească, încet la mânie; 20 Căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. 21 De aceea, depărtați orice murdărie și orice pricină de răutate și primiți cu blândețe cuvântul altoit, care poate să vă mântuiască sufletele. 22 Dar fiți împlinitori ai Cuvântului, și nu numai ascultători, amăgindu-vă pe voi înșivă. 23 Căci dacă cineva este un ascultător al cuvântului, și nu un împlinitor, este ca un om care își privește chipul natural într-un pahar; 24 Căci el se priveşte pe sine şi pleacă şi îndată uită ce fel de om era. 25 Dar cine se uită la legea desăvârșită a libertății și continuă în ea, nu fiind un ascultător uituc, ci un împlinitor al lucrării, acest om va fi binecuvântat în fapta lui.
26 Dacă cineva dintre voi pare că este credincios și nu-și frânează limba, ci își înșală inima, religia acestui om este zadarnică. 27 Religia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu și Tatăl este aceasta: Să-i cerceteze pe orfani și pe văduve în necazurile lor și să se păstreze nepătat de lume. CAPITOLUL 2 1 Frații mei, să nu aveți credința în Domnul nostru Isus Hristos, Domnul slavei, în privința persoanelor. 2 Căci dacă a venit la adunarea voastră un om cu un inel de aur, îmbrăcat frumos, și a intrat și un sărac în haine urâte; 3 Iar voi aveți respect față de cel care poartă hainele vesele și spuneți-i: „Șezi aici într-un loc bun; şi spune-le săracilor: Stai acolo, sau stai aici sub aşternutul picioarelor mele. 4 Nu sunteți, deci, părtinitori în voi înșivă și ați devenit judecători ai gândurilor rele? 5 Ascultați, preaiubiții mei frați, nu i-a ales Dumnezeu pe săracii acestei lumi bogați în credință și moștenitori ai împărăției pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc? 6 Dar voi ați disprețuit pe săraci. Nu vă asupresc oamenii bogați și nu vă atrag înaintea scaunelor de judecată? 7 Nu hulesc ei acel nume vrednic cu care sunteți chemați? 8 Dacă împlinești legea împărătească conform Scripturii: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți, bine faci; 9 Dar dacă aveți grijă de persoane, faceți păcat și sunteți convinși de lege ca fiind călcători. 10 Căci oricine păzește toată Legea și totuși păcătește întrun singur punct, este vinovat de toate. 11 Căci cel ce a zis: „Să nu săvârșiți adulter, a zis și: „Nu ucideți”. Acum, dacă nu comiți adulter, dar dacă ucizi, ai devenit un călcător al legii. 12 Așa vorbiți și faceți așa, ca cei ce vor fi judecați de legea libertății. 13 Căci cel ce nu a făcut milă va avea judecată fără milă; și mila se bucură împotriva judecății. 14 Ce folos, fraţii mei, dacă cineva spune că are credinţă şi nu are fapte? îl poate salva credinţa? 15 Dacă un frate sau o soră este gol și lipsit de hrana zilnică, 16 Și unul dintre voi le-a zis: Plecați în pace, încălziți-vă și săturați-vă; cu toate acestea, nu le dați acele lucruri care sunt necesare trupului; ce profit are? 17 Tot așa și credința, dacă nu are fapte, este moartă, fiind singură. 18 Da, cineva poate spune: Tu ai credință, iar eu am fapte; arată-mi credința ta fără faptele tale și eu îți voi arăta credința mea prin faptele mele. 19 Tu crezi că este un singur Dumnezeu; bine faci: şi dracii cred şi tremură. 20 Dar vei ști, omule deșar, că credința fără fapte este moartă? 21 Nu a fost oare Avraam, tatăl nostru, îndreptățit prin fapte, când a adus pe Isaac fiul său pe altar? 22 Vezi cum credința a lucrat cu faptele Lui și prin fapte credința a fost desăvârșită? 23 Și s-a împlinit Scriptura care spune: Avraam a crezut pe Dumnezeu și i s-a socotit drept dreptate; și a fost numit Prietenul lui Dumnezeu. 24 Vedeți deci că omul este socotit neprihănit prin fapte, și nu numai prin credință.